Subiectul 18

2
Subiectul 18 Legea simbolică și perversiunea Dacă în cazul nevrozelor pulsiunile sunt refulate și în psihoză sunt supuse mecanismului de forcludere (excluderea realității externe), în cazul perversiunilor mecanismul de rezolvare a conflictului psihic suscitat de diferența dintre sexe și angoasa de castrare corespunzătoare este denegarea castrării. (de exemplu femeia care se simte mai tare decât toți bărbații – ea deneagă faptul real că nu este bărbat) Denegarea generează sentimente de revoltă, sfidare sau triumf asupra realității, atât a celei interne cât și a celei externe. I se alătură în același timp și clivajul, datorită căruia, subiectul ar recunoaște, și în același timp nu ar recunoaște realitatea. Lacan a explicat structura perversă tratând despre raportul subiectului cu legea simbolică. În familie, copilul introiectează legea interdicției incestului, care vine întărită pe lângă incapacitatea sexuală proprie sau amenințarea cu castrarea, și de legiferarea ei la nivel de principiu prin autoritatea parentală. Internalizarea acestei interdicții devine astfel factor organizator al vieții psihice. Pentru a favoriza internalizarea ei, părinții înșiși trebuie să se supună legii și să arate copilului lor această supunere. Perversul consideră această lege a interdicției incestului ca fiind derizorie și nelegitimă ea însăși, ba chiar violentă, iar acestă atitudine a lui poate avea originea în atitudinea duplicitară față de acestă lege a părinților subiectului. De exemplu, o mamă care aparent aplică interdicțiile impuse de legea incestului, dar în realitate este seductivă, îi va crea copilului ocazia de a-și cliva imago-ul matern într-o variantă idealizată și una sezuată, clivaj care generează un altul, între acceptarea legii și desconsiderarea ei. Percepând legea incestului ca fiind arbitrară și violentă, perversul i se va opune prin propria sa violență „legitimă”. Principiul legii simbolice a interdicției incestului se suprapune însă peste principiul realității – realitatatea diferenței dintre sexe si dintre generații – astfel că denegarea legii devine denegarea realității. A nu respecta „regula jocului” simbolizează

description

ssacsacas

Transcript of Subiectul 18

Subiectul 18

Legea simbolic i perversiunea

Dac n cazul nevrozelor pulsiunile sunt refulate i n psihoz sunt supuse mecanismului de forcludere (excluderea realitii externe), n cazul perversiunilor mecanismul de rezolvare a conflictului psihic suscitat de diferena dintre sexe i angoasa de castrare corespunztoare este denegarea castrrii. (de exemplu femeia care se simte mai tare dect toi brbaii ea deneag faptul real c nu este brbat)

Denegarea genereaz sentimente de revolt, sfidare sau triumf asupra realitii, att a celei interne ct i a celei externe. I se altur n acelai timp i clivajul, datorit cruia, subiectul ar recunoate, i n acelai timp nu ar recunoate realitatea.

Lacan a explicat structura pervers tratnd despre raportul subiectului cu legea simbolic. n familie, copilul introiecteaz legea interdiciei incestului, care vine ntrit pe lng incapacitatea sexual proprie sau ameninarea cu castrarea, i de legiferarea ei la nivel de principiu prin autoritatea parental. Internalizarea acestei interdicii devine astfel factor organizator al vieii psihice. Pentru a favoriza internalizarea ei, prinii nii trebuie s se supun legii i s arate copilului lor aceast supunere.

Perversul consider aceast lege a interdiciei incestului ca fiind derizorie i nelegitim ea nsi, ba chiar violent, iar acest atitudine a lui poate avea originea n atitudinea duplicitar fa de acest lege a prinilor subiectului. De exemplu, o mam care aparent aplic interdiciile impuse de legea incestului, dar n realitate este seductiv, i va crea copilului ocazia de a-i cliva imago-ul matern ntr-o variant idealizat i una sezuat, clivaj care genereaz un altul, ntre acceptarea legii i desconsiderarea ei.

Percepnd legea incestului ca fiind arbitrar i violent, perversul i se va opune prin propria sa violen legitim.

Principiul legii simbolice a interdiciei incestului se suprapune ns peste principiul realitii realitatatea diferenei dintre sexe si dintre generaii astfel c denegarea legii devine denegarea realitii. A nu respecta regula jocului simbolizeaz nesupunerea n faa realitii. Actul pervers, care exprim omnipotena narcisic a subiectului, l apr pe acesta de recunoaterea propriilor sentimente de ur i a propriei violene fa de obiect.

Psihanalista Chasseguet-Smirgel arat c transgresarea esenial din perversiune se refer la diferene n general, de orice fel: de sex (relaii homosexuale), de generaie (pedofilia), dintre diferitele pri ale corpului (fetiismul), om-divinitate, via-moarte. Regula perversiunii este uniformizarea, omogenizarea, abolirea diferenelor, perversul obinnd din nesupunerea lui n faa legii i o satisfacie legat de fantasma de autoconcepere i de anulare a puterii creatoare a prinilor (Eu m-am nscut pe mine.) Pe de alt parte, sublimarea tendinelor perverse duce la creativitate.