Subiecte Reologie[1]

26
Subiecte Reologie 2012 Setul 1) 1. Ce este reologia si obiectivele studiilor reologice. Reologia este o ştiinţă fundamentală pluridisciplinară, consacrată studiului răspunsului intern al materialelor reale la eforturi. Obiectivul reologiei este de a realiza principii generale şi presupuneri ce pot fi folosite in deducerea relaţiilor cantitative între cantităţile ce se măsoară. Original, termenul de reologie se referea la sistemele fluide. El provine din limba greacă: rheos = curent, logos = ştiinţă. Reologia s-a dezvoltat ca o ştiinţă ce studiază materialele cu proprietăţi intermediare între proprietăţile corpurilor elastice şi cele ale lichidelor vâscoase. Aceste materiale considerate ca extremităţi sunt studiate cu ajutorul teoriei elasticităţii şi hidromecanicii lichidelor vâscoase. Reologia se interesează de un număr mare de materiale: metale şi aliaje, plastice şi cauciucuri, produse petroliere (bitumuri, asfalturi, uleiuri), soluri (nisip, argilă, nămol), roci (naturale şi artificiale), sticlă, lemn, vopsele, masticuri, cerneală, lipici, creme farmaceutice şi cosmetice, produse alimentare, substanţe biologice. Studiile reologice au ca obiective principale: studiul teoretic al diverselor legi de comportare (studiu macroscopic); studiul influenţei structurii materiei asupra acestui comportament: molecule, reţea cristalină, granulaţie (studiu microscopic); cercetarea experimentală a materialelor reale, cercetarea şi interpretarea unor fenomene naturale în care intervine curgerea (de exemplu: gheţarii, nucleul central al Pământului şi propagarea oscilaţiilor seismice, destinderea rocilor etc.). 2. Tensorul tensiunilor, tensorul sferic, deviatorul tensiunilor. 3. Ecuatia caracteristica pentru starea spatiala de tensiune. Invariantii ec. caracteristice. Tensiuni principale.

Transcript of Subiecte Reologie[1]

Page 1: Subiecte Reologie[1]

Subiecte Reologie 2012

Setul 1)1. Ce este reologia si obiectivele studiilor reologice.Reologia este o ştiinţă fundamentală pluridisciplinară, consacrată studiului răspunsului intern al materialelor reale la eforturi.Obiectivul reologiei este de a realiza principii generale şi presupuneri ce pot fi folosite in deducerea relaţiilor cantitative între cantităţile ce se măsoară.Original, termenul de reologie se referea la sistemele fluide. El provine din limba greacă: rheos = curent, logos = ştiinţă.Reologia s-a dezvoltat ca o ştiinţă ce studiază materialele cu proprietăţi intermediare între proprietăţile corpurilor elastice şi cele ale lichidelor vâscoase. Aceste materiale considerate ca extremităţi sunt studiate cu ajutorul teoriei elasticităţii şi hidromecanicii lichidelor vâscoase.Reologia se interesează de un număr mare de materiale: metale şi aliaje, plastice şi cauciucuri, produse petroliere (bitumuri, asfalturi, uleiuri), soluri (nisip, argilă, nămol), roci (naturale şi artificiale), sticlă, lemn, vopsele, masticuri, cerneală, lipici, creme farmaceutice şi cosmetice, produse alimentare, substanţe biologice.Studiile reologice au ca obiective principale:

studiul teoretic al diverselor legi de comportare (studiu macroscopic); studiul influenţei structurii materiei asupra acestui comportament: molecule, reţea cristalină, granulaţie

(studiu microscopic); cercetarea experimentală a materialelor reale, cercetarea şi interpretarea unor fenomene naturale în care

intervine curgerea (de exemplu: gheţarii, nucleul central al Pământului şi propagarea oscilaţiilor seismice, destinderea rocilor etc.).

2. Tensorul tensiunilor, tensorul sferic, deviatorul tensiunilor.3. Ecuatia caracteristica pentru starea spatiala de tensiune. Invariantii ec. caracteristice. Tensiuni

principale.

Page 2: Subiecte Reologie[1]
Page 3: Subiecte Reologie[1]

4. Ce sunt planele de alunecare si expresia tensiunilor ce astioneaza pe aceste plane.

5. Ce sunt planele octaedrice si expresia tensiunilor ce actioneaza pe aceste plane.

6. Legea generalizata a lui Hooke.

Page 4: Subiecte Reologie[1]

7. Energia specifica de deformatie. Energia specifica de deformatie modificatoare de volum. Energia specifica de deformatie modificatoare de forma.

Page 5: Subiecte Reologie[1]

Setul 2)1. Curba caracteristica a materialului.

Page 6: Subiecte Reologie[1]

2. Relatia de legatura dintre deplasarile u, v, w, si deformatiile specifice εx, εy, εz, precum si lunecarile specifice.

3. Tensorul deformatiilor. Tensorul sferic al deformatiilor. Deviatorul deformatiilor specifice.

Page 7: Subiecte Reologie[1]

4. Ecuatia caracteristica a deformatiilor specifice principale. Invarianti. Deformatii specifice principale.

5. Ecuatia caracteristica (Cauchy).

Page 8: Subiecte Reologie[1]

6. Ecuatia de continuitate (compatibilitate).

Page 9: Subiecte Reologie[1]

7. Legatura dintre tensorul deformatiilor specifice sic el al tensiunilor.

Page 10: Subiecte Reologie[1]

Setul 3)1. Fluajul. Functia de fluaj. Revenirea.

Page 11: Subiecte Reologie[1]

2. Relaxarea. Functia de relaxare. Pierderea de tensiune.

Page 12: Subiecte Reologie[1]
Page 13: Subiecte Reologie[1]

3. Modelul reologic al solidului elastic modelul reologic alde tip Hooke.

Page 14: Subiecte Reologie[1]

4. Modelul reologic al corpului vascos de tip Newton.

Page 15: Subiecte Reologie[1]
Page 16: Subiecte Reologie[1]
Page 17: Subiecte Reologie[1]
Page 18: Subiecte Reologie[1]

5. Modelul Maxwell: ecuatia reologica, functia de fluaj, functia de relaxare, timpul de relaxare.

Page 19: Subiecte Reologie[1]
Page 20: Subiecte Reologie[1]
Page 21: Subiecte Reologie[1]

6. Modelul Kelvin: ecuatia reologica, functia de fluaj, functia de relaxare, timpul de intarziere.

Page 22: Subiecte Reologie[1]
Page 23: Subiecte Reologie[1]