Manual de ecologie - clasele I-VIII

1

Şi...

…… şi Frunzele verzi

au crescut

Educaţie de mediu pentru clasele 1-8

2

La urma urmei, noi vom proteja doar ceea ce

iubim, vom iubi doar ceea ce înţelegem şi vom

înţelege doar ceea ce am fost învăţaţi.

Baba Dioum- ecologist din Senegal

1

CUPRINS

Istoria” acestei cãrţi ..................................................... 2

Mulţumesc celor care m-au ajutat ........................ 4

Poate fi mai interesant aşa! .................................. 5

Mediul - Oare ce este el? ....................................... 6

Mulţumim Pământului! ........................................ 9

Conexiuni ........................................................... 11

E important să fim diferiţi! ................................. 14

Unde în lume? .................................................... 17

Mai mult decât o casă! ........................................ 21

Viaţa care dispare ............................................... 25

Dus de val! ......................................................... 30

Nu dispare pur şi simplu! ................................ 35

Nu mai vrem gunoaie! ......................................... 40

E în aer! .............................................................. 43

Ce facem acum! .................................................. 51

Ce am putea face? .............................................. 51

De-a cuvintele ..................................................... 54

Pentru viitor ....................................................... 57

2

De ce a fost scrisă această carte? Fiindcă...

de cele mai multe ori, orele despre protecţia mediului nu au acea „scânteiuţă” care să

aprindă imaginaţia copiilor şi să-i facă să-şi dorească să înveţe mai mult. Hai să

încercăm altceva, ne-am zis, hai să încercăm să-i învăţăm ce vrem noi să ştie, dar în

aşa fel încât ei să nici nu observe că, de fapt, învaţă.

Învăţăm sau ne jucăm?

Aşa a prins contur ideea de a-i învăţa pe copii într-un mod foarte iubit de ei şi anume,

prin joacă. Ştim cu toţi că nici un copil sănătos nu va da înapoi când e vorba de joacă!

Suntem norocoşi că avem printre noi pe cineva care ştie foarte mult despre protecţia

mediului. Este vorba despre Kristina Vagos, voluntara Peace Corps, care lucrează cot

la cot cu echipa de la Administraţia Parcului Naţional Retezat. Kris este un om pe care

ţi-e drag să-l ai alături de tine în echipă, fiindcă face totul cu mult entuziasm şi se

implică cu adevărat în ceea ce face.

Kris s-a gândit: protejarea acestei planete nu e o treabă care să-i intereseze numai pe

ecologişi; toţi avem datoria să avem grijă de Terra- casa noastră, a tuturor. Noi,

oamenii mari, trebuie să ne ocupăm de educaţia de mediu a celor mici, pentru a ne

putea bucura împreună, pe timp îndelungat, de albastrul curat al cerului, de

limpezimea apelor, de … creşterea frunzelor verzi.

3

Hai să-i ajutăm pe cei care sădesc în minţile copiilor seminţele cunoaşterii.

Cum? Punându-le la îndemână un „manual”, un ghid în care să găsească sistematizate

noţiunile de bază pentru protecţia mediului. Cele 14 lecţii din carte acoperă cele mai

multe teme legate de mediu, începând de la ciclul apei în natură, până la pierderea

habitatelor şi căile de a ajuta mediul.

Cine şi unde poate folosi acest manual

Manualul este gândit pentru cadrele didactice care predau copiilor cu vârste cuprinse

între 6 şi 15 ani şi cuprinde, în cadrul aceleiaşi teme, două variante: una pentru grupa

mare de grădiniţă şi clasele primare1 şi cealaltă pentru gimnaziu.

Poate fi predat de către oricine, nu e nevoie să fii profesor de biologie sau de geografie

ca să îi înveţi pe copii după acest manual. El poate fi folosit la orele de dirigenţie, la

cursurile care se fac cu grupurile Eco din şcoli, sau ca manual opţional.

A fost testat pe „pacienţi”

Pe măsura ce Kris concepea lecţiile, cu sprijinul Inspectoratului Şcolar Hunedoara, am

găsit câţiva dascăli cu suflet tânăr, indiferent de vârsta din buletin, care au acceptat să

încerce un alt mod de predare pentru a-i învăţa pe elevii lor. Ei sunt cei care au aplicat

la clasă aceste lecţii, au urmărit reacţiile copiilor şi ne-au spus ce merge şi ce nu

merge, unde trebuie schimbat ceva sau ce ar trebui adăugat, care este „pulsul clasei” în

timpul orei şi altele care ne-au ajutat foarte mult la finalizarea acestui manual.

Le mulţumim tuturor.

Florina Crişan

Administraţia Parcului Naţional Retezat

1 textul pentru acestea este scris pe un fundal gri

4

Aş vrea să mulţumesc Administraţiei Parcului Naţional Retezat pentru că mi-a

dat posibilitatea să lucrez la acest manual. Mulţumesc Florina, pentru că ai lucrat

umăr la umăr cu mine la acest proiect; de asemenea, le mulţumesc lui Călin,

Lucian, Grig, Corina, Bibi, Hombre şi Zoran.

Îi mulţumesc Erikăi Stanciu care acum lucrează la WWF, dar continuă să fie o

sursă de inspiraţie pentru mine.

Mulţumesc domnilor inspectori Valeria Goţa şi Ioan Sterea de la Inspectoratul

Şcolar Hunedoara şi doamnei Gabriela Navratil, directoarea Şcolii “Lucian

Blaga” din Deva pentru sprijinul pe care ni l-au dat la întocmirea, aplicarea şi

evaluarea acestui manual.

Manualul a fost îmbunătăţit prin adăugarea multor sugestii venite de la cadrele

didactice care au aplicat experimental, la orele de curs, aceste lecţii. Amintesc

aici pe: Cristina Achim, Felicia Arsu, Alina Bala, Rodica Baragan, Mirela

Cercea, Ioana Fodor, Cristina Hodor, Marcela Martin, Amina Mitrofan,

Teodora Onea, Adrian Pădure, Cristina Simedru, Romulus Urs. De semenea, îi

mulţumim Ancuţei Becherescu de la Asociaţia Junior EcoClub din Bucureşti,

pentru că şi-a rupt din timpul liber pentru a ne ajuta la traducerea unor lecţii.

Nu aş fi putut întocmi acest manual fără ajutorul celor de mai sus.

La sfârşit, mulţumesc mamei şi tatălui meu pentru toate materialele pe care mi

le-au trimis, pentru toate sfaturile pe care mi le-au dat şi cel mai mult şi mai

mult, pentru dragostea lor.

Kris Vagos

Voluntar Peace Corps

5

CCââtteevvaa iiddeeii ppeennttrruu pprrooffeessoorrii

1. DDuucceeţţii--ii ppee eelleevvii aaffaarrăă!!

Toate aceste lecţii sunt scrise pentru a fi ţinute în clasă, dar ar fi mult mai bine

primite de către elevi dacă le-aţi putea face afară, în curtea şcolii, în parc sau în

pădure. Puteţi alege.

2. AAddaappttaaţţii lleeccţţiiiillee!!

Acesta nu este un manual “bătut în cuie”, ci este doar un ghid mereu perfectibil,

pe care dumneavoastră veţi putea “broda” propria poveste. Nu vă fie teamă să

adaptaţi lecţiile stilului Dvs. particular de a preda. Lecţiile pot fi scurtate sau

pot fi extinse adăugând cântece, poveşti sau alte materiale potrivite, care să le

îmbunătăţească calitatea. Fiţi creativi şi bucuraţi-vă alături de copii.

3. Adăugaţi activităţi de urmărire şi continuare a unor lecţii!

Dumneavoastră ca profesori, puteţi adăuga activităţi a căror progres poate fi

urmărit în timp (ex. Urmărirea activităţilor din lecţia “Ce facem acum? Ce am

putea face?”)

Fiţi inventivi folosind propriile idei sau căutaţi idei noi pe internet

4. Fiţi curajoşi!

Nu vă fie teamă să puneţi în practică aceste lecţii, chiar dacă nu predaţi biologia

sau geografia. Sigur vă veţi descurca!

“Botezul” lecţiilor a fost făcut de educatoare, învăţătoare, profesori de

matematică, desen, limbi străine, limba română, chimie, biologie, fizică, de

membri ai unor cluburi pentru copii. Orice diriginte, indiferent de specialitate,

va reuşi să transforme ora de dirigenţie în ceva util şi plăcut.

6

OBIECTIVE elevii vor defini ce

înseamnă mediul şi vor şi

identifica importanţa

acestuia în viaţa noastră

MATERIALE Creioane colorate,

markere, pixuri şi hârtie

de colorat – pentru elevii

mai mari este de preferat

să se folosească hârtie

mai mare. Casetofon/CD

player şi o casetă/CD cu

muzică clasică

METODE Participarea elevilor la

discuţii, un joc de

brainstorming pe echipe

şi realizarea unor desene

pentru o colecţie pe teme

de mediu.

NIVEL ŞI DURATĂ

Clasele: 5-8

Durata: 50 – 55 de

minute – se poate extinde

pe perioada a 2 ore de

curs dacă discuţiile se

prelungesc şi au

fundament.

Varianta: grupa mare-

grădiniţă şi clasele 1-4

CADRU GENERAL Mediul poate fi definit ca “tot ceea ce ne înconjoară” atât elemente

vii, cât şi nevii. Este esenţial pentru toţi oamenii pentru că fără mediu

noi nu am mai avea cele necesare traiului: hrană, apă, adăpost.

Regăsim mediul în aerul pe care îl respirăm, în soarele care ne dă

căldura, în hrana şi apa pe care le folosim pentru a hrăni corpul

nostru, este acoperişul deasupra capului nostru, îl găsim în plante şi

animale, în pietre şi râuri, în mări şi oceane, în tot ceea ce putem

vedea, auzi, simţi, tot ceea ce putem mirosi sau gusta. Mediul este

cel care ne asigură supravieţuirea prin toate elementele sale iar noi

suntem la rândul nostru o parte a lui.

Această lecţie poate servi ca introducere în educaţia ecologică în

clasă. Elevii vor începe să se gândească atât la definiţia mediului, cât

şi la importanţa lui pentru oameni.

MODUL DE DESFĂŞURARE Faza 1 Definirea mediului

1. Întrebaţi elevii dacă au auzit vreodată cuvântul “mediu” şi

dacă au auzit, în ce context a fost utilizat. Unde anume au

auzit cuvântul şi cine l-a spus? Încercaţi să obţineţi cât mai

multă informaţie de la elevi pentru a putea formula cu aceştia

o definiţie a mediului, dar nu definiţi cuvântul încă.

2. Împărţiţi elevii în grupe de câte 4 sau 5 elevi.

3. Fiecare grup de elevi va încerca separat să definească mediul

folosind informaţiile discutate în clasă. Acest lucru nu va dura

mai mult de 5 minute.

4. Fiecare grup va trebui să aleagă un reprezentant care să spună

clasei care este definiţia pe care grupul său a dat-o mediului.

Toate definiţiile vor fi puse pe tablă. Utilizând definiţiile

elevilor astfel aranjate, puteţi da o definiţie cuprinzătoare a

mediului astfel încât să sugereze ideea “mediul este tot ceea

ce ne înconjoară”

5. După definirea mediului, elevii îşi vor păstra echipele şi vor

juca un joc în care fiecare echipă va avea fie un nume, fie un

număr. Această activitate poate dura mai mult

Faza 2- Concurs

6. Fiecare echipă trebuie să realizeze o listă cu elemente din

mediu (substantive).

Atenţie: începerea - “START!” şi terminarea jocului

“GATA!” vor fi clar comandate de către profesor pentru ca

toate echipele să înceapă şi să termine în acelaşi timp.

După 10 minute, fiecare echipă va desemna un membru care

să citească cu voce tare clasei lista întocmită, inclusiv

7

.

cuvintele bifate. În timpul prezentării listelor, fiecare echipă

îşi va desemna un membru care să bifeze pe lista proprie

cuvintele care au fost deja spuse. După terminarea prezentării

listelor, fiecare echipă trebuie să numere punctele pentru a

determina echipa caştigatoare. La sfârşit, fiecare echipă

primeşte câte un punct în plus pentru fiecare element nou de

pe listă, element care nu a fost menţionat de echipele

anterioare. Anuntaţi echipa câştigătoare, dar aveţi grijă să

faceţi în aşa fel încât toate echipele să se simtă bine. (10min) Faza 3 Grafic pe tablă

7. Desenaţi pe tablă un cerc şi scrieţi în interiorul lui MEDIU iar

în jurul acestuia desenaţi alte cercuri mai mici în care să

scrieţi elementele listate în jocul dinainte. Legaţi cercurile

între ele prin linii. Dacă sunt prea multe elemente, grupaţi-le

pe categorii sau folosiţi fie categoriile, fie un element

reprezentativ pentru fiecare categorie.

8. Folosind acesta figură (figura 1) cereţi elevilor să explice de

ce fiecare element scris în cercurile mici este important pentru

mediu. Scrieţi aceste explicaţii în afara cercurilor mici şi

legaţi-le cu cerculeţele, prin linii (10min)

Faza 4 Postere 9. Daţi fiecarei echipe o hârtie mare sau mai multe hârtii mici pe

care să le poată lipi unele de altele

10. Fiecare echipă va desena o imagine care reprezintă figura

realizată pe tablă şi toate cuvintele, explicaţiile asociate

precum şi importanţa mediului pentru om. Fiecare echipă va

avea la dispoziţie 20 de minute să lucreze la poster şi poate

mai mult timp dupa aceea să îl realizeze cât mai complet.

(20min)

11. Un membru al fiecarei echipe va explica întregii clase

reprezentarea facută în poster de echipa lui. (10min)

12. Posterele vor fi afişate într-o expoziţie pe teme de mediu.

VARIANTĂ PENTRU ACEASTĂ ACTIVITATE

1. În timpul discuţiilor despre mediu purtate în clasă, cereţi-le elevilor să gasească o definiţie a

mediului bazată pe raspunsurile la întrebarile puse până atunci. Comentaţi definiţiile găsite

şi ajutaţi-i să ajungă la o definiţie care să sugereze că “mediul este tot ceea ce ne

înconjoară”.

2. După discuţii şi după stabilirea unei definiţii, desenaţi cercul de mai jos (figura 1), în care să

scrieţi cuvântul MEDIU şi încurajaţi clasa să menţioneze elemente ale mediului pe care le

veţi scrie în jurul cercului mare şi apoi le veţi încercui cu cercuri mai mici realizând apoi şi

conexiunile dintre ele.

3. Cereţi elevilor să explice de ce este important fiecare element identificat ca apaţinând

mediului şi listat pe tablă. (punctele 1-3: 10min)

4. Alegeţi câteva elemente (5- 6 buc) din jurul cercului mare (fig. 1) şi cereţi elevilor să se

ridice şi să mimeze elementele respective (ex. pt elementul “arbore”, elevii vor sta în

8

picioare cu braţele ridicate şi vor mima mişcarea crengilor în adierea vântului; “pasăre”

mişcaţi aripile ca o pasăre şi ciripiţi ca păsărelele, etc). Profesorul va găsi mişcări adecvate

pentru elementele alese. (max 10 min)

5. Cereţi elevilor să aleagă elementele mai importante din fig. 1 completată (max 10 min)

6. Elevii trebuie apoi să închidă ochii şi să işi imagineze care este locul lor favorit din natură.

Pentru a stimula imaginaţia elevilor, ar fi bine dacă această activitate s-ar desfăşura pe un

fond muzical clasic. Cereţi-le să se gândească la culorile, mirosurile, sunetele caracteristice

acelor locuri favorite.

7. Cereţi apoi elevilor să deseneze locurile lor favorite din natură, să le arate colegilor şi să

explice de ce le place acel loc. (20min)

8. Alcătuiţi apoi o expoziţie cu acele desene pentru toată şcoala.

FIGURA 1

MEDIU

9

OBIECTIVE Elevii vor identifica

importanţa resurselor de

mediu în realizarea

obiectelor lor preferate

MATERIALE Bucaţi de hârtie, creioane

colorate, spaţiu pentru ca

elevii sa se împrăştie prin

clasă,

pentru variantă: coală

mare de hârtie (tip poster)

METODE Elevii vor participa la

activităţi de desenare, vor

juca un joc pe perechi şi

vor scrie o scrisoare.

.

NIVEL ŞI DURATĂ

Vârsta elevilor între 5-8

ani

Durata: 50-55 minute

Varianta: grupa mare-

grădiniţă şi clasele 1-4.

.

CADRU GENERAL Tot ceea ce avem, se realizează din resursele de mediu. Nu am putea

asculta muzică şi nici măcar să cântăm muzică instrumentală dacă nu

ar exista resursele necesare pentru a realiza instrumentele muzicale şi

pentru a înregistra muzica. Nu am putea să vorbim cu prietenii la

telefon sau să folosim internetul, nu am aveam case, maşini, haine şi

toate obiectele pe care le avem acum, dacă nu am lua resurse din

mediu pentru a le realiza.

În acestă lecţie, elevii vor învăţa mai multe despre ce resurse din

mediu sunt necesare pentru a realiza obiectele lor preferate. Vor juca

un joc în care fiecare elev va descoperi obiectul preferat al

partenerului, pe baza resurselor din care este realizat şi apoi acestea

vor fi prezentate clasei.

MODUL DE DESFĂŞURARE

Faza 1 Desen “Obiectul preferat” 1. Cereţi elevilor să se gândeascîă la obiectul lor preferat, un

obiect care să fie neviu. Acesta va ramâne secret până la

sfârşitul jocului

2. Elevii se vor răspândi prin clasă pentru a-şi desena obiectul

preferat, fără ca alţi elevi să vadă desenul lor. Dacă este

necesar, pot să construiască mici bariere din cărţi.

3. După ce au desenat obiectul lor preferat pe o foaie de hârtie,

elevii trebuie să îl coloreze şi să facă o lista cu materialele

necesare realizării acelui obiect (15 min)

4. Folosind o copie a materialelor listate în pagină, cereţi elevilor

să determine care sunt resursele din mediu necesare pentru a

realiza obiectul lor (10 min)

Faza 2 Joc “Ghiciţi obiectul preferat”

5. faceţi grupuri din câte doi elevi care au fost destul de departe

unul de altul, astfel încât să nu ştie ce obiect a desenat celălalt.

Obiectele desenate de elevi, trebuie să fie secrete pentru că

scopul jocului este de a descoperi obiectul, pornind de la

resursele din care este alcătuit 6. Scopul jocului este de a ghici obiectul preferat al celuilalt elev

întrebându-l care resurse din mediu au fost utilizate în

confecţionarea acelui obiect. Descoperind resursele şi apoi

părţile componente ale obiectului, elevii vor ghici apoi care

este obiectul. Pentru a ghici, elevii pot pune 20 de întrebări

despre elementele din care este făcut obiectul. La aceste

întrebări, răspunsul va fi da sau nu iar întrebările se vor referi

la elementele şi resursele de pe liste. 7. Elevii care trebuie să ghicească, vor putea pune întrebari de

genul “Obiectul acesta este făcut din arbori?”. În funcţie de

răspunsul elevului întrebat, cei care ghicesc vor şti din ce în ce

mai multe despre obiectul pe care trebuie să îl ghicească. Ei nu

au la dispoziţie decat 20 de întrebări şi nu pot ghici obiectul

10

decât o singura dată. Dacă ghicesc greşit, jocul se termină.

Rolurile se inversează astfel încât fiecărui elev să-i vină rândul

să ghicească. (15 min) 8. După ce toţi elevii au terminat cu ghicitul, vor prezenta clasei

resursele de mediu şi materialele din care este făcut obiectul

preferat al partenerului lor (10 min).

Faza 3 Scrisoare 9. După terminarea jocului, rugaţi elevii să scrie o scrisoare de

mulţumire pământului pentru că le dă obiectul lor preferat. (5

min)

VARIANTĂ pentru clasele 1-4 1. Rugaţi elevii să deseneze o imagine cu obiectul lor preferat, obiect care nu trebuie să fie

viu (10 min)

2. Apoi, fiecare dintre ei va spune clasei care sunt materialele şi resursele din care este

confecţionat obiectul (10 min). Poate că elevii au nevoie de ajutor pentru a recunoaşte

unele dintre materiale.

3. Întocmiţi o listă cu materialele posibile pentru realizarea unui obiect (10 min)

4. Pornind de la aceste materiale, creaţi o schemă care să le coreleze cu anumite resurse din

mediu. Astfel elevii vor întelege de unde vin materialele necesare realizării obiectelor

lor preferate (15 min)

5. Cereţi-le să facă o scrisoare de mulţumire Pamântului pentru că le oferă acele obiecte.

Profesorul ar trebui să pregătească o scrisoare model, în cazul în care elevii nu ştiu cum

să scrie ei însişi o scrisoare. Daca elevii nu reuşesc să scrie o scrisoare, puneţi-i să

deseneze şi să scrie undeva în desen “Mulţumescmediului!” (10 min)

Lista materialelor

MATERIALE RESURSE NATURALE

Plastic

provine din ţiţei şi gaze naturale, care se găsesc în sol.

Sunt necesare milioane de ani pentru ca prin

descompunerea plantelor şi a animalelor moarte, să se

formeze ţiţeiul şi gazele naturale. Pentru extragerea lor din

pământ se fac foraje.

Sticlă se combină: nisip /leşie de cenuşă/calcar şi se supun la

temperaturi foarte ridicate

Lemn arbori

Hartie arbori, stuf

Bumbac Plante de bumbac

Lână oi

Poliester/nailon

Produse din petrol şi gaze naturale, care se găsesc în sol.

Sunt necesare milioane de ani pentru ca prin

descompunerea plantelor şi a animalelor moarte, să se

formeze ţiţeiul şi gazele naturale. Pentru extragerea lor din

pământ se fac foraje.

Mătase Viermi de mătase

Metale: aluminiu, aur, argint, bronz,

alamă, fier, cupru, zinc, etc.

Elemente sau combinaţii de elemente care se găsesc în

pământ şi sunt extrase prin galerii şi cariere.

11


legăturile dintre

vieţuitoare şi necesităţile

vieţii.

MATERIALE Hârtie normală sau resturi

de hârtie, creioane de

desenat, hârtie mare, de

afiş, sau hârtii mici lipite

între ele, spaţiu (se pot

muta băncile clasei

pentru a se face mai mult

spaţiu)

METODE Elevii vor participa la o

discuţie în clasă, la lucru

pe perechi, lucru în grup

şi vor desena.

.

NIVEL ŞI DURATĂ

Clasele: 5-8

Durată:: 55 minute

Variantă: grupa mare

grădiniţă şi cl 1-4

.

CADRU GENERAL Cum suntem noi, oare, legaţi de restul formelor de viaţă de pe planeta

noastră? De fiecare dată când respirăm, realizăm o legatură cu arborii

care furnizează oxigenul necesar nouă şi tuturor celorlalte vieţuitoare.

Când bem un pahar cu lapte, suntem legaţi de vaca de la care luăm

laptele şi totodata de iarba pe care aceasta trebuie să o manânce

pentru a face laptele. Există multe feluri în care suntem conectaţi cu

plantele şi animalele din jurul nostru. Câteodată, aceste legături sunt

destul de greu de observat. Oricum, ceea ce este important este să

înţelegem că avem nevoie şi de alte vieţuitoare pentru a putea trăi.

Aceste legături sunt deci importante pentru viaţă.

În acest lecţie, elevii vor identifica legăturile dintre vieţuitoare şi

necesităţile vieţii. Ei vor lucra în grupuri sau pe perechi pentru a face

o listă cu modurile în care hrana noastră sau locul unde trăim sunt

legate de alte plante şi animale. După descoperirea acestor legături, ei

vor crea nişte desene în care să arate aceste legături. Apoi vor

participa la activităţi care vor ilustra descoperirile lor.

MODUL DE DESFĂŞURARE Faza 1 Discuţii pregătitoare

1. În clasă, se va purta o discuţie despre lucrurile de care avem

nevoie noi, oamenii, pentru a trăi: hrană, apă, oxigen, adăpost. 2. Se va discuta pe scurt de unde vin apa şi aerul (apa de găseşte

natural pe planetă iar oxigenul se găseşte în aer şi este dat de

plante) (5 min)

3. Puneţi elevii să lucreze pe perechi, iar dacă numărul de elevi din

clasă este impar, atunci un grup de elevi va fi alcătuit din 3.

Fiecare grup va avea ca temă fie hrana, fie adăpostul. Cerţi-le să

întocmească o listă cu conexiuni posibile în cadrul temei date. Ei

trebuie să descopere unde trăiesc şi ce mănâncă pentru a înţelege

cum sunt legaţi cu plantele şi animalele. (Exemplu: dacă ei beau

lapte atunci vor scrie lapte – vacă – iarbă) (10 min)

4. Uniţi un grup cu tema adăpost cu altul cu tema hrană (4 – 5 elevi)

şi permiteţi-le să îşi împărtăşească informaţii de-a lungul

următoarelor minute de discuţii (5 min) Faza 2 Poster “Conexiuni” 5. Daţi fiecărui grup o coală mare de hârtie tip poster, sau 4 hârtii

mai mici lipite între ele şi cereţi-le să deseneze o imagine cu toate

conexiunile găsite de ei. De exemplu: o vacă mestecând iarba sub

un arbore care furnizează oxigen pentru vacă şi pentru o persoană

care se află într-o casă de lemn (lemnul a fost oferit de arbore)

bând laptele vacii şi aşa mai departe.(15 min) Mai târziu, aceste

desene pot fi folosite în colecţia desenelor cu teme de mediu a

clasei.

12

Faza 3 Jocul “Unii cu alţii” 6. Anunţaţi elevii că vor juca un joc şi împreună cu ei faceţi loc în

clasă pentru acest joc. Acest joc le va arăta că există momente în

care mediul apare haotic, fără ordine. Cu toate astea, va putea fi

privit diferit cu puţină concentrare şi atenţie din partea lor.

7. Daţi fiecărui elev o etichetă cu un nume de plantă sau animal

(vezi ultima pagină a acestui material). Dacă elevii studiază un

anumit tip de ecosistem, la acel nivel, se pot crea etichete cu

nume care să se încadreze în acel ecosistem.

8. Despărţiţi clasa în 2 grupuri egale şi pozitionaţi-i pe aceştia sub

formă de cerc. Începeţi spunându-le regulile jocului:

faza 1: fiecare elev va trebui să ţina de mână alt elev de

care depinde (ex. iarba ţine de mână cerbul).

faza 2: fiecare elev trebuie să aibă ambele mâini prinse în

legături cu alte mâini

9. Acum putem porni la drum. Unul dintre elevi va începe jocul

luând mâna altui elev care reprezintă un animal sau o plantă de

care el are nevoie pentru a supravieţui. De exemplu: primul elev

este “iarba” şi poate lua de mâna elevul ”vierme” pentru că are

nevoie de el pentru a aerisi solul în care iarba creşte sau pe elevul

”cerb” deoarece aceasta are nevoie de iarbă pentru a se hrăni.

Atenţie: în prima fază, fiecare elev are doar o mână ocupată. Abia

după aceasta, se trece la căutarea celei de-a doua legături. Acest

joc contuinuă până când toţi elevii au mâinile legate.

10. Cereţi elevilor să privească “încurcătura”dintre mâinile lor şi

cereţi-le să încerce, fară să îşi dea drumul la mâini, să o descurce.

Menţionaţi că această încurcătură este “nodul de conexiuni”

Atenţionaţi-i să nu se rănească şi spuneţi-le că dacă lucrează

împreună, vor putea să se descurce.

11. Odată ce s-au întors la forma de cerc, încercaţi să observaţi

împreuna cu elevii. Unii dintre ei s-ar putea să fie cu faţa în afara

cercului. Acest cerc de legături (cerc de conexiuni) a fost realizat

din nodul de legături (nodul de conexiuni). Câteodată este greu să

vedem care sunt aceste conexiuni de zi cu zi. Dar dacă una dintre

ele va fi clară, încetul cu încetul şi celelalte vor deveni clare.

Acordaţi 20 de minute acestei activităţi.

VARIANTĂ pentru clasele 1-4

Faza 1 Discuţii pregătitoare 1. Începeţi lecţia cu o discuţie despre ceea ce este necesar oamenilor pentru a trăi: hrană, apă, oxigen şi

casă. Întrebaţi-i dacă ştiu de unde vine oxigenul şi explicaţi-le legătura care există între plante şi oxigen.

Apoi întrebaţi-i ce au mâncat la micul dejun. Faceţi o listă cu alimentele respective şi apoi faceţi

conexiuni între ele şi diferite plante sau animale. Faceţi acelaşi lucru pentru lucrurile care există în casă

sau cele din care este facută casa. (10 min)

Faza 2 Desen “Aici trăim noi” 2. Daţi fiecarui elev o hârtie şi creioane de colorat şi cereţi-le să deseneze o imagine cu locul unde

trăiesc şi toate plantele şi animalele pe care le cunosc ei din acea zonă. (10 min)

3. Ca grup, ei vor discuta desenele şi vor realiza mai multe legături între animale, plante şi casa lor. De

exemplu: întrebaţi elevii câţi dintre ei au desenat un arbore lângă casă şi spuneţi-le că aceştia furnizează

atât oxigen, cât şi casă pentru păsări.(10 min)

13

Faza 3 Jocul “Cercul naturii” 4. Daţi elevilor etichete cu numele unei plante sau al unui animal (din lista de mai jos)

5. Eliberaţi cât mai mult loc în clasă pentru a putea realiza mai bine activitatea. Scopul acestei activităţi

este de a realiza conexiuni între toţi elevii. Elevii vor spune clasei ce vieţuitoare reprezintă şi vor avea

imaginea ei sau numele ei scris astfel încat tot timpul jocului acesta să fie vizibil.

6. Profesorul va reprezenta şi el o plantă sau un animal şi va cere elevilor să înceapă cercul cu

vieţuitoarea pe care o reprezintă el. Ex: profesorul este iarba iar elevul ce îşi va uni o mână cu profesorul

va fi cerbul. Ultimul elev care işi va uni mâinile cu profesorul, va închide cercul de legături.

Acordaţi acestei activităţi 25 de min.

Etichete cu numele plantelor şi animalelor (se vor prinde pe piept)

IEP

UR

E

IAR

BA

AR

BO

RE

CE

RB

BU

FN

IŢĂ

INS

EC

TĂ

LU

P

GR

ÂU

VIE

RM

E

OA

ME

NI

PA

SĂ

RE

ŞO

AR

EC

E

14

OBIECTIVE Elevii vor învăţa despre

rolul important al

diversităţii în lume

MATERIALE Coli de hârtie folosite (să

aibă una din feţe curată),

creioane, pătrate colorate

(vezi punctul 6 din modul

de desfăşurare); pentru

variantă- o coală mare de

hârtie tip poster, pentru

poemul clasei.

Pentru joc e necesară o

sală de clasă în care se

poate elibera un spaţiu

mare în mijloc, sau un

teren în aer liber


discuţii în clasă, vor juca

un joc despre diversitate

şi vor scrie un poem sau o

poveste despre ce

înseamnă diversitatea

pentru ei.

NIVEL ŞI DURATĂ Clasele: 5-8

Durata: 50-55 minute.

Varianta: cl. 1-4

CADRU GENERAL

Diversitatea este esenţa vieţii, definită ca “diferenţă esenţială” sau

“varietate”. Priviţi la diversitatea de pe Pământ! Uitaţi-vă câte feluri

de arbori există, câte feluri de mamifere, flori, insecte, păsări, peşti şi

ecosisteme. Ca specii, acestea depind de un anumit tip de mediu ca să

supravieţuiască. Această diversitate creează o minunată “ţesătură” a

vieţii, de care noi toţi avem nevoie ca să supravieţuim.

În această lecţie, elevii vor defini importanţa diversităţii.

După ce îşi vor imagina o lume lipsită de diversitate şi-şi vor exprima

în scris sentimentele faţă de această lume, elevii vor lua parte la un

joc care va demonstra importanţa diversităţii în supravieţuirea noastră

şi a altor specii.

La sfârşit, elevii vor scrie o poezie sau o compunere despre

diversitate, iar cei mai mici vor scrie un poem al întregii clase despre

diversitate.


Faza 1 Prezentarea temei- exerciţiu de imaginaţie 1. Daţi fiecărui elev câte o coală de hârtie

2. Spuneţi-le elevilor să-şi imagineze o lume în care aproape totul

este la fel, o lume cu un singur fel de arbori, un singur fel de

mâncare, o singură plantă, aceeaşi climă pretutindeni şi în tot

timpul anului, o singură specie de animal şi poate... o pasăre.

Lăsaţi-i câteva minute să se gândească la asta.

3. Rugaţi elevii să scrie pe coala de hârtie 5 cuvinte care să

definească ceea ce simt despre această lume lipsită de varietate.

4. După ce toţi elevii au terminat de scris cele 5 cuvinte, puneţi pe

câţiva dintre ei să citească ce au scris. Scrieţi câteva din aceste

cuvinte pe tablă. (10min)

Faza 2 Jocul de-a diversitatea RUNDA 1 5. Jocul la care participă 20-25-30 (un număr divizibil cu 5) de

elevi, se va desfăşura astfel:

profesorul va aduce câte 8 pătrate de hârtie/plastic (3x3cm) din

fiecare din culorile: roşu, portocaliu, galben, verde şi albastru

(ex 8 pătrate roşii, 8 albastre, etc. Total 40pătrate)

în clasă, va fi eliberat un spaţiu destul de mare pentru ca elevii

să poată forma un cerc

puneţi-i pe elevi să formeze un cerc foarte mare

puneţi în mijlocul cercului de elevi, pătratele colorate

6. Spuneţi-le elevilor că în această lume nu este diversitate.

Ei toţi fac parte din singura specie care există. Găsiţi împreună un

15

nume nostim pentru această specie.

7. Spuneţi-le că pentru a supravieţui, ei au nevoie de acelaşi lucru,

în cazul de faţă, un pătrat albastru pentru fiecare elev.

8. Când profesorul spune “Start!” elevii trebuie să ia din mijlocul

cercului un pătrat albastru pentru a supravieţui. Elevii care au

pătratul albastru vor forma “cercul supravieţuitorilor”. Ceilalţi

elevi vor trebui să stea grupaţi în “zona moartă”

9. Discutaţi despre ce s-a întâmplat. Rugaţi-i să se uite la celelalte

pătrate colorate care au rămas în mijlocul cercului.

RUNDA 2 10. Spuneţi-le că acum Pământul are nevoie de ceva diversitate.

Întrebaţi-i ce cred că este diversitatea şi spuneţi-le că aceasta

mai este definită ca “diferenţă” sau “varietate”.

11. Acum repetaţi paşii aceluiaşi joc, dar în runda a 2-a va fi un pic

de diversitate. Pătratele albastre vor fi puse din nou în cerc.

12. De data aceasta, elevii sunt 2 specii diferite şi au nevoie de 2

lucruri diferite pentru a supravieţui. Jumătate din elevi vor fi

specia dinainte şi va avea nevoie tot de pătratul albastru pentru

a supravieţui, iar cealaltă jumătate vor fi altă specie care are

nevoie de pătratul roşu pentru a supravieţui. Daţi un nume

celei de-a doua specii. Asiguraţi-vă că elevii ştiu exact cărei

specii aparţin şi de ce pătrat au nevoie pentru a supravieţui.

13. Jocul începe la comanda “Start!” dată de profesor. De data

aceasta, va supravieţui un număr dublu de elevi.

14. Întrebaţi-i ce cred că ar trebui făcut pentru ca toţi să

supravieţuiască. Răspunsul căutat de Dvs. este că e nevoie de

mai multă diversitate

RUNDA 3 15. Puneţi pătratele albastre şi roşii în mijlocul cercului format din

toţi elevii.

16. Împărţiţi elevii în 5 “specii” diferite şi spuneţi fiecărei specii

culoarea pătratului de care are nevoie pentru a supravieţui. Vor

fi toate cele 5 culori!

17. La comanda “Start!” fiecare elev se va grăbi să ia câte un pătrat

corespunzător culorii necesare speciei lui. De data aceasta, toţi

elevii vor ajunge în “cercul supravieţuitorilor”.

18. Întrebaţi-i dacă au învăţat din joc ce este diversitatea

(20min)

Faza 3 Exerciţiu de imaginaţie (continuare) 19. Trimiteţi-i la loc în bancă şi rugaţi-i să-şi imagineze că se află

într-un loc de pe Pământ care le place foarte mult (ex. la munte,

la mare, în curtea casei, etc). Rugaţi-i să-şi imagineze

diversitatea care există în acel loc. Pe aceeaşi bucată de hârtie,

puneţi-i să scrie 5 cuvinte care descriu ce simt ei faţă de acel loc.

20. Scrieţi câteva din aceste cuvinte pe tablă, alături de cele care

descriau lumea lipsită de diversitate (10min)

21. Dacă mai rămâne ceva timp, spuneţi-le elevilor să scrie o

poezie sau o scurtă compunere despre importanţa diversităţii.

22.

16


Faza 1 Exerciţiu de imaginaţie

1. Daţi fiecărui elev câte o coală de hârtie

2. Spuneţi-le elevilor să-şi imagineze o lume în care aproape totul este la fel, o lume cu un

singur fel de arbori, un singur fel de mâncare, o singură plantă, aceeaşi climă pretutindeni

şi în tot timpul anului, o singură specie de animale, o singură pasăre. Lăsaţi-i câteva

minute să se gândească la asta.

3. Întrebaţi-i ce simt faţă de o astfel de lume şi scrieţi pe tablă câteva dintre răspunsuri.

(10min)

Faza 2 Jocul de-a diversitatea 4. Faceţi cu ei acelaşi joc care este descris la paragrafele 6-20 din secţiunea “Modul de

desfăşurare”.

Faza 3 Exerciţiu de imaginaţie (continuare) 5. Trimiteţi-i la loc în bancă şi rugaţi-i să-şi imagineze că se află într-un loc de pe Pământ

care le place foarte mult (ex. la munte, la mare, în curtea casei,etc). Rugaţi-i să-şi imagineze

diversitatea care există în acel loc. Pe aceeaşi bucată de hârtie, puneţi-i să scrie 5 cuvinte care

descriu ce simt ei faţă de acel loc.

6. Scrieţi câteva din aceste cuvinte pe tablă, alături de cele care descriau lumea lipsită de

diversitate (10min)

Faza 4 Creaţie literară 7. Acum toţi elevii vor participa la scrierea unui poem al întregii clase, despre diversitate.

Paşii de urmat:

în partea stângă a unei coli mari de hârtie, scrieţi pe verticală cuvântul D-I-V-E-R-S-I-T-

A-T-E. faceţi cu clasa un “brainstorming” pentru a găsi expresii/propoziţii despre diversitate care

încep cu fiecare literă a cuvântului în parte (ex. Dansul fluturilor încântă ochii; Inima

iepuraşului bate nebuneşte, etc). Scrieţi-le pe tablă în dreptul fiecărei litere.

Atenţie: se iau literele pe rând şi pentru fiecare literă se vor scrie toate răspunsurile date

de copii.

Puneţi clasa să aleagă cea mai bună expresie/propoziţie pentru fiecare literă. (Puteţi

supune la vot.) Atenţie: trebuie alese în aşa fel încât să se potrivească unele cu altele

La sfârşit, scrieţi poemul alcătuit din propoziţiile alese de copii

Poemul ar trebui să arate cam aşa:

“DIVERSITATE” Dansul fluturilor In lumina amiezii, Vâltoarea apelor, Energia vântului, Răsăritul soarelui, Susurul pâraielor, Inocenţa ciocârliei, Tunetul ploii, Aceasta este lumea noastră- Tot ce ne-nconjoară- Este Terra, casa noastră!

17


habitatele extreme şi

importanţa lor

MATERIALE Copii ale cardurilor/

cartonaşelor

Ecosistemelor extreme,

hârtie, spaţiu suficient

pentru o scenetă sau

pentru o “excursie” în

clasă şi o hartă

METODE Elevii vor face o plimbare

în aceste ecosisteme,

inventând o scenetă sau

alăturându-se

profesorului lor într-o

călătorie în clasă



Varianta: cl. 1-4

CADRU GENERAL Există multe feluri de ecosisteme în lume. Toate joacă un rol

important ca habitate ale speciilor. Pădurile tropicale sunt casa a

jumătate din plantele şi animalele planetei, şi surprinzător,

deşerturile Terrei sunt bogate în biodiversitate. Explorarea lumii

îţi deschide mintea şi face ca Pământul să pară puţin mai mic.

Ca să învăţăm mai mult despre planeta Pământ şi despre

locurile pe care alţii le numesc acasă, vom face o călătorie

imaginară spre câteva ecosisteme extreme.

Această lecţie serveşte să îmbunătăţească cunoştinţele elevilor

despre ecosistemele Pământului şi importanţa lor. Prin scenete

sau prin călătorii în clasă, elevii vor ajunge în arşiţa miezului de

zi în deşert, vor călători în sănii trase de câini prin tundra

arctică, vor descoperi bogăţia vieţii în pădurile tropicale şi vor

trece prin vad în ţinuturile umede, uitându-se atenţi după

aligatori. Bucuraţi-vă de călătorie!


Faza 1 Prezentarea temei

1. Împărţiţi elevii în 4 grupe şi daţi fiecărui grup să tragă câte

un card a unui ecosistem (5 min)

2. În fiecare grup, elevii vor citi cardul cu ecosistemul pe care

l-au tras. Asiguraţi-vă că fiecare elev din grup a citit ce este

scris pe card. Profesorul poate să ajute. De exemplu, puneţi pe

unul din elevi să citească cu voce tare grupului său primul

paragraf, apoi alt elev citeşte al doilea paragraf şi aşa mai

departe, până când fiecare elev a citit câte puţin. (10 min) Faza 2 Sceneta “Unde în lume” 3. Puneţi fiecare grup să creeze/interpreteze o scenetă/mică

piesă de teatru bazată pe informaţiile de pe cardul propriu.

Sceneta treduie să includă pe toţi elevii din grup. (20 min)

4. Fiecare scenetă va fi interpretată în faţa întregii clase. (20

min). Dacă timpul permite, grupurile pot să-şi citească

propriile carduri în faţa clasei.

VARIANTĂ pentru clasele 1-4 1. Profesorul citeşte “Călătorie în necunoscut”, rând pe rând câte o călătorie. (5 min pt fiecare

călătorie). Elevii şi profesorul se poartă (mimează) ca şi cum ar fi chiar acolo, în ţinutul

descris.

2. După citirea fiecări călătorii, profesorul va arăta pe hartă elevilor pe unde au fost şi le va

pune întrebări despre locurile pe care le-au vizitat. Alternaţi călătoriile cu sesiunile de

întrebări şi răspunsuri. (5 min pt fiecare sesiune de întrebări şi răspunsuri)

3. Daţi fiecărui elev cîte o foaie de hârtie şi cereţi-le să deseneze călătoria care le-a plăcut cel

mai mult (10 min)

18

CĂLĂTORIE ÎN NECUNOSCUT (CL 1-4)

Tundra Haideţi copii să plecăm spre tundra arctică! Oare cum va fi acolo şi cum ne vom pregăti pentru

călătorie? Trebuie să ne îmbrăcăm bine pentru că va fi foarte frig. Rareori temperaturile depăşesc aici

0C. Protejaţi-vă faţa, mâinile, ochii, capul, corpul şi picioarele. Veniţi să ne îmbrăcăm!

Trebuie să luăm şi nişte apă pentru că în tundră plouă şi ninge foarte rar. Să punem în rucsac şi mâncare

fiindcă va fi foarte greu să găsim hrană în toată această întindere de zăpadă şi gheaţă.

Cum ne vom mişca prin zăpadă şi gheaţă? Trebuie să facem rost de o sanie trasă de câini. De fapt, acesta

este modul în care cei mai mulţi localnici călătoresc prin tundră. Să sărim în sanie şi să facem o

plimbare.

Luaţi-vă aparatele de fotografiat şi binoclurile, poate vom vedea un urs polar sau un ren. Nu este chiar

atât de frig când eşti bine îmbrăcat. Aceste locuri sunt foarte frumoase şi foarte, foarte albe.

Pădurea Tropicală Acum este timpul să intrăm în pădurea tropicală din Brazilia, America de Sud. Spre deosebire de tundră,

aici este foarte cald şi plouă în fiecare zi. Din nou trebuie să ne îmbrăcăm potrivit. Daţi-vă jos hainele

groase şi căciulile. Luaţi umbrelele şi îmbrăcaţi pelerinele şi hainele de ploaie fiindcă începe să plouă şi

să plouă… Iarăşi trebuie să luăm mâncare şi apă fiindcă nu se găseşte aşa ceva în pădurea tropicală. Sunt

foarte multe plante şi animale, aşa încât trebuie să fim atenţi unde călcăm şi ce facem. Noi nu vrem să

zdrobim o plantă sau un animal, aşa că vom călca în şir, unul pe urmele celuilalt. Ne-am angajat un ghid

din partea locului ca să ne arate drumul, fiindcă ar fi foarte uşor să ne rătăcim printr-o pădure atât de

deasă. Aşa că veniţi după mine, că eu merg în spatele ghidului. Luaţi-vă aparatele de fotografiat şi

binoclurile fiindcă sunt foarte multe lucruri interesante de văzut: arbori uriaşi, fel şi fel de animale şi

plante cu frunze şi culori uimitoare. Acum haideţi să urcăm în coroana copacului. Acesta este locul în

care trăiesc cele mai multe specii ale pădurii tropicale. Oau, ce călătorie!

Ţinuturile umede Bine aţi venit în ţinuturile umede, unele din cele mai importante ecosisteme ale Globului. Ele sunt

responsabile de curăţarea sistemului acvatic, ajută la controlul circuitului apei în natură şi are rol de loc

de odihnă pentru păsările migratoare. Noi mergem să vizităm ţinutul Everglades din statul Florida.

Trebuie să ne îmbrăcăm potrivit. Avem nevoie de haine de ploaie, dar cel mai importamt e să ne

acoperim corpul cu plase pentru ţânţari. Ţânţarilor le plac locurile mlăştinoase. Dacă vreţi să vă croiţi

drum prin apă, aveţi nevoie de cizme de cauciuc, dar nu staţi în apă prea mult. Locul acesta este casa

aligatorilor americani. Oau! Vom avea nevoie de mâncare şi apă, aşa că împachetaţi-vă o gustare.

Cum ne vom deplasa primprejur? Să rugăm pe un localnic să ne ia în barca lui cu vâsle. Hai, urcaţi în

barcă şi să începem să explorăm locurile! Uitaţi-vă cu grijă în apă la ceea ce pare a fi un buştean

inofensiv. Acesta poate fi un aligator. Distraţi-vă şi ajutaţi la vâslit şi...nu uitaţi să faceţi fotografii şi să

vă uitaţi prin binoclu după lucruri interesante. Aveţi ce vedea!

Deşertul Ultima noastră călătorie va fi una foarte grea. Ne îndreptăm spre cel mai mere deşert al Pământului,

deşertul Sahara. El este situat în partea de nord a Africii şi este un deşert fierbinte, ceea ce înseamnă că

singura apă care ajunge aici este sub formă de ploaie. Trebuie să ne îmbrăcăm în haine largi şi subţiri

care să acopere tot corpul şi să purtăm o pălărie care să ne ţină umbră la cap. Ne trebuie neapărat şi haine

mai călduroase pentru că noaptea e frig.

Luaţi cu voi multă, multă apă pentru că este aproape imposibil să găsim aşa ceva în deşert. Luaţi şi

mâncare. Nu vom putea să mergem prea mult pe jos cu tot ce avem în bagaj, aşa că vom călători în

spatele unei cămile. Cămilele pot să parcurgă distanţe fooarte mari fără ca să bea apă fiindcă ele sunt

adaptate acestui mediu. Aşa că urcaţi-vă pe cămilă şi mulţumiţi-i că vă cară în spate ca să vedeţi

deşertul. Să plecăm în expediţie! Avem multe de văzut. În mod surprinzător, în deşert trăiesc multe

plante şi animale. Nu vă uitaţi aparatele de fotografiat şi binoclurile!

19

CARDURI CU ECOSISTEME EXTREME (CL 5-8)

Călătorind prin tundră Tundra arctică este localizată în jurul Polului Nord şi acoperă 1/5 din suprafaţa

Pământului. În afară de un strat subţire de pământ de la suprafaţă, solul este

îngheţat tot timpul anului. Acest strat se numeşte permafrost. Apa nu este

disponibilă pentru cea mai mare parte a anului, aşa că valoarea precipitaţiilor medii anuale este

sub 25cm, ceea ce este echivalent cu cantitatea anuală de ploaie sau de zăpadă din deşert.

Temperatura medie anuală este între –12C şi –6C în iernile cele mai călduroase! Oricum,

temperatura poate fi pe undeva între 0C vara şi –51C iarna. Credeţi că poate exista viaţă într-un

astfel de loc?

Mă surprinde şi pe mine că pot trăi oameni aici. De fapt, sunt multe grupuri de oameni care

trăiesc în tundră. Inuiţii care trăiesc în nordul Canadei, au o istorie veche de peste 5000 de ani.

Cîteva alte grupuri sunt inupiţii din Alaska şi Rusia şi aleuţii, dar cei care o duc bine în zona

arctică sunt mult mai mulţi.

Adevărul este că viaţa vieţuitoarelor care trăiesc în tundra arctică este foarte grea, dar ei sunt

foarte bine adaptaţi acestui mediu ostil. De exemplu, vulpea polară rezistă la temperaturi de –

50C şi, în plus, nici nu hibernează. Alte specii de animale în afară de oameni şi de vulpe, a căror

casă este tundra, sunt ursul polar, vulturul auriu, lupul cenuşiu şi caribu.

Plantele din tundra arctică au o foarte scurtă perioadă de creştere în timpul verii polare. De

obicei, ele cresc repede, în pâlcuri (grupuri) compacte, joase ca înălţime, pentru a se apăra de

frig. Aceste grupuri de plante seamănă cu nişte perniţe şi ne sunt prezentate drept “perniţe de

plante”. Alte plante au frunze roşii fiindcă pigmentul roşu din celule permite plantei să absoarbă

mai multă căldură.

Tundra arctică este friguroasă, are puţină apă şi ierni lungi şi, totuşi, mulţi o numesc casa lor.

Chiar că este un mediu extrem!

Hoinărind prin pădurile umede (rainforests) Pe glob sunt 2 tipuri de păduri umede: păduri tropicale şi păduri temperate

umede şi amândouă sunt în pericol. În fiecare minut, sunt tăiaţi 133546mp de

pădure tropicală; oamenii de ştiinţă apreciază că ecosistemele pădurilor

tropicale vor fi distruse în următorii 30 de ani. În Statele Unite, a rămas doar 3% din pădurea

originară, cea mai mare parte a ei fiind în Pacul Naţional Olimpic.

Pădurile tropicale pot fi întâlnite aproape de ecuator. 57 de procente sunt situate în America

Centrală şi de Sud. Cele mai întinse păduri temperate se află în partea vestică a Americii de

Nord. Amândouă ecosistemele sunt zone umede şi luxuriante, foarte bogate în biodiversitate.

Pădurea tropicală tăieşte într-un climat cald şi umed care are un volum annual de precipitaţii de

1016cm, pe când pădurile temperate sunt reci şi au un volum mediu de precipitaţii de 254cm pe

an.

Aceste ecosisteme foarte importante sunt casa a peste jumătate din speciile de plante şi animale

care trăiesc pe glob, inclusiv un număr mare de oameni.

Se crede că niciodată nu vom putea descoperi toate speciile care există în pădurea tropicală.

Deşi este atât de multă viaţă în acest ecosistem, noi nu o vom putea cunoaşte în totalitate fiindcă

pădurile tropicale dispar rapid.

Câteva din speciile care trăiesc în pădurile tropicale sunt cimpanzeii, gorilele, urangutanii,

cobra indiană, bmbusul, trestia de zahăr, arborele de cauciuc. De asemenea, se crede că mai sunt

de descoperit multe plante cu proprietăţi curative, în pădurea tropicală.

Poate că leacul miraculos pentru cancer se află în rădăcinile unei plante nedescoperite încă.

În pădurile din vestul Americii de Nord, trăiesc pume, urşi negri şi elani. Pădurile tropicale sunt

locuri minunate şi totodată ecosisteme extreme!

20

“Transpirând” în deşert Deşertul este ţinutul extremelor, căldură extremă şi uscăciune extremă. În

timpul zilei, temperaturile depăşesc 38C ceea ce nu e neobişnuit pentru

deşert. Există două tipuri de deşert, fierbinte şi rece. Aici plouă sau ninge

foarte rar, volumul mediu annual de precipitaţii este mai puţin de 25cm. Din

cauza uscăciunii din deşert, aici nu există umezeală în aer care să reţină căldura soarelui pe

timpul zilei. Astfel că, nopţile în deşert pot fi foarte reci, pe undeva între 5 şi 10C.

Cel mai mare deşert fierbinte de pe glob este Sahara în nordul Africii. Aici cad precipitaţii rare

sub formă de ploie. Al doilea deşert ca mărime este deşertul Gobi situat în nordul Chinei şi

sudul Mongoliei; acesta este un deşert rece. În deşerturile reci, precipitaţiile cad sub formă de

ninsoare, în loc de ploaie.

Deşerturile sunt pe locul doi după pădurile tropicale în ceea ce priveşte varietatea de specii de

plante şi animale care trăiesc aici. Fiecare plantă şi animal de aici si-a creat adaptări care să-i

permită să supravieţuiască în aceste condiţii extreme. Plantele din deşert au abilitatea de a

colecta şi a stoca apa şi au anumite trăsături care să împiedice pierderea apei.

Apa este o mare problemă în deşert fiindcă cu greu se găseşte oricât ai căuta împrejur. Unele

animale nu beau niciodată apă, dar îşi iau apa mâncând seminţe şi plante. Arşiţa este, de

asemenea, o mare problemă pentru specile din deşert. Multe animale sunt adaptate la viaţa

nocturnă pentru a evita căldura de peste zi şi sunt active doar noaptea. Altele trăiesc în special

sub pământ, tot pentru a se feri de căldura soarelui arzător.

Deşerturile sunt fierbinţi şi uscate, dar sunt casa multor plante şi animale. Dacă o să călătoriţi

prin deşert, nu uitaţi să vă luaţi ceva să vă ferească de soare şi multă, multă apă. Deşertul este

un ecosistem extrem!

Bine aţi venit în ţinuturile umede Ţinuturile umede sunt cunoscute ca fiind rinichii Pământului; ele au o

extraordinară forţă de curăţire şi controlează cugerea apelor pe tot globul. Ele sunt

zonele de tranziţie dintre uscat şi ape, dar de multe ori sunt şi pământ şi apă. Ele

pot fi acoperite sau îmbibate de ape tot timpul anului, sau pot exista doar sezonier

sau temporar.

Datorită statutului lor tranzitoriu, sunt foarte greu de definit şi această lipsă a unei definiri clare,

le face foarte greu de protejat. Oricum, datorită marii lor importanţe în ciclul apei pe glob,

protejarea lor trebuie să devină o mare prioritate.

Ele sunt casa multor specii cum sunt broaştele ţestoase şi aligatorii şi sunt folosite ca locuri de

clocit de către multe păsări migratoare. Plantele din aceste locuri, îmbogăţesc apele în oxigen şi

sunt adăposturi şi mâncare pentru multe animale. În plus faţă de cele spuse, ţinuturile umede

sunt habitate extraordinare, care ajută la stoparea inundaţiilor acţionând ca un burete şi reţinând

surplusul de apă. Ele ajută la purificarea apei şi înlăturarea substanţelor toxice.

Ne gândim cu tristeţe că ţinuturile umede sunt în pericol. Ele nu au fost văzute niciodată ca

fiind ceva important pentru oameni. Astfel că fiinţele umane au început să distrugă mlaştinile şi

zonele inundabile pentru a le transforma în “pământ bun, folositor”

De fapt, oamenii au transformat peste jumătate din mlaştini în pământ uscat pentru a-şi atinge

propriile scopuri. La urma urmei, cine are nevoie, în curtea lui, de o mlaştină urât mirositoare şi

plină de ţânţari? Adevărul este că noi avem nevoie! În fiecare an dispar 120 de hectare de

mlaştini pentru a fi transformate în terenuri arabile, deşi noi încă mai avem multe de învăţat

despre importanţa şi rolul lor în circuitul apei şi s-ar putea să constatăm că nu vom putea trăi

fără ele.

Trebuie să trecem repede la protejarea lor! Ele sunt un ecosistem extrem foarte important.

21

OBIECTIVE

Elevii vor defini noţiunea

de „habitat‟, importanţa

sa, şi vor crea o listă cu

moduri de protejare a

acestuia

MATERIALE Etichete mari pentru

scaune, hârtie, o sală de

clasă spaţioasă, scaune,

sursă de muzică ce poate

fi acţionată cu uşurinţă

METODE

Elevii vor participa la o

discuţie, vor juca un joc

de tipul „scaunele cu

cântec‟, apoi vor căuta

împreună modalităţi de

protejare a habitatului.

NIVEL ŞI DURATĂ

Clasele: 5-8

Durata: 55 minute.

Varianta: cl. 1-4

.

CADRU GENERAL

Habitatul este cel ce ne oferă tot ceea ce avem nevoie pentru

supravieţuire: hrană, apă, adăpost şi spaţiu. Imaginaţi-vă ce ne-am

face fără unul din aceste elemente. Ce s-ar întâmpla? Plantele şi

animalele de pe întreg globul trec prin această situaţie; ele îşi pierd

habitatul din pricina schimbărilor negative de mediu. Distrugerea

unor habitate este principala cauză a dispariţiei unor specii. Ce

putem noi face în acest sens?

În această lecţie, elevii vor defini importanţa habitatului pentru

supravieţuirea oricărei specii. Ei vor participa la o activitate de tipul

„scaunele cu cântec‟, care le va demonstra importanţa habitatului

pentru supravieţuirea speciilor. După ce vor juca acest joc, elevii vor

trece la un exerciţiu de lucru în grup, în cadrul căruia vor discuta ceea

ce au învăţat din joc şi vor întocmi o listă cu zece modalităţi de

protejare a habitatului.

MODUL DE DESFĂŞURARE Faza 1 Prezetarea temei

1. Se va discuta cu elevii termenul de habitat. Se va încerca

obţinerea de la ei a unei definiţii pentru acest termen. Se va

începe cu întrebarea “Care sunt elementele necesare vieţii?” Se va

explica apoi că toate aceste elemente formează un habitat.

Habitatul este un loc ce oferă speciilor tot ceea ce le este necesar

pentru a supravieţui (hrană, apă, adăpost şi spaţiu) (5 min)

Faza 2 Jocul „Scaune... cu cântec”

2. Apoi elevii vor juca un joc de tipul „scaunele cu cântec‟.

Eliberaţi sala de clasă pentru a face loc pentru două rânduri de

scaune, aşezate spate în spate, câte unul pentru fiecare elev.

Puneţi etichetele cu hrană, apă, adăpost şi spaţiu, din tabelul

„Etichete pentru scaune” pe fiecare scaun. Jocul a fost conceput

pentru douăzeci de elevi. Dacă dispuneţi de o clasă mai mare,

repetaţi câteva din „schimbările” sugerate în secţiunea

Modificări, eliminând scaunul respectiv.

Asiguraţi-vă că aveţi suficiente etichete, corespunzător numărului

de schimbări pe care intenţionaţi să le faceţi; un scaun cu eticheta

„apă” va corespunde unei schimbări afectând apa. Dacă sala este

mai mică, asiguraţi-vă că etichetele de pe scaune corespund

schimbărilor ce vor fi anunţate. Scaunele cu eticheta „hrană” nu

pot fi îndepărtate decât dacă „schimbarea” afectează sursa de

hrană, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru celelalte eliminări de

scaune.

Pentru un joc cu 20 de elevi sunt necesare cinci etichete pentru

fiecare scaun şi se vor opera cinci modificări pentru fiecare

22

nevoie vitală. (5 etichete pentru fiecare nevoie ceea ce însemnă

20 de etichete în total – şi tabelul „Modificări” dă 20 de

schimbări referitoare la hrană, apă, spaţiu şi adăpost – care vor fi

alternate atunci când sunt anunţate şi când etichetele vor fi puse

pe scaune). Se va economisi timp dacă jocul este pregătit

dinainte, măcar prin stabilirea etichetelor corespunzătoare fiecărui

scaun. Pregătiţi o sursă de muzică ce poate fi rapid pornită şi

oprită, ex. radiocasetofon sau CD player. (5 min)

3. Le spuneţi elevilor că scaunele reprezintă habitatul lor. Fiecare

scaun reprezintă un element necesar: hrană, adăpost, apă, şi

spaţiu.

4. Când începe muzica, elevii se vor învârti în cerc, în jurul

scaunelor. Când muzica se opreşte, ei vor trebui să se aşeze pe un

scaun, nu mai mult de un copil pe fiecare scaun.

5. Porniţi muzica. Lăsaţi elevii să se învârtă, un timp oarecare. Apoi

opriţi muzica.

6. La prima tură de joc, fiecare elev va avea un scaun. Li se va

explica în această etapă că fiecare poate trăi în habitatul său

deoarece există resurse pentru ca toţi să supravieţuiască.

7. Introduceţi o schimbare din tabelul „Modificări”. Scoateţi

scaunul corespunzător. Dacă schimbarea afectează sursa de hrană,

scoateţi un scaun etichetat „hrană”.

8. Porniţi din nou muzica. Acum, un elev „nu va supravieţui”.

Elevul respectiv va ieşi din joc şi lui i se vor alătura şi alţii în

turele următoare.

9. Între runde, introduceţi o schimbare şi eliminaţi scaunul

respectiv. Porniţi şi apoi opriţi muzica. Elevii care „nu au

supravieţuit” rămân deoparte, să urmărească jocul celorlalţi.

10. Continuaţi jocul până când rămâne un singur elev. În acest

moment jocul s-a încheiat. (25 min pentru joc)

Faza 3 Listă „Modalităţi de a proteja habitatele”

11. Împărţiţi elevii în grupe de câte 4. Daţi fiecărui grup o bucată de

hârtie, pentru ciorne. În aceste grupuri, elevii vor discuta ce au

învăţat din acest joc şi vor face câte o listă de zece modalităţi de a

proteja habitatele de la distrugere. (15 min)

12. Grupele de elevi din clasă compară listele întocmite de fiecare.

(5 min.)


Faza 1 Listă cu elemente necesare vieţii

1. Discutaţi cu elevii despre elementele necesare vieţii. Faceţi pe tablă o listă cu elementele

numite de elevi. Explicaţi-le că toate acestea formează împreună un habitat. Întrebaţi pe

oricare dintre ei dacă ştie ce este acela un „habitat”. Cereţi-le o definiţie pentru un loc ce

oferă tot ceea ce este necesar vieţii: hrană, adăpost, apă şi spaţiu. (5 min)

Faza 2 Jocul „Bravo pentru habitat”

23

2. Acum le veţi spune elevilor că vor învăţa „Bravo pentru habitat!” Găsiţi mai jos textul

pentru joc. Asiguraţi-vă că toţi elevii stau în picioare şi se mişcă corespunzător atunci când

rostesc textul. Repetaţi textul câteva minute. (20 min)

Faza 3 Jocul „Hoţul de habitate”

3. Acum vor juca cu toţii jocul „Hoţul de habitate” Pentru a organiza jocul, amplasaţi scaunele

spate în spate pe două rânduri, câte un scaun pentru fiecare elev. Este necesară o sursă de

muzică ce poate fi acţionată cu uşurinţă. Muzica începe şi elevii se plimbă în jurul

scaunelor. Când muzica se opreşte, fiecare elev se va aşeza pe un scaun. La prima rundă,

fiecare elev va avea câte un scaun pe care să se aşeze la oprirea muzicii. Apoi, hoţul habitatului (profesorul sau un elev ales să facă asta) îndepărtează un „habitat”, adică un

scaun.

4. La următoarea rundă, unul dintre elevi nu va avea pe ce să se aşeze. Acest elev şi-a pierdut

habitatul şi va sta pe margine, urmărind jocul până la sfârşit.

5. După fiecare rundă, hoţul habitatului fură câte un scaun şi un alt elev rămâne fără habitat.

Acesta se va alătura celorlalţi care au ieşit din joc.

6. Continuaţi jocul până când rămâne un singur elev. În acest moment jocul s-a încheiat. (5

min pentru organizare şi 20 min pentru joc)

7. Se cântă “Bravo pentru habitat!” din nou. (5 min)

BRAVO PENTRU HABITAT!

PROFESORUL: Să strigăm „Bravo” pentru habitat... (mâinile pe şolduri)

ELEVII: BRAVO! (braţele sus, spre cer)

PROFESORUL: Vom striga toţi „Bravo” pentru habitat... (mâinile pe şolduri)

ELEVII: BRAVO! (braţele sus, din nou)

PROFESORUL: Ce oferă un habitat? (mâinile ridicate în semn de întrebare)

ELEVII: HRANĂ (mâinile pe burtă), ADĂPOST (braţele deasupra capului, ca un

acoperiş), APĂ (imitaţi cu degetele căderea ploii)

PROFESORUL: Ce oferă un habitat? (ca şi când nu ar fi sigur – mâinile în semn de

întrebare)

ELEVII: HRANĂ (mâinile pe burtă), ADĂPOST (braţele deasupra capului, ca un

acoperiş), APĂ (imitaţi cu degetele căderea ploii)

PROFESORUL: Şi altceva? (mimaţi din nou întrebarea)

ELEVII: SPAŢIU (întindeţi braţele şi mişcaţi-le în jur)

PROFESORUL: Mai spuneţi o dată...

ELEVII: SPAŢIU (întindeţi braţele şi mişcaţi-le în jur)

PROFESORUL: Şi acum cu toţii

ELEVII: HRANĂ, ADĂPOST, APĂ, SPAŢIU (fiecare cu semnul respectiv al

braţelor)

PROFESORUL: Haideţi deci să strigăm...

ELEVII: BRAVO! (braţele sus)

PROFESORUL: Fiindcă fără habitat nu am exista, nu am fi...

ELEVII: AICI! (se arată cu degetul locul unde vă aflaţi)

24

ETICHETE PENTRU SCAUNE:

HRANĂ APĂ

ADĂPOST SPAŢIU

Modificări

Apă:

Oamenii din susul râului au aruncat gunoaie în apă. Unele animale şi plante care trăiesc

în râu nu pot supravieţui din cauza poluării. Îndepărtaţi un scaun cu eticheta „APĂ”.

Oamenii au făcut un dig în susul râului pentru a produce electricitate. Râul nu mai curge

liber ca odinioară. Îndepărtaţi un scaun cu eticheta „APĂ”.

Apa de ploaie a devenit acidă, din cauza cărbunelui ars în fabricile din vest. Ploaia acidă

a ridicat pH-ul lacurilor şi solului. Apa mai este potabilă, iar peştii, plantele şi animalele

din lac nu mai pot supravieţui. Îndepărtaţi un scaun cu eticheta „APĂ”.

Arborii din susul râului au fost tăiaţi pentru a se folosi lemnul. Solul a devenit instabil

din cauza eroziunii. Râul este plin de sedimente şi noroi, duse de ape la vale. Multe specii

nu pot trăi în apă mâloasă. Îndepărtaţi un scaun cu eticheta „APĂ”.

O fabrică a deversat deşeuri toxice în apa râului. Apa nu mai este potabilă. Îndepărtaţi

un scaun cu eticheta „APĂ”.

Adăpost:

O mare firmă de exploatări forestiere a tăiat un mare număr de arbori din pădure, lăsând

un spaţiu întins descoperit, acolo unde fusese o pădure deasă. Multe din animalele care

se ascund în desişul pădurii nu vor supravieţui. Îndepărtaţi un scaun cu eticheta

„ADĂPOST”.

25

OBIECTIVE

Elevii vor defini termenii

legaţi de speciile

dispărute, vor afla

cauzele extincţiei lor şi

vor găsi căi de protejare a

speciilor

MATERIALE Copii ale cardurilor

“Cauzele dispariţiei

speciilor”, poemul “Nu

vor mai fi aici”, cardurile

“Specii periclitate”;

hârtie, instrumente de

scris şi de desen.

METODE Elevii participă la un

proiect de grup, activităţi

de desen şi la grupuri de

discuţii. Elevii mai mici

vor învăţa şi vor mima un

poem şi vor desena un

poster.

NIVEL ŞI DURATĂ

Clasele: 5-8

Durata: 50-55 minutes

sau 2 ore de curs dacă

elevii dovedesc interes în

a extinde discuţiile asupra

temei.

Varianta: cl. 1-4

CADRU GENERAL

O specie este o formă de viaţă. O specie ameninţată este o specie pe

cale de a deveni periclitată. O specie periclitată este o specie pe cale

de dispariţie, care poate deveni în scurt timp specie dispărută. În

sfârşit, o specie dispărută este o specie care nu mai există, este o

formă unică de viaţă care a dispărut pentru totdeauna. Dispariţia

treptată a unor specii este un proces natural. Dispariţia accelerată a

speciilor se datorează impactului uman asupra mediului. Activităţile

noastre fac ca tot mai multe specii să-şi piardă viaţa.

În această lecţie elevii vor defini speciile ameninţate, speciile

periclitate şi speciile dispărute, vor identifica cauzele dispariţiei

(extincţiei) lor şi se vor gândi la căile de protejare a speciilor faţă de

activităţile umane care fac ca viaţa să dispară de pe planetă pentru

totdeauna.

MODUL DE DESFĂŞURARE Faza 1 Prezentarea temei 1. Prezentaţi termenii legaţi de dispariţia speciilor. Scrieţi pe tablă

expresiile “specii ameninţate”, “specii periclitate” şi “specii

dispărute”. Întrebaţi-i pe elevi dacă au auzit vreodată aceste expresii

şi vedeţi dacă ei le pot defini. Definiţiile adecvate sunt cele de mai

sus. Scrieţi definiţiile pe tablă, alături de expresiile notate mai

devreme. (5 min)

Faza 2 Povestire şi desen “Un animal nemaiîntâlnit” sau “O plantă cum nu mai e alta” 2. Împărţiţi elevii în 5 grupuri.

3. Daţi fiecărui grup câte un card din “Cauzele dispariţiei speciilor”

4. Îndemnaţi-i să:

Discute informaţiile de pe card

Creeze o “Specie imaginară”

Scrie o povestire despre periclitarea acestei specii,

folosind datele din cardul grupului lor

Povestirea va avea două finaluri:

- un final care duce la dispariţia (extincţia) speciei

- un final în care specia este protejată şi nu va

dispărea.

Desenaţi “Specia imaginară”

5. Activitatea va dura 20 min.

6. Daţi fiecărui grup câte 4 minute pentru a-şi prezenta povestirea în

clasă. (20 min în total)

26

Faza 3 Idei de la elevi “Cum putem salva de la dispariţie speciile periclitate” 7. Daţi fiecărui grup câte un card cu o specie din “Specii periclitate”,

rugaţi-i să le citească şi să facă o listă cu modurile în care pot fi

salvate de la dispariţie. (5-10min)


Atenţie:

înainte de această lecţie, profesorul trebuie să citească poemul “Nu vor mai fi aici”. El va

găsi un ritm potrivit pentru recita/cânta poemul

Faza 1 Prezentarea temei 1. Prezentaţi termenii legaţi de dispariţia speciilor. Scrieţi pe tablă expresiile “specii

ameninţate”, “specii periclitate” şi “specii dispărute”. Întrebaţi-i pe elevi dacă au auzit vreodată

aceste expresii şi vedeţi dacă ei le pot defini. Definiţiile adecvate sunt cele din secţiunea “Cadru

general”. Scrieţi definiţiile pe tablă, alături de expresiile notate mai devreme. (5 min)

Faza 2 Învăţarea şi mimarea poemului “Nu vor mai fi aici” 2. Acum elevii vor învăţa un poem despre dispariţia speciilor şi vor mima poemul. Dacă elevii

sunt prea mici ca să înveţe întregul poem, ajutaţi-i să înveţe cîteva versuri, ex. Refrenele- dialog

care încep cu “să spunem Adio....” (20 min)

Faza 3 Poster “Să protejăm ...... (una din speciile de pe card)” 3. Citiţi şi explicaţi elevilor cardurile “Specii periclitate”. Întreaga clasă se va gândi la câteva

căi de a proteja aceste specii, pentru a le salva de la dispariţie.

4. Daţi fiecărui elev câte o bucată de hârtie. Spuneţi-le că trebuie să aleagă una din speciile care

le-a fost descrisă pe carduri. Elevii vor trebui să facă un poster care să îndemne oamenii să

protejeze o specie periclitată. Ei vor scrie “Protejaţi... (numele speciei, ex. balena albastră)”, vor

desena specia respectivă şi vor arăta (prin desen sau text) cum este pusă în pericol şi /sau cum

poate fi salvată. Pentru elevii care încă nu ştiu scrie, profesorul va scrie pe poster cuvintele

necesare. (20 min)

5. Arătaţi celorlalţi elevi posterele realizate şi apoi expuneţi-le prin clasă. (10 min)

27

Balena albastră (Balaenoptera musculus) este cel mai mare

animal de pe pământ. Balenele pot avea peste 25 de metri lungime

(cam cât un bloc cu 10 etaje) şi o greutate de aprox. 109tone.

Pielea lor are o culoare gri-albăstruie cu pete gri; de fapt, numele

speciei este dat de culoarea pielii.

Ele trăiesc în aproape toate oceanele Pământului şi doar rareori

pot fi văzute în apropierea ţărmului. De obicei, trăiesc 35-40 de ani. Balena albastră are fanoane, un fel

de “plăci” foarte mari care se găsesc în gura balenei, atârnate de maxilarul superior. Cu ajutorul

fanoanelor, balenele “strecoară” apa oceanului din care îşi obţin hrana. Printre fanoane intră doar

animale mici cum ar fi peşti mici, krili şi alte specii mici care trăiesc în ocean. Balenele îşi obţin hrana

înghiţind o cantitate imensă de apă pe care apoi o împroaşcă afară. Animalele intrate în gura balenei nu

mai pot să iasă, fiindcă se opresc în fanoane care acţionează ca o strecurătoare.

Mai există în ocean doar 10000-14000 de balene albastre, din cauză că, ani de-a rândul, oamenii le-au

vânat pentru ulei, carne, grăsime şi alte părţi ale corpului lor.

Acum balena albastră este pe cale de dispariţie.

Planta “Urciorul verde” (Sarracenia oreophila) poate fi întâlnită în Statele Unite în

munţii din Alabama de Nord, în Carolina şi în Georgia. Urciorul verde este o plantă

carnivoră cu o înalţime de 60cm. Ea mănâncă insecte şi frunze care cad în frunzele ei

care au formă de urcior. Din cauză că este o plantă carnivoră ieşită din comun, mulţi

oameni o colectează pentru a o vinde altor oameni dornici să o aibă ca “animal de casă” în casele lor.

Colectarea acestei specii a dus la descreşterea drastică a numărului de exemplare din locurile ei

originare. O altă cauză a reducerii numărului de exemplare este pierderea habitatului care este cauzată de

extinderea terenurilor cultivate şi construirea de case şi depozite pe locurile în care creşte această specie.

Acum specia este în pericol!

Broasca râioasă aurie Monteverde (Bufo periglens) a fost descoperită întâi

în Costa Rica, în anii ‟60. Ultima broască aurie a fost văzută în anul 1989.

Oamenii de ştiinţă nu sunt încă siguri dacă această specie mai există sau a

dispărut deja. Masculii sunt lungi de 5 cm şi au o culoare portocalie foarte

strălucitoare şi fosforescentă. Femelele au culori de la galben deschis, până la

verde închis şi au pete roşii încercuite cu galben. Nu se cunosc mai multe

lucruri despre această specie întrucât a fost observată doar o perioadă scurtă de timp.

Ce s-a întâmplat cu această broască? Cercetătorii nu sunt siguri de răspuns. Oricum, în toată lumea,

populaţiile de amfibieni devin din ce în ce mai mici. Amfibienii trăiesc atât în apă, cât şi pe uscat şi sunt

foarte sensibili la schimbările de climă şi de habitat. Cauzele descreşterii populaţiei de amfibieni sunt

poluarea, ploile acide şi găurile din stratul de ozon.

Râsul eurasiatic (Lynx lynx) este cea mai mare felină din Europa. Poate

ajunge la 110cm lungime şi 38 de kilograme. De obicei, tăieşte singur în

zone împădurite sau mlăştinoase, teritoriul lui putând ajunge la 100kmp. Este

un animal crnivor şi poate mânca orice, de la un şoarece, până la o căprioară.

În cadrul acestei specii, pot fi întâlnite 4 tipuri diferite, în funcţie de culoarea

blănii lor, de la maro- roşcat, până la gri deschis. Blana are pete şi linii

colorate. Unul din modurile de comunicare folosit de către râşi este mişcarea

urechilor care au nişte smocuri de blană în vârfuri. Râsul eurasiatic este pe punctul de a dispărea. De

fapt, specia a dispărut din Europa de vest şi Europa centrală, dar mai sunt unele exemplare care

trăiesc în Carpaţi şi în Europa de est. Dispariţia râsului din unele regiuni se datorează pierderii

habitatului şi, mai ales, faptului că râşii sunt vânaţi de către oameni. Râsul este perceput de către

vânători ca un competitor/rival la vânătoare, deoarece râsul trebuie să mănânce ca să

supravieţuiască. Vânătorii ucid animalele care constituie hrana râsului, doar ca sport. Ei nu au

nevoie de ea pentru a supravieţui.

Carduri

„Specii periclitate”

28

PIEDEREA HABITATULUI: înseamnă dispariţia habitatului unde trăieşte o specie, dispariţie

cauzată de extinderea terenurilor cultivate de fermieri, extinderea perimetrelor construibile

(locuri unde se construiesc case, depozite, magazine, terenuri de sport, hale industriale, etc.)

Habitatul oferă speciilor tot ce este necesar acestora pentru a supravieţui. Fără el specia va

dispărea.

POLUAREA: este cauzată de substanţe numite poluanţi, care odată ajunse în aer, apă şi sol, le

fac pe acestea periculoase pentru vieţuitoarele care trăiesc acolo. Acesta este, de obicei, un

rezultat al activităţilor umane. Poluarea are efecte negative nenumărate asupra speciilor şi poate,

de asemenea, duce la schimbări climatice drastice (încălzirea/răcirea climei) sau la modificarea

anotimpurilor. Efectele poluării asupra vieţiutoarelor se produc pe o scară extinsă, de la

încetinirea procesului de creştere, probleme de sănătate, efecte asupra reproducerii, pierderea

habitatelor şi desigur, până la moarte.

COMPETIŢIA: este lupta pentru supravieţuire care se duce între specii pentru hrană, adăpost,

apă şi teritoriu/spaţiu. Competiţia poate cauza dispariţia unei specii dacă o specie scoate din

competiţie altă specie pentru a obţine cele necesare supravieţuirii. Acesta este un proces

natural. Intervenţia umană poate duce la o competiţie artificială între specii. Omul face ca

habitatul unor specii să se micşoreze, fapt care duce la o mai mare competiţie între speciile care

sunt nevoite să se “înghesuie” în acest spaţiu mai mic.

Un alt mod în care oamenii afectează competiţia naturală dintre specii este aducerea de specii

“străine” în habitate în care nu au existat niciodată aceste specii. Speciile native din aceste

habitate nu pot concura cu speciile nou introduse şi pierd lupta pentru supravieţuire, dispărând

pentru vecie. Dispariţia lor poate cauza probleme enorme în cadrul ecosistemelor, ceea ce poate

duce la dispariţia şi a altor specii.

BRACONAJUL/COLECŢIONAREA: înseamnă să iei unele specii din habitatele lor pentru a

fi folosite de către oameni în diverse scopuri. Unii oameni colecţionează animale sălbatice ca

hobby, le ţin ca animale de casă, le folosesc pentru medicamente, le mănâncă, sau le vând altora

pentru bani. Arborii sunt tăiaţi ilegal ca lemn de foc, hârtie sau material de construcţie.

Multe animale sunt braconate pentru sport sau pentru că se pot obţine o mulţime de bani din

vânzarea lor. Elefanţii sunt ucişi pentru fildeşii lor, iar rinocerii sunt ucişi pentru cornul lor. În

fiecare an, multe nimale mor pentru ca oamenii să le ia blănurile ca să-şi facă îmbrăcăminte din

blana şi pielea lor (ex. haine de blană, pantofi, curele şi poşete din piele de şarpe sau de

crocodil, etc). Cu cât o specie este mai rară, cu atât unii oameni vor încerca mai mult să o

obţină, plătind bani grei pentru a o avea. Această lăcomie duce la dispariţia speciilor.

CONTROLUL PRĂDĂTORILOR: este un mod “drăguţ” de a numi uciderea de către oameni

a speciilor de animale de pradă care împart acelaşi habitat cu oamenii. Dat fiind faptul că

oamenii s-au răspândit peste tot în lume, se întâmplă de multe ori ca ei să se întălnească cu

animale de pradă/prădători. Acestea sunt animale care vânează alte animale pentru a se hrăni.

Oamenilor le este frică de animalele de pradă şi de aceea vor să le omoare. Dacă le-am înţelege

mai bine, nu am mai vrea să le ucidem şi am putea să trăim în armonie cu ele, în acelaşi habitat.

De frică, oamenii au omorât de-a lungul timpului lupi, urşi, coioţi, pisici sălbatice, rechini,

şerpi, crocodili, aligatori şi păsări de pradă.

CARDURI „Cauzele dispariţiei speciilor”

29

Profesorul:

Viaţa dispare... undeva

Oare de ce pleacă ea?

Haideţi să vedem cam ce vietăţi

Pe Terra-au trăit alte dăţi

P. arătând pe o hartă a lumii sau pe glob

semnul / din cadrul versului, indică o scurtă

pauză Aici trăia cândva/ pasărea Dodo

Şi nu putea zbura/ pasărea Dodo

Casa ei era/ insula Mauriţiu

Care se-ntindea/ sub cerul albastru

Marinari flămânzi/ aici s-au oprit

Şi pe biata Dodo/ au pus-o la fript

Pe insulă ei/ mereu au venit

Şi-n o sută de ani/ Dodo-a dispărut REFREN- DIALOG între profesor şi copii Profesorul, fluturând mîna:

-Să spunem ADIO!

Corul de copii, cu braţele ridicate ca nişte

semne de întrebare:

-Cui? P/R, clătinând trist din cap:

-Păsării Dodo

Copiii cu braţele ridicate ca nişte semne

de întrebare:

-C De ce?

-P Fiindc-a dispărut de mult

-C Eu ce-aş putea face/ pentru a ajuta?

-P Ai putea ocroti/ tot ce-i viu în lume ta

-C DA, DA, DA!/ DA, DA, DA!

P arătând pe hartă/glob:

Trăia odat-aici/ Lancea Albastră

Un peşte cum nu mai vezi/

În lumea aceasta-a noastră.

În Marile Lacuri/ el înota zglobiu

Apa era curată/ iar el era viu

Oamenii-au venit/ şi apa-au murdărit

Aruncând în ea/ tot ce polua

Lancea Albastră/ frumosul peştişor

Încerca să scape/ dar n-avea ajutor

În loc să-l ajute/ oamenii răi

L-au prins în plase/ ca nişte călăi

Frumosul peşte-albastru/ a dispărut

Iar noi nu-l mai vedem/

Fiindcă-i mort de mult

REFREN- DIALOG -Să spunem ADIO!

-Cui?

-Peştelui lance

-De ce?

-Fiindc-a dispărut de mult

-Eu ce-aş putea face/pentru a ajuta?

-Ai putea ocroti/ tot ce-i viu în lume ta

-DA, DA, DA! DA, DA, DA!

P arătând pe hartă/glob:

Un tigru semeţ/ în Bali-n pustie

Trăia singuratic/ văd în fotografie

El a fost vânat/ de un biet netot

Care se lăuda/ că el face sport

În Bali nu sunt tigri/ tare demult

Oameni-s de vină/ fiindc-au dispărut

REFREN- DIALOG -Să spunem ADIO!

-Cui?

-Tigrului din Bali

-De ce?

-Fiindc-a dispărut de mult

-Eu ce-aş putea face/pentru a ajuta?

- Ai putea ocroti/ tot ce-i viu în lume ta

-DA, DA, DA!/ Da, DA, DA!

DIALOG între profesor şi copii P:

-Viaţa pretutindeni/ poate dispare

C: -Cum pot eu s-ajut/ când voi creşte

mare/ Ce pot eu să fac?/Pământ e

bolnav!

P. Să nu arunci gunoaie/ şi flori să nu

rupi/ pe fluturi lasă-i-n pace/ nu te lega

de stupi/ de păsări să ai grijă/natura s-o

iubeşti/şi-ţi mai spun ceva/ nu uita de

peşti/ trăieşte-n armonie/ cu tot ce-i viu

sub Soare/ ca tu mai apoi/ să poţi creşte

mare

-C DA, DA, DA!/ DA, DA, DA!

MONOLOG FINAL Profesorl (vorbit):

Să nu mai spunem ADIO şi altor specii.

Noi aparţinem aceleiaşi mari familii şi

nu am putea supravieţui singuri pe acest

Pământ.

Nu vor mai fi aici

30

OBIECTIVE Elevilor li se va prezenta

ciclul apei, vor examina

fiecare parte din ciclul

apei şi vor face o

călătorie de-a lungul

ciclului apei.

MATERIALE Copii ale materialelor

necesare lecţiei, carduri

cu ciclul apei sau

diagrama ciclului apei,

hârtie, instrumente de

desen, casetă

METODE Elevii de la gimnaziu vor

fi angajaţi într-o discuţie

în clasă despre ciclul

apei, apoi vor lucra în

grupuri pentru a crea o

scenetă înfăţişând ciclul

apei. Elevii mai mici vor

asculta o poveste despre

ciclul apei, apoi vor face

un joc despre o călătorie

prin ciclul apei. La

sfârşit, vor desena despre

ce au învăţat.


Durata: 50-55 minutes

Varianta: cl. 1-4

CADRU GENERAL

Toată viaţa de pe Pământ depinde de apă. Ploaia cade pe pământ şi

hrăneşte plantele şi animalele. Oceanele, mlaştinile, lacurile şi

pâraiele sunt habitatele multor specii. Toată apa de pe Pământ este

conectată într-un ciclu, ciclu care permite vieţii să existe pe această

planetă.

În această lecţie, elevii vor învăţa despre ciclul apei, vor examina

fiecare parte a acestuia şi vor face o călătorie prin el.


1. Întrebaţi-i pe elevi de ce apa este atât de importantă. Ei ar trebui

să ajungă la răspunsul că fără apă nu poate exista viaţă pe

Pământ.

2. Daţi fiecărui elev câte o copie a “Diagramei Ciclul Apei” pg. 4.

3. Vorbiţi despre diagramă şi explicaţi-le ciclul apei, definind

termenii de bază aşa cum apar în pagina 2

(15min)

4. Împărţiţi elevii în 5 grupuri

5. Puneţi-i să scrie o scenetă scurtă de 4 min, despre ciclul apei

(20min)

6. Fiecare grup îşi prezintă sceneta în faţa clasei (20min)


1. Întrebaţi-i pe elevi dacă ştiu de ce este apa atât de importantă. Ei ar trebui să ajungă la

răspunsul că fără apă nu poate exista viaţă pe Pământ. (max 5 min)

2. Citiţi-le povestea despre “Picătura Pica” (10 min)

3. Discutaţi despre poveste şi desenaţi pe tablă ciclul apei, incluzând toate fazele. (10 min)

4. Acum faceţi cu ei o călătorie prin ciclul apei.

5. Faceţi în clasă un cerc mare, pe marginile căruia puneţi ca Opriri “Cardurile ciclului

apei” Vor fi 11 Opriri. Ordinea cardurilor este cea de pe aceeaşi pagină cu cardurile.

31

6. Sunt mişcări aparte pentru fiecare oprire de-a lungul drumului.

7. Profesorul trebuie să exerseze mişcările cu elevii, înainte de a merge prin ciclul apei.

8. Apoi profesorul, făcând toate mişcările, va trece în revistă ciclul apei, astfel încât elevii

să observe exact ce vor avea de făcut

9. Împărţiţi elevii în 11 grupuri deoarece sunt 11 opriri în ciclul apei. Puneţi fiecare grup să

stea la o oprire diferită.

10. Când toate grupurile sunt la locurile lor, puneţi-i pe elevi să facă mişcările adecvate

pentru acea oprire. Apoi, profesorul spune “Călătorie spre următoarea oprire din ciclul

apei!”. Elevii vor merge spre următoarea oprire şi vor face mişcările specifice pentru

acea oprire. Profesorul le povesteşte din nou despre călătorie. Călătoria continuă până

când grupurile se întorc la poziţia sau oprirea iniţială. (20 min)

11. După ce călătoria s-a terminat, daţi-le câte o bucată de hârtie şi puneţi-i să deseneze

oprirea lor favorită de-a lungul ciclului apei. (5 min)

12. Arătaţi desenele clasei şi întrebaţi copiii de ce este oprirea lor favorită. (5 min)

DEFINIŢII DIN CICLUL APEI

condensare: modul în care se formează norii pe cer. Apa se transformă din gaz, în lichid

evaporarea: modul în care apa se ridică de pe suprafaţa Pământului; ea poate să se ridice

atât din ocean, cât şi dintr-o băltoacă sau din orice alt alt loc acoperit cu apă. Apa se transformă

din lichid, într-un gaz uşor care se înalţă.

precipitaţiile: modul în care apa cade din nori, jos pe Pământ. Ea poate cădea sub formă de

ploaie, zăpadă, grindină, lapoviţă.

apele de suprafaţă: apa care curge în pâraie, râuri sau pe pământ, după ploaie sau topirea

zăpezii.

apele subterane: apa care s-a prelins sub pământ. Aceasta devine parte a pânzei de apă

freatică (apa care în mod natural izvorâşte din subteran, fiind folosită ca apă de băut, în fântâni),

sau poate să curgă într-o suprafaţă mare de apă cum ar fi un ocean sau un lac.

transpiraţia: modul în care apa este eliberată de către plante, sub formă de gaz, din nou în

mediu. Plantele îşi extrag apa din sol cu ajutorul rădăcinilor, iar pe urmă o eliberează sub formă

de gaz prin frunze.

32

CĂLĂTORIA PICĂTURII PICA

Era o zi caldă, cu un soare strălucitor. Pica- Picăturica de apă- începea să se simtă iar fără

astâmpăr; ea ştia că era timpul să o ia din loc. Nu mai fusese plecată din ocean, de taare, taare

mult timp. Când visa, trăia parcă aievea aventurile ei prin Cercul Apei. Îşi aducea aminte de o

vreme când plutea în adâncul pământului alături de mulţi prieteni asemeni ei. Tânjea să fie iar

acolo şi ştia ce are de făcut ca să ajungă iar în tărâmul subpământean. Pica a înotat la suprafaţa

apei, Surprinzător, prietenul ei Rică- Picăturică avea aceeaşi idee.

- Hei, Pica! Eşti gata de călătorie? a întrebat el

- Da. Mă gândesc să fac iar o călătorie prin Cercul Apei. Mergi şi tu? s-a interesat ea.

-Ar fi grozav să am un prieten în călătorie!

-Acesta-i motivul pentru care stau aici, sus, la suprafaţa apei. Hai să mergem!

Ei au sărit din apă spre soare şi cu fiecare moment care trecea, se simţeau din ce în ce mai

uşori. Chiar asta se întâmpla, se transformau în vapori de apă şi, evaporându-se, urcau plutind

spre cer. Ei s-au ridicat împreună deasupra oceanului şi când au ajuns foarte, foarte sus, au

văzut alte picături de apă stând laolaltă în ceea ce părea a fi o minge pufoasă de bumbac. Pica

şi Rică s-au îndreptat repede spre “mingea de bumbac” şi când au intrat în ea, au devenit iar

picături de apă.

- Bună ziua la toată lumea! Credeţi că va ploua curând? a întrebat Rică în glumă. Pica şi Rică

ştiau că următoarea parte a călătoiei lor va fi un plonjon din norul plin de picături; o să cadă sub

formă de ploaie peste tot.

După câteva ore, a venit timpul potrivit. Erau destule picături adunate în nor, aşa că au început

să cadă pe Pământ. Oare unde vor cădea? Rică şi Pica au căzut pe o frunză a unui bătrân stejar

şi s-au prelins încet pe pământ. Odată ce au ajuns în sol, au fost sorbiţi în sus, spre “inima”

stejarului de către rădăcinile lui uriaşe. Şi copacilor le este sete! Rădăcinile i-au împins sus şi tot

mai sus, până la frunzele verzi, de unde au fost eliberaţi să plutească spre cer. S-au tot ridicat

până când au atins din nou norii.

-Te simţi bine să fii din nou aici, plutind pe cer- a spus Rică

-Partea mea preferată e căderea şi vreau să facem asta din nou, acum! a exclamat Pica şi şi-au

dat drumul amândoi să cadă iar pe pământ.

Ei au căzut pe un deal, s-au rostogolit prin iarbă şi au ajuns într-un pârâiaş. Pârâiaşul i-a purtat

până la un râu mare unde au rămas câteva zile. Râul curgea prin sătucuri, traversa oraşe mari şi

uda rădăcinile arborilor din păduri întinse. Ei au călătorit pe lângă fabrici şi ferme, au poposit în

spatele unui baraj mare şi au trecut pe sub poduri.

După o vreme, râul a început să devină un pic mai noroios şi parcă mai leneş şi lui Rică a

început să-i miroasă a sare. Ei se îndreptau spre ocean şi puteau vedea chiar în faţă apa lui

albastră. Cu un plescăit, cele două picături au ajuns iar în ocean, locul din care plecaseră cu

ceva timp în urmă. Aşa au străbătut ei “Cercul Apei”!

-Oau, ce călătorie! Sunt gata s-o iau de la capăt! Rică, vrei să vii din nou cu mine? – a întrebat

Pica, zâmbind cu gura până la urechi. Nu avea de gând să lenevească în ocean; voia să plutească

liberă şi fără griji pe cer.

-Sigur! sunt gata de o nouă aventură! Hai să stăm la soare pe suprafaţa apei! a spus el ghiduş. Şi

aşa au şi făcut

33

CICLUL APEI (“Cercul Apei”)

OCEAN

Evaporare

Condensare

Precipitaţii

Ape subterane

Transpiraţie

Ape de

suprafaţă

Condensare

Vegetatie

CARDURI „CICLUL APEI”

34

OCEAN NORI PLOAIE/ZĂPADĂ

PÂRAIE/RÂURI/FLUVII APE SUBTERANE ARBORI/PLANTE

Ciclul Apei în clasă:

2 carduri Ocean

3 carduri Nori

3 carduri Ploaie

câte 1 card din restul da carduri

Aşezaţi-i într-un cerc în jurul clasei:

Ocean – Nori- Ploaie- Arbori- Nori- Ploaie- Râu-

Ocean- Nori- Ploaie- Ape subterane (care ar

trebui să vă aducă înapoi la cardul Ocean de la

început)

OCEAN – elevii imită cu braţele mişcările valurilor

NORI – elevii stau foarte aproape unii de alţii şi tremură

PLOAIE/ZĂPADĂ – elevii fac să plouă şi să ningă cu degetele şi scot sunete Pic, Pic, Pic.....

ARBORI- elevii se prefac că sunt sorbiţi de rădăcini, punându-şi mâinile pe pământ şi apoi ridicându-le în aer

şi fluturându-şi degetele

RÂURI – elevii îşi pun mâinile împreună, faţă în faţă, o palmă spre cealaltă, cu degetele îndreptate înainte şi

mişcându-şi mâinile ca şi cum s-ar mişca unda râului

APĂ SUBTERANĂ – elevii stau drept şi apoi “se preling” încet într-o poziţie aplecată

35

OBIECTIVE Elevii vor învăţa mai

mult despre poluarea

apei; cauzele şi efectele

acesteia.

MATERIALE Copii ale paginilor listate

în procedură, hârtie

reciclabilă, instrumente

de desenat şi spaţiu.

METODE Elevii participă la discuţii

cu clasa, simulează

anumite procese, lucrează

pe echipe şi lucrează

împreună la un studiu de

caz privind poluarea.

Elevii mai mici vor mima

procesul, vor discuta

despre poluarea apei şi

vor face desene despre

poluarea apei şi postere

de conştientizare.

NIVEL ŞI DURATĂ

Timp: 50-55 minute

sau 2 ore de curs în cazul

în care discuţiile sunt

interesante şi

fundamentate

Clasele: 5-8

Varianta: cl. 1-4

.

CADRU GENERAL Unde se duc apa şi reziduurile, săpunul şi zgura, chimicalele şi

gunoaiele după ce sunt deversate într-un râu? Unii cred, se pare, că

acestea dispar pur şi simplu. Ceea ce este în afara câmpului lor

vizual este şi în afara gândirii lor. Totuşi, judecând realist, ştim că

trebuie să se ducă undeva şi că nu dispar pur şi simplu. Deci unde se

duc?

În această lecţie, elevii vor învăţa ce se întâmplă cu apa şi alte lucruri

deversate sau aruncate în toaletă. De fapt, ei simulează acest proces

în mod colectiv. Apoi elevii vor discuta despre poluarea apei

generată în casele noastre şi vor descoperi modalităţi prin care ar

putea schimba ceva. După această discuţie, elevii vor „juca” într-un

scenariu al poluării apei pentru a identifica multe dintre sursele

poluării, precum şi modurile de prevenire a acesteia pe viitor .

MODUL DE DESFĂŞURARE Faza 1 Prezentarea temei

1.Spuneţi-le elevilor că această lecţie este despre poluarea apei.

Întrebaţi dacă ştie cineva ce este poluarea apei. Puneţi câţiva elevi

să îşi spună părerea. Poluarea apei e reprezentată de orice

substanţă intrată în pânza freatică a Pământului care degradează

apa şi o face dăunătoare vieţii. Aceasta poate fi biologică, chimică

şi/sau fizică. Un exemplu de poluare biologică este materia

organică, cum ar fi apa de canalizare. Abundenţa solului în râuri

sau sedimentarea este un exemplu de poluare fizică. Cel mai

frecvent tip la care ne gândim ca reprezentând poluarea este însă

poluarea chimică. Un exemplu de poluare chimică este deversarea

chimicalelor dintr-o fabrică într-un râu. (5 min)

2. Daţi fiecărui elev câte o copie a articolului „Cauzele şi efectele

poluării apei”. Citiţi elevilor fragmentul şi explicaţi-le, dacă este

necesar, termenii.(5 min)

Faza 2 Joc „Apa din casele noastre” 3. Acum elevii vor afla, simulând procesul, ce se întâmplă cu apa din

casele lor. Vedeţi scenariul „Apa din casele noastre” pentru părţile

şi acţiunile corespunzătoare.

4. Profesorul va atribui roluri fiecărui elev. Uitaţi-vă din nou la

scenariul „Apa din casele noastre” pentru a vedea câţi elevi vor

interpreta fiecare rol. Spuneţi fiecărui elev ce va trebui să facă.

5. Faceţi loc elevilor pentru a-şi realiza rolurile.

6. Repetaţi fiecare parte. Apoi cereţi elevilor să se ridice. Plasaţi-i în

locurile potrivite pentru a-şi juca rolurile. Deversările vor intra în

scenă primele, apoi ţevile, apoi urmaţi traseul ce se încheie cu marea.

(5 min)

36

Faza 3 Listă poluanţi 7. Împărţiţi elevii în grupuri de câte 3 sau 4. Daţi-le o bucată de

hârtie reciclabilă şi cereţi-le să întocmească o listă a „lucrurilor” pe

care le deversează sau aruncă în toaletă.

8. Cereţi-le să decidă, folosindu-se de articolul „Cauzele şi efectele

Poluării Apei”, pe care l-au primit mai devreme, ce tipuri de poluare

generează. (5 min)

9. Apoi spuneţi-le elevilor ce fel de substanţe sunt înlăturate din apa

deversată primară de către uzinele de epurare (pentru acesta, vedeţi

„Tratamentul primar”). Spuneţi-le să taie respectivele substanţe de pe

listă.

10. Cereţi-le elevilor să stabilească ce substanţe poluante provin din

casele lor rămân totuşi în apă. (5 min)

Faza 4 Studiu de caz (găsirea de soluţii) 11. Separaţi elevii în patru noi grupe. Daţi fiecărui elev câte o copie a

Studiului de caz „Râul Nefericit şi Marea-Nu-Atât-de-Verde”. Citiţi

scenariul împreună cu ei.

12. Desemnaţi fiecărui grup una din următoarele funcţii:

- Reprezentanţi ai Brizei Mării

- Reprezentanţi ai micilor oraşe de pe Râul Fericit.

- Reprezentanţi ai fabricii XYZ

- Reprezentanţi ai companiilor de exploatare forestieră.

Acesta va fi grupul de oameni din scenariul pe care îl vor reprezenta.

Spuneţi-le că se vor reuni mai târziu pentru a discuta cu întreaga clasă

răspunsurile la următoarele întrebări:

- Care din lucrurile pe care le faceţi acum (adică cei pe care îi

reprezentaţi) ar putea cauza poluare?

- Ce puteţi face pentru a opri poluarea?

Cereţi-le să lucreze în grupuri pentru a se gândi şi a găsi răspunsurile

la aceste întrebări, folosindu-se de scenariu. Răspunsurile vor fi scrise

pe hârtie. (15 min)

13. În ultimele 15 minute, cereţi-le elevilor să formeze un cerc,

membrii aceluiaşi grup rămânând unul lângă altul. Puneţi-i să discute

răspunsurile la întrebările de mai sus. Încurajaţi elevii din alte grupuri

să răspundă la întrebări. Scopul este ca elevii să se gândească la

subiectul poluării apei şi să îl discute împreună. (15 min)

VARIANTĂ PENTRU ACEASTĂ ACTIVITATE CL.1-4 Faza 1 Prezentarea temei 1. Spuneţi-le elevilor că lecţia aceasta va fi despre poluarea apei. Întrebaţi dacă ştie cineva ce

este poluarea apei. Puneţi câţiva elevi să îşi spună părerea. Poluarea apei o reprezintă orice

substanţă ce ajunge în apă şi o face periculoasă pentru fiinţele vii. Daţi-le câteva exemple cum

ar fi chimicalele, gunoiul şi turbulenţa apelor (prea mult pământ amestecat cu apa).

Faza 2 Scenariul „Apa din casele noastre” 2. Acum elevii vor afla, simulând procesul, ce se întâmplă cu apa din casele lor. Vedeţi „Apa

din casele noastre” pentru părţile şi acţiunile corespunzătoare.

Explicaţi-le ce reprezintă fiecare parte a procesului. Când le descrieţi uzina de epurare,

explicaţi-le că aceasta curăţă apa înainte de a ajunge în râu.

Întrebaţi-i dacă vă pot spune de ce este important ca apa să fie epurată înainte de a ajunge în

37

râu.

3. Profesorul va desemna roluri tuturor elevilor. Vedeţi din nou „Apa din casele noastre” pentru

a vedea câţi elevi vor juca fiecare rol. Spuneţi-le elevilor ce vor trebui să facă.

4. Faceţi-le loc elevilor pentru a putea să îşi realizeze rolurile.

5 Repetaţi fiecare rol. Apoi cereţi elevilor să se ridice. Plasaţi-i în locurile potrivite pentru a-şi

juca rolurile. Deversările vor intra în scenă primele, apoi ţevile, apoi urmaţi traseul ce se încheie

cu marea. (15 min)

Faza 3 Joc „Poluarea râului” 6. Întrebaţi-i pe elevi ce s-ar întâmpla dacă ar arunca lucruri direct în râu. Informaţi-i apoi că se

vor juca „Poluarea Râului”.

7. Profesorul va face rost de 15 bucăţi de hârtie reciclabilă. Întrebaţi-i pe elevi ce fel de lucruri

poluează râurile, cine le poluează şi ce se poate întâmpla dacă acestea ajung în râuri. Elevii ar

putea avea nevoie de ajutor. Răspunsurile urmărite sunt următoarele:

- Gunoiul – aruncat de oameni – poate fi dăunător vieţii din râuri şi mări

- Chimicalele – pot proveni din gunoiul aruncat de oameni, cum sunt scurgerile din

baterii vechi, de asemenea de la fabrici şi mine, precum şi chimicalele agricole - şi acestea au

un efect dăunător asupra vieţii din râuri şi mări, unele având efect mai puternic decât altele.

- Turbulenţa apei – aceasta se datorează erodării solului sau alunecărilor de teren, solul

ajungând în ape - poate fi generată de activităţi agricole sau forestiere - turbulenţa dăunează

formelor de viaţă ce trăiesc în apă.

8. Apoi profesorul va scrie „GUNOI” pe cinci dintre hârtii, „CHIMICALE” pe alte cinci,

respectiv „ TURBULENŢĂ” pe restul de cinci, le va mototoli făcând bile de „poluare” pentru

joc. Profesorul le va arăta elevilor şi le explica ce se întâmplă. (10 min)

9. Cereţi-le elevilor să joace următoarele roluri:

- 5 elevi vor reprezenta râul

- 3 peştii din mare

- 5 agenţi poluanţi

- iar restul marea

10. Daţi celor 5 agenţi poluanţi câte 3 „bile de poluare”. Spuneţi-le să nu facă nimic cu ele până

nu începe jocul.

11. Elevii care joacă rolul râului vor forma un şir mimând mişcarea curgerii cu mâinile către

mare. Cei care reprezintă marea vor forma un cerc la capătul „râului” şi vor face salturi. Cercul

mării va avea o deschidere către râu. Peştii vor înota în cerc. Spuneţi-le elevilor că râul este

curat, sănătos. Apoi…agenţii poluanţi sosesc.

12. Fiecare agent poluant are 3 „bile de poluare”. Ei dau pe rând celor din râu câte o „bilă de

poluare”. Apoi elevii ce reprezintă râul pasează bilele către mare. „Bila de poluare” va rămâne

aici. Continuaţi procesul până ce toate cele 15 bile ajung în mare.

13. Întrebaţi peştii ce se va întâmpla cu ei, având atâta poluare în mare. Ei se vor îmbolnăvi.

Cereţi-le să tuşească şi să strănute.

14. Cereţi-le elevilor care reprezintă marea să colecteze „bilele de poluare” şi să le desfacă.

Ceilalţi elevi se pot întoarce la locurile lor. Profesorul va strânge bilele desfăcute şi le va citi din

nou clasei. (15 min)

15. Întrebaţi elevii ce pot face pentru a stopa poluarea apei. Scrieţi ideile lor pe tablă.

Faza 4 Poster 16. Daţi fiecărui elev câte o bucată de hârtie reciclabilă. Cereţi-le să creeze o imagine a Râului

Fericit vs. Râul Poluat sau să deseneze un poster de conştientizare informând oamenii despre

poluarea apei şi modurile de stopare a acesteia. (15 min)

38

Scenariul “Apa din casele noastre” Scurgeri şi Deversări: 4 elevi –fac sunete foşnitoare şi se învârt în cercuri, spunând:

„Orice puneţi în chiuvete, căzi sau toalete trece odată cu noi prin ţevi”

Ţevi: 4 elevi – se ţin de mâini– pufăie – spunând: „ Noi ducem apa la staţiile de

epurare.”

Staţia de epurare: 3 elevi – se ţin de mâini într-un cerc, spunând: „Eu scot tot felul de

lucruri din apă.”

Râul: 5 elevi – stau în rând – ţin mâinile pe talia celui din faţă şi merg pe loc, spunând:

„Eu duc apa către mare.”

Marea: restul clasei – un cerc mare de elevi – fac salturi – spunând: „Eu colectez apa

din râuri şi tot ce e în ea”

CAUZELE ŞI EFECTELE POLUĂRII APEI

POLUAREA EXEMPLE EFECT Reziduuri

biodegradabile

Reziduuri animale (inclusiv umane)

şi resturi de mâncare.

Aceste reziduuri hrănesc o anumită

bacterie care foloseşte prea mult

oxigen din apă – lăsând prea puţin

pentru ca şi alte specii să trăiască.

Pot răspândi şi anumite maladii.

Îngrăşăminte

agricole (fosfaţi

şi hidraţi)

Apă de canalizare, gunoi de grajd,

fertilizatori, detergenţi şi reziduuri

industriale

Acest tip de poluare poate genera

creşterea rapidă a unor specii.

Datorită acestei creşteri scăpate de

sub control, alte specii mor.

Căldura Apa folosită pentru răcirea

centralelor electrice sau a altor

echipamente industriale

Acest tip de poluare încălzeşte apa.

Prin creşterea temperaturii apei,

cantitatea de oxigen din apă scade.

Aceasta poate cauza moartea unor

specii.

Sedimentele Eroziunea solului datorată

construcţiilor, anumitor tehnici

agricole şi de minerit, inundaţiile şi

gunoaiele antrenate de ploi de pe

străzile oraşelor şi din parcări

Acest tip de poluare umple lacurile

şi iazurile, dăunează ecosistemelor,

poate omorî anumite specii, cât şi

icrele peştilor şi creşte temperatura

apei. (vedeţi deasupra)

Toxinele industrie, agricultură, reziduuri

menajere impropriu aruncate în

canalizare sau toalete.

Acest tip de poluare poate avea

efecte enorme asupra vieţii.

Toxinele cauzează oamenilor

probleme serioase de sănătate şi pot

duce la moarte. Mai mult, ele au

acest efect şi asupra altor specii.

Reziduuri

radioactive

Scurgeri din spitale, uzine, mine de

uraniu.

Acest tip de poluare cauzează

omului cancer şi uneori moartea.

Are un efect foarte dăunător pentru

majoritatea speciilor.

39

STUDIU DE CAZ

RÂUL NEFERICIT ŞI MAREA-NU-ATÂT-DE-VERDE Seabreeze* este un oraş mic, dar bine dezvoltat, aflat pe ţărmul Mării Verzi. În timpul sezonului

estival, o mulţime de turişti se adună aici pentru a face plajă şi a înota în ocean, pentru a vizita

magazinele de pe strada principală şi pentru a mânca delicioasele preparate marine pentru care e

vestit oraşul. De obicei, locuitorii oraşului adună un câştig bunicel în timpul sezonului turistic.

Restaurantele se umplu, magazinele vând cadouri şi gustări iar hotelurile sunt toate rezervate.

Până şi benzinăriile câştigă mai mult, datorită turiştilor ce vin cu maşinile în week-end.

Cu toate acestea, lucrurile au început să se schimbe în ultima vreme. Locuitorii oraşului au

observat că apa e de un maroniu mohorât, nemaiavând culoarea verde cristalin de unde marea

îşi trage numele. De asemenea, au observat o mulţime de mizerii aduse pe ţărm. Pescarii din

zonă sunt foarte îngrijoraţi; ei nu au mai prins atât de mult peşte.

„ Apele acestea erau pline de peşte. Acum ne ia o zi întreagă să prindem cât prindeam mai

demult într-o oră”, spunea unul dintre pescari.

Specialiştii în probleme de mediu au venit la Seabreeze pentru a determina care este problema.

Ei susţin că Marea Verde este poluată iar această poluare provine din Seabreeze! De asemenea,

ei au sfătuit oraşul să investigheze poluarea venită de pe Râul Fericit.

Râul Fericit curge din munţii din Nord, trecând prin mai multe orăşele şi deşerturi şi se varsă în

Marea Verde. Pământurile din vecinătatea râului sunt bune pentru agricultură, aşa că multe din

orăşelele riverane folosesc aceste pământuri pentru a creşte culturi. Unii chiar îşi pasc animalele

pe ţărmuri şi câmpurile de pe râu. Multe dintre aceste orăşele au staţii de epurare pentru apa

menajeră. Cu toate acestea, multe din orăşele îşi aruncă în mod regulat gunoaiele în râu, în loc

să le ducă în zonele special amenajate.

De asemenea, pe râu se află şi fabrica XYZ; aceasta funcţionează de doar cinci ani. XYZ

produce X, Y şi Z şi foloseşte apa râului pentru a răci maşinile folosite pentru fabricarea acestor

produse, ulterior deversând apa înapoi în râu. XYZ foloseşte în procesul de producţie nişte

chimicale toxice, dar proprietarii fabricii susţin că se debarasează de acestea în mod corect. Au

fost zvonuri cum că ar exista mici scurgeri ocazionale ale acestor toxine în Râul Fericit, dar nu

se ştie dacă aceste zvonuri sunt adevărate.

În regiunea montană de unde izvorăşte Râul Fericit, lucrătorii forestieri au tăiat copaci pentru a

îi exporta. De cele mai multe ori, aceştia taie copaci de o manieră ce nu cauzează eroziunea

solului, dar unele companii forestiere au devenit lacome. Lemnul valorează o mulţime de bani.

Cu cât se taie mai repede, cu atât se vinde mai mult lemn şi compania câştigă mai mult. Când

sunt tăiaţi mulţi copaci în aceeaşi zonă, se cauzează eroziunea solului.

Se pare că sunt multe motive pentru care Râul Fericit e atât de nefericit iar Marea Verde nu mai

e verde. Puteţi ajuta la soluţionarea acestei probleme de poluare a apei?

*Seabreeze (pronunţie: Sibriiz) = Briza Mării

TRATAMENTUL PRIMAR Tratamentul primar al apei curăţă unele dintre bucăţile mai mari de material biodegradabil din

apa ce ajunge în râu. De asemenea, elimină o parte din gunoaiele şi pietrele ajunse în sistemul

de canalizare. Cu toate acestea, dacă gunoiul e aruncat direct în râu, nu trece prin acest proces şi

nu va fi niciodată eliminat din apă. Procesul de clorinare care are loc după ce apa a fost tratată,

elimină majoritatea bacteriilor şi viruşilor. Tratamentul primar nu elimină toxinele şi nici toate

deşeurile biodegradabile. Râul va primi încă aceşti poluanţi după tratament.

40

OBIECTIVE Elevii vor identifica ce

este gunoiul, de unde

vine el, de ce fac oamenii

atâta mizerie, efectele pe

care le are asupra

mediului şi ce poate fi

făcut ca să oprim

producerea de mai mult

gunoi

MATERIALE Resturi de hârtie, pagina

“Date reale despre

gunoi”, o pungă plină cu

ambalaje (e necesar un

număr de obiecte cel

puţin egal cu numărul

elevilor din clasă), o

coală mare de hârtie.

Pentru Variantă mai sunt

necesare două coşuri de

gunoi şi o bucată de cretă

pt a desena linia de start.

METODE Elevii participă la lucrul

în grup, la discuţii şi

compuneri creative în

clasă şi semnează un

“Angajament de a nu mai

arunca gunoaie pe jos”.

Elevii mai mici vor juca

un joc de ştafetă.



Varianta: cl. 1-4

CADRU GENERAL

Pământul este un loc minunat şi casa multor specii diferite. Oamenii

tind să uite că Pămânul este, de fapt, o casă şi că noi facem foarte

multe lucruri care-i distrug frumuseţea.

“Mulţumită” oamenilor, Pământul este acoperit de gunoaie. Peste tot

unde te plimbi, dai de gunoaie: pe străzile din oraş, dar şi pe potecile

din pădure. Ce este, de fapt, gunoiul? El este orice lucru aruncat pe

jos în loc să fie depozitat unde trebuie. De multe ori, oamenii nici nu

se gândesc la efectele dezastruoase pe care le poate avea gunoiul,

asupra locului unde a fost aruncat pe jos. Ei cred că gunoiul va

dispărea pur şi simplu!

Multor oameni le este prea lene să arunce gunoiul la coşul de gunoi

sau în containerul pentru gunoaie şi nu se gândesc la consecinţele

negative pe care acest lucru l-ar putea avea asupra mediului. Până la

urmă, efectele negative ne vor afecta şi pe noi şi multe alte specii de

plante şi animale. Haideţi să punem capăt mizeriei!

În acestă lecţie, elevii vor învăţa mai multe despre ce este gunoiul, de

unde vine el şi cum afectează mediul. Ei vor întocmi o listă de lucruri

care pot fi făcute cu gunoiul în loc să-l arunce pe jos şi vor semna un

“Angajament de a nu mai arunca gunoi”

MODUL DE DESFĂŞURARE **Înainte de a începe lecţia, profesorul trebuie să adune de afară o pungă mare plină cu ambalaje folosite sau alte obiecte. Acest lucru nu va fi greu întrucât se găseşte gunoi peste tot. Se vor aduna lucruri diferite precum: pahare de plastic, sticle de plastic, pungi de cipsuri, mucuri de ţigară, tot felul de ambalaje şi orice alte deşeuri care pot fi găsite. Elevii vor folosi aceste obiecte (guno)i pentru lecţie.

Înainte de a-l da elevilor, atrageţi-le atenţia să aibă grijă să nu se rănească (ex. se pot tăia în margini ascuţite). Urmăriţi-i atent în ceea ce fac şi după activitate, puneţi-i să se spele pe mâini. Faza 1 Prezentarea temei 1. Faceţi o scurtă introducere (vezi Cadru general)

2. Întrebaţi elevii dacă ştiu ce este gunoiul. Povestiţi-le că gunoiul

este tot ceea ce vedem aruncat în parcuri, pe străzi, în alte locuri

aproape de containerele de gunoi dar nu în ele şi în multe alte

locuri.

3. Înterbaţi-i pe elevi unde au văzut gunoaie, dacă au aruncat gunoi

pe jos şi de ce sau dacă au văzut pe alţii aruncând gunoi pe jos.

4. Citiţi-le pagina “Date reale despre gunoi”

Faza 2 Povestea vieţii deşeurilor”

5. Împărţiţi elevii în grupe de 3-4 persoane.

6. Daţi fiecărui grup, din punga cu gunoaie, una sau două bucăţi

41

(piese) şi o bucată de hârtie folosită (să aibă o faţă curată)

7. Ei trebuie să scrie ce fel de gunoi este şi de unde vine (ex. de la o

persoană leneşă, de la un magazin, dacă a căzut dintr-un coş de

gunoi, etc). Pe urmă, grupul va scrie o poveste imaginară despre

“viaţa” piesei pe care au primit-o pentru studiu, de la “naşterea”

ei (crearea pentru a fi de folos oamenilor) până la “moartea” şi

“îngroparea” ei în pământ.

8. După ce termină de scris, fiecare grup îşi va citi povestea restului

clasei.

9. După aceasta, grupurile vor scrie 5 lucruri care ar putea fi făcute

pentru a preveni “îngroparea" gunoiului în pământ.

Faza 3 Semnarea angajamentului

În final, elevii vor semna “Angajamentul de a nu mai arunca gunoaie

pe jos”. În partea de sus a unei hârtii mari tip poster, profesorul scrie:

“Noi, elevii clasei a ..... , având ca profesor pe......................... , semnăm această declaraţie de a nu mai arunca gunoi pe jos. În felul acesta, noi vrem să protejăm mediul. Punându-ne aici semnătura, noi promitem să nu mai aruncăm gonoi pe jos de acum înainte” Elevii vor semna sub acest text. Ei vor semna doar dacă vor. Nu

trebuie să fie forţaţi să facă asta. Posterul astfel obţinut va fi afişat

undeva la vedere în clasă pentru a reaminti elevilor promisiunea pe

care au făcut-o. VARIANTĂ pentru clasele 1-4

**Înainte de a începe lecţia, profesorul trebuie să adune de afară o pungă mare plină cu gunoi. Acest lucru nu va

fi greu întrucât se găseşte gunoi peste tot. Se vor aduna lucruri diferite precum: pahare de plastic, sticle de

plastic, pungi de cipsuri, mucuri de ţigară, tot felul de ambalaje şi orice alte deşeuri care pot fi găsite. Elevii vor

folosi aceste obiecte (gunoi) pentru lecţie.

Înainte de a-l da elevilor, atrageţi-le atenţia să aibă grijă să nu se rănească (ex. se pot tăia în margini ascuţite).

Urmăriţi-i atent în ceea ce fac şi după activitate, puneţi-i să se spele pe mâini.

Faza 1 Prezentarea temei 1. Faceţi o scurtă introducere (vezi Cadru general)

2. Întrebaţi elevii dacă ştiu ce este gunoiul. Povestiţi-le că gunoiul este tot ceea ce vedem

aruncat în parcuri, pe străzi, în alte locuri aproape de containerele de gunoi, dar nu în ele şi

în multe alte locuri.

3. Întrebaţi-i pe elevi unde au văzut gunoaie, dacă au aruncat gunoi pe jos şi de ce, sau dacă

au văzut pe alţii aruncând gunoi pe jos.

4. Citiţi-le pagina “Date reale despre gunoi”

Faza 2 Desen “Povestea vieţii deşeurilor” 5. Daţi fiecărui elev un obiect din punga cu gunoaie şi puneţi-i să deseneze “povestea vieţii”

obiectului pe care l-au primit, până când acesta ajunge în pământ.

6. Arătaţi desenele întregii clase sau faceţi o expoziţie ad-hoc cu ele.

Faza 3 Joc “Ştafeta gunoiului” 7. Este timpul să jucăm un joc! Elevii vor începe să joace “Ştafeta gunoiului”. Paşi de urmat:

Eliberaţi un spaţiu larg în sală. (sau ieşiţi cu elevii în curtea şcolii)

Împărţiţi elevii în două echipe. Echipele trebuie să fie alcătuite dintr-un număr egal de

elevi. Dacă este un elev în plus, acesta va fi folosit ca observator la linia de start.

Echipele stau aliniate la un capăt al sălii/terenului.

La celălalt capăt, puneţi 2 coşuri de gunoi în dreptul fiecărei echipe

42

Marcaţi pe podea/pământ linia de start, în spatele căreia trebuie să stea cele două echipe. Fiecare elev va trebui să aibă în mână câte un obiect din plasa de gunoaie Când profesorul spune Start! primii 2 elevi din fiecare echipă, aflaţi lângă linia de start, fug

şi aruncă obiectul în coşul de gunoi. Elevii fug înapoi şi se aşează în coada propriului rând Atenţie!

Următorul elev din fiecare echipă, va pleca doar după ce colegul de echipă plecat înaintea lui,

s-a întors la linia de start Jocul continuă până când fiecare elev a aruncat obiectul în coşul de gunoi. Obiectele trebuie

să ajungă în coş.

Câştigă echipa care a terminat cel mai repede de aruncat toate obiectele la coş.

Faza 4 Semnare angajament

La final, elevii vor semna “Angajamentul de a nu mai arunca gunoaie pe jos”.

În partea de sus a unei hârtii mari tip poster, profesorul scrie: “Noi, elevii clasei a ..... , având

ca profesor pe......................... , semnăm aceast angajament de a nu mai arunca gunoi pe jos.

În felul acesta, noi vrem să protejăm mediul. Punându-ne aici semnătura, noi promitem să

nu mai aruncăm gonoi pe jos de acum înainte” Elevii vor semna sub acest text. Ei vor semna doar dacă vor. Nu trebuie să fie forţaţi să facă

asta. Posterul astfel obţinut va fi afişat undeva la vedere în clasă pentru a reaminti elevilor

promisiunea pe care au făcut-o.

“Date reale despre gunoi” plasticul şi polistirenul se descompun şi dispar în mai mult de un milion de ani descompunerea unui vas de aluminiu durează de la 200, la 500 de ani filtrul ţigărilor conţine chimicale toxice. Când sunt aruncate pe jos, toxinele ajung în aer

şi în apă, poluându-le pe amândouă multe animale mor în fiecare an din cauza gunoaielor. Uneori cad în capcana gunoaielor,

se sufocă ori se strangulează. Câteodată confundă gunoiul cu mâncarea, se intoxică şi

mor. de multe ori, în recipienţii din gunoi se găsesc substanţe toxice precum resturile de

produse petroliere, detergenţii sau substanţele folosite la dezinsecţie. Toxinele ajung în

apă unde ucid plantele şi animalele a căror viaţă depinde de apă

gunoaiele pot polua pânza de apă freatică, apă folosită de oameni în alimentaţia lor. Gunoaiele arată murdar şi sunt murdare. Pământul este un loc minunat. De ce să-l murdărim? Profesorul poate adăuga şi alte date/exemple la această listă

SALĂ DE CLASĂ sau

TEREN DE JOACĂ Cele 2 echipe

Coşuri de gunoi

ST

AR

T

43


câteva din cauzele

poluării aerului, efectele

acestei poluări şi

modurile în care ei pot

ajuta la reduceea acestei

poluări

MATERIALE

Copii ale paginilor

indicate în Modul de

desfăşurare, instrumente

de desen şi hârtie

METODE

Se va face un

brainstorm* cu elevii

întregii clase având ca

subiect poluarea aerului.

Elevii vor participa prin

desenare la o activitate

prin care vor învăţa mai

mult despre poluanţii

aerului şi modurile de

stopare a poluării. Elevii

mai mari vor da o ştire la

radio.

NIVEL ŞI DURATĂ Nivel: cl. 5-8

Timp: 50-55 minute sau

2 ore de curs

Variantă pentru 1-4

* brainstorm (pronunţie:

breinstorm) = procedură

de a aduna idei de la

fiecare membru al

grupului. Fiecare idee,

fără a fi comentată în

vreun fel, va fi notată pe

o coală mare de hârtie.

Elevii pot să facă singuri

acest lucru sau profesorul

poate să scrie toate aceste

idei.

CADRU GENERAL

Cât este de important să poţi respira? Adevărul este că speciile de

plante şi animale de pe Pământ nu pot supravieţui fără un mod

oarecare de a respira. Plantele au nevoie de un gaz numit dioxid de

carbon pentru a-şi asigura hrana şi pentru a trăi. Oamenii, precum şi

alte animale, au nevoie de oxigen care este, de asemenea, un gaz.

Atât dioxidul de carbon, cât şi oxigenul apar în mod normal în aerul

curat (21% O2 şi mai puţin de 1%CO2). Este foarte trist că aerul de

pe tot Pământul este poluat continuu de către oameni şi activităţile

lor. Un aer poluat este un aer murdar; există lucruri numite poluanţi

care pun în primejdie speciile care trăiesc pe Pământ. Vestea bună e

că noi, oamenii care până acum am poluat aerul, putem să ne

schimbăm modul de viaţă şi să ajutăm ca aerul să redevină din nou

curat.

În această lecţie, elevii vor identifica câteva din cauzele poluării

aerului, efectele poluanţilor şi căile în care ei pot să reducă

“contribuţia” lor personală la poluarea aerului.


Faza 1 Prezentarea temei

1. Prezentaţi elevilor noţiunea de poluare a aerului. Întrebaţi-i dacă

ştiu ce înseamnă. Lăsaţi pe câţiva elevi să o definească. Aerul

poluat este aerul care conţine “lucruri” numite poluanţi care sunt

nocive pentru speciile vii de pe Terra şi pentru mediu. Explicaţi-

le elevilor că aerul curat este compus din: 78% azot, 21% oxigen,

1% dioxid de carbon, argon şi alte gaze şi vapori de apă.

2. Desenaţi pe tablă un cerc de mărime medie şi scrieţi în centrul lui

“poluarea aerului”. Rugaţi-i pe elevi să se gândească la câteva

cauze ale poluării aerului.

3. După ce toate cauzele enumerate au fost scrise în exteriorul

cercului, conectaţi-le prin linii la cercul aerului poluat. Pentru a

avea mai multe informaţii despre cauzele poluării aerului,

consultaţi tabelul despre descrierea poluanţilor la pagina “Despre

poluanţi”. (5min)

4. Tăiaţi copia după tabelul “Despre poluanţi” astfel încât fiecare

poluant să fie pe o fâşie distinctă de hârtie.

Faza 2 Posterul “Căutat de Poliţie” 5. Împărţiţi elevii în 7 grupuri

6. Din cele 8 fâşii cu descrierea poluanţilor, reţineţi poluantul 1-

monoxidul de carbon pentru că acest poluant va fi folosit de către

profesor.

7. Daţi fiecărui grup din cele şapte formate: descrierea unui poluant

din tabelul “Despre poluanţi”, o copie a tabelului “Ce stiţi despre

poluanţi”, câteva bucăţi de hârtie şi instrumente de desen.

44

.

8. Înainte de lecţie, profesorul trebuie să facă o copie a Posterului

“Căutat de poliţie!” şi să facă un desen al poluantului

monoxidul de carbon. Asiguraţi-vă să fie citit posterul şi ŞTIREA

RADIO (Raport de la locul crimei). Profesorul va citi această

ştire în faţa clasei, pentru a le arăta elevilor ce vor trebui şi ei să

facă la rândul lor. Profesorul joacă ambele roluri.

9. Arătaţi-le modelul cu Posterul “Căutat de Poliţie!” Spuneţi-le că

grupul lor va trebui să facă un poster pentru poluantul aerului pe

care l-au primit. Posterul va cuprinde informaţii precum: numele,

descrierea, locul unde a fost văzut ultima dată (de unde vine) şi

avertismentul (de ce este periculos). Citiţi clasei modelul de

poster pentru monoxidul de carbon. Ei vor nota pe tabelul “Ce

ştiţi despre poluanţi” informaţiile despre monoxidul de carbon pe

care le află de pe posterul model, precum şi datele despre

poluantul de pe posterul lor. Ei nu au deocamdată informaţii

despre cum poate fi oprit acest poluant (monoxidul de carbon). Ei

vor învăţa asta din ŞTIREA RADIO pe care o va interpreta

profesorul.

Faza 3 Ştire Radio “Un poluant periculos” 10. Profesorul interpretează ŞTIREA RADIO pentru a le arăta elevilor

ce vor avea de făcut în grupurile lor. Insistaţi să înţeleagă că şi ei

vor trebui să facă o ştire radio asemănătoare despre poluantul lor.

Ştirea făcută de ei va trebui să cuprindă toate informaţiile despre

acel poluant. După ştirea radio, ei ar trebui să aibă toate

informaţiile despre monoxidul de carbon în charturile lor. (10

min)

11. Grupurile vor lucra timp de 20min la posterul “Căutat de

Poliţie!” şi la Ştirea Radio “Un poluant periculos”.

12. După aceasta, fiecare grup va avea 3 minute ca să-şi prezinte

posterul şi să interpreteze ştirea radio. Grupurile care privesc vor

trebui să completeze tabelul lor “Ce ştiţi despre poluanţi” pe

măsură ce informaţiile devin disponibile.

13. La final, adunaţi de la grupuri tabelele “Ce ştiţi despre poluanţi”

completate.

(20 min)

VARIANTĂ PENTRU ACEASTA ACTIVITATE 1. Prezentaţi elevilor noţiunea de poluare a aerului. Întrebaţi-i dacă ştiu ce înseamnă. Lăsaţi

pe câţiva elevi să o definească. Aerul poluat este aerul care conţine “lucruri” numite

poluanţi care sunt nocive pentru speciile vii de pe Terra şi pentru mediu. Explicaţi-le

elevilor că aerul curat este compus din: 78% azot, 21% oxigen, 1% dioxid de carbon,

argon şi alte gaze şi vapori de apă. (5 min)

2. Daţi fiecărui elev câte o copie după paginile “Charturile poluanţilor 1-4” şi “Charturile

poluanţilor 5-8”

3. Puneţi-i pe elevi să împartă în 4, colile pe care le-a primit fiecare.

4. Explicaţi-le că vor folosi ambele feţe ale hârtiei. Pe faţa pe care scrie “Căutat de Poliţie”

ei vor desena chipul poluantului aerului căutat de poliţie. Pe partea cealaltă, ei vor

desena un mod de a opri acest poluant.

5. Citiţi din pagina “Despre poluanţi”, numele, sursa şi efectele poluantului nr. 1 şi daţi

elevilor 3 min. ca să deseneze acest poluant pe dreptunghiul alb de pe chartul

45

poluantului nr. 1.

6. După asta, citiţi-le căile de a stopa poluantul şi rugaţi-i pe elevi să deseneze în 3 min.

aceste căi pe dosul aceluiaşi dreptunghi de hârtie

7. Repetaţi aceşti paşi pentru fiecare din cei 8 poluanţi. Acest lucru va dura aprox. 50 min

întrucât sunt de făcut 16 desene.

8. Adunaţi desenele pentru a face cu ele o expoziţie în clasă.

ŞTIRE RADIO

despre Monoxidul de carbon

RAPORT DE LA LOCUL CRIMEI

Reporterul: "Mă aflu aici, la locul faptei, într-o zi toridă de vară, în oraşul Ceţei. Suntem în

căutarea unuia din cei mai periculoşi criminali, poluantul aerului- monoxidul de carbon.”

Reporterul se opreşte să ia un interviu unui adolescent care a trebuit să respire prea mult timp

aerul încărcat cu monoxid de carbon, din oraşul său. Adolescentul se ţine cu o mână de cap şi

cu cealaltă de burtă.

Reporterul: "Îmi cer scuze că te deranjez, dar pari foarte bolnav şi obosit. Spune-mi ce s-a

întâmplat."

Adolescentul: "Aşa e. Mă simt obosit şi ameţit. Mă doare groaznic capul şi nu pot merge mai

departe. Cred că am făcut gripă şi simt că mi-e greaţă. Am umblat toată ziua prin oraş şi cred că

de asta sunt atât de obosit."

Reporterul: “Cred că ai nevoie de puţin aer curat. Ai fost atacat de cel mai periculos poluant al

aerului- monoxidul de carbon. Nu poţi să-l vezi şi nici să-l miroşi, dar este foarte otrăvitor. El

cauzează ameţeală, greţă, insomnie şi câteodată chiar moartea. Îi place să de alovitura în oraşe

fiindcă 95% din monoxidul de carbon din aer provine de la gazele emanate de maşini.

Adolescentul: “Dar ce am putea face ca să împiedicăm monoxidul de carbon să ne mai polueze

aerul?”

Reporterul: “Ei bine, am putea să ne deplasăm mai puţin cu maşina şi am putea să mergem mai

mult pe jos. În viitor, vor exista probabil maşini care nu vor funcţiona cu benzină, ci cu un

combustibil mai curat; ar ajuta foarte mult să folosim un astfel de combustibil. Mai trebuie să

fim atenţi ca sobele noastre pe lemn, gaz sau cărbune să aibă o ardere curată, fără emanaţii de

gaze. Pentru aceasta, ar trebui să le întreţinem şi să le curăţam cu regularitate”

46

Căutat de Poliţie!

PENTRU POLUAREA AERULUI NUME MONOXID DE CARBON SAU CO DESCRIERE INCOLOR, INODOR,

GAZ OTRĂVITOR ŞI POLUANT AL AERULUI

UNDE A FOST VĂZUT ULTIMA DATĂ

IEŞIND PE ŢEVILE DE EŞAPAMENT ALE AUTOTURISMELOR ŞI ÎN LOCURILE UNDE SUNT ARŞI COMBUSTIBILI DIN LEMN SAU ŢIŢEI

AVERTISMENT NU RESPIRAŢI ACEST POLUANT AL AERULUI! MONOXIDUL DE CARBON CAUZEAZĂ: GREAŢĂ, AMEŢEALĂ, INSOMNIE ŞI CÂTEODATĂ CHIAR MOARTEA.

POSTER

47

Numele poluantului Descrierea Sursa principală de poluare Efecte Căi de a-l stopa

1. Monoxid de carbon nu-l vezi, nu-l miroşi, dar este otrăvitor

-95% de la vehiculele cu motor - 5% din combustibilul ars incomplet în sobele cu lemne, cărbune sau gaz.

dureri de stomac, dureri de cap, ameţeli şi câteodată chiar moartea.

-folosiţi mai puţin maşinile -mergeţi pe jos, cu bicicleta, skate-ul şi alergaţi mai mult - nu ardeţi lemne şi alte lucruri dacă nu e neapărat nevoie

2. Smog sau ceaţă

un strat/nour de gaze, de culoare gri sau maro, aflat de obicei deasupra oraşelor

vehicule cu motor, industria prelucrătoare de ţiţei şi gaz metan şi uzinele electrice

arsuri ale ochilor, dureri de cap, afecţiuni ale plămânilor, dureri de stomac, tuse şi usturimi în gât

-folosiţi mai puţin maşinile -mergeţi pe jos, cu bicicleta, skate-ul şi alergaţi mai mult -nu irosiţi curentul electric

3. Plumb

metale grele – otrăvitoare dacă sunt inhalate, mâncate din alimente sau băute din apă

vehicule cu motor care folosesc benzina cu plumb, fabricile de baterii şi locurile unde se produc metale

creier, rinichi, boli de sânge nu folosiţi benzină cu plumb sau orice altceva care are plumb în compoziţie: vopsea, baterii, smalţ pentru ceramică

4. Dioxid de azot sau NO2 gaz maroniu vehicule cu motor şi câteva locuri unde se produce curent electric

probleme cu plămânii, efecte nocive asupra ecosistemelor, ploi acide care omoară speciile care trăiesc în apă, produc îmbolnăviri ale arborilor, micşorarea cantităţii de oxigen în apă, ceea ce duce la dispariţia unor specii.

-folosiţi mai puţin maşinile -mergeţi pe jos, cu bicicleta, skate-ul şi alergaţi mai mult -nu irosiţi curentul electric

5. Dioxid de sulf sau SO2 gaz gălbui arderea cărbunelui şi combustibilul pt. motoare diesel

îngreunează respiraţia, produc ploi acide (vezi mai sus), fac plantele să crească mai încet

-nu irosiţi curentul electric -încercaţi să nu folosiţi combustibil diesel -dacă puteţi, folosiţi alte tipuri de energie

6. Particule de materie praf

-arderea benzinei, motorinei, cărbunelui, lemnului şi gunoaielor. -de asemenea, din construcţii, agricultură, minerit

usturime de ochi, dureri în gât şi sunt nesănătoase pentru plămâni şi inimă

-folosiţi mai puţin maşinile -mergeţi pe jos, cu bicicleta, skate-ul şi alergaţi mai mult -nu irosiţi curentul electric -nu ardeţi gunoaiele

7. Clorofluorurocarbonaţi sau CFCs

gaz care distruge/”mănâncă” ozonul

Frigiderele cu freon, aerul condiţionat, polistiren şi câteva spray-uri cu aerosoli

-face găuri în stratul de ozon - stratul de ozon protejează speciile de razele soarelui - găurile din stratul de ozon pot cauza moartea unor specii, boli de ochi şi cancer de piele

-nu folosiţi aerul condiţionat -nu cumpăraţi polistiren -nu cumpăraţi deodorante cu aerosoli

8. Dioxidul de carbon sau CO2

-urcă împreună cu fumul -poate fi gri sau negru

-arderea cărbunelui, benzinei, gazului metan, lemnului - tăierea arborilor

-cauzează încălzirea Pământului deoarece dioxidul de carbon reţine căldura soarelui -dacă Pământul se încălzeşte, multe specii pot să moară, habitatele vor fi pierdute, ecosistemele vor fi distruse şi pot să aibă loc inundaţii catastrofale

-folosiţi mai puţin maşinile ca să ardeţi mai puţină benzină/ motorină -plantaţi arbori

DESPRE POLUANŢI

48

Numele poluantului Descriere Sursa principală Efecte Căi de a-l opri

1. Monoxid de carbon

2. Smog sau ceaţă

3. Plumb

4. Dioxid de azot sau NO2

5. Dioxid de sulf sau SO2

6. Particule de materie

7. Clorofluorurocarbonaţi sau CFCs

8. Dioxidul de carbon sau CO2

CE ŞTIŢI DESPRE POLUANŢI

49


2.SMOG/

STRAT DE GAZE

NOCIVE


1.MONOXID DE

CARBON


3. PLUMB


4. DIOXID DE AZOT

CHARTURILE POLUANŢILOR (1-4)

50


5. DIOXID DE SULF


6. PARTICULE de materie/PRAF


7. Freon/CFCs


8. DIOXID DE CARBON

CHARTURILE POLUANŢILOR (5-8)

51


impactul uman asupra

mediului, precum şi căile

în care ei pot să ajute la

micşorarea acestui

impact.

MATERIALE Resturi de hârtie, hârtie

mare, albă de

împachetat/flipchart,

instrumente de scris şi

desenat, – pentru

ecusoanele* din variantă

este necesar carton, un

compas pentru trasat

forma ecosonului şi

sfoară/aţă pentru pus

ecusoanele la gât.

*profesorul poate să dea

fiecărui elev câte un cerc

de carton pentru ecuson


activităţile de pe listă,

grup de discuţii, activităţi

pe chart şi vor scrie o

pledoarie pentru

ajutorarea Pământului.



Varianta: cl. 1-4

CADRU GENERAL Fiecare lucru afectează mediul. Unele lucruri au un efect major

asupra mediului precum deversările de petrol, găurile din stratul de

ozon şi fenomenele naturale. Altele lasă doar urme uşoare. Fiecare

afectează mediul în diferite feluri.

Cât de mult afectăm noi personal mediul?

Elevii vor rememora rutina lor zilnică şi vor descoperi modurile în

care ei afectează mediul. După ce au identificat impactul personal,

elevii vor găsi metode de a micşora impactul propriu asupra

mediului. Deşi la nivel individual ei vor face paşi mici, ca grup de

persoane dedicate, pasionate şi dorind să ajute, ei vor putea ajuta

foarte mult mediul. Împreună, ei vor putea face promisiunea de a

continua să ajute Pământul pentru o viaţă mai sănătoasă.

MODUL DE DESFĂŞURARE Faza 1 Activitate de grup- liste activităţi 1.Pentru această lecţie, elevii vor trebui să lucreze în grupuri de 3-4.

Un mod hazliu de a împărţi elevii în grupuri, ar fi de ascunde câte o

etichetă cu numărul grupului sub pupitrul fiecărui elev, înainte de

începerea orei (folosiţi resturi de hârtie cu una din feţe curată) sau de

a trage la sorţi bileţele cu numere. Numărul va reprezenta grupul din

care va face parte elevul. După introducerea lecţiei, spuneţi elevilor

să-şi găsească numărul sub pupitru). Supravegheaţi împărţirea

elevilor în grupuri.

3. În cadrul fiecărui grup, elevii vor trebui să facă o listă cu

activităţile lor zilnice ex. spălat pe dinţi, mic dejun, îmbrăcat, etc

Pentru fiecare activitate, elevii vor trebui să descopere modul în care

aceasta afectează mediul şi modul în care ei pot face o schimbare

pentru a diminua impactul asupra mediului. Ca să le fie mai uşor,

puneţi-i să completeze un tabel ca cel de mai jos:

Numele

activităţii Efectul aspupra mediului

Schimbare pt diminuarea

impactului asupra

mediului

(20min)

4.După ce listele au fost făcute, trebuie ca elevii să se pregătească să

discute cu întrega clasă impactul lor personal supra mediului.

Faceţi un tabel pe o coală f. mare de hârtie după modelul de mai jos,

pentru a vedea care sunt activităţile zilnice, permanente, ce efecte au

Comment [FC1]: Timpul pentru lecţie este prea scurt aşa că ar trebui renunţat la punctul 2. Elevii din fiecare grup pot face o listă comună a activităţilor

zilnice

52

URMĂRIREA REZULTATELOR La o dată ulterioară,

verificaţi cât au progresat

elevii, revizuind din nou

activităţile din tabel.

Înscrieţi aceste activităţi

în tabel şi reamintiţi

elevilor angajamentul pe

care l-au făcut.

(Activitate săptămânală

sau lunară).

Pot fi acordate diplome

sau premii elevilor care

şi-au respectat

angajamentul. Oferiţi-le

în cadru festiv cîte un

ecuson oficial de

“Apărător al mediului”

(vezi modelul)

Sau, la sfârşit de an,

organizaţi o petrecere a

Apărătorilor Mediului

pentru ca elevii să

sărbătorească rolul lor în

descreşterea impactului

negativ asupra mediului.

acestea asupra mediului şi cum vor putea schimba elevii impactul

propriu asupra mediului.

Numele

activităţii

Nr. de elevi

care fac

activitatea

Efectul aspupra

mediului

Schimbarea

impactului asupra

mediului

Tabelul clasei va fi cât de mare este necesar pentru a cuprinde toate

activităţile zilnice listate de elevi. Îndemnaţi-i pe elevi să analizaze

atent tabelul şi să-şi imagineze schimbările pe care le-ar produce ei

înşişi asupra mediului, dacă ar promite să-şi schimbe activităţile

zilnice în modul propus de ei în coloana 4 a tabelului. (20min)

Faza 2 “Promisiune către Pământ” 5.Daţi-le elevilor încă o bucată de hârtie pe care să scrie o

“Promisiune către Pământ” Pe această coală, fiecare elev se va

angaja să facă o schimbare care să ajute Pământul. Spuneţi-le că

aceasta e o cale foarte bună de a începe să ajute Pământul. Lăsaţi-i să

scrie şi să deseneze. Agăţaţi fiecare angajament în jurul tablei din

clasă. (5-10min)


Faza 1 Desen „Ce fac eu în fiecare zi” 1.Rugaţi-i pe elevii mai mici să facă o schiţă cu activităţile pe care ei le fac dimineaţa când se

scoală, după masă când merg la şcoală şi seara înainte de a merge la culcare. Daţi-le 3 coli de

hârtie reciclată sau o coală împărţită în 3 secţiuni cu o linie (orice credeţi că se potriveşte).

(15min; cîte 5 min pt fiecare desen)

Faza 2 Tabel activităţi zilnice 2.Discutaţi cu întreaga clasă activităţile pe care ei le fac zilnic. Puneţi-le pe un tabel de acelaşi

fel cu cel de mai sus. Număraţi câţi dintre elevi fac acelaşi tip de activitate. (10min)

3.Pe urmă, discutaţi efectul pe care fiecare activitate îl poate avea asupra mediului. Puneţi

întrebările în aşa fel încât toţi elevii să participe şi să-i ajutaţi să descopere singuri efectele.

(10min)

Faza 3 “Noi suntem Apărătorii mediului!” (listă şi ecuson) 4.Faceţi o listă, pe o coală mare, cu lucrurile simple pe care ei le pot face ca “Apărători ai

mediului” pentru a schimba efectele negative pe care acţiunile lor le pot avea asupra mediului.

(10min)

53

5.Rugaţi-i să-şi facă fiecare cîte un ecuson de “Apărător al mediului” după modelul de mai

jos. (5-10min)

6.Adunaţi ecusoanele făcute de elevi, faceţi-le o gaură în partea de sus, prin care treceţi un şnur

pentru a putea fi purtate agăţate de gât. La următoarea oră, puneţi-le după gîtul fiecărui elev,

anunţând că au fost primiţi în rândul „Apărătorilor mediului”.

7.Continuaţi această activitate cîte 5-10min într-o zi/pe săptămână, pentru ca elevii să poată

spune cum au ajutat ei mediul sau dacă au văzut pe alţii făcând ceva în ajutorul mediului.

Nume

...........................................................

.......................................................

FUNCŢIA

APĂRĂTOR AL MEDIULUI

Model de ecuson înmânat în cadru oficial elevilor care merită titlul de APĂRĂTOR AL

MEDIULUI (Pentru cl V-VIII)

Nume

...........................................................

.......................................................

FUNCŢIA

APĂRĂTOR AL MEDIULUI

54

OBIECTIVE Elevii scriu despre natură

în versuri sau proza.

MATERIALE Exemple de poezie sau

proză despre natură,

hârtie pentru afişe, hârtie

normală sau reciclabilă şi

instrumente de scris.

Materiale recomandate:

muzică clasică şi un mod

de a o difuza în clasă

METODE Elevilor li se acordă o

perioadă de timp pentru a

scrie poezie sau proză

despre natură.

NIVEL ŞI DURATĂ Nivelurile 5-8

Timp: 50-55 minute

Varianta: cl. 1-4

.

CADRU GENERAL Natura este şi a fost de-a lungul vremii un subiect favorit în poezie şi

proză. Indiferent că este vorba de culorile apusului de soare sau de

haosul furtunii pe mare, oamenii sunt impresionaţi de frumuseţea şi

măreţia naturii. Ei sunt inspiraţi să descrie minunile pe care le văd şi

le simt împrejur. Observând natura, putem vedea că, în calitate de

fiinţe umane, nu suntem separaţi de natură; suntem o parte a unui

întreg. Probabil că ne impresionează tocmai acest sentiment al

apartenenţei şi unităţii.

În această lecţie, elevii scriu despre natură utilizând poezia sau proza

pentru a împărtăşi celorlalţi o altă latură a lor.

MODUL DE DESFĂŞURARE ***Înaintea acestei lecţii, profesorul trebuie să găsească exemple de poezie şi proză având drept temă natura. Aceasta ar trebui să fie uşor de realizat întrucât multă lume scrie despre natură. Găsiţi exemplele potrivite vârstei elevilor deoarece acestea vor fi citite şi discutate în clasă. Faza 1 Prezentarea temei 1. Introduceţi topica poeziei şi prozei despre natură.

2. Cereţi-le elevilor să se gândească la un loc în aer liber unde le

place să meargă. Poate fi un loc în care au fost în copilărie sau pe

care l-au vizitat ani de-a rândul cu familia sau prietenii, în general,

orice loc în aer liber care îi face fericiţi. Profesorul va trebui şi el să

se gândească la un loc în aer liber cu care ei să aibă o anumită

legătură.

3. Citiţi elevilor exemplele de poezie şi proză despre natură pe care

profesorul a ales să le discute. Citiţi selecţiile şi discutaţi-le cu

întregul grup. (15 min)

Faza 2 Creaţie literară „Locul meu preferat” 4. Spuneţi-le elevilor că vor avea oportunitatea să scrie despre natură.

Fiecare elev va avea la dispoziţie 20 de minute pentru a scrie despre

locul la care s-a gândit mai devreme. Ei pot scrie o poveste, o filă de

jurnal, un eseu, o poezie, folosind orice mod de a descrie în cuvinte

respectivul loc. Se recomandă difuzarea de muzică clasică în sală

pentru a amplifica trăirea elevilor de a scrie.

5. Şi profesorul va folosi acest timp pentru a scrie despre un loc

preferat, urmând a le împărtăşi ulterior elevilor cele scrise.

6. După expirarea celor 20 de minute, împărţiţi elevii în grupuri de 5

sau de 6.

7. În aceste grupuri, elevii îşi împărtăşesc scrierile despre natură şi

discută despre locurile descrise.

Ei pot afla dacă vreunul dintre elevi are aceleaşi sentimente despre

acel loc şi le pot explica celorlalţi de ce consideră locul lor ca fiind

atât de deosebit. Profesorul va merge la fiecare grup şi le va arăta

55

cele scrise de el/ea. Aveţi grijă să petreceţi timp cu fiecare grup.

(20 min)

VARIANTĂ PENTRU ACEASTA ACTIVITATE 1. Introduceţi topica poeziei şi prozei despre natură.

2. Cereţi-le elevilor să se gândească la un loc în aer liber unde le place să meargă. Poate fi un

loc în care au fost în copilărie sau pe care l-au vizitat ani de-a rândul cu familia sau prietenii, în

general orice loc în aer liber care îi face fericiţi. Profesorul va trebui şi el să se gândească la un

loc în aer liber care să aibă o anumită legătură cu ei.

3. Citiţi elevilor exemplele de poezie şi proză despre natură pe care profesorul a ales să le

discute. Citiţi selecţiile şi discutaţi-le cu întregul grup. (15 min)

Faza 1- POVESTIREA

4. Spuneţi-le elevilor că vor scrie o povestire despre natură. Găsiţi teme despre natură pentru

povestire. Întrebaţi elevii ce idei au. Scrieţi aceste idei pe tablă. Cereţi-le elevilor să voteze tema

povestirii. Scrieţi pe tablă subiectul ales şi asiguraţi-vă că elevii au înţeles că acesta este

subiectul povestirii pe care o vor scrie în mod colectiv.

5. Pe baza subiectului ales, elevii vor scrie împreună o povestire. Această activitate este

începută de profesor, care va formula prima propoziţie a povestirii. De exemplu, dacă tema

povestirii este „Munţii”, profesorul poate spune ceva de genul „Era o zi frumoasă la munte. Un

pui micuţ de lup, pe nume Codiţă, ieşi să se joace în florile sălbatice.” Fraza profesorului va fi

prima parte a povestirii şi va trebui scrisă pe tablă sau hârtie pentru afişe, pentru ca toţi elevii să

o poată vedea.

6. Restul povestirii va fi creat de elevi, pe rând. Aceasta se va face sistematic. Spuneţi-le

elevilor că fiecare dintre ei va avea şansa să gândească o propoziţie a povestirii, dar că vor fi

aleşi într-o anumită ordine, adică pe rânduri. Primul elev va continua fraza profesorului, care va

fi citită din nou clasei. Aşadar, fraza profesorului este: „Era o zi frumoasă la munte. Un pui

micuţ de lup, pe nume Codiţă, ieşi să se joace în florile sălbatice”. Primul elev se va gândi la o

propoziţie potrivită, cum ar fi „Era o zi caldă de primăvară” sau „Soarele strălucea”, deci orice

s-ar potrivi cu prima frază. Este posibil ca elevii să trebuiască din când în când să fie încurajaţi

de profesor iar povestirea ar trebui recitită înainte de a adăuga o nouă propoziţie. Profesorul va

susţine mersul povestirii adăugând ici şi colo cuvinte la propoziţiile elevilor, adică cuvinte de

genul „în continuare” sau „cu toate astea”, orice ar ajuta la „curgerea” povestirii.

8. După ce fiecare elev a creat o propoziţie, profesorul va scrie ultimul rând.

9. Recitiţi povestirea şi gândiţi-vă împreună la un titlu. Întrebaţi elevii din nou şi supuneţi la

vot titlul.

10. Când aţi terminat totul, citiţi elevilor povestirea. Dacă povestirea nu este deja afişată,

scrieţi-o şi afişaţi-o undeva în clasă. (20 min. pentru activitatea povestirii)

Faza 2- POEZIA

11. În continuare, cereţi clasei să se gândească la o temă diferită a naturii, adică „marea”.

Căutaţi o nouă temă cum s-a recomandat anterior.

12. Elevii vor scrie acum împreună o poezie.

13. Ei trebuie să se gândească la lucruri (substantive) legate de noul subiect. De exemplu, dacă

tema este marea, puneţi-le elevilor întrebări de genul: ”ce puteţi vedea la mare?” , „ce este

marea?” sau „ce se află în apropierea mării?” scrieţi aceste substantive sau lucruri pe tablă.

14. Profesorul alege 4 sau 5 substantive, cum sunt : valuri, pescăruşi, scoici şi apă.

56

15. Pentru fiecare dintre acestea, elevii vor trebui să se gândească la cuvinte sau fraze prin care

să le descrie. Scrieţi substantivul pe tablă, subliniaţi-l şi puneţi descrierile dedesubt, după

modelul de mai jos:

valuri pescăruşi scoici apa

rostogolindu-se

mari şi albe

spărgându-se

coborând

strigând

albi şi gri

culori frumoase

casa cuiva

fine şi strălucitoare

sărată şi rece

atingând ţărmul

făcând zgomot

16. Acum căutaţi o propoziţie care să arate de ce subiectul poeziei este atât de important, cum

este „Marea este un loc de vis”.

17. Puneţi totul la un loc pe hârtie de afiş sau flipchart. Urmaţi modelul de mai jos:

Marea

Valuri rostogolindu-se

Mari şi albe

Se sparg

Pescăruşi albi şi cenuşii

coboară strigând

scoici frumos colorate,

fine şi strălucitoare

sunt casa cuiva

apa sărată şi rece

atinge ţărmul

făcând zgomot

Marea este un loc de vis.

18. Cereţi-le elevilor să mimeze fiecare strofă în timp ce profesorul citeşte poezia. Profesorul va

trebui să fie creativ şi să se gândească la mişcări pe care le pot mima elevii; nu ar trebui să fie

prea dificil. De exemplu, folosind poezia dată, elevii ar putea imita valurile prin salturi, se pot

preface a zbura ca pescăruşii, a căuta scoici în nisip, pot face aceleaşi mişcări pentru a mima

apa ca şi în cazul valurilor.

19. Citiţi poezia şi cereţi-le elevilor să facă acele mişcări. (20 min. pentru activitatea poetică).

57

OBIECTIVE Elevii vor defini

conservarea, vor face

planuri pentru viitor, vor

descoperi locuri protejate

şi vor identifica locuri şi

lucruri care au nevoie de

protecţie

MATERIALE Copii ale cardurilor “Arii

protejate”, materiale

petru studiu

(enciclopedii, hărţi,

globuri terestre, etc)

hârtie de scris (cu una din

feţe curată), coală mare

pentru poster

METODE Elevii din clasele 5-8 vor

participa la o activitate de

grup şi la activităţi

artistice (literatură,

desen)

Elevii mai mici vor juca

un joc, vor discuta în

clasă şi vor desena

NIVEL ŞI DURATĂ

Clasele: 5-8

Variantă pentru cl. 5-8

din şcolile unde elevii nu

au acces la bibliotecă sau

Internet


Varianta: cl. 1-4

CADRU GENERAL

Pământul este într-o continuă schimbare, tot timpul apar şi dispar

fiinţe pe Pământ, se schimbă forma şi mărimea uscatului şi oceanele

se mişcă datorită forţei mareelor. Aceste schimbări sunt naturale şi se

petrec tot timpul, începând cu naşterea acestei planete.

Acum au loc alte schimbări care pun mari semne de întrebare,

deoarece ele sunt cauzate de impactul uman asupra mediului:

poluarea aerului, apelor şi solului, creşterea nivelului oceanelor,

eroziunea solului şi dispariţia a tot mai multe specii de plante şi

animale. Ce speranţe avem pentru viitorul Terrei? Ce speranţe avem

pentru viitorul nostru?

Conservarea înseamnă păstrarea unor condiţii de viaţă sigure pentru

speciile de pe Pământ şi îndepărtarea pericolului de a fi distruse. Stă

în puterea fiecăruia dintre noi să ajute la ocrotirea Pământului şi a

vieţii de pe planeta noastră. Protejând planeta, noi ne protejăm

viitorul.

Pe întinderea planetei sunt locuri special conservate (arii protejate),

dar nu este suficient acest lucru. Putem să facem mai mult pentru

protejarea planetei noastre care este “casa” noastră. Trebuie să ne

asigurăm că şi generaţiile viitoare vor avea o “casă” unde să trăiască.

În această lecţie, elevii vor face o urare Pământului, vor explora

câteva “Arii protejate” din diverse locuri de pe glob şi vor identifica

un loc ori un lucru/fiinţă despre care ei cred că ar trebui protejat

pentru generaţiile viitoare.

MODUL DE DESFĂŞURARE Notă: lecţia are 2 părţi, care se vor desfăşura la un interval de

aprox. câteva zile

Partea I (pregătitoare) câteva zile înainte de lecţia propriu zisă:

1. Împărţiţi elevii în grupe de câte 4, punându-i pe rând să numere

astfel: primul elev spune 1, al doilea spune 2, al treilea spune 3,

iar al patrulea spune 4 (ei trebuie să ţină minte ce număr au);

numărătoarea se reia cu următorii elevi care numără iar de la 1 la

4. Fiecare elev trebuie să aibă un număr de la 1 la 4.

2. Fiecare elev va primi cardul din “Arii protejate” care corespunde

cu numărul lui. ex. toţi elevii care au numărul 2 vor primi cardul

“2. Parcul Naţional Retezat”

3. Spuneţi-le elevilor ca până în data de ..... (lecţia viitoare) fiecare

trebuie să adune informaţii despre locul specificat pe cardul pe

care l-au primit.

Partea a II-a (lecţia propriu-zisă)

Faza 1 “Urare pentru planeta Pământ”

1. Daţi fiecărui elev câte o bucată de hârtie şi rugaţi-i să scrie pe ea

o urare pentru viitorul planetei Pământ. Nu trebuie să o facă în

grabă, ci să se gândească bine înainte, ţinând cont de ceea ce au

58

.

învăţat despre mediu până acum. Daţi-le în jur de 15min pentru a

reflecta şi a scrie urarea pentru Terra.

Faza 2 Broşura de prezentare 2. Daţi fiecărui elev câteva coli de hârtie şi spuneţi-le că vor trebui

să facă o broşură/pliant de prezentare a zonei de pe cardul lor.

Broşura făcută de fiecare elev va trebui să-i înveţe pe alţii de ce

este atât de importantă protejarea acestui loc. Încurajaţi-i să

deseneze în broşură peisaje, plante şi animale care trăiesc în

aceste locuri. (20min)

3. După terminarea broşurii, împărţiţi-i în grupe de câte 4, în aşa fel

încât, obligatoriu, în fiecare grup să fie reprezentanţi ai celor 4

arii protejate de pe carduri. Nu e nici o problemă dacă se întâmplă

să fie 2 elevi cu acelaşi card.

4. În grupurile formate, elevii îşi vor arăta broşurile făcute.

Faza 3 Tabel “Arii protejate” 5. Pe o altă bucată de hârtie, ori într-un caiet de şcoală, elevii din

fiecare grup, lucrând împreună, vor răspunde următoarelor

întrebări, pentru fiecare loc în parte (o pot face sub formă de

tabel, a cărui model profesorul îl poate desena pe tablă):

ÎNTREBAREA la care trebuie să se răspundă

ARIILE PROTEJATE

Refugiul Naţional

pentru Viaţa Sălbatică Arctică

Parcul Naţional Retezat

Pacul Naţional

Corcovado

Parcul Naţional

Serengeti

Unde este

localizat?

Ce este

protejat

aici?

De ce este

protejat?

Cine

răspunde

de

protecţia

locului?

(10min)

Faza 4 Poster 6. Acum, pe o altă coală de hârtie, elevii vor crea postere despre un

loc sau despre specii (plantă sau animal) pe care ei ar vrea să le

protejeze. Fiecare poster va da câteva date despre locul/speciile care

trebuie protejate şi va răspunde la întrebarea “de ce trebuie să fie

protejate?” (10 min)

59


*** Folosiţi această variantă la clasele care nu au acces la bibliotecă sau Internet pentru a-

şi putea aduna materialele necesare pentru lecţia descrisă în secţiunea Modul de desfăşurare.

Faza 1 “Urare pentru planeta Pământ”

1. Daţi fiecărui elev o bucată de hârtie şi apoi rugaţi elevii să scrie o urare pentru viitorul

Pământului. Nu trebuie să-i grăbiţi. Îndemnaţi-i să-şi ducă aminte de cele învăţate la lecţiile

despre mediu. 15 min

Faza 2: Lucrul în grup 2. Împărţiţi elevii în grupe de câte 4 şi daţi fiecărui elev din grup câte un card “Arii protejate”,

astfel încât fiecare membru al grupului să aibă altă arie protejată. În cadrul grupului, fiecare

elev va citi cardul propriu. Împreună vor trebui să răspundă la următoarele întrebări legate de

fiecare loc protejat:

Unde se găseşte?

Ce este protejat în acel loc?

De ce este protejat?

Activitatea va dura 15 min.

Faza 3: Povestire “Pe el vreau să-l apăr”

3. După ce au lucrat în grup, elevii vor scrie o povestire despre un animal sau despre un loc pe

care ar vrea să-l protejeze. Ei au nevoie de hârtie şi instrumente de desen. Povestirea va include

răspunsuri la următoarele întrebări:

Ce vreau să protejez?

Unde se află?

Cum poate fi protejat?

Cine se ocupă de protejarea lui?

De ce trebuie să fie protejat?

Faza a 3-a va dura 25 min.


Faza 1 Urare pentru planeta Pământ (text şi desene)

1. Împreună, toţi elevii din clasă vor face o urare pentru viitorul planetei Pământ. Pe o

hârtie mare de poster/de împachetat (ex.100/70cm) scrieţi cuvintele: “Urările noastre

pentru o planetă mai fericită...”

2. Cereţi-le elevilor să facă urări pentru viitor. Profesorul trebuie să scrie fiecare urare pe

coala mare de hârtie. Fiecare elev trebuie să facă o urare.

3. După ce fiecare elev şi-a spus urarea, puneţi-i să deseneze urarea lor pentru viitorul

planetei. (15min) Dacă desenele nu sunt gata, le vor termina mai târziu sau acasă.

Faza 2 Joc “Care e secretul?” 4. Faceţi un loc gol în clasă şi puneţi-i pe elevi să-şi aducă şi să-şi pună scaunele în cerc.

Toată lumea, inclusiv profesorul va sta pe scaun, în cerc. Acum ei vor învăţa despre

ariile protejate. Spuneţi-le ce înseamnă conservarea (vezi Cadrul general)

5. Citiţi-le elevilor cardurile “Arii protejate” Arătaţi-le pe hartă/glob unde sunt localizate şi

spuneţi-le ce este protejat în acele locuri. Puteţi să le arătaţi şi fotografii ale

speciilor/locurilor protejate. (15min)

6. Acum e vremea să jucăm un joc numit “Care e secretul?”. Puneţi-i să stea în cerc.

60

Regulile jocului:

unul din elevi este “Marele tăinuitor” deoarece el păstrează taina (secretul). Puteţi să-i

daţi ca dovadă a “înaltei sale funcţii” un semn distinctiv (ex. o cheie mare, mare legată de

gât sau o coroană de carton; un sceptru)

Tăinuitorul se va gândi la un loc sau la o fiinţă care au nevoie de protecţie. Acesta e

secretul pe care ceilalţi elevi vor trebui să-l ghicească.

Tăinuitorul va şopti profesorului secretul - profesorul va trebui să hotărască dacă locul

sau specia aleasă sunt potrivite- şi să ţină minte care e secretul

ceilalţi elevi au voie să pună Tăinuitorului pe rând câte o întrebare din maximum 20 de

întrebări admise, cu scopul de a afla secretul. Întrebările vor fi astfel puse încât să li se poată

răspunde cu da sau nu. ex. Este un loc?, Este viu? sau Este în această ţară?

Dacă unui elev i se pare că ştie secretul, când îi vine rândul să ghicească, poate spune

“Secretul este........” Dacă elevul ghiceşte corect, el devine noul Tăinuitor şi jocul începe din

nou. Dacă elevul greşeşte, îşi pierde locul în cerc şi nu mai are voie să pună întrebări până la

runda următoare. Aceasta va opri elevii să arunce răspunsuri la întâmplare. Toţi elevii vor

asculta cu atenţie întrebările şi răspunsurile pentru a ghici secretul. Nu trebuie să le fie

teamă să pună întrebări de bun simţ.

Profesorul trebuie să numere întrebărilor puse.

De asemenea, profesorul trebuie să fie atent ca Tăinuitorul să dea răspunsuri corecte şi

să fie atent la elevii care pun întrebări sau spun că ştiu secretul. Dacă nimeni nu ghiceşte

prin cele 20 de întrebări puse, înseamnă că Tăinuitorul este câştigătorul.

Pe urmă, profesorul alege un alt Tăinuitor şi jocul continuă până la sfârşitul orei.

Faza 3 Premierea Câştigătorii vor primi un premiu simbolic. (ex. o ilustrată dintr-un parc naţional sau

reprezentând o plantă sau un animal)

CARDURILE “Arii Protejate”

1. Refugiul Naţional al Vieţii Sălbatice Arctice (The Arctic National Wildlife

Refuge) este localizat în Alaska de nord, pe continentul nord american. Această arie

protejată a fost înfiinţată în 1960 şi este condusă de Serviciul pentru Peşti şi Viaţa

Sălbatică al Statelor Unite (United States Fish and Wildlife Service). Refugiul are

36017kmp, este alcătuit din ecosisteme arctice şi subarctice şi a fost creat pentru

protejarea pentru viitor a animalelor sălbatice şi a habitatelor lor.

Aici nu sunt drumuri, poteci sau zone de dezvoltare umană, aşa că pentru a ajunge în acest loc

trebuie să mergi pe jos, cu barca sau să zbori. Viaţa sălbatică de aici este uimitoare: aici trăiesc

în jur de 160 de specii de păsări, 3 specii de urs (brun, negru şi polar), numeroase haite de lupi,

cea mai mare turmă de caribu din Alaska şi multe alte specii de plante şi animale. Ele sunt ţinute

aici în siguranţă pentru anii ce vor veni.

61

2. Parcul Naţional Retezat (Retezat National Park) este localizat în România, în

partea de sud a judeţului Hunedoara, în Carpaţii Meridionali. Este cel mai vechi parc

naţional al României, fiind înfiinţat în 1935. Parcul Naţional Retezat are o suprafaţă de

38047hectare şi este alcătuit din păduri şi ecosisteme alpine bine conservate. Retezatul

are peste 20 de vârfuri de peste 2000m, peste 80 de lacuri şi tăuri alpine, majoritatea de

origine glaciară.

Partea de sud a Retezatului- Retezatul Mic sau Retezatul Calcaros- este alcătuită din

calcare şi are o mare bogăţie de plante rare şi ocrotite.

Pădurile şi păşunile Retezatului sunt casă bună pentru mai mult de 1100 de specii de

plante şi multe specii de animale precum ursul, râsul, lupul, pisica sălbatică, capra

neagră, cerbul, vidra, acvila regală, cocoşul de munte, salamandre, şerpi, păstrăvi,

marmote şi multe altele.

Retezatul va fi casa lor pentru mulţi, mulţi ani de acum înainte.

3. Parcul Naţional Corcovado (Corcovado National Park) localizat în peninsula

Osa, America Centrală, statul Costa Rica, a fost declarat ca fiind una din cele mai bogate

zone de pe Pământ, din punct de vedere al biodiversităţii. Pe o suprafaţă de 41788ha, pot

fi întâlnite cele mai diverse ecosisteme, de la mlaştini cu mangrove, la păduri montane.

În Parcul Naţional Corcovado, pot fi întâlnite peste 400 de specii de păsări, 500 de specii

de arbori, 4 specii de broaşte ţestoase (verde, cioc de şoim, călătoare de Pacific, broasca

cu spatele pielos) care depun ouă pe plajele parcului naţional, broasca de copac, cu ochi

roşii, crocodili, jaguari, maimuţe şi chiar broaşte care împroaşcă otravă. Datorită parcului

naţional, aceste specii vor fi protejate pentru anii care vor veni.

4. Parcul Naţional Serengeti (Serengeti National Park) este localizat în Tanzania,

pe continentul african. Pe cei 30.000kmp câţi măsoară parcul poate fi întâlnit unul din

cele mai vechi ecosisteme din lume; acesta a rămas aproape neschimbat în ultimul milion

de ani. În parc pot fi întâlnite savane, mlaştini, câmpii şi zone împădurite.

Tribul Massai care foloseşte ţinutul pentru a-şi aduce vitele la păşunat, numeşte zona

“locul unde pământul duce spre veşnicie”. Parcul Serengeti este casă pentru elefanţi, lei,

leoparzi, gheparzi, rinoceri, zebre, hiene, câini sălbatici, şerpi, crocodili, armate de

furnici, gazele, arbori umbrelă (care arată chiar ca o umbrelă!) şi alte nenumărate specii.

Se speră că fiind protejate în parcul naţional, toate aceste specii vor trăi în linişte de-a

lungul anilor care vor veni.

Manual de ecologie - clasele I-VIII

Documents

Transcript of Manual de ecologie - clasele I-VIII