Suport Curs -Protectia Victimelor

5/10/2018 Suport Curs -Protectia Victimelor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-protectia-victimelor 1/22

Suport de curs - Protecţia victimelor

Lector univ. dr Mihaela Tomiţă

Protecţia victimelor infracţiunilor, în special protecţia victimelor infracţiunilor săvârşite cu viol

constituie o preocupare a organismelor europene şi a statelor Europei, fundamentată pe raţiuni de echita

solidaritate

socială.

La nivelul Consiliului Europei, această preocupare s-a concretizat în adoptarea Convenţiei euro

privind compensarea victimelor infracţiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983) şi a Recomannr.R(85)11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi al procedurii penale. La nivelul Uniunii Europ

preocuparea pentru a asigura protecţia victimelor într-un spaţiu comun de libertate, securitate şi justiţie se ref

în Comunicarea Comisiei Europene “Victimele infracţiunilor în Uniunea Europeană – reflecţii privind stand

şi acţiune” (14 iulie 1999), în Decizia Cadru a Consiliului European privind poziţia victimelor în proce

penală (15 martie 2001), în Cartea verde “Compensarea victimelor infracţiunilor” a Comisiei Euro

(28septembrie 2001) şi în activitatea desfăşurată în prezent pentru definitivarea proiectului de Directivă p

compensarea victimelor infracţiunilor.Ţinând seama de nevoile actuale de protecţie ale victimelor infracţiu

din România, precum şi de principiile şi standardele documentelor europene invocate, a fost adoptat proiectu

Lege privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.

Aceasta prevede patru categorii de măsuri care se adresează în mod direct nevoilor victimei, şi anume inform

victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile lor, consilierea psihologică, asistenţa juridică gratui

compensarea financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni, fiecare dintre aceste măsuri fiind dezvolta

dispoziţiilor unor capitole distincte.

1. Prima categorie de măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor priveşte informacestora, pornind de la ideea că o informare corectă şi completă a victimei constituie prima condiţie pe

realizarea drepturilor şi pentru ameliorarea situaţiei sale.

Informarea se asigură victimelor oricăror infracţiuni şi se realizează, în două modalităţi: în mod direct, de

procurorul sau ofiţerul de poliţie la care victima se prezintă ori de către judecător, în cazul infracţiunilor p

care plângerea prealabilă se adresează instanţei de judecată,şi prin intermediul unei linii telefonice dispon

permanent pentru informarea victimelor infracţiunilor.



Informaţiile care sunt furnizate victimelor infracţiunilor, în oricare dintre cele două modalităţi, privesc: serv

şi organizaţiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă a victimei, în funcţie de

necesităţile acesteia; organul de urmărire penală la care poate face plângere;dreptul la asistenţă juridică şi un

poate adresa pentru exercitarea acestui drept; condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratu

drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile; condiţiile şi procedura pe

acordarea compensării financiare de către stat.

Toate aceste informaţii au rolul de a oferi victimei o imagine completă asupra drepturilor sale şi as

mijloacelor concrete de realizare a acestor drepturi, atât în cadrul procedurilor judiciare, cât şi în afara acestor

2. O altă categorie de măsuri instituite prin proiect se referă la consilierea psihologică a victimelor

infracţiuni.

Consilierea psihologică se asigură victimelor acelor infracţiuni care,fiind săvârşite cu violenţă sau aduatingere libertăţii sexuale a persoanei,produc nu numai o traumă fizică, ci şi o traumă psihologică.

Mecanismul instituţional prin care se asigură consilierea psihologică a victimelor este reprezentat de servi

de probaţiune şi protecţia victimelor care funcţionează pe lângă tribunale. În cadrul acestor servicii, consil

psihologică se asigură, în mod gratuit, pentru o perioadă de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care

împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Serviciile de probaţiune şi protecţia victimel

constituie prin reorganizarea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă tribunale.

Servicii pentru consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asiste

acestora pot fi constituite şi de organizaţiile neguvernamentale, independent sau printr-un parteneria

autorităţile administraţiei publice. În acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot beneficia, în condiţiile l

de subvenţii din bugetul de stat.

3. Având în vedere faptul că realizarea drepturilor victimelor în cadrul procedurilor judiciare depin

mare măsură de asistenţa juridică ce le este acordată, cea de-a treia categorie de măsuri priveşte asistenţa jur

gratuită a victimelor unor infracţiuni.

Aceasta se acordă, la cerere, mai multor categorii de victime, ţinând seama, pe de o parte, de gravitinfracţiunii săvârşite, iar, pe de altă parte, de situaţia materială a victimei.

În ambele situaţii, acordarea asistenţei juridice gratuite este condiţionată de săvârşirea infracţiunii pe terit

României sau, în cazul infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului româniei, de calitatea victimei de cetă

român sau străin care locuieşte legal în România şi de desfăşurarea procesului penal în România.



4. Mecanismul cel mai important de protecţie a victimelor prevăzut în lege priveşte compens

financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni.

Sistemul de compensare financiară de către stat a victimelor infracţiunilor săvârşite cu violenţă are ca fundam

principiul echităţii şi al solidarităţii sociale şi realitatea că, în prezent, ori de câte ori făptuitorul răm

necunoscut, este insolvabil sau dispărut, “costurile” infracţiunii sunt suportate exclusiv de victimă.

Proiectul, prin dispoziţiile care reglementează sistemul de compensare financiară a victimelor, permite ratifi

de către România a Convenţiei europene privind compensarea victimelor infracţiunilor violente

Categorii de condiţii pentru acordarea compensării financiare a victimelor directe şi indirecte

infracţiunilor menţionate.

a) O primă categorie de condiţii priveşte locul săvârşirii infracţiunii şi cetăţenia victimei.

b) Cea de-a doua categorie de condiţii priveşte sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la săvâr

infracţiunii, în anumite termene prevăzute în proiect, având în vedere faptul că raţiuni de echitate imcompensarea financiară a victimelor care îşi aduc o minimă contribuţie pentru constatarea la timp a infracţiun

c) Cea de-a treia categorie de condiţii diferă după cum făptuitorul este sau nu cunoscut şi relevă caract

subsidiar al sistemului de compensare financiară în raport cu repararea prejudiciului victimei de către făpt

sau de către o societate de asigurare.

Compensarea financiară nu poate fi acordată în situaţiile în care se constată că fapta nu există sau nu

prevăzută de legea penală şi nici în acele situaţii în care victima a determinat prin atitudinea sa săvâr

infracţiunii sau în situaţiile în care victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţ

organizat sau pentru una dintre infracţiunile care dau dreptul la compensare financiară. Excluderea d

compensarea financiară în situaţiile menţionate este prevăzută şi de Convenţia europeană privind compen

victimelor infracţiunilor violente. În ceea ce priveşte prejudiciile suferite de victimă prin săvârşirea

infracţiunii care sunt reparate prin compensarea financiară, distingem: în cazul victimelor directe

compensează cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă, prejud

materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei

săvârşirea infracţiunii şi câştigurile de care victima este lipsită datorită săvârşirii infracţiunii, iar în cvictimelor indirecte, se compensează cheltuielile de înmormântare şi întreţinerea de care victima este li

datorită săvârşirii infracţiunii.

Pentru a evita dubla despăgubire a victimei, sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civi

indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvâr

infracţiunii se scad din cuantumul compensării financiare acordate de către stat victimei.



Pe măsură ce sistemul de compensare financiară va funcţiona şi va fi consolidat, este posibilă, în viit

extindere treptată a categoriilor de victime care să beneficieze de compensarea financiară şi la victimele

infracţiuni contra persoanei sau la victimele infracţiunilor contra patrimoniului. De asemenea, este pos

extinderea categoriilor de prejudicii care sunt reparate prin compensare şi la prejudiciile morale, după cum

posibilă eliminarea caracterului subsidiar al compensării financiare de către stat.

Violenţa in familie

Preocuparile la nivel international cu privire la fenomenul violentei domestice s-au accentuat in ult

perioada, deoarece, in ciuda evolutiilor pozitive ale dreptului, ale politicilor si practicilor, violenta in fam persista la toate nivelurile societatii si in toate statele membre ale Consiliului Europei (conform Studi

bilantului de masuri si actiuni intreprinse pentru combaterea violentei impotriva femeilor in statele membre

Consiliului Europei - prof. dr. Carol Hagemann-White). Astfel, un demers demn de mentionat in combat

violentei domestice la nivel european ar fi initiativa sefilor de stat si de guvern ai statelor membre

Consiliului Europei, reuniti la cel de-al 3-lea summit al Consiliului Europei de la Varsovia - 2005, de a organ

la nivel international o Campanie pentru combaterea violentei domestice. Campania a fost lansata in 2006

Madrid.

Preocupari nationale cu privire la fenomenul violentei domestice: in Romania, tema violentei in fami

fost relativ recent abordata in mod oficial, iar fenomenul are proportii îngrijorătoare, fiind prezent în t

mediile sociale, avand cauze multiple si fiind tolerat prin mentalitati permisive si justificative. In acest cont

s-a adoptat o lege specifica privind prevenirea si combaterea violentei în familie - Legea nr. 217/2003 pe

prevenirea si combaterea violentei in familie. In baza acestei legi, prin Hotararea Guvernului nr. 1624 din 2

a fost infiintata Agentia Nationala pentru Protectia Familiei (ANPF). De asemenea, a fost aprobată si o Strat

nationala in domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei in familie si un Plan de masuri pe

implementarea acesteia pe perioada

2005-2007 (Hotararea Guvernului nr. 686/2005), devenind prima politică publica a Guvernului Romanie

domeniu. Astfel, această problema a fost semnalata si propusa spre solutionare in cadrul unor docum

programatice fundamentale ( de exemplu, Programul de Guvernare pentru perioada 2005-2008, isi propun

capitolul Politica de protectie socială (cap. 7), Asistenta Sociala (subcapitolul V), politici sociale viz

imbunatatirea echilibrului economico-social al familiei prin reducerea fenomenului de violenta in familie si



integrarea familiei în viaţa comunitară/combaterea formelor de discriminare în cadrul familiei (diverse form

violenţa în familie). De asemenea, în Memorandumul Comun in domeniul Incluziunii Sociale, semna

Bruxelles în 2005 de Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, sunt cuprinse intre prioritati si aspecte

vizeaza in mod direct combaterea violentei domestice, recunoscand aceasta problematica drept una care nece

solutionare imediata.

Stiintele socio-umane abordeaza violenta familiala ca problema sociala (desi tarziu a fost constientiza

atare). In regimul comunist- violenta exercitata in cadrul familiei nu era recunoscuta, ba chiar era eludata pe

a pastra nealterata imaginea familiei de celula de baza a societatii. O problema sociala este caracterizata

conditie obiectiva, constand in continutul sau real, masurabil, ilustrat in statisticile oficiale si de una subiec

determinata de efectele pe care le produceunui numar semnificativ de indivizi, grupuri ci comunitati. In es

ei, violenta familiala constituie orice forma de agresiune, abuz sau intimidare, dirijata impotriva unui mem

al caminului familial, unei rude de sange sau contra altor persoane din mediul familial. Persoanele cele frecvent agresate sunt minorii si adolescentii impotriva carora se utilizeaza o gama larga de mijloace d

maltratare, la abuz psihic, sexual, neglijare materiala si afectiva, abandon, exploatare etc. Sociologic – viol

este un abuz de putere, fiind legata de cele mai multe ori de o pozitie de putere si de impunerea acestei pu

asupra celorlalti. Aceasta definitie (sau perspectiva de abordare) se apropie cel mai mult de obiectul prezent

proiect.

Amploarea violentei in familie si in societate constituie in prezent una dintre cele mai grave problem

care se confrunta societatile contemporane, inclusiv Romania. Existenta unei multitudini de forme de viol

care se manifesta in cadrul familial (maltratarea partenerului de cuplu, abuzul asupra copiilor, incestul, vi

marital etc) la care se adauga valul de agresiuni exercitate in afara familiei - contribuie la generalizarea u

climat social dominat de teama, anxietate si conflicte.

In practica medico-legala se poate constata faptul ca victimele ce vin sa-si afle o rezolvare juri

problemelor lor nu au inca o rezolvare sociala si psihologica pentru acestea si mai mult chiar nu au o rezol

pentru propriile stari conflictuale generate de abuzul fizic la care au fost supuse.

Amploarea fenomenului este ridicata. In perspectiva integrarii europene se desprinde necesitatea unor

directii de actiune pentru aplatizarea fenomenului si controlul sau.

Violenta in familie constituie, in prezent, una din problemele sociale majore cu care se confrunta societ

romaneasca (o data la trei zile o femeie moare in urma actelor de violenta domestica, potrivit raportului I.

pe 2004). Prin urmare, determinarea implicarii eficiente a autoritatilor centrale si locale in solutionarea ac

fenomen social este absolut necesara si fireasca in conditiile unui stat care garanteaza drepturile individuale

cetatenilor sai. Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catr



membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sex

sau un prejudiciu material (legea 217/2003, art.2, alin.1).

Din punct de vedere clinic o definitie larg acceptata a violentei domestice este aceea formulata de Star

Flitcraft:

Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizic

cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau se

poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prie

familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pe

victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimente

deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie.

Conform raportului organizatiei de asistenta sociala si psihologica ApoWeR din 2003, in judetul T

au fost asistate 275 de femei victime ale violentei dometice. Formele de abuz asupra acestora au fost varabuz fizic 79,5%, abuz emotional 53,56%, abuz verbal 28,03%, abuz sexual 9,62% si abuz economic 5,86%.

De asemenea din acest raport reiese o mare varietate de servicii cerute de victime: consiliere juridi

62,76%, asistenta sociala – 32,22%, asistenta psihologica, terapii – 36,82%, adapost – 15,48%, asistar

gasirea unui loc de munca – 8,37%.

Centrul Parteneriat pentru Egalitate a demarat in 2003 o cercetare complexa asupra fenomen

violentei domestice din Romania. Conform datelor cercetarii, 14,3% din populatia adulta a tarii noa

respectiv 17,8% dintre femei, afirma ca au fost victime in decursul vietii a cel putin uneia din formele

violenta domestica.

De asemenea, conform respectivului raport, in decurs de 12 luni (2002-2003):

-aproximativ 800.000 de femei din Romania au fost supuse frecvent variatelor forme de violenta domest

695.000 au fost insultate, amenintate sau umilite, peste 316.000 au fost abuzate fizic si un numar similar au

abuzate prin limitarea socializarii, izolare, peste 227.000 de femei nu au avut nici o sursa personala de bani

banii castigati le-au fost luati de membrii familiei si peste 70.000 de femei au fost abuzate in alte forme, incl

abuz sexual.

-peste 340.000 de copii (cu varsta intre 0-14 ani) din Romania au asistat in mod frecvent la insultele di parinti ;

-peste 340.000 de copii din Romania au fost martori la scene de violenta fizica dintre parinti.

Desi conform statisticilor, incidenta violentei domestice nu pare sa fie mai ridicata in Romania deca

alte tari membre ale Uniunii Europene, fenomenul este de alta natura, factorii determinanti fiind in tara noa

alcoolismul, saracia, modelele sociale violente si modelul patriarhal de relationare.



Familia care constituie un teren de manifestare a violentei domestice devine mai putin transparen

deschisa mediului social imediat: familia largita, vecinii, prietenii, colegii. Este evidenta izolarea socia

acestor familii. Ele capata o stigma in ochii celorlalti si in acelasi timp un sentiment de stigma si culpa car

face sa se izoleze.

Violenţa în familie reprezintă cea mai întâlnită formă de încălcare a drepturilor omului la nivel mond

aceasta fiind caracterizată de agresivitate sub diferite forme: fizică, sexuală sau psihologică, şi se bazează

multe ori, pe dependenţa financiară, susţin specialiştii europeni.

Comisia parlamentară pentru Drepturile Femeii a organizat o audiere publică despre violenţa în familie, la

au participat şi reprezentanţi ai Consiliului Europei, care a lansat în 2006 o campanie pentru combat

violenţei în familie.În deschiderea audierii, preşedinta Comisiei pentru Drepturile Femeii, Anna Zaborská, a definit violenţ

familie drept „violenţa fizică, psihologică sau sexuală“.

Statisticile la nivel european sunt îngrijorătoare, indiferent de spaţiul politico-geografic. Astfel, în Eur

violenţa în familie este principala cauză a morţii şi rănirii femeilor între 16 şi 44 de ani, iar în Suedia, Germ

şi Finlanda, cel puţin 30-35% dintre femeile cu vârste cuprinse între 16 şi 67 de ani au fost victime ale viole

sexuale sau fizice. Procentul ajunge la 50% dacă este luată în calcul şi violenţa psiholog

Comisia Europeană a reafirmat angajamentul în lupta împotriva violenţei în familie, comisarul european pe

Justiţie, libertate şi securitate, Jacques Barrot, numind-o „lupta pentru drepturile omului“. Acesta a susţinut

campanie de succes împotriva violenţei în familie are nevoie de „informaţii corecte“ pentru luarea de mă

potrivite. „Avem un rol important în această luptă. Violenţa împotriva femeilor este de fapt un război civil

lupta se dă între cei cărora le pasă şi cei cărora nu le pasă“, a spus, în cadrul audierii, raportorul Adun

Parlamentare a Consiliului Europei, José Mendes Bota. „Trebuie să continuăm să mobilizăm oameni

adăugat oficialul, insistând asupra importanţei implicării cât mai multor bărbaţi în campania lansată de Cons

Europei. Planul de acţiune UE împotriva acestui tip de violenţă va fi lansat până la sfârşitul anului.

Violenţa în familie reprezintă o problemă socială extrem de gravă, iar specialiştii o consideră o form

tortură datorită caracteristicilor sale. Impactul social al violenţei în familie este extins, deoarece ace

afectează nu numai victimele, dar şi persoanele care sunt martore sau au cunoştinţă de situaţii de violenţ

familie.

Violenţa în familie este una dintre formele de violenţă cel mai frecvent întâlnite, dar şi una din cele

îngrijorătoare, pentru că este prea puţin vizibilă. În cele mai multe dintre cazuri, actele de violenţă au lo



spatele uşilor închise şi sunt ascunse de către victimă, din cauza sentimentului de teamă faţă de agresor ş

jenă faţă de societate. Mai mult chiar, un obstacol îl reprezintă şi reticenţa statului şi a organelor sale

interveni într-o sferă considerată încă privată”.

Definiţia pe care o dă legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie este următoare

„(1) Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membr

familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau

prejudiciu material.

(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertă

fundamentale.

(3) În sensul legii, prin membru de familie se înţelege soţul, ruda apropiată şi persoanele care au stabilit re

asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza

anchetei sociale.”Potrivit documentelor Consiliului Europei (Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Eur

Nr. R (85) cu privire la violenţa în familie8), violenţa în familie reprezintă „orice act sau omisiune comis

interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia şi care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale

psihologice sau libertăţii altui membru al acelei familii şi vatămă de manieră gravă dezvoltarea personali

sale”

Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ce a

între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude.

În ce priveşte violenţa domestică, potrivit unor organizaţii guvernamentale care au efectuat studii priv

acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac f

sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării aces

utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cu

Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită as

fostei soţii/partenere şi în relaţiile consensuale.1

Tipuri de violenţă în familieViolenţa în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puţin vizibile, precum violenţa fiz

psihologică, sexuală, economică şi socială. Persoanele violente manifestă o serie de comportamente agre

repetitive (rareori violenţa se manifestă printr-un singur incident), în forma unor combinaţii de acte coercitiv

de atac, de mai multe tipuri. Violenţa în familie are caracteristici care o fac diferită de alte tipuri de viol

1Prevenirea şi intervenţia eficientă în violenţa domestică, Centrul de Resurse Juridice şi Institutul de Cercetare şi Prevenire a

Criminalităţii, Bucureşti, 2003.



apărute incidental sau în alte contexte şi o dinamică sau ciclu de manifestare aparte bazate pe tipul de rel

care există între victimă şi agresor. Este un fenomen grav, o problemă comunitară, socială şi de sănătate pub

ce afectează în principal femeile (95% din totalul victimelor violenţei în familie sunt femei).

Violenţa fizică constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică a victimei.Ab

fizic se manifestă prin comportamente precum cele ce urmează, dar nu se limitează la acestea:lovire cu pal

cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de păr, zgâriere, plesnire, desfigurare, provocarea

hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, aruncarea de obiec

folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reţinerea victimei, lăsarea victimei într-un loc pericu

Violenţa psihologică/psihică (include violenţa emoţională şi cea verbală): insulte, jigniri (referitoar

aspectul fizic, la capacităţile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are victima în ca

familiei), ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privar

alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi.Violenţa economică reprezintă scăderea resurselor şi autonomiei victimei prin control asupra resurs

financiare şi a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrană, mijloace de transport, telefon şi alte surs

protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia.

Violenţa socială reprezintă o formă de violenţă psihologică pasivă, care constă în controlul victi

izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitorizarea activităţilor acesteia şi care are drept rezu

întreruperea sau insuficienţa relaţiilor sociale, precum şi restrângerea accesului la informaţie sau asistenţă.2

Cadrul legislativ privind violenţa în familie. Reglementarea violenţei în familie în România

Violenţa în familie a devenit un subiect de dezbatere publică în România abia după anul 1995. Urm

logica abordării problemelor societăţii româneşti în tranziţie de la acea vreme, s-a ajuns de la discutarea situ

copilului abandonat la motivele abandonului, la familia care se confruntă cu probleme sociale şi,

identificarea acestora, la recunoaşterea existenţei fenomenului violenţei în familie. La acea vreme, Codul p

(„C.p.”) român nu prevedea violenţa în familie ca infracţiune distinctă. Astfel, posibilitatea de a interveni

limitată şi depindea de modul în care instituţiile guvernamentale aplicau aceste prevederi.

• Constituţia RomânieiConstituţia României garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privil

sau discriminări (articolul 16), precum şi drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor. De asemenea, preved

nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt fel de pedeapsă sau tratament degradant sau inum

Articolul 23 declară drept inviolabile libertatea individuală şi siguranţa persoanei, iar dreptul la apărar

2 Irimescu, G., Asistenţă socială, studii şi aplicaţii, cap. Violenţa în familie şi metodologia intervenţiei,Ed. PoliroIaşi, 2005.



persoanei este de asemenea garantat (articolul 24). Consacrarea prin Constituţie aacestor drepturi înseam

implicit, şi respectarea libertăţilor şi drepturilor femeii şi interzicerea supunerii acesteia la orice act de viol

sau tratament degradant de natură să atenteze la siguranţa sa fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia

altuia dintre aceste drepturi sau libertăţi, femeia poate şi trebuie să beneficieze de protecţia legii.

• Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Legea nr. 217/2003 defineşte violenţa în familie ca fiind orice acţiune fizică sau verbală săvârşit

intenţie de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o sufer

fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. De asemenea, împiedicarea femeii de a-şi exercita dreptu

şi libertăţile fundamentale se încadrează tot în conceptul de violenţă în familie. Astfel, această lege ext

conceptul de violenţă în familie şi la alte forme de violenţă decât cea fizică.

În sensul acestei legi, prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, aşa cum este defin

articolul 149 din Codul penal, însă de efectele acestei legi beneficiază şi persoanele care au stabilit reasemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale (articolele 3 si 4

De asemenea, legea instituie obligaţia ministerelor şi a celorlalte autorităţi centrale de specialitate

desemna personal specializat în vederea instrumentării cazurilor de violenţă în familie (articolele 5 şi 6).Le

prevede colaborarea dintre autorităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi implicarea într

comunităţi locale în sprijinirea acţiunilor de combatere şi prevenire a acestui fenomen (articolul 7).3

Legea creează la nivel naţional o instituţie denumită Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, cu atribuţ

elaborarea, implementarea şi aplicarea unei strategii naţionale în domeniul violenţei în familie.

Agenţia trebuie să finanţeze sau să cofinanţeze programe specifice în domeniul apărării şi consolidării fam

precum şi al îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie (articolul 9 alineat 1 litera c).

• Codul penal

Codul penal a fost modificat prin legea nr. 197/2000 care stabileşte măsurile şi sancţiunile apli

persoanelor care săvârşesc acte de violenţă împotriva membrilor familiei cauzatoare de suferinţă fizică

psihică. În caz de viol comis asupra unui membru al familiei, pedeapsa stabilită este cea cu închisoarea între

15 ani.

• Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor

Legea nr. 211/2004 reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracţiunilor cu privir

drepturile acestora precum şi de consiliere psihologică, asistenţă juridică gratuită şi compensaţie financ

acordată de către stat victimelor infracţiunilor. Conform articolului 8, victimele tentativei infracţiunilor de om

omor calificat şi omor deosebit de grav precum şi cele ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătăm

3 http://www.abanet.org/rol/publications/ee_romania_domestic_violence_final_report_0407_rom.pdf



corporală beneficiază de consiliere psihologică asigurată de serviciile de protecţie a victimelor şi reinteg

socială a infractorilor. De asemenea, în baza articolului 14, victimele beneficiază de asistenţă juridică la cer

Conform articolului 21 alineat 1 litera a), persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă de omor, o

calificat şi omor deosebit de grav, o infracţiune de vătămare corporală gravă, o infracţiune intenţionată ca

avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei sau o infracţiune de viol primesc, la cerere, compens

financiare.

• Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

Legea nr. 202/2002 a fost prima lege din România cu reglementări explicite în domeniul egalităţii de ş

dintre femei şi bărbaţi. Legea a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de Guvern nr. 84/2004 ca

înfiinţat Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi. Legea cuprinde prevederi pri

plata egală pentru muncă de valoare egală, măsuri concrete de reacţie ale angajatorului la o plângere pri

discriminarea pe bază de sex şi obligaţii ale angajatorilor de a aduce la cunoştinţa angajaţilor prevederile acelegi.4

• Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Legea nr. 272/2004 reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea dreptu

copilului. Articolul 28 alineat 1 prevede dreptul copilului la respectarea personalităţii şi individualităţii

precum şi dreptul de a nu fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare sau degradante.

Alineatul 2 specifică faptul că măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord

demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice sau cele care se află în legătură

dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului. Copilul are dreptul să depună sin

plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.Articolul 36 alineat 1 precizează că, în situaţi

care există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în fam

reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau ai direcţiei generale de asistenţă socială şi prote

copilului au dreptul să viziteze copiii în locuinţa lor şi să se informeze asupra felului în care aceştia sunt îngr

şi asupra sănătăţii şi dezvoltării lor.

De asemenea, în baza articolului 85 alineat 1, copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror fo

de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă. În baza alineatului 2 al aceluiaşi articol, orice persoană fisau juridică, precum şi copilul pot sesiza autorităţile abilitate de lege să ia măsurile corespunzătoare pentru

proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţa sexuală, vătămare sau abuz fizic sau mental,

tratamente sau exploatare, abandon sau neglijenţă. Legea instituie ca obligaţie a angajaţilor instituţiilor pub

sau private care prin natura profesiei intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de ab

neglijare sau rele tratamente, sesizarea de urgenţă a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilul

4 http://www.inm-lex.ro/fisiere/pag_34/det_642/2367.pdf



• Ordinul nr. 384/306/993 din 2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în

prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie

Acest ordin interministerial reglementează cooperarea în activitatea de prevenire şi monitoriza

cazurilor de violenţă în familie dintre cele trei ministere cu atribuţii în domeniu, respectiv Ministerul Mu

Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Sănătăţii Pub

Articolul 2 din Anexa 1 identifică instituţiile locale care vor încheia protocoale de colaborare în ved

prevenirii şi monitorizării cazurilor de violenţă în familie: comandamentele de jandarmi, direcţiile de sănă

publică, direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială prin compartimentele cu atribuţii în combat

violenţei în familie şi unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Prin intermediul ace

protocoale de colaborare se vor stabili activităţile ce vor fi desfăşurate în plan local (articolul 3).

Cadrul legislativ privind violenta in familie in alte tari

Opţiunile statelor în ceea ce priveşte definirea politicii de prevenire a cazurilor de violenţă în familimai sunt determinate exclusiv de către instrumentele legislative ale acestora, deoarece numeroase docum

programatice au fost adoptate la nivel internaţional. Statele europene trebuie să ţină seama atât de recomandă

Consiliului Europei cât şi de documentele adoptate de către Organizaţia Naţiunilor Unite.

• Spania

În Spania, actele de violenţă în familie, dacă sunt comise în mod repetat, constituie infracţiunea disti

de tortură şi alte agresiuni împotriva integrităţii morale. Potrivit Codului penal spaniol, o persoană car

supune partenerul/partenera sau soţul/soţia la acte de violenţă fizică sau psihică este pasibilă de o pedeaps

închisoarea cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. Pot fi adăugate pedepse distincte pentru acte de violenţă pre

lovirea sau cauzarea de vătămări corporale. De asemenea, judecătorul poate interzice agresorului să se apr

de domiciliul victimei sau să intre în contact cu aceasta. Durata interdicţiei nu poate fi mai mare de 5 ani

asemenea, judecătorul poate interzice agresorului accesul în domiciliul conjugal.

Tribunalul Suprem spaniol a stabilit un precedent în anul 1995, când a recunoscut pentru prima oară vi

marital ca infracţiune. În Spania, nu este necesar ca victima să depună o plângere prealabilă pentru încep

procedurilor împotriva agresorului. Judecătorul poate dispune măsuri de protecţie a victimei şi poate decide

are dreptul să ocupe domiciliul familial, însă numai în cazul în care au fost iniţiate proceduri de divorţ separare.

• Marea Britanie

În Marea Britanie, violenţa în cuplu nu constituie o infracţiune specifică. În cadrul procesului,judecăt

poate ţine cont de legăturile dintre victimă şi agresor pentru a stabili eventualele daune.Unele acte de viol

conjugală pot fi încadrate la hărţuire, care constituie o infracţiune specifică. Violul în cadrul cuplului a



definit ca infracţiune la începutul anilor ’90, iar sancţiunile variază în funcţie de durata căsniciei. Nu

necesară plângerea victimei pentru începerea urmăririi penale împotriva agresorului.

Dispoziţiile dreptului civil permit victimei să solicite ordin de restricţie pentru agresor sau ordonanţe cu pr

la ocuparea domiciliului conjugal. Ordinele de restricţie pot prevedea măsuri generale sau specifice, cum

interdicţia pentru agresor de a contacta telefonic victima.

Prevederile legale permit victimelor să solicite în instanţă ocuparea în exclusivitate a domicili

conjugal. Decizia este luată în funcţie de resursele financiare ale părţilor, de conduita fiecăreia, de du

convieţuirii, de posibilele consecinţe asupra copiilor etc. Un astfel de ordin este valabil şase luni, cu posibilit

de prelungire o singură dată, dacă nici unul dintre parteneri nu are drepturi de proprietate asupra locuinţei. D

unul dintre parteneri are drepturi asupra locuinţei, tribunalul poate include anumite clauze, cum ar fi plata

anumite sume titularului de drepturi sau obligaţia de a repara şi de a întreţine locuinţa. În funcţie de gravit

agresiunii şi dacă securitatea victimei o cere, agresorul poate fi arestat chiar dacă nu s-a emis încă un mandaarestare.

Victimele violenţei în familie beneficiază şi în Marea Britanie de ajutor financiar, însă doar dacă agres

a fost urmărit penal şi dacă victima nu mai locuieşte cu el. Cuantumul ajutorului permite victimei realizare

amenajări ale locuinţei sau alegerea unui tip de asigurare de sănătate privat. În ceea ce priveşte asist

acordată victimelor, au fost create, în cadrul Ministerului de Interne, la nivelul comisariatelor de poliţie, un

specializate în acordarea de asistenţă pentru victimele violenţei în familie. Legea locuinţei, intrată în vigoar

1997, prevede obligativitatea comunităţilor locale de a asigura găzduire pentru victimele violenţei conjugale

o perioadă de maxim 2 ani.

• Austria

În Austria, violenţa în familie nu face obiectul unor prevederi legale specifice, ci este încadrat

infracţiunile de lovire şi vătămare corporală. Violul marital face obiectul sancţiunilor penale începând cu

1989. În caz de violenţă în familie, procedura penală se poate declanşa la sesizarea oricărui cetăţean care

dovezi că un astfel de act a avut loc. În cazul violului marital, procedura penală se declanşează în urma plâng

penale a victimei, dacă nu s-au produs vătămări grave.

Legislaţia austriacă permite integrarea agresorului în programe de reeducare. Şi în Austria legis permite judecătorului să dispună părăsirea domiciliului conjugal de către agresor, chiar dacă acesta

proprietarul locuinţei. Dispoziţiile sunt aplicabile şi în cazul în care victima a fost doar ameninţată cu viole

Durata ordinelor de restricţie nu poate depăşi 3 luni. Pentru punerea în aplicare a acestor ordine, tribun

poate face apel la forţele de ordine.

Forţele de ordine au posibilitatea de a acţiona independent de decizia justiţiei, imediat ce a fost comi

act de violenţă. Din 1996, legislaţia permite poliţiei să interzică agresorului accesul în domiciliul victime



cazul în care acesta pune în pericol viaţa, sănătatea sau libertatea acesteia. Interdicţia nu se referă doar la acc

în locuinţa victimei ci şi la delimitarea unei arii sau a unor locuri clar specificate (de ex. În incinta şcolii în

învaţă copiii sau la locul de muncă al victimei) în care agresorului îi este interzis accesul. Legislaţia austr

permite forţelor de ordine, în cazul actelor de violenţă care pun în pericol sănătatea sau libertatea victime

interzică imediat accesul agresorului în locuinţa victimei. O astfel de interdicţie este valabilă 10 zile, dar poa

prelungită automat dacă victima a solicitat ordin de restricţie.

Asistenţa acordată victimelor presupune obligaţia forţelor de ordine de a furniza victimei şi agresor

note informative cu privire la drepturile pe care le au şi de a informa despre caz biroul de intervenţii care o

asistenţă juridică gratuită. De asemenea, sunt disponibile linii telefonice speciale pentru victime, cu prog

permanent.

• PortugaliaÎn Portugalia, începând din 1991, există o lege care protejează victimele violenţei în familie şi

prevede şi acordarea de ajutor material din partea statului. Din 1999, Portugalia beneficiază de un plan naţi

de acţiune împotriva violenţei în familie care include şi constituirea unei reţele de adăposturi pentru victim

acordarea de ajutor acestora.

Codul penal pedepseşte violenţa în familie şi violenţa exercitată asupra minorilor. De asemenea,

recunoscut violul marital. Autorii actelor de violenţă în familie pot fi pedepsiţi cu închisoare de la 1 la 10 an

funcţie de gravitatea faptei, iar în cazul decesului victimei, autorul este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10

Autorul actului de violenţă poate fi obligat să părăsească domiciliul conjugal.

Declanşarea procedurii penale trebuie precedată în mod obligatoriu de o plângere din pa

victimei.Totuşi, din 1998, procedura penală poate fi declanşată şi fără existenţa acestei plângeri dacă est

interesul victimei şi dacă aceasta nu se opune începerii urmăririi penale. În cazul în care nu a fost intenta

proces de divorţ, judecătorul nu poate decide nici o măsură de protecţie a victimei.

Ajutorul acordat victimelor prin lege reprezintă un ajutor material acordat de stat în situaţia în care vict

se află în incapacitate de muncă timp de cel puţin 30 de zile sau dacă s-a atentat la viaţa sa şi nu a obţinut p

daunelor prin intermediul justiţiei. Ajutorul material încearcă astfel să acopere daunele suferite. Serviciilasistenţă pentru victime includ adăposturi şi reprezentare în instanţă şi sunt asigurate prin interme

asociaţiilor de protecţie a victimelor.

• Canada

În Canada, unele categorii de violenţă, cum ar fi agresiunea sexuală sau hărţuirea sexuală

infracţiuni sancţionate de Codul penal. În ultimii ani însă, au fost luate o serie de măsuri noi privind violenţ

familie, care maximizează pedepsele pentru hărţuire de la 5 la 10 ani. O altă lege a modificat Codul pena



scopul de a facilita participarea victimelor şi a martorilor la procesele de justiţie penală. Scopul acestor măsu

fost acela de a asigura o cât mai bună protecţie a victimelor. O altă prevedere se referă la întărirea dispoziţ

privitoare la hărţuire prin obligarea instanţelor de a considera nerespectarea unei ordonanţe preventive dre

circumstanţă agravantă în condamnarea unui contravenient. În plus, în unele provincii s-au pus în acţiune mă

legislative specifice împotriva violenţei în familie prin asigurarea de măsuri de protecţie a victimelor, pre

ordonanţele de urgenţă.

• Statele Americii Latine

Exemplul Americii Latine este reprezentativ pentru cazul statelor cu o legislaţie puternică în combat

violenţei în familie, dar care are un impact minor asupra fenomenului. Statele Americii Latine au adopt

legislaţie extrem de severă în privinţa violenţei conjugale împotriva femeii. Mişcarea femeilor din Ame

Latină pentru combaterea violenţei împotriva femeii este una dintre cele mai avansate şi mai active din lu

Statele Americii Latine au fost primele care au ratificat Convenţia privind eliminarea tuturor formelodiscriminare împotriva femeii şi primele care au formulat un instrument legal special destinat eradi

violenţei. Tot aceste state au adoptat legi specifice privind violenţa în familie, care includ în definiţia lega

violenţei în familie şi abuzurile psihologice, element inovator şi caracteristic abordărilor moderne ale viole

în familie. Totuşi, America Latină rămâne o regiune cu un nivel înalt al incidenţei cazurilor de violenţ

familie. Statisticile Fundaţiei Mexicane pentru Sănătate relevă faptul că 60% dintre cele 6 000 de femei car

murit în mod violent aveau vârsta sub 13 ani, cea mai mare parte fiind victime ale violenţei în familie. Stu

fundaţiei au arătat de asemenea că aproximativ 25 000 de copii mexicani au suferit abuzuri psihologice

fizice din partea părinţilor sau a rudelor.

Cadrul instituţional al violenţei în familie

Violenta în familie reprezintă o realitate socială ale cărei consecinţe nu pot fi ignorate la nivelul deci

politice, în perspectiva aderării ţării noastre la structurile Uniunii Europene. Necesitatea realizării unei

construcţii instituţionale şi a reformei în domeniul protecţiei familiei este menţionată în documentele

stabilesc condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, acestea fiind incluse în Programul de Mă

Prioritare pentru Integrare Europeană.În acest sens, este necesar ca Legea nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în fam

Codul Penal, precum şi Codul de procedură penală, să suporte modificările cuvenite pentru a răspunde no

realităţi din România, precum şi cerinţelor impuse de intrarea ţării noastre în rândul statelor care tratează în

corespunzător „maladia violenţei în familie”.

Anumite dispoziţii din Legea nr.217/2003 trebuie să îşi găsească corespondent şi în Legea medier

caz contrar ele nu au nici o aplicabilitate, neregăsindu-se în legea cadru.



Referitor la atribuţiile asistenţilor sociali, textul trebuie să prevadă că :

„În cazul în care se constată acte de violenţă în familie, împotriva minorilor, asistenţii familiali

obligaţi să acorde de îndată asistenţa necesară şi să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Dreptu

Copilului, respectiv organele locale de poliţie şi parchet, precum şi serviciul public specializat de la nivel loc

Instanţele, organele de urmărire şi cercetare penală, după caz, instrumentează cazurile ce au ca obiect violen

familie, cu participarea asistenţilor familiali, care sunt citaţi în condiţiile Codului de procedură penală, Cod

de procedură civilă şi ale Legii nr.61/1991, republicată în anul 2004, privind sancţionarea faptelor de încălca

unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.”

Este necesar să se menţioneze că victima poate primi asistenţă juridică gratuită în condiţiile legii, tex

trebuie corelat în mod indisolubil cu dispoziţiile prevăzute în Legea nr.211/2004 privind unele măsur

asigurare a protecţiei victimelor infracţiunilor, lege care şi-a propus, de asemenea, măsuri de informare a tut

victimelor cu privire la drepturile pe care le au, consilierea psihologică şi asistenţa juridică gratuită a acestfiind menţionate compensaţiile financiare pe care le acordă statul.

În acest sens, trebuie modificată şi Legea nr.211/2004.

Astfel, la Capitolul IV al Legii nr.211/2004 este prevăzută asistenţa juridică gratuită a victimelor u

infracţiuni enumerate expres.

Cu toate acestea, asistenţa juridică gratuită se poate acorda numai la cerere şi exclusiv victimelor

infracţiuni de un anumit gen, dacă au un anumit venit lunar pe membru de familie şi dacă victima a form

cerere în acest sens.

De asemenea, victimele minore sau puse sub interdicţie beneficiază de asistenţă juridică gratui

cererea reprezentantului legal.

Aceste dispoziţii, cu siguranţă că nu acoperă întreaga problematică şi toate categoriile de părţi vătăm

defavorizate, care ar trebui să fie beneficiarele acestei legi, creând astfel, un grup exclusivist , aspect car

poate genera decât o situaţie discriminatorie.

In concluzie, ar trebui prevăzute în bugetul A.N.P.F. şi cheltuieli pentru acordarea asistenţei juri

gratuită, dar aceste dispoziţii trebuie corelate cu cele din Legea cadru nr.211/2004.

Un prim pas pe care trebuie să-l urmeze orice persoană care a fost agresată în cadru familial, prezentarea la Serviciul de Medicină Legală, unde i se eliberează un certificat medico-legal, care ar trebu

stea la baza luării unei măsuri de către organele de poliţie. Din păcate, de cele mai multe ori, victima nu poat

îşi permită din punct de vedere material să susţină costul unei astfel de constatări medico-legale.

Tocmai de aceea, cadrul legislativ trebuie actualizat şi prin modificarea Legii nr.217/2003, în sensul

permite victimei, care s-a adresat poliţiei, parchetului, instanţei, sau altei autorităţi competente, să se prezin

medicul legist, urmând ca şi cheltuielile aferente acestei expertizări să fie avansate de instituţia respec



(Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public), iar ulterior, costurile să

suportate de agresori, sau să rămână în sarcina statului.5

Pîna în anul 2002, în România nu exista în cadrul legislativ nici o referire cu privire la acest fenomen

Codul penal românesc nu erau prevazute articole prin care violenta în familie sa fie incriminata si pedep

fiind prezazute articole prin care se pedepseau actele de violenta în general. Din noiembrie 2002, au fost fa

modificari în Codul penal, actele de violenta domestica fiind pedepsite.

Deşi Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie a fost aprobată şi promulgată,

nu există mecanisme clare de implementarea a ei (nu au fost elaborate

instrumentele regulatorii corespunzătoare).

Se poate observa ca se resimte lipsa unei coordonări eficiente a activităţilor care se organizeaz

domeniu(dacă la nivel central, în cazul donatorilor, organizaţiilor internaţionale, există o anumită coordona

activităţilor desfăşurate, la nivel de agenţii de implementare de multe ori aceasta lipseşte), necoordonactivităţilor între organizaţii la nivel local.

Lipsa unor standarde privind serviciile oferite în domeniu, în special servicii de asistenţa acord

subiecţilor violenţei în familie, durata acestora, lipsa unor regulamente-cadru cu privire la organizaţiile

prestează sau care intenţionează să presteze servicii în domeniul violenţei în familie.

Concluzie

Amploarea violenţei familiale constituie una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confr

societăţile contemporane, inclusiv România.

România are o experienţă limitată în abordarea violenţei domestice. Femeile şi copiii sunt agresaţi sub div

forme şi în alte ţări cu tradiţie democratică, diferenţa rezidă din faptul că aceste ţări fenomenul viole

domestice este considerat o problemă de sănătate publică.

Un punct slab menţionat în activitatea de prevenire este lipsa unui sistem de educaţie nonviolentă. Pra

în şcoală, dar chiar şi în familie nu se vorbeşte despre egalitatea genurilor,despre un mod non-violent de v

Ori modul sănătos de viaţă înseamnă nu numai profilaxia maladiilor, ci şi o viaţă fără violenţă. Ar fi ben

atunci când vorbim în şcoală despre pregătirea pentru viaţă, despre viaţă şi sănătate, să abordăm şi aspeviolenţei în familie.

De asemenea, se resimte lipsa unor programe speciale pentru nivelul universitar, prin care

tinerii specialişti care vin în sistemul asistenţei sociale, să fie instruiţi/familiarizaţi cu această problemă.

mult ca atât, în opinia mea, ar trebui elaborate/întocmite întâi de toate nişte programe speciale şi pentru to

instituţiile de învăţământ superior, aşa încât nu numai asistenţii sociali, psihologii, dar şi judecători, pedago

5 http://www.mpublic.ro/minori_2008/minori_6_2_ro.pdf



medicii şi chiar inginerii, agronomii (care fiind manageri în unităţi, subdiviziuni economice, pot ave

subordine victime ale violenţii sau agresori) să beneficieze de un curs „Prevenirea violenţei în familie”.

Prin intermediul acestuia ar creşte gradul de informare şi educare cu privire la cauzele fenomenului

beneficiarii lui ar înţeleage ce este violenţa în familie, de unde vine, care-i sunt rădăcinile, ar conştientiza ce

agresivitatea, cum apare ea, cum se declanşează emoţiile negative, cum pot fi recunoscute ele şi cum po

stăpânite, temperate, cum poate fi controlată agresivitatea, ce exerciţii se recomandă în asemenea situaţii

adică ar cunoaşte cauzele, cum să realizeze/identifice cazurile şi mai ales cum să intervină prin program

servicii specifice. Astfel, se poate sublinia faptul că, lipsesc serviciile pentru agresori. Se are în veder

primul rând, programe de reabilitare, reeducare pentru agresori, pentru potenţiali agresori. În opinia noastră,

putea lucra eficient şi cu persoanele care-şi ispăşesc termenul de pedeapsă în penitenciare, despre care se şti

au comis asemenea acte. Ar fi o categorie de beneficiari ce merită toată atenţia, deoarece aceştia au comis de

infracţiune, au un precedent de violenţă. Fireşte, aici ar trebui practicate şi alte genuri de activităţi educa preventive, intervenţia ar putea fi de lungă durată, cu un conţinut special. Eforturile instituţiilor vizate trebui

aibă în vedere în egală măsură armonizarea şi corelarea proceselor de reformă din diferite domenii pre

protecţia socială, administraţia locală, justiţia, sănătatea, educaţia, în vederea asigurării unui plan comu

măsuri care să aibă ca scop reintegrarea în societate a persoanelor afectate de violenţa în familie.

Crearea cadrului legislativ este necesară, astfel încât legile, în continuă modificare şi adaptare pent

corespunde realităţilor româneşti, tratatelor internaţionale şi recomandărilor Comitetului de Miniştri

Consiliului Europei, să fie în primul rând cunoscute pentru a putea fi aplicate şi respectate.

Este evidentă importanţa unei ample campanii de informare asupra drepturilor pe care le au membrii fami

accesibilă tuturor categoriilor sociale, care să se declanşeze încă din primii ani de şcoală.

Protecţia victimei traficului de persoane in legislaţia românească

In legislatia romana exista in prezent mai multe acte normative care contin reglementari referitoare la prote

victimelor infractiunii de trafic de persoane si anume

- Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane ;

- Legea 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor ;



- 565/2002 privind ratificarea Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate ;

- Legea 272/2004 pentru promovarea si protecţia drepturilor copilului ;

- Hotărârea de Guvern nr. 1.216/2001 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru combat

traficului de fiinţe umane ;

- Hotărârea de Guvern 299/2003 privind Regulamentulul de aplicare a Legii 678/2001 ;

- Hotărârea de Guvern 1295/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru prevenire

combaterea traficului de copii.

Aparent, se creează impresia existentei unui cadru legislativ necesar si suficient ca instrument de lucr

domeniul protecţiei victimelor traficului de persoane pentru toţi profesioniştii, insa din punct de ve

calitativ, o parte importanta din aceste legi nu satisfac exigentele impuse de evoluţia fenomenului traficulu

persoane si nu oferă o protecţie reala, eficienta si utila pentru victime.Astfel, Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea trafic

de persoane conţine dispoziţii cu privire la procedurile de lucru cu victimele traficului de persoane care

contradictorii sub unele aspecte ; exista confuzii cu privire la capacitatea, calitatea si competenta structurilo

lucru in favoarea victimelor, imaginate si consacrate la momentul apariţiei reglementarii raportat la situaţi

fapt concreta, impunându-se redefinirea centrelor de primire a victimelor, stabilirea cadrului lor de organiza

clarificarea metodelor de lucru in echipa a tuturor profesioniştilor.

Totodata, nu sunt reglementate modalitatile de determinare si cooptare a societatii civile prin intermeorganizatiilor neguvernamentale in scopul de a sustine autoritatile, prin asigurarea unei accesibilitati rea

fondurile publice, legislatia existenta nefacind referiri exprese cu privire la asigurarea unor fonduri spec

pentru interventii in domeniu, pe categorii diverse de activitati si in bugetele distincte ale unor institutii c

atributii de gen.

Pina la adoptarea Legii 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiun

care reglementeaza procedura de informare a victimelor infractiunilor, erau lipsite total de eficienta dispozi

articolului 43 din Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane care pre

ca : “victimele infractiunilor prevazute in prezenta lege au dreptul sa primeasca informatii cu privir

procedurile judiciare si administrative aplicabile“, nefiind precis indicati responsabilii cu privire la ac

aspecte, competenta lor in diferitele faze ale procesului penal, modalitatea concreta de aducere la cunost

victimelor a informatiilor, precum si garantarea faptului ca acestea le-au primit efe

In prezent, intrucit Legea 211/2004 a intrat in vigoare abia la 01.01.2005, in situatia dosarelor aflate in cur

judecata in care sesizarea instantei s-a facut anterior acestei date, judecatorii investiti cu solutionarea lor le a



la cunostinta victimelor abia in acest stadiu procesual ca au dreptul de a beneficia de masuri de protectie, a

incit pe parcursul procesului penal mare parte dintre acestea nu s-au bucurat de suport si sprijin. Totod

acestor persoane le sunt puse la dispozitie pliante realizate la initiativa Tribunalului Iasi in colaborare

Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Iasi care

referire la masurile de protectie care le sunt aplicabile, la institutiile carora le revine obligatia asigurarii

precum si la procedura ce trebuie parcursa pentru instituirea acestor masur

Pana la intrarea in vigoare a Legii 211/2004, in unele dintre cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata, d

judecatorul care a procedat la audierea victimei a considerat ca aceasta are nevoie de asistenta si consiliere,

indrumat catre organizatiile guvernamentale cu care Tribunalul Iasi colaboreaza si care sunt specializat

acest tip de servicii, facindu-se si adrese oficiale in aceast sens, cu solicitarea expresa de a se oferi consil

victimei.

Trebuie observat faptul ca in nici unul dintre actele normative mentionate nu defineste intelesul notiuni

victima, desi aceasta este folosita frecvent. Legea 678/2001 face referire, in articolul 26 la: persoanele vatam

prin infractiunile prevazute in lege; alte victime ale acestor infractiuni; victimele traficului de perso

Codul de procedura penala nu contine reglementari privind victima, acest termen nefiind de altfel utiliza

Cod si nu arata expres ce se intelege prin persoana vatamata, dar foloseste aceasta expresie ; din interpret

textelor de lege rezulta insa ca sensul ei este de persoana care a suferit o vatamare prin infractiune ori, perso

care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.

Conform acestui Cod, persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, d

participa in procesul penal, se numeste parte vatamata, care beneficiaza de toate drepturile si garan

procesuale.

Raportat la aceste aspecte, in practica judiciara se constata ca, uneori, desi este evident ca este voba de vic

ale traficului, acestea nu sunt apar in rechizitoriul intocmit de procuror ca avind calitatea de parti vatamat

ca martori, desi nu exista vreo mentiune referitoare la elementele avute in vedere pentru stabilirea aceste

calitati procesuale, iar in acest fel victimele sunt lipsite de protectia oferita prin lege, acordate tocma

considerarea acestui statut.Protecţia si asistenta speciala a victimelor prevazuta prin Legea 678/2001, in capitolul 5, este acordata la ce

cu exceptia asistentei juridice care este obligatorie, conform articolului 44, dar in practica exista interpr

diferite date acestui text, in sensul ca victimelor li se recunoaste doar dreptul de a primi asistenta juri

obligatorie, insa pentru a putea beneficia de aceasta trebuie sa solicite expres acordarea asistentei jurid

dispozitiile art. 44 nefiind direct aplicabile.



In sustinerea acestui punct de vedere se invoca faptul ca legiuitorul nu a folosit expresia cu caracter impe

„asistenta judiciara este obligatorie…” ca in alte acte normative, unde este aratata si sanctiunea nulitatii pe

incalcarea acestei prevederi, ci a prevazut in Legea 678/2001 posibilitatea pentru victime de a avea asist

juridica, lasind insa la latitudinea lor exercitarea acestui drept.

Conform articolului 24 alin. 1 din Legea 678/2001, sunt nepublice doar sedintele de judecata in cau

privind infractiunea de trafic de persoane prevazuta la art. 13 si de pornografie infantila prevazuta la art. 18,

cele unde victimele sunt minore, desi exista situatii in care victimele traficului cu virsta peste 18 ani sunt sup

unor presiuni venite din partea persoanelor din anturajul faptuitorilor si care, de cele mai multe ori, prin sim

prezenta in sala de judecata, intimideaza victimele.

Este adevarat ca potrivit art. 25 din Legea 678/2001, la cererea partii vatamate, instanta poate dec

sedinta secreta, la judecarea infractiunilor prevazute la art. 12 si 17, insa ar trebui sa se instituie obligativit

caracterului secret al sedintelor de judecata in toate cauzele avind ca obiect traficul de persoane, deoatocmai aceasta intimidare a victimelor le-ar opri sa adreseze cereri instantei in acest s

Celelalte tipuri de servicii oferite de Legea 211/2004 sunt acordate tot la cererea victimelor, respe

consilierea psihologica asigurata de serviciile de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor

8) sau protectia fizica de catre Ministerul de Interne, insa nu exista o metodologie elaborata in acest sens si

politisti special instruiti pentru acordarea protectiei reglementate prin lege, ei fiind specializati doar in cee

priveste instrumentarea cauzelor avind ca obiect traficul de persoane.

Alta masura de protectie cum ar fi cea referitoare la cazarea temporara in centrele aflate in subordinea consil

judetene (art. 32 din Legea 678/2001) a fost practic lipsita de orice substanta deoarece cadrul institutional

fost construit cu celeritatea reclamata de nevoia de interventie. Astfel, in domeniul protectiei si recupe

victimelor adulte, pana in anul 2004 nu erau organizate centre ale autoritatilor publice, ci doar ale organizat

neguvernamentale, desi existenta lor era prevazuta in lege inca de la aparitia sa iar aceste organizati

beneficiau de sprijin din partea autoritatilor responsabile.

In ceea ce priveste protectia minorilor, victime ale infractiunilor de trafic, in Hotararea de Guvern

1.216/2001 privind aprobarea Planului national de actiune pentru combaterea traficului de fiinte umanementioneaza cateva activitati posibile de interventie in favoarea minorilor, insuficiente insa pentru a satis

nevoia de reglementare intr-un domeniu atat de sensibil, respectiv protectia speciala a copilului si imp

protectia impotriva traficului. Dealtfel, activitatile mentionate in plan sunt generale, fara implicarea Autor

Nationale pentru Protectia Copilului si au printre beneficiari si copii institutionalizati. In domeniul prote

copilului, existenta centrelor de primire in regim de urgenta a acoperit partial nevoia de interventie specific

domeniu, dar cresterea numarului de cazuri de adolescenti romani care erau semnalati pe teritoriul statelor



Occident si problematica diversa cu care se confruntau a condus la necesitatea aparitiei de urgenta a u

structuri speciale de lucru cu acestia.

Legea nr. 272/2004 privind promovarea si protectia drepturilor copilului, care consacra capitole disti

copilului traficat, exploatat, abuzat sau neglijat, Hotararea de Guvern nr. 1.295/2004 privind aprobarea Plan

national de actiune pentru prevenirea si combaterea traficului de copii si Ordinul comun al Ministr

Administratiei si Internelor si al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie acopera neajunsu

unei legislatii preexistente, incomplete si imperfecte, cu conditia de a le fi puse la dispozitia personalului

institutiile implicate instrumentele de lucru prevazute de lege.

In ceea ce priveste corelarea activitatilor desfasurate de diferitele institutii implicate in preven

investigarea si combaterea traficului de fiinte umane, este imperios necesara elaborarea unei strategii lo

care presupune cooperarea autoritatilor publice cu organizatiile neguvernamentale, precum si cu grupu

interministeriale si implicarea exponentilor mass mediei in sensibilizarea opiniei publice asupra fenomentraficului de persoane si consecintelor acestuia, mesajul institutiilor enumerate putand fi transmis publicului

mult mai eficient prin intermediul mass media.

Profesionistilor audiovizualului si presei scrise le revine un rol esential in constientizarea populatiei

mijloacele specifice de care dispun, fiind deosebit de benefica realizarea unor emisiuni televizate

radiofonice, sau publicarea unor articole care sa abordeze problematica traficului de fiinte umane,

organizarea de dezbateri publice cu participarea specialistilor in domeniu, interesul imediat fiind crearea

atitudini generale de contracarare a unui fenomen care dobandeste dimensiuni din ce in ce mai mari, deve

de necontrolat.

Suport Curs -Protectia Victimelor

Documents

Transcript of Suport Curs -Protectia Victimelor