1

Tehnici proiective

Curs 1

9 oct 2007

Bibliografie:

1. Minulescu, Mihaela (2001) “Tehnici proiective”, Ed. Titu Maiorescu, Bucuresti;

2. Anzin & Chambert (1992) “Les methods projectives”, PUF, Paris

3. Chevalier si Greerbrant, “Dictionar de simboluri”, Ed. Rao.

Principalele caracteristici si limite ale tehnicilor proiective

Metodele proiective se situeaza pe un continuum intre tehnicile testarii psihometrice

propriu-zise (chestionare) si tehnicile terapeutice clinice. Intre examenul psihometric cu

regulile sale de standardizare si sistematizare, care ii confera obiectivitate si examenul clinic,

care ii confera in esenta o individualizare a cunoasterii personalitatii subiectului examinat.

Mai mult, in functie de modalitati noi de interpretare, in general, de sorginte psihanalitica.

Una ai aceeasi metoda poate fi incadrata, fie ca tehnica terapeutica (desenul).

Stimulii slab structurati, conditie favorabila, dar nu indispensabila si dau nastere la un

numar mare de raspundere, extreme de variate. Ca urmare proiectia:

Caracterul inconstient al procesului de proiectie;

Functia de aparare a Eului;

Reducerea tensiunilor psihice.

Din perspectiva aplicabilitatii ele pot fi folosite pentru a distrage atentia subiectului, de

la propria anxietate trezita de examen (clinic) reducand apararea in fata situatiei de examinare,

trecand apoi prin aplicarea lor cu scop diagnostic.

Acest scop diagnostic consta in determinarea si evaluarea caracteristicilor functionarii

psihice si continuturilor psihice ale subiectului. Unii utilizeaza aceste tehnici pentru a sustine

procesul de autoconstientizare, de autoclasificare a unor aspecte anterior neverbalizate.

Deasemenea tehnicile proiective pot fi folosite ca tehnici terapeutice pentru a exprima

si elibera tensiuni, dar si pentru sensibilitatea lor fata de schimbarile intrapsihice, ceea ce

permite o diagnoza si o prognoza privind tipul de terapie si efectele terapiei asupra

psihismului subiectului. Deasemenea, sunt utilizate ca tehnici psihoterapeutice expresive – art

terapia.

Caracteristicile psihometrice ale tehnicilor proiective sunt:

Fidelitatea;

Validitatea;

Normarea (etalonarea);

Sensibilitatea.

Ceea ce distinge testele proiective de testele psihodiagnostice sunt tocmai

caracteristicile lor calitative:

Relatia dintre gradul de ambiguitate al materialului stimul si activarea proiectiei ca

mecanism intrapsihic (cel mai bine favorizeaza proiectia un grad intermediar de

ambiguitate a stimulului);

In fata consemnului deschis, psihismul inconstient al subiectului trebuie sa ia o

decizie, astfel ca in dinamica specifica a subiectului se vor activa unele continuturi

inconstiente atrase de caracteristici ale materialului ambiguu de caracteristici constiente ale

examinatorului, de caracteristici ale consemnelor, dar si in concordanta cu capacitatea Eului

2

de a face fata trairilor afective trezite, astfel ca se va constitui un raspuns simbolic mai

degraba, decat strict rational.

Termenul de „simbol” este folosit in sens median:

Arhetipuri - Jung

Mama = Pamant, Biserica;

= Feminitatea.

O principala dificultate a tehnicilor proiective, dificultate care influenteaza capacitatea

lor de a face fata cerintelor psihometrice este faptul ca prin ele nu se exploreaza o dimensiune

lineara a personalitatii, astfel spus o singura variabila, ci exploreaza, deci prezinta persoana in

termenii unei scheme dinamice de variante, ele insele corelate.

Majoritatea studiilor de validitate, se adreseaza validarii concurente, prin criterii

bazandu-se pe performante ale unor grupe contrastante. Exista si studii de validare predictiva,

mai ales privind succesul in formarea specializata in performante sau raspunsuri la terapie.

Tehnici proiective

Curs 2

Tehnica asociativ-verbala

Istoric:

Astazi, exista in uz mai multe teste de asociatii de cuvinte. In toate, se cere subiectului

sa gaseasca una sau mai multe asociatii pentru cuvantul stimul.

Testul este folosit, in cercetari asupra personalitatii, creativitatii, in studii

interculturale, in cercetari asupra limbajului si memoriei.

Experimentul AV al lui Jung consta din 100 de cuvinte si a devenit o metoda

proiectiva pentru determinarea constelarii complexelor inconstiente.

Ca arii de studio se pot discerne:

Cercetarea legilor asociatiei;

Cercetarea conditiilor in care asociatiile sunt tulburate sau chiar blocate.

Jung foloseste metoda ca mijloc de diagnostic. Galton (1879) porneste de la studiul

asupra geniilor, cu speranta ca asociatiile pot revela intregul fundal al gandirii.

Experimentatorul pronunta un cuvant si subiectul raspunde imediat prin cuvintele care ii vin

in minte. El a reusit, astfel, sa arate ca raportul dintre fiecare cuvant indus si cuvant inductor

nu este arbitrar. Cuvantul indus impunandu-se subiectului, iar numarul de cuvinte induse de

cuvantul inductor este limitat. Asociatiile se impugn cu claritate constiintei si adesea sunt

legate de amintiri din propria istorie de viata, mai ales din copilarie si adolescenta.

Kraepelin construieste nosologia psihiatrica dupa cea a facultatilor mentale si

utilizeaza experimentul AV in studii psihiatrice ca instrument clinic de diagnoza.

Demonstreaza ca asociatiile utilizate frecvent au timp de reactie mai scurt decat cele mai putin

utilizate. Ideea repetarii procedurii de testare ii apartine tot lui pentru a vedea care asociatie

poate fi reamintita si care nu.

Freud publica intre 1901-1904 articole care vor constitui volumul „Psihopatologia

vietii cotidiene”, in care comenteaza exemplele de distorsiuni verbale, blocaje, instorsiune de

termeni straini, fraze ambigui, lapsusuri, jocuri de cuvinte, actele ratate, introducand ideea ca

acestea sunt manifestari legate de preocuparile inconstiente ale subiectului, adesea vitale

pentru acesta si reprimate constient.

Jung porneste in studiul asociatiilor cu scopul de a determina o corelatie intre grupe de

asociatie si sindroame psihopatologice. Centrul de interes al investigatiilor se schimba destul

de repede spre asa numitele erori sau reactii tulburate in cadrul experimentului asociativ –

verbal, problematica lasata deoparte in cercetarile de pana atunci. Jung determina ca erorile

3

sunt intotdeauna incarcate puternic emotional si aduc la suprafata continuturi care au o

importanta anume pentru intelegerea subiectului. Observa ca exista anumiti indici care scot in

evidenta un blocaj al subiectului in asociere. Daca subiectul nu este constient inseamna ca

atentia a fost blocata din interior ceea ce la condus pe Jung spre ideea originala si

deschizatoare de drumuri ca probabil exista in inconstient idei incarcate emotional (complexe)

care pot tulbura cursul asociatiilor.

Imaginile pot fi incarcate neplacut, dar si placut, ceea ce il duce pe Jung la supozitia ca

un complex este incarcat emotional indiferent daca starea este pozitiva sau negativa, placuta

sau neplacuta si prin aceasta atrage atentia asupra sa.

Direfenta consta in faptul ca tonul emotional placut produce timpi de reactie foarte

scurti, caracteristica atribuita faptului ca placerea tinde sa aiba un efect de accelerare. Primele

rezultate au fost publicate in 1904. Jung a lucrat initial cu o lista de 400 de cuvinte in ideea de

a oferi un camp cat mai mare de stimuli. Ulterior aceasta lista se reduce la 100 de cuvinte

stimul, astfel ca exista in uz 4 liste de cate 100 de cuvinte

Elemente de teorie a complexelor:

Complexul consta dintr-un nucleu si conexiuni asociative. Nucleul reflecta o necesitate

vitala numita tehnic tendinta arhetipala / constanta antropologica.

In planul trairii complexelor se manifesta prin proiectie. Un anumit eveniment de viata

sau o senzatie, o fantezie pot trezi individului amintirea si respectiv, retrairea unui eveniment

foarte semnificativ din biografia personala care a trezit emotii puternice pozitive sau negative,

asociate unei anumite problematici; emotia care insoteste acest proces este traita ca

disproportionata fata de semnificatia reala a situatiei prezente. Intr-un astfel de moment se

poate spune ca in interiorul fiintei s-a constelat un complex.

Complexele sunt motive pentru care uneori ne confruntam ineficient cu realitatea,

suntem dominati de o idee fixata sustinuta ca un adevar absolut.

Ele intervin in directionarea perceperii realitatii, dar sunt centre emotionale, care

directioneaza in acelasi timp informatia din mediu si inconstient si trezesc interesul pentru o

anumita problematica si chiar mai mult marcheaza personalitatea.

Complexele actioneaza si ca factori organizatori si sunt, conform datelor lui Jung,

puncte focale in viata psihica, organizand interesele si conceperea realitatii si fiind organizate

emotional ofera energia necesara vietii si evolutiei. Oricand exista o emotie, exista si

posibilitatea de transformare.

In structura complexului se manifesta un nucleu si conexiunile asociate de-a lungul

existentei reale ale acestui nucleu.

Constelarea – ca termen specific dinamicii interioare a continuturilor inconstientului

descrie aparitia simultana a unor fatete diferite a unor complexe. Arii diferite ale unor

complexe pot fi puse in legatura astfel incat sa actioneze o intreaga problematica dominanta

pentru realitatea interioara a persoanei si care va imprima relatii cu realitatea cu o coloratura

specifica.

Cand este constelat un complex el va determina, de exemplu, ca o anumita persoana

sa fie perceputa ca simpatica / antipatica, insa o data cu constelarea altor complexe, aceeasi

persoana va primi conotatii diferite mai realizte sau poate chiar contrare.

Aceasta dinamica va determina si ceea ce se intampla in cadrul experimentului AV.

Aceelasi cuvant poate fi trait diferit, de persoane diferite si evident, interpretat diferit,

deoarece aceste trairi sunt determinate de structura fundamentala a complexului precum si de

constelarea actuala a complexelor.

O persoana care are structura mentala materna fundamental pozitiva poate trece printr-

o faza a vietii in care aspectul negativ care tine de totalitatea arhetipului va fi traita prin

actualizare si de aceea va fi constelata si va colora intr-o maniera specifica interpretarea.

4

Complexele se consteleaza foarte rar singular si pentru ca toate complexele

interactioneaza nu este simplu intotdeauna sa stii exact ce s-a constelat, intr-un moment

anume, al vietii individului.

Testul AV este menit sa clarifice aceste aspecte. Interpretarea se bazeaza pe indicatorii

de complex. Acestia scot in evidenta o tulburare a functionarii constiintei. Aceasta tulburare

se datoreaza faptului ca ceva din cuvantul stimul, desi a fost auzit clar de catre Eu-l constient

a activat / energizat cu un continut inconstient asociat unui complex.

Desfasurarea probei:

I faza: instructaj – trebuie precizat faptul ca se va parcurge un test de atentie si unul de

inteligenta.

„Voi citi 100 de cuvinte, unul dupa altul, la fiecare cuvant trebuie sa raspundeti cat

mai repede posibil cu primul cuvant care va apare in minte, in legatura cu ce am citit”.

Daca la inceputul testului subiectul raspunde cu mai mult de un cuvant, trebuie

reamintita regula.

In fisa de protocol se va nota in prima coloana cuvantul asociat. Se cronometreaza

intre prima vocala a primei silabe accentuate pronuntate de experimentator si prima litera

auditiva pronuntata de subiect. Se scrie in protocol in coloana a doua. Daca nu exista

reactietimp de 30 de secunde se trece la lipsa reactiei (-).

Trebuie notate lateral cu abrevieri repetarea cuvantului stimul, neintelegera /

intelegerea gresita a cuvantului stimul, grimasele faciale, miscarea mainilor, picioarelor,

corpului, rasul, plansul, pronuntarea gresita, exclamatiile, limpezirea glasului etc.

A II faza – dupa o pauza de 15 -20 de minute se continua cu urmatorul instructaj:

„Vom repeta experimentul pentru a vedea daca sunteti capabil sa va reamintiti. Nu vom mai

repeta. Nu conteaza daca nu va mai amintiti cuvantul spus prima data. Daca va vine in minte

un alt cuvant il puteti spune”.

In fisa de protocol se va nota in coloana respectiva un plus pentru reamintirea exacta a

cuvantului indus, un minus urmat de noul cuvant pentru eronarea de reamintire. Este

considerata amintire gresita orice abatere de la cuvantul indus initial, inclusiv o varianta:

scaun – scaunel – fotoliu – sezlong.

Tehnici proiective

Curs 3

23 oct 2007

Instructaj – continuare curs 2

Daca apar manifestari comportamentale in afara consemnelor testului acestea se vor

inscrie abreviat lateral.

Dupa faza a II-a se va discuta cu subiectul:

despre experientele sale;

ce a simtit;

despre trairea anxietatii din timpul testului.

Majoritatea subiectilor resimt nevoia sa verbalizeze observatiile pe care le-au facut

de-a lungul testului si adesea vor sad ea explicatii, aceasta se intampla mai ales la cei care au

simtit dificultate in a raspunde cu un singur cuvant.

Unii subiecti simt nevoia sa exprime intregi lanturi asociative intr-un timp limita. Li se

explica ca li se cere doar un singur cuvant, reactia prin lanturi asociative este o procedura

5

alternativa utilizata in testele asociative de completare care se evalueaza printr-un alt

procedeu.

Discutia din final va da posibilitatea subiectului sa spuna ce l-a tulburat in timpul

testului.

C E

Se poate indica experimentatorului momentul cand subiectul a observat ca s-a

constelat un complex sau daca a avut dificultati in a face asociatii.

Indica astfel masura in care aceste complexe sunt sau nu aproape de constiinta.

Interpretarea

Datele obtinute se pot stoca intr-un tabel, pentru fiecare cuvant se trece suma de

indicatori de complex;

Se realizeaza constelatia dintre complexe;

Modul in care sunt constelate complexele indica o anumita dinamica in psihismul

persoanei examinate, constand in relatii, activari intre complexe;

Este denumit complexul astru, complexul cel mai puternic care a strans cea mai multa

energie, care este cel mai activ;

Scopul experimentului il reprezinta, astfel, activarea inconstientului, descoperirea

indicatorilor de complex si a constelatiilor complexelor.

Evaluarea mai ia in considerare semnificatiile formei si ale continutului care vor

genera la randul lor ipoteze interpretative.

Semnificatiile legate de forme se pot evidentia prin interpretarile posibile pentru

urmatoarele dimensiuni si anume:

Tipul de reactie – din perspectiva relatiei dintre media timpului pentru prima jumatate

si jumatatea a 2-a a testului;

Care este cel mai frecvent tip de indicator de complex?

Care este revenirea dupa indicatorul de complex?

Care este stilul asociatiillor, factual sau egocentric?

Reactiile factuale sunt acelea care corespund intelesului cuvantului stimul. Apar

frecvent mai ales la subiectii care fac un efort de a gasi o instanta factuala in viata care le

permite sa realizeze o buna adaptare.

La subiectul pentru care predomina reactiile factuale este important sa se caute

reactiile nonfactuale si intelesul acestora.

Reactiile egocentrice sunt acelea in care subiectul mentioneaza trairile personale

(ticalos - scarba).

Un complex influenteaza subiectul pe parcursul intregului experiment, multe cuvinte

sunt intelese in functie de acest complex, care o data constelat este putenic dominant.

6

Este important sa se clarifice continuturile complexului prin observarea modului in

care coreleaza continuturile cuvintelor inductoare, puternic incarcate, si anume, adesea, sunt

multe reactii de tip egocentric legate de astfel de cuvinte.

Se disting mai multe tipuri de oameni:

Tipul predicativ – este tipul acelor oameni care raspund repetat cu cuvinte de subevaluare

predicativa (ex. Cap – frumos; bani – ce fain; bani – nu imi plac).

Acest tip de reactie poate indica o implicare personala dar si un mod de ascundere in

spatele predicatelor. Cand predicatele apar frecvent remarcam ca sunt stereotipe si trebuie sa

ne intrebam care domenii ale cuvantului sau domenii de inteles sunt aduse impreuna de aceste

predicate, de valoare.

Nu exista tipuri neechivoce. Pentru a determina tipul incercam sa identificam proportia

de reactii egocentrice fata de cele factuale.

Daca reactiile egocentrice sunt preponderente trebuie determinat daca avem de a face

cu un tip de constelare a unui complex care poate fi un tip predicativ sau un tip egocentric

simplu.

Dupa aceea se realizeaza analiza contextului asociativ:

O data stabilite cuvintele incarcate din indicatorii de complex devine importanta

evaluarea contextului.

Este importanta, deasemenea, sa descopere ce tip de emotii sunt atinse in diferite

contexte. Deasemenea este important sa aibe in vedere intercorelatia reciproca intre complexe

si intre contexte.

Astfel in etapa a III-a se inregistreaza contextul

Etapa a III-a

Se inregistreaza in intervalul cuprins intre o zi si o saptamana de la situatia de testare.

Tipuri de intrebari:

Ce va vine in minte legat de acest cuvant?

Se pare ca ati ezitat cand ati raspuns cu acest cuvant. Imi puteti spune un motiv?

Va evoca ceva din viata personala acest cuvant?

Modul de analiza, de interpretare a experimentului asociativ–verbal pentru a 3-a etapa

este prin asocitie.

Dupa ce a gasit cuvantul cheie, subiectul este rugat in cadrul sedintei analitice sa spuna

ce asociatii personale ii vin in minte.

Asupra acestor asociatii se va realiza o analiza de 2 tipuri:

Analiza reductiva de tip personal care incearca sa gaseasca o legatura cu viata reala

a subiectului;

Analiza simbolica propriu-zisa in care materialul asociativ este analizat in functie de

materialul mitologic care evoca functia arhetipala a psihismului uman.

Tehnici proiective

Curs 4

30 oct 2007

Continuare - curs 3

Utilizarea tehnicii A.S (asociativ-verbale)

Se utilizeaza intr-o baterie de teste de personalitate pentru a afla fondul dificultatilor

si, cel mai frecvent, in practica terapeutica. In acest ultim scop se poate folosi pentru:

7

A stabili un diagnostic de lucru la inceputul terapiei dar si in cazul in care subiectii

nu-si cunosc dificultatile;

Controlul avansului terapiei;

Activarea inconstientului, atunci cand materialul furnizat este foarte sarac. Poate fi

folosit cu success atunci cand terapeutul se afla in fata unui client foarte blocat, care,

de exemplu nu vizeaza.

Tehnica aperceptie tematice

Testul tematic de aperceptie (T.A.T) il are ca autor pe Murray, care a fost medic si

biochemist. Dupa ce a citit cartea lui Jung “Tipuri psihologice” a petrecut 3 saptamani in casa

acestuia, in Elvetia, realizand o analiza personala.

Apoi a lucrat cu Freud si cu Anna Freud la Viena si a petrecut aproximativ 1 an de

studii la Institutul Rorchach si a incheiat analiza personala cu Alexander in S.U.A

Testul lui poarta amprenta acestei duble formari.

Experimentele sale asupra personalitatii favorizeaza o abordare de tip ideografic (ceea

ce surprinde persoana) prin studiul intensiv al personalitatii unui individ in relatia sa cu alte

persoane printr-o varietate de alte tehnici.

A obtinut o colectie uriasa de date despre 51 de studenti probati prin:

teste proiective;

teste obiective;

interviuri individuale repetate;

chestionare ale caror subiecte acopera perioada copilariei;

a relatiilor de familie;

dezvoltarea sexuala;

invatarea senzorio-motorie;

standarde etice;

scopuri;

interactiuni sociale si abilitati.

Pornind de la toate aceste date ajunge la concluzia ca structura si dinamica motivatiei

par sa fie elementele cheie pentru personalitatea umana.

T.A.T a aparut in 1935, intr-o prima forma avandu-i ca autori pe Murray si C.

Morgan, dar abia dupa 3 ani rezultatele preliminare sunt integrate intr-o teorie generala a

personalitatii, dezvoltata de Murray in cadrul clinicii psihologice Harward si prezentata in

volumul „Explorari ale personalitatii”.

Forma definitiva a fost publicata de Murray in 1943, a data cu manualul testului.

Proba este construita pe ipoteza de baza privind functionarea mecanismelor de aparare

descrise de Freud, conform ecuatiei proiectiei, respectiv a atribuirii impulsurilor care tulbura

Eul altuia.

Conform teoriei asupra personalitatii exista 3 variabile fundamentale ale personalitatii:

motivatiile;

factorii interni;

anumite trasaturi generale.

Motivatiile cuprind 20 de trebuinte grupate in 9 tipuri:

trebuinta de dominare in care sunt incluse: trebuinta de a domina mediul, de agresiune,

de umilire, de supunere, de autonomie;

trebuinta de realizare / reusita;

trebuinta sexuala impreuna cu trebuinta de exhibare, de senzatii, de joc;

trebuinta de afiliere si trebuinta de respingere;

trebuinta de a fi in siguranta, de a se proteja, de a evita blamuri;

trebuinta de a evita inferioritatea, de a se apara si a reactiona;

8

trebuinta de a evita suferinta;

trebuinta de ordine;

trebuinta de intelegere intelectuala / intelect.

Aceste trebuinte sunt prezente la toti oamenii dar nu sunt puse in valoare in egala

masura. Unii le-au trait in diferite perioade de viata pe toate, altii nu le-au trait pe unele

niciodata.

Unele trebuinte sunt congruente intre ele, altele complementare sau chiar opuse, de

aici rezultand dinamica lor.

Factorii interni sunt acele instante psihice descrise in psihanaliza care intervin alaturi

de trebuinte in declansarea comportamentului. Ei sunt:

idealul de eu, de implinire proprie;

narcisismul, dragostea de propria fiinta;

integrarea supraeului, relatie echilibrata intre Eu si Supraeu, in care Eul se poate

conforma acestuia;

Supraeul in conflict, criza de constiinta, sentimentul de culpabilitate, stari depresive.

Trasaturile generale reprezinta starile interioare si emotiile traite de subiect:

Angoasa, stare fundamentala;

Creativitatea;

Coordonarea / necoordonarea dintre actiune si gandire;

Emotivitatea;

Capacitatea de a persista in efort;

Investirea libidoului fie in viata practica (exocatexia) endocatexia (inversul);

Dominarea sentimentelor si imaginilor proprii (intraceptie) sau a faptelor (extraceptie);

Capacitatea de a actiona din impuls sau in urma deliberarii;

Intensitatea efortului;

Tendinta spre proiectie / obiectivitate in perceptia altora;

Radicalism / conservatorism;

Uniformitate / schimbare.

Tehnici proiective

Curs 5

6 noe 2007

Continuare curs 4

Se urmareste ca pe baza planselor persoana sa construiasca istorioare care sa prezinte

situatia existenta si deznodamantul.

Simpla descriere a planselor este considerata o fuga de sarcina (teama de necunoscut,

de a pierde controlul). In astfel de situatii examinatorul trebuie sa insiste ca subiectul sa

creeze o povestire fara insa sa dea exemplu de povestiri si fara sa sugereze anumite elemente.

Analiza continuturilor se face dupa 3 aspecte:

I. Motivatia, factorii interni si trasaturile generale ale eroului, exista si situatia eroilor

multipli. Situatia este mai ales prezenta cand exista un conflict interior.

1. Prima sarcina a experimentatorului este sa gaseasca printre personaje eroul

cu care se identifica subiectul.

Criteriile de identificare a eroului sunt:

Personajul de care subiectul este cel mai interesat in descrierea fizica si psihica;

Personajul cel mai nuantat din punct de vedere psihologic;

9

Eroul poate fi personajul ca seamana cel mai mult ca varsta, sex, caracter cu subiectul

sau personajul care joaca rolul central in desfasurarea actiunii dramatice.

De obicei eroul este unul dintre personajele prezente in imagine. Uneori este posibila

„spargerea eroului” in multi eroi. Fiecare dintre acesti eroi reprezinta tendintele neacceptate,

conflictuale, slab integrate in psihologia eroului.

2. Detalierea continuturilor care exprima motivatiile eroilor. Sunt trebuinte

profunde, latente care sunt sursa comportamentului manifest.

De fiecare data cand apare o astfel de variabila autorul noteaza pe o scala de la 1 la 5

din punctul de vedere al:

Intensitatii;

Duratei;

Repetitivitatii;

Importantei sale in mersul povestirii.

Se identifica persoana care este obiectul actiunii dupa sex si figura, astfel poate fi o

persoana paternala sau pe o pozitie de egalitate.

Interpretarea se face in termenii starii interioare si a relatiilor pe care le stabileste cu

celelalte personaje. Se face o ierarhizare a motivatiilor in functie de cotarile obtinute.

II. Fortele anturajului – care exercita influente asupra eroului, mai sunt numite „presiunile

externe”. Acestea se pot determina plecandu-se de la actiunile si emotiile altor personaje din

povestire.

O data determinate ele se coteaza pe o scala de la 1 la 5 in functie de urmatoarele

tipuri de motivatii:

Afiliatie;

Agresiune;

Pericol fizic;

Dominanta;

Protectie;

Respingere a eroului;

Respingerea / lipsa / pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie.

Se noteaza care tipuri de presiuni sunt favorabile sau defavorabile eroului si daca

provin de la persoanele de acelais sex sau de sex diferit, de la figuri parentale sau nu.

III. Derularea povestirii si deznodamantul.

Se noteaza pentru fiecare plansa:

Cum reactioneaza eroul la anturaj, cum se comporta in situatii, urmarindu-se verbele

care exprima conduita, se analizeaza felul in care eroul face sa progreseze actiunea

precum si stilul acestei combinari si anume:

Coordonat – necoordonat;

Stabil – instabil;

Impulsiv – controlat;

Cu initiativa – inert;

Suplu – rigid.

Cum se produce sfarsitul – prin actiunea voluntara a eroului, prin actiunea anturajului

sau lucrurile se aranjeaza de la sine;

Care este natura acestui sfarsit – este favorabil pentru erou, conform cu expectatiile,

reprezinta un compromis partial sau total, sau este vorba de absenta finalului, ceea ce

inseamna ca subiectul nu reuseste sa gaseasca un sens posibil nici macar printr-un

miracol;

IV. Analiza temei – tema este constituita de o anumita unitate dramatica a povestirii

respective. Fiecare povestire ar trebui sa aiba o tema, dar sunt povestiri care au mai multe

teme.

10

Se face o analiza a temelor mai frecvente, dar si a celor exceptionale (exceptionale

prin: - intensitate, - unicitate; - bogatia psihologica). Aceste teme informeaza despre

problemele subiectului.

V. Interesele si sentimentele – se analizeaza interrelatiile eroului cu celelalte personaje

urmarindu-se:

Daca este izolat;

Daca este intr-o relatie;

Sau cu figurile parentale;

Sau cu personaje de aceeasi varsta, sex si de varste diferite.

Se mai face si o analiza de tip formal unde accentul se pune pe integritatea povestirii,

daca ea are: inceput, derulare si sfarsit.

In final se realizeaza o interpretare ca sinteza, iar indicatorii stabiliti de Murray

sunt:

Povestirile trebuie privite si decodificate ca reprezentand un aspect al situatiei de viata

prezente, trecute sau viitoare a subiectului;

Povestirile pot fi racordate la amintiri, sentimente si dorinte actuale, elementele

inhibate despre care subiectul isi imagineaza ca le-ar fi putut face, tendinte elementare

inconstiente sau fantome infantile;

Nu e de asteptat ca proiectia sa fie directa sau veritabila in toate povestirile. In 30%

din povestiri ne putem astepta sa gasim elemente impersonale.

Descrierea testului si modul de administrare Testul este compus din 30 de imagini incluzand o pagina laba dintre care 10 sunt

valabile pentru toate categoriile de varsta, iar celelalte au un caracter specific. Astfel se

alcatuiesc 2 seturi a cate 19 ilustratii plus plansa alba care se utilizeaza in examinarea fetelor /

baietilor, subiectilor care au mai mult de 14 ani.

G – pentru fete pana la 14 ani;

F – pentru fete peste 14 ani;

B – pentru baieti pana la 14 ani;

M – pentru baieti de peste 14 ani.

Aplicarea clinica include toate cele 20 de planse insa in practica curenta sunt utilizate

doar 10 planse ansamblate in functie de imaginea de sine pe care psihologul si-o face despre

problematica subiectului.

Aplicare:

Se realizeaza 2 sedinte a cate 10 planse. Ultima sedinta cuprinde imaginile seriei a

doua cu caracter dramatic .

Plansele se prezinta succesiv in ordine determinata dupa varsta si sex. Intervalul dintre

sedinte este de una sau mai multe zile.

Fiecare sedinta dureaza aproximativ o ora. Cadrul este fie fata in fata, fie de tip

psihanalitic (asezat pe divan, cu exceptia copiilor si psihoticilor).

Prima sedinta

Instructaj – se va citi rar una din cele 2 forme.

FORMA A – este aplicabila pentru adolescenti si adulti cu IQ si cultura peste medie.

Aceasta este o proba de imaginatie, una dintre formele inteligentei. Va voi arata cateva

imagini, una dupa lata, sarcina dumneavoastra este se a inventa pentru fiecare cate o povestire

cat se poate de vie. Veti spune ce a provocat evenimentul reprezentat in imagine. Veti povesti

ce se petrece in acel moment, ce simt si ce gandesc personajele, apoi veti spune

deznodamantul. Exprimati-va gandurile asa cum va vin in minte, ati inteles? Deoarece

dispuneti de 50 de minute pentru 10 planse, veti putea consuma ~5 minute pentru fiecare

istorioara. Iata prima imagine.

11

FORMA B – este pentru copii sau adultii cu nivel de inteligenta si instruire scazut si

psihoticilor.

Aceasta proba consta in povestirea unei istorioare: „Eu am aici imaginile pe care vi le

voi arata si pentru fiecare imagine doresc ca dumneavoastra sa inventati o povestire”. Spuneti

ce s-a petrecut inainte, ce se intampla acum, ce simt si ce gandesc personajele si cum se va

termina. Veti putea inventa dupa cum doriti orice gen de istorioara. Ati inteles? Iata prima

imagine. Aveti 5 minute pentru a inventa o povestire. Incercati sa o faceti cat mai bine.

Instructajul – poate fi adaptat varstei, nivelului de inteligenta, personalitatii, contextului

subiectului. Nu se spune ca este vorba de imaginatie libera pentru a nu bloca subiectul prin

suspiciunea interpretarii.

Dupa compunerea primei istorii examinatorul va lauda subiectul, iar daca instructajul

nu a fost respectat in intregime subiectul este invitat sa completeze lacuna.

Se mai intervine pe parcurs in privinta timpului pentru incurajarea creativitatii iar in

cazul omisiunilor subiectul este rugat sa se concentreze pe intriga si nu pe detalii, sa existe

deznodamant daca face mai multe istorioare.

ATENTIE ! experimentatorul nu se va lasa antrenat in discutii cu subiectul.

Intocmirea protocolului – se inregistreaza cuvintele exacte ale subiectului: video, audio, cu

redarea expresivitatii, a timpului de latenta si timpul acordat.

300 de cuvinte pe imagine este media pentru adulti;

100 de cuvinte pe imagine este media pentru copii de 10 ani.

Sedinta a doua

Instructaj:

FORMA A – se aplica pentru adolescenti si adulti cu IQ si cultura peste medie.

Procedeul de azi este la fel ca cel precedent, dar de data asta veti putea da frau liber

imaginatiei. Cele 10 istorioare facute au fost excelente insa au fost indreptate spre cotidian.

Astazi doresc sa va abateti de la realitatile banale si sa lasati frau liber imaginatiei ca intr-un

mut basm. Iata prima imagine!

FORMA B – este pentru copii sau adultii cu nivel de inteligenta si instruire scazut si

psihoticilor.

Va voi arata astazi alte imagini. De data asta va fi mult mai usor, deoarece imaginile

sunt mult mai interesante. Data trecuta mi-ati povestit istorioare frumoase , acum incercati ca

acestea sa fie mult mai orientate ca intr-un vis sau basm. Iata prima plansa!

In final se prezinta plansa alba numerotata cu 16 cu instructajul: „Incercati sa vedeti

ceva pe aceasta plansa alba, imaginati-va ca e o imagine si descrieti-o detaliat”;

Dupa ce subiectul a descris imaginea, se spune: „Acum povestiti-mi o poveste despre

aceasta”.

Dupa aceea urmeaza interviul care se poate realiza, fie imediat, fie dupa cateva zile.

Subiectului i se va spune ca se studiaza factorii care opereaza in constructia literara sau orice

altceva care-l invita la cooperare. Trebuiesc precizate sursele ideilor daca privin din

experienta personala, a prietenilor, rudelor, din carti sau filme.

INTERPRETARE:

Aspecte cerute pentru pregatirea psihologului in interpretarea TAT-ului. Acestea

constau in:

Intuitia empatica si indepartarea de propria problematica sunt dezirabile, desi dificil de

realizat, de aceea trebuie formata o intuitie critica.

12

Experienta clinica si psihanalitica;

Posibilitatea traducerii imageriei, visului si a discursului vizual in componente

psihologice sunt absolut necesare;

Este necesara practica cu testul care consta in analiza de interiorizare pe personalitati

deja studiate, astfel interpretarea poate cauza mult rau, deoarece interpretarile

plauzibile tind sa se autoconfirme, iar posibilitatile de autoproiectie sunt nelimitate.

Pentru a interpreta istorioarele sunt necesare:

Sexul si varsta subiectului;

Parintii (daca traiesc, daca sunt separati);

Varsta si sexul fratilor, al surorilor, al fratilor vitregi;

Vocatia si statutul lor marital (al parintilor, al fratilor).

Tehnici proiective

Curs 7

20 noe 2007

Fortele din mediul eroului

Se observa detalii ale naturii generale, a situatiei cu care se confrunta eroul. Astfel se

va remarca ceea ce este unic, intens, frecvent, dar sic and lipsesc elemente comune.

Se vor nota:

Obiecte fizice care lipsesc din imagine;

Relatia dintre oamenii cu care are de aface eroul;

Caracteristicile figurii parentale.

Din lista realizata jumatate din fortele indreptate spre erou sunt nevoi ale celorlalti.

Deasemenea, presiunile pot fi si lipsa unor forte benefice si disfunctiile fizice.

Se vor scala pe aceeasi scala cu 5 trepte in functie de: intensitate, durata, frecventa,

semnificatie in povestire.

Fortele pot fi:

Afilierea:

Afiliere asociativa – cand eroul are unul sau mai multi prieteni, companie sau este

membru al unui grup;

Afiliere afectiva – o persoana: parinte, ruda, iubit este denotata eroului, eroul are o

aventura sau se casatoreste;

Agresivitatea:

Agresivitate afectiva sau verbala – cineva uraste eroul sau se supara pe el, il critica,

il reprima, il ridiculizeaza, il ameninta, intra in cearta cu el sau il vorbeste pe la spate;

Afectivitate fizica sau sociala – eroul este in afara legii, este agresor sau criminal si

cineva se apara, il contraataca, il invinge, il intemniteaza sau il omoara pe erou. Mai

apare o situatie cand o autoritate legitima, politia sau parintii, pedepseste eroul.

Agresivitatea antisociala – cand un criminal sau banda ataca, raneste sau omoara

eroul. Cineva porneste lupta, iar eroul se apara.

Distrugerea proprietatii – cand o persoana afecteaza sau distruge proprietatea

eroului.

Dominanta:

Coercitie – cand cineva forteaza eroul intr-o directie, este expus comenzilor,

ordinelor sau argumentelor puternice;

13

Retinere – cand cineva incearca sa opreasca eroul de la o actiune sau sa-l

intemniteze.

Ademenire / seductie – cand cineva incearca sa influenteze eroul prin persuasiune

blanda, incurajare, siretenie sau seductie.

Suportivitatea – cand cineva hraneste, protejeaza, ajuta, incurajeaza, consoleaza sau iarta

eroul.

Respingere – cand cineva respinge, repudiaza, refuza sa ajute, paraseste sau este indiferent

fata de erou.

Lipsa – eroului ii lipsesc cele de trebuinta traiului, succesului sau fericirii. Este sarac, fara

statut, fara influenta, fara prieteni. Nu exista posibilitati de distractie sau avansare.

Pierderea – cand ai acele lucruri si le pierzi;

Pericolul fizic – poate fi activ din partea unui agent normal: animal salbatic, accident

feroviar, fulger, furtuna, bombardament sau pericol fizic rezultat din lipsa de protectie – cand

eroul este supus unui pericol fizic activ, reprezentat de cadere, innec, cadere cu masina,

scufundarea vaporului.

Ranirea fizica – se presupune ca eroul este ranit de o persoana, un animal sau accident, iar

corpul sau este mutilat sau desfigurat.

Trebuie notat faptul ca o singura forta de mediu consta adesea din fuziunea mai multor

presiuni.

Se compara puterea fortelor care emana din erou cu cele care emana din mediu. Se

observa dinamica celor doua grupuri de forte si modul cum negociaza eroul cu fortele

adverse, intr-o maniera pasiva sau activa.

Se mai obtin informatii despre conditiile in care invinge sau pierde, daca dupa o crima

este pedepsit se simte vinovat sau marturiseste, dar si cata energie are eroul impotriva sa.

Apoi se estimeaza cantitatea de suferinta sau frustrare resimtita de erou sau persoana, succesul

/ esecul relativ, raportul fericire / nefericire.