Subiecte care pot sesiza instanta de contencios

Potrivit legeii, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât si public.

Se poate adresa instanţei de contencios administrativ si persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Așadar, legea îi recunoaste terţului posibilitatea de a se adresa instanţei de contencios administrativ făcând dovada vătămării dreptului său subiectiv sau a interesului legitim prin actuladministrativ individual adresat altui subiect de drept.

Particularitatea acestei situaţii este dată de faptul că terţul trebuie să îndeplinească procedura prealabilă din momentul în care a luat la cunostinţă, pe orice cale, de existenţa actului.

Legea contenciosului administrativ s-a acordat competenţă unor autorităţi publice de a sesiza instanţa de contencios administartiv:

Avocatul Poporului și Ministerul Public.

Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autorităţii administrative de a-si realiza atribuţiile legale nu poate fi înlăturat decât prin justiţie, poate sesiza instanţa competentă decontencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeste de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petiţionarul nu îsi însuseste acţiuneaformulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanţa de contencios administrativ anulează cererea. Avocatul Poporului nu se substituie persoanei fizice vătămate,deoarece legea prevede expres că petiţionarul care a sesizat

Avocatul Poporului dobândeste de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate, iar la primul termen de judecată va preciza dacă îsi însuseste sau nu acţiunea formulată de Avocatul Poporului, potrivit principiului disponibilităţii. Avocatul Poporului poate fi sesizat numai de persoane fizice și numai în legătură cu actele emise de autorităţile administrative.

Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăţilor si intereselor legitime ale persoanelor sedatorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităţilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanţa de contenciosadministrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiţionarul dobândeste de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.Situaţia reglementată este oarecum asemănătoare celei în care este sesizat Avocatul Poporului, cu precizarea că textul prevede expres că este vorba despre un act administrativ individual.

Diferenţa constă în faptul că Ministerul Public poate fi sesizat și de persoane juridice, că actele administrative considerate nelegale sunt emise de autorităţi publice, iar sesizarea instanţei de contencios administrativ se face cu acordul prealabil al petenţilor.

Legea mai prevede că atunci când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanţa de contenciosadministrativ competentă de la sediul autorităţii publice emitente. În acest caz, acţiunea este introdusă împotriva actului administrativ normativ ce vatămă un interes legitim public, iarMinisterul Public are calitatea de reclamant.

Conform legii, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice.

În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea dechemare în judecată, si asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

Autoritatea emitentă are la dispoziţie un an de la data emiterii actului pentru a se adresa instanţei de contencios administrativ.

Un alt subiect care poate sesiza instanţa de contenciosadministrativ este persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale.

Temei constituţional îl reprezintă dispoziţiile art.126 alin.(6) teza finală din Legea fundamentală, potrivit cărora instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art.9 din Legea contenciosului administrativ, acţiunea poate avea în vedere atât ordonanţele si dispoziţiile din ordonanţe care au fost declarate neconstituţionaleurmare a ridicării excepţiei în altă cauză, cât si ordonanţele si dispoziţiile din ordonanţe considerate neconstituţionale de către persoana vătămată.

În primul caz, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limita unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. În cel de-al doilea caz, persoana care se consideră vătămată poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativînsoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

Acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum si, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici si orice subiect de drept public pot introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile Legii nr.554/2004 si ale legilor speciale.

În acest fel, Legea contenciosului administrativ reglementează în mod expres, pentru prima oară în legislaţie, tutela administrativă realizată de cele două instituţii publice.

Astfel, prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale. Termenul de 6 luni pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect, atribuţia comunicării revenind secretarului unităţii administartiv-teritoriale.

În ceea ce priveste tutela administrativă exercitată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, legea statuează că aceasta poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale si locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,republicată. Termenul pentru sesizarea instanţei este de 6 luni de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal. Acţiunile formulate de prefect si de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici determină suspendarea de drept a actului administrativ atacat