I. Tehnici radiologice şi imagistice de

explorare a toracelui

Clasificare a metodelor de studiu

1. În funcţie de modul de obţinere al imaginii:

a. Metode proiective;

b. Metode secţionale;

2. In funcţie de modalitatea în care imaginea este tratată/procesată de sistem:

a. Metode radiologice;

b. Metode imagistice.

• Radiografia

• Radioscopia

• Kimografia

• Bronhografia

• Angiografia

• Tomografia plană

• Tomografia computerizată (TC)

• Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)

• Ecografia

• Scintigrafia pulmonară

TEHNICI DE EXPLORARE A TORACELUI

RADIOSCOPIA

1. Radioscopia standard (cu ecran fluorescent)

• Inconveniente:• Iradiere mare;

• Precizie insuficientă;

• Subiectivă;

• Explorare la întuneric;

• Avantaje:• Explorare dinamică.

RADIOSCOPIA2. Radioscopia cu amplificare de imagine (cu

lanţ TV):

• Inconveniente:• Iradiere mare;

• Precizie insuficientă;

• Subiectivă

• Avantaje:• Explorare dinamică;

• Explorare „la lumina zilei“;

• Salvare a imaginilor pe diferite suporturi;

• Imagine remanentă, telecomandare etc.

• Standard:• Postero-anterioară (PA):• Normală;

• Cu raze dure / fascicol penetrant („penetrată“)

• Profil:• Simplu;

• Cu esofag baritat;

• Incidenţe complementare:• Oblice;

• Expir;

• Decubit dorsal („la pat“);

• Lateral;

• În lordoză

RADIOGRAFIA

• Metodă de radiologie proiectivă adaptată pentru a oferi o imagine de tip secţiune printr‑un artificiu tehnic:

• deplasarea paralelă, dar în sensuri opuse, în timpul expunerii a tubului şi a plăcii, paralel cu planul de secţiune.

• Avantaje:• Reduce aspectul suprapunerii de structuri;

• Inconveniente:• Timp lung = Bolnav cooperant;

• Iradiere mare.

TOMOGRAFIA PLANA

• Radioscopia convenţională:• Doza/min = 50 – 150 radiografii;

• Radioscopia cu amplificator de imagine:

• doza = 1/10 faţă de cea convenţională.

Iradierea bolnavilor (1)

Iradierea bolnavilor (2)• Dintre toate metodele radiologice,

radiografia este cea mai puţin iradiantă, cu condiţiile:

• Fasciculul să fie suficient de penetrant: KV mare, mA mic;

• Să se utilizeze folii întăritoare de sensibilitate mare (pământuri rare);

• Să se folosească filme orthocromatice (sensibile la verde);

• Doza pentru tomografia plană = doza de la r-grafia corespunzătoare x 10-15 pentru fiecare secţiune

Tomografia computerizată (TC)

• Avantaje:• Secţiuni axiale, fără

sumaţie de planuri;

• Standardizare structuri identificate în funcţie de „densităţi“;

• Studiu dinamic vascular;

• Dezavantaje:• Randament slab pe

structurile mobile;

• Iradiere mare în profunzime.

MICRORADIOFOTOGRAFIA

• Reprezintă fotografierea unei radioscopii.

• Avantaje: • Permite un volum mare de investigaţii;

• Mobilitate;

• Cost redus

• Dezavantaje: • Rezoluţie (spaţială şi în contrast) slabă;

• Iradiere mare;

• Înlocuită cu sistemele moderne de radiologie digitală.

ANGIOGRAFIA

• Două variante, în funcţie de care dintre cele două tipuri de circulaţie pulmonară se cercetează;

• Angiopneumografia:• Cateterizare şi injectarea

contrastului în aa. pulmonare;

• Angiografia bronşică:• Injectare în aa. bronşice -

evaluarea circulaţiei sistemice.

SCINTIGRAFIA

• De ventilaţie:• Inhalare aer cu XENON

133 (133Xe)

• De perfuzie:• Injectare pe cale

intravenoasă a unui radiotrasor: TECHNETIUM 99 (99Tc)

ECHOGRAFIA• Folosită în principal pentru:• mediastin

• cord

• perete toracic

• Mediastin superior: Abord supracostal

• Mediastin inferior: Abord parasternal

• Evaluarea structurilor în mişcare: cord, diafragme;

• Studiul fluxurilor vasculare;

• Inutilă pentru parenchimul pulmonar;

• Valoare slabă pentru structurile mediastinale profunde.

IRM• Achiziţii toracice în orice plan;

• Evaluare de calitate a tuturor structurilor toracice, cu excepţia parenchimelor pulmonare;

• Fluxuri vasculare fără contrast;

• Dinamica inimii;

• Metodă laborioasă, lentă;

• Scumpă;

• Rezervată doar situaţiilor în care celelalte metode sunt ineficiente / dau rezultate neclare.

II. Aspectul radiologic normal al toracelui

SCIZURILE• Dreapta:• Scizura mare (oblică):• Delimitează lobul inferior de ceilalţi doi lobi;

• Vizibilă numai în incidenţa de profil;

• Scizura mică (orizontală):• Delimitează lobul mijlociu de cel superior;

• Vizibilă atât în incidenţa de faţă, cât şi în cea de profil;

• Stânga:• Scizura mare;

• Unică, simetrică scizurii mari din hemitoracele drept;

• Scizuri auxiliare (variante anatomice), cele mai frecvente:• Scizura lobului venei azygos;

• Scizura segmentului apical a lobului inferior.

SEGMENTAŢIA PULMONARĂ:

• Dreapta: 3 lobi = 10 segmente;

• Stânga: 2 lobi = 9 segmente.

Pulmon drept• Lob superior (segmente 1-3):• Apical – 1

• Posterior – 2

• Anterior – 3

• Lob mijlociu (segmente 4,5)• Lateral – 4

• Medial – 5

• Lob inferior (segmente 6-10):• Apical – 6;

• Paracardiac – 7;

• Antero-bazal – 8;

• Latero-bazal – 9;

• Postero-bazal - 10.

Piramida bazală

Pulmon stâng

Particularităţi (faţă de pulmonul drept):

• Nu există scizură orizontală

• „Lobul mijlociu“ = Lingula = • = segmentele 4, 5 ale lobului superior stâng

• Lobul inferior:• Absenţa segmentului paracardiac (7).

Examenul mediastinului

• Avantaj: Situare între două hemitorace transparente - contururi bine vizibile;

• Dezavantaje: suprapuneri multiple de organe şi ţesuturi:

• P-A – vase mari, trahee, esofag, cord, limfoganglioni, pleura, ţesut conjunctiv, coloana vertebrală, stern;

• Lateral – suprapunerea celor două hemitorace transparente şi parţial a braţelor;

• Prezenţa de ţesuturi şi organe multiple şi foarte variate;

• Loc important de evoluţie şi migrare embrionară;

• Conexiuni vasculare şi limfatice cu organe situate la distanţă.