Teatralitatea Sonetelor Sh.1

7/23/2019 Teatralitatea Sonetelor Sh.1

http://slidepdf.com/reader/full/teatralitatea-sonetelor-sh1 1/59

Teatralitatea sonetelor lui William Shakespeare

Coordonator ştiinţific,

conf. univ. dr. Carmen Stanciu

Absolvent,

Paşcanu Ionica

2011

1



Argument

moto:

„Cci fac a!el şi"afirm: voiam dove#i,

C$t m iubeşti, şi c$t m mai !stre#i.%

&'illiam S(a)es!eare, Sonet 117 *1

+!era lui 'illiam S(a)es!eare este un subiect at$t de vast, de com!le, c !oate

im!une o stare de susce!tibilitate sau de retra-ere din faţa oricrei intenţii de anali#, !entru

c !robabilitatea de a fi fost dea valorificat este mare. Cu certitudine nu se !oate afirma

dec$t c fiecare lector se confrunt cu o !ulveri#are a subiectelor, care numai astfel ar !utea fi

dominate /ntr"o msur satisfctoare. ac cercetrile asu!ra o!erei dramatice se /ncadrea#

/n ti!arul amintit, !oe#ia /nc mai !oate suscita diverse /ntrebri cu valoarea incertitudinilor şi

neliniştilor creative.

o-ica intern a cercetrii este ordonat de straturile teoretice ale temei !ro!use,

„teatralitatea sonetelor lui 'illiam S(a)es!eare%. Astfel, se im!un consideraţii !rivind

conce!tele im!licate teatralitatea, literaritatea, liricul, dramaticul, !entru ca a!oi s se

verifice a!licarea i!osta#elor amintite /n mod !ractic, !e tetul liric. 3ema !oate fi considerat

ambiţioas, din moment ce toate sunt conce!te /n urul crora s"au creat ştiinţe cu im!ortante

instrumente de anali# şi cu o evoluţie remarcabil, at$t din !unct de vedere diacronic, c$t şi

sincronic. 4e !ro!unem s identificm c$teva dintre trasturile definitorii !e care a!oi s le

urmrim /n i!osta#a lor !ractic, !e tet. 3otuşi, nu se !oate reali#a un astfel de demers fr

eistenţa unui fir roşu, o -ril, !rin a!licarea cruia s se construiasc, concret, anali#a. +rice

cercetare trebuie s fie definit de un astfel de ti!ar deoarece altfel se diluea#, nu se mai

!oate susţine, dar este nevoie şi de o not de noutate, inovaţie. Pre#enţa acesteia nu se !oate

afirma cu certitudine, ca trstur im!licit, deoarece este un merit !e care nu ni"l !utem

1 'illiam S(a)es!eare, Sonete, ed. acia, Clu, 1567, !. 261

2



sublinia, dar ea !oate !roveni din or-ani#area materialului !e anumite coordonate ce definesc

o vi#iune asu!ra subiectului enunţat.

4e"am !ro!us astfel, s urmrim felul /n care sonetele !ot cristali#a forme şi formule

dramatice care"şi !ot afirma valenţele teatrale, s!ectacolo-ice. ac se are /n vedere /ntre-ul

ciclu al sonetelor, format din 187 de !oeme, -ru!ate !e dou mari teme, iubirea !entru un

t$nr de o frumuseţe deosebit şi !entru „doamna brun%, dea se !oate afirma eistenţa unui

fir dramati#abil. ar !ro!unerea nu este !ertinent !entru anali#a de faţ deoarece nu se

re-seşte /n calitţile teatrale intrinseci ale sonetului, şi rm$ne doar ca i!ote# de lucru.

+ alt cale, ce"şi are şi ea do#a de im!robabil, este cutarea elementelor definitorii

s!ectacolului de teatru, sau a teatralitţii, /n fiecare dintre sonete, !entru c aceasta ar fi un

rs!uns la unitatea care se cere unui s!ectacol de teatru !entru a fi valoros din !unct de vedere

estetic. 9vident, totul !resu!une un efort laborios şi o munc minuţioas, cu re#ultate ce !ot fi

incerte deoarece nu eist un construct care funcţionea# fr trsturi sau efecte secundare.

Astfel, totul !oate fi adevrat /n !lan teoretic, şi verificat c(iar de anali# !e tet, fr /ns ca

aceasta s"i demonstre#e şi susţinerea !ro!riu"#is, /n situaţie scenic. ac eist sau nu acel

in-redient ce !ermite unui tet s ca!te#e şi s susţin interesul unui rece!tor devenit !ublic

trsturile !ublicului sunt diferite dec$t cele ale sim!lului rece!tor, s!ecific teoriei

comunicrii, iar un motiv este şi aşte!tarea educat s!re anumiţi stimuli va rm$ne o eni-m

!$n se reali#ea# !ro!riu"#is e!eriementul. Am /ncercat s aducem şi un astfel de ar-ument

!ractic, !rin anali#area, subiectiv şi intuitiv, a s!ectacolului !ro!us de obert 'ilson la

;erliner 9nsemble, /n 2005, şi !rin care !osibilitatea montrii sonetelor a devenit o certitudine

estetic. Atunci ne aflm /n faţa unei cercetri care nu /şi !ro!une s desco!ere un as!ect ci

s"l fundamente#e teoretic, s"i sublinie#e /nc o dat calitţi inevitabile.

Conclu#ion$nd, ne aflm /ntr"o situaţie oarecum !aradoal un domeniu cercetat

!$n la a se !utea considera „bttorit%, o!era s(a)es!earian, dar care"şi !strea#

!ros!eţimea cel !uţin !entru un numr mare de tete !oetice, sonetele, care !ot fi şi re!licidintr"o mare simfonie, şi unitţi circumscrise !ro!riului lor univers etc. Anali#a !re#ent a

ales calea mai facil, a ilustrrii unui fra-ment cu calitţi definitorii /ntre-ului, dar !e care

credem c o !oate etinde ulterior un demers literar şi eseistic.

Ale-erea sonetului su!us anali#ei nu este re!re#entativ dec$t !rin autenticitatea !e care

i"o d selecţia aleatorie. Considerm c demonstraţia este viabil, şi c se !oate adu-a, /n

consecinţ, /nc un ar-ument la i!ote#a care fusese dinainte acce!tat, a !osibilitţii

teatrali#rii sonetelor. S"ar !utea insinua ideea, dac rm$nem la aceast i!ote# de lucru, cdemonstraţia nu este /n mod cert valoroas !entru c nu se !rofilea# ca o noutate ideatic,

<



sau ca o necesitate teoretic. C(iar dac nu !utem /nde!rta aceast realitate, considerm c

demonstraţia este ca!abil sa suscite interes. ac este un tet !oetic su!ort !entru o

re!re#entare s!ectacolo-ic nu e o idee ieşit din canoanele literare şi ima-inative sau

artistice, din !unct de vedere dramatic, dar credem c noutatea este identificarea limitei !$n

la care se !oate mer-e cu acest !roces de conversiune artistic fr a se altera nici una din

caracteristicile s!ecifice, ce le dau individualitate. =ersatilitatea fenomenului literar este o

afirmaţie a!roa!e de truism, dar nu este niciodat deauns /n s!aţiul acesta al ideilor s se

reafirme !uterea de fascinaţie asemeni unui caleidosco!, niciodat identic, dar mereu nou a

literaturii.

>n consecinţ, ne !ro!unem s anali#m conce!tele im!licate /n mod s!ecific /n

demonstraţia temei teatralitate, literaritate, ficţional, dimensiune s!ectacolo-ic a unui

eem!lu valorificator etc. toate subordonate ideii c forţa sonetelor de a -enera ima-ini ce

su!ort re!re#entabilitatea scenic este !re#ent at$t la nivelul „microcosmului% fiecrui

sonet, c$t şi la nivelul /ntre-ului ciclu !oetic. Pericolul care !oate marca acest ti! de anali#

este acela al o!ririi la instumentele litaraturii, ale esteticii şi simbolurilor, ceea ce nea-

!uterea de adevr a temei, dar considerm c, odat re-site aceste ci de lectur, c(iar dac

!uternic marcate de !ers!ectiva re-i#oral ele se vor im!une oricrui lector?s!ectator.

7



Capitolul I

Premise teoretice

1.1 Teatralitatea, un concept cu o identitate duală – o căutare între artă i tiin!ă

moto:

„3oat lumea e o scen !entru c mintea omeneasc vrea acest lucru%2

4imic mai incitant !entru anali#area unui obiect sau fenomen artistic dec$t

identificarea esenţei sale definitorii, a ceea ce /l face s fie reco-noscibil oric$nd, /n orice

condiţii, dre!t ceea ce este. Provocarea este mereu !osibil !entru c /şi are sursa /n tensiunea

ce se naşte din lu!ta dintre ce este intrinsec adevrat !entru fenomenul artistic res!ectiv şi ce

reuşeşte fiecare s desco!ere ca adevr !ersonal. Consecinţa imediat, cu im!act !o#itivasu!ra artei, este c nimeni nu va e!ui#a subiectul. atura ne-ativ ar !utea aminti de mitul

lui 3antal, !entru care totul este mereu a!roa!e dar niciodat !osibil.

3eatralitatea este un conce!t cu at$t mai !olisemantic, sau mai alu#iv, cu c$t !are mai

facil de decodat, şi se !are c !re#enţa conflictului, a tensiunii, s!ecific teatrului, a!are şi /n

definirea sa. Pentru a !utea vorbi des!re trsturile teatralitţii trebuie considerate idei !recum

tet dramatic?s!actacol dramatic, ficţiune?realitate &mimesis*, etreme !rin care se defineşte.

3eoreticieni şi re-i#ori deo!otriv s"au !reocu!at de aceste as!ecte, iar re#ultatele auredimensionat conce!tul şi i"au /nde!rtat do#a de !revi#ibil !e care o !oate sus!ecta ca

!re#ent un neiniţiat.

>nce!utul discuţiei des!re valenţele subiectului s"ar !utea !lasa sub terenul ferm al

definirii de dicţionar, dar şi aici se sublinia# aceleaşi as!ecte: „3eatralitate cuv$nt cu sens

at$t de confu# /nc$t sf$rşeşte !rin a fi o (ain lar-, şi nu mai /nseamn dec$t... teatru.

3eatralitatea unui tet este fa!tul c el !oate fi ucat !e scen. 3eatralitatea unui s!ectacol este

2 4icolae @andea, Teatralitatea – un concept contemporan, 4A3C P9SS, ;ucureşti, 200B, !.5

8



fa!tul c el !oate fi considerat dre!t teatru. @er-$nd mai de!arte, ;art(es s!une: Ce este

teatralitateaD 9ste teatrul mai !uţin tetul, este o multitudine de semne şi de sen#aţii care se

creea# !e scen /nce!$nd de la ar-umentul scris.E Iat, se va s!une, o definiţie care

strluceşte !rin claritate: ceea ce ea defineşte este re#iduul unei o!eraţii abstracte care ar

consta s etra-i din ansamblul re!re#entaţiei ceea ce este „tetul%F o!eraţie im!osibil: ar

trebui s eliminm dintr"odat vocea actorului şi toat !aralin-vistica, fr a ţine seama de

ra!ortul -est"cuv$nt. >ntr"un mod limitat, !utem vorbi de teatralitate a!ro!o de !re#enţa /ntr"o

re!re#entaţie a unor semne care e!rim clar !re#enţa teatrului. Prin etensie, şi /ntr"un mod

foarte discutabil, !utem numi teatralitate fa!tul c cutare sc(imb trit are densitatea unui

sc(imb scenic, sau c !utem re!era /n sc(imburi vorbite !re#enţa de ocuri de roluri: astfel

!si(analiştii !ot vorbi de „teatralitate% a!ro!o de viaţa !si(ic.%<

+ abordare descri!tiv ce /şi !ro!une s urmreasc, mai mult sau mai !uţin !arţial,

aceste definiri ar !utea avea /n vedere laturile actului teatral: s!aţiul teatral, interferenţa

artelor arte vi#uale, core-rafie, arta actorului etc. funcţiile s!ectacolului sau relaţia

s!ectator"actor"re-i#or. ar nu e de auns s se caute doar /n eterior, /n elementele etrinsece

actului creator s!ecificul teatralitţii, deoarece atributul calificativ decisiv sau diferenţa

s!ecific de!inde /ntotdeauna de valoarea intrisec. Astfel, considerm c teatralitatea re#id

/n ceea ce face ca un tet sau eveniment s se !lase#e la limita dintre ficţiune şi realitate, s

fie re!re#entabil s se construiasc dintr"o succesiune de acţiuni şi s fie creat !e ba#a

unui conflict. Prin toate aceste elemente, la care mai !utem adu-a valoarea moral şi

semnificaţia sau ecoul evenimentului re!re#entat /n sufletul s!ectatorilor, ne a!ro!iem de

definirea dat teatrului de Aristotel. Criteriile identificate de Aristotel rm$n !iatra de temelie

a /ntre-ii cercetri teatrolo-ice, iar ceea ce"şi !ro!une orice abordare tematic este o /nt$lnire

din !ers!ective conee ce trebuie s aib invariabil acest fundament.

Primul criteriu !ro!us, !lasarea la limita dintre ficţiune şi realitate, are rolul de a

!refi-ura cercetarea ulterioar, asu!ra literaturitţii. >ntrea-a art, indiferent de cate-oriacreia /i a!arţine arte ale tem!oralitţii sau simultaneitţii, analitice sau descri!tive,

!olifonice sau lineare7 este su!us ficţiunii, iar evidenţierea diferenţelor dintre ficţionalitate

/n ra!ort cu realitatea este dat de sublinierea urmtoarelor re-uli: !rima are ca!acitatea de a

etra-e esenţialul din !articular, s „amestece% cu libertate creativ vectorii s!aţio"tem!orali,

s ilustre#e scindarea creatorului /n i!osta#ele unor voci interioare. >n ca#ul teatrului şi

im!licit a conce!tului de teatralitate, la toate aceste ra!orturi se adau- o alt dimensiune,

< Anne bersfeld, Termenii cheie ai analizei teatrului, Institutul 9uro!ean, 1555, !.G57 Hott(old 9!(raim essin-, Laocoon, ed. nivers, ;ucureşti, 1561, !assim

B



sociolo-ic, deoarece teatrul este o-linda realitţii?societţii, fie !rivind dins!re scen &atunci

c$nd este reflectat, cu un discernm$nt estetic discutabil, lumea eterioar*, fie din cealalt

!arte, c$nd societatea este sc(imbat, /n mod fericit de calitatea estetic a unor vi#iuni

s!ectacolo-ice su!erioare.

Se identific o !osibil nou cale de anali#, cea a valorii estetice, ce nu este /n mod

firesc !ro!rie teatrului, dar !are mai acut /n ca#ul su din moment ce accesul la s!ectacol

este mai lar- dec$t /n ca#ul celorlalte arte. iteratura, ce !oate fi-ura oric$nd ca eem!lu dar

acum este unul care a!roa!e se im!une fiind termenul de contrast, /şi selectea# lectorii !rin

numeroase filtre de la cel !rimordial, ca!acitatea de a citi, !entru ca ale-erea lecturii s nu

fie determinat de nimeni iar formarea !ersonalitţii s devin astfel un fenomen real, la

ca!acitatea de a ima-ina sau rescrie mental, universul crţii.

ar valoarea intrinsec, !e care o considerm definitorie şi de#irabil /ntr"o astfel de

definire, a teatralitţii s"ar construi /n urul a ceea ce face ca un eveniment s nu intre /n nicio

alt sfer, fie ea analitic, !si(olo-ic, şi s rm$n /n s!aţiul artisticului sau s!ectacolului:

„Consecinţ: conce!tul de teatralitate !oate fi /nţeles !rin anali#a naturii sale !aradoale. +

/ncercare de abordare a acestor !aradouri conce!tuale ar !utea fi urmtoarea:

1. Paradoul co-nitiv al teatralitţii: teatralitatea a!arţine realului !e care /l descrie !rin

metafora lumii ca teatru,fiind /n acelaşi tim! o msur a distanţei /ntre lumea real şi ficţiune,

„o masc a realului.%

2. Paradoul s!aţial al teatralitţii: teatralitatea devine activ !rin observare, !rin stabilirea

ra!ortului !rivitor"!rivit, ceea ce determin o se!arare cores!un#toare a s!aţiului, se!arare

care re!re#int o unitate indestructibil, esenţial !entru fenomenolo-ia e!erienţei teatrale.

<. Paradoul re!re#entaţional al teatralitţii: actul teatral este viu şi direct, „aici şi acum%, /n

contact direct şi sen#orial cu !ublicul, dar este re!re#entarea unei lumi fictive, distanţat

tem!orar şi s!aţial, o lume „ca"şi"cum%, adeseori re!re#entare scenic a unui tet dramatic

validat ca o!er literar.7. Paradoul semiotic al teatralitţii: teatralitatea e!rim latura ludic a fiinţei umane,

definit !rin oc, im!rovi#aţie, simulacru, folosind /n acelaşi tim! sisteme de semne multi!lu

definite, ri-uros ordonate /n ar(itecturi dramatice !e mai multe !lanuri !entru a construi

semnificaţii com!lee.%8

3oate delimitrile anterioare ţin de coordonate concrete, semnificaţii ale tim!ului,

s!aţiului, ca!acitţii de re!re#entare, dar !entru a se /nţele-e esenţa teatralitţii ar trebui

reflectat şi asu!ra ra!ortului semantic /n care teatrul intr cu termeni !recum s!ectaculos,8 4icolae @andea, o!. cit., !. 1G

6



facil, efemer, „c$ntec de lebd%, neaşte!tat &lovitur de teatru*, eveniment etc. S!ectaculosul

este o cate-orie estetic ce !oate /nsuma frumuseţea, feericul, absenţa ri-orii limitative, iar

teatrul trebuie s eercite o astfel de atracţie asu!ra s!ectatorilor, /n !rimul r$nd, dar şi asu!ra

celor care /nc nu au desco!erit „ma-ia teatrului.%B Problema s!ectaculosului /n teatru şi /n

s!ectacolul de teatru este alonat de mai multe dimensiuni !rintre care statutul artistului sau

ecoul estetic, artistic al o!erei. Primul as!ect de!inde şi de !ers!ectiva diacronic a rece!trii

/n diferite e!oci a naturii actorului, şi !are c balanţa /nclin s!re valori !o#itive, at$t

!si(olo-ic c$t şi filosofic, /n tim! ce al doilea se re!ercutea# /n rece!tarea s!ectacolului, şi

este de un interes !re!onderent sincronic din !unct de vedere tem!oral.

Actorul a fost dintotdeauna considerat un om ece!ţional, cu un com!ortament şi o

mentalitate ce /m!leteşte /ntr"un do#a „artistic% trsturi ce !endulea# /ntre nebunie şi

-enialitate, atin-$nd astfel sfera s!ectaculosului. Platon /l i#-onea din cetatea uto!ic !entru

c atr-ea forţele s!irituale, resimţite ca malefice !entru c nu !uteau fi dominate. lterior, şi

nu cu uşurinţ, s"a /nţeles c rolul su social are alte coordonate şi societatea actual /l

!roteea# ca !e cel care are !uterea s ec(ilibre#e colectivitatea: „4ebunul „!ersona"

cultural% este cel care dis!une de ca!acitatea de a ilustra „etremele umanului%, fa!t !e care

normalitatea nu"l !oate reali#a. Bucuria şi tristeţea sau avântul şi disperarea sunt re-istrele

ontolo-ice ale nebunului care se manifest dincolo de limitele nebunului"bolnav !si(ic.&...*

olul acestuia este de a ilustra ne-ativul normelor şi a ordinii fireşti, stabilit şi acce!tat a

lumii. Prin aceasta nebunul"!ersona devine modelul eem!lar, !urttorul unor valenţe

valorice ne-ative, care ilustrea# defectele, conflictele, vinovţia, eşecurile colective etc. Prin

aceasta, nebunul devine un element central /n !si(olo-ia colectiv a cetţii. 9l !reia,

concentrea# şi !olari#ea# rul asu!ra lui, av$nd !rin aceasta un rol esenţial /n !rocesul

colectiv de eliberare a tensiunilor, /n se!ararea binelui de ru şi eliminarea acestuia din

urm.%6 Actorul este astfel un element c(eie al definirii teatralitţii, din moment ce el creea#

ma-ia, ilu#ia realitţii. ar s!ectaculosul de!inde mai mult de valorificarea celorlalteelemente ale s!ectacolului dramatic, de la decor la mu#ic şi lumini, iar ocul actoricesc se

defineşte mai eact !rin s!ectacular. 3otul trebuie s fie dominat de strlucire, de neaşte!tat

!entru ca ima-inea s!ectacolului de teatru s cree#e o am!rent, cel !uţin tem!orar, /n

sufletul s!ectatorului, efect !e care /l numim cat(arsis.

ac strlucirea este latura !o#itiv ce defineşte teatralitatea, /n cealalt etrem

re-sim ideea de facil, teatral. 9ste una dintre cele mai !rolifice teme de de#batere !entru

B =asile @orar, Estetica. Interpretri !i te"te, ed. niversitţii din ;ucureşti, 200<, !assim6 Constantin 9nc(escu, #omo demens. $ rede%inire a ne&uniei, Polirom, 200G, !!. 1B<"1B5, !assim

G



teoria des!re teatru, dintotdeauna. A fi teatral !oate desemna su!erficialitatea /n ale-erea

tuturor miloacelor de e!rimare, de la ocul actorilor la ti!ul s!ectacolului. Se urmresc

re!re#entrile e!licite, care /n-raş situaţia dramatic şi o decu!ea# din ansamblul relaţiilor

umane din care şi"ar fi !utut etra-e substanţa artistic. evine un moment li!sit de

rafinament, de !rofun#ime analitic din moment ce sin-ura ei !ro!unere este s !lac unui

!ublic -eneral, iar sin-urul obiectiv este s „se v$nd%. Aceste obiective nu sunt totuşi li!site

de lo-ica lor fireasc, iar valoarea de divertisment a s!ectacolului de teatru este fundamental,

asemeni celei tera!eutice sau etice.

elimitarea facil?su!erficial vs. teatral este eterioar anali#ei, deoarece nu !riveşte

conţinutul, elementele definitorii ale s!ectacolului, ci calitatea acestuia, res!ectarea mai mult

sau mai !uţin a unor criterii estetice. Se foloseşte frecvent cu valoare !eiorativ, dar c(iar şi /n

ca#ul celor care nu sunt im!licaţi /ntr"un s!ectacol teatral !rofesionist, şi desemnea# „ieşirea

din sine%, asumarea unui rol, !entru a demonstra ceva mai convin-tor. Aceast form

cu!rinde totuşi, inevitabil, dimensiunea teatralitţii, /n modul /n care /ncercm s"o definim:

!re#enţa conflictului, valoarea de re!re#entare a unui moment definit tem!oral şi s!aţial, şi

reconstruit !rin elemente eterioare.

3eatralitatea cunoaşte diferite definiţii, !lec$ndu"se de la diversele elemente !re#ente

/n ecuaţia s!ectacolului teatral: situaţia teatral, situaţie dramatic, situaţia scenic, limba

teatral etc. ac teatrul este o metafor a vieţii, atunci conce!tele anterioare vin s e!lice

cum realitatea se !oate metamorfo#a /n fenomen artistic. „Situaţia% este termenul ce aminteşte

de eistenţa celorlalte elemente: circumstanţele, !ersonaele şi rolurile !e care le inde!linesc.

or li se adau- elementele de interiori#are a fenomenului: -enerali#area !rin metafor a

fa!telor?evenimentelor şi acuitatea conflictului interior.G

>n tensiunea semantic, şi nu numai, dintre aceste conce!te re#id şi un !osibil rs!uns

!entru /ntrebarea noastr. 3eatral /nseamn, astfel, c tensiunea trans!are din toate elementele

constituente ale s!ectacolului: sceno-rafia, !rin decor şi costume, ocul actoricesc, core-rafie,mu#ic, tet dramatic. Po#iţionarea decorului, ce numai a!arent circumscrie un s!aţiu, are

funcţia de a crea, !rin antite#e şi analo-ii, forme conflictuale, iar costumele nu vor fi niciodat

„inocente% /n nevoia de a lumina !ersonaul /n mod eficient, ele /i vor e!loata, !rin note

comice sau nu, esenţa.

Arta actorului nu va !utea rm$ne /n afara tensiunii !entru c numai astfel se !oate

sinteti#a /n decursul unei durate limitate, o e!erienţ uman. As!ectul nu ţine doar de

s!ecificul tetului dramatic, din moment ce asemeni unui !reci!itat c(imic, arta actoruluiG 4icolae @andea, idem, !!. 67"6B, !assim

5



trebuie s sur!rind evoluţia s!iritual a !ersonaului. Core-rafia sau mişcarea scenic

accentuea# formula conflictual aşa cum ar !utea demonstra raţionamentul !otrivit cruia

dac s!ectacolul nu este reflectarea duratei fireşti din viaţ re-ula celor trei unitţi ar !utea

fi !unctul de !lecare al acestei e!licaţii, !entru c niciodat s!ectacolul teatral nu va fi

altceva dec$t esenţiali#area relaţiilor umane atunci şi mişcarea !ersonaelor vor reflecta

!rintr"o studiere !ermanent aceste valori.

elaţia !ublic"s!ectacol, v#ut !rin !risma as!ectelor subliniate mai sus, trebuie s

ilustre#e şi ea tensiunea creatoare, iar ideea este sur!rins de I..Cara-iale /n monolo-ul

dramatic 'ncepem, astfel: „n teatru ca s"mi !lac mie... trebuie s fie viu, cald, fierbinte S

do-oreasc viaţa de aici !$n colo sus /n fundul -alerieiF actorii... c$nd ies !e scen, s fie

nişte !osedaţiF s aib un demon /n eiF !rin oc(i, !rin s!r$ncene, !rin -ur, !rin v$rful

de-etelor, !rin toţi !orii, s scoat demonul acela şi s"l sufle asu!ra mea. + cli! s nu"l ierte

!e s!ectator a"şi veni /n fire, a"şi da seama de ce vor cu el: s"l ia re!ede, s"l #-uduie, s"l

ameţeasc, s"l farmece, s"l vreasc, mai ştiu eu cum s #icD C$nd or ieşi din teatru, nici

doi oc(i s nu fie uscaţi şi si-uri: toţi s fie /m!ieneniţi de emoţie, ume#i de !l$ns ori de

r$s.%5 Atitudinea şi reacţia s!ectatorului de teatru e adevrat sau aşte!tat şi /n ca#ul altor

-enuri literare, dar trebuie identificat diferenţa s!ecific. 9moţia artistic nu !oate fi udecat

du! intensitate sau violenţa reacţiilor !ublicului, deoarece e un factor mult !rea volatil şi

relativ. e!inde de e!oc, !re-tirea lor !si(ic şi s!iritual, circumstanţe sociale şi c(iar

!olitice. 9moţia estetic trebuie totuşi avut /n vedere ca element de udecare a teatralitţii, ca

s revenim la as!ectul anali#at, deoarece o condiţie fundamental a eistenţei s!ectacolului

teatral, res!ectiv a situaţiei scenice, este !re#enţa !rivitorului. „Aş !utea s iau orice s!aţiu

-ol şi s"l numesc scen -oal. n om traversea# acest s!aţiu -ol /n tim! ce altcineva /l

!riveşte, şi asta e tot ceea ce trebuie ca actul teatral s /ncea!.%10 s!une Peter ;roo) /n

debutul cunoscutei sale crţi Spaţiul (ol.

Altfel s!us, teatralitate re!re#int şi reacţia !ublicului care, cum nu de !uţine ori areuşit, !oate sc(imba destinul unui s!ectacol. 9ste vorba de valoarea etic, social, moral,

educativ, dar şi de cat(arsisul ce d dimensiunea estetic a s!ectacolului, indiferent de

!ro!unerea sa.

„>n conce!ţia modern &şi eist eem!le numeroase /n acest sens* orice tet este

teatrali#abil, de la cartea de telefon la lista de bucate, c(iar dac /i li!sesc elementele teatrale

&situaţii !ersonae, conflict*, tocmai datorit caracterului su incom!let. &...* Putem vorbi

5 I..Cara-iale, 'ncepem, a!ud Andrei ;leanu, )ealism !i meta%or *n teatru, ed. @eridiane, ;ucureşti, 15B8, !.1<710 Peter ;roo), Spaţiul (ol, ed. nitet, ;ucureşti, 1566, !. 1

10



des!re dou atitudini creative, dou o!eraţiuni care se com!letea#: teatrali#area şi

dramati#area. Prin teatrali#area unui eveniment sau tet /nţele-em inter!retarea scenic

mobili#$nd actori şi elemente scenice, /n tim! ce dramati#area este transformarea unei

structuri tetuale !entru a crea tensiune dramatic, !ersonae şi conflicte, o dinamic a

acţiunii, dialo-uri.%11 Jra-mentul !oate funcţiona ca o conclu#ie a observaţiilor !rivind

conce!tul de teatralitate deoarece !une „/n relaţie%, ca s folosim o e!resie din domeniu,

toate elementele sale definitorii. Prin etra!olare, am !utea s!une s!une c teatralitatea este o

calitate intrinsec vieţii deoarece circumscrie tot ce !resu!une mişcare şi conflict. 9ste o

ea-erare !entru c, a acce!ta aceast -enerali#are, ar /nsemna !ierderea esenţei s!ectacolului

dramatic, dar luminea# valoarea teatral a oricrui tet, ce !oate fi metamorfo#at astfel /nc$t

s serveasc sco!urilor scenei. Cu toate acestea e sim!lificator s reducem discuţia la o

ecuaţie de ti!ul acesta, /n care identificarea unor conflicte sau !ersonae, re#olv dilema, şi

!rin aceasta /i meneşte a rm$ne /ntr"o im!reci#ie creatoare de sensuri, !recum teatralitatea.

=om identifica astfel dre!t teatralitate acel fericit concurs de /m!reurri, fi#ice şi

!si(ice, ale tuturor celor im!licaţi /n actul teatral autor dramatic, re-i#or, actor, sceno-raf,

!ublicul /n toat diversitatea lui !rin care o manifestare uman devine un

s!ectacol?eveniment teatral, iar cei amintiţi /şi susţin şi /şi merit statutul atribuit. Altfel s!us,

acel „ceva%, !oate de natur alc(imic, !oate sim!lu meşteşu-, !rin care realitatea !articular

se metamorfo#ea# /n ceva de interes -eneral uman, sau !rocesul !rin care a!arenţa devine

esenţ. +bservaţia este mult mai adevrat /n ca#ul s!ectacolului teatral dec$t a altor forme

artistice, res!ectiv tetul literar, fie dramatic, fie e!ic sau liric. A!ro!ierea ar !utea !rea

neadecvat din moment ce s!ectacolului teatral /i este s!ecific şi im!licarea celelorlalte

simţuri umane, as!ect ce !oate funcţiona ca un atu, sau o calitate !rin care se !oate ar-umenta

!ertinent acea metafor de „o-lind a societţii%. ar nu este o !ers!ectiv ust, din moment

ce toate artele, indiferent de su!ortul lor fi#ic şi c(iar forma de !re#entare, vor s sur!rind

esenţa umanului. ar teatralitatea are aceast dubl funcţie: transform un eveniment anonim,firesc, /ntr"un eşantion re!re#entativ, o mostr de ceea ce /nseamn eternul uman, şi /i !oate

da acestui eveniment valoare artistic dac res!ect, /n mod !aradoal, efemeritatea acestui

etern uman. Pentru c teatralitatea !oate fi definit şi ca acea ca!acitate de a s!une /n infinite

moduri, &de fiecare dat altfel, !entru c este un moment ire!etabil, dar tin#$nd mereu la

identitate structural*, !ovestea sufletului uman, mereu aceeaşi, şi mereu diferit dac se are

/n vedere c este s!us !rin acţiuni.

11 4icolae @andea, idem, !.BB

11



Care este locul cuv$ntului /n tot acest eşafoda de ilu#ii şi realitate, este o /ntrebare

c(eie at$t !entru anali#a de faţ, c$t, mai ales, !entru anali#a teatralitţii, /n -eneral. As!ectele

se multi!lic, şi intervine forţa ima-inativ, conotativ, a teatrului, modul /n care !oate

mistifica şi demistifica realitatea. ar acestea nu mai sunt strict !robleme ale teatralitţii, ci se

contaminea# de cela ale literaturitţii, un alt conce!t c(eie a artisticului şi esteticului, !e care

vom /ncerca s"l sur!rindem /n c$teva date definitorii. 4u vom acce!ta totuşi un ra!ort de ti!

su!erior?inferior sau !arte?/ntre-, !e motivul c tetul dramatic, cel ce va fi dominat de

literaturitate este inclus /n s!ectacolul de teatru. Cele dou com!onente se afl /ntr"o relaţie

etrem de interesant deoarece s!ectacolul !are c nu are nevoie de tet din moment ce"l

modific, rescrie etc. !entru a"i servi intereselor sale dramatice şi cu toate acestea /l caut /n

!ermanenţ, ca „!oveste% ce trebuie s a!ar /n structura s!ectacolului. Se !are c de#vluirea

acestor relaţii, corelaţii şi determinri nu se va !utea face niciodat com!let.

1." #iteraritate $s. literalitate $s. teatralitate

12



„Atunci se naşte un tra-ism al scriiturii, deoarece scriitorul conştient va trebui de acum /nainte

s lu!te /m!otriva semnelor ancestrale şi atot!uternice care,

din ad$ncul unui trecut strin, /i im!un iteratura ca un ritual, şi nu ca o reconciliere%12

„3eatrul constitue un obiect semiolo-ic !rivile-iat /ntruc$t sistemul su este a!arent ori-inal

&!olifonic* /n com!araţie cu cel al limbii care este linear% &oland ;art(es*

3oate delimitrile anterioare, !ertinente ca /ntrebri sau !iste de cutri şi necesare

!entru discutarea temei, rm$n !ermanent /ntr"un s!aţiu al incertitudinilor, din moment ce nu

este eliminat o !roblem fundamental, aceea a ra!ortului tet literar?s!ectacol, aşa cum

anterior /ncercam s avansm i!ote#a.

9 !osibil ca acesta s fie „!unctul #ero al discuţiei%, iar rs!unsul s fie unul evident,

res!ectiv tetul !remer-e oricror metamorfo#e vi#uale, simbolice sau inter!retative, şi totuşi

nu credem c aceasta e sin-ura ordine, !osibil şi fireasc. aţiunea incertitudinii e dat de

sublinierea diferenţei dintre cele dou arte. 9le !ot fi anali#ate !rin structuri individuale, ceea

ce le sublinia# inde!endenţa. n ar-ument este eistenţa at$tor de#bateri cu tema „9ste

teatrul literaturD% sau cum trebuie /nţeles ra!ortul de inclu#iune dintre tetul dramatic şi

s!ectacolul de teatru.

+rice montare debutea# cu o munc de cercetare, a!rofundat şi laborioas, ce

varia# ca sco! /n funcţie de circumstanţele şi s!ecificul s!ectacolului, cu !rivire la sursele

cele mai !otrivite !entru traducerea tetului literar, la sensurile şi simbolurile !e care tetul le

conţine in nuce, şi doar ulterior, !e ba#a identificrilor fcute se va !utea construi eşafodaul

re-i#oral. 9ist o fascinaţie a cuv$ntului, ce !rovine din felul /n care funcţionea#: !e de o

!arte !are c se ofer, ca sens, şi construieşte denotativ /nţelesurile comunicrii, iar !e de alt

!arte, /şi multi!lic nesf$rşit conotaţiile, valorile şi valenţele. Iar fenomenul, recunoscut /ntoate tratatele sau c(iar manualele de lin-vistic, este !re#ent /n orice ti! de comunicare,

indiferent de sco!ul acesteia sau de stilul /n care se /ncadrea#. Aceasta este şi una din cau#ele

!entru care vorbim /n ra!ort cu teoria comunicrii, de un fenomen de dualitate: unul

eminamente denotativ, şi unul ce ţine de art, care !oate devine obiect de structurare şi

inter!retare.

Semiotica şi structuralismul sunt ştiinţele care au subliniat aceste !robleme:

dedublarea limbaului, dificultatea de a -si cele mai !otrivite sensuri, şi conotaţiile12 oland ;art(es, )omanul scriiturii. +ntolo(ie, ed. nivers, ;ucureşti, 15G6, !.BB

1<



contetuale, etc. Se !oate vorbi de !rimatul tetului literar, sau de o latur literar indiferent

de ti!ul comunicrii.

As!ectele sunt dintre cele mai incitante, ca teorie, dar se !ot ad$nci dac se are /n

vedere şi im!licaţiile bio-rafiei autorului /n descifrarea tetului. „Hradul #ero al scriiturii% va

fi sinta-ma care identific sensul obli-atoriu care se des!rinde din tet, !rimul nivel al

lecturii, !entru ca a!oi toate celelalte s intre /n sfera simbolurilor. 4imic mai adevrat şi mai

dificil deoarece cuv$ntul, ba#a /ntre-ii literaturi, de!inde, ca sens, de o diversitate de straturi.

Astfel, din !unct de vedere lin-vistic, el rm$ne o unitate definit de arbitraritatea asocierii

dintre un semnificat şi un semnificant, de linearitate şi de unitate.1< ar aceste trsturi, ce nu

!ar a influenţa /nţele-erea cuv$ntului şi im!licit !osibilitatea comunicrii eficiente, /n datele

sale obiective şi nemilocite, se dublea# de altele ce ţin de !ra-matica discursului, de

/ncadrarea limbaului din !unctul de vedere al celor dou ae, sincronic şi diacronic sau de

im!licaţiile lor stilistice. tili#area unui cuv$nt a fost deseori com!arat cu circulaţia

monedelor, ar-umentul fiind c mai valoroase sunt cuvintele care !ot fi folosite?sc(imbate cel

mai des. ar reacţia limbaului este dintre cele mai incitante fenomene ale relaţiilor umane,

deoarece adevrul afirmaţiei anterioare este su!us şi unor efecte !aradoale. Pe de o !arte,

u#ul re!etat atra-e tocirea sensurilor ce nu mai definesc ce se !resu!unea iniţial, ci /şi

!roliferea# !ro!riile sensuri contetuale, sau /n ca#ul literaturii, scriitorii /şi inventea#

!ro!riul limba artistic as!ect asu!ra creia vom reveni !e de alt !arte, cuvintele selectate

mai rar !e aceast a sinta-matic a comunicrii, vor c!ta nuanţe neaşte!tate, inedite, un

!arfum şi o valoare ti!ic literare.

@ult ve(iculata sinta-m „ori-inalitatea creaţiei literare% a unui scriitor, ce a devenit şi

criteriu de ierar(i#are a scriitorilor, /şi are ori-inea /n !roblema limbaului, din moment ce

!rimul obstacol !e care trebuie s"l de!şeasc este aceast manieri#are şi clişei#are a

cuv$ntului. eacţia este de a ima-ina limbae artistice inovatoare, iar fenomenul este at$t de

rs!$ndit, ca o !arte inte-ral a literaturii, /nc$t nu !utem evita sublinierea sa, din motiveevidente. n as!ect la fel de com!le este şi diferenţierea /ntre -enuri literare şi !roblema

limbaului. A!arent, liricul este cel care mi#ea# cel mai !rofund !e acest decala, şi /şi face

un titlu de -lorie din inventarea unor noi limbae, !rin care s !oat sur!rinde esenţa

sensibilitţii creatoare, valorile ei /ncastrate /n subconştientF e!icul, !rin definiţie descri!tiv şi

narativ, nu se ilu#ionea# şi nu /şi atribuie as!ecte de acest ti!, le consider !arte dintr"o

ma-ie la care se !oate aun-e doar !rin construcţie solid şi sever, cu !iloni !e c$t de uşor de

identificat !ersona, tim! şi s!aţiu !e at$t de dificil de /nlocuit sau /nde!rtatF -enul1< Jerdinand de Saussure, urs de lin(vistica (eneral, ed. Polirom, ;ucureşti, 2006, !assim

17



dramatic a!are ca un (ibrid su!erior, ca un soi /mbuntţit !rin selectare şi decantare,

formulri !rin care vrem s facem alu#ie la #eul ce"l !atronea# s!iritual.

Cele mai actuale mişcri şi manifestri teatrale şi"au !us la modul acut !roblema dac

limbaul este un element esenţial /n rece!tarea s!ectacolului de teatru, iar rs!unsurile au fost

dintre cele mai contradictorii. @aoritatea /nclin s!re eludarea acestuia, care aun-e s devin

c(iar un a!endice. 9 un !unct de diver-enţ deoarece se a!ro!ie, !e de o !arte de limbaul

!oetic, ce inovea# radical, !$n la a ima-ina noi lumi, iar, !e de alt !arte, de dimensiunea sa

filosofic. Cuv$ntul este simţit ca element aleatoriu, accentul !un$ndu"se !e teatralitatea

fenomenului artistic, res!ectiv !e sincretismul celorlalte arte im!licate. Perce!ţia a!arţine /ns

mişcrii teatrale moderne, c(iar actuale, deoarece este istoria teatrului demonstrea# c

a!ortul cuv$ntului, /n secolele anterioare era dintre cele mai consistente, !ut$ndu"se vorbi

c(iar un „teatru de cuv$nt%, /n care anali#a !si(olo-ic constituia c(eia /nţele-erii

s!ectacolului. +dat cu im!unerea abisalului, av$nd ca !osibil !unct de !lecare -$ndirea

teatralo-ic a lui Antonin Artaud, sau a im!actului artelor vi#uale, se d o lovitur !uternic

unor modele considerate infailibile aşa cum ar fi, s!re eem!lu, teatrul lui 'illiam

S(a)es!eare sau metoda stanislavs)ian a artei actorului. Primul nu dis!unea !ractic de niciun

debuşeu non"lin-vistic, valoarea s!ectacolului fiind dat a!roa!e eclusiv de calitatea tetului

dramatic şi de !rofun#imea inter!retrii, iar /n al doilea ca#, influenţa !si(olo-iei şi a

inter!retrilor simbolice este de necontestat. Stanislavs)i va cere actorului ima-inarea şi

verbali#area unui /ntre- univers, cu toate nivelurile sale conştient, subconştient, tetual şi

etratetual , !rin i!ote#a ma-icului „ce"ar fi dac...% !rin care se !oate da viaţ oricrei idei

şi oricrui sentiment, !entru a !utea fi a!oi transmis !ublicului.17

9ste /nc o dovad a su!erioritţii !oe#iei dramatice, aşa cum demonstra Ke-el, asu!ra

e!icului şi liricului, deoarece cuv$ntul cu toat !letora sa de semnificaţii !oate fi eliminat,

fr ca /ntre-ul s devin ili#ibil. Poe#ia liric a!arţine sferei sensibilitţii, a crui !osibilitate

de transmitere rm$ne un de#iderat, uto!ic /n esenţ, iar !oe#ia e!ic, se !oate folosi de„dimensiuni% sau reconstrucţii ale realitţii, dar nu va avea ca!acitatea de a accesa, !ermanent

şi decisiv, im!actul metaforei. Poe#ia dramatic defineşte astfel o v$rst su!erioar a omenirii,

cea care nu mai are nevoie nici de cltorii iniţiatice, nici de condensarea creatoare de

ambi-uitţi.18 n tet dramatic, cu valoare !oate de e!eriment, dar deosebit de ilustrativ /n

acest sens este !iesa lui Samuel ;ec)ett, -ot I, care condensea# /ntr"o ima-ine un /ntre-

univers filosofic şi artistic.

17 Lonstantin Stanislavs)i, unca actorului cu sine *nsu!i, ed. 9SP, ;ucureşti, 158B, !assim18 Heor- 'il(elm Jriedric( Ke-el, /rele(eri de estetic, vol II, ed. Academiei, ;ucureşti, 15BB, !assim

18



ac teatralitatea nu de!inde de limba, atunci se !refi-urea# alte !osibile dileme şi

direcţii de cercetare. Cuv$ntul este /n -eneral definit ca un ve(icol infidel şi im!erfect al

sensului, şi atunci aun-erea la adevrul ce trebuie e!rimat se face !rin ima-inile !e care le

!oate -enera, subtet şi?sau etratet, /n artele ce se ba#ea# !e cuv$nt, ima-ine vi#ual, ca

su!ort definitoriu /n s!ectacolul de teatru. ar relaţia se com!lic !rin !re#enţa unui alt

element al ecuaţiei, ima-inaţia rece!torului. Actuali#area !olisemiei cuv$ntului este

de!endent de !otenţialul ima-inativ al acestuia, şi /n acest as!ect re#id şi una din cau#ele

!entru care im!actul dramaticului asu!ra !ublicului rece!tor este mult mai mare, mai intens.

Im!lic$nd mai multe simţuri, atenţia sa !oate fi mai uşor focali#at, concentrat, dec$t /n

ca#ul artelor ba#ate doar !e cuv$nt. iar aceast !articularitate credm c nu este !e de!lin

cercetat şi cu at$t mai !uţin e!ui#at. 9 un !andant !si(olo-ic ce dublea# sim!la relaţie

emiţtor"rece!tor, iar cercetarea teatral trebuie s fie definit de aceste trsturi. + alt

!roblem este şi fa!tul c realitatea semantic a cuv$ntului, cu toat com!leitatea de

!osibilitţi !e care o -enerea#, este valabil şi /n ca#ul ima-inii, la fel de !olisemantic.

Consecinţa este necesitatea de a elimina inter!retarea s!ectacolului de teatru ca fiind mai

facil, mai !o!ular, dec$t alte forme artistice.

eactuali#nd tema discuţiei, se !are c o definire a conce!telor de literaritate,

literalitate, teatralitate, este sinonim cu desco!erirea de sensuri şi semnificaţii, colaterale sau

nu, din care se !oate doar intui valoarea de adevr a acestora. iteralitatea sau caracterul

linear al cuv$ntului, /nşiruirea liter cu liter a acestuia, este o caracteristic ce deriv din

semnificantul semnului lin-vistic. 9ste !artea cea mai obiectiv, !entru c este o realitate

!ro!riu"#is, li!sit de ambi-uitţi, şi are ca!acitatea de a funcţiona ca su!ort, at$t

inde!endent c$t şi de!endent de sens. imita dintre literalitate şi literaritate este dintre cele

mai dificil de trasat, deoarece se estom!ea# la o anali# care nici nu"şi !ro!une s fie dintre

cele mai a!rofundate.

Astfel, estetica afirm c /n mare !arte conce!tul de frumos estetic este de!endent sau !rovine şi din relaţia form artistic şi su!ortul material !e care este creat, relaţie ce !oate fi

dintre cele mai conflictuale aşa cum sublinia# şi cunoscutul aforism al lui @ic(elan-elo /n

care afirm c o bucat de marmur este de fa!t multitudinea de statui !e care le /nc(ide,

!otenţialitatea !e care numai -$ndirea estetic o !oate transforma /ntr"o ca!odo!er, altfel

fiind doar un sim!lu „morm$nt% &„>n fiecare bloc de marmur se afl o statuie şi e treaba

scul!torului s o desco!ere%*F com!leitatea relaţiei nu se o!reşte aici, deoarece, odat creat,

o!era re!re#int „morm$ntul% altor infinite !osibilitţi, as!ect care"i fundamenta lui Ion;arbu, s!re a da un sin-ur eem!lu, consolidarea metaforei increatului. Altfel s!us, nu e

1B



indiferent materialul lin-vistic !entru transmiterea sensului, iar arbitrarul semnului lin-vistic,

devine, /n definitiv, un atribut al literaritţii. Cei care st!$nesc aceste !robleme, cu tot

inefabilul care le /nconoar, sunt traductorii o!erelor literare deoarece ei ştiu cel mai bine c

orice traducere este o infidelitate faţ de tet, indiferent de calea abordat.

ac o dimensiune a literaritţii este literalitatea, cu un oc de cuvinte, ne !utem !une

/ntrebarea ce alte as!ecte ar fi definitorii !entru acest conce!t c(eie /n demonstraţia noastr

-eneral. iteraritatea este /nţeleas dre!t acel element care face un tet s devin o!er

literar. + !rivire, mai mult sau mai !uţin !rofan, ar !utea limita literaritatea la valorile

stilistice ale tetului sau acele fi-uri de stil ce dau limbaului alt caracter dec$t al tetului

neutru. Aceast realitate, cu toat valoarea ei de adevr, re!re#int doar acea latur eterioar,

a semnului e!licit. Se !oate s!une c(iar, !rintr"o etra!olare, c acestea ţin de „co!ilria

literaturii%, c$nd, !entru a se face diferenţa /ntre stiluri, se adau-, cumva forţat, e!resii

neobişnuite /n comunicarea familiar. iteraritatea cere, !rin urmare, alte coordonate de

identificare, unele ce desfac „conţinutul e!resiei%, ca şi valoare interioar !ro!riu #is. Ar

!utea fi ca!acitatea de evocare a ima-inaţiei, !uterea de a crea asocieri de idei şi formule din

afara realitţii imediate. Ideea este amendabil doar !rin fa!tul c !une un accent !rea mare

!e efectul suscitat /n mintea rece!torului. + alt !osibilitate este şi situaţia, mai mult sau mai

!uţin de#irabil, ca un tet s fie acce!tat de un !ublic etrem de redus, !e ba#a unor diverse

afinitţi, fr ca aceasta s s!un ceva des!re calitatea de a fi literatur a unui tet, şi cu at$t

mai !uţin des!re valoarea estetic a acestuia.

n rs!uns e(austiv !rivind trsturile care fac dintr"un tet literatur nu credem c

!oate fi dat, şi nici nu ne !ro!unem s reuşim, deoarece delimitrile teoretice sunt !oate mai

dificile dec$t /n ca#ul teatralitţii. Ideea este susţinut de fa!tul c nu !utem vorbi de o

/mbinare sincretic a artelor şi nici c(iar de eistenţa unor ti!are !recum conflictul, situaţia

scenic, arta actorului etc. Calitatea literar a unui tet este dat de eistenţa ficţiunii, altfel

s!us de o!o#iţia ficţional?real. ac un tet foloseşte datele realitţii /n aşa fel /nc$t s cree#eun univers !aralel celui real, ca un construct artificial care se susţine !rin condensarea,

metamorfo#area datelor realului, atunci rs!unde caracterului de literatur. Procesul

fascinea# !rin im!licaţiile sale misterioase, alc(imice, din moment ce !resu!une c autorul

are ca!acitatea de a se afla /n !o#iţia de a aduna toate elementele care"i com!un

!ersonalitatea, şi a le trans!une /ntr"o formul -eneral uman. @ai mult, la datele !ersonale

trebuie sinteti#ate şi cele ale realului, ceea ce /nseamn c !rima eta! /n cristali#area

literaturitţii este ca!acitatea de sinte# a -eneralului fr ca aceasta s obstrucţione#eemer-enţa !articularului. Condiţia !strrii valorii !articularului, eem!lului individual este

16



fundamental deoarece altfel o!era ar fi /ncadrabil /n stilul ştiinţific, caracteri#at !rin

!re#entarea -eneralului.

n alt element definitoriu, consecinţ a ideii anterioare, este şi „btlia !entru autor%,

res!ectiv nevoia de a identifica autorul sub toate aceste convenţii şi niveluri de !relucrare a

datelor realitţii. Structuralismul afirma c „autorul a murit%, dar !lcerea lecturii nu va fi

niciodat com!let fr a intui cine st /n s!atele acestor „invenţii% ca!abile s te delecte#e, şi

cititorii /l vor reinventa, ca !e un „autor de ($rtie%, sau ca !e o sim!l fantoş, as!ectul e mai

!uţin im!ortant. S"ar !utea s!une c adevrul se afl /ntre cele dou atitudini din moment ce

şi autorul se mistific !rin !aravanele ficţiunii, dar şi cititorul /l recom!une du! un al-oritm

ce"i este !ro!riu, deci /n definitiv este tot o creaţie, dar la alt nivel. ac autorul nu este

im!ortant !entru sau !rin eistenţa sa individual, deoarece totul s"ar transforma /ntr"o

anc(et nemiloas şi, mai ales, nedrea!t, atunci ne aflm /ntr"o convenţie destul de

com!licat, iar e!erienţele sale bio-rafice vor fi tot literaturi#ate, res!ectiv o bio-rafie

romanţat, din care se !ot etra-e accente -enerale.

>ncerc$nd o conclu#ie, !rocesul !rin care se transform un eveniment bio-rafic, /ntr"

unul ficţional, şi deci literar, şi a!oi /ntr"unul teatral este sinonim cu trecerea de la realitate la

ima-inar !rin reconstituire?reconstrucţie şi -enerali#are, /n ca#ul literaturii, !entru ca a!oi s

se sinteti#e#e, /n ca#ul s!ectacolului de teatru, la crearea unui nou „real%, ca o realitate

dedublat. „=om /nţele-e atunci c „el% este o victorie asu!ra lui „eu%, /n msura /n care

creea# o stare mai literar şi /n acelaşi tim! mai absent. 3otuşi victoria este mereu

com!romis: convenţia literar a lui „el%serveşte diminurii rolului !ersoanei, dar risc /n

fiece moment s o /m!ovre#e cu o densitate neaşte!tat. iteratura e asemeni fosforului:

strluceşte mai mult atunci c$nd e -ata s se stin-.%1B Inter!retare citatului !oate, cut$nd

valoarea simbolic, s evidenţiem cum autorul, „eu%, devine !ersonaul e!ic şi a!oi dramatic,

un „el%, moment /n care va c!ta forţele multi!licate, ale re!re#entrii.

1B oland ;art(es, 0radul zero al scriiturii, /n )omanul scriiturii, ed. nivers, ;ucureşti, 15G6, !. 8G"85

1G



Capitolul II

%&ustul 'ericirii, al iu(irii, al de)năde*dii,

&ustul gelo)iei, al gloriei i aa mai departe,

P+nă sau terminat toate gusturile.-

/arin Sorescu, Shakespeare0

15



".1. mul, dramaturgul, poetul William Shakespeare

„+ !ies s(a)es!earian, este un !oem scenic com!act, unificat !rin !ersonificri, !rin

scur-erea unei atmosfere şi al unui simbolism !oetic direct... o metafor de#voltat%16

es!re 'illiam S(a)es!eare, omul şi dramatur-ul, eist o biblio-rafie dintre cele mai

im!resionante, şi care, din fericire sau nu, nu /ncetea# s se acumule#e. As!ectul deriv din

statutul de mit !e care /l cunoaşte de mai multe secole, şi !e care nimic şi nimeni nu i"l !oate

umbri. =iaţa sa, at$t c$t este atestat documentar şi se !are c eistenţa"i social nu este foarte

misterioas, a fost „scormonit% de numeroşi bio-rafi, care au definitivat un !ortret a!roa!efr lacune. Iar acolo unde ele a!reau sau au fost „inventate% !entru a incita interesul, ori !ur

şi sim!lu unde trecerea tim!ului a !ermis?im!us, s"a de#voltat mitul. nii l"au deni-rat, alţii l"

au admirat, mulţi au vorbit des!re el, !entru ca, /n final, toţi s se ra!orte#e la el, şi astfel

!remisele definitorii a!ariţiei unui mit s"au /m!linit.

4u vom aminti detaliile bio-rafice, de re-sit cu mult uşurinţ /n orice material

biblio-rafic, ci ne vom o!ri mai mult asu!ra celor le-ate de a!ariţia sonetelor, o !oe#ie

misterioas ce a suscitat multe controverse, /n e!oc şi /n /ntrea-a !osteritate.

Se im!une totuşi, cu !rivire la rece!tarea o!erei sale, sublinierea variaţiilor !e care le"

a cunoscut, /n funcţie de ti!ul de sensibilitate literar a fiecrei e!oci. S!re eem!lu,

clasicismul l"a ne-at, consider$ndu"l barbar, li!sit de ele-anţ, mai ales datorit neres!ectrii

re-ulii celor trei unitţii, ca şi a altor re-uli de construcţie sau stilistice, dar romantismul i"a

consacrat statutul de -eniu. „Ceea ce ne mir /n abordarea modern a lui S(a)es!eare e

tocmai bo-ţia şi !reci#ia datelor referitoare la el. 9 adevrat c ştiinţa s(a)es!earian,

datorit unei /ntre-i !leiade de savanţi, a fcut /n ultimele decade salturi uriaşe. ar !$n la

aceştia a fost o obsesie a diletanţilor s(a)es!earieni credinţa c omul lor era un eni-matic

necunoscut al vremii şi a celor de du! el, şi a trebuit s vin s #icem essin- ca s"l

de#-roa!e, şi romanticii ca s"l divini#e#e.%1G +!era sa dramatic devine a!o-eul descifrrii

s!iritului uman, a abisurilor şi /nlţimilor sufleteşti, o (art din care nicio nuanţ nu li!seşte.

ar aceste observaţii sunt -enerale şi !rivesc doar conţinutul ideatic şi latura !si(olo-ic a

o!erei sale, /n tim! ce o anali# tetual vi#ea# descifrarea altor as!ecte, !rivind stilul,

16 'ilson Lni-(t, The heel o% %ire, ondon, !. 1B, a!ud eon eviţc(i, Studii sha2espeariene, ed. acia, Clu" 4a!oca, 156B, !. 101G ra-oş Proto!o!escu, Sha2espeare. 3iaţa !i opera, 9uroson- M ;oo), 155G, !.10<"107

20



construcţia tetului şi !ersonaului, estetica, s!ectacolo-ia, /n definitiv toate faţetele ce

construiesc un univers artistic.

S"a vorbit mult des!re nivelul educaţiei sale, !e care mulţi /l considerau !rea !recar

!entru a susţine o astfel de creaţie. e aici, nesf$rşitele de#bateri scolastice des!re

adevratul?adevraţii autori ai acestei o!ere monumentale, de#bateri ce !ar deni-ratoare de la

/nce!ut. I se nea- !aternitatea o!erei, /n !ofida unui adevr evident, fa!tul c a fost atestat

ca atare de ctre contem!orani. 9ste !robabil vorba des!re fenomenul !e care"l re!re#int

!uterea sa de creaţie, a!roa!e inuman, şi care, !aradoal, devine ar-ument /n ambele sensuri

!rea im!ortant at$t ca s !oat fi trecut sub tcere ca fiind creaţia cuiva, c$t şi s a!arţin

unui sin-ur om: „estul c /n 1852 numele su e scos violent la lumin de un furibund atac !e

care un scriitor al #ilei, obert Hreene, !oate cel mai mare la vremea aceea, /l /ndre!ta

/m!otriva sa de !e !atul de moarte, sub forma unei scrisori !e care o adresa cole-ilor lui

dramatur-i @arloNe, LOd, 4as(, Peele !e care /i sftuia s se fereasc de acest u!start

croN, beautiful Nit( our feat(ers, t(at Nit( a 3O-ers (eart Nra!t in a !laOers (ide su!!ose (e

is as Nell able to bumbast out a blan) verse as t(e best of Oou, and bein- an absolute Qo(annes

fac totum is in (is onlO conceit t(e onlO S(a)e"scene in a countrieE% 15 &cioar !arvenit,

/nfrumuseţat cu !enele noastre, care, cu o inim de ti-ru /nvelit /n !ielea actorilor, se

!resu!une c este tot at$t de !rice!ut /n a scrie versuri albe la fel de bune ca şi ale voastre, un

Qo(annes fac totum &biat bun la toate* şi care este, doar /n !ro!ria lui /n-$mfare, sin-urul

care !oate s #-uduie scena dramatic a ţrii.* &trad.n.*

e asemenea, toate de#baterile filolo-ice ce"i /nconoar bio-rafia şi o!era

autenticitatea manuscriselor, influenţele suferite etc. nu fac obiectul cercetrii de"acum.

Amintim doar o lucrare a unuia dintre cei mai avi#aţi cercettori rom$ni, eon eviţc(i,

lucrare care se afl la /ntretierea dintre distincţiile filolo-ice şi cele teatrolo-ice, Studii

sha2espeariene. eviţc(i face o observaţie ce contra#ice afirmaţiile anterioare, şi din aceast

confruntare vom /ncerca s identificm o !ist !entru anali#a ulterioar: „@rturii eterne dac !rin mrturii eterne vom /nţele-e documente ale vremii care ne informea# direct

asu!ra vieţii şi o!erei lui S(a)es!eare sunt ridicol de !uţineF mrturii interne tetul

s(a)es!earian, lucrrile altor scriitori /n care -sim idei şi forme asemntoare, i#voare

!osibile de ins!iraţie etc. eas!erant de multe.%20

9lucidarea unor astfel de as!ecte, le-ate de bio-rafia fi#ic şi s!iritual a

dramatur-ului, ce se !rofilea# fie şi doar din aceste c$teva fra-mente, !oate /ntr"o bun

15 Ibidem, !. 10G20 eon eviţc(i, o!.cit. !. 28

21



msur c(iar scoase din contet, este im!osibil deoarece !rerile sunt etrem de divi#ate.

emn de reţinut este ideea c o!era !oate fi o surs de date !entru construirea unui !ortret

mai accentuat autobio-rafic, !e care o vom ale-e ca i!ote# de lucru.

Se !une astfel o !roblem de mare acuitate !entru conce!tul de autenticitate !e care

vrem s"l anali#m, din mai multe !ers!ective, /n continuare, deoarece este str$ns le-at de

ideea de autobio-rafie s!iritual. umea !re#ent şi a „!re#entului%, ca s amintim de teatru,

este etrem de atras de elementul autobio-rafic, care se vinde cel mai bine, indiferent de arta

avut /n vedere literatur, film, teatru, !ictur sau alte arte vi#uale şi, mai ales de valoarea

de autenticitate !e care aceasta o !resu!une. ocumentarul şi scurt"metraul cu teme sociale,

!e de o !arte, şi autobio-rafiile, mai mult sau mai !uţin romanţate, !ar c sunt acum !e cea

mai /nalt scar a ierar(iei cerinţei !ublicului. in ce !rovine aceast nevoie, este o de#batere

asu!ra creia ne vom o!ri ulterior, dar ea anunţ o sc(imbare /n ra!ortul realitate"

ficţionalitate.

Jicţionalitatea este atributul oricrei o!ere literare, şi c(iar al oricrei forme artistice,

din moment ce re!re#int re#ultatul unei selecţii şi a unei !relucrri mentale din !artea

autorului. Problema care se ridic este de ce a acce!tat S(a)es!eare s ias de sub acest

„anonimat% !e care"l !resu!une?im!une masca literar, indiferent de -enul abordat, şi cu at$t

mai mult /n ca#ul sonetelor. 9ste o ilu#ie credinţa c !oe#ia e!rim direct ideile autorului

!entru c distanţarea este la fel de in-enios şi meticulos construit ca şi /n ca#ul celorlalte

forme, unde !rocesul şi re#ultatul lui sunt mai vi#ibile datorit !ersonaelor. ar aceast

determinare, strict literar, vine ca un adaos la ceea ce identific, la !rimul nivel, al

construcţiei semnului lin-vistic, semiotica şi lin-vistica -eneral: „+ funcţie"semn se instituie

atunci c$nd dou functive &e!resia şi conţinutul* intr /ntr"o corelaţie reci!roc: dar acelaşi

functiv !oate intra /n corelaţie şi cu alte elemente, devenind astfel un functiv diferit care d

naştere unei alte funcţii"semn. Prin urmare, semnele sunt re#ultatele !rovi#orii ale unei

re-ului de codificare ce stabilesc corelaţii tran#itorii /n care fiecare element este, ca s s!unemaşa, autori#at s se asocie#e cu un alt element şi s forme#e un semn numai /n condiţii date,

!rev#ute de cod.%21 Jra-mentul citat va sta la ba#a ideii !e care o avansm ca subiect de

de#batere: anali#a lin-vistic a sonetelor !oate demonstra c relaţia litearitate"teatralitate se

luminea# reci!roc, c se !resu!un şi com!letea#.

Credem c acum !utem vorbi de un „ca# S(a)es!eare%, ca s !strm nota detectivist

!e care orice cercetare o a-reea# datorit necunoscutului şi tensiunii. n scriitor care d

aceeaşi msur, manifest, a talentului /n dou -enuri: liric şi dramatic. >ntrea-a !osteritate /n21 mberto 9co, Tratat de semiotic (eneral, editura ştiinţific şi enciclo!edic, ;ucureşti 15G2, !.BB

22



desemnea# dre!t -eniu, a!roa!e eclusiv !e ba#a dramatur-iei sale, c(iar dac nu nea-

valoarea !oe#iei sale, dar /l numeşte constant „un !oet% !rin !risma ar-umentelor de form şi

de structur scrie teatru /n versuri şi o!era sa se dovedeşte etrem de mu#ical, armonioas

la nivelul limbaului şi ocului de idei. Pe de alt !arte, autorul /nsuşi s"a identificat ca !oet,

/m!reun cu o mare !arte dintre contem!oranii care l"au considerat mai im!ortant ca !oet

dec$t ca dramatur-. Ideea este demonstrat de fa!tul c S(a)es!eare s"a /n-riit s aib

!ublicate antum doar !oemele, !e care credea c se va construi faima sa literar. 3ot /n

le-tur cu rece!tarea sa, este etrem de interesat de acce!tul !ublicului su, !entru care scrie

de altfel şi cruia nu e#it s"i fac !e !lac, indiferent de com!romisurile !resu!use.

iferenţa, de esenţ, faţ de ceilalţi autori este c ştie s ridice aceste „com!romisuri% la

valoare stilistic. >n ca#ul !oe#iei sale, sonetele şi !oemele 3enus !i +donis, The )ape o%

Lucrece, The /assionate /il(rim, The /hoeni" and the turtle, + lover4s complaint – nu !are s

fie interesat de acest as!ect, mai ales /n !oeme, a cror calitate le face s mai suscite acum

doar interesul s!ecialiştilor şi !oate !rin rocoşeu, ceea ce nu are validarea !ublicului n"o are

nici !e cea a tim!ului.

n !rim as!ect asu!ra cruia ne vom o!ri este c$t de mult se !oate re-si autorul /n

tetul !oe#iei sau c$t de a!roa!e este eul liric !re#ent /n sonete de ima-inea realului

S(a)es!eare. ocumentele atest c sonetele evoc o situaţie real, şi c „!ersonaele% !ot fi

atestate bio-rafic. Atunci !uţine !ot fi as!ectele mai dramatice dec$t aceast e!erienţ

a!roa!e traumati#ant !rin care trece, şi vorbim des!re o iubire care"l umani#ea# !e cel ce

!rea cu mult deasu!ra noastr !rin -enialitatea sa. e ce a !referat s le scrie sub forma

aceasta at$t de uşor de decodificat, rm$ne una dintre cele mai incitante /ntrebri. Sau e doar o

ilu#ie aceast veridicitate, şi !utem s citim !oe#ia sonetelor, strict metaforic, la nivelul unei

!iese /n care voia s oace, ca sin-urul actor !osibil, ca s"şi /m!lineasc şi aceast

dimensiune, deoarece se !are c !e toate celelate, autor, re-i#or, mana-er, le st!$nea fr

ec(ivocD >naintea oricrei demonstraţii afirmm c sonetele !ot fi dramati#ate şi !rin aceastas /mbrace forma s!ectacolului de teatru, dar rmane /ntrebarea de ce nu le"a dat S(a)es!eare

/nsuşi aceast versiune, şi a !referat !oe#ia, care este mai dificil de rece!tat.

Ca o conclu#ie, !rovocrile !rivind natura !oe#iei, !osibilul lor rol, -$ndit de autor sau

doar de noi, !osteritatea sa, /nc aştea!t elucidarea: sunt sonetele un urnal liric şi?sau

autobio-rafic, deoarece se afl la -raniţa dintre autobio-rafie"autenticitate"ficţiune"realitateF

de ce sau dac autorul şi"a !strat statutul, c$t mai !oate !ersoana I s funcţione#e ca masc a

eului liricF ce valoare trebuie s dm acestor !oe#ii ce de#vluie o adevrat !oveste, cumomentele şi secvenţele ei, cum se va dovedi, devenind o situaţie dramatic. =aloarea

2<



dramatic vine şi din !osibila a!ro!iere de teatrul de idei din care „a dis!rut su!remaţia

tradiţionalelor trei#eci şi şase de situaţii dramatice limitate la sc(ema unor conflicte

!articulare.%22 Pot fi sonetele recunoscute dre!t „teatru de idei%, este un alt as!ect care merit

e!lorat, av$nd /n vedere c ele nu intr nici /n cate-oria liricului, nici a dramaticului,

deoarece nu res!ect /ntrutotul indicii nici unui -en. Ri totuşi as!ectul este cu mult mai

eterior dec$t bnuim din moment ce, /n tim!ul lui S(a)es!eare, tetul dramatic nu era

/m!rţit /n acte şi scene, ci cur-ea fluent, fiind o adevrat in-enio#itate din !artea

dramatur-ului şi a!oi a actorilor s se!are s!ectacolul, s fac accesibil actorilor, !e

!arcursul s!ectacolului, debarasarea scenei sau introducerea vreunui element nou, cerut de

recu#it: „a teatrul lui S(a)es!eare, faimosul 0lo&e, cel !uţin at$t c$t !oetul l"a sluit,

st!$nea /nc vec(iul sistem de a se uca o !ies fr vreo /ntreru!ere, /n linie continu, de la

/nce!ut !$n la sf$rşit. ;iblio-rafii &...* au constatat c nici unul din 5uartele !ublicate /n

tim!ul vieţii lui S(a)es!eare nu !re#int vreo /m!rţire /n acte sau scene.%2<

+bservaţia !oate fi s!eculat din diverse !ers!ective, şi c(iar dac nu va de!şi nivelul

ocului -ratuit, este destul de incitant !entru a"şi -si forma: dac -enul dramatic nu era

definitivat ca form, ori este doar o !articularitate a teatrului en-le# elisabetan, atunci sonetele

!ot fi !rivite dre!t re!lici dintr"un am!lu !oem dramaticF sonetul nu este, !e de alt !arte, o

form !oetic de -raniţ, cum sunt at$tea eem!le moderne, ci o s!ecie liric structurat !e un

ti!ar, !e o form fi. 9ste atunci !osibil ca limita dintre s!ecii s fie eludatD Ri discuţiile !ro

şi contra !ot continua, mai ales c multe dintre !ersonaele sale vorbesc /ntr"un limba ales,

!oetic, !otrivit eufuismului, mişcarea stilistic a e!ocii, sau trebuie din contra s fie o

certitudine /n !lus !entru noi c nu a dorit s alture cele dou dimensiuni ale creaţiei sale,

!entru c i"a dat aceast form s!ecificD 4u !utem uita c S(a)es!eare a ironi#at constant

e!rimarea /ncrcat şi !retenţioas a e!ocii, iar limbaul sonetelor nu !oate fi totuşi amendat

sub acest as!ect, multe dintre ele fiind adevrate biuterii lirice.

ista /ntrebrilor, mai mult sau mai !uţin retorice ar !utea continua dar aceasta nu/nseamn c intenţiile autorului, !e de o !arte, ale tetului !e de alta, ar deveni mai vi#ibile,

sau doar nevoia noastr de a sonda !emanent o o!er ce !ermite nesf$rşite ocuri literare va

atin-e o certitudine cu valoare de de#nodm$nt.

22 Andrei ;leanu, )ealism !i meta%or *n teatru, ed. @eridiane, ;ucureşti, 15B8, !. 1612< ra-oş Proto!o!escu, o!.cit., !. 1<5

27



"." Sonetul shakespearian – o poe)ie a concretului

moto:

„ou#eci de dramatur-i com!un, !e teme „banale%, !iese neconvin-toare.

Al 21"lea sau al 221"lea scrie )omeo !i 6ulieta...%27

27 Andrei ;leanu, o!.cit., ! 18G

28



Poe#ia este !rin definiţie un tet dominat de sentimente şi de „ima-ini frumoase%, aşa

cum arta, !entru a da un sin-ur eem!lu, 3itu @aiorescu /n articolele sale. Sonetele lui

S(a)es!eare nu nea- aceast definiţie din moment ce tema dominant, a!roa!e unic, este

iubirea, /nţeleas /n toate faţetele ei: adorare &1"20*, -elo#ie &116*, resentiment &57*, re!roş

&<2"70* !reţuire &101*, -enero#itate &1<0*, sacrificiu, amintire &107*, melancolie &86*,

sen#ualitate &10G* etc., iar acestea sunt doar c$teva i!osta#e şi selectarea aleatorie. 3otuşi,

sonetele !ot fi str$nse /ntr"un s!ectacol dramatic, şi c$teva coordonate se !ot detaşa: eist o

evoluţie a sentimentului, o referinţ !ermanent la aceleaşi !ersonae şi situaţii, ceea ce le d

coerenţa unei o!ere /nc(e-ateF evoluţia sentimentelor !resu!une conflict, ceea ce atra-e

a!roa!e e!licit, ca!acitatea de dramati#areF eist o !ermanent trimitere la cor!,

accentu/ndu"se astfel latura vi#ual, descri!tiv, a !oe#iei.

Sonetele au o not autobio-rafic evident, aşa cum au demonstrat foarte mulţi

s(a)es!earolo-i, c(iar dac este res!ectat ti!arul ficţiunii, ceea ce ridic !roblema felului /n

care trebuie citite, ca !e o mrturie, sau ca !e un eşafoda de situaţii dramatice ce /m!rumut

„(aina% liricului. As!ectul este im!ortant !entru c sc(imb valoarea !oemelor, d$ndu"le

dimensiunea unui s!ectacol uman a!roa!e real, şi ne se mai subordonea# literaturii. Astfel,

!e l$n- !osibilitatea de a dramati#a aceste tete, idee ce ofer o !alet etrem de

diversificat de abordri, asu!ra crora vom reveni, se identific şi valoarea de document, ce

moderni#ea# şi actuali#ea# sonetele.

C(iar dac nu este un !rocedeu de !referat /ntr"o anali#, vom recur-e la redarea unui

citat etins, !rin care s se evidenţie#e felul /n care funcţionea# sonetele, ca tot unitar şi ca

valoare de document, cum !reci#am.

„>n anii 185<"1857, teatrele din ondra fiind /nc(ise din !ricina unei e!idemii de

cium, S(a)es!eare, /ntreru!$ndu"şi activitatea de actor, scrie dou !oeme lirice, 3enus !i

+donis şi )pirea Lucreţiei !e care le dedic !rotectorului su şi !e care le !ublic fr

/nt$r#iere. Acestea nu erau, de fa!t, !rimele sale !oe#ii lirice: ele fuseser !recedate de unnumr de sonete, scrise /nainte de 1857, care nu fuseser /ns ti!rite, dar circulau, du! o

mrturie a vremii, !rintre !rietenii intimi &amon- !rivate friends*. S(a)es!eare continu s

com!un sonete şi du! ce /şi reia activitatea obişnuit &se !are c a scris sonete !$n /n

1B02*, dar nu se -rbeşte s le !ublice, aşa cum fcuse cu !oemele. >n 1B05, sonetele, /n

numr de 187, vd lumina ti!arului, /ntr"o ediţie /n-riit de 3(omas 3(or!e. Acesta !une !e

frontis!iciul cule-erii o dedicaţie eni-matic, din care reiese c sonetele erau adresate unui

brbat al crui nume avea iniţialele '. K. Sonetele erau -ru!ate du! conţinut /n trei !rţi:cele adresate unui brbat &1"12B*, cele adresate unei femei &126"182* şi dou variante

2B



moderne ale e!i-ramei B26 din cartea a I"a a !oetului -rec @arianos din sec. ="lea e.n.

&18<"187* 9diţia lui 3(or!e, rmas !$n a#i ediţia fundamental a sonetelor lui S(a)es!eare,

e de natur s ne intri-e, şi a c(iar -enerat /ndelun-i cercetri şi discuţii. Avem suficiente

motive şi dove#i s credem c 3(or!e a !ublicat sonetele fr ştirea şi fr /cuviinţarea lui

S(a)es!eare.%28

3(or!e devine astfel un element c(eie /n rece!tarea sonetelor, a!roa!e un !ersona,

deoarece face oficiul de a arana !oe#iile /n ciclurile amintite, !entru c nu avem nicio

-aranţie c aceasta era ordinea -$ndit de !oet, şi se dovedeşte destul de interesat de ele

!entru a se aventura /n ti!rirea lor, risc$nd eventuale reacţii din !artea !oetului. e altfel,

as!ectul este, credem, interesant, deoarece nu sunt reţinute atitudini ne-ative, şi cu at$t mai

mult deni-ratoare din !artea !oetului, ceea ce vorbeşte fie des!re valoarea ti!riturilor /n

e!oc, felul /n care circulau şi !osibilul im!act, fie des!re as!ecte !si(olo-ice de ti!ul unei

secrete dorinţe ca acestea s fie cunoscute. ar de ce ar fi dorit S(a)es!eare s fie cunoscute

sonetele sale !e o cale at$t de contorsionat şi controversat, dac, la acel moment, considera

c faima sa literar se va ba#a !e o!era !oetic... 9 !osibil ca !ublicarea s fi fost acce!tat

tacit, şi astfel se !oate naşte o /ntrea- !oveste /n urul sonetelor, un etra tet cu valenţe

dramati#abile şi teatrale /n sine.

As!ectele le-ate de conţinutul şi temele !oemelor, sunt şi mai incitante, c(iar şi !entru

un neiniţiat /n o!era dramatur-ului, şi suscit diverse inter!retri. a nivelul strict al

conţinutului, sonetele conţin „!oveşti de dra-oste% care au dat naştere mai multor eni-me.

Prima a fost dac sonetele 1"12B sunt dedicate unui brbat sau unei femei, iar

controversele au fost alimentate de ambi-uitatea stilistic !osibil /n limba en-le#, unde nu

se face diferenţierea masculin?feminin !entru !ronumele de !ersoana a III"a şi adectivul are

form invariabil.

A doua eni-m /nconoar identitatea celui care a ins!irat sonetele şi care e menţionat

doar !rin iniţialele '. K. S(a)es!earolo-ii au conc(is c iniţialele !ot trimite at$t la 'illiamKerbert, conte de Pembro)e, c$t şi la KenrO 'riot(esleO, conte de Sout(am!ton. Ambii sunt

tineri şi frumoşi, rsfţaţi de curtea re-al, şi se !otrivesc astfel ti!arului !ro!us de sonete.

;alanţa /nclin totuşi s!re al doilea, cruia S(a)es!eare /i şi dedicase !rimele !oeme.

@enţionm c eist o multitudine de cercetri care /ncearc s valorifice aceste !ro!uneri şi

s le ad$nceasc anali#area.

A treia eni-m este le-at de „doamna brun din sonete%, a crei identitate credem c

rm$ne /n umbr c(iar dac s"au fcut o serie de de#vluiri. Se consider c a fost @arO28 'illiam S(a)es!eare, Sonete, /n rom$neşte, cu o !refaţ de 3eodor oşca, ed. acia, Clu, 1567, !. 11

26



Jitton, domnişoar de onoare a re-inei, dar !ortretul nu re#onea# /n toate detaliileF alt

!osibilitate a fost doamna avenant, dar nici aceast (an-iţ frumoas nu este o ale-ere fr

ec(ivocF se !are c „doamna brun% a fost 9milia ;assano, o italianc frumoas cu mult

farmec şi cu şase ani mai t$nr dec$t !oetul.2B

ac cercettorii s"au /nverşunat s -seasc dove#i ale autenticitţii evenimentelor

relatate, atunci filonul acesta !oate fi c(eia de anali#, aşa cum /n ca#ul !ieselor de teatru

sensurile se stratific /n urul unor idei !rivind ar(eolo-ia surselor. Convenind c sonetele

sunt !oate cel mai autentic document des!re viaţa şi -$ndurile !oetului, drumul s!re şi

com!araţii şi de#vluiri, mai mult sau mai !uţin s!eculative, este desc(is. S!re eem!lu, c(iar

dac dove#ile c 9milia ;assano este cea cutat de o !osteritate avid de detalii !icante din

moment ce nu e un as!ect ce ar !utea da o alt ra!ortare la valoarea sonetelor /n virtutea

le-ilor ficţionalitţii, am fi /nclinaţi s"i acordm acest rol şi merit de iubit şi mu# a !oetului

doamnei avenant, tocmai !entru c are !rul blond. 9 !rocesul conversiei adevrului, cerut

de !rocesul literar, şi astfel s"ar anula de#baterile !rivind dorinţa !oetului de a"şi e(iba

sentimentele. ar s"ar !ro!une o lectur de „!si(olo-ie invers%, mai ales c cel mai subliniat

atribut al iubitei este tocmai nuanţa !rului. 4imic mai !rovocator, şi, !utem s!une, mai

teatral, dec$t aceste frm$ntri !e ba#a unui tet „lim!ede%...

n alt as!ect interesant !entru anali#a !re#ent este felul /n care subiectul /şi caut

sin-ur drumul. Ca şi cum structura fi a sonetului se !ro!a-, im!un$nd o anumit selectare

şi structurare a ideilor, materialul /şi -seşte cu uşurinţ sc(ema, ce nu !oate fi nici de!şit,

nici ne-at, !entru c obli- la o /ntoarcere, ca o !at alb ce distonea# cu fundalul. S!re

eem!lu, sim!la abordare a subiectului c(eam, şi im!une, !re#entarea temelor sonetelor,

a!oi de#baterea asu!ra valorii de autenticitate, !rin care se !oate !une o am!rent clar asu!ra

identificrii sensurilor sonetelor.

Astfel, !rimele sonete /i cer !rietenului s nu lase tim!ul s treac fr a avea un

urmaş şi un moştenitor totodat, at$t al numelui su, c$t, mai ales al frumuseţii sale. S"adiscutat enorm des!re seualitatea lui S(a)es!eare, deoarece nu se !oate ne-a im!actul

definitoriu al acestui as!ect /n formarea !ersonalitţii oricui, şi cu at$t mai mult a unui -eniu.

ac am a!licat -ila moral şi c(iar de /nţele-ere a !re#entului, atunci /i !utem atribui un

tem!erament vulcanic, !asional, ceea ce ne mulţumeşte !entru c se su!ra!une cu ima-inea

secret !e care fiecare vrea s şi"o cree#e. 4u /i este team s"şi asume anumite

res!onsabilitţi, şi s /nfrunte o viaţ ce se !rofila !lin de !rivaţiuni şi tensiuni, aşa cum

reiese din cstoria la v$rsta de o!ts!re#ece ani cu Anne Kat(aNaO, mai /n v$rst dec$t el, şi2B S(a)es!eare, Sonete, introducere !! 18"16, !assim

2G



care i"a druit trei co!ii, Susanna şi -emenii Kamnet şi Qudit(. A fost o cstorie dictat de

circumstanţe, av$nd /n vedere naşterea fiicei mai mari la şase luni de la cstorie, este dificil

de aflat şi !oate, inutil !entru /nţele-erea o!erei. Jiecare /şi !oate com!une un !ortret s!iritual

du! cum i se !otriveşte sieşi, şi !robabil c ima-inea unui S(a)es!eare !entru care

convenienţele sociale sunt doar at$t, nişte convenienţe, şi care are curaul s iubeasc /n

aceast manier absolut, a cavalerilor medievali, este cea la care ale-em noi s ne o!rim.

Plecarea din Stradford"u!on"Avon, !oate fi a!oi e!licat !rin !rivaţiunile materiale de care

suferea familia, dar o do# de idealism, de /ncredere /n forţele !ro!rii, şi !oate o „nebunie%,

!oate sta la ba#a acestei /ncercri, ce !utea s se termine, ca orice aventur eistenţial, /ntr"o

not ne-ativ. Credem c din aceste fa!te, ca şi din cele ce"l vor marca, şi !e care le vom

sublinia, se detaşea#, !rofilea#, o !ersonalitate !entru care viaţ nu trebuia s aib reţineri,

retra-eri, umtţi de msur. Ideea nu este avansat -ratuit, deoarece vine /n contrast, c(iar

contradicţie, cu sensibilitatea modern, care /ncearc s se !rotee#e, s se menae#e de orice

„cobor$re /n aren%. + oboseal cronic, o de#ilu#ie sau de#am-ire nu mai !oate fi

escaladat du! r#boaiele mondiale.

evenind la ideea dis!onibilitţii lui S(a)es!eare de a"şi /nfrunta !ro!rii demoni şi a

renaşte !ermanent, considerm c sonetele sale sunt ima-inea cea mai clar şi concis a

acesteia. S(a)es!eare nu e#it s"şi de#vluie sensibilitatea /n faţa unor iubiri ce se intuiesc ca

!asiuni !timaşe. + /ntrebare se !oate !rofila /ns, cu !rivire la intensitatea acestora deoarece

i!ote#a a!ariţiei unor urmaşi, fie şi doar ca !roces s!iritual, estetic, este le-at doar de

!rietenul iubit. e ce nu doreşte S(a)es!eare şi !er!etuarea frumuseţii „doamnei brune%, din

moment ce o c$nt cu mai mult intensitate, sau cum trebuie inter!retat triun-(iul erotic ce se

aminteşte !ermanent. 9 !oate o reţinere de o imens sensibilitate, modestie, reticenţ ce ar

!utea fi le-at de recunoaşterea !ro!riei frumuseţi, !e care si"ar fi dorit"o !er!etuat, !rin

urmaşii !e care i"ar fi !utut drui „doamna brun%, sau e o siml res!ectare a normelor sociale

şi morale, din moment ce era cstorit şi avea !ro!rii co!ii. Qocul de i!ote#e se !oatecontinua, dac nu nesf$rşit, cu si-uranţ s!re teritorii !si(olo-ice şi !si(analitice interesant e

!entru de#vluirea !ortretului !oetului, dar !oate mai mult !entru luminarea !ro!riilor noastre

temeri şi frustrri. S!re eem!lu, o inter!retare ce vine evident dins!re lumea noastr dar ce

elo-iu i se !oate aduce mai clar dec$t „S(a)es!eare"contem!oranul nostru%... este cea a

!roblemei miso-inismului !oetului. >n ca#ul dramatur-iei, ideea a fost !us sub microsco!, şi

re#ultatele au fost dintre cele mai neaşte!tate, fie c era vorba de condiţii eterioare, !recum

inter#icerea !re#enţei femeilor !e scen, /n e!oca elisabetan, ce ar fi !utut atra-e crearea !arcimonioas a rolurilor feminine, fie !entru c !asiunile !re#entate nu sunt dintre cele !e

25



care un s!irit feminin s le fi !utut su!orta cu uşurinţ. 9vident, toate intr /n sfera sim!lelor

s!eculaţii mai ales c nimic nu este mai tra-ic dec$t destinul +feliei, mai controversat dec$t

cel al Hertrudei, sau mai absurd dec$t cel al esdemonei. ar interesul anali#ei trebuie s

circumscrie !roblematica sonetelor, /n le-tur cu care nu se !oate vorbi de miso-inism, /n

!ofida aviditţii moderne !entru acest subiect. Sonetul 1<0 /nde!rtea# orice !osibilitate a

acestor inter!retri, iar realismul descrierii iubitei devine o !osibilitate de a demonstra

inversul, !rin i!ote#a reducerii la absurd. @ai mult, orice invectiv la adresa defectelor

atribuite „tradiţional% femeilor !recum su!erficialitatea sentimentelor, li!sa !rofun#imii /n

-$ndire etc. ar !utea fi identificat, ea este doar un ar-ument !entru !asiunea refu#at,

contra#is, ultra-iat, reacţie ce nu !oate fi decodat !si(olo-ic dec$t ca o afirmare a

reversului

Cu riscul de a banali#a termenii !rin re!etare, sau de a minimali#a de#baterea, !rin

!resu!use anali#e !seudo"!si(olo-i#ante, a!reciem c sonetele rm$n unul dintre cele mai

misterioase secvenţe din o!era sa, fiind !ertinente /ntrebri !recum ce e!licaţii !ot fi date

reticenţei lui S(a)es!eare şi de a"şi dedubla identitatea mai consecvent, şi dac a intuit

valoarea dramatic a acestora dar le"a !referat forma liric, ceea ce ar trebui s funcţione#e ca

o barier !entru contem!oranii mult !rea !reocu!aţi de inedit !entru a mai !utea !stra

discreţia ce ar trebui s /nvluie orice creaţie literar, at$t ca intenţie c$t şi ca !rodus finit. 4e

asumm riscul afirmaţiei anterioare, ce ar /m!iedica reali#area temei !ro!use, anali#a

teatralitţii sonetelor, dar nu credem c ideea !oate fi eliminat sau e!ediat cu leeritate

Capitolul III

2e la liric la dramatic

moto:

JI+T+J: esi-ur. + doriţi redactat /n versuriD

+@4 Q+AI4: 4u, nu"mi !lac !oe#iile.

JI+T+J: Atunci /n !ro#a.

+@4 Q+AI4: 4, nici una nici alta, nu"mi !lac deloc.

JI+T+J: na dintre acestea tebuie s fie, totuşi.

+@4 Q+AI4: e ceD

<0



JI+T+J: Pentru c nu eist alte re-uli literare, domnul meu, deci:

ori /n versuri, ori /n !ro#.

+@4 Q+AI4: 4umai astea douD 4u aveţi nici o alternativ de milocD

JI+T+J: in !cate, nu. Ceea ce este vers nu este !ro# şi ceea ce este !ro# nu este

vers şi invers... asta"i tot, nu eist altceva.

&@oliere, Bur(hezul (entilom*

3.1. 4alen!e teatrale în sonetele lui Shakespeare

moto:

%Hrecoaica se furis a!roa!e de el şi /nce!u s"i s!un. =orbea re!ede, /n şoa!t, cltin$nd

uneori din ca!, sau trec$ndu"şi de-etele !este -ur, dar Havrilescu nu i#butea s"o /nţelea-. +

asculta #$mbind, cu !rivirile !ierdute, şo!tind la rstim!uri: „Ar fi fost frumos%...

Au#ea tot mai !uternic !iciorul ţi-ncii lovind /n covor cu un sunet surd, sub!m$ntean, !$n

ce ritmul acela necunoscut şi slbatec, i se !ru !este !utinţ de su!ortat, şi atunci, cu un efort

se re!e#i la !ian şi /nce!u s c$nte.%26

S"a discutat, aşa cum aminteam şi anterrior, mai mult sau mai !uţin desc(is, des!re un

as!ect ce nu !oate fi dintre cele mar-inale, /n s!ecial du! lectura sonetelor, res!ectiv des!re

seualitate /n ra!ort cu viaţa şi o!era lui S(a)es!eare. 9ste, evident, o !roblem !ersonal, /n

sensul c trebuie, /n mod obli-atoriu, detaşat autorul de !ersoan, iar calitatea artistic şi

estetic a acestora nu ar trebui s de!ind ca udecat valoric de aceste as!ecte. Ri totuşi,

anali#a acestor as!ecte este cel !uţin incitant, !e de o !arte /ntr"o lume ca cea !re#ent, /n

care ele !ot construi sau risi!i ima-ini, iar, !e de alt !arte, nu mai este at$t de clar dac

i!osta#ele !ot fi definitiv des!rţite.

Identificarea acestor dimensiuni tematice /n dramatur-ia sa a fost cau#a a numeroase

anali#e şi s"au formulat i!ote#e interesante, care deriv at$t din u#anţa e!ocii de a nu !ermite

femeilor s oace !e scen, c$t şi din !rocedeul travestiului la care S(a)es!eare recur-e

26 @ircea 9liade, La ţi(nci, a!ud +ntolo(ia nuvelei române!ti. ela onstantin -e(ruzzi la ircea Eliade, ed.Albatros, ;ucureşti, 1550, !.<67

<1



frecvent. Problema identitţii, a laturii feminine şi a celei masculine care coeist /n

!ersonalitatea fiecruia desco!erire a !si(anali#ei mult du! a!ariţia creaţiei sale, c(iar dac

intuiţii asu!ra acestor as!ecte mai a!ruser /n cultura umanitţii sunt doar c$teva as!ecte

care suscit interesul tuturor.

Care ar fi im!licaţiile literare nu e dificil de /nţeles, mai im!ortant este cum ar !utea

lumina anali#a de faţ aceste as!ecte ale vieţii autorului. ac se !une !e seama e!ocii, care,

!osibil, nu inter!reta (omoseualitatea ca !e un element ne-ativ /n !ersonalitatea cuiva, sau

deviant, atunci s"ar clarifica de ce S(a)es!eare nu a ascuns aceast faţet a !ersonalitţii sale,

ci a ales s"o imortali#e#e artistic. + i!ote# ar !utea fi c se considera a!anaul -enialitţii, din

moment ce maoritatea celor care au „#-uduit% lumea, at$t a scenei dar nu numai, cu creaţia

lor, au e!erimentat eceste triri. 4imic din datele bio-rafice de care dis!unem des!re

S(a)es!eare nu ne /ndre!tţesc s nu vedem /n el o !ersonalitate vulcanic, !uternic, !entru

care limitrile şi constr$n-erile sociale nu /nsemnau un obstacol. Aşa cum aminteam şi

anterior, cstoria sa tim!urie !oate nu a fost o !artid dintre cele mai fericite !entru el, ca

individ c(iar dac şi susţinerea contrariului este !osibil, aşa cum s"a /nt$m!lat anterior

dar !robabil c destinul şi"a s!us cuv$ntul, din moment ce altfel nu am fi avut şansa unui

t$nr dornic s"şi asume tot felul de res!onsabilitţi !entru a r#bate /ntr"o lume ostil din

toate !unctele de vedere. 9vident, se ridic tot felul de /ntrebri, din moment ce /n definitiv

-enialitatea nu de!inde, !entru a"şi face simţit !re#enţa, de circumstanţe de acest ti!, dar nu

!oate fi ne-at nici mediul /n care se formea# şi se de#volt !ersonalitatea res!ectiv.

Altfel s!us, S(a)es!eare !are o !ersonalitate destul de !uternic !entru a se manifesta

/n concordanţ cu cerinţele şi as!iraţiile sale s!irituale, c(iar dac dedicaţia din debutul

volumului arat c o anumit reticenţ, sau res!ectare a statutului, este im!ortant /n e!oc.

Ideea im!une un alt as!ect, !e care nu l"am abordat, şi care considerm c"şi are relevanţa, fie

şi tan-enţial, cu !roblema de#btut, res!ectiv diferenţa de mentalitate /n de"a lun-ul e!ocilor

istorice, /n s!eţ cea elisabetan şi cea !re#ent. +mini!re#enta şi atot!uternica discreţie sau„rceal%, s!ecific britanic, ce inter#ice e(ibarea sentimentelor fie şi celor a!ro!iaţi şi care

im!une un ec(ilibru s!iritual şi sentimental, fie şi doar de faţad, este /ntrutotul strin lui

S(a)es!eare, ce !are c"şi nea- astfel ecuaţia !si(olo-ic ori-inar.

Pentru c altfel nu !utem ustifica !re#enţa acestor !oeme, ce decons!ir un suflet

etrem de frm$ntat, care trieşte cu aceeaşi intensitate şi a!roa!e simultan drama acce!trii,

a res!in-erii, a -elo#iei, a iubirii cu toate faţetele sale. >ntrebarea ar !utea r$mne de ce

!strea# aceast form at$t de evident autobio-rafic, din moment ce /n alte !rivinţe esteatent cu ima-inea sa. + anumit do# de mister, ce !oate de#volta c(iar o !si(o# a

<2



investi-aţiei, dublat de ne!utinţa atin-erii certitudinilor, doar şi !entru fa!tul c a trecut mult

!rea mult tim! !entru a mai avea documente fr ec(ivoc, !lanea# asu!ra destinului su.

e fa!t, un adevrat mister este totuşi aceasta !ermanent !rovocare, ca o obsesie

a!roa!e, ca cel !e care"l iubeşte s nu lase tim!ul s treac fr a avea urmaşi !entru c numai

astfel !oate fi !strat memoria sa. Subiectul !oate fi de#voltat !e numeroase !aliere de

semnificaţie, im!licit contaminate cu mentalitatea actual, dar credem c, indiferent de

!ers!ectiva aleas, misterul raţiunii care a stat la ba#a !ermanentei insistenţe a lui

S(a)es!eare ctre !rietenul?iubitul su de a lsa un urmaş se !rofilea# la fel de clar ca şi cel

al identitţii !ersonaelor din sonete. Aceasta mai ales !rin com!araţie cu modul /n care tema

este trecut sub tcere /n sonetele dedicate „doamnei brune%. 4efirescul situaţiei !rovine din

fa!tul c nucleul sentimentelor im!licate /n acest !roces acumulea# o tensiune neaşte!tat:

de ce ar fi fost !oetul at$t de dornic s !er!etue#e frumuseţea !rietenului su, şi nu şi !e a

iubitei sale, deoarece este un /ndemn li!sit de e-oism sau alte conotaţii ne-ative. Presu!usa

(omoseualitate a !oetului, ce a iscat numeroase controverse, şi !entru sim!lul motiv c este

un subiect actual, care suscit atitudini !ro şi contra, nu !are at$t de neverosimil cum este

acest altruism faţ de memoria şi !er!etuarea frumuseţii !rietenului su, ce /m!iedic orice

inter!retare /n sensul -elo#iei.

Atitudinea faţ de feminitate se revelea# din ce /n ce mai com!le, deoarece

sentimente mai intense re-sim /n sonetele „ei%. 3rans!un$nd /n alţi termeni discuţia, s"ar

!rea c iubirea faţ de t$nrul '. K., !resu!usul su !rotector, nu este de natura atracţiei

seuale, ci a !rieteniei de ti! renascentist. Se !are c !ot fi atribuite sentimente de -elo#ie şi

resentimente, sau !asiune /n toate faţetele ei, numai /n ca#ul „doamnei brune%, ceea ce nu

lim!e#eşte misterul le-at de nivelul bio-rafic !e care sonetele /l construiesc, ci /l ridic la

statutul de literatur, !rimul !as s!re cutarea şi /m!linirea teatralitţii.

„>n casa lui Sout(am!ton a cunoscut şi şi"a dis!utat tacit concurenţa la sim!atia

lordului, cu !rofesorul italian Hiovanni Jlorio, secretar al contelui Sout(am!ton. &...*Profesorul italian era !osesorul unei biblioteci de trei sute de volume, /ntre care ca!odo!ere

ale literaturii italiene, s!aniole şi france#e, de care a beneficiat şi dramatur-ul. >nainte de a fi

traduse /n en-le#eşte a cunoscut nuvelele italiene, !e canavaua crora a brodat ca!odo!erele

sale: -e(uţtorul din 3eneţia, du! Il Pecorone, 'm&lânzirea scorpiei, du! Hli su!!ositi,

$thello şi sur pentru msur, du! Hli Kecatommi(i. &...* Animo#itatea celor doi

!roteaţi s"a manifestat sub forma unei caricaturi#ri a distinsului /nvţat /n !edantul

Kolofernes &se !oate o ana-ram a numelui lu H. Jlorio* din 8adarnicele chinuri aledra(ostei, iar acesta /i d re!lica, consider$ndu"l !e S(a)es!eare un Aristofan vul-ar, „ce"şi

<<



ascute dinţii asu!ra lui Socrate% &...* Pus !e c!tuial, /n-riorar de soarta !rinţilor, a soţiei

şi a celor trei co!ii, !e care"i revedea destul de rar, absorbit de -riile teatrului, inima sa t$nr

este /nflcrat de iubire. + mrturisire, cu i# de is!şire, consemnat de bio-rafia sa

s!iritual, Sonetul 172 &...* iscreţia !oetului a /nvluit /n mister identitatea acestui idol brun.

;io-rafii !oetului au /ncercat s"i ridice vlul de !e c(i!. 3rei frumoase doamne, seductoare

şi !line de s!irit, sunt recunoscute: mistress avenant, !atroana de la Kanul Coroanei din

+ford, fiind vi#at /naintea franţu#oaicei QaUueline Jield şi a domnişoarei de la curte, @arO

Jitton. Hermenele -elo#iei !are a fi c(inuit !e /ndr-ostit, (an-iţa druind cu de#involtur

-raţiile şi altora, !rintre care, se !are, !rietenului şi mecena !oetului, contele Sout(am!ton.

Sublimarea !oetic a tribulaţiilor !asionale struie nu numai /n sonete, ci a fost transfi-urat

/n structura dramatic a diferiţilor ti!i de /ndr-ostiţi.%2G

C$t de real este nevoia lectorului s recree#e eistenţa bio-rafic a autorului, nu mai

!oate fi !us la /ndoial, c(iar dac as!ectele sunt acum mult mai nuanţate dec$t anterior

a!ariţiei structuralismului, deoarece are o ustificare de -radul doi. Primatul tetului trebuie s

fie acum o necesitate, şi un soi de reticenţ sau discreţie ne obli- s in(ibm orice im!uls de

a scormoni datele bio-rafice. Jr a etra!ola inutil de#baterea, credem c ideea era

!refi-urat /n literatura noastr de @i(ai 9minescu, /n Scrisoarea I, c$nd s!unea c nu lumina

ideilor oricrui -$nditor vor suscita interesul !osteritţii, ci „!catele şi vina, ? +boseala,

slbiciunea, toate relele ce sunt ? >ntr"un mod fatal le-ate de o m$n de !m$ntF%25. Astfel, din

!unct de vedere !si(olo-ic, valoarea şi interesul acordat unei o!erei este dublat sau cel !uţin

!otenţat, determinat, de tribulaţiile autobio-rafiei autorului. Subliniem din nou c o

condiţionarea de acest ti! este !rimar, de#vluie un nivel de /nţele-ere ce trebuie cel !uţin

diminuat dac nu eliminat, din moment ce o!era literar /şi are !ro!ria viaţ.

+bservaţiile anterioare, cu o mare do# de -enerali#are, se doresc o !roblemati#are a

dimensiunii bio-rafice a sonetelor. Se !oate s!une c nu sunt la fel de cunoscute sau celebre

/n com!araţie cu !iesele dramatice, iar cau#a nu !oate fi valoarea lor literar, im!osibil dene-at. 9, de asemenea, !osibil ca !rim !rism sau c(eie de lectur !rin care sunt !rivite s

fie documentul bio-rafic, şi atunci orice anali# literar sau de alt natur se cantonea# /n

acest discurs !si(olo-ic?!si(analitic !rivind (omoseualitatea autorului sau identitatea

!rota-oniştilor. e fa!t, desco!erirea lor nu este c$tuşi de !uţin relevant, din moment ce nu

avem „o-linda% e!ocii, şi /n mod fatal udecm !rin instrumentele !si(o"sociale ale

!re#entului. C t$nrul cruia !oetul /i declar iubire, fie ea de natur erotic, fie doar /n

2G Aleandru +laru, Sha2espeare !i psihiatria dramatic, editura Scrisul om$nesc, Craiova, 156B, !!.B<"B8, !assim25 @i(ai 9minescu, $pera literar, vol 1, /oezii pu&licate *n timpul vieţii, ed. Porto"Jranco, Halaţi, 1551, !. 105

<7



sensul unei !rietenii s!irituale absolute, a fost un anumit conte sau altul, !rotectorul su sau

nu, sau c „doamna brun% a fost o femeie sau alta, e mai !uţin relevant şi ca sim!lu

document bio-rafic.

ar nu !utem ne-a interesul suscitat de aceste idei, dovad şi cercetrile laborioase

care au scos la iveal diverse identitţi, mai !lau#ibile, ale iubitei !oetului, şi acest interes este

!arte din anali#a !e care o !ro!unem, !entru c este o dimensiune teatral de net-duit.

4imic mai s!ectaculos, /n sensul de incitant şi „vi#ual% dec$t aceast decu!are a unui suflet /n

faţa avid de autenticitate a omului modern. Poate de aici şi accentul !us de cultura

!ostmodern !e care o traversm, !e mar-inal, !e tot ce e ca!abil de a crea noutate. Ideea c

valoarea nu mai !oate fi ierar(i#at, c accesul tuturor, la toat informaţia, este !osibil, c

nimeni şi nimic nu mai !oate fi „centru% de interes, are ca o consecinţ aceast desc(idere

!entru documentul !ersonal, autenticitatea tririi.

n alt as!ect se !rofilea#, le-at de felul /n care se inte-rea# sonetele /n marea o!er

s(a)es!earian, res!ectiv c$t este comun celor dou com!onente, !entru c !rovin din aceeaşi

ma-m creativ ce doar s"a cristali#at diferit, /n funcţie de natura tririlor. Problemele

de#btute /n sonete au aceeaşi intensitate a de#vluirii sentimentelor, şi aceeaşi calitate etern

uman ca şi !ovestea lui omeo şi a Qulietei, a lui +t(ello şi a esdemonei, ori a lu!tei dintre

acce!tare şi ne-are cu care se confrunt Kamlet şi +felia, dar un as!ect relevant credem c se

im!une. >n o!era dramatic finalul „!oveştii% a!are ca o re-ul a /nc(eierii conflictului

dramatic, este o necesitate literar, as!ect care nu are le-tur cu tra-ismul acestuia. 9roii mor

/n virtutea naturii conflictului, ce trebuie s aib o finali#are, şi a fa!tului c declanşarea unor

astfel de !asiuni şi forţe s!irituale nu se !oate sf$rşi !rintr"un com!romis care s !ermit

continuarea vieţii dar e un as!ect a crui a!rofundare nu face obiectul anali#ei noastre.

3otuşi, abordarea interesea# din alt un-(i. Poe#ia, /n -eneral, !entru c nu conţine o acţiune,

are o trstur ce nu e !osibil /n tetul dramatic, res!ectiv nu de!inde de de#nodm$nt.

As!ectul nu e secundar deoarece şi !oe#ia trebuie, !entru a avea coerenţ şi consistenţ, s !re#inte un univers ri-uros şi /nc(is /n sine /nsuşi. Astfel, sentimentele vor fi !arte dintr"o

trire simţit ca fundal, ca !ictura dintr"un univers acvatic. @etafora este !ertinent din

moment ce ilustrea# o dualitate !e care numai simbolul a!ei o susţine: orice !ictur are

calitţile fi#ice ale /ntre-ului, dar nu şi !e cele s!irituale. 4u vom ştii dac aceasta !rovine

dintr"un !a(ar, o mare sau o cascad, altfel s!us va li!si forţa /ntre-ului. Pro!orţia universul

mic"universul mare este etrem de fertil din !unct de vedere literar deoarece nimic nu este

mai fascinant dec$t reconstituirea unui fenomen, /n toat com!leitatea sa, la scarminiatural. Analo-ia fcut /ntre tetul !oetic şi realitatea !e care ar /ncerca s o sur!rind ca

<8



!e un instantaneu, o i!osta#, este totuşi mai dificil de sur!rins. Poe#ia ima-inea# un univers

care /şi aştea!t şi /şi caut „rotunirea%, !rin urmare acel final !e care tetul dramatic /l cere

ca !e o condiţie, /l intuim şi /n tetul !oetic fr a fi la fel de concis şi definitiv. Pro!unerea

!oe#iei va fi mai abstract şi im!licit mai incitant ca reali#are !ro!riu #is din moment ce

vorbeşte des!re sentimentele cele mai !ersonale ale autorului. Se re#olv, fie şi doar !arţial,

fr ca !rocesul s se lumine#e definitiv cu uşurinţ, ca e!resia ra!ortului -eneral"!articular

!e care !oe#ia /l su!ort diferit dec$t celelalte tete literare, a!arţin$nd altor -enuri literare.

>n consecinţ, tetul !oetic va fi o !articul cristali#at din e!erienţa de viaţ a

autorului, fr ambiţia de a e!ui#a subiectul dar cu necesitatea, de construcţie intern, de a da

o soluţie !roblemei ridicate de tet. Prin urmare sonetele vor vorbi coerent şi „rotund%,

circular, des!re sentimentele care /n tetul dramatic vor c!ta forme definitive doar datorit

s!aţiului de desfşurare mult mai am!lu. 9ste aceasta o diminuare a im!actului ima-inilor, o

deformare de ti! artistic sau doar de construcţieD s!unsul nu !oate fi dat cu uşurinţ, dar ne

aut /n susţinerea i!ote#ei de lucru: sonetele au forţa unui tet com!let /n sine /nsuşi, adic

!ot funcţiona ca o structur dramatic, c(iar dac nu au un de#nodm$nt imediat. Acesta

eist, ca o conclu#ie !arţial, care se va continua /n urmtorul tet !oetic. ar atunci ar

/nsemna c nu !ot fi v#ute inde!endent, trebuie citite /n totalitate !entru a avea re#onanţa

unui tot, ceea ce nu este adevrat, ele !ot funcţiona ca tet şi inde!endent. Altfel s!us, o

!oe#ie reflect /ntre-ul, !oate fi citit ca un eşantion dramatic, şi !oate deveni coerent /n

sine. Se re#olv, dac este acce!tat aceast !ers!ectiv, şi mai ales, se va susţine !e

demonstraţia tetului, c nu e nevoie de o lectur -lobal, a tuturor sonetelor, !entru a fi

/nţeles ca mesa !oetic, cu valoare şi im!act dramatic.

Ceea ce s"ar traduce !rin fa!tul c un tet !oate c!ta valoare teatral, res!ectiv

ca!acitatea re!re#entrii, dar /n -eneral se montea# ca un ciclu de sonete, adic un -ru! de

sonete sau /n totalitate, dac astfel se !oate urmri o evoluţie. Selecţia de!inde de !ro!unerea

re-i#oral, şi nu e menirea discuţiei de"acum, ce are ca !roblematic doar demonstrareaeistenţei unui filon dramati#abil. 9videnţierea unor tete matrice, la care s se revin !entru

a se urmri coerenţa şi consistenţa /ntre-ului este un !unct de !lecare /n anali#. 3etul

matrice re!re#int, ca funcţie, acel tet la care se !oate recur-e /n cutarea esenţei unei o!ere,

deoarece conţine in nuce toate valorile şi sentinţele o!erei. ac avem /n vedere o!era

!oetic, el se numeşte art !oetic şi demonstrea# -$ndirea autorului des!re art. >n artele

vi#uale teatru, film sau alte arte ale ima-inii vorbim des!re autoreferenţialitate, res!ectiv,

autorul /şi decu!ea# -$ndirea des!re art /n eşantioane, mostre ce !ot cristali#a /ntre-ulunivers artistic. 4ecesitatea acestor delimitri a!are evident /n ca#ul sonetelor lui

<B



S(a)es!eare, deoarece toate !oemele alctuiesc un /ntre- !entru c au aceeaşi referenţialitate,

şi nu se !oate identifica un tet care s aib autonomie şi ascendent teoretic asu!ra celorlalte

!entru a i se !utea atribui valoare de art !oetic, sau matrce tetual. Atunci suntem cu at$t

mai mult /ndre!tţiţi s valorificm faţetele amintite, ale relaţiei !arte"/ntre-, sau caleidosco!

!oetic ce !oate deveni un /ntre- dramati#abil.

ramati#area s"ar im!une ca !rocedeu obiectiv /ntr"un astfel de demers ce doreşte s

demonstre#e teatralitatea !oemelor, !rocedeu !e care am evitat cu bun ştiinţ s"l amintim

!$n acum. Acesta !resu!une transformarea tetului !oetic astfel /nc$t s !oat rs!unde

ei-enţelor scenei sau re!re#entabilitţii scenice. ar acest „!at al lui Procust% atra-e im!licit

metamorfo#e !e care !oemul nu le va mai !utea recu!era ca im!licaţii simbolice, fr a

/nsemna c se !ierde ceva din valoarea sa estetic.

3." 4ersatilitatea te5tului poetic în traseul spre 'orma spectacologică –

6o(ert Wilson

„Cine ştie dac nu vede fiecare din oameni toate celea ntr"alt fel şi nu aude fiecare sunet ntr" ȋ ȋ

alt fel şi numai limba, numirea ntr"un fel a unui obiect, ce unul l vede aşa, altul altfel, i ȋ ȋ ȋ

une!te n nţele-ere.imbaD 4u. Poate fiecare vorb sun diferit n urec(ile diferiţilor oameni ȋ ȋ ȋ

numai individul, acelaşi rm$ind, o aude ntr"un fel.% &@. 9minescu, „Srmanul ionis%* ȋ

3ot eşafodaul de idei anterior a construit ba#a necesar demonstraţiei c sonetele !ot

fi metamorfo#ate dintr"un tet liric /ntr"unul dramatic sau teatral. e fa!t, demonstraţia !oate

!rea fr mi# deoarece e!erienţa s"a reali#at iar succesul unor astfel de montri este /n

afara oricror susce!bilitţi, de orice nataur. n eem!lu este s!ectacolul re-i#orului obert

'ilson, care reuşeşte s /mbine stranietate ce"i defineşte o!era re-i#oral, trstur asu!ra

creia vom reveni, cu ei-enţele unui astfel de demers. Considerm totuşi c nici nu !ot fi

montate /ntr"o manier tradiţionali#ant, din moment ce trebuie reali#ate o serie de o!ţiuni,

mai vi#ibile dec$t /n ca#ul tetelor dramatice: cum se o!erea# asu!ra tetului, ce selecţii se

im!un !entru a obţine coerenţa indis!ensabil oricrui fenomen artistic, şi cu at$t mai mult

unuia care are un !ublic etero-en şi /n continu sc(imbare, care este formula estetic cu care

se !ot acredita astfel de tete şi cum se !ot urmri, /n funcţia de re!re#entare.

<6



Problemele sunt identice oricrui demers de acest ti!, adic al dramati#rii unui tet

sau eveniment, dar situaţia este /ntr"o mare msur neaşte!tat şi unic. 4u se mai !oate vorbi

de eistenţa, cel !uţin nu la nivelul acesta al celebritţii sau recunoaşterii valorice fr

re#erve, unui alt ciclu de !oeme care s aib: aceeaşi referenţialitate toate trimit la aceleaşi

re!ere F forma unui di!tic tematic şi artisticF valoarea estetic a unei confesiuni ce

!endulea# /ntre !rofun#imea s!iritual şi masca social. Soluţia s!ectacolo-ic !ro!us de

obert 'ilson /n 2005, la ;erliner 9nsemble, nu interesea# definitoriu anali#a !re#ent

deoarece, !e de o !arte este doar o !ro!unere re-i#oral, iar !e de alta, demonstraţia noastr

nu vi#ea# acest as!ect, al unui rs!uns de ti! re-i#oral. Altfel s!us, nu !unem sub microsco!

modalitatea !rin care se !oate reali#a s!ectacolul, deoarece, evident, !osibilitţile sunt

infinite. Iar fa!tul c s!ectacolul eist şi are susţinere estetic !ertinent, limitea# şi ti!ul de

anali# la care ne an-am. Punctul c(eie al de#baterii, şi !entru c el dea a fost susţinut,

demonstrat, e destul de dificil de redimensionat ca !osibilitate, ţine de identificarea acelor

ima-ini şi construcţii care !ermit teatrali#area.

Ri totuşi vom /ncerca s distin-em valorile amintite, de s!ectacolo-ie, /n o!era lui

obert 'ilson. 3ermenul „o!era% nu este nici /nt$m!ltor, nici su!erfluu deoarece e mai mult

dec$t o lectur dramatic a unui tet, e a!roa!e o recreere a acestuia. >n mod cert toate

s!ectacolele !resu!un acest lucru, din moment ce re-i#orul selectea# dintr"o infinitate de

!osibilitţi !e cea !rin care se !oate e!rima cel mai bine, şi atunci s!ectacolul va deveni

o!er de autor, dar ne !ermitem s subliniem, /n acest ca#, şi mai mult ideea de ori-inalitate şi

inovaţie, din toate !unctele de vedere.

Stilul, !entru c se !oate interveni cu termeni !recum mrci stilistice !ersonale ce dau

coerenţ universului s!ectacolelor lui obert 'ilson, s"a cristali#at /n urul unor elemente

!recum lumina, core-rafia, mu#ica, sceno-rafia, toate fiind dominate de o inter!retare

simbolic. 3ermenul „cali-rafic% /nsoţeşte a!roa!e !ermanent s!ectacolele lui deoarece totul

!are atent finisat, ca /ntr"o stam! a!one#, şi /ntr"un contra!unct -enerali#at, ceea cesu-erea# ideea conflictului, !re#ent /n toate detaliile. + lumin mat, /n nuanţe a!roa!e

nenaturale, obţinute artificiale datorit !erfecţiunii intensitţii şi nu numai, inund scena, dar

aceasta se reali#ea#, /n mod straniu, !rin decu!ae, ceea ce creea# ima-inea sideral a unei

alte lumi, a etramundanului. Asemeni unor alturri de „ferestre% ce conduc s!re un s!aţiu cu

!ro!riile le-i fi#ice un eem!lu este sus!endarea unui !ersona care"şi s!une monolo-ul de

la o /nlţime ce sfidea# !ro!orţiile realitţii imediate s!ectacolul lui obert 'ilson res!ir

stranietatea, şi orice /ntrebare le-at de succesul valorificrii unor elemente de teatralitate !areo im!ietate.

<G



Personaele, ce sunt a!roa!e /n e-al msur su-erate de tet sonetelor dar şi animate,

create, de re-i#or, !ot fi ele /nsele subiectul unei anali#e detaliate. Astfel, !ersonaele traduc

ima-ini simbolice ima-inea lui S(a)es!eare, a re-inei 9lisabeta I, a lui Cu!idon etc. sau

/ntruc(i!ea# !ersonae /m!rumutate din tetele sale dramatice, un eem!lu fiind bufonul.

ar identificarea !ersonaului este mai !uţin im!ortant /n faţa anali#ei funcţiei !e care o

ilustrea#. 4imic nu !are mai de!arte de naturaleţe, dec$t !ersonaele din acest s!ectacol al

lui obert 'ilson: au un mac(ia su!ra/ncrcat, ce le distorsionea# trsturile şi le d

as!ectul unor marionete, fantoşeF !oart costume ce de asemenea le modific !rofilul şi le

atra-e /ncadrarea /n cate-orii ce ţin fie de bol-iile danteşti, fie de stranietatea siluetelor din

!icturile lui ;osc(F mimica, !recum şi mişcarea scenic nu aminteşte niciun moment de

firescul vreunei i!osta#e, indiferent de !ers!ectiva de anali# aleas. @imica, etrem de

su-estiv, mobil şi c(iar marcat de a-resivitate, atunci c$nd este asociat cu felul /n care se

articulea#. e altfel dicţia !oate fi unul dintre ecourile cele mai vii, care se !ermanenti#ea#

/n mintea s!ectatorului. Aceasta e cu at$t mai real cu c$t e valabil indiferent de sentimentul !e

care"l su-erea#, de la cele an-elice la cele demonice sau de o sf$şietoare tristeţe. ar toate

aceste elemente ce ţin, /ntr"o ordine aleatorie, de eterior, de s!ectaculos, de teatralitate, de

arta ocului actoricesc, sunt !otenţate de utili#area travestiului. 4imic mai firesc dec$t

recursul la acest !rocedeu, din moment ce este ustificat at$t cronolo-ic sau istoric !rin

fa!tul c lumea teatral elisabetan inter#icea !re#enţa femeilor !e scen, ceea ce !oate crea

mult confu#ie /n mintea şi sensibilitatea actorilor şi s!ectatorilor, dar /n aceeaşi msur, sau

!oate c(iar mai mult, şi interes !si(olo-ic dar şi de !lanul imediat, circumscris sonetelor.

9le vorbesc des!re un triun-(i erotic ale crui „laturi% sunt etrem de volatile ca „stabilitate%,

!rin urmare unul dintre mecanismele cele mai !ertinente !rin care se !oate demonstra,

vi#uali#a, acest dureros, dificil, fascinant, !roces de metamorfo#are a iubirii este travestiul.

3oate sentimentele se succed fiate /ntr"o diversitate de ima-ini care funcţionea# ca

un comentariu fie ironic, fie tra-ic ori anios, sau /ntr"un melan care le conţine !e toate /ntr"un do#a cum numai arta !oate cere şi !ermite. 4eaşte!tatul s!ectacolului vine din fa!tul c

nimic nu aminteşte /n aceast !erfecţiune scenic de lirism. irismul, ca not a sensibilitţii, a

acce!trii, com!asiunii şi toleranţei, nu se /ntrevede nicunde /n comentariul deseori de o

ironie muşctoare

n s!ectacol rece, abstract dar care nu !oate fi nicio cli! /nvinovţit de artificial, de

inautentic din !unct de vedere teatral, un s!ectacol viu, care se susţine ca un edificiu construit

ire!roşabil şi /n care toate elementele !ar subordonate ideii de stranietate. „Potrivit luiSi-mund Jreud &ve#i eseul Stranietatea din 1515*, limba -erman ofer o foarte ri-uroas

<5



descriere a ra!ortului dintre realitatea /nfricoştoare şi cea familiar. ac (eimlic(

&(eimisc(, vertraut* desemnea#, ca adectiv, tot ceea ce este familiar, „de"al caseiV, obişnuit,

domestic si intim, dim!otriv, un(eimlic( se refer la o a!ariţie stranie, neaşte!tat şi de

aceea !otenţial ameninţtoare. 9istenţial, ceva !oate aun-e s ne /nfricoşe#e !entru c nu ne

este familiar &şi trim atunci un sentiment de nesi-uranţ intelectual*. 3otuşi, observa Jreud,

nu tot ceea ce este nefamiliar se transform /ntr"un sentiment de an-oas -enerat de

!resimţirea unei !rimedii iminente. Pentru aceasta, e nevoie de ceva /n !lus. Aici,

!olimorfismul semantic al limbii -ermane este deosebit de -eneros, eist$nd /ntre toate

acce!ţiile termenului (eimlic( una sin-ur ce coincide cu /nţelesul o!usului sau un(eimlic(.

Astfel, (eimlic( mai are si sensul s!ecial de „foarte intimV, „ascunsV, „bine feritV, c(iar secret,

ceea ce se o!une sensului obişnuit şi foarte frecvent la care m"am referit mai inainte. Ceva

familiar trece /n contrariul su, devenind straniu tocmai datorit sensului de secret. Pentru a

da mai mult -reutate incursiunii sale in semantica -erman a termenului (eimlic(, Si-mund

Jreud /l citea# şi !e filosoful romantic J. '. Q. Sc(ellin-, care afirma c straniu este tot ceea

ce trebuia s rm$n secret, dar a auns s se manifeste, de#vluindu"se.%<0 3rimiterea la

definiţiile lui Jreud !rivind stranietatea este im!us de /nţele-erea !e care o dm

s!ectacolului, ca !e un moment de incursiune /n tot ce este mai neaşte!tat /n mintea şi sufletul

s!ectatorului, cu at$t mai mult dac acesta este avi#at, c(iar s!ecialist /n domeniu, ceea ce

!resu!une o cunoaştere a mrcilor stilistice s!ecifice o!erei lui obert 'ilson, dintre care o

!arte aminteam anterior.

Astfel, aceast stare de an-oas !e care e !osibil s"o resimţi la vi#ionarea s!ectacolului

s"ar !utea e!lica !rin fa!tul c tetul lui S(a)es!eare, at$t cel dramatic c$t şi cel liric, este un

!osibil vector de familiaritate, la nivel literar, /n mintea s!ectatorului i!otetic !e care /l lum

acum /n calcul, şi totuşi trirea, indiferent dac em!iric sau sen#orial a s!ectacolului, s fie

de o intensitate ine!licabil. 9ste o rscolire a universului ima-inar a fiecruia, o trecere de

la cunoscut la necunoscut ce !oate !ericlita confortul !e care detaşarea s!ecific !resu!us destatutul de s!ectator.

+ /ntrebarea neaşte!tat, dar fireasc este de ce o asemenea ra!ortare, !e care am

resimţit"o la vi#ionarea s!ectacolului, din moment ce subiectul nu este dintre cele care vi#ea#

rscolirea sufletului !rin !re#entarea unor contradicţii ireconciliabile, sau o incursiune brutal

/n subiecte tabu, iar sceno-rafia nu contra#ice e!ectaţiile s!ectatorului. s!unsurile !ot fi

multi!le, şi e !osibil ca s!ectacolul s active#e cele mai ascunse laturi ale subconştientului,

<0 =alentin Proto!o!escu, +n(oasa !i stranietatea – o carier intelectual, /n rev. Cultura, nr. B<?2006, a!udNNN.revistacultura.ro

70

http://www.revistacultura.ro/




refulri !e care acum, conform definiţiei lui Si-mund Jreud, s le retrim cu o stare de

nelinişte, re!ulsie, fascinaţie, detaşare etc.

Subliniem c nu considerm natura tematicii !ro!use de sonete /ncadrabil /ntre cele

ca!abile de a rscoli cutume, stratificri ideatice bine stabilite, cum ar fi, s!re eem!lu,

atrocitţile r#boiului sau nedre!tatea abu#iv ce limitea# la starea de ne!utinţ umanitatea

fiecruia. Ri totuşi, este !osibil ca /ncadrarea s fi fost e!ediat !rea ra!id, din moment ce

iubirea, indiferent de forma şi intricaţiile !e care le de#volt, nu !oate fi un subiect facil. +

e!licare a sentimentului de straniu !e care s!ectacolul /l creea# ar !utea fi atunci, dac se

acce!t i!ote#a c nu este o sen#aţie eclusiv !ersonal, ce nu are consonanţ /n mintea altor

s!ectatori, fa!tul c s!ectacolul sonetelor are rdcini /n subconştientul fiecruia. S!aima c

tim!ul !oate şter-e orice urm a eistenţei !ro!rii, şi c absenţa unor urmaşi, din motive ce

ţin de or-oliu şi ires!onsabilitate s!iritual, va fi !catul cel mai -rav, im!osibil de retractat

!rin orice !enitenţ, este vie /n subconştientul tuturor, c(iar fr s fie nevoie de o ima-ine

!uternic !entru a o actuali#a. @ai mult, !entru a !utea tri /ntr"o lume b$ntuit /n

!ermanenţ de s!aime şi !aradouri, ce im!rim vieţii o stare de limitare ne!utincioas,

ca!abil s !un totul sub semnul tra-icului, re!rimarea sentimentelor, refularea tuturor

!ornirilor, !are o necesitate im!erioas. Astfel, atunci c$nd eşti !us /n faţa unui tet cu valenţe

de confesiune, ce te obli- la o sondare !si(ic cel !uţin inconfortabil, starea este de

retra-ere ca /n faţa unui !ericol iminent. 4imic mai straniu, s"ar !utea s!une, deoarece

!unctul de !lecare este o !oe#ie inocent /n esenţ, !entru care sin-ura identitate, cu sensul de

recunoaştere, este cutarea.

evenind la demonstraţia de fond a temei !re#ente, !osibilitatea sonetelor de a se

metamorfo#a /n s!ectacol teatral, !utem s!une c niciun element nu li!seşte din arsenalul

dramatic conflict, dialo-, element teatral, situaţii dramatice, scenice etc. /n s!ectacolul

discutat, dar aceasta nu /nseamn c cercetarea este definitiv, e!ui#at ca mi#. S!ectacolul

lui obert 'ilson, montat /n 2005, la ;erliner 9nsemble, este o !ro!unere re-i#oral, ce nueclude necesitate unei anali#e de ti! teatrolo-ic, !rin care s se identifice filonul autentic

teatral al sonetelor.

71



3.3 #iricul i dramaticul –

%Sunt a 'ilei două 'e!e 7 4eden capăt începutul 7 Cine tie să len$e!e-

/ihai 8minescu. Glossa0

moto:

„Calofilia, /nfrumuseţarea afectat, ornamental,

este un inamic tot at$t de mare al dialo-ului teatral, ca şi naturalismul%<1

Pentru a !utea domina un subiect, cruia i se recunoaşte ca not definitorie lu!ta cu

im!onderabilul sau ine!rimabilul artistic aşa cum este cutarea dimensiunii teatrale asonetelor, se im!une -sirea unei -rile de lectur, identificarea unor instrumente a cror

a!licare s atra- re-sirea acestei calitţi.

Posibilitţile inter!retative sunt numeroase, dar, asemeni unui !u##le ale crui !iese

vor crea /n final aceeaşi ima-ine, şi /n ca#ul de faţ observm aceast identitate. na dintre

cile eterioare, mai facile, este cutarea im!licaţiilor numerolo-iei. Poate fi interesant de

e!licat de ce a ales S(a)es!eare sonetul, !oe#ie cu form fi, cu un ti!ar mai ri-uros dec$t

alte s!ecii lirice. Se !ot invoca numeroase raţiuni, mai mult sau mai !uţin dominate de

<1 Andrei ;leanu, )ealism !i meta%or *n teatru, ed. @eridiane, ;ucureşti, 15B8, !.1G0

72



fante#ie, !recum nevoia de ri-oare a unui s!irit obişnuit cu structurile s!ecifice dramaticului.

Ima-in$ndu"ne c un sonet este /n el /nsuşi un univers de sine stttor, !utem, !rin

analo-ie, s"l asimilm s!ectacolului de teatru deoarece disti(ul final este !urttorul mesaului

!oetic, asemeni de#nodm$ntului !iesei de teatru, /n care se e!lic valoarea simbolic a

acestuia. ac se are /n vedere -ru!area sonetelor, care s"a dovedit c nu a!arţine !oetului, ci

editorului, nu trebuie uitat c nici !iesele de teatru nu erau /m!rţite /n secvenţe sau acte de

dramatur-, din moment ce se uca fr !au#e, adic fr a se res!ecta succesiunea unor acte.

Ri totuşi nu se !oate ne-a eistenţa unei structuri ce alonea# orice manifestare, a

s!ectacolului de teatru deo!otriv cu cea a sonetului, a unei res!iraţii interne a tetului, aşa

cum se /nt$m!l /n s!ecial c$nd im!actul acestuia este ctre un !ublic vulcanic, de factura

celui elisabetan. 9ste ştiut nerbdarea acestuia atunci c$nd acţiunea trena, c$nd nimic nu

!rea c ustific evoluţia !ersonaelor, cau#e !e seama crora s"au !us şi multe din

a-lomerrile de evenimente din !iesele sale. eci structura, fie e!licit, fie intrinsec, este

definitorie oricrui ti! de form artistic at$t literar c$t şi s!ectacular.

n !unct nevral-ic /n aceast demonstraţie rm$ne ine-alitatea celor dou cicluri de

!oeme deoarece !rimul cu!rinde 12B de sonete, iar al doilea, restul, !$n la 187. Putem s!une

oric$nd c aceste delimitri ri-uroase, de „ri-l%, sunt s!ecifice matematicii şi nu artei, !rin

urmare nimic nefiresc sau absurd /ntr"o !ies /n care actul II vine ca o conclu#ie, sau o

etindere /n alt !lan al !rimului. + fante#ie sau variaţie !e aceeaşi tem, dac folosim termeni

mu#icali, ce nu nea- /n definitiv !remisa de !lecare, res!ectiv, o o!er teatral /n care cele

dou acte funcţionea# ca dou tablouri, simetrice ca mesa şi forţ, com!lementare ideatic.

Suntem /ntr"o ale-orie de !ro!orţii mrite, evident, din moment ce ne ra!ortm doar la

elementele eterioare, dar se !oate s!une c o anali# a ideii acestui oc (i!erboli#at nu este

inutil. ac intenţia iniţial era rm$nerea lor /n cadrul tetelor lirice, atunci nu se ustifica

aceast atent monitori#are a s!aţiului de oc. Altfel s!us, at$t /n mare, la nivelul /ntre-ului,

c$t şi /n mic, la nivelul fiecrui sonet, ne vedem /n faţa unui s!irit mcinat de ec(ilibru şi !erfecţiune.

Potrivit i!ote#ei noastre de lucru, avansm ideea c şi un sin-ur !oem !oate fi

re!re#entat, fr a i se altera forţa de vi#uali#are, din moment ce funcţionea# şi ca o

demonstraţie definitiv /n sine, dar şi /n corelaţie cu celelalte, ca un !eri!lu s!iritual s!re o

nou dimensiune etic. Ideea nu este -ratuit din moment ce sentimentul iubirii se re-seşte /n

toate un-(erele edificiului, ca un imens evantai de variante şi i!osta#e ce cunosc o evoluţie

clar. ac s"ar cuta o ustificare a felului /n care se de#vluie aceast evoluţie, a!arte findfa!tul c /m!rţirea nu a!arţine autorului, desco!erim o !osibil tensiune dramatic.

7<



Primul sonet este o invocaţie ctre un iubit ce refu# s"şi !er!etue#e frumuseţea, deci

conţine un conflict in nuce, „Ai mil Kul!av, nu m$nca !rin tine ? Ri !rin morm$nt, ce lumii

se cuvine% iar ultimul sonet, 187, /nc(ide cercul afirm$nd c nimic nu !oate descifra misterul

iubirii, idee ce funcţionea# ca o accentuare a ideii c totul este subordonat acestui sentiment:

„C"amorul !oate a!e s"ncl#easc, ? ar a!e nu"s !e el s"l rcoreasc% <2. Interesant este

/ns şi a!elul la elementele naturii, ce funcţionea# ca un ecou ce !otenţea# ideea. S"ar !utea

afirma c este o trstur s!ecific liricului, /n care relaţia om?!si(ic individual univers?!lan

-eneral este mereu !re#ent. Astfel, /n anumite estetici literare, de eem!lu romantismul, omul

se va ra!orta mereu la aceste elemente, !e care le -uvernea#, le domin sau dim!otriv se

simte strivit, mereu fiind /ns /ntr"o relaţie ireconciliabil. ar interesul analitic se

concentrea# acum asu!ra altor as!ecte, res!ectiv felul acestor elemente ale naturii. Primul

sonet este definit de relaţia cu tim!ul, iar ultimul, !rintr"o metafor, ce nu /nseamn /ns o

/nde!rtare de ideea avut /n vedere, se ra!ortea# la a!. elaţia su!ort distincţii etrem de

simbolice dac avem /n vedere o di(otomie !recum imaterial, abstract ? material, concret sau

o definire de ti!ul !lierii şi metamorfo#ei res!ectivelor elemente /n funcţie de forma !e care o

/mbrac: tim! subiectiv?obiectiv, sau a!a ce"şi sc(imb cu uşurinţ starea de a-re-are, ca

!arte din circuitul naturii. S"ar !utea afirma c as!ectele subliniate nu au le-tur cu natura

temei abordate, dar adevrul credem c este altul. Astfel, iubirea este la /nce!ut !lasat /ntre

real, tim!ul neierttor şi efemer, şi ireal, frumuseţea ce nu !oate fi definit, dec$t la modul

ideal şi ideali#ator şi ca!acitatea ei de a se !er!etua /n forme !al!abile. Iar edificiul literar se

/nc(ide !e ideea c orice !oveste de iubire se !lasea# /n ideal, fr a !utea fi e!rimat de

!oe#ia concretului, aşa cum demonstrea# micul scenariu mitolo-ic. @ai mult, !lanul mitului,

ireal !rin definiţie este de!şit /n fascinaţia aceasta a im!al!abilului de concret.

>ncerc$nd o conclu#ie, se !oate vorbi de o re#olvare a acestui conflict, indiferent de

natura lui, real"ireal !rin /ncercrile succesive !e care celelalte sonete le !resu!unD in

!unctul nostru de vedere rs!unsul este afirmativ, dar aceasta nu /m!ietea# nici valabilitateademonstraţiei, şi nici ideea c totul trebuie s fie /nc(is, similar ideii nu toate tetele

dramatice trebuie s !ro!un un univers etanş oricrui !olisemantism.

n alt as!ect care vorbeşte des!re teatralitatea sonetelor !oate fi elementul somatic,

des!re care aminteam şi anterior, sau cu un termen s!ecific, fi#icali#area ideilor. ac vorbim

des!re o !oe#ie de dra-oste, atunci cele dou etreme sunt ideali#area, abstracti#area

sentimentului, o i!osta# s!ecific liricului, şi rm$nerea /n real, concret, fi#ic, atitudine mai

s!ecific dramaticului. S"ar !utea aminti un as!ect foarte im!ortant /n economia<2 'illiam S(a)es!eare, Sonete, trad. 3eodor ;oşca, ed. nivers, ;ucureşti, !. 28F !. <8<

77



demonstraţiei, res!ectiv fa!tul c S(a)es!eare, ca dramatur-, se /ndrea!t !rin definiţie s!re

uneltele artei sale, dar as!ectul este, credem, cel !uţin su!erficial ca ar-ument. S(a)es!eare

nu !utea face abstracţie, /n mod obiectiv, de fa!tul c st!$nea, !$n la !erfecţiune am s!une

noi, toate instrumentele s!ecifice teatrului, dar, !str$nd aceeaşi not, nu !utem nici s"i

am!utm talentul, sus!ect$ndu"l de inca!acitatea de se e!rima diferit, s!ecific fiecrui -en.

Altfel s!us, este un !lus fa!tul c st!$nea, conştient şi mai !uţin conştient, instinctiv,

domeniul dramaticului, şi atunci trebuie s e!ui#m subiectul !rintr"o tietur de nod -ordian,

este o calitate ce trans!are voit sau nu. Ri din nou ne aflm /n faţa unui „fenomen% !e care

trebuie s"l !reţuim ca atare, fr a avea !retenţia c este un subiect ce trebuie su!us anali#ei,

ori trebuie s vedem /n aceste idei mai mult dec$t at$t, res!ectiv drama unui autor ce se vede

su!us sau subu-at de forţa -eniului su, forţ care nu i"a !ermis s se circumscrie unui -en

literar /n ceea ce"i este s!ecific acestuia. 9ste o dram sau este un c$şti- artisticD >ntrebarea

este evident retoric, dar nu este mai !uţin adevrat deoarece sonetele devin un tet dramatic

/n !ofida tuturor ar-umentelor contrare.

evenind la !roblema cor!oralitţii sau a elementului somatic, ce !ermite

vi#uali#area, trstur definitorie s!ectacolului dramatic, unul eminamente vi#ual,

ar-umentele !re#enţei acestuia sunt numeroase şi la mai multe niveluri. Se !oate vorbi astfel,

de !rimul nivel, cel al !ermanentei trimiteri la descrierea iubitului?iubitei: „ar c$nd te vd

muşcat de"al vremii -(im!i, ? Price! c eu al morţii sunt de"asemeni% &22*F „Ai doamnei oc(i

nu seamn a soareF ? coralu"ntrece roşu -urii saleF% &1<0*. n alt nivel este cel al cor!ului ca

obiect erotic, una dintre cele mai fertile direcţii /n anali#a dramatic, din orice tim! sau s!aţiu.

Ascendentul /l au sonetele /nc(inate „doamnei brune%, deoarece se detaşea# ca !asiune şi

atracţie erotic, un eem!lu fiind sonetele 1<0 sau 1<8: „3u, cu at$ţi 'I, la 'I al tu

adun ? Ri voia mea, s fii de 'I mai !lin.% &1<8* sonet /n care ocul de cuvinte /ntre

diminutivul de la 'illiam, substantivul comun ce desemnea# voinţa şi cel care desemnea#

membrum virileE !recum şi cores!ondentul su femeiesc, este mai mult dec$t e!licit <<. Caun derivat al acestui as!ect se !oate considera şi !ermanenta dorinţ ca !rietenul adorat s

aib urmşi. 9ste mult mai delicat ca trire dec$t celelalte sonete, din moment ce arat o

-in-şie a sentimentelor, dar trimiterea la relaţii erotice şi !re#enţa celuilalt este fr ec(ivoc

şi su!ort un conflict dramatic evident. Insistenţa asu!ra valorii somatice a evoluţiei sonetelor

nu este li!sit de -reutate, din moment ce !re#enţa viului este determinant !entru s!ectacol.

ac acce!tm ca i!ote# de lucru c fiecare sonet este o reflectare a /ntre-ului, atunci

ne !utem considera a!ro!iaţi de esenţa dramaticului, cea a coerenţei interioare. Aceasta !oate<< 'illiam S(a)es!eare, o!.cit., !. <05

78



fi şi o alt !ers!ectiv a unitţii de acţiune, din moment ce acelaşi fir e!ic st la ba#a

/ntre-ului.

+ anali# literar este /n -eneral recunoscut dre!t un s!aţiu al intersectrii mai multor

ştiinţe sau arte. Pot fi cutate valenţe stilistice, simbolice, structuraliste, !ra-matice, de

comunicare etc. toate fiind subsumate ideii de !rodus cultural estetic, „tetul estetic !are s

interconecte#e mesae diferite, astfel /nc$t,: &i* multe mesae sunt or-ani#ate, !e diverse

!lanuri ale discursului, /n mod am&i(uuF &ii* aceste ambi-uitţi nu se reali#ea# la /nt$m!lare,

ci conform unei intenţii identificabileF &iii* artificiile unui mesa dat at$t cele normale c$t şi

cele deviante eercit o presiune conte"tual asu!ra artificiilor altor mesaeF &iv* modul /n

care normele unui sistem dat sunt /nclcate de un mesa dat este acela!i cu modul /n care

normele altor sisteme sunt violate de alte mesae.%<7 +bservaţia !oate !rea o revenire la un

as!ect dea de#btut, acela al valorii de sistem a tetului estetic, iar lectura acestuia !oate

!rea, /ntr"o ale-orie ce"i a!arţine deasemenea lui 9co, &teoreticianul „o!erei desc(ise%,

res!ectiv al interferenţei codurilor*, similar cu dis!uta dintre uctorii unor ec(i!e ce oac

alte s!orturi, res!ectiv res!ect alte re-uli. Ar !rea astfel c un !ericol se !rofilea# /n

discutarea unei o!ere literare lirice !rin !risma unui tet dramatic, !entru a"i demonstra

ca!acitatea de a deveni un cu totul alt ti! de !rodus cultural, cel de s!ectacol de teatru. +

/mbinare ce !oate fi din !unct de vedere lo-ic, !ra-matic, o misune im!osibil, şi totuşi nimic

mai im!ortant !entru fiecare lector dec$t aceste ocuri „!e muc(ie de cuţit% al /ntre-ii

de#bateri estetice.

Pentru c subiectul nu este e!ui#abil, /n virtutea fa!tului c este codificat multi!lu,

/ns niciodat ambi-uu sau ili#ibil, vom considera c fiecare sonet /şi /mbrac !ro!ria form

teatral, !entru ca a!oi s intre /n re#onanţ cu restul edificiului dramatic, şi abia acum !utem

vorbi de un tet ce !oate fi s!ectacol dramatic.

Jr a s!era c demonstraţia este definitorie şi definitiv, vom /ncerca o anali#, !e un

sonet, ales mai mult sau mai !uţin aleatoriu, criteriu care credem c va face mai veridicanali#a. Sonetul 22, /n traducerea lui 3eodor ;oşca, va fi tetul ales ca !unct de !lecare şi o

!remis maor este c valabilitatea observaţiilor se re-seşte /n ca#ul tuturor sonetelor. >n

mod cert, nu este vorba de teme, motive sau alte elemente strict contetuale, ale tetului

!oetic /nsuşi, ci de /ncadrarea /n acel ti!ar !e care"l !ro!uneam, al reflectrii „tetului mic% /n

totalitatea celorlalte.

3ema iubirii, ca devotament ce transcende diferenţe de orice ti! social, s!aţial, de

-eneraţie s!iritual, şi tema tim!ului, a crei am!rent di#olv ilu#iile !$n la an-oasa<7 mberto 9co, Tratat de semiotic (eneral, 9d. ştiinţific şi enciclo!edic, ;ucureşti, 15G2, ! <7<

7B



s!ectrului morţii sunt temele maore ale sonetului. e fa!t, nu efemeritatea condiţiei umane

tem ti!ic baroc, şi mai !recis etern uman, din moment ce teama de „marea trecere%

marc(ea# dimensiunea metafi#ic a omului domin sonetul. 9ste vorba des!re conto!irea

eului !ro!riu, di#olvarea acestuia /n sufletul celuilalt, !$n la !osibilitatea dedublrii, aşa cum

a!are /n disti(ul final, cu valoare de conclu#ie: „S nu"l r$vneşti, &sufletul, n.n.*, al meu c$nd

o s moarF ? @i"l druişi nu ca s"l ca!eţi iar%. C$t de ireal, sau ne"uman, este aceast

as!iraţie s!re mitul andro-inic, nu !utem sublinia /ndeauns, aşa cum demonstrea# /ntrea-a

literatur, şi totuşi inca!acitatea omului de a"şi acce!ta „am!utarea ori-inar%, ca !e un semn

de nobleţe, este una din marile teme ale literaturii dintotdeauna. + /nca!sulare a tim!ului

ideal, şi !erfecţiunii umane !rin unitatea iniţiatic, rm$ne cea mai frumoas uto!ie, şi, !oate,

sin-ura !roblem real a artei. 3entaţia absolutului, ce se !oate !refi-ura /n ideea c orice

atin-ere ful-urant a !erfecţiunii se !oate adu-a /ntre-ului, asemeni unei !icturi ce

contribuie la crearea /ntre-ului.

Ri totuşi sonetul nu rm$ne la acest nivel de -eneralitate, ceea ce i"ar fi, de fa!t, şi

duntor, din moment ce intr /ntr"o a!orie indefinit, ci se o!reşte asu!ra unui as!ect dintre

cele mai interesante cum !oate iubirea s !stre#e aceeaşi !ros!eţime s!iritual celor doi

/ndr-ostiţi, sau cum se !oate re#olva aceast indescifrabil relaţie, ce nu de!inde !rea mult,

/n niciun ca# definitoriu, de v$rsta biolo-ic. >ntrebarea fundamental !e care S(a)es!eare o

im!une este dac ar !utea s fie !strat un astfel de ra!ort /n care fiecare dintre cei im!licaţi

s devin custodele sufletului celuilalt, şi mai mult dec$t at$t, care este c$şti-ul acestei

dedublri „4u ţelul meu, ci slava ta mi"e"n -$nd, ? C$nd sufletul, ve-(ind cu -in-şie, ? Wi"l

!ort, cum doica !e"un su-ar !l!$nd.% Se !oate sublinia astfel c temele iubirii şi tim!ului se

com!letea# /ntr"un fel inedit !entru c !lanul s!re care se urmreşte valorificarea lor este mai

mult dec$t inaccesibil !rivirii neiniţiate, res!ectiv /n nevoia !e care un suflet o are !entru

cellalt, şi care se re-seşte /n aura metafi#ic: „Cci nimbul ce te"nvluie !e tine ? =eşm$nt /i

este sufletului meu, ? Ce"n tine st, !recum al tu e"n mineF%.ar, dac aceste identificri analitice se susţin sau nu, e mai !uţin im!ortant, !entru c

!oe#ia st sub semnul motivului „o-lin#ii% ale crei semnificaţii va b$ntui literatura, /n dubla

sa i!osta#, malefic sau nu: „4u cred o-lin#ii c"s btr$n, c$t tim! ? 3u şi cu tinereţea sunteţi

-emeniF% ac !rivim „/n o-lind%, atunci remarcm simetria „o-lind"-emeni% şi „btr$n"

tinereţe%, ce !oate crea numeroase valenţe simbolice. a nivel semantic şi simbolic, !rima

!erec(e este /ntr"o sinonimie a!roimativ, ce altur dou motive im!ortante, unul !entru

liric şi cellalt !entru teatru, din moment ce a şi devenit o surs ine!ui#abil /n !iesele sale&şi dac acce!tm aceast idee sinonimia se relativi#ea# !$n la a aun-e c(iar antite#* iar a

76



doua /ntr"o antite# conflictual creatoare şi frm$ntare interioar, dar !oate funcţiona şi ca

cele dou co!erte ale vieţii şi !rin urmare se anulea# şi aici contradicţia. Ce !utem deduce

din aceast in-enioas folosire a motivului o-lin#ii /n sonet, dec$t /nc o fundamentare a

teoriei coincideţei contrariilor, teorie s!ecific romantic, dar verificat de /ntrea-a literatur

occidental dre!t un ti!ar al -$ndirii. A!reciem c teoria este mai veridic /n s!aţiul

occidental unde lu!ta contrariilor şi ideea de evoluţie, fie şi ilu#orie, se verific dre!t o

realitate indubitabil, !rin contrast cu lumea oriental, unde identitatea lucrurilor !are a fi un

dat definitiv, imuabil. Paralelismul celor dou culturi !oate fi oarecum forţat, o alturare de

dra-ul metaforei, !entru a crea un univers simbolic, dar ideea este /n lumina acestei di(otomii,

!oe#ie"teatru, deoarece /şi -sesc definiţii com!lementare.

evenind la demonstraţia !ro!us, a teatralitţii sonetelor, un as!ect relevant este

retorismul, ce !oate funcţiona şi ca dialo-. Considerat un dialo- im!osibil, fie ca nevoie,

aşte!tare, din !artea emiţtorului, fie ca absenţ a rece!torului, definiţia retorismului credem

c su!ort nuanţri. C$t din frm$ntarea !oetului este doar interiori#are şi c$t e!erienţ ce va

avea ecou, nu se !oate identifica definitiv. ialo-ul, fie şi im!licit, eist şi se !oate

transforma cu uşurinţ /n form real. Se sur!rinde un /ntre- eşafoda nonlin-vistic şi

!aralin-vistic /n s!atele nivelului lin-vistic, astfel /nc$t nu e -reşit inter!retarea ca a unui

dialo- !ertinent, şi s!ecific dramatic. e fa!t, retorismul sonetului tradea# o nelinişte, o

!ermanent mişcare al ideilor, aşa cum reiese din re!etarea !ronumelui !ersonal de !ersoana a

II"a, cea a adresrii, şi care induce ideea eistenţei unui interlocutor.

ac se consider c limbaul eu!(uistic, s!ecific e!ocii, dar /n dimensiunea sa

!o#itiv, cerut de limbaul liric, este dominant, ideea !oate fi de asemenea demontat. 3oate

!iesele lui S(a)es!eare sunt bo-ate /n ima-ini artistice, dintre cele mai som!tuoase şi mai

variate, astfel /nc$t limita dintre !oe#ie şi limbaul teatral nu ar trebui s fie !rea tranşant.

Ima-inarea unui !ersona cu o asemenea tirad monolo-ic, nu !oate fi /m!iedicat de o

barier constitutiv sau structural. 9ste, de fa!t, şi un ar-ument !entru de#baterea des!recontem!oraneitatea !oetului, deoarece /n alt ordine de idei, limbaul su, uşor ar(aic, şi

definit de ima-ini artistice, a !us reale !robleme de rece!tare c(iar şi vorbitorilor se limb

en-le#, nu numai celor care au acces !rin traduceri care nu !ot fi decat infidele /n aceste

condiţii stilistice. educem c limbaul retoric, eu!(uistic, /ncrcat stilistic, nu !oate fi un real

obstacol, dar /ntrebarea ce st la ba#a anali#ei este dac !oate crea ima-ini, vi#uale şi

auditive, altfel s!us dac !oate fi trans!us /ntr"un limba scenic. 3entaţiile de a e!edia

anali#a, /ntr"o anumit direcţie de inter!retare sau alta, sunt maore, din moment ce oriceo!er literar este creatoare de ima-ini simbolice, mai ales /n varianta teatrului ba#at !e

7G



monolo-. 3otuşi, sonetul lui S(a)es!eare nu ne las fr fundamentul ima-inii, din moment

ce concreteţea versurilor este a!roa!e !al!abil. @otivele literare ale concretului sunt

acumulate a!roa!e /n cascad, fr a !ermite atenţiei s se diminue#e sau s se dilue#e /n

abstracti#are: o-linda, -emeni, -(im!i, veşm$nt, doic"su-ar, a drui"a c!ta. Jiecare vine ca

!andant !entru un substantiv abstract: tinereţe, vreme, nimb, suflet, -in-şie, ceea ce adau-

tensiune creatoare şi dramatic, aşa cum se !utea aşte!ta de la un autor ce"şi dublea#

!ermanent s!iritul, !oet"dramatur-, asemeni lui Ianus. C$t se !oate etra!ola demonstraţia nu

este uşor de a!reciat, din moment ce fiecare ima-ine se !oate ec(ilibra direct sau indirect /n

cele dou dimensiuni, !oetic şi teatral.

n alt sonet ar !utea de#vlui la fel de coerent dimensiunea teatral !e care o intuim

ca esenţ sau caracteristic definitorie a !oe#iei sale, res!ectiv Sonetul 19:, ce a!arţine celei

de"a doua secvenţe, cea /nc(inat iubitei, „doamnei brune%.

+ !oe#ie de dra-oste este, ca !rinci!iu -eneral acce!tat, o od /nc(inat frumuseţii şi

calitţilor fi#ice şi nu numai ale idealului feminin. 9ste evident o !endulare /ntre /m!linire şi

t$nirea du! aceasta, deoarece iubirea /ncununarea unei lu!te, a unei nevoi ce nu se va !utea

o!ri de cellalt, aşa cum su-erea# mitul andro-inului. +rice „acce!tare% a /m!linirii iubirii,

aici, !e !m$nt, şi nu aşa cum metaforic su-era @ircea 9liade !rin titlul romanului su -unt

*n cer,/n alte dimensiuni s!irituale, !oate fi sus!ectat de sentimentalism, şi deci literatur

romanţioas. + consecinţ ar !utea fi nevoia oamenilor de a suferi, nevoie definit de ritmul

vieţii, care nu !oate acce!ta o sin-ur stare. Ri atunci ca /ntr"o rsucire a ideilor, o !aradoal

lu!t cu sine şi cu ceilalţi, fiecruia /i rm$ne s -seasc acel ec(ilibru fra-il dar !erfect

tocmai /n instabilitatea sa, /ntre acce!tare şi ne-are, „credinţ şi t-ad%. eflecţiile au rolul

de a contura şi a !re-ti, introduce, tema sonetului amintit, iubirea ca acce!tare conştient şi

asumat a realitţii, fi#ice şi !si(ice. irica dintotdeauna a im!us ca model !reţuirea

feminitţii !rin ideali#area !ortretului acesteia. Procesul /şi are ustificarea sa !si(olo-ic, din

moment ce „!ro#a #ilnic% este aceea care /m!iedic rm$nerea /n s!aţiul !erfect alsentimentelor ideale. Ri atunci ca un im!uls !e care nu trebuie s"l caracteri#m ca uto!ic sau

dim!otriv, s"l minimali#m dre!t !ueril, !oe#ia va avea darul şi rolul de a a!lana durerea

simţit de a!sarea im!erfecţiunilor. Prin !rocesul invers, s!ecific coincidenţei contrariilor,

efectul !oate fi acela al de!şirii acestui !ra-, al materialitţii, altfel s!us al metamorfo#ei

idealului /n realitate. + demonstraţie /n acest sens, ce susţine c iubirea are forţa de a

/nde!rta orice neconcordanţ sau discre!anţ reali#ea# +rte-a O Hasset /n cartea sa Studii

despre iu&ire. Iubirea este ca!abil s /ndre!te rul, s ne-e durerea, s ec(ilibre#e neliniştile.ar aceast stare nu e cea fireasc, fericirea re!re#int un !otenţial !ericol al destinului uman,

75



ce este definit de cutare şi deci ne/m!linire, ceea ce face ca iubirea s fie etic(etat dre!t

!oe#ie, adic un lu s!iritual de care nu se !oate bucura oricine.

4u ne !utem !ro!une acum s elucidm astfel de as!ecte, foarte im!ortante de altfel,

!entru /nţele-erea mecanismului s!iritual al omului, dar ele se im!un ca fundal al /nţele-erii

sonetului 1<0. 9ul liric este li!sit de !reudecata /nfrumuseţrii artificiale a obiectului iubirii,

aşa cum cere lirica, şi conturea# un !ortret realist al iubitei. 9a devine acum o fiinţa cu

defecte şi intuite slbiciuni, !entru care !oetul trebuie s lu!te !entru a le transforma /n

calitţi. Sentimentele sunt at$t de !uternice /nc$t !rocesul este !osibil aşa cum aflm din

disti(ul final, conclusiv: „ar ur, ca ea nici una nu"i mai rar, ? in c$te alţii mincinos

com!ar.<8%

Interesul cercetrii re#id /ns /n alt as!ect, /n ceea ce !oate deveni !otenţial teatral,

adic form dramati#at, aşa cum identificam /n ca#ul sonetului 22. Portretul iubitei este

minuţios descris, dar fr a eista ncio not licenţioas, ca /n alte sonete, totul !riveşte doar

c(i!ul. 3rimterea la culoarea s$nului: „+mtu"i alb, ea s$ni ca bron#ul areF% nu iese din ti!arul

observaţiei !ur estetice, a !lasticianului ce"şi !re-teşte uneltele sau !ortretul ce va fi

definitivat. ar aceste as!ecte nu /m!iedic /ncadrarea tetului /ntre cele mai !rofunde !oe#ii

de dra-oste din moment ce nu se !ierde dimensiunea s!iritual a iubirii.

ar cine este iubita, şi cui i"o descrie !oetul /n aceste culori mai !uţin flatanteD 9ste

doamna brun: „Pe creştet s$rm nea-r, nu !r moale%, cu semnele unui or-anism !oate uşor

şubre#it, !oate li!sit de -raţie: „Ri sunt !arfumuri ce delicii nasc ? @ai dulci ca rsuflarea

doamnei mele. ? mi !lace -lasul ei, dar ştiu, fireşte, ? C"i mai suav al mu#icii desc$ntF% acȊ

o astfel de femeie !oate s işte o !asiune !uternic, cu accente tra-ice, asemeni Qulietei, s!re

eem!lu, rm$ne un mister, dar !oetul d un rs!uns fr ec(ivoc: „ca ea nici una nu"i mai

rar%, ceea ce !une tetul /ntr"o lumin deasu!ra oricror /ntrebri sau insinuri ne!otrivite.

Jiecare femeie devine ideal /n oc(ii celui care o iubeşte, iar demonstraţia lui 'illiam

S(a)es!eare, este ca o revelare a acestui adevr.evenind la as!ectele teatrale sau cu !otenţial dramatic, considerm c de o

im!ortanţ cov$rşitoare este monolo-ul adresat. Aceast forma !resu!une eistenţa unui

!ublic, un auditoriu ce !are /ns dificil de convins, incredul, şi de aceea tonul este cumva

intolerabil. 4imic nu irit mai mult dec$t aceast atitudine re#ervat, im!asibil a !ublicului

ce se crede /n i!osta#a su!erioar a celui ce emite udecţi de valoare. +rice s!ectacol teatral

este o form vie de art, iar relaţia scen"sal sau actori"!ublic c(iar dac niciodat nu trebuie

s de!şeasc limitele convenţieisociale, nu este dintre cle mai facile sau mai uşor de<8 'illiam S(a)es!eare, o!. cit. !. 255

80



identificat. n !ublic rece !oate distru-e ec(ilibrul necesar /m!linirii estetice, iar eforturile

actorilor s fie un eces inutil de vitalitate. n !ublic ne!re-tit !entru un eveniment sau

e!erienţ teatral !recum e !osibil s fie cea !re#entat este tot un obstacol !este care nu se

!oate trece. ar, revenind, sonetul !oate avea şi acest tainic sco!, s tre#easc sentimentele

amorţite ale unor s!ectatori imobili sau !rea ad$nciţi /n convenţii sociale şi literare.

Paradoul, asocierea neaşte!tat şi ironia sunt mecanismele literare ale s!iritelor alese, ale

celor care !ot s domine realitatea, s"o metamorfo#e#e !otrivit idealurilor lor.

Conflictul, atitudinea de revolt /n faţa clişeelor se re-seşte !ermanent, de la structura

!oemului la natura limbaului sau valoarea lui semantic. Interesant ni se !are c elementul de

contrast cu care este ra!ortat fiinţa iubitei, este natura, ca şi cum ea ar trebui s accead la

!ermanenti#area naturii sau la !erfecţiunea acesteia. 9ste /ndeobşte recunoscut c natura nu

!oate fi ur$t, din moment ce nu are conştiinţa de sine, este o realitate imuabil. 9stetic

vorbind, natura !oate fi sublim, atunci c$nd ne striveşte cu mreţia şi forţa ei, dar de care nu

!oate fi conştient, ceea ce ne !ermite s"o dominm sau s /i recunoaştem ca!acitatea de a ne

aneanti#a dar nu anula ca s!irit. ealitatea /nconurtoare, natura, !oate cunoaşte diverse

cate-orii estetice, dar valoarea lor s!iritual se actulai#ea# doar !rin intermediul oc(iului

uman. e aceea !are uneori forţat, ne!otrivit asocierea umanului cu elementele naturii,

c(iar dac este un !rocedeu literar cvasi!re#ent. ncercm s subliniem c nimic nu este maiȊ

im!ro!iu /ntr"o descriere a unui !ortret uman dec$t aceast ra!ortare la element neuman, şi

totuşi !rocedeul este at$t de rs!$ndit şi recurent /nc$t este a!roa!e obli-atoriu /n orice tet

liric. 4e !uten atunci /ntreba ce mecanism /l ustific şi /i d forţ şi !ermanenţ. Poate fi

tensiunea !e care o creea# asocierea a dou realitţi incon-ruente, sau c(iar incom!atibile.

Poate fi nevoia de nere#olvare a unei ecuaţii ce trebuie s rm$n mereu creatoare de ima-ini

artistice, atfel s!us infinitatea asocierilor este at$t de fertil !entru estetic /nc$t orice nevoie

de re-lare a atributelor sau elementelor com!araţiei s fie c(iar un neauns. e asemenea,

!oate fi altceva, alt ustificare !rin care o asociere de acest ti! s cunoasc /nflorirea !e carea cunoscut"o /n /ntrea-a literatur, totul este desc(is !otenţialelor identificri.

ar sonetul, deoarece el este !unctul de !lecare /n anali#, trece /n revist elemente ale

naturii din orice clas sau cate-orie, concret"abstract &mu#icF soareF coralF s$rm*, !al!abil"

im!al!abil &ro#eF !arfum*, etern"efemer &soareF omtF bron#F ro#e*, real"ireal &#$n, !asF ro#e*,

fr ca vreo reţinere de orice ordin s !ar a eista. Culoarea, strlucirea, forma, durata

fenomenului etc., toate vin ca nişte criterii sau ca !e un cala!od !e care trebuie s se

!otriveasc sentimentul iubirii, fr restricţii sau tabuuri. emn de remarcat este şi fa!tul ciubita este sur!rins !rin elementele inferioare ale com!araţiei, adic ceea ce este efemer,

81



concret sau asu!ra cruia !lanea# banalitatea. Acest as!ect ar !utea s fie ca !re-tirea

terenului !entru rsturnarea de situaţie, ca un deus e mac(ina teatral, dar nici aşa nu este de

auns /n re#olvarea strii de tensiune creat. Sau, !oate, dim!otriv este mult !rea aşte!ta ca

efect stilistic şi atunci se !ierde „tietura% versurilor. s!unsul nu"l !oate da nimeni

definitiv, realitatea !oetic, sau a ideilor rm$ne la fel de misterioas ca şi !ortretul real al

iubitei, deoarece nu ne a!are dec$t !rin elemente de ne-are. Ri aceasta este o alt surs de

tensiune dramatic, fa!tul c nu se de#vluie !ractic nimic, totul se !etrece /n s!atele unui

„!aravan%, iar accesul !ublicului este indirect, intermediat. Ca /n teatrul antic, ori /n cel clasic

/n care nu era voie s se !re#inte !e scen nimic ce ar !utea şoca sau a-resa s!ectatorul.

Crimele, r#boaiele erau doar !ovestite !entru ca nimic s nu /m!iete#e conştiinţa

s!ectatorului şi ca s se evite orice urm de -rotesc sau inestetic. Ce /ncercm s su-erm este

c un tablou creat !rin ne-aţii !oate fi oricum, /n funcţie de ima-inaţia

s!ectatorului?lectorului, şi acesta este un !rocedeu teatral, de suscitare a emoţiei şi interesului.

Astfel, o lectur ec(ilibrat ar !utea s!une c !ortretul este cel al unei femei „normale%, creia

i se refu# ideali#area sau edulcorarea trsturilor. ar ce /nseamn normal, cum !oate fi

definit un astfel de atribut, şi atunci, s!ectatorul unui astfel de monolo- sau a!arte dramatic,

dac /şi transform statutul de sonet, este liber s /şi ima-ine#e orice !ortret, !$n la cel

marcat de monstruos sau !arodic.

n alt element teatral este şi felul /n care ar !utea fi !relucrat scenic o asemenea

ima-ine. 3entaţiile şi !osibilitţile sunt mult !rea numeroase !entru a se limita la o ima-ine

strict !oetic. Poate fi o sim!l amintire a unei realitţi demult a!use ce nu face acum dec$t s

c(inuiasc amintirea şi sufletul !oetului"dramatur-, şi atunci se !strea# cumva convenţia

!oe#iei, de a /nde!rta ce este imediat, concret, !al!abil.

3eatralitatea este construit şi din re-istrul lin-vistic, deoarece nu orice formulare

!oate fi real, eficient !e scen, sau scenic. Actorii mrturisesc c au mereu aceast reţinere

/n faţa tiradelor !rea lun-i sau !rea !retenţioase, care nu se susţin actoriceşte, care nu !ot fis!use cu rafinamentul naturaleţii. 9le-anţa rostirii se !eirde, efectul se diluea# şi !arodia se

instalea# fr efort, şi mai ales fr !osibilitate de contracarare. 4ici mcar asumarea unei

astfel de rostiri afectate nu mai !oate fi salvatoare, din moment ce s!iritul modern evit şi

bloc(ea# asemenea forme. 3eatrul modern, actual, va fi !rin urmare abundent /n re!lici

scurte, incisive, cu im!act !uternic, iar /n dimensiunea sa !oetic va fi asemeni e!rimrii

aforistice. 4imic mai de!arte de o formulare !oetic, elaborat, cu ima-ini artistice

com!licate, !rin care s"ar dori stimularea ima-inaţiei. Sonetul 1<0 res!ect aceste re-uli maimult sau mai !uţin nescrise, ca şi cum ar fi fost redactat, metaforic vorbind, de Kamlet /n

82



i!osta#a /ndrumtorului actorilor ce vin la curtea lui Claudius. Jra#a este scurt, incisiv, fr

!osibilitatea unor rsuciri de tonalitate ce ar /n-reuna !re#enţa scenic şi im!actul acesteia,

!rin versuri şi?sau disti(uri cu valoare de ar-ument: „Ai doamnei oc(i nu seamn a soareF

&...* Rtiu ro#e albe, roşii, de amasc, ? ar !e"al ei c(i! nici una nu"i din eleF%

Cuvintele a!arţin vocabularului fundamental, fiind dintre cele mai u#uale, mai

familiare, ceea ce este un alt ar-ument /n s!riinul ideii c tetul are forţ şi im!act teatral şi

im!licit dramatic, deoarece nimic nu este mai ne!otrivit, aşa cum aminteam şi anterior, !e

scen dec$t un vocabular inaccesibil !ublicului lar-. 9laborarea fra#ei atra-e !reţio#itate şi

li!sa tririi !rofunde, adic ceea ce este de fa!t moartea s!ectacolului de teatru, dac

acce!tm de eem!lu -$ndirea lui Antonin Artaud, cel care refu#a orice contact al limbaului

teatral cu limbaul su!erficial, !erimat şi fals al comunicrii #ilnice. 9em!lul este bine/nţeles

o ea-erare !entru a !utea fi ilustrativ ca ar-ument, deoarece teatrul s(a)es!eare"ian nu şi"a

!ro!us niciodat s fac s!ectatorul s se simt incomod !rin !rocedee oarecum eterioare

udecţii, -$ndirii !si(olo-ice, !entru a se aun-e la e!erimentul teatrului cru#imii.

ntr"o formul reca!itulativ şi formativ, sonetul !are c re-seşte sursele teatralitţiiȊ

!rin toate dimensiunile sale: form, limba, tematic, tensiune dramatic. Poetul se de-(i#ea#

/ntr"un !osibil re-i#or al !ro!riilor -$nduri şi !asiuni şi face acest eveniment unul real teatral.

4e aflm /n faţa unui fra-ment dintr"o !osibil tra-edie )omeo !i 6ulieta ce s"au sustras

ri-orilor destinului, ş"au /m!linit iubirea şi acum se afl /n !ra-ul unei recunoaşteri a

adevratului tra-ism, acela de a face faţ ri-orilor cotidiene. 4imic mai -reu, nimic mai li!si

de -lorie, şi totuşi, nimic mai trecut cu vederea de ctre scenele teatrului care se o!resc asu!ra

momentelor iniţiale, simţite mai acute, mai de#ec(ilibrate, şi deci mai teatrale, ca sentimente.

'iliam S(a)es!eare se dovedeşte /nc o dat deasu!ra acestor !reudecţi, mesc(ine şi li!site

de !rofun#ime dramatic, şi reuşeşte !rin sonetul su s demonstre#e ca!acitatea unui tet

liric de a fi !unct de !lecare /ntr"o scen teatral /n care duioşia şi demistificarea, tandreţea şi

iubirea conştient, ri-oarea şi delicateţea etc., s fie multi!le faţete ale aceleiaşi realitţis!irituale.

Ri dac ar fi s ducem e!erimentul la mar-inile teatralitţii, adic /n !ra-ul

trans!unerii scenice, cum ar !utea reacţiona „doamna% aflat sub orobiul at$tor invective,

c(iar dac reversul este /ntre#rit... Aici se !oate manifesta din !lin ca!acitatea teatral a lui

'illiam S(a)es!eare, deoarece nu !ermite intrarea /n acest tr$m, dar /l su-erea#, !entru

sim!lul fa!t c nicio declaraţie nu e fcut dac nu se !resu!une, /n secret sau nu, c va

aun-e la un anumit auditoriu. 9u liric sau !ersona cu o re!lic in-rat !rin -radul dedificultate a ec(ilibrrii sentimentelor, nici unul nu se va !utea sustra-e reacţiei iubitei

8<



doamne, adic re!licii. Iar ocul !e care"l !ro!une este dintre cele mai s!inoase, deoarece

aminteşte de comedie, c(iar de commedia dellarte, de declamaţiile acestora, şi atunci /ntre

!arodie, !e care sonetul n"o !resu!une şi tonul -rav, ce nu este totuşi !rimordial, fiind un oc

de civinte şi situaţii, !aleta este de o diversitate s!ecific scenei teatrale.

Ceea ce ne"am !ro!us nu este s ne-m realitatea, s"o mistificm !entru a demonstra

!rin metoda reducerii la absurd, deverse ocuri literare sau ar-umentative. Sonetele rm$n

ceea ce a intenţionat autorul lor, o form !oetic ce"i dovedeşte şi"i susţine uriaşul talent, ce

nu trebuie şi nu are cum s fie com!arat cu !iesele de teatru, unde instrumentarul estetic este,

inevitabil, diferit. =aloarea observaţiilor anterioare /şi -seşte veridicitatea doar dac se

acce!t metamorfo#a formelor literare şi ocul caleidosco!ic al ideilor, ce nu !ot fi /n-rdite

/ntr"un ti!ar a!rioric. S(a)es!eare este un -eniu dramatic, cruia i s"ar !utea ne-a !rin acest

demers, calitatea de !oet, ceea ce este o im!ietate şi o -reşeal. 4ici reci!roca nu !oate fi cu

adevrat acce!tat, din moment ce s!ectacolele du! tetele sale trebuie s treac !rintr"o

revalorificare lin-vistic şi ima-istic. emonstraţia este doar circumscris ideii c nimic nu

!oate im!une o anumit şi unic -ril de lectur, iar /nţele-erea sonetelor ca faţete, acte şi

scene dintr"o !ies dramatic unitar, nu !oate dec$t s"i ad$nceasc valoarea.

87



Conclu)ii

moto:

„A fi sau a nu fi, aceasta este /ntrebarea...%

&'illiam S(a)es!eare, #amlet *

Am !arcurs un traseu destul de sinuos !entru a reali#a o demonstraţie ce !oate !rea

!revi#ibil şi !rin aceasta şi su!erflu, sau c(iar fr o mi# uşor de identificat. ac acestea

sunt !ericolele, !e care nu suntem convinşi c le"am evitat /n totalitate, vom sublinia care au

fost !remisele de lucru şi cum considerm c le"am fundamentat teoretic şi !ractic, !entru a

!utea conclu#iona /ntrea-a demonstraţie.

Sub forma unui eseu, cu intenţii literare, deoarece biblio-rafia temei nu !oate fi

!arcurs e(austiv, ne"am !ro!us s a!rofundm un as!ect, !osibil ca i!ote#, res!ectiv dac

se !oate identifica o dimensiune teatral /n sonetele lui 'illiam S(a)es!eare. Ale-erea

termenilor nu este un as!ect minor, din moment ce nu ne"am !ro!us s subliniem dac sunt

dramati#abile, sau dac !ot deveni un s!ectacol de teatru, acestea fiind as!ecte ce intr sub

incidenţa domeniului re-i#oral. + alt „ne-aţie% ar fi şi c nu este !osibil o delimitare

com!let a tuturor acestor idei, !entru c s!ectacolul sonetelor este un s!ectacol al ideilor, şi

!oate fi urmrit ca atare.

enotativ, demonstraţia s"ar !utea alona doar !e c$teva coordonate eistenţa unui

subiect, cu eta!ele s!ecifice evoluţiei unei acţiuni, circumstanţierea s!aţio"tem!oral necesar

/nţele-erii acţiunii, a unor !ersonae ce !ot funcţiona dre!t caractere, şi a unui conflict ce !une

/n valoare acţiunea. Ri totuşi ne"am dorit s ne /nde!rtm de acest traseu teoretic, ca fiind

!revi#ibil şi fr im!ortante obstacole analitice. Pentru a sublinia teatralitatea sonetelor, ne"

am o!rit asu!ra unor idei ce au /n vedere structura !arte"/ntre-. 4e"am /ntrebat dac este

88



fiecare sonet un !osibil scenariu dramatic, sau e nevoie de /ntre-ul ciclu !oetic !entru a se

crea ideea unui tot unitar, res!ectiv !osibilitatea unui s!ectacol de teattru. 4ici aceasta nu este

cea mai eficient cale de anali# din moment ce /ntrea-a literatur este !ermisiv /n faţa

acestei -rile de lectur. Prin urmare, /ntrebarea rm$ne iar anali#a se !oate transforma /ntr"o

cercetare asu!ra ideii de metamorfo# a -enurilor literare, sau a identificrii esenţei fiecrui

-en literar.

>m!rţirea /n secvenţe dramati#abile, identificarea ideilor conflictuale sunt elemente

care creea# o stare de confort analitic, dar se !ierde din substanţa conce!tual.

Soluţia, c(iar dac !oate fi sus!ectat de eludarea unei cercetri a!rofundate, s"a o!rit

totuşi asu!ra ideii c şi c$teva sonete str$n- valorificator"creator, teme şi motive !re#ente de"a

lun-ul /ntre-ii o!ere, şi c nimic nu /m!iedic, dar nici nu c(eam fr ec(ivoc, adevrul

demonstraţiei. 4e"am o!rit asu!ra sonetelor 22 şi 1<0, alese !e criterii aleatorii, doar /n

virtutea fa!tului c a!arţine ciclul sonetelor, este o ale-ere la fel de viabil ca oricare altul.

4imic nu !are mai consistent ca form şi conţinut dramatic dec$t trimiterea la iubire, tim! şi

!ermaneti#area ima-inii lor. Jiecare vers susţine şi direcţionea# lectura ctre o ima-ine

teatral, ceea ce susţine ideea de la care am !ornit, a teatralitţii sonetelor.

S(a)es!eare rm$ne dramatur-ul"!oet, etic(et cu valoare de identificare a

a!artenenţei la o anumit cate-orie estetic, şi nu numai. 9ste evident sublinierea

dimensiunii şi calitţii !oetice a o!erei sale dramatice, dar inter!retarea nu se !oate o!ri la

aceast i!ote#. Astfel, !oe#ia sonetelor se caut şi se re-seşte /n -enul dramatic cu aceeaşi

acuitate şi im!act cu care se !oate vorbi şi de !oe#ia teatrului su. 3oate elementele

caractere, frm$ntri sufleteşti şi intelectuale, acţiuni cu un !otenţial nucleu conflictual se

re-sesc /n fiecare sonet, !entru a sublinia varietatea i!osta#elor o!erei lui S(a)es!eare şi mai

ales versatilitatea lor. 3oate as!ectele reconfi-urea# un adevr ce nu"şi va !ierde niciodat

im!ortanţa şi nici !ros!eţimea: o!era lui S(a)es!eare nu !oate fi /nc(is /n ti!are literare,

metodolo-ice, s!ectacolo-ice, deoarece le transcende fr efort şi fr diminuri estetice.

8B



9i(liogra'ie

1.Artaud, Antonin, Teatrul !i du&lul su, ed. 9c(ino, Clu"4a!oca, 1556

2. ;a(tin, @i(ail, /ro&leme de literatur !i estetic, ed. nivers, ;ucureşti, 15G2

<. ;art(es, oland, )omanul scriiturii, ed. nivers, ;ucureşti, 15G67. ;art(es, oland, /lcerea te"tului, ed. 9c(ino, 1557

8. ;leanu, Andrei, )ealism !i meta%or *n teatru, ed. @eridiane, ;ucureşti, 15B8

B. ;erlo-ea, Ileana, Cucu Silvia, 4icoar 9u-en, Istoria teatrului universal. lasicism,

)omantism, )ealism, 9..P., 15G2

6. ;roo), Peter, Spaţiul (ol, ed. nitet, ;ucureşti, 1566

G. 9co, mberto, Tratat de semiotic (eneral, ed. Rtiinţific, ;ucureşti, 15G2

5. 9liade, @ircea, La ţi(nci, ed. Albatros, ;ucureşti, 1550

10. 9minescu, @i(ai, $pera literar, ed. Porto"Jranco, Halaţi, 1551

11. 9nc(escu, Constantin, #omo demens. $ rede%inire a ne&uniei, ed. Polirom, ;ucureşti,

200G

12. Ke-el, H.'.J., prele(eri de estetic, vol II, ed. Academiei, 15BB

1<. #rescu, an, Introducere *n sha2espearolo(ie, ed. nivers

17. essin-, Hott(old 9!(raim, Laocoon, ed. nivers, ;ucureşti, 1561

18. eviţc(i, eon, Studii sha2espeariene, ed. acia, Clu"4a!oca, 156B

1B. @andea, 4icolae, Teatralitatea – un concept contemporan, 4A3C P9SS, ;ucureşti,

200B

16. @aurin, Jrederic, )o&ert ;ilson, Arles, ed. Actes Sud, 2010

1G. @i(escu, Jlorin, Sha2espeare !i teatrul iniţiatic, studii !i cercetri tradiţionale, ed.

osmarin, ;ucureşti

15. @i(escu, Jlorin, Sha2espeare !i tra(ediile iu&irii, ed. osmarin, ;ucureşti, 2000

20. @oldoveanu, @i(ail, )o&ert ;ilson4 theatre

21. @orar, =asile, Estetica. Interpretri !i te"te, editura niversitţii din ;ucureşti, 200<

86



22. 4edelcu, Cristian, 'nsemnri despre Sha2espeare, ed. Aius Print9d, Craiova, 200B

2<. +laru, Aleandru, Sha2espeare !i psihiatria dramatic, ed. Scrisul om$nesc, Craiova,

156B

27. +rte-a O Hasset, Qose, Studii despre iu&ire, ed. Kumanitas, ;ucureşti, 2006

28. Proto!o!escu, ra-oş, Sha2espeare – 3iaţa !i opera, ed. 9urosonO M ;oo), 155G

2B. Platon, )epu&lica, ed. Antet, 2008

26. dulescu, @i(ai, Sha2espeare – un psiholo( modern, ed. Albatros, ;ucureşti, 1565

2G. eOnolds, ;rOan, 6ucând transversal< )eima(inându=l pe Sha2espeare !i viitorul critic,

ed. nitet, ;ucureşti, 200B

25. Saussure, Jerdinand de, urs de lin(vistic (eneral, ed. Polirom, ;ucureşti, 2006

<0. S(a)es!eare, 'illiam, Sonete, ed. acia, Clu"4a!oca, 1567

<1. Stanislavs)i, L. S., unca actorului cu sine *nsu!i, ed. 9SPA, ;ucureşti, 158B

<2. Revţova, @aria, )o&ert ;ilson, ed. C(eiron, 2010

<<. bersfeld, Anne, Termenii cheie ai analizei teatrului, Institutul 9uro!ean, 1555

<7. Proto!o!escu, =alentin, +n(oasa !i stranietatea, = o carier intelectual, /n revista

ultura, nr. B< ? 2006, NNN.revistacultura.ro

8G





Cuprins

Ar-ument !. 2

Ca!itolul I „Premise teoretice%

1.1. 3eatralitatea, un conce!t cu o identitate dual o cutare /ntre art şi ştiinţ !. 8

1.2 iteraritate vs. literalitate vs. teatralitate !. 1<

Ca!itolul II „Hustul fericirii, al iubirii, al de#ndedii ? Hustul -elo#iei, al -loriei şi

aşa mai de!arte ? P$n s"au terminat toate -usturile% &@arin Sorescu, Sha2espeare*

2.1 +mul, dramatur-ul, !oetul 'illiam S(a)es!eare !. 15

2.2 Sonetul s(a)es!eareian o !oe#ie a concretului !. 28

Ca!itolul III e la liric la dramatic

<.1 =alenţe teatrale /n sonetele lui 'illiam S(a)es!eare !. <0

<.2 =ersatilitatea tetului !oetic /n traseul s!re forma s!ectacolo-ic obert 'ilson !. <6

<.< iricul şi dramaticul „Sunt a filei dou feţe ? =ede"n ca!t /nce!utul ? Cine ştie s le"

nveţe% &@i(ai 9minescu, 0loss* !. 72

Conclu#ii !. 80

;iblio-rafie !. 82

Cu!rins !. 87

Teatralitatea Sonetelor Sh.1

Documents

Transcript of Teatralitatea Sonetelor Sh.1