SUBIECTE MEDICINA LEGALA:

1. Definitie si obiectul specialitatii/disciplinei

Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3 perspective care se impletesc: procedural, expertal si prin prisma utilitatii judiciare.

Definitia procedurala: Expertiza medico-legala este procedural necesara in orice speta juridica in care exista implicatii medicale (vatamare corporala sau deces) precum si in orice caz medical cu implicatii juridice (valoare probatorie)

Definitie expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul justitiei sa obiectiveze si s evalueze cu caracter probatoriu aspectele medicale continute in spetele juridice cu privire la omul in viata sau cel decedat (contradictorialitate, obiectivitatea

stiintifica).

Definitia etimologica Aplicarea cunostiintelor stiintei medicale la necesitatile implinirii actului de justitie (utilitatea judiciara). Medicina dux, auxiliumqvae justitiae Medicina conduce, un auxiliar al justitie (M. Minovici)

2. Organizarea sistemului de medicina legala, prezentarea principalelor institute si a INML

a) Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici" " - unitate cu personalitate juridic, aflat n subordinea Ministerului Sntii (www.legmed.ro) b) 5 Institutele regionale de medicin legal (fostele laboratoare exterioare de medicin-legal) din centrele medicale universitare: Timioara, Trgu-Mure, Cluj-Napoca, Iai i Craiova care au in subordine Serviciile medico-legale judetene. n cadrul institutelor de medicin legal funcioneaz cte o comisie de control i avizare a documentelor medico-legale.

c) 36 Servicii de medicin legal judeene cu sediul n oraul reedin de jude; nu au personalitate juridic i se afl n subordirea direciilor judeele de sntate public; sunt conduse de ctre un medic legist ef numit de directorul direciei judeene de sntate public i sunt coordonate de institutele de medicin legal n a crui competen teritorial se afl d) 11 Cabinetele de medicin legal, aflate n structura organizatoric a serviciilor de medicin legal judeene i nfiinate n judeele mari, i au sediul n alte localiti dect cele reedin de judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.

Activitatea institutiilor de medicina legala este coordonata, din punct de vedere administrativ de Ministerul Sanatatii (medicii

legisti sunt medici).

Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si metodologic de catre Ministerul Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de Medicina legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti.

Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei asigura controlul si evaluarea activitatii de medicina legala.

Consiliul superior de medicina legala are in componenta: directorii institutelor, profesorii de medicina legala, seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania, presedintele comisiei de specilitate a MS, reprezentanti ai MS,

M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin ordine de ministrii.

Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local al institutelor de medicina legala de catre Comisiile de Avizare si Control de pe langa acea institutie. Comisiile sunt formate din directorul institutiei si 2-4 medici primari legisti cu

experienta. Aceste Comisii fata de documentele medico-legale ale caror concluzii pot fi avizate le avizeaza (aproba) cu/fara

precizari ori completari iar fata de documentele medico-legale ce nu pot fi avizate recomand a fie refacerea partiala sau totala

a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.

Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia superioara medico-legala. Comisia se intruneste in INML Mina Minovici si este compusa din directorii institutelor de medicina legala, sefii disciplinelor de profil

din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare; seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de

Medicina Carol Davila Bucuresti; 4 medici primari legisti, cu experienta n specialitate. Comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea organelor n drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se

pronunta asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte

medico-legale. . n cazul n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico- legala

recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru verificare si avizare, formulnd

propuneri n acest sens sau concluzii proprii.

3. Probatiunea medicinei legale in latura obiectiva

Medicina legala contribuie prin concluziile sale la toate cele 3 componente ale laturii obiective:

obiectivarea elementului material prin punerea in evidenta a agentului traumatic cu posibilele lui caracteristici si mecanismul de actiune; astfel se vor putea aprecia tipul de actiune (lovire, cadere, comprimare, etc.), mijloacele de realizare (locul, timpul,

natura si particularitati ale realizarii) care individualizeaza actiunea

obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a leziunii traumatice (vatamarea) in infractiunile de rezultat ori a starii de pericol in infractiunile formale sau de pericol.

obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei determinante si a conditiei/conditiilor.

4. Domenii de activitate si tipuri de solicitari adresate institutiilor medico-legale

1.Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:

1)autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si odontostomatologie medico-legala

2)exhumarea

2.Examinarea medico-legala a persoanei vii:

1)Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale), aprecierea capacitatii de munca sau a starii de

sanatate avnd ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumit activitate sau profesie 2)Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea sexului si a virstei biologice

3)Expertiza medico-legala psihiatrica

4)Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala (filiatie) si genetica medico-legala (profilul ADN:

filiatie si identificare).

3.Examinari de laborator medico-legal : toxicologie, anatomie-patologica, tanatochimie, imunologie, bacteriologie

4.Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par, sange, impuscare

5.Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale

6.Invatamint medical

7.Cercetare stiintifica

5. Tipuri de acte medico-legale

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul de analiza si avizul.

a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de un expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.

b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare ntocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legala;

c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care cuprinde date privind

examenul complementar;

d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia superioara medico-legala, precum si de comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor

medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.

6. Standardul Frye si Daubert

Standardul Frye, 1923 intr-un proces cu privire la admisibilitatea testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce determina

admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie principiul acceptului general al comunitatii stiintifice (in speta, testul poligraf nu primeste admisibilitate pentru ca in 1923 nu exista o parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea lui

-capacitatea de discriminare- si deci cu privire la utilitatea ca proba juridica). Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este necesara pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat drept expert prin cunoastere, abilitati,

experienta, pregatire, educatie va putea depune marturie. Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o problema care se rasfrange asupra admisibilitatii probei.

Standard Daubert.

Daubert v. Merrell Dow, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte din nastere.

Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma il comercializa si ei l-au luat le-a provocat aceste efecte.

Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor studii publicate..

Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre acele defecte precum cele din cauzrile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel de legatura nu a castigat aceptanta comunitatii stiintifice.

S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (gatekeeper) admisibilitatii stiintifice si in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).

Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu admite proba stiintifica au fost stabilite 5 criterii istorice (cu privire la admisibilitatea probelor stiintifice):

1.Daca teoria a fost testata

2.Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice prin publicatii, dezbateri

3.Daca tehnica are potential de eroare si cat este

4.Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional iar rezultatele sa fie predictibile si de

calitate

5.Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante

7. Definitia autonomiei, capacitatea psihica si starea psihica

Principiile bioeticii, 1979. Au fost fundamentate pe principiile cercetarii stiintifice atestat de catre Raportul Belmont 1979

finalizat dupa circa 7 de ani de ancheta in raport cu experimentul Tuskagee (SUA).

Beneficenta Non-maleficenta Autonomie Justitie

Definitii care stau la baza notiunii de autonomie Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice (legea 487/2002 republicata in 2012)

Art. 5 h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor activitati specifice (poate fi stabilita de catre medic);

k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele acestei fapte;

Competenta legala (competenta psihica) reprezenta capacitatea civila de exercitiu a persoanei fizice si este acea aptitudine a

persoanei fizice de a dobandi si exercita drepturi subiective civile, dar si de a-si asuma si executa obligatii civile, prin

incheierea de acte juridice.

Capacitatea civila de exercitiu poate lipsi, poate fi restransa sau poate fi deplina. Poate fi stabilita numai de catre o comisie

psihiatrica.

Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila de exercitiu sunt:

-minorii sub 14 ani

-persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (incapabilii). Lipsirea acestor persoane de capacitate civila are ca scop

ocrotirea lor in ce priveste incheierea actelor juridice.

Capacitatea psihica este umbrela sub care se regaseste autonomia.

Autonomia sta la baza capacitatii de exercitiu civila ceea ce in terminologia psihiatrica judiciara este sinonima cu competenta psihica (competenta legala) a persoanei.

O persoana care are capacitate psihica se prezuma a fi autonoma O persoana care ARE autonomie ARE competenta legala (capacitate de exercitiu civila) O persoana care are capacitate psihica poate avea totusi autonomie limitata: lipsa de voluntariat (auto-limitarea autonomiei) lipsa de libertate, lipsa de informare (hetero-limitarea autonomiei) O persoana lipsita de capacitate de intelegere si/sau de voluntariat si/sau de capacitate de decizie NU este autonoma. Nefiind autonoma ea nu isi poate exercita drepturile civile si NU are capacitate de exercitiu civila/competenta legala/competenta psihica.

O persoana care NU este autonoma NU are competenta legala

Stare psihica: libertate si informare

Capacitate psihica: atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor

activitati specifice.

Capacitatea psihica presupune autonomie si discernamant.

Autonomie: capacitatea de intelegere, capacitatea de a fi voluntar, capacitatea de decizie

Din acestea deriva competenta legala (psihica) de a exercita drepturile civile

Discernamant: posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele unei fapte (referitor la o fapta

concreta, anume)

Functii psihice: Psihism

8. Felul mortii

Felul mortii poate fi juridic:

-violent (traumatica sau de cauze traumatice-mecanice, fizice, chimice, biologice, psihice-):

-neviolent (netraumatic, patologic, cu evolutie preagonala si agonala lunga ca in bolile comsumptive sau din contra scurta ca

in moartea subita).

1. CE ESTE MOARTEA? Moartea reprezinta incetarea vietii (o definire prin negatie a vietii -care de fapt este un alt fenomen-). Uzual o definitie aduce

elementele caracteristice fenomenului descris: in cazul acesta elementele caracteristice/specifice mortii nu se pot defini dar in

schimb se pot constata elementele ce decurg din situatia pierderii vietii: ex. semnele cadaverice (lividitati, rigiditate, racire,

deshidratare, autoliza, etc.)

Viata poate fi definita conceptual ca o calitate, ca un principiu, ca un ansamblu de proprietati (caracteristici): structura si

organizare, metabolism, homeostazie, reactie la stimuli, adaptabilitate, crestere si reproducere

Probleme ale definirii mortii:

o definitie prin caracteristicile sale o definire a mortii organismului ca intreg, a mortii unuia dintre organele principale (creierul: moartea cerebrala), a incetarii functiilor organismului, a incetarii functiilor vitale (definirea functiilor vitale)

moartea ca un moment (ex. momentul mortii cerebrale) sau ca moartea ca un proces (care incepe cu moartea creierului si se termina dupa circa 15-24 ore cu moartea celulelor sexuale (ovul si spermatozoid).

Stari terminale:

Moarte aparenta -Organismul este viu dar cu aparenta mortii (semne clinice nedetectabile)

Moarte vegetativa- Organismul este viu, cortexul este mort dar restul creierului viu inclusiv centrii cardio-respiratori:

respira spontan Preagonia, agonia (viata redusa, vita minima): cu constienta pastrata, absenta, alternanta 1.Moartea clinica: oprirea functiilor vitale (cardio-circulatorie, clinica respiratorie)

2.Moartea cerebrala (moartea creierului)=moartea juridica (5-8 minute de la lipsa completa de oxigen)

3.Moartea somatica (soma=corp -gr.-). Viata individului ca persoana reala a incetat: el nu mai este o unitate biologica (un

organism ca intreg) iar corpul sau este un ansamblu de tesuturi si organe vii; succede imediat mortii creierului

4.Moartea celulara (moleculara) = moartea la nivel celular a fiecarui organ in parte dupa moartea creierului.

5.Moartea biologica (bios = viata -gr.-) = toate celulele si tesuturile organismului sunt moarte (15-24 ore spermatozoizii si

ovulele).

9. Felul mortii.

FELUL MORTII: VIOLENT/NEVIOLENT Felul mortii poate fi juridic:

A) VIOLENT (moarte violenta, moarte traumatica sau moarte de cauze traumatice).

Ca sursa, cauzele violente sunt exterioare corpului:

a) mecanice (ex. lovire)

b) fizice (ex. electrocutare)

c) chimice (ex. intoxicatie)

d) biologice (ex. intoxicatie cu bacterii alimentare)

e) psihice (prin tortura -f. rar-)

Ca imprejurari de producere, cauzele violente se pot clasifica juridic in :

a) accident

b) sinucidere

c) omucidere

Moartea violenta face obligatoriu obiectul investigatiei judiciare (ca parte constitutiva a cercetarii judiciare) pentru ca

existand o vatamare corporala si un cadavru devine obligatoriu a evalua:

1.daca vatamarea este reala (leziunile traumatice):

2.daca este reala, care sunt mecanismele de producere ale vatamarii/leziunilor traumatice (pot coexista mai multe actiuni

traumatice/vatamatoare -ex. lovire si impuscare-, prin actiunea unor agenti traumatici diferiti - mecanici, fizici, chimici,

biologici- sub actiunea aceleiasi persoane ori a unor persoane diferite (comorienti)

3.care sunt caracteristicile agentului/agentilor traumatici ce au putut determina leziuni traumatice/vatamarea

4.care a fost gravitatea vatamarii apreciata in:

-zile de ingrjjire medicala daca vatamarea nu a determinat decesul

-cauzele decesului violent daca vatamarea a determinat decesul

5.daca vatamarea a determinat decesul si ce tip de cauzalitate s-a manifestat in producerea decesului (cauzalitate directa

neconditionata, directa conditionata, indirecta)

6.imprejurarile de producere a vatamarii (heteroagresiune, autoagresiune, accident rutier, etc.)

7.cauzele decesului: De ce a decedat?

8.identificarea cadavrului (daca este neidentificat): Cine este decedatul?

9.data decesului: Cand a decedat?

10.alte obiective specifice (ex. in impuscare directia de tragere, orificiul de intrare si de iesire, unghiul de tragere, etc.)

B)NEVIOLENT (netraumatica, patologica, de boala). Aceste cauze sunt interioare corpului si in cazul mortii neviolente pot

determina decesul:

-fara simptome (moartea subita fara simptome, ex. moartea subita cardiaca)

-cu simptome de boala rapid instalate (minute-1 ora): moartea subita prin accident vascular cerebral

-cu simptome lent instalate constituind boli cronice evolutive (ex. ciroza, cancer)

Moartea neviolenta poate avea o evolutie care include o agonie sau o preagonie (scurta sau lunga) sau absenta acestora.

10. Moartea suspecta.

Imprejurari in care se poate lua in considerare o moarte suspecta:

1.Moartea suspecta de a fi violenta

2.Moartea suspecta in imprejurari judiciare sau existand suspiciuni judiciare (exist o suspiciune rezonabil c decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infraciune ori n legtur cu comiterea unei infraciuni). 3.Moartea de cauza necunoscuta (cnd nu se cunoate cauza morii) 4.Moartea care survine brusc, rapid si neasteptat fara o cauza cunoscuta: ex moartea subita

5.Moartea unei persoane neidentificate

11. Aspecte legale care impun AML (autopsia medico-legala)

Aspecte legale care impun autopsierea cadavrului

CPP (AUTOPSIE MEDICO-LEGALA CU ORDONANTARE DE CATRE ORAGANUL DE ANCHETA CA PARTE

PROCEDURALA A CERCETARII JUDICIARE) Art. 185 - Autopsia medico-legal (1) Autopsia medico-legal se dispune de ctre organul de urmrire penal sau de ctre instana de judecat, n caz de moarte violent ori cnd aceasta este suspect de a fi violent sau cnd nu se cunoate cauza morii ori exist o suspiciune rezonabil c decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infraciune ori n legtur cu comiterea unei infraciuni. n cazul n care corpul victimei a fost nhumat, este dispus exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie. (2) Procurorul dispune de ndat efectuarea unei autopsii medico-legale dac decesul s-a produs n perioada n care persoana se afl n custodia poliiei, a Administraiei Naionale a Penitenciarelor, n timpul internrii medicale nevoluntare sau n cazul oricrui deces care ridic suspiciunea nerespectrii drepturilor omului, a aplicrii torturii sau a oricrui tratament inuman. (3) Pentru a constata dac exist motive pentru a efectua autopsia medico-legal, organul de urmrire penal sau instana de judecat poate solicita opinia medicului legist. (4) Autopsia se efectueaz n cadrul instituiei medico-legale, potrivit legii speciale. (5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptai i specialiti din alte domenii medicale, n vederea stabilirii cauzei decesului, la

solicitarea medicului legist, cu excepia medicului care a tratat persoana decedat. (6) Cu ocazia efecturii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea identitii, inclusiv prelevarea de probe biologice n vederea stabilirii profilului genetic judiciar. (7) Organul de urmrire penal trebuie s ncunotineze un membru de familie despre data autopsiei i despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care s asiste la efectuarea autopsiei. (8) Medicul legist care a efectuat autopsia ntocmete un raport de expertiz, care cuprinde constatrile i concluziile sale cu privire la: a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dac identitatea nu este cunoscut; b) felul morii; c) cauza medical a morii; d) existena leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant i legtura de cauzalitate dintre leziunile traumatice i deces; e) rezultatele investigaiilor de laborator efectuate pe probele biologice prelevate de la cadavru i substanele suspecte descoperite; f) urmele biologice gsite pe corpul persoanei decedate; g) data probabil a morii; h) orice alte elemente care pot contribui la lmurirea mprejurrilor producerii morii

LEGEA 104 (AUTOPSIE ANATOMO-PATOLOGICA FARA ORDONANTARE: IN AFARA CERCETARII

JUDICIARE) Art. 10 (1) Autopsia anatomopatologic se efectueaz obligatoriu n toate decesele survenite n spital care nu sunt cazuri medico-legale i unde este necesar confirmarea, precizarea sau completarea diagnosticului clinic, inclusiv decesul copiilor sub un an, indiferent de locul decesului, precum i decesele materne care nu sunt cazuri medico-legale. (3) Pentru pacienii cu afeciuni cronice cunoscute, bine investigate, n condiiile n care aparintorii nu au nici o rezerv asupra bolii i tratamentului aplicat i i asum n scris responsabilitatea pentru aceasta, se poate dispune neefectuarea autopsiei, sub semntur, de ctre directorul spitalului, cu avizul efului de secie unde a fost internat decedatul, al medicului curant i efului serviciului de anatomie patologic. Art. 11. - n toate cazurile n care exist suspiciunea unor implicaii medico-legale prevzute de lege, eful serviciului de anatomie patologic din cadrul spitalului anun n scris, n termen de 24 de ore, organele de urmrire penal competente, pentru ndrumarea cazului ctre instituia de medicin legal, potrivit competenei teritoriale prevzute n Ordonana Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitii i funcionarea instituiilor de medicin legal, aprobat cu modificri prin Legea nr. 459/2001, cu modificrile ulterioare. Aceeai procedur se realizeaz i pentru decedaii neidentificai i pentru cetenii strini decedai n spital.

Procedura penala prevede AML in: 1.Moartea violenta: decesul care survine ca urmare a actiunii unor factori traumatici (mecanici, fizici, chimici, biologici)

si/sau in imprejurari traumatice

a)Exista si imprejurari si leziuni traumatice care deopotriva pot explica decesul

2.Moartea suspecta de a fi violenta:

1.Nu sunt prezente leziuni traumatice dar exista imprejurari traumatice cunoscute

a)Imprejurari traumatice ce pot explica decesul (agresiune, accident rutier, etc.)

b)Imprejurari traumatice ce nu pot explica decesul (ex. lovituri in zone reflexogene, in timpul unor activitati sportive, cadere

in casa, etc.)

2.Sunt prezente leziuni traumatice dar nu exista imprejurari traumatice cunoscute

a)Leziuni traumatice ce pot explica decesul (traumatism craniocerebral, contuzie toracica, etc.)

b)Leziuni traumatice ce nu pot explica decesul: echimoze, hematoame, excoriatii, etc.

3. Cauza mortii necunoscuta: medicul curant nu cunoaste cauzele medicale ale decesului.

a)Pot fi atat cauze non-violenta cat si cauze violente precum intoxicatia, etc.

12. Modalitatea de producere a decesului

Modalitatea de producere a decesului permite clasificarea juridica a imprejurarilor de producere a decesului in: Accident Sinucidere Omucidere

Moartea poate fi: violenta (traumatica)

-cu boli preexistente

-legatura de cauzalitate directa neconditionata (atunci cand vatamarea a fost grava si a determinat prin ea insasi decesul)

-legatura de cauzalitate directa conditionata (atunci cand vatamarea desi grava nu a putut determina prin ea insasi decesul care

a survenit ca urmare a interconditionarii cu bolile preexistente)

-fara boli preexistente

-legatura de cauzalitate directa neconditionata

neviolenta (de boala)

-cu leziuni traumatice

-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale) cu leziuni traumatice dar fara legatura de cauzalitate cu decesul

-mecanisme lezional-traumatice active (heteroagresiune): se acorda numar de zile de ingrijire medicala (boala

si vatamare corporala)

-mecanisme lezional-traumatice pasive (cadere): se acorda numar de zile de ingrijire medicala (boala si

vatamare corporala)

-fara leziuni traumatice

-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale)

Moartea subita (felul mortii in moarte subita: moarte neviolenta)

Decesul survine brusc, rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta fara a cunoaste cauze de boala sau cunoscand o cauza de

boala dar care nu lasa sa se intrevada decesul apropiat. Imprejurarea brusca de deces ridica suspiciuni judiciare adeseori si de

aceea uneori se considera la fata locului ca o moarte suspecta. Moartea subita este o moarte neviolenta. In 90% moartea subita

are o cauza de moarte ce poate fi determinata. Circa 75% din cauze sunt cardiace. In moartea subita se realizeaza o cercetare

necroptica largita pentru a putea determina cauza/cauzele mortii. In 10% cauza mortii ramane necunoscuta (nedeterminata).

13. Agenti traumatici

Agenti traumatici mecanici -Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier, asfixia mecanica,

impuscarea

Agenti traumatici fizici -Imprejurari traumatice de producere a decesului: electrocutare, presiunea atmosferica sau presiunea

hidrostatica

Agenti traumatici chimici - Imprejurari traumatice de producere a decesului: intoxicatiile

Agenti traumatici biologici - Imprejurari traumatice de producere a decesului: bacterii, virusuri, toxine, animale, etc.)

Agenti traumatici psihici - (in imprejurari deosebite si in actiune supraliminala)

Agenti traumatici mecanici.

-Lovirea cu corp dur, lovirea cu corp taietor-intepator, impuscarea

-Lovirea activa/pasiva

-Autoproducerea/heteroproducerea,

-Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier, asfixia mecanica

LOVIREA CU CORP DUR Corpul dur poate avea: o forma regulata/neregulat, suprafata redusa (14 cm2), proprii omului Caracteristici ale formei: suprafata plana, sectiune rotunda, leziuni traumatice

Agenti traumatici fizici. Imprejurari traumatice de producere a decesului

a. Variatii extreme de temperatura (caldura excesiva, frigul)

b. Electricitate (curentul electric artificial ori natural)

c. Variatii extreme ale presiunii atmosferice

d. Zgomotul (unde sonore, ultrasunete, infrasunete)

e. Radiatii electromagnetice

f. Campuri magnetice

g. Radiatii ionizante

Agenii traumatici biologici sunt agenti traumatici ce au insusiri vii (animale, reptile, insecte, artropode, microbi, plante, etc.), fiind n msur, prin consecinele aciunii lor sau in unele cazuri a consumului lor, s determine moartea. Clasificare:

Agentii biologici se pot clasifica astfel: 1. ANIMALE 1.1. Animale de uscat 1.2. Animale marine 1.2.1 Animale marine veninoase 1.2.1.1 Pesti veninosi (acvila de mare, murena, etc.) si conditionat veninosi (chefalul, calcanul, etc.)

1.2.1.2 Alte vieuitoare marine veninoase: coelenteratelor (meduze), serpii acvatici (Hydrophidae), caracatita, peti care au capacitatea s produc curent electric, etc. 1.2.2 Animale marine toxice 1.2.2.1. Pesti toxici

-peti ichtiohemotoxici (anghile, murene, torpile) -peti ichtiotoxici (somon, tiuc, lin, crpcean, mihalt). -peti ichtiosarcotoxici: Ciguatera, Tetraodontidae, Scombridae , Mulidee 1.2.2.2 Alte vietuitoare marine toxice

-molute (stridii, murex, scoici), broasc estoas de ape tropicale, echinoderme, organe ale unor mamifere marine (ficatul de foc, etc.) 2. REPTILE 2.1. erpii veninosi: serpii acvatici (Hydrophidae) serpii teretri 2.2. oprle 3. ARTROPODE 3.1. Arahnide: scorpionii, pianjenii 3.2. Miriapozi: centipedele, milipedele 3.3. Insecte: albine, viespi, brzuni, furnica roie, furnica mare), narii, pduchii, tunii, ploniele, cpuele, puricii, mutele, omidele procesionare, Lita vesicatoria (intoxicaia cu cantarid) 4. BACTERII

4.1. Tetanosul (Clostridium tetani) 4.2. Toxiinfectiile alimentare (T.A): T.A. cu Salmonelle, Clostridium Perfringens, Stafilococ, Vibrio Parahaemolyticus, Bacillus Cereus, ali germeni (streptococ, bacilul piocianic, Escherichia Coli, etc.) 4.3. Botulismul 4.4. Micotoxinele 5. SINGELE HETEROLOG 6. ALERGENI 7. INTOXICATIA CU PLANTE, BACE I FRUCTE 7.1 Intoxicatia cu ciuperci

Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta chimica este si toxica : ceea ce face diferenta intre moarte si

viata este gradul de toxicitate si doza)

14. Obiectivele EML in impuscare

1.Diagnosticul leziunii/leziunilor prin arma de foc (impuscare sau nu)

2.Evaluarea caracterului vital (in timpul vietii sau postmortem)

3.Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire

4.Precizarea directiei de tragere

5.Precizarea distantei de la care s-a tras

5.Precizarea caracterului autoprodus/heteroprodus al leziunilor

6.Stabilirea numarului de impuscari, a ordinii lor, a numarului si tipului de proiectile

7.Stabilirea leziunii tanatogeneratoare si a proiectilului letal

8.Legatura de cauzalitate intre plaga impuscata (vatamare) si deces

9.Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii, numarul de zile de ingrijire medicala

10.Date utile in identificarea armei (calibru, etc.)

Metode de laborator Determinarea prezentei reziduurilor metalice ale tragerii

(bariu, antimoniu si plumb) - Din plaga

spectrometrie cu absorbtie atomica metoda activarii cu neutroni microscopie cu scanare electronica si EDAX metoda activarii cu neutroni nu deceleaza decit antimoniul si bariul, trebuie folosit concomitent spectrometria pentru plumb. In practica reziduurile se detecteaza in 90% din persoanele care au tras cu un revolver/pistol si numai la 50% din persoanele

care au tras cu carabine sau arme de vinatoare.

Prelevarea eventualelor reziduuri metalice de pe mina suspectului se face folosind tampoane de vata umezite cu acid clorhidric 10% sau acid nitric 5%, ulterior analizate cu spectometru cu absorbtie atomica si prin metoda activarii cu neutroni

material adeziv analizat ulterior prin microscopie cu scanare electronica si EDAX Determinarea prezentei reziduurilor de pulbere : test cu brucina (la contactul cu resturi de fum sau particule de pulbere nearsa, se coloreaza in rosu) test cu sulfat de difenilamina (se coloreaza in albastru) Identificarea armei cu care s-a tras

15. Leziuni active/pasive.

Lovirea activa/pasiva (caderea)

Lovire activa: corpul este fix iar agentul traumatic are viteza cinetica (lovire cu): Leziuni de lovire la locul de impact cu agentul traumatic Topografie: oriunde pe corp dar mai adesea extremitatea capului sau zone de aparare Lovire pasiva: corpul in miscare si se loveste de un plan dur (lovire de): Leziuni de contralovitura (la cap)

De obicei pe zonele proieminente, unilaterale, putin grave Asociere Precipitarea La orice nivel, mai ales cap si membre inferioare Multipolare Grave

Lovirea:

activa/directa (sintagma lovire cu un corp) Leziunile de lovire sunt o la locul de impact cu agentul traumatic,

o au o corespondenta lezionala a structurilor corpului ce au fost interesate dinspre superficial spre profunzime,

o nu sunt de obicei pe parti proieminente,

o mai frecvent pe parti descoperite (expuse) ale corpului

pasiva (sintagma lovire de un corp) caderea este cea mai frecvent mecanism pasiv : corpul in miscare se loveste de planul de sustinere. Leziunile din cadere sunt :

o pe partile proieminente

o unilaterale (pe partea cu care omul cade si se loveste)

o in general putin grave (au loc de la o inaltime maxim inaltimea propriului corp)

activ-pasiv: asocierea lovirii active si pasive (sintagma lovire cu si de ) sintagma cu sau de indica faptul ca legistul nu are criterii obiective pentru a stabili mecanismul de lovire

16. Leziuni autoproduse/heteroproduse

Autoproducerea Leziuni de tatonare Zone accesibile mainii dominante In general corespund scopului Heteroproducerea Prin lovire activa sau pasiva (cadere)

17. Asfixia mecanica

Sugrumare: la gat cu mainile si degetele Echimoze si excoriatii Spanzurare: cu lat actionat de propria greutate Strangulare: cu lat actionat de o forta externa Circular (continuu)/intrerupt Oblic/transversal Adancime inegala/egala Sufocare: la fata (mana, obiecte moi) Inecare Actiunea apei asupra corpului

18. Motive ale solicitarii EML in stabilirea capacitatii sexuale

B. EXPERTIZA CAPACITATII SEXUALE

La barbat se pot solicita:

In civil:

tagada paternitatii (din interiorul casatoriei) sau stabilirea paternitatii copilului nascut in afara casatoriei divort, etc. In penal: infractiuni privitoare la viata sexuala: viol, incest Forme ale supracapacitatii sexuale a barbatului: Pseudomaturitatea precoce la baieti cu capacitate de procreere la 9 ani.

Maturitatea biologica este deplina la 20-21 ani (rar la 18-19 ani desi nivelul hormonal de testosteron este maxim la aceasta

varsta).

Forme ale incapacitatii sexuale a barbatului:

1.Capacitatea de coabitare/copulatie (potenta coeundi): impotenta (tulburari de dinamica sexuala: impotenta psihica si

organica)

2.Capacitatea de procreere (potenta generandi): 60-140 milioane spermatozoizi/ml din care minim 60% mobili, cu maxim

25% forme anormale. Sub 40 milioane se exprima clasic oligospermia de grd. III 40-10 milioane, grd. II 10-1 milion, grd. I

sub 1 milion. Atentie: numai numai azoospermicii nu pot concepe, pentru inseminare este necesar un singur spermatozoid.

Actualmente se considera ca normalul incepe de la 25 milioane. S-a constatat in ultimii 70 ani o scadere de la circa 60-80

milioane/ml (valoare minima in anii 1930) la circa 25-40 milioane/ml (valoare minima actuala). Procesul este probabil toxic,

afecteaza mai ales tarile dezvoltate, este inca necontrolat .

La femeie: in divort, casatorie, Substituirea de copii, etc. Capacitatea sexuala a femeii este definita de urmatorii parametrii:

1.Capacitatea de coabitare (potentia coeundi): capacitatea femeii de a intretine un raport sexual pe cale vaginala

2.Capacitatea de procreare (potentia generandi): ovare functionale ce elibereaza ovule apte de fecundatie

3.Capacitatea de a conduce sarcina la termen (potentia gestandi): femeia poate ramane insarcinata si sa nu piarda sarcina

4.Capacitatea de a naste pe cai naturale (potentia parturiendi): femeia poate nastere natural, pe cale vaginala

19. Obiectivele EML in viol

Definitie: violul este definit ca (elemente de probatiune):

1.Actul sexual,

2.de orice natur, 3.cu o persoan de sex diferit sau de acelai sex, 4.prin constrngerea acesteia

5.sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra 6.ori de a-i exprima voina, se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 10 ani i interzicerea unor drepturi.

Obiectivele expertizei medico-legale in viol:

I.probarea realitatii actului sexual

II.probarea lipsei de consimtamant (constrangerea): leziuni corporale

III.probarea imposibilitatii de a se apara sau de a-si exprima vointa: examen fizic, toxicologic, psihic

IV.evaluarea gravitatii vatamarii suferite de victima (ZIM)

V.identificarea agresorului

Protocol de examinare:

kit pentru viol documentarea datelor colposcopie, fotografiere a leziunilor (vatamarilor) de pe cors si a organelor genitale externe CML documentat cu traumatograma,schite, fotografii. Examinarea in spital este importanta! Etapele probatiunii medico-legale: examenul psihologic (probarea lipsei de discernamint, capacitate psihica) abuzul emotional abuzul psihologic

examenul fizic (probarea lipsei de consimtamint) leziuni nespecifice (in context agresional, in contextul actului sexual normal). Marca muscata (!) devine specifica la copil (dg. dif. cu maxilarul de copil).

leziuni specifice (la persoana majora sunt mai putin genitale si mai mult corporale) absenta leziunilor: la varste mici, persoane labile psihic, deficiente psihologice, complexe, etc. examenul genital si prelevarea probelor biologice (+ corpuri delicte) in vederea examinarilor complementare de laborator medico-legal (chiar daca este virgina)

Probe directe ca este sperma: grup, ADN, evidentierea spermatozoidului Probe indirecte ca este sperma: reactiile microcristalografice Florence si Barberio, dozarea Zn (cea mai mare concentratie in spermatozoid), fosfatazele acide comune si prostatice (concentratie mai mare de minim 4 ori in lichidul prostatic fata de orice

alt fluid sau tesut si persista circa 4 zile de la ejaculare), proteina p30 (specifica prostatei), cercetarea contaminarii victimei cu

o boala infectioasa cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree, herpes genital, trichomoniaza, condiloma acuminata -

papilomavirus, sancroid - Hemophilus Ducreyi, limfogranulomul veneric chlamidia, SIDA HIV) sau sarcina (testele de sarcina se pozitiveaza la aproximativ 2 saptamini dupa fertilizare).

20. Probarea realitatii si concluziile EML in viol.

PROBAREA REALITATII ACTULUI SEXUAL:

1. leziuni genitale leziunile himenului (deflorarea) se vindeca in 5-7 zile, max. 14 zile- 2. urme biologice pe corp/vaginal/rectal se recolteaza in max. 24 ore. Din acestea se pot face urmatoarele analize pentru a determina ca este vorba de sperma:

Determinarea prezentei fosfatazei acide de origine prostatica Determinarea prezentei glicoproteinei P30 (specifica pentru sperma umana, poate persista in vagin 13-47 ore dupa actul sexual

Determinarea prezentei LDH-C4 este strict specifica pentru sperma (se gaseste in testicule, spermatozoizi si lichid seminal), apare la pubertate (si in pete vechi de 4 saptamani).

Determinarea prezentei human prostate specific antigen = proteina prostatica umana (PSA) este specific pentru sperma chiar la cei vasectomizati sau azoospermici. Se detecteaza folosind un ser hiperimun si cu ELISA. Nu da reactii incrucisate cu

saliva, urina, secretia vaginala sau singele menstrual.

Lumina ultraviolet (fluorescenta spermei) 3. Sarcina (prezenta sarcinii este o dovada a actului sexual cu ejaculare: atentie paternitatea)

4. Boli sexuale: - victima trebuie examinata in mod repetat, deoarece examinarea imediata poate sa fie neconcludenta dat fiind

faptul ca in majoritatea bolilor transmise sexual primele semne apar la distanta in timp, uneori la saptamani sau luni (gonoree

: 2-21 zile ; sifilis 1-4 saptamani).

Concluzii:

Probarea actului sexual se realizeaza prin examen genital: acesta va putea constata:

o penetrare in vagin cu ruptura himenului Recenta (deflorare recenta -sub 10-14 zile) Veche (deflorare veche peste 10-14 zile) starea de virginitate (se cauta alte acte sexuale)

Concluziile medico-legale vor atesta:

prezenta/absenta leziunilor traumatice mecanism traumatic (lovire, zgaraiere, muscare) agent traumatic data probabila (ex. leziunile traumatice pot data/nu pot data din data. ) nr. de zile de ingrijire medicala starea genitala (virgo, virgina anatomic penetrare posibila fara deflorare- deflorare recenta sau deflorare veche)

21. Definitia violentei domestice

VD este o problema majora de sanatate si de incalcare a drepturilor omului

In ciuda a ceea ce se crede conform careia cel ce abuzeaza si-a pierdut doar pentru moment controlul comportamentului, realitatea este diferita: cel ce abuzeaza alege intentionat sa isi exercite abuzul nu pentru ca se afla in lipsa de control ci tocmai

pentru a controla o acea persoana.

Conventia privind combaterea violentei asupra femeii si violentei domestice (Consiliul Europei: Conventia de la Istanbul, 2011) prevede: VD inseamna orice act fizic, sexual, psihologic sau economic de violenta in familie sau domestica intre actuali si fosti parteneri aflati in relatie maritala sau de concubinaj, indiferent daca agresorul imparte sau nu acelasi domiciliu.

Violenta intima asupra partenerului Intimate partner violence" (IPV) , M.P. Johnson, 1990 este in general considerata sinonima cu abuzul domestic sau violenta domestica desi in fapt termenul de VD este mai larg intrucat include si abuzul

asupra copilului sau asupra varstnicului membri ai familiei, etc.

Include: 1.Violenta comuna de cuplu (fata tulburare de comportament)

2.Terorism intim

a)Psihopatii (general violent)

b)Disforic borderline (dependenta afectiva de relatie)

3.Rezistenta violenta (impotriva abuzului) [3]

4.Control violent mutual

Definitiile mai vechi considerau ca abuzul, manifestata in relatiile de convietuire casnica, devine violenta domestica

atunci cand se refera la producerea violentei fizice, ca un pas ulterior. Exemplu este definitia Violena domestic este o ameninare sau provocare, petrecut n prezent sau n trecut, a unei rniri fizice n cadrul relaiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu (Stark si Flitcraft, Inst. Melissa pt. preventia violentei si tratarea victimelor

violentei, 1991)

Definitiile mai noi cu precadere cele ale UE ce sunt armonizate in legislatia romaneasca prevad o abordare diferita in

care violenta domestica se refera nu doar la parteneri ci la orice persoana din familie si nu doar la violenta fizica ci la orice

forma de abuz. IN violenta domestica se include violenta in familie, violenta asupra femeii si asupra copilului.

"In sensul prezentei legi, violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de

autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al

aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice,

inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate. (art. 3, Legea 217/2003 modificata de 25/2012)

22. Forme de abuz

a) violenta verbala adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;

b) violenta psihologica impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare

ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu

efect similar;

c) violenta fizica vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire,

intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;

d) violenta sexuala agresiune sexuala, impunerea de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;

e) violenta economica interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor

persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si

resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui

membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;

f) violenta sociala impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie,

precum si alte actiuni cu efect similar;

g) violenta spirituala subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori

religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect

similar sau cu repercusiuni similare.

23. Cine este victima in VD? (violenta domestica)

Art. 5 Legea 217/2003 modificata de 25/2012, [5])

In sensul prezentei legi, prin membru de familie se intelege:

a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prina doptie, potrivit legii, astfel

de rude;

b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;

c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;

d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic,

cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.

Frecventa

Numrul de victime ale violenei n familie a crescut cu circa 50% n ultimii cinci ani, de la 8.104 n 2004 la 12.161 anul trecut, n acelai interval nregistrndu-se 778 de decese cauzate de incidentele domestice (Ageniei Naionale pentru Protecia Familiei, ANPF).

Cea mai mare pondere n cazurile de violen domestic din intervalul 2004-2009 o au victimele de sex feminin din grupele de vrst 0-14 ani (17,69%), 25-35 ani (14,25%) i 35-45 ani (14,16%). n ceea ce privete demersurile legale ntreprinse de victimele violenei n familie, 37% dintre acestea au solicitat expertiz medico-legal n vederea obinerii certificatului medico-legal, 30% au depus plngere la Poliie, iar 2% au nceput procedura de divor (ANPF)

24. Aplicatii ale laboratorului de genetica medico-legala

Aplicatii in domeniul penal si militar

- identificarea victimelor in omoruri si

pruncucideri

- identificarea criminalilor dupa urmele lasate la locul

faptei sau asupra victimelor

- identificarea agresorilor sexuali

- identificarea autorilor talhariilor si furturilor

- trierea si excluderea suspectilor in diferite

anchete politienesti

- identificarea victimelor in accidente aviatice,

catastrofe naturale, acte de terorism, razboaie

- elucidarea cauzelor unor accidente rutiere si

aviatice pornind de la urmele biologice

- probabrea unor rapiri si sechestrari de persoane, a

traficului ilegal de persoane si de organe umane

- probarea unor agresiuni fizice

Aplicatii in domeniul civil

- cercetarea paternitatii

- cercetarea maternitatii (schimburi accidentale de copii

in maternitati, noi-nascuti abandonati sau pierduti, etc.)

- rezolvarea cazurilor de imigratie (reintregirea

familiilor )

- identificarea adoptiilor ilegale

- identificarea fetilor conceputi prin fertilizare in vitro sau a

mamelor surogat

- cercetarea unor relatii de inrudire biologica intre:

bunici/unchi-nepoti, veri de grd.I-IV (pana la veri de grd.

IV), etc.

- stabilirea unor relatii de descendenta biologica in

scopul aflarii adevarului istoric sau din interese politice

- stabilirea unor relatii de inrudire la solicitarea

societatilor de asigurare

- incheierea unor polite de asigurare cu clauze de moarte

violenta

25. Notiunea de ZIM (zile de ingrijire medicala).

ZIM - definitie

In sensul prevederilor legale durata ingrijirilor medicale, reprezinta un mod de evaluare a severitatii leziunilor traumatice care

tine cont atat de intervalul de timp in care o persoana beneficiaza (in mod real) de ingrijiri medicale cat si de caracteristicile

clinico-evolutive ale acelor leziuni prin care se exprima gravitatea lor lezionala.

In conceptul de zile de ingrijire medicala intra tot ce tine de ingrijirea medicala in spital sau in afara spitalului inclusiv

perioada de reinsertie socio-profesionala: consulturi, proceduri diagnostice si/sau tratamente ce se adreseaza tratamentului si

vindecarii leziunilor suferite sau complicatiilor lor imediate sau tardive, locale sau la distanta,

DURATA ZIM: INGRIJIRI + SEVERITATE

Traumatism ->Leziuni traumatice

1.Ingrijiri medicale in spital adresate leziunii si complicatiilor: durata spitalizare

2.Ingrijiri medicale ambulatorii adresate leziunii si complicatiilor

3.Recuperare si reinsertie socio-profesionala

1+2+3 durata zilelor de ingrijire medicala 2+ 3 pot modula tratamentul si chiar vindecarea (devin conditionalitati): ex. leziunea de menisc) 4. Severitate (caracteristici clinico-evolutive)

26. Limite ale evaluarii ZIM: (nu sunt sigura daca asta e rezolvarea)

Medicii considera ca durata recuperarii unei functii socialmente necesare primeaza fata de calitatea vindecarii Nu exista propriu-zis un barem (ex. precum cel de handicap) ci o analiza pe caz. Cu cat medicul legist este mai obiectiv cu atat victima este defavorizata mai mult in favoarea agresorului desi principial justitia apartine victimei

Concluziile medicului legist constituie o opinie medicala care se bazeaza pe stiinta, cunoasterea si abilitatile sale pe domeniul de expertiza precum si pe opiniile altor specialisti medici pe alte domenii

ART. 172 Dispunerea efecturii expertizei sau a constatrii (1) Efectuarea unei expertize se dispune cnd pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori mprejurri ce prezint importan pentru aflarea adevrului n cauz este necesar i opinia unui expert. Calitatea expertului consultat poate influenta concluzia medicului legist dupa cum si a medicului legist poate influenta corecta interpretare a probelor ori a pacientului (victima) daca nu da curs recomandarilor medicale

In cazul in care justititia are indoieli asupra calitatii expertului sau a expertizei poate solicita conform procedurii in vigoare, completare, supliment de expertiza, noua expertiza, avizarea noii expertize, comisia superioara medico-legala, expert parte

Numarul de ZIM uneori nu reflecta gravitatea leziunii (ex. durata vindecarii nu se insumeaza ci se alege cea mai lunga, mai multe leziuni pot beneficia de acelasi numar de ZIM ca o singura leziune, etc.)

Tratamentul secvential (ex. in prejudicii faciale, etc.) cu durata lunga si prognostic nesigur grevat de numeroase conditionalitati

Suferinta neobiectivabila (nedocumentata) nu beneficiaza de ZIM: nevoia de obiectivitate. Fara leziuni traumatice obiective NU exista traumatism.

Dificultatea de documentare a cazului

Contradictiile medicilor specialisti

Generalizarea sau din contra individualizarea excesiva deservesc adevarul

!!!!PARTEA ASTA NU CRED CA INTRA IN LIMITE!!!!!

ZIM SE ACORDA IN RAPORT CU: Gravitatea leziunii traumatice (media individualizata a ZIM- barem) Include diagnosticul, tratamentul, complicatiile si tratamentul lor, sechelele si tratamentul lor ca ingrijiri in spital si ambulator inclusiv recuperarea (atat cat se mai poate produce)

ZIM NU SE ACORDA IN RAPORT CU: xDurata zilelor de spitalizare

xDurata concediului medical

Durata perioadei de vindecare anatomica (care poate sa nu se mai produca) Durata de reinsertie socio-profesionala

ZIM MAI MULTE: Aduna durata ingrijirilor aritmetic fara a aplica principiul gravitatii leziunii Documentare insuficienta, discontinua, cu generalizare excesiva si unirea perioadelor de ingrijire Diagnostice clinice imprecise, vagi (ex. contuzie): lipsa de acuratete, voit neprecizat, etc. Subiectivism

ZIM MAI PUTINE: Documentare insuficienta Dificultatea documentarii si obiectivarii Perfectionarea tehnicilor si metodelor curative Severitatea baremului Subiectivism

27. LCM(Lovirile cauzatoare de moarte)

ART. 195 Lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte Dac vreuna dintre faptele prevzute n art. 193(lovirea sau alte violente) i art. 194(vatamarea corporala) a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este nchisoarea de la 6 la 12 ani.

Observatie: leziunea cauzatoare este o vatamare in care intentia de vatamare a fost depasita si astfle incadrarea sa este

eminamente juridica: necroptic vatamarea este intotdeauna letala (altfel nu ar muri) si prin aceasta este desigur o vatamare f.

grava dar imprejurarea este nu numai adesea neasteptata dar si putin traumatizanta in sine, ca mecanism (asteptarea era ca sa

nu moara): ex. este impins si din dezechilibrarea cade si se loveste la ceafa de bordura)

28. ART 194. CP vatamarea corporala

ART. 194

Vtmarea corporal (1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele consecine: a) o infirmitate; b) leziuni traumatice sau afectarea sntii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de ngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav i permanent; d) avortul; e) punerea n primejdie a vieii persoanei, se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani. (2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii uneia dintre consecinele prevzute n alin. (1) lit. a), lit. b) i lit. c), pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani.

(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se pedepsete.

Observatie: pierderea unui organ ori incetarea functionarii acestuia au fost scoase din textul legii penale fiind incluse in

notiunea de infirmitate.

Slutirea a fost de asemenea scoasa din textul penal fiind inlocuita cu prejudiciul estetic grav sugerand astfel ca elementul

definitoriu in slutire este prejudiciul estetic grav si iremediabil (definitiv)

A) Infirmitatea, sechele si invaliditate

INFIRMITATE Infirmitatea este o vatamare corporala fizica i/sau psihica prin care 1.se produce un deficit de ordin morfologic, morfo-functional sau numai functional

2.care are un caracter permanent, definitiv (iremediabil)

3.apt de a pune persoana in conditii de inferioritate

SECHELE VS .INFIRMITATE

Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala posttraumatica ce apare pe parcursul vindecarii sau constituie chiar forma vindecarii, Conduce la un prejudiciu morfo-functional si adeseori si estetic.

Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive). Preteaza la erori de interpretare corelarea apriorica a existentei SECHELELOR cu infirmitatea: medical nu toate sechelele se pot asimila notiunii de infirmitate.

Exista sechele vindecabile (prin alte tratamente) dar si nevindecabile, aflate deasupra oricarei resurse de tratament. Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive (si NU este un pleonasm) numai dupa epuizarea mijloacelor de vindecare.

Sechelele definitive pot conduce la infirmitate, invaliditate, handicap, dar pot exista si in afara de aceste consecinte.

INFIRMITATE VS. INVALIDITATE

Consecintele vatamarii corporale grave sunt evaluate: -in domeniul penal de codul penal prin introducerea criteriului infirmitatii (permanente) fizice si psihice -in domeniul muncii de codul muncii prin criteriul invaliditatii - in domeniul social prin criteriul handicapului n situaia n care infirmitatea este numai morfologica (leziune exclusiv anatomic) ea nu se asimileaz cu o invaliditate. n situaia n care infirmitatea este nu numai morfologica dar si functionala se asimileaza cu invaliditatea. Repercusiunea acestui deficit funcional asupra posibilitilor individului de a exercita o anumit profesie se reflect n noiunea de capacitate de munca. Invaliditatea este evaluata de catre expertiza capacitatii de munca Exista infirmitate fara invaliditate dar NU exista invaliditate fara infirmitate pentru ca infirmitatea este baza constituirii invaliditatii.

Nu se poate asimila notiunii de infirmitate simpla reducere/scadere a functiei.

B) SLUTIRE Slutirea este o vatamare corporala grava a integritatii corporale cu caracter permanent, definitiv prin care se determin o (1)deformare morfologica, un (2)deficit estetic local si de ansamblu cu (3) dizarmonie corporala evidenta (4) si tulburari functionale, ce sunt apte de a pune persoana respectiva in conditii de inferioritate A fost inlocuita cu prejudiciul estetic grav i permanent.

C) AVORTUL POSTTRAUMATIC Reprezinta intreruperea posttraumatica a cursului sarcinii in urma unui traumatism (mecanic, fizic, chimic, biologic, psihic) survenit in perioada cuprinsa intre conceptie si nasterea fiziologica.

Pentru a proba aceasta infractiune trebuie sa se probeze ca:

1.victima era gravida,

2.ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra uterului gravid,

3.ca a avortat sau a nascut un fat mort

4.ca intre avort/nastere si traumatism exista o legatura de cauzalitate (adica avortul nu se datoreaza unei stari constitutionale

ce favorizeaza aceasta complicatie a sarcinii sau unor probleme obstetricale.

D) PPV punerea in primejdie a vietii

Punerea in primejdie a vietii unei persoane are o dubla semnificatie:

1.-pe de o parte semnifica faptul ca in urma unei vatamari o persoana s-a aflat la un moment in starea de pericol de a-si pierde

viata

2.-pe de alta parte ca nu si-a pierdut viata

1.De ce nu si-a pierdut viata? Posibilitati:

1.Pericolul real a fost indepartat prin ingrijire medicala

2.Pericolul real a fost indepartat prin puterea de vindecare spontana datorita reactivitatii deosebite a organismului

3.ambele

Punerea in primejdie a vietii fiinteaza/exista:

1.in realitatea starii (iar nu in probabilitatea ei)

2.in concretul starii iar nu in potentialitatea ei (prognostic imediat, asteptat ori cunoscut conceptul hic et hunc, adica aici si acum)

Punerea in primejdie a vietii presupune constituirea unor vatamari (leziuni traumatice) care prin gravitatea lor reala si

imediata ori prin complicatiile lor au determinat (iar nu au putut determina) un pericol de moarte (real,concret).