2013 Cncd Culegere Instanta

1

ASZTALOSCsabaFerenc

DiscriminareaînjurisprudențainstațelorjudecătoreștidinRomânia

3

ConsiliulNaționalpentruCombatereaDiscriminării–România

ASZTALOSCsabaFerenc

Discriminareaînjurisprudențainstațelorjudecătorești

dinRomânia

‐sinteză‐

4

Copyright © 2013, Editura Pro Universitaria Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Pro Universitaria Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ASZTALOS, CSABA FERENC Discriminarea în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti din România / sinteză realizată de Asztalos Csaba Ferenc ; ed. de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. - Bucureşti : Pro Universitaria, 2013 Bibliogr. ISBN 978-606-647-898-4 342.7(498)

5

Cuvântînainte

Prevenireașicombatereadiscriminăriiacunoscutodinamicăsemnificativăîndreptulromânescînultimii11ani.Prezentalucrarecuprindeosintezăauneipărțidin jurisprudența din ultimilor 6 ani, după domenii și tipuri de discriminare.VolumuldefațăsedoreșteafiunprimpasîndemersulCNCDdearealizaoanalizăaaplicării legislațieiantidiscriminaredinRomânia,urmărindprelucrareașipunereala dispoziția practicienilor și a cetățenilor fondul de cunoaștere acumulat deRomânia în domeniu. Acest demers este necesar și pentru evaluarea stadiului deaplicare în dreptul intern a legislației și jurisprudenței internaționale privindnediscriminaredarșipentruidentificareaunornoisoluțiiînvedereaimplementăriiefectiveaprincipiuluiegalitățiișinediscriminării.Mulțumimpeaceastăcaleputeriijudecătoreștipentrudeschidereașiprofesionalismuldoveditînaprofundareașiaplicareaprincipiuluiegalitățiișinediscriminăriiînactuldejustiție.

7

Cuprins

Cuvântînainte.............................................................................................................................5Dreptullademnitate.Discursdeură.............................................13

1.PostareapereţeauadesocializareFacebookamesajului„Arbeitmachtfrei(Muncatefaceliber)–astasăînţeleagăprotestatarii”,constituieofaptădediscriminarecevizeazăatingereademnităţiioricreareauneiatmosferedeintimidare,ostile,degradante,umilitoaresauofensatoare,îndreptatîmpotrivaunuigrupdepersoane.Aspectejuridicetratate:................13

‐motivareaautosesizăriiCNCD;‐limitelelibertăţiideexprimare;‐noţiuneadespaţiupublic–reţeauadesocializarespaţiupublic

SENTINŢANR.21din17.01.2013,CurteadeApelTârguMureş,SecţiaaII‐aCivilă,deContenciosAdministrativşiFiscal.....................132.Hărţuire.Articolpublicatpeblogulpersonalprincares‐acreatoatmosferăostilădegradantăumilitoarelaadresauneicomunităţietnice.DiscursdeurăSENTINŢANR.6497din07.11.2011,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal...................................203.Hărţuire.Discursdeură,încărcareadreptuluilademnitate–criteriuldeorientaresexualăSENTINŢACIVILĂnr.128/CAdin27aprilie2011,CurteadeApelConstanţa,Secţiacomercială,maritimăşifluvială,contenciosadministrativşifiscal.........................................................................................304.Hărţuire–discursdeură–criteriulapartenenţeietniceSENTINŢANR.129/F/CA/2009din27.05.2009,CurteadeApelAlbaIulia,SecţiadeContenciosAdministrativşiFiscal........................38

Acceslaservicii–accesînspaţiipublice........................................................................435.Refuzulacordăriicredituluibancarîntemeiatăpesituaţiareclamantului,depersoanăcuhandicap(afecţiunipsihice)constituiefaptădediscriminaredirectă,princareseîncalcădreptullauntratamentegalînaccesareadeserviciibancare.Aspectejuridicetratate:...................................................................................43

‐inversareasarciniiprobei;‐criteriuldedizabilitate

SENTINŢANR.46din26.03.2009,CurteadeApelBacău,SecţiaComercială,deContenciosAdministrativşiFiscal..................................43

8

6.Discriminaredirectă.Refuzaccesînspaţiupublic,refuzservicii–criteriulapartenenţeietnice.Dosarnr.37429/215/2010,TribunalulDolj,SecţiaICivilă,Sentinţacivilănr.336/2013...........................................................................497.Discriminaredirectă.Accesulîncondiţiideegalitatelaserviciidesănătate,criteriuletnicSENTINŢANR.3173din7.07.2010,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐adeContenciosAdministrativşiFiscal..............................62

Egalitateînactivitateeconomicășiînmateriedeangajareșiprofesie–încheierea,suspendarea,modificareasauîncetarearaportuluidemuncă–condiţiideangajare............................................................................................................71

8.Discriminaredirectă.Persoaneloraflateînsituaţiicomparabileliseaplicăînmoddiferitcriteriiledeevaluareînvedereareduceriidepersonal.Aspectejuridicetratate:.....................71

‐discriminaredirectă;‐testulcomparabilităţii

SENTINŢANR.53din22.02.2013,CurteadeApelGalaţi,SecţiaContenciosAdministrativşiFiscal................................................................719.Discriminareindirectă.Cunoaștereauneilimbistrăinecașicondiţiedeparticiparelaconcursdeocupareaunorlocuridemuncă.Aspectejuridicetratate:....................................................................79

‐discriminiareindirectă;‐condiţieaparentneutră;‐testuljustificăriiobiectivedeunscoplegitim,iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateșinecesare

SENTINŢANR.76din05.09.2008,CurteadeApelGalaţi,SecţiaContenciosAdministrativşiFiscal.....................................................................10.Discriminaredirectă.Desfacereacontractuluidemuncăpecriteriuldeapartenenţăsindicală,liderisindicali.Aspectejuridicetratate:.....................................................................................................83

‐discriminareadirectă;‐criteriuldeapartenenţăsindicală

SENTINŢANR.104Fdin04.08.2009,CurteadeApelBraşov,Secţiadecontenciosadministrativşifiscal...............................................8311.Discriminaredirectă–promovareaîngradînfuncţiedeformadeînvăţământabsolvită–formalazisaufărăfrecvenţă.Egalitateînmuncă.SENTINŢANR.178din20.01.2009,CurteadeApelBucureşti............85

9

12.Discriminaredirectă–concedierecriteriuldegen–sarcină.Tratamentdiferenţiatpecriteriudegen/graviditateînacordareasalariuluișiadrepturiloraccesorii,cumarfibonuriledemasă.SENTINŢANR.197din24.03.2011,CurteadeApelCluj,SecţiaComercială,deContenciosAdministrativşiFiscal..................................8613.Discriminaredirectă.Hărţuire.Concedierepecriteriuldevârstă.ÎncheiereŞedinţapublicădela20.02.2013,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐adeContenciosAdministrativşiFiscal.........9214.Discriminaredirectă.Egalitateînmuncă.Recunoaștereavechimiiînprofesiajuridică.SENTINŢANR.3553din16.12.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal....................................9915.Discriminaredirectă,criteriuldeorientaresexuală,acordareadedespăgubiri.SENTINŢANR.279din23aprilie2013,TribunalulConstanţa...........................................................................10416.Discriminareindirectă.Condiţiideconcursaparentneutrecaredefavorizeazăpersoanelecudizabilităţi.Obligaţiadeadaptarerezonabilăacondiţiilordeconcurspentrupersoanelecudizabilităţi.SENTINŢANR.1307din29.06.2005,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal...................................11117.Victimizare.Egalitateînmuncă.Dosarnr.7729/2/2012,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosadministrativşifiscal,Sentinţacivilănr.1589................11518.Discriminaredirectă,multiplă:criteriulgenșivârstă.Limitadevârstădepensionarediferităîntrefemeișibărbaţimotivdeconcediereafemeilor.SENTINŢANR.1448din06septembrie2011,TribunalulMureş,Secţiacivilă...........................................................................................................12619.Discriminaredirectă.Limitadevârstădepensionarediferităpentrufemeiînraportcubărbaţii.SENTINŢANR.1447din06.09.2011,TribunalulMureş......................13220.Regimulprobelorînmaterianediscrimării.Lipsăprobeînconstatareauneifaptedediscriminaredirectăconstândînconcediereaunuiangajatpecriteriipolitice.Neaplicareainversăriisarciniiprobei.SENTINŢANR.1967din12.05.2009,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal....................................13721.Discriminaredirectă.Limitareaaccesuluiînprofesiadenotarstagiarpecriteriuldevârstă.SENTINŢANR.269din17.02.2005,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐adecontenciosadministrativşifiscal..............................139

10

22.Discriminaredirectă.Limitareaaccesuluiîncondiţiideegalitatelaprofesiadeexecutorjudecătorescpecriteriulderudenie.SENTINŢANR.343/F‐CONTdin28.09.2012,CurteadeApelPiteşti.....................................................................................................................14123.Discriminareindirectă.Impunereaunuicriteriuaparentneutru–lucrărileștinţificepublicateînultimii5ani–însistemuldeevaluareprivindconferireatitlululuideprofesoruniversitar.SENTINŢANR.2906din29.10.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal....................................14524.Lipsafapteidediscriminaredirectă,lipsăcriteriu.Egalitateînmuncă.Tratamentdiferenţiatalangajateidupărevenireadinconcediudecreșterecopil.SENTINŢANR.4585din24.07.2012,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal..................................14825.Discriminareindirectă.Tratamentdiferenţiatpecriteriuldeapartenenţăsindicală–sindicatreprezentativșinereprezentativ.Egalitateînmuncă.SENTINŢANR.4946din13.09.2012,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal..................................154

Egalitateînactivitateeconomicășiînmateriedeangajareșiprofesie–salarizare.................................................................................................................................160

26.Discriminareindirectă.Egalitateînmuncă.Acordareadepremiicuocaziasărbătorilordeiarnă.Excluderepecriteriulvechimiiînmuncă.SENTINŢANR.3673din14.12.2006,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal..................................16027.Discriminaredirectă.Acordareadiferenţiatăasporuluidecondiţiivătămătoaredelucru.SENTINŢANR.2655din19.06.2009,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal..................................16828.Acordareaunordrepturiexpresstabilitedelegeunorcategoriiprofesionaledistinctenuconstituiefaptădediscriminare.Aspectejuridicetratate:......................................................174

‐testulcomparabilităţiiSENTINŢANR.76/F/CA/2008din15.04.2008,CurteadeApelAlbaIulia,SecţiadeContenciosAdministrativşiFiscal......................17429.Categoriiprofesionaledistinctesupuseunorreglementărilegalediferite.Nusuntfapte.Aspectejuridicetratate:.......................176

‐testulcomparaţiei;.........................................................................176SENTINŢANR.99/F/CA/2008din20.05.2008,CurteadeApelAlbaIulia,SecţiadeContenciosAdministrativşiFiscal......................176

11

30.Jurisprudenţaneunitarăainstanţelordejudecatănuconstituiefaptădediscriminare.SENTINŢANR.113din27.10.2008,CurteadeApelBacău,Secţiacomercială,decontenciosadministrativşifiscal..................................18231.Lipsacriteriuluiprotejatdelege,lipsasituaţieicomparabile–nuexistăfaptădediscriminareSENTINŢANR.115din21.11.2008,CurteadeApelTârguMureş,SecţiaComercială,deContenciosAdministrativşiFiscal....185

Dreptullaeducaţie...............................................................................................................19132.Discriminaredirectă.Excludereaparticipăriilaoredereligieîncadrulînvăţământuluidestatprinneplataprofesorilordereligie.Aspectejuridicetratate:....................................191

‐discriminaredirectă;‐criteriulreligie;‐dreptullaeducaţiereligioasăîncondiţiiegale

SENTINŢANR.77/CA/2008din19.05.2008,CurteadeApelOradea,Secţiacomercialăşidecontenciosadministrativşifiscal........................................................................................................................19133.Discriminareindirectă.Planuldeșcolarizareaprobatfărăaluaînconsideraresolicitărileelevilorîncalcădreptullaeducaţieînlimbamaternăaelevilor,cetăţeniromâniaparţinânduneiminorităţinaţionale.Aspectejuridicetratate:......195

‐discriminareindirectă;‐dreptullaeducaţieînlimbamaternă.

SENTINŢANR.79din19.04.2012,CurteadeApelTârguMureş,SecţiaaII‐aCivilădeContenciosAdministrativşiFiscal....................19534.Discriminareindirectă.Prevedereaparentneutrăcaredezavantajeazăelevidinînvăţământulvocaţionalînraportcucelelaltecategoriideeleviînadmiterealaliceu.SENTINŢANR.2116din02.09.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal....................................20135.Discriminaredirectă.Egalitateîneducaţie.Nerespectareaconfidenţialităţiidiagnosticuluiîncazuluneibolicronicenecontagioase–HIV/SIDASENTINŢANR.3697din19.12.2006,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal....................................204

Drepturisociale.....................................................................................................................20736.Discriminareindirectă.Acordareaîndemnizaţieidecreșterecopilîncuantumegaltuturorpărinţilorfărăaluaînconsiderarecontribuţiadiferităaacestoralabugetuldestatconstituiediscriminare.SENTINŢANR.1914din20.06.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal..................................207

12

37.Calcululpensieipentrupersoanecudizabilităţi.Lipsasituaţieicomparabile.Lipsătratamentdiferenţiat.SENTINŢANR.905din09.03.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal....................................212

Tratamentdiferenţiatînfuncţiedestareacivilă......................................................21638.Discriminaredirectă.Criteriuldestarecivilă.Consimţământulexprimatlapărăsireaţăriidecătreunminornumaidecătreambiipărinţicăsătoriţireprezintăuntratamentdiferitaplicatpărinţilordivorţaţişicarenuaucopiiîncredinţaţisprecreştereşieducare,acestoranesolicitându‐li‐seconsimţământulladeplasareaminorilorînstrăinătate.SENTINŢANR.818din12.03.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal..................................216

ORDONANŢAGUVERNULUInr.137/2000*privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare*...........222

13

Dreptullademnitate.Discursdeură

1.PostareapereţeauadesocializareFacebookamesajului„Arbeitmachtfrei(Munca te face liber) –asta să înţeleagăprotestatarii”, constituieo faptădediscriminare ce vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere deintimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptatîmpotrivaunuigrupdepersoane.Aspectejuridicetratate:

motivareaautosesizăriiCNCD; limitelelibertăţiideexprimare; noţiuneadespaţiupublic–reţeauadesocializarespaţiupublic.

SENTINŢANR.21din17.01.2013,CurteadeApelTârguMureş, Secţia a II‐aCivilă,deContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantul M.M.N., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării,pentruanulareaHotărâriinr.60/22februarie2012emisădepârât.

Princerereaînregistratăladatade04aprilie2012laaceastăinstanţăsubnr.144/43/2012 reclamantulM.M.N. a solicitat, în contradictoriu cupârâtul ConsiliulNaţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr.60/22 februarie2012emisădepârât,obligareapârâtului, încazulanulăriihotărâriimenţionate, lapublicarea hotărârii judecătoreşti într‐un ziar de circulaţie naţională şi pe paginapropriedeinternet,pentruprejudiciulmoralcreat,cucheltuielidejudecată.

În motivarea cererii s‐a arătat că, prin Hotărârea nr.60/22 februarie 2012,CNCD a soluţionat dosarul nr.2A/2012, format în urma autosesizării semnate depreşedintele Colegiului Director cu privire la caracterul discriminatoriu al unuimesaj postat pe profilul personal înregistrat pe site‐ul de socializare Facebook.Astfel,îndatade19.01.2012reclamantularatăcăapostatpeprofilulsăuunmesajintitulat „Arbeitmacht frei – asta să înţeleagă protestatarii”, precizând că profilulestedeschisdoarpersoanelorînregistratecaşiprieteni.

Prin hotărârea atacată, CNCDa ajuns la concluzia că aspectele sesizate intrăsub incidenţa art.2 alin.1 şi art.15 din OG nr.137/2000 privind prevenirea şisancţionarea tuturor formelor de discriminare, iar în baza art.2 alin.11 şi art.26alin.1 din actul normativ de mai sus i s‐a aplicat o amendă contravenţională învaloare de 1.000 de lei. Reclamantul apreciază hotărârea ca fiind nelegală pentruurmătoareleconsiderente:

În primul rând acesta arată că la adoptarea hotărârii nu au fost respectatenormele de procedură aplicabile cu privire la forma şi conţinutul autosesizăriiConsiliului.

14

Astfel, art.19 alin.2 prevede că unadinmodalităţile de sesizare a CNCDesteautosesizareacarepoatefiiniţiatăconformart.13,deoricaremembrualColegiuluiDirectorprinîntocmireauneinotedeautosesizaremotivate.

În opinia sa, nota de autosesizare în baza căreia a fost pornită proceduraîndreptată împotriva sa, înainte de efectuarea unor investigaţii minimale şi destabilireauneistăridefapt,vorbeştedespre„descriereafapteidediscriminare”şinudespreopresupusăfaptădediscriminare.Deasemenea,acestasusţinecădescriereafaptelor imputate conţine grave carenţe întrucât autosesizarea nu este motivată.Astfel aceasta se mărgineşte la a enunţa că „Directorul de cabinet al PrefecturiiMureş,M.M.,apostat,joiseara,pepaginasadeFacebook,mesajul„Arbeitmachtfrei(Munca te face liber) – asta să înţeleagăprotestarii”, unmesaj folosit denazişti şiafişatlaintrareaînlagăreledeconcentrare”.

Motivarea autosesizării corelează acest mesaj cu cel folosit de Germanianazistăcasemndeafişlaintrareaînlagăreledeconcentrarefărăcasăfieexplicatăcorelaţiadintremesajşiconcluzialacareajungeautorulsesizării.

Această expresie însă nu a fost folosită de‐a lungul istoriei numai în acestcontext,cicomportămaimultesensuri.

Reclamantulmai arată că parcurgerea procedurii administrative cu caracterjurisdicţional prevăzută de OG nr.137/2000 aruncă îndoiala asupra legitimităţiiproceduriidatorităfaptuluică„acuzatorul”arerolşide„judecător”.

Drept probe în actul de sesizare au fost invocate generic „articole de presă”fărăsăfieamintitănicimăcaropublicaţie.

Într‐adevăr, presa a asociat mesajul său cu sloganul folosit de nazişti, însăniciunmomentreclamantulnuaînţelessăasociezeacestmesajcusensulacordatdepresăsaudecătreemitentulactuluideautosesizare.

În concluzie recurentul arată că actul de sesizare nu a fost motivat înconformitatecucerinţelelegaleaplicabile.

Oaltăcriticăadusăderecurenthotărâriiatacatevizeazăstareadefaptcare,înopiniasa,afostreţinutăgreşitdecătreCNCD.Înacestsenssearatăcăînhotărâreaatacată s‐a reţinut că „partea reclamantă în calitatea sa de şef de cabinat alPrefectului JudeţuluiMureşapostatpepaginasapersonalăareţeleidesocializareFacebookmesajul faţăde careConsiliul a iniţiat oprocedurăde autosesizare. Subacestaspect,calitateapărţiireclamatedepersoanăcareocupăofuncţiepublicăesteimportantăînapreciereafapteisupuseanalizei”.

Acestmesaj,susţinerecurentul,afostpostatdecătreelîntimpulliber,înafaraorelordeprogramîncadrulcancelarieiprefectului,pepaginapersonală, creatăpesite‐uldesocializareFacebook.Înacelcontnueraniciunindiciudesprecalitateasadedirectoralcancelarieiprefectuluişinuerapostatănicioafirmaţiesauapreciereînlegăturăcuaceastăcalitate.

15

ÎnmodgreşitConsiliul, înmodrepetat,a reţinutcăafirmaţiaa fost făcută încalitateasade„şefdecabinetalPrefectuluiJudeţuluiMureş”şicăadeţinut„funcţiepublică”. Apreciază că există un dubiu în privinţa temeiniciei hotărârii luate câtăvreme el a fost directorul cancelariei Instituţiei Prefectului Mureş şi nu şef decabinetalprefectuluişiacestaaocupatpoziţiaîntemeiulunuicontractindividualdemuncă, fiind o poziţie contractuală care nu presupunea exercitarea unei funcţiipublice.ProfilulsăupersonaldeFacebookesteaccesibildoarprietenilor,adicăunuigruprestrânsdepersoane,iarmesajulafostpreluatdecătrepresădepeocapturădeecranrealizatădeopersoanăcareaveaacceslaprofilulrespectiv.

O altă critică vizează faptele reclamate, care nu intră sub incidenţaprevederilorart.2alin.1şiart.15dinOGnr.137/2000.

Astfel, s‐a reţinut că fapta sa „are caracter de propagandă naţionalistă şivizează atingerea demnităţii, respectiv creează o atmosferă de intimidare, ostilă,degradantă, ofensatoare, îndreptată împotriva grupului de protestatari din TârguMureşşidinaltelocalităţialeţării”.

Înopiniasarecurentulconsiderăcăfapteledemaisusnuîntrunescelementeleconstitutive ale faptei de discriminare prevăzute de textele legale de mai susîntrucât,pedeoparte,faptanuconstituiediscriminare,iarpedealtăparte,nusuntîntruniteelementeleconstitutivealefapteicontravenţionaleprevăzutedeart.15dinactulnormativdemaisus.

Prin hotărârea atacată, CNCD nu a reuşit să explice în ce fel mesajul areprezentatoexcludere,restricţiesaupreferinţă,aşacumprevedeart.2alin.1dinOGnr.137/2000,Consiliuleşuândînademonstracăscopulsauefectulmesajuluisăuesteunuldintrecelestabiliteîntextullegalinvocatmaisus.

De asemenea, mesajul său nu a fost un atac asupra demnităţii umane aprotestatarilor, ci a fost exprimarea poziţiei sale subiective despremodul în carepersoanele nemulţumite de situaţia socială din România ar trebui să determineschimbarea.

În acest context, recurentul arată că nu a dorit să vizeze, prin acest mesaj,demnitateapersoanelordincomunitateaevreiascădinRomâniacarea fostsupusăunorpersecutăriteribileînperioadaceluidealdoilearăzboimondialşimaiaratăcă,deşiacestevenimentafostintensmediatizat,nicioasociaţieaminorităţilorevreilordinRomânianua luatatitudine,adicănus‐asimţitvizatădecătremesajulsău. Înconcluzie, nu se poate reţine că postarea acestui mesaj, dedicat prietenilor,reprezintăunactdediscriminare.

Pentrucaoconduităsăconstituiefaptădecomportamentdiscriminatoriuceaavutcascopsauavizat încălcareademnităţiiumane, trebuiedovedit–dincolodeorice dubiu – că sunt îndeplinite toate elementele constitutive prevăzute de lege:faptasăfiesăvârşităcuvinovăţie;săaibăcascopsausăvizezeatingereademnităţiiumane sau să vizeze crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante,umilitoaresauofensatoareîndreptateasuprauneipersoane,unuigrupdepersoanesau unei comunităţi şi legate de apartenenţa acestora la o anumită rasă,naţionalitate,etnie,religie,categoriesocialăsaudeocategoriedefavorizată”.

16

În speţă, în opinia recurentului lipseşte condiţia vinovăţiei cu privire lapretinselefaptedediscriminare,întrucâtmesajulfolositaexprimatconvingereasacă cei nemulţumiţi de situaţia socio‐politică din România, în loc să soliciteschimbarea printr‐un comportament violent, ar trebui să solicite schimbarea prinmuncă şi alte activităţi sociale constructive şi adecvateunei societăţidemocratice,neurmărind crearea unei situaţii discriminatorii faţă de destinatarii mesajelor,respectivprotestatarii.

Prin această postare a mesajului incriminat nu s‐a urmărit încălcareademnităţiiumaneîntrucâtaceastăexpresie„Arbeitmachtfrei”areoriginidiferiteşiindependentededoctrinahitleristăşidesensulcucareaceastăexpresiesubzistăînconştiinţapublicădatorităîntrebuinţăriiacesteiadecătreregimulceluide‐altreileaReich.Recurentularatăcăorigineaacesteiexpresiisegăseşteînconştiinţapopularăgermană, aceasta reprezentând un proverb şi a fost folosită şi de către filosofulgerman Hegel. Deturnându‐i sensul filosofic dat de acesta, propaganda naţional‐socialistă din Germania din anii ‘30 l‐a folosit ca şi slogan pentru proiecte deinfrastructură majoră demarate pentru depăşirea crizei sociale, iar în cel de‐al edoilea război mondial expresia a fost asociată lagărelor de concentrare, de aiciprovenind,dealtfel,încărcăturanegativăatextului.

În practica CNCD, exprimată cu ocazia soluţionării unei speţe în care s‐aexaminat dacă o anumită expresie care are mai multe sensuri poate constituidiscriminare, s‐a afirmat că, datorită faptului că acea expresie are mai multeînţelesuri,folosireaacestuiaîntr‐unanumitcontextnupoateconstituidiscriminareşinuesteînmăsurăsăatragărăspundereacontravenţională.

Or,încauzadefaţă,Consiliulaînţelessăîşischimbeorientareaşisăiaoaltădecizie.

MesajulsăuconsideratdiscriminatoriunuafostsăvârşitînpublicaşacumînmodgreşitareţinutConsiliul.

Atragerea răspunderii contravenţionale prin hotărârea atacată constituie, înopiniarecurentului,oingerinţăîndreptulsăulaliberăexprimare,ingerinţăcarenurespectăexigenţeleart.10alin.2dinConvenţiaEuropeanăaDrepturilorOmului.

Într‐adevăr, ingerinţa pare a fi îndeplinită demecanismeleOG nr.137/2000,însărestrângereanueranecesarăîncondiţiileuneisocietăţidemocratice.Astfel,cuprivirelaacestaspect,recurentularatăcătrebuieţinutcontdeurmătoareleaspecte:mesajul său a fost exprimat pe pagina sa personală înregistrată pe site‐ul desocializareFacebookşiaccesibilexclusivpersoaneloracceptatedeel, fiind,aşadar,un mesaj privat. Formaţia sa profesională, respectiv în domeniul presei şi îndomeniuladministraţieipublice,precumşideţineraunuidoctoratînsociologie, i‐auoferit accesulintelectual cătreoperelefilosoficecareconsacrăideeatransmisăprinmesajulpostat,iarideologiadespremuncănuestedoarosimplăafirmaţie,cioşi aplică în viaţa de zi cu zi, atât în agricultură, cât şi în tâmplărie. Cât priveşteconsecinţelepresupusuluimesajdiscriminatoriu,seprecizeazăcăînafaracriticilorprimitedinparteauneiinstituţiidepresăşiaunorpartidepolitice,acestanuaavutconsecinţenefastenici laadresapersoanelorcareauparticipat laevenimentelepemargineacăroraafostemismesajul,nicilaadresaaltorpersoane.

17

În consecinţă, cu privire la aceste aspecte recurentul arată că nu ar exista onecesitate pregnantă care să determine suprimarea libertăţii de exprimare şi săinterzicăexprimareadeopiniipersonaleasupraunorsubiectedeinterespublic.

Maimult, în opinia sa, necesitatea protejării demnităţii umane – raportat lacircumstanţeleconcretealefaptelorimputate–aimpusomăsurădisproporţionatădinparteaCNCD,iaraplicareasancţiuniicontravenţionaleareprezentatoingerinţănepermisădelegeîndreptulsăulaliberăexprimare.

CNCDprinîntâmpinareasolicitatrespingereaacţiuniicanefondată.Examinând acţiunea prin prismamotivelor invocate, a actelor şi a lucrărilor

dosarului, instanţa constată că aceasta este nefondată pentru următoareleconsiderente:

Conform art.19 alin.2 din OG nr.137/2000, Consiliul (CNCD) îşi exercităcompetenţele la sesizarea unei persoane fizice ori din oficiu. În ceea ce priveştesesizareadinoficiu,prinart.13deProcedurăinternădesoluţionareapetiţiilorşiasesizărilor din 11 aprilie 2008 a CNCD, autosesizarea cu privire la orice situaţie,anunţ sau eveniment în privinţa cărora există indicii cu privire la existenţa unorfaptecarepresupunsăvârşireauneifaptedediscriminare,poatefiiniţiatădeoricaremembrualColegiuluiDirector,prinîntocmireauneinotedeautosesizare,motivată.În speţă, reclamantul critică nota de autosesizare prin prisma faptului că nucuprindeomotivarecorespunzătoare,mărginindu‐sesăcorelezemesajulpostatdepetentpepaginasadeFacebookcucelfolositdeGermanianazistăcasemndeafişlaintrareaînlagăreledeconcentrare,fărăcasăfieexplicatăcorelaţiadintremesajşiconcluzialacareajungeautorulsesizării.

Curteaapreciazăcănueranecesarsăfieexplicatăaceastăcorelaţieprinnotadeautosesizare,explicitareaurmândaavealocdoarprinhotărâre,dupăanalizareaîntregiistăridefapt,culuareaînconsiderareşiaapărărilorceluiîncauză.Dealtfel,încuprinsulnoteisearatăcăCNCDanalizeazădeclaraţiasubaspectulart.2alin.1şiart.15dinOGnr.137/2000referitorlaunposibilcomportamentdiscriminatoriuceaavutcascopsauavizatîncălcareademnităţiiumane.

Câtpriveştecriticacevizeazăfaptulcăparcurgereaproceduriiadministrativecu caracter jurisdiscţional prevăzută de OG nr.137/2000 aruncă îndoiala asupralegitimităţii procedurii, datorită faptului că „acuzatorul” are rol şi de „judecător”,Curtea o consideră neîntemeiată întrucât, pe de o parte, autosesizarea nuechivaleazăcuo„acuzaţie”,cidoarconstatăofaptăposibildiscriminatorie,iarpedealtă parte, atât prin cuprinsul OG nr.137/2000, cât şi cel al Procedurii interne desoluţionare a petiţiilor şi a sesizărilor CNCD, celor reclamaţi li se conferă toategaranţiile procesuale şi procedurale pentru a beneficia de o procedurăadministrativă legală şi echitabilă. De altfel, reclamantul nu critică în vreun felmodul în care s‐a desfăşurat această procedură în faţa CNCD sau că i‐ar fi fostîncălcat vreun drept, rezumându‐se a face trimitere la dispoziţii din OGnr.137/2000, fără a observa Decizia nr. 1096/2008 Curtea Constituţionalăreferitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilorcapitolului II „Dispoziţii speciale” secţiunea a VI‐a „Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării” (art.16‐25) din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000

18

privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Nu prezintărelevanţăfaptulcă,deşinotadeautosesizarefacetrimiteredoarlaarticoledepresăfărăaexemplificapublicaţiilerespective,acesteafiindanexatenoteişirecunoscute,dealtfel,depetent.

Înconcluzie,CurteaapreciazăcănotadeautosesizareestesuficientmotivatăpentruaputeaconstituiunactaptpentrudeclanşareaproceduriiînfaţaCNCD.

Câtpriveştestareadefapt,sereţinecăladatade19.01.2012reclamantulaveacalitateadedirectoralcancelarieiInstituţieiPrefectuluiMureş.

Reclamantul a postat pe profilul său personal din reţeaua de socializareFacebook mesajul „Arbeit macht frei (Munca te face liber) – asta să înţeleagăprotestatarii”.SusţinerileacestuiacumcăpostareanuafostefectuatăîncalitateasadedirectoralcancelarieiInstituţieiPrefectuluiMureş,ciîntimpulsăuliber,înafaraorelor de program, iar pe contul său din reţeaua de socializare nu există nicioreferirelaaceastăcalitate,nupoatefireţinută.

Astfel,înprimulrândestederemarcatfaptulcăpostareamesajuluiaavutlocîncontextulîncare,întoatăţara,aveaulocprotestealeunorpersoanenemulţumitedesituaţiasocialăşipoliticădinRomâniaaceluimoment,acestorafiindu‐le,dealtfel,şidestinat(„...aşasăînţeleagăprotestatarii”).

În al doilea rând, contrar susţinerilor reclamantului, nu se poate faceabstracţiedecalitatateaacestuia.InstituţiaPrefectuluiesteoinstituţieeminamentepolitică, Prefectul numit de Guvern fiind reprezentantul acestuia pe plan local(Legeanr.340/2004).Încadrulaparatuluipropriudespecialitatealprefectului, seorganizează şi funcţionează cancelaria prefectului, ca un compartimentorganizatoric distinct, activitatea acesteia fiind coordonată de director, carerăspunde în faţaprefectului, în acest sens.Deasemenea, în actulnormativdemaisusseprevedecăpersonaluldincadrulcancelarieiîşidesfăşoarăactivitateaînbazaunuicontract individualdemuncă, încheiat încondiţiile legii,pedurataexercităriifuncţiei de către prefect. Chiar dacă directorul cancelariei nu exercită o funcţiepublică, calitateaacestuia,datăde îndatoririle şi responsabilităţile luipublice careau efect şi asupra influenţei pe care aceştia o au în comunitate, actele pe care leîntocmeşte, impune ca exercitarea libertăţii de exprimare să fie supusă anumitorrestricţii, unei obligaţii de moderaţie şi de rezervă, chiar şi în situaţia în carepersoanarespectivăacţioneazăcaunsimpluparticular.Nupoateoperaautomatodisociere între calitatea de persoană privată şi cea de deţinător al unei poziţiipublice. Exprimarea doar a unei opinii, a poziţiei sale subiective, aşa cum susţinereclamantul,semnifică,înfapt,formulareauneijudecăţidevaloarecuprivirelaunanumit eveniment social, în speţă, protestele. Libertatea de exprimare nu estenelimitată şi nu este singurul drept protejat de CEDO şi Constituţia României, iarlibertatea fiecărui individ îşi regăseşte limita în punctul în care începe libertaeaceluilalt. Dincolo de toate acestea, trebuie observat însă că OG nr.137/2000sancţioneazăfaptaindiferentdacăafostsăvârşitădeopersoanăpublicăsaudeunsimplu particular, iar referirile din cuprinsul hotărârii atacate la calitatea sa dedirectoralcancelariei InstituţieiPrefectuluiMureşnuafectază, faţădeceledemaisus,legalitateaacesteia.

19

Câtpriveştecriticarecurentuluicumcăfaptareclamatănuintrăsubincidenţaprevederilorart.2alin.1şiart.15dinOGnr.137/2000,Curteaapreciazăcăşiaceastaestenefondatăpentruurmătoareleconsiderente:

Potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, prin discriminare se înţelege oricedeosebire,excludere, restricţiesaupreferinţă,pebazăderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială,convingeri,sex,orientaresexuală,vârstă,handicap,boalăcronicănecontagioasă,infectareHIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice.

De asemenea, art.15 dispune că, constituie contravenţie, dacă fapta nu intrăsubincidenţalegiipenale,oricecomportamentmanifestatînpublic,avândcaracterdepropagandănaţionalist‐şovină,deinstigarelaurărasială,oriacelcomportamentcare are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere deintimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare îndreptate asupra uneipersoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legate de apartenenţaacestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la ocategoriedefavorizatăorideconvingerile,sexulsauorientareasexualăaacestora.

În analiza faptei, respectiv folosirea sintagmei „Arbeitmacht frei” (Munca teeliberează),Curteaapreciazăimportantesunt,nusensurilepecareaceastalearelaoriginilesalesaucelefilosoficecarei‐aufostdatede‐alungulvremii,ciacelesensuricare s‐au întipărit în conştiinţa largă, populară. Nu este lipsit de importanţă nicicontextulîncareeaafostfolosită.Dinacestpunctdevedere,nuprezintărelevanţăjuridică în speţă sensul pe care reclamantul a intenţionat să îl folosească, niciformaţia sa intelectuală ce i‐a permis să aibă un contact profesional cu lucrărilefilozoficecareconsacrăoanumităideeamesajuluiincriminat,ceicăroramesajulle‐a fost adresat fiind oameni simpli. Acesta a fost, de altfel, motivul pentru carereclamantulaţinutsă‐lşitraducăînlimbaromână.

Astfel,sloganul„Arbeitmachtfrei”afostplasatdenaziştilaintrarealagărelorde exterminare, ascunzând cea mai odioasă şi sinistră lozincă nazistă în spatelecăreia se ascundeau acte criminale fără precedent – cei închişi în lagăre nu seeliberau „prinmuncă”.Dimpotrivă, erau trimişi în camerele de gazare, aşa încât arămas în conştiinţa populară ca un îndemn de un cinism şi sarcasm fărămarginiadresatdeportaţilor,simbolizândatrocităţileGermanieinaziste.

Câtpriveştecaracterulpublical faptei,Curteaapreciazăca fiind temeiniceşilegalereţinerileCNCDdinhotărâreaatacată(pct.5,6).Astfel,reţeauadesocializareFacebooknupoateechivala,subaspectulcontroluluimesajelordifuzate,cuocăsuţăpoştalăelectronică.ProfilulsăupersonalpeFacebook,chiardacăesteaccesibildoarprietenilor, adică unui grup restrâns de persoane, tot public este, oricare dintre„prieteni”putânddistribuiinformaţiilepostatedecătretitularulpaginii,aspectepecarereclamantullecunoştea.

Deasemenea,susţinerilereclamantuluiprivindlipsasadevinovăţieCurtealeconsideră neîntemeiate. Utilizarea în sine a afimaţiei „Arbeit macht frei” într‐un

20

cadrupublicsauaccesibilpubliculuicuocaziaexprimăriiuneiopiniireferitoarelaoanumităcategoriedepersoane(protestatarii),provoacăfărăniciundubiuasociereaacesteia cu sentimente de dispreţ, repudiere, intolerenţă, aşa că reclamantul nupoate susţine că a acţionat fără vinovăţie. Pe de altă parte, nu pot fi reţinute nicisusţinerilepotrivit căroraprinpostareamesajuluinuaurmărit lezareademnităţiiumane câtă vreme, aşa cums‐a arătatmai sus, utilizarea acestui slogan asociat înconşiinţa populară cu ororile nazismului dovedeşte intoleranţa acestuia faţă dedrepturilecivilealeprotestatarilor,consecinţafiindlezareademnităţiiacestora.

Într‐adevăr, în practica CNCD, exprimată cu ocazia soluţionării unei speţe încare s‐a examinat dacă o anumită expresie, care are mai multe sensuri, poateconstituidiscriminare,s‐aafirmatcădatorităfaptuluicăaceaexpresiearemaimulteînţelesuri,folosireaacestuiaîntr‐unanumitcontextnupoateconstituidiscriminareşi nu este înmăsură să atragă răspunderea contravenţională, nu poate fi reţinutăîntrucât, înspeţarespectivăsensurilecareseputeaudaaceleiexpresiieraurelativ„egale”înpercepţiaoamenilor,nefiindcazulcuexpresia„Arbeitmachtfrei”.

Critica ce vizează ingerinţa în dreptul reclamantului la liberă exprimare,ingerinţă care, în opinia sa, nu respectă exigenţele art.10 alin.2 din ConvenţiaEuropeană a Drepturilor Omului, este, de asemenea, nefondată. Necesitateaprotejăriidemnităţiiumane,raportatlacircumstanţeleconcretealefapteiimputate,a impus o măsură proporţională din partea CNCD, iar aplicarea sancţiuniicontravenţionale nu a reprezentat o ingerinţănepermisăde lege îndreptul său lalibera exprimare. Aşa cum s‐a analizat mai sus, dreptul reclamantului la liberăexprimare este supusanumitor restricţii, neputându‐seoperaautomatodisociereîntrecalitateasadepersoanăprivatăşi ceadedeţinătoraluneipoziţiipublice.Pedealtăparte,într‐adevăr,prinsancţionareasacontravenţionalăaoperatoingerinţăastatuluiîndreptulsăudeexprimareînsă,raportatlavaloareacaretrebuieapărată,demnitatea umană, protejarea acesteia de orice intimidări, ostilităţi, degradări,umiliri şi ofensări, ingerinţa esteproporţională.Astfel, fapta este sancţionatădoarcontravenţional şi nu penal, iar cuantumul amenzii este de 1000 lei, în timp cesalariul net pe economie era la data aplicării sancţiunii de 1.609 lei, iar salariulminim de 700 lei. Aşadar, nu se poate susţine că ingerinţa este văditdisproporţionată,aşacumsusţinereclmantul.

Pentru toate aceste considerente, Curtea consideră hotărârea CNCD ca fiindtemeinicăşilegală,acţiuneareclamantuluiurmândafirespinsăcanefondată.2.Hărţuire.Articolpublicatpeblogulpersonalprincares‐acreatoatmosferăostilădegradantăumilitoarelaadresauneicomunităţietnice.Discursdeură.SENTINŢA NR. 6497 din 07.11.2011, Curtea de Apel Bucureşti, SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol judecarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulată dereclamantulU.I., încontradictoriucupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,avândcaobiect„anulareactadministrativ”.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII‐aContencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 28014/3/2010 reclamantul U.I. în

21

conformitate cu dispoziţiile OG nr.137/2000 şi 554/2004 a formulat plângereîmpotrivaConsiliuluiNaţional pentruCombatereaDiscriminării, autoritate de statautonomă, solicitând anularea Hotărârii nr.24/04.05.2010 emisă de ConsiliulNaţional pentru Combaterea Discriminării, avându‐se în vedere următoareleconsiderente:

În fapt, prin petiţia nr.6852/14.07.2009 înaintată de petentul D.T. acesta arsolicita Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să constate căreclamantularfiincitatlaurărasialăprintextelepostatepeblogulpropriu.

După o perioadă de 10 luni Colegiul Director al Consiliului Naţional pentruCombaterea Discriminării constată că faptele sesizate reprezintă discriminareconform art.2 alin.1 şi alin.4 al OG nr.137/2000 şi în consecinţă dispunesancţionareareclamantului‐petentcuavertisment.

PrecizeazăcăverdictulpronunţatdeColegiulDirectoralConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiestenefondatşiela fostpronunţatcu încălcareadispoziţiilorlegaleînvigoare.

Unul dintre motivele pentru care solicită anularea hotărârii ConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriieste legatdedepăşirea termenului legaldesoluţionareaplângerii.

Astfel, deşi ConsiliulNaţional pentruCombatereaDiscriminării trebuia să sepronunţeîntr‐untermende90dezile,acestaapronunţathotărâreala10lunidelamomentuldepuneriipetiţiei.

Motivarea hotărârii este superficială şi se raportează în principal lajurisprudenţaCurţiiEuropeneaDrepturilorOmului.

Pebazaunor aşa‐zise „probe” furnizatedeD.T., pentru că el pur şi simplu arăstălmăcitceascrisreclamantulpeblog,şiaunorînşiruiridinjurisprudenţaCEDO,Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării a constatat că faptele sesizatereprezintădiscriminare.

Este inadmisibilsăsepronunţeosoluţie fărăcaeasă fiesusţinutădeprobe.Este inadmisibil ca Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să sesesizezedinoficiuşisăsoliciteceluireclamatsăîşiprobezenevinovăţia,seîncalcăprincipii fundamentale prevăzute de Constituţie. Este făcută praf prezumţia denevinovăţiecândsecerereclamantuluisăprobezecăestenevinovat.

FaţădeaspectelesemnalatesolicităinstanţeidejudecatăsădispunăanulareaHotărâriinr.24/04.05.2010emisedeColegiulDirectoralConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,dinurmătoarelemotive:

I. Expuneresuccintădefacto:Prin articolul „Un senator cu discurs anti‐ţigănesc în PDL”, petentul D.T.

considerăcăunelearticolepostatedereclamatpeblogulsău instigă laurărasială,referindu‐se în mod concret la articolele: „Sâncrăieni – scânteia de unde poateizbucni unrăzboi lanivelnaţional împotriva ţiganilor”, respectiv „Omoară, furăşiameninţă.UnromânucisculovituridecuţitîninimăşicapdeţiganilaComăneşti”,citând:„conflictulîntreromiişimaghiariidinlocalitateaharghiteanăSâncrăieniaretoate şansele să se extindă la nivel naţional. Peste tot, starea de revoltă la adresainfracţiunilorcomisedeţiganimocneşteşiaşteaptădoaroscânteiesăizbucnească”;

22

(despreţigani...Chiarnuparsămaiaibădecesăseteamă.Poatedeunguri,atât.Caredemonstrează unitate şi le fac faţă, sesizând că nu au altă opţiune în condiţiileprăbuşiriidomnieiimpuneriirespectuluilegii.Depoliţieînniciuncaznusetem:iarde populaţia românească nici atât”; ...”Vom asista pasivi la această competiţiediabolică din România, în care suntem simpli spectatori la marea întrecere, careîncalcă legea mai repede fără să păţească nimic? O să aşteptăm să devenimprizonieriînproprianoastrăţară?Prizonieriaiuneietniiinfracţionale?”).

II. Soluţiadispusăprinactulcontestat:Analizândînscrisurileşi lucrăriledosarului înraportcumotivele invocatede

către părţi şi dispoziţiile legale aplicabile, ColegiulDirector al ConsiliuluiNaţionalpentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.24/05.05.2010 a decis căaspectele sesizate reprezintă discriminare conform art.2 alin.1 şi aln.4 al OGnr.137/2000republicată şi încalcădreptul lademnitate alpersoanelor aparţinândcomunităţiirome,conformprevederilorart.15dinOGnr.137/2000,republicată.

III. ObiecţiunileacţiuniijudecătoreştiDin lecturarea contestaţiei în anulare (de altfel, construită şi argumentată

sumar), se desprind obiecţii aduse actului administrativ‐jurisdicţional ce faceobiectulcauzeidedusejudecăţii:

1) Observaţiedenaturăprocedurală–nesoluţionareapetiţieiîntermenulde90dezile;

2) Criticiînlegăturăcufondulpricinii:- lipsaprobelor care să susţină reclamaţiadediscriminare, respectiv soluţia

adoptată;- lipsa/nedovedireavinovăţieiactualuluireclamant.IV. „Răsturnarea”obiecţiilorreclamantului:IV.I.Obiecţie:Nesoluţionareapetiţiei întermenulde90dezileînexercitarea

prerogativelor legale de jurisidicţie administrativă specială, aşa cum rezultă dinprevederile art.20 din OG nr.137/2000. Colegiul Director adoptă o hotărâre întermende90deziledeladatasesizării.

Este adevărat că legiuitorul, prin acest text de lege, indică un termen deadoptare a unei hotărâri CNCD. Dar, examinând natura termenului de 90 de zilecuprinsînnormalegalăîndiscuţieseextrageînţelesulcăacestaesteuntermenderecomandare, şi nu unul de ordin imperativ. Caracterul normei rezultă din chiarmodulîncareesteconstruitsintacticşimorfologictextulalin.7,sintagmafolosităînconstrucţia de frază: „se adoptă în termen de 90 de zile” înlăturând naturaimperativăanormei(dacălegiuitorularfidoritsădeacaracterimperativtextuluidelege,arfifostfolositenunţul„sevaadopta”).

Dealtfel,oastfeldeinterpretaregramaticalăatextuluidelegeîncauzăafostdejaprimitădecătreinstanţeledejudecată,printrecareşiCurteadeApelBucureşti,prinnenumăratesentinţecivile,ex.:S.C.nr.1702/04.06.2008,pronunţatădeCurteade Apel Bucureşti; S.C. nr.292/19.10.2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova(definitivăşiirevocabilăprinDeciziaÎ.C.C.J.nr.1839/09.05.2008)etc.

Pedealtăparte,seimpunereţinerealipseideinteresaactualuluireclamantcuprivire la acest aspect de procedură întrucât unicul îndreptăţit să reclame

23

întârziereasoluţionăriipetiţiei,dinperspectivaprezumţieideprejudiciucauzatdenesoluţionare,caregenereazăabsenţarepercusiuniicoercitivelaadresaacuzatului(înspeţăactualulreclamant),eraexclusivcelcaredeţineacalitateadepetiţionar.Înacest sens, invocă jurisprudenţa, sentinţa civilă nr.1631/14.04.2009 (definitivă şiirevocabilă), pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti: „De altfel, singurapersoană care ar fi fost îndreptăţită să se plângă pentru întârzierea soluţionăriipetiţieierapersoanacareaformulatpetiţia”.

Totodată,precizeazăcămotivelenesoluţionăriiîntermenulindicatsuntunelede natură obiectivă (complexitatea speţei, volumulmare de cazuri aflate pe rolulConsiliului raportat lanumărul redusdepersonalde specialitate, lipsitde cvorumcauzat de expirarea mandatelor unor membri ai Colegiului Director şinedesemnarea altora în timp util de către Parlament), care nu probează, subaspectuldat,oconduitămalafideaConsiliului.

IV.2. Obiecţie: Lipsa probelor care să susţină reclamaţia de discriminare,respectivsoluţiaadoptată.

Înlegăturăcuaceastăcritică,pârâtulasusţinuturmătoarele:Materialuldoveditordeţineovaloarefundamentalăînjudecarea/soluţionarea

unui litigiu, fiind determinant pentru stabilirea „circumstanţei faptice”,reprezentând tocmai procedeul prin care organul jurisdicţional (judiciar sauadministrativ‐jurisdicţional,dupăcaz),poateluacunoştinţăderaporturilededreptmaterialdedusejudecăţii.

Adecvatart.1169C.civ.,sarcinaprobeiaparţinereclamantului,întrucâtacestainiţiazădemersullitigios,fiindcelcareînatareîmprejuraregenereazăpretenţii.

Latosensu,sarcinaprobeiîşischimbă„împovărătorul”peparcursuljudecăţii,onusprobandi,încărcându‐lpecelcareiesedinpasivitateşisemanifestăofensivşirevendicativ. Astfel, partea pârâtă se va apăra prin dovada contrară, potrivitpreceptuluijuridicinexceptionarereusfitactor.

Legislaţia naţională, care transpune normele europene în materie deprobaţiune în domeniul discriminării, normează prin art.20 alin.6 din OGnr.137/2000: „Persoana interesată are obligaţia de a dovedi existenţa unor faptecare permit a se presupune existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iarpersoanei împotriva căreia s‐a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi căfaptelenuconstituiediscriminare”.

Regula procedurală statuată de art.20 defige obligaţiile părţilor sub aspectprobator,împărţindsarcinaprobeiîntrepetentşireclamant.

Obligaţiapersoaneicareseconsiderădiscriminatăestedeadovediexistenţaunor fapte care, în aparenţă, ar determina o discriminare – „prezumţia dediscriminare”.

În această situaţie intervine partajarea probei, astfel încât, persoaneiîmpotrivacăreias‐aformulatplângereaîirevinesarcinadeaîntoareceaparenţadediscriminareastăriidefaptreclamate.

Per a contrario în absenţa unei explicaţii/justificări rezonabile de natură arăsturnasupoziţiadediscriminareafaptei,organuldejurisdicţiecompetentesteîn

24

dreptsăconstateexistenţauneiformedediscriminare,înraportcuprobeleaflateladosarulcauzei.

Raportat la speţa tratată, urmează a se reţine că obiectul pricinii cu a căreidezlegare fusese învestitCNCD îl formaunnumărdearticole (două/2)postatepeblogulpersonalalactualuluireclamant,anume:„Sâncrăieni–scânteiadeundepoateizbucni unrăzboi lanivelnaţional împotriva ţiganilor”, respectiv „Omoară, furăşiameninţă.UnromânucisculovituridecuţitîninimăşicapdeţiganilaComăneşti”.

Ceeacepuneîndiscuţiereclamantulţine,înesenţă,deoeventualăneprobarea caracterului discriminatoriu al faptei, în speţă cuprivire la articolele acuzate dediscriminare.

În legăturăcuacest fapt,pârâtulapreciazăcă reclamantului îi revinesarcinade a proba, cu certitudine, existenţa unei situaţii de fapt (în speţă probându‐severacitatea articolelor bănuite a naşte efecte discriminatorii), care prezumă odiscriminare(supunereaetnieiromaunuitratamentinjust,degradant,ostil,umilitorsauofensator).

Încazuldefaţă,cumefortulnegăriifaptei(articolelepublicate)erasuperfluu,devenea necesară prezentarea legitimităţii, a obiectivităţii şi a rezonabilităţiipublicăriiarticolelor,înraportatâtcuexactitateaconţinutuluiexpunerilor(aparentpublicistice, înrealitatedoarpublice,aspectcare înlătură luarea îndiscuţieaunuieventualrolalpresei),câtşicuutilitateaacestoraînsocietate,corelativinteresuluipublic,darşicuefectulprodus.

Or, aşa cum rezultă din înscrisul înaintat Consiliului de către actualulreclamant,acestaserezumălaacalificamecanismedelucruşiprocedurăaCNCDşi,pe alocuri, a puncta fapte şi evenimente aparent în relaţie cu scopul urmărit prinpublicarea articolelor împricinate, dar care în realitate nu deţineau valoarea uneijustificaţiunipertinente,denaturacelorimpusedelegiuitor.

Pedealtăparte,dartotînlegăturăcuprobareacaracteruluidiscriminatoriualarticolelor,trebuieremarcatcă,înspeţă,efectuldefavorizantnejustificat,injustsaudegradantesteevidenţiatexre.

Este de domeniul evidenţei că prin utilizarea anumitor construcţii semantico‐sintacticeîncompoziţiaarticolelorpublicate(adlucea–doarexpusesingularizat,căciexaminarea se produce contextualizat), bunăoară: „Peste tot, starea de revoltă laadresa infracţiunilor comise de ţigani mocneşte şi aşteaptă doar o scânteie săizbucnească”;„Câtdespreţigani...chiarparsănumaiaibădecesăseteamă.Poatedeunguri, atât. ...iar de populaţia românească nici atât”; „O să aşteptăm să devenimprizonieri înproprianoastră ţară?Prizonieri aiunei etnii infracţionale?” s‐a creatoatmosferăostilă,ofensatoare,degradantăsauumilitoarelaadresaetnieirome.

Apreaciazăcănupoate fipus la îndoialăefectulde facturădiscriminatoriealarticolelorîncauză.

În acest sens, estede reţinut aspectul cădeşi „părelnic” autorul pleacăde laideeaexprimăriiunoropiniiînrelaţiecuuneleevenimentemaimultsaumaipuţinconcrete,marcândanumitesituaţiiconflictualeîntremajoritarişietnici,bănuiteaficauzat acte antisociale săvârşite individual de anumiţi cetăţeni care ar aparţineetnieirome,articolul,aşacumesteconstruitgramaticalşiteologic,creeazăimpresia

25

unei vinovăţii colective, provocând percepţia corelaţiei dintre fărădelege şiapartenenţăetnică,cuefectulculpabilizăriietnieiînsăşi.

Alegaţia anterioară este certificată de unele expresii de natura unorconsideraţii particulare, dar care prin expuneremijlocesc reflectarea subiectivă înconştiinţacititoruluiaunorevenimentecarearaparţineuneirealităţiobiective,dinperspectivaautorului–„infracţionalitateaetnicăşiefecteleei”.Deexemplu:„...stareaderevoltălaadresainfracţiunilorcomisedeţigani”,catalogareetnică(generalizată)a infracţiunii (ca de altfel şi în cazul titlului, cel care determină lămurit denotaţiaarticolului:„Omoară,furăşiameninţă.UnromânucisculovituridecuţitîninimăşicapdeţiganilaComăneşti”);

„Cât despre ţigani...chiar par să nu mai aibă de ce să se teamă. Poate deunguri, atât. ...iar de populaţia românească nici atât” – subînţelegereanecesităţii, ca firesc,a temeriietniei rome(privităglobal) faţădepopulaţiamajoritară,prinprismaunorcazuriantisocialeizolateşiindividuale;

„Prizonieri ai unei etnii infracţionale” – analizată singularizat, expresiacalifică implicit etnia (romă) ca fiind una infracţională. Altminteri, prinraportarelaadaosulexplicatorizolatîntresemnelegrafice,juxtapuse,sensulexprimăriiesteghidatprecautcătreooarecare„masă(etnie)ainfractorilor”.Însă este lesne de observat că sensul propoziţiei este astfel denaturat(controlat şi manifest circumspect din partea autorului), căci este atât dedecontextualizat, venind în opoziţie cu mesajul de ansamblu generat dearticole, cât şi în antiteză cu semantica cuvântului‐cheie al propoziţieiexaminate – „etnie” (= comunitate de aceeaşi origine, limbă, tradiţiiculturale).Dealtfel,încercareadeaescamota,subcontrol,înţelesulveridicalunortermenisauexpresiinuaalteratefectuldiscriminatoriulaadresaetnieirome.

În sensul celor opinate, apelează la rezultatul/efectul publicării acestorarticole,reflectatînpostărilecelorcareauaccesatblogulpersonalalreclamantului,care,precumpănitor,percepsemnificaţiaarticolelorcafiindaprobativăşiemulativăfaţă demanifestări belicoase subordonate unor prejudecăţi vădit rasiste sau anti‐etnice.

Apreciazăcăefortulentităţiipârâtedeacontinuaînadovedicăfonduldeideişi de concepţii al articolelor împricinate nu doar că a creat per se efectuldefavorizant nejustificat, injust sau degradant al adresa etniei rome, dar a şidezvoltat cadrul propice unor manifestări de o brutalitate extremă, alimentândconcomitentprejudecăţideterminativeînformareaşidezvoltareaunorstereotipuricuuncaractervăditdiscriminatoriu.

IV.3.Obiecţie:Lipsa/nedovedireavinovăţieiactualuluireclamant.Prinaceastăafirmaţiecriticăsesugereazăatâtaspectedeprocedurăînceeace

s‐arnumidovedireanevinovăţiei,câtşilipsavinovăţieiactualuluireclamant.Înrelaţiecuacestea,învedereazăcă,înprivinţadovediriinevinovăţiei,aşacum

a arătat în tezele anterioare, în virtutea principiului „partajării sarcinii probei”(denumiregenerică),darşiagarantăriidreptuluilaapărare,celacuzatdesăvârşireauneidiscriminăriestechematsă întoarcăaparenţadediscriminareastăriide faptreclamate.

26

Procedura în cauză derivă atât din „învăţătura juridică” generală, cât şi dindispoziţiile specialealeart.20,alin.4 şi6dinOGnr.137/2000, caredispunnuatâtsubaspectoligaţionalfaţădeparte,câtproteguitorfaţădeprincipiijuridice,precumgarantareadreptuluilaapărareşicontradictorialitate.

Câtpriveşte lipsavinovăţieireclamantului,pârâtulasusţinutcărăspundereacontravenţională în relaţie cu nesocotirea principiului nediscriminării intervine încontextul în care se îndeplinesc toate condiţiile legale generale şi speciale –elementele:descriptiv‐sancţionator,darşicelsubiectiv‐volitiv,adecvatart.1şi3dinOGnr.2/2001,apartedeatributeleconstitutivealeconceputuluidediscriminare,înacordcudispoziţiileOGNR.137/2000republicată.

În această lumină, prin raportare la elementele subiective: intelectiv şivoliţional, astfel cum transpar din conduita autorului articolelor, pentru a apreciaoportunitatea răspunderii juridice trebuie stabilit dacă fapta a fost săvârşită cuvinovăţiefieşiînformaculpeisimple,ceeacearpresupunecăautorulnuaprevăzutrezultatulfapteisale,deşiputeaşitrebuiasăîlprevadă.

Astfel,fieşiacceptândtezapotrivitcăreiaautorularticolelorurmăreşteînmoddirectrelatareaunorevenimenteconflictuale întremajoritarişietnici, felul încareînţelege să prezinte fondul acestora, în principal construit pe baza unor opinii denaturajudecăţiidevaloarepropriicuprivirelafenomenulinfracţionalînrânduletnieirome, creează impresia interdependenţei dintre antisocial şi etnie, consecinţaconstândînpercepereasentimentuluideculpabilizarecolectivă.

Estedincolodeoricedubiucămanieraîncareautorulsefoloseştedeanumiteconstrucţii gramaticale în corpul articolelor nu certifică exigenţă şi rigoare înconduitapublică,înraportcurespectareaşigarantareaprincipiuluinediscriminării.

Expunerile scrise în legătură cu carea fost sancţionat actualul reclamant, aufost postate într‐un cadrul public, fiind provenite de la o persoană, de asemenea,publică(implicitdeţinătoaredefuncţiipublice).

Faţădeaceastăîmprejuare,învedereazăcăviaţapublică(cuprinzătoareaunoraspecte: atitudine,manifestări etc. foarte largi şi variate) apersoanelorpublice seaflăimuabilîncentrulatenţieişisubcontrolulopinieipublice.Afirmaţiilepublicealeunor astfel de persoane, fie că sunt exprimate în exerciţiul funcţiei publice, fie căsuntcolaterale, semnificăsursăde informare,documentare, instruire,dezbatereşiînfinalînsuşiredecătrecolectivitate.Persoanapublică,precumactualulreclamant,gireazăcuautoritateaşinotorietateasapercepţiamesajuluipublic.

De aceea, în scopul protejării împotriva „vulnerabilităţii la persuasiune”,întrucâtpubliculestelesneinfluenţabil,maialesatuncicândsuntutilizateelementeemoţionale şi non‐raţionale (a se vedea şi reţine efectul articolelor transpus înreacţiile cititorilor), persoanapublică în legătură cu relatările salepublice, cu atâtmai mult cu cât acestea prezintă natură controversată (precum în speţă), deţineresponsabilitateasocială.

Sub această teză, este evident că persoana publică, în legătură cuafirmaţiile/opiniile sale publice, are necontenit obligaţia şi posibilitatea de aîntrezărişiprejudecarepercusiunileacestora.

27

În lumina acestui complex de factori trebuie privită latura subiectivă a„situaţiei faptice” împricinate, circumstanţă în care se apreciază că în cauză nu seidentifică împrejurări care să fi condus la anihilarea aptitudinii decizionale afăptuitorului(denaturacazuluifortuit,alipseidediscernământ,astăriidenecesitateetc.),astfelîncâtsăfiereţinutînspeţăunelementcazualexteriorsubiectuluiactivaldiscriminării,caresădeţinăvaloareaplasăriiacestuiextraculpam.

Având în vedere cele învederate mai sus, a solicitat respingerea acţiuniiformulatădereclamantă.

Deliberând asupra prezentei acţiuni, prin prisma susţinerilor părţilor, aprobelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Curteareţine că este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare pentru următoareleconsiderente:

În fapt în cadrul unui articol publicat pe site‐ul aparţinând reclamantului ladata de 10.07.2011 intitulat „Conflictul între romii şi maghiarii din localitateaharghiteanăSâncrăieniaretoateşanselesăseextindălanivelnaţional”,reclamantulamenţionaturmătoarele:

„Pestetot,stareaderevoltălaadresainfracţiuniorcomisedeţiganimocneşteşi aşteaptă doar o scânteie să izbucnească. Ca ilfovean şi senator trag semnale dealarmădepesteundezilefaţădefaptulcăautorităţilesuntincapabilesăstăvileascăvalul de infracţiuni generate de ţigani, astfel încât oamenii nu rămân decât cuvarianta să îşi facă singuri dreptate, aşa cum scriam aici:http://www.urbaniulian.ro/2009/07/09/bandele‐infractionale‐fac‐legea‐in‐romania‐parchetul‐stie‐de‐ce/.LaSâncrăieni, totulapornitde laoceartădeacumdouă zile, dintr‐un bar din localitate. În urma conflictului, un maghiar a ajuns laspital,dupăceafostînjunghiat.Pentrucăagresorulreţinutdepoliţieafosteliberat,locuitoriicomuneiaudecisasearăsăîşifacăsinguridreptate.

Scandalul a pornit joi seară, după ce localnicii au văzut că romul care l‐aînjunghiatpemaghiar seplimbă liniştităprin localitate şi astapentru că justiţia adecis cănuprezintă unpericol public,motivpentru care este cercetat în staredelibertate.Aceeaşijustiţiecareaştiutsăfacăgrevăşisăurleînguramarecăvorsăliseplăteascăsporurile.Ceprimeşteînschimbjustiţiabilulromân?Nesiguranţă,haosşidezordinesocialăşi,maiales,insecuritate.

Acestaestemotivulpentrucare,joiseara,înjurde150delocalnicis‐austrânsîn stradă şi au aruncat cu o sticlă incendiară pe acoperişul unui fânar improvizat,carealuatfoc.Înurmaincendiului,uncalamurit.Maimult,separecăuncopilde8aniestedenegăsit.Romiis‐aurefugiatpedealuriledinapropiere, iarjandarmiiauîmprăştiatlocalniciiprotestatari.

Romii recunosccăunuldintreeia înjunghiatunmaghiar într‐unbar, însăafirmă că numai unul dintre ei este de vină, cel al cărui fânar a fost incendiat.Localniciispuncăs‐ausăturatdefurturilepecareromiilecomitdeanidezileşidefaptulcăautorităţilenufacnimicînceeacepriveştestarealor”.

Deasemenea,prinarticolulpublicatpeacelaşisite,aparţinândreclamantuluiladatade13.07.2009,intitulat„Omoară,furăşiameninţă.Unromânucisculovituri

28

de cuţit în inimă şi cap de ţigani la Comăneşti”, reclamantul a menţionaturmătoarele:

„VomasistapasivilaaceastăcompetiţiediabolicădinRomânia,încaresuntemsimplispectatori lamarea întrecerecare încalcă legeamairepedefărăsăpăţeascănimic?

Osăaşteptămsădevenimprizonieriînproprianoastrăţară?Prizonieriaiuneietnii infracţionale?(măreferaici lamasalargăainfractorilor,detoateculorilesauetniilecareîncepsăformezeominoritatecareareosingurăîndeletnicire:sfidarealegiifărăconsecinţe).

Poliţianuacţioneazăpentrucănuarebani; Justiţianufuncţioneazădinlipsădebani;infracţiunilecomiseînRomâniasunttotmaiviolente,totmailavedere.

Câtdespreţigani...Chiar nu par să mai aibă de ce să se teamă. Poate de unguri, atât. Care

demonstrează unitate şi le fac faţă, sesizând că nu au altă opţiune în condiţiileprăbuşiriidomnieiimpuneriirespectuluilegii.

Depoliţieînniciuncaznusetem,iardepopulaţiaromâneascăniciatât.Oare vom vedea şi noi ce am văzut în Harghita? Căci din câte văd în

2 zile, 2 bărbaţi de34de ani au fost ucişi prin înjunghieredenişte ţigani.Dar cusiguranţăcăromâniinuvorfacenimic.Pentrucăaşteaptăcastatulsăimpunălegeacu duritate şi fermitate. Numai cu omână de fier se pare că se va putea rezolvaactuala stare la nivel naţional. Un caz asemănător cu cel al handbalistuluiMarianCozma,înlocalitateaComăneştidinjudeţulBacău.Unbărbatînvârstăde34deaniafost înjunghiat de doi agresori de etnie rroma într‐un club de noapte, conformprimelordateoferitedepoliţie.Nimeninuştiede laceapornitconflictul,potrivitRealitateaTV.Bărbatulseaflaîntr‐unclubdenoapte.Înjuruloreidouăafostatacatde mai multe persoane. Bărbatul a încercat să se refugieze într‐un magazin dinvecinătatealocalului, însăafostprinşi înjunghiat.„Totuls‐a întâmplat înmagazin.Totuladuratvreozecesecunde.Afugitprinbar,acăzutjosşideaiciamersînpatrulabeşiamurit”,adeclaratpatronulclubului,DanCozma.

Bărbatula fost transportatdeurgenţă laspitalunde i s‐au făcutmanevrederesuscitare,însăfărăvreunrezultat.Părinţiisuntşiacumînstaredeşocşinulevinesă creadă că fiul lor nu mai trăieşte. Mama victimei spune că nu ştie cum s‐aîntâmplattoatănenorocireadeoarecebăiatuleinuaveaduşmani.Agresoriiaufostidentificaţişiurmeazăsăfiereţinuţi”.

UrmareapublicăriiacestuiarticolprinHotărâreanr.24/05.05.2010emisădecătrepârâtulCNCDs‐adeciscăaspectelesesizatereprezintădiscriminareconformart.2alin.1şialin.4alOGnr.137/2000republicată,şiîncalcădreptullademnitatealpersoanelor aparţinând comunităţii rome, conform prevederilor art.15 din OGnr.137/2000,republicată.

În considerentele hotărârii atacate, pârâtul a menţionat dispoziţiile art.16alin.1, art.20alin.1 şi art.30dinConstituţiaRomâniei, art.14dinCEDOşi art.1dinProtocolulnr.14 ladiscursuldeurăadoptatdeComitetuldeMiniştriaiConsiliuluiEuropeila30.10.1997,art.1şi15dinOGnr.137/2000republicată.

29

În fapt, pârâtul a reţinut că cele afirmate de către reclamant în articolulpublicatladatade13.07.2009constituiediscriminareînsensulart.2alin.1şi4dinOGnr.137/2000,analizândşimodulîncareCEDOaplicăşirespectădreptullaliberăexprimare şi dreptul la demnitate, respectiv legalitatea restrângerii, legitimitatearestrângerii şi necesitatea restrângerii acestor drepturi fundamentale într‐osocietatedemocratică.

Înesenţă,pârâtulareţinutcăcelesusţinuteprinarticolelepublicatedecătrereclamantnuauovaloarede informaţie cu caracterpublic,necontribuind lanicioformădedezbaterepublicăcapabilăsăconducălaunprogresalrelaţiilorumane,ciauofensatînmodgratuitocomunitate.

Această formădeexpresie incită,promoveazăurabazatăpe intoleranţă,prinurmareseimpuneasancţionareaacesteia.

În acest sens a fost menţionată jurisprudenţa adoptată de CEDO, cauzaNACHOVAcontraBulgariei,MoldovanşialţiiîmpotrivaRomâniei,Kalayanosşialţiiîmpotriva României, Iren Gergely împotriva României, Cobzarul împotrivaRomâniei, precum şi Stoica Tănase şi alţii împotriva României, fiind menţionatereacţiile şi atitudinea autorităţilor române în modul în care au analizat petiţiileadresate de către/la adresa unor persoane care făceau parte din etnia în cauză,avându‐se în vedere în plus şi reacţiile cititorilor celor două articole publicate decătrereclamantpesite‐ulpropriu,reacţiicareconţineauatacurivirulentelaadresacomunităţii rome, sugerând sau afirmând fără echivoc necesitatea de a soluţionasituaţiaprinpogromuriorganizate,fiindconstatatăsăvârşireadecătrereclamantauneifaptecontravenţionaleprevăzutădeart.2alin1şi4dinOGnr.137/2000,fiindînconsecinţăsancţionatcuavertisment.

Cuprivirelacriticareclamantului,însensulnulităţiiactuluiatacat,generatădenerespectareatermenuluiîncarepârâtuleraobligatsăsoluţionezesesizareacarei‐a fost adresată acestuia, Curtea constată că nu poate conduce la anularea actuluiadministrativ împrejurarea că termenul a fost depăşit în contextul în carereclamantulnuainvocatşidoveditexistenţauneivătămăriînacestsensînprivinţasa,urmândafiînlăturatacestargumentcanefondat.

Asupra criticii vizândmotivarea hotărârii atacate, Curtea reţine că pârâtul aanalizat elementele faptei contravenţionale reţinută în sarcina reclamantului,analizândatâtelementeleobiective,câtşivinovăţiaacestuia.

Astfel, seconstatăcăceleafirmatedecătre reclamant înarticolulpublicat ladata de 13.07.2009 constituie discriminare în sensul art.2 alin.1 şi 4 din OGnr.137/2000, analizând şimodul în care CEDO aplică şi respectă dreptul la liberăexprimare şi dreptul la demnitate, respectiv legalitatea restrângerii, legitimitatearestrângerii şi necesitatea restrângerii acestor drepturi fundamentale într‐osocietatedemocratică.

Curteareţinecăcelesusţinuteprinarticolelepublicatedecătrereclamantnuau o valoare de informaţie cu caracter public, necontribuind la nicio formă dedezbaterepublicăcapabilăsăconducălaunprogresalrelaţiilorumane,ciauofensatînmodgratuitocomunitate, iaraceastă formădeexpresie incită,promoveazăurabazatăpeintolerenţă,prinurmareseimpuneasancţionareaacesteia.

30

ÎnacestsensCurteaconstatăcăînmodcorectafostmenţionatăjurisprudenţaadoptată de CEDO, cauza Nachova contra Bulgariei, Moldovan şi alţii împotrivaRomâniei,Kalayanosşi alţii împotrivaRomâniei, IrenGergely împotrivaRomâniei,Cobzarul împotrivaRomâniei,precumşiStoicaTănaseşialţii împotrivaRomâniei,fiindreţinutereacţiileşiatitudineaautorităţilorromâneînmodulîncareauanalizatpetiţiile adresate de către/la adresa unor persoane care făceau parte din etnia încauză,avându‐seînvedereînplusşireacţiilecititorilorcelordouăarticolepublicatede către reclamant pe site‐ul propriu, reacţii care conţineau atacuri virulente laadresa comunităţii rome, sugerând sau afirmând fără echivoc necesitatea de asoluţionasituaţiaprinpogromuriorganizate.

Prin urmare Curtea apreciază că relevanţă în reţinerea caracteruluicontravenţional al faptelor constate au avut cele două articole publicate de cătrereclamant,acesteafiindprobeleavuteînvederedecătrepârâtlaemitereahotărâriiatacate în cauză, nefiind încălcată prezumţia de vinovăţie invocată prin prezentaacţiune de către reclamant, acesta fiind citat în faţa pârâtului pentru a dovediîmprejurarea că cele două articole nu pot conduce la reţinerea unor situaţii dediscriminare în sensul art.2 alin.1 şi 4 din OG nr.137/2000, fiind evident că prinmodulîncarereclamantulaînţelessăexpunăproblemacauzelorinfracţionalităţiiînRomâniaacondus lareţinereavinovăţieicolective,aspectnepermisdedispoziţiilelegale interne şi internaţionale reţinute în mod corect de către pârât prin actulatacat, existând o disproporţie vădită între necesitatea respectării dreptuluireclamantuluilalibertateadeexprimareşilibertateapersoanelorcarefacpartedinetnia romă de a‐şi apăra demnitatea şi de a evita riscul expunerii unor acţiuniîndreptate în mod colectiv împotriva acestei comunităţi exclusiv determinate deapartenenţalaaceasta,urmândafirespinsăacţiuneacaneîntemeiatăpentrutoateacesteconsiderente.3.Hărţuire.Discursdeură, încărcareadreptului lademnitate – criteriuldeorientaresexuală.SENTINŢACIVILĂnr.128/CAdin27aprilie2011,CurteadeApelConstanţa,Secţiacomercială,maritimăşifluvială,contenciosadministrativşifiscal

Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul G.A. în contradictoriu cuintimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi intervenienţii îninteresalăturatintimatului–M.D.,N.D.M.,SCCDServCompanySRL.

Dezbaterileasuprafonduluiauavutlocînşedinţapublicădin30.03.2011,fiindconsemnateînîncheiereadeşedinţădinaceadată,încheierecefaceparteintegrantădin prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunţarea finală pentru a daposibilitateapărţilorsădepunăladosarconcluziiscrise,câtşi,avândnevoiedetimppentru a delibera, la data de 06.04.2011, 13.04.2011, 20.04,2011, 27.04.2011,pentrucând

Curtea,asupraplângeriidefaţă:Prin cererea înregistrată sub nr. 338/36/2009 la Curtea de Apel Constanţa,

petentul G.A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării,asolicitatadmitereaplângerii,anulareaHotărâriinr.800/04.12.2008

31

aConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,cuconsecinţaexonerăriidela plata amenzii contravenţionale în cuantumde4.000de lei. Totodată, a solicitatobligarea intimatului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la platacheltuielilordejudecată.

În fapt, a arătat că prin petiţia înregistrată la Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării sub nr. 10355/04.08.2008, petenta M.D. a solicitatconstatarea unei fapte de discriminare, constând în injuriile aduse acesteia şiclienţilorbaruluisăucuprivirelapresupusaorientaresexualăaacestora,princarele‐a fost încălcat dreptul la demnitate personală conform art. 15 din OG nr.137/2000.

În urma verificărilor aspectelor semnalate, membrii Colegiului Director alCNCDauconstatatîntemeiatăplângereapetentei,reţinândînesenţăurmătoarele:

‐dreptullaexprimareprevăzutdeart.30alin.1şi2dinConstituţiaRomânieinuesteundreptabsolut,alin.6şi7aleaceluiaşiarticol instituindanumitelimitealeexercităriiacestuidrept;

‐ sintagmele reţinute spre analiză şi care fac obiectul plângerii au caracterdenigrator şi aduc atingere petentei şi clienţilor barului acesteia, princrearea unei atmosfere umilitoare, bazată pe criteriul presupusei orientărisexualeaacestora;

‐ garantarea libertăţii de exprimare nu justifică utilizarea unui limbaj cucaracterdiscriminatoriu,bazatpecriteriulorientăriisexuale;

‐ referirile făcute la orientarea sexuală a petentei şi a clienţilor barului săureprezintă o incitare la discriminare potrivit art. 30 alin. 6 din ConstituţiaRomâniei,precumşio încălcareadreptului lademnitatepersonalăpotrivitart.15dinOGnr.137/2000republicată;

‐ faţă de prevederile legale şi sesizarea petentei, Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării a considerat căutilizarea înpublic a unui limbajjignitor, cu caracter discriminatoriu, de către reclamant, cu privire laorientarea sexuală a petentei şi a clienţilor barului pe care aceasta îladministra, încalcă principiul egalităţii de tratament şi aduce atingeredreptuluilademnitatepersonalăaacestorpersoane,aşacumesteprevăzutdeart.15dinOGnr.137republicată.

PentrumotivelearătateColegiulDirectoralCNCDahotărâtcăfaptaanteriormenţionatăconstituiediscriminarebazatăpecriteriulorientăriisexualepotrivitart.2alin.4şiart.15dinOGnr.137/2000republicată,sensîncareadispusamendareareclamantului cu amendă în cuantumde4.000 de lei, în bazaprevederilor art. 26alin.1dinOGnr.137/2000republicată.

ÎncepriveştesituaţiadefaptcarestălabazapetiţieidepusădepetentaM.D.,reclamantul a arătat că este adevărat că a existat un incident în luna iunie 2008,legatdefaptulcăbaruldeschisdepetentăşisituatpestradaundelocuieştetulburaliniştealocatarilordinzonă,iarcomportamentulcelorcarefrecventauacestbarerascandalosşiindecent.

Precizează însă că nu acesta a fost motivul pentru care petenta a schimbatlocaţiabaruluirespectiv,astfelcumsesusţineînpetiţie,ciîmprejurareacăperioada

32

pentrucareafostîncheiatcontractuldeînchiriereaspaţiulrespectivexpirase,lucrucaresepoateverificacuuşurinţă.Suplimentar,petentanuobţinuseniciunuldintreavizeleimpusedelegepentrudesfăşurarearespectiveiactivităţi.

ConsiderăhotărâreaConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării cafiindnelegalăşinetemeinică.

În continuare reclamantul citează dispoziţiile art. 2 alin. şi 4 din OG nr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,dincare rezultă că simpla afirmaţie cu caracter ofensator referitoare la orientareasexualăauneipersoanenupoateficatalogatădreptdiscriminare,decâtînmăsuraîncare a urmărit sau a avut drept rezultat restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, afolosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişialibertăţilorfundamentalesauadrepturilorrecunoscutedelegeaceleipersoane.

În egală măsură, este de esenţa conceptului de discriminare raportareaoricăreiîncălcăriadrepturilorlacaresefacetrimitere,lapersoaneaflateînsituaţiicomparabile(art.1alin.3).Înhotărâreaatacată,însă,nuseregăseştevreoreferirelaaceastăipotezăanormeilegale,înabsenţacăreiacomportamentulincriminatnupoateaveavalenţădiscriminatorie.

Pentru a da aparenţă de legalitate hotărârii adoptate, în referire la aceastăcerinţăesenţială,searată,într‐unfinal,căprincomportamentulrespectivaîncălcatprincipiulegalităţiidetratament.Egalitatedetratamentfaţădecineşiînfaţacui,lacineseraporteazăConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriicândafirmăcăaîncălcatacestprincipiu?

Art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 stipulează că „principiul egalităţii întrecetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special înexercitareaurmătoarelordrepturi:a)dreptullauntratamentegalînfaţainstanţelorjudecătoreştişiaoricăruialtorganjurisdicţional”.

Înmod evident, reclamantul nu este nici instanţă judecătorească, nici organjurisdicţional,astfelcănuîşipoateimaginamodalitateaîncareaîncălcatprincipiulegalităţiidetratament.

În raport de datele speţei, astfel cum le‐a relevat chiar petenta, nu poate fivorba de niciuna dintre aceste situaţii premisă enunţate de OG nr. 137/2000,reclamantulneîncadrându‐seînniciunadincategoriiledesubiecţiactivicăroraliseadreseazălegeapentrucombatereadiscriminării.

Astfel, art. 3 din OG nr. 137/2000 stipulează – expres şi limitativ – că„dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice,publicesauprivate,precumşiinstituţiilorpublice,cuatribuţiileînceeacepriveşte:

a) condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare,selectareşipromovare,accesullatoateformeleşiniveluriledeorientare,formareşiperfecţionareprofesională;

b)protecţiaşisecuritateasocială;c)serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri şi facilităţi/sistemul

educaţional;d)asigurarealibertăţiidecirculaţie;e)asigurarealiniştiişiordiniipublice;

33

f)altedomeniialevieţiisociale”.Faţădeprevederileenunţate,rezultăcăînafaradomeniilorexpresşilimitativ

prevăzuteînart.3nupoateexistadiscriminare.Altfel spus, discriminarea presupune un ascendent al părţii care aplică

tratamenuldiscriminatoriuasupraceleilaltepărţi,deesenţadiscriminăriifiindchiarşi în mod implicit o anume subordonare, o anumită dependenţă. Prin urmare sepoate vorbi despre discriminare în planul raporturilor juridice de drept public şimultmaipuţinsaudelocîncelalraporturilorjuridicecaracterizateprinegalitateajuridicăapărţilor.

Aratăreclamantulcănuaacţionatînvreunadincalităţileceruteexpresdelegesubiectului activ, pentru cănudeţineo atare calitate, aspect careputea şi trebuiaverificat de CNCD, şi fără de care nu se poate vorbi de discriminare. Poziţia sa înconflictul cu petenta a fost aceea de persoană fizică particulară, nemulţumit deatmosfera creată în zona unde locuieşte, de către clienţii barului administrat depetentă, iar nu una oficială ce ar putea fi încadrată în dispoziţiile art. 3 anteriorcitate.

Astfel,mergândperaţionamentulCNCD,oriceschimbderepliciinsultătoareîntreveciniconstituiediscriminareşitrebuiesancţionatcaatare.

Este adevărat că dispoziţiile art. 15 din OG nr. 137/2000 sunt destul deambigueşiînacelaşitimpextindsferadelictuluidincolodeobiectuldereglementareal prezentei legi, însă chiar şi aşa orice faptă dedusă spre analiză Consiliului estesusceptibilădeaficatalogatădreptdiscriminarenumaiprinraportarelasubiecţiişidomeniileexpresprevăzutedeart.3.

Faţădeaspecteleînvederate,solicităsăseconstatecăfapteleimputatenuaucreatodiferenţădetratament,prinurmarenuauavutdreptefectrestrângereasauînlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării în condiţii de legalitate adrepturilor şi libertăţilor fundamentale recunoscute de lege, astfel că acestea nuconstituiediscriminareînînţelesulOGnr.137/2000.

În dovedire solicită administrarea probei cu înscrisuri, anexând copiaHotărâriinr.800/04.12.2008,dovadaproceduriiprealabile.

PârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,legalcitat,adepusla dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, formulată de reclamantpentruurmătoareleconsiderente:

Arată că prin plângerea înregistrată la CNCD cu nr. 10355 din data de04.08.2008,petentaasusţinutcăestediscriminatădatorităfaptuluicăbarulpecarel‐a deschis în localitatea Constanţa putea fi frecventat şi de către clienţi care auorientaresexualăminoritară.

La sfârşitul luniimai 2008, petenta a deschis unbar – clubDiva – care este„gay friendly”, fiind situat pe aceeaşi stradă pe care locuieşte reclamantul A.G.,vicepreşedintealpartiduluiPNG,filialaConstanţa.

Petentaaconsideratcăaducereade injuriiclienţilorbarului, injurii legatedepresupusa orientare sexuală a acestora, este discriminatorie. Colegiul director alCNCDareţinutcăprinpetiţiaformulatădecătredoamnaM.D.sesolicităconstatareaunor faptedediscriminareşi căprin injuriile ceau fostadusedneiM. şi clienţilor

34

barului său cu privire la orientarea sexuală le‐a fost încălcat dreptul la demnitatepersonală potrivit prevederilor art. 15 dinOGnr. 137/2000privind prevenirea şisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată.

Pe cale de excepţie a invocat tardivitatea formulării plângerii, motivată defaptulcădispoziţiileart.20alin.9dinOGnr.137/2000republicatăcoroboratcuart.6 alin.2 din Legea nr. 554/2004, prevăd că hotărârile Colegiului Director alConsiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pot fi atacate la instanţa decontenciosadministrativ în termende15zilede lacomunicare.Acest termenesteunuldeprocedurăşiestedefinitcafiindintervaluldetimpînăuntrulcăruiatrebuieîndeplinitunanumitactdeprocedură.

ÎnacestsensaratăcăreclamantuluiG.A. is‐atransmiscopiedupăHotărâreanr.800/04.12.2008 îndatade19.02.2009, iar contestaţiaa fostdepusă ladatade11.03.2009, depăşind termenul imperativ stipulat de lege, acela de 15 zile de lacomunicare.

Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ, neexercitarea oricărei căi de atac şineîndepliniarea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea caatare, sancţiunea nerespectării termenului procedural prevăzut de lege estedecăderea.

Pe fondaratăpârâtulcăOGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturor formelor de discriminare protejează dreptul la demnitate, sancţionândîncălcarea acestui drept cu amendă contravenţională: „Constituie contravenţie,conformprezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, oricecomportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist‐şovină,de instigare laurărasialăsaunaţională,oriacelcomportamentcarearecascop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare,ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane,unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la oanumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categoriedefavorizatăorideconvingerile,sexulsauorientareasexualăaacestuia”.

Înanalizacazurilor,ColegiulDirectoralCNCDtrebuiesăgăseascălimitadintrefapte penale şi fapte contravenţionale pe de o parte şi limita dintre libertatea deexprimareşidreptullademnitatepedecealaltăparte.

În continuare pârâtul citează dispoziţiile art. 30, alin. 1, 2 şi alin. 6 şi 7 dinConstituţiaRomâniei.

În aceste condiţii exercitarea libertăţii de exprimare comportă şi obligaţii şipoate fi şi supusă unor condiţii, restricţii ori sancţiuni, numai în măsura în careacesteasuntprevăzuteexpresdelegeşisuntnecesareîntr‐osocietatedemocratică,pentruprotecţiademnităţii,reputaţieisaudrepturiloraltora.

De reţinut că exprimareaopiniilorpersonale înpublic trebuieprotejatăpringarantarealibertăţiideexprimare.

Cutoateacestea,exercitareaacestordrepturişilibertăţinujustificăutilizareaunuilimbajcucaracterdiscriminatoriubazatpecriteriulorientăriisexualelaadresapetenteişiclienţilorbaruluipecareîladministra.

35

De asemenea, declaraţiile depuse la dosar cuprivire lamodul în care acestereferiri la orientarea sexuală a petentei şi a clienţilor barului său au fost făcute,rezultăcăacestereferirireprezintăoincitareladiscriminarepotrivitart.30alin.6dinConstituţiaRomâniei,precumşio încălcareadreptului lademnitatepersonalăpotrivit art. 15 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturorformelordediscriminare,republicată.

Utilizarea unor sintagme precum „ţigan împuţit”, „homosexuali”, „sidos”,„cioară/ciori”, „maimuţe”, „muiere”, „fă” etc. refererire la anumite categorii depersoane şi având în vedere modul/contextul în care au fost făcute, precum şiimpactulacestoraconstituiefaptedediscriminarepotrivitart.15şiart.2alin.4dinOGnr.137/2000republicată.

În concluzie solicită respingerea plângerii formulate de reclamantă ca fiindneîntemeiată şi menţinerea hotărârii emise de CNCD nr. 800/04.12.2008 ca fiindlegalăşitemeinică.

Prin Încheiereade şedinţă din data de 29.04.2011Curtea a respins excepţiatardivităţiiformulăriiacţiuniiinvocatedeintimat,pentruconsiderentelereţinuteîncuprinsulîncheierii.

AdispussesizareaCurţiiConstituţionalepentruadecideasupraexcepţieideneconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din OG nr. 137/2000 şi a suspendatjudecatacauzeipeperioadasoluţionăriiexcepţiei.

Prin Decizia nr. 945/6.07.2010 pronunţată de Curtea Constituţională s‐arespinscainadmisibilăexcepţiadeneconstituţionalitateadispoziţiilorart.3dinOGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare.

Intervenienţiiîninteresalăturatintimatului,SCSDServCompanySRLşiM.D.au solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată şi menţinereahotărâriiemisedeintimatcafiindlegalăşitemeinică.

Examinândplângereaprinprismacriticilorformulate,aprobeloradministrateşiadispoziţiilorlegaleinvocate,Curteaconstatăcăestenefondată.

Prin Hotărârea nr. 800/04.12.2008 emisă de Colegiul director al ConsiliuluiNaţional pentru Combaterea Discriminării s‐a decis că utilizarea în public aexpresiilor jignitoare şi ofensatoare de către domnul A.G. cu privire la orientareasexualăapetenteişiaclienţilorbaruluipecareaceastaîladministraconstituiefaptedediscriminarebazatepecriteriulorientăriisexualepotrivitart.2alin.4şiart.15dinOGnr.137/2000, faptpentrucares‐adispussancţionareaacestuiacuamendăcontravenţionalăîncuantumde4.000delei.

În motivarea hotărârii, s‐a reţinut că petenta M.D. a susţinut că estediscriminată datorită faptului că barul pe care l‐a deschis în localitatea Constanţaputeafifrecventatşidecătreclienţicareauoorientaresexualăminoritară.

Lasfârşitulluniimai2008petentaadeschisunbar–clubDiva,gayfriendly–situat pe aceeaşi stradă pe care locuieşte domnul A.G. După ce, la începutul luniiiunie,A.G. i‐asolicitat telefonicsă închidăbarul,motivul fiindorientareasexualăaclienţilor,ocaziecucarei‐aadusinjuriişiaasigurat‐ocăvafacetotceesteposibilpentruaînchidebaruldepestradasa,înnoapteadin28spre29iunie2008acesta,însoţit de 10‐12 persoane, a pătruns în incinta barului, unde au adus injurii şi

36

expresii cu caracter discriminator la adresa persoanelor cu orientare sexualăminoritară,clienţiaibarului,gonindu‐idinlocal.

După ce s‐a apelat la ajutorul organelor de poliţie şi al firmei de pază, A.G.împreună cu persoanele care l‐au însoţit au ieşit în stradă, unde au continuat săaducăjigniricuconotaţiesexualăadministratoareişiclienţilorbarului.

Potrivitdeclaraţiiloranexateladosar,datedeN.D.,G.A.–clienţiaibarului,P.T.–barmanşiC.C.–asociatalpetentei,A.G.s‐aexprimatutilizândexpresiica„poponarjegos”,„travestitîmpuţit”,„lesbienelimbiste”,„poponarinenorociţi”.

ColegiuldirectoralCNCDareţinutcăprininjuriilecareaufostadusepetenteişiclienţilorbaruluisăucuprivire laorientareasexuală le‐a fost încălcatdreptul lademnitatepersonală,potrivitdispoziţiilorart.15dinOGnr.137/2000.

Referindu‐se la sintagmele reţinute, Colegiul director a considerat că acesteafirmaţiiauuncaracterdenigratorşiaducatingeredemnităţiipetenteişiaclienţilorbarului prin crearea unei atmosfere umilitoare, bazată pe criteriul presupuseiorientărisexualeaacestora.

S‐a mai reţinut că dreptul la liberă exprimare nu este un drept absolut,exerciţiulacestuiafiindlimitatprindispoziţiileart.30dinConstituţiaRomâniei.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea şisancţionarea tuturor formelor de discriminare, constituie contravenţie, dacă faptanuintrăsubincidenţalegiipenale,oricecomportamentmanifestatînpublic,avândcaracter de propagandă naţionalist‐şovină, de instigare la ură rasială, ori acelcomportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea uneiatmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare îndreptatîmpotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat deapartenenţaacestoralaoanumitărasă,naţionalitate,etnie,religie,categoriesocialăsau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală aacestuia”.

ÎncauzăafirmaţiilepetentuluiG.A.laadresareclamanteişiaclienţilorclubuluifăcuteînnoapteadin28spre29iunie2008seîncadreazăînprevederileart.2şi15dinOGnr.137/2000.

Astfel, expresiile folositedepetentulG.A. conţinelemente claredediscriminarereferitoarelaorientareasexualăareclamanteişiaclienţilorclubului,aşacumacesteasuntdefinitede legiuitor,afirmaţiipubliceceauvizatatingereademnităţiiacestoraşicreareauneiatmosferedeintimidare,ostile,degradanteşiumilitoarelaadresaacestora(astfelreiesedindeclaraţiilemartoriloraudiaţiîncauză).

Cele afirmate în public de către petentul G.A. la adresa reclamantei şi aclienţilorclubuluinuauvaloaredesimpleafirmaţiicucaracterofensatorreferitoarela orientarea sexuală a unei persoane sau de schimb de replici insultătoare întrevecini,cipromoveazăunsentimentdeofensăşiintoleranţă,cuscopulvăditalcreăriiunui cadru intimidant, ostil, ofensiv şi degradant şi al restrângerii drepturiloracestorarecunoscutedelegeîndomeniulvieţiisociale,culturaleşipublice.

Petentulnuafostderanjatdoardezgomotulprodusdemuzicadinclubsaudeatitudinea necuviincioasă a clienţilor acestuia, altfel nu se justifică referirea laorientareasexualăaacestora.

37

Deasemenea,suntîntruniteîncauzăşicondiţiileprevăzutedeart.2alin.1şi4dinOGnr.137/2000.

Astfel cum a arătat şi petentul, afirmaţia cu caracter ofensator referitoare laorientarea sexuală a unei persoane poate fi catalogată drept discriminare doar înmăsura în care a urmărit sau a avut drept rezultat restrângerea, înlăturarearecunoaşteii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişia libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege acelei persoane,fiind de esenţa conceptului de discriminare raportarea oricărei încălcări adrepturilorlacaresefacetrimitere,lapersoaneaflateînsituaţiicomparabile.

Nuvafireţinutpunctuldevederealpetentuluipotrivitcăruianuaurmăritsădiscrimineze, ci doar să‐i facă pe proprietarii localului să înţeleagă că parte dinclienţiilorauuncomportamentinacceptabilşisădetermineintrareaînnormalitateîncomunitateadincare facparte, întrucâtacestanua făcutdovadacăareclamatautorităţilorîndreptsăiamăsurifaptulcăarfideranjatdecomportamentulpublicalpersoanelorcefrecventeazăclubul.

Maimult, reclamantaD.M.a făcutdovada faptului căulterior incidentului, ladata de 30.06.2008 petentul s‐a adresat Primarului Municipiului Constanţa cusolicitarea de a lua toate măsurile în vederea închiderii clubului „despre care sespunecăaraveaunalttipdeorientaresexuală,persoanelecareîlfrecventeazăfiinddubioase, dosnice, care fac mult scandal şi muzica se aude foarte tare, până la 8dimineaţa”.

Referitor la contestarea de către petent a calităţii sale de subiect activ alcontravenţiei, Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 3 din OG nr. 137/2000,prevederileordonanţeiseaplicătuturorpersoanelorfizicesaujuridicepublicesauprivatefărăafiinstituităvreocondiţiepecareacesteasăoîndeplinească.Faptulcătextulordonanţeinuesteîntotalăconformitatecutextuldirectiveieuropenenuarerelevanţă atât timp cât, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în Decizia nr.945/2010,nimicnuîlîmpiedicăpelegiuitorulnaţionalsăacordeungradmaimaredeprotecţieîndreptulnaţionalfaţădereglementareaincidentăaUniuniiEuropene.

Pentru considerentele arătate şi în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004coroboratcuart.20alin.9şiart.15dinOGnr.137/2000,plângereavafirespinsăcanefondată.

Faţă de soluţia pronunţată asupra plângerii contravenţionale, urmează cacererile de intervenţie în interes alăturat intimatului formulate de intervenienţiiM.G,N.D.M.şiSCCDServCompanySRLsăfieadmise.

Pentruacestemotive,înnumelelegiihotărăşte:Respinge,canefondată,plângereacontravenţionalăformulatădepetentulG.A.

încontradictoriucuintimatulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.Admite cererile de intervenţie în interes alăturat intimatului formulate de

interveninenţiiM.G,N.D.M.şiSCCDServCompanySRL.Definitivă.

38

4.Hărţuire–discursdeură–criteriulapartenenţeietnice.SENTINŢA NR. 129/F/CA/2009 din 27.05.2009, Curtea de Apel Alba Iulia,SecţiadeContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantulD.Ş.P.,încontradictoriucupârâţiiConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriişiR.C.,avândcaobiectanulareactadministrativ.

Prinacţiunea în contenciosadministrativ înregistrată laaceastă instanţă subdosarnr.293/57/2.03.2009reclamantulD.Ş.P.asolicitatîncontradictoriucupârâţiiConsiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi R.C. să fie desfiinţatăhotărârea nr.584 din 13.11.2008 şi rejudecând cauza să se constate că faptelereclamate la CNCD în dosarul 96/2008 constitutie contravenţie şi ca urmaresancţionareapârâtuluiR.C.pentrusăvârşireacontravenţieiprevăzutedeart.15dinOGnr.137/2000,dispunândastfelînlăturareaconsecinţelorfaptelordiscriminatoriişirestabilireasituaţieianterioarediscriminării.

Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului CNCD la plata simbolică acheltuielilordejudecată.

ÎnmotivareaacţiuniiaratăcăafirmaţiilefăcutepublicînpresădecătrepârâtulR.C.,preşedinteleP.A.S., laadresareclamantuluiîntrunescelementeleprevăzutedelege privind discriminarea multiplă (etnică, apartenenţa regională, convingeri şilimbă)conformart.2alin.1,4,5şi6dinOGnr.137/2000privindhărţuirea,conformart.2 alin.5 din OG nr.137/2000 privind discursul de ură, conform Recomandăriinr.R/97/20 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei, cât şi atingerea unordrepturi umane fundamentale – demnitatea umană, dreptul la onoare, dreptul lareputaţie,dreptulasupraimaginiipropriişidreptul lanume,conformprevederilorCapitolul I din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art.15 dinCartaDrepturilorşiLibertăţilorFundamentale,precumşiconformart.30alin.6dinConstituţiaRomâniei.

În motivarea acţiunii se mai arată că faptele de discriminare la carereclamantulafostsupussuntconţinuteînarticoluldepeprimapaginăcontinuatpepagina a doua a ediţiei din 26 ianuarie 2008 nr.3158 a ziarului „Viaţa Vâlcii” dinRâmnicuVâlcea şi a ziarului „Ziarul deVâlcea” apărut în aceeaşidată şi localitate,precum şi în acţiunile de distribuire clandestină a acestor ziare în incinta uneiinstituţiideînvăţământdestatcuscopulcreăriiunuicadruostil,ofensiv,intimidantşiperturbator, câtşiapariţiaunorviolentecomentariipubliceşovine,naţionaliste,extremiste, în presa virtuală în legătură cu manifestarea respectivă şi cureclamantul,comentariiinspiratenemijlocitdearticolulincriminat.

Reclamantulmaiarată înmotivareaacţiunii cănu sepoate invocaprincipiullibertăţiipresei,întrucâtestevorbadeafirmaţiipublicecarenuaufostfăcutedeunziarist în scopde informare, ci denumitulR.C. într‐un articol comandat cu scopulcreăriiunuicadruintimidant,ostil,ofensivşidegradant,alrestrângeriidrepturilorreclamantului ca om, cât şi al restrângerii drepturilor recunoscute de lege îndomeniulvieţiisocialeculturaleşialvieţiipublice,scopulmenţionatrealizându‐seşigenerândefectepermanenteşicontinuepânăînprezent.

39

În drept invocă art.2 şi 15 dinOG nr.137/2000, art.30 alin.6 din ConstituţiaRomâniei, art.15 din Carta Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale, Cap.I dinCartaDrepturilorFundamentaleaUniuniiEuropeneşiRecomandareanr.R/97/20aComitetuluideMiniştriaConsiliuluiEuropei.

Pârâtul ConsiliulNaţional pentruCombatereaDiscriminării a depus la dosarîntâmpinare prin care solicită respingerea plângerii împotriva hotărâriinr.584/13.11.2008caneîntemeiată, întrucât încauzănusepoatereţineîntrunireacumulativăaelementelorprivinduntratamentdedeosebireîntrepersoanecareseaflăînsituaţiicomparabileşicaresunttratateînmoddiferitşicarearecascopsauca efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau a exercitării, încondiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori adrepturilorrecunoscutedelegeîndomeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice.

Prinacţiunea în contenciosadministrativ înregistrată laaceastă instanţă subdosarNr.435/57/3.04.2009reclamantulD.Ş.P.asolicitatîncontradictoriucupârâţiiConsiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi R.C să fie desfiinţatăhotărârea nr.20 din 13 ianuarie 2009 şi judecând cauza să se constate că faptelereclamate la CNCD în dosarul nr.779/2008 au legătură directă şi consecutivă cufaptelereclamatelaCNCDîndosarul96/2008,faptedisjunseeronatdinacestdosar,şicăaspectelesesizatesecircumscriularândullorprevederilorart.2alin.1,3,4,5şi6dinOGnr.137/2000coroboratcuart.15şiart.1alin.1dinaceeaşi legeşi larândullorcoroboratecuRecomandareanr.R97/20aComitetuluideMiniştriaConsiliuluiEuropeicuprivireladiscursuldeurăşicupracticaCEDOşicaurmareacestefapteconexate/întrunitecuceledindosarul96/2008constituiecontravenţieşipecaledeconsecinţăsancţionareacontravenţionalăapârâtuluiR.C.–PreşedintelePartiduluiAlianţaSocialistă(P.A.S.)–pentrusăvârşireacontravenţieiprevăzutedeart.15dinOGnr.137/2000,înlăturândastfelconsecinţelefaptelordiscriminatoriişirestabilindsituaţiaanterioarădiscriminării.

Reclamantul amai solicitat şi obligarea pârâtului CNCD la plata simbolică acheltuielilordejudecatăşilaconexareadosaruluinouladosarulnr.292/57/2009.

Înmotivareaacţiuniisearatăcă înperioadaanterioarăşimaialesulterioarăForumului Social European (ESF‐5) ediţia a cincea de la Malmo, Suedia, 17‐21septembrie2008, reclamantul a fost supusunei campaniinaţionaledesfăşurate înspaţiulvirtual,avânddreptscopdenigrareaşi calomniereabazatăpediscriminareetnică, regională,politicăşidehărţuire, campanie inspiratădirectdindiscursuldeurănaţiolist‐extremistăpromovatădenumitulR.C.,preşedintelePartiduluiAlianţaSocialistă, înarticoleleapărute înpresadinRâmnicuVâlcea îndatade26 ianuarie2008, fapte reclamate în dosarul 96/2008 al CNCD şi respectiv dosarulnr.292/57/2009aflatperolulCurţiideApelAlbaIuliaşiexecutatecelmaiprobabilde acest pârât sau/şi acoliţi ai acestuia sub acoperirea anonimatului şi a unoridentităţifalse.

Reclamantulmai arată căpârâtulCNCDseprevalează înmotivareahotărâriinr.20/2009 de prevederile art.1 alin.1 dinOG nr.137/2000,manevră prin care seîncearcă eludarea probelor administrate, susţinerea tezei disjungerii celor două

40

dosare, interpretarea total eronată a faptelor prezentate şi mai ales promovareauneiconfuziiîntredouăelementeesenţialeînsoluţionareajustăacauzei,elementecare sunt total distincte, pe de o parte este vorba de timpul şi locul desfăşurăriievenimentuluiForumulSocialEuropeanediţiaacincealacaredelegaţiaFSRafostcondusă de reclamant în mod oficial, iar pe de altă parte de locul şi timpuldeclanşăriiatacurilordediscriminareşihărţuirelaadresareclamantului,astfel,deşiloculdedesfăşurareaESF–5afostlocalitateaMalmodinSuediaînperioada17‐12septembrie2008,escaladareaatacurilordediscriminareşihărţuireaînceputdupădata de 27 septembrie 2008, după ce toate persoanele implicate se întorseseră înţarăşi,maimult,mesajeleşicomentariiledediscriminareaufostlansatedecetăţeniromâni de pe servere aflate pe teritoriul României şi pe spaţii virtuale ce aparţinjurisdicţiei Statului Român şi sunt administrate de cetăţeni români şi ca urmaresusţinereapârâtuluiînsensulcăevenimentelelacaresefacereferires‐auprodusînlocalitatea Malmo din Suedia şi nu pe teritoriul României este complet eronoată,participarealamanifestăriedinSuediaconstituindînfaptdoarcauzaredeclanşăriiatacurilordediscriminareşihărţuireulteriorpeteritoriulRomâniei.

ÎndreptinvocăOGnr.137/2000,Recomandareanr.R/97/20aComitetuluideMiniştriaConsiliuluiEuropeişipracticaCEDO.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminăriiasolicitatrespingereaplângeriicaneîntemeiată întrucâtevenimentelelacarefacereferirereclamantuls‐aupetrecutînlocalitateaMalmodinSuedia astfel că analizarea şi deliberarea faptelor relatate în petiţie nu este decompetenţa teritorială a CNCD şi, mai mult, simpla presupunere a reclamantuluireferitorlafaptulcăR.C.arfipostatmesajeleşicomentariilepespaţiilevirtualealewebsite‐ului Indymedia România şi website‐ului ziarului Unirea nu poate ficatalogatădreptprobă.

Pârâtul R.C. nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile verbale expuse asolicitatrespingereaacţiuniisusţinândcăînafarădearticolulsemnatşipublicatînziarnuafăcutaltecomentariişinicinuatransmismesajepeinternet,înlegăturăcuactivitateareclamantului.

Atâtprincontestaţiaformulată,câtşiverbal,reclamantulasolicitatconexareadosarului nr.453/57/2009 la dosarul nr.292/57/2009, apreciind strânsa legăturadintrefaptelecarefacobiectulcelordouăacţiuni.

Pârâtul CNCD nu s‐a pronunţat prin întâmpinare asupra acestor cereri, iarpârâtulR.C.alăsatlaapreciereainstanţei.

Instanţa având în vedere că în cele două dosare sunt aceleaşi părţi şi existălegăturăîntreobiectullorînbazaart.164Codprocedurăcivilăaîncuviinţatcerereareclamantuluişiadispusconexareadosaruluinr.435/57/2009.

Dinexaminareaactelorşilucrărilordosaruluiinstanţareţineurmătoarele:Reclamantul a sesizat ConsiliulNaţional pentruCombatereaDiscriminării cu

privire la acuzaţiile făcute de către pârâtul R.C., preşedintele Partidului AlianţaSocialistă, în comunicatul de presă publicat în ziarele „Viaţa Vâlcii” şi „Ziarul deVâlcea”, ediţia din 26‐27.01.2008, comunicat în care reclamantului i se creează oimagine nefavorabilă, un cadru ostil şi degradant, relevând şi originea etnică

41

maghiară, comunicat publicat în ziua în care Asociaţia pentru DezvoltareaForumuluiSocialRomânAD‐FSR,alcăreipreşedinteestereclamantul,împreunăcuFundaţia AER din Craiova au organizat un simpozion cu tema „O altă lume esteposibilă” la Râmnicu Vâlcea, manifestare perturbată de distribuirea în incintaColegiuluiNaţional „MirceacelBătrân”, loculdesfăşurării,amaimultorexemplaredinziarul „ViaţaVâlcii” careconţineaucomunicatul încauză, fapt careacondus lacrearea unei stări de tensiune şi de suspiciune atât printre organizatori, cât şiprintreparticipanţi.

Prin hotărârea nr.584/13.11.2008 CNCD, cu 5 voturi pentru şi 3 voturiîmpotrivă, a decis că aspectele sesizate de reclamant nu încalcă prevederile OGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminareşiniciart.14dinConvenţiaEuropeanăaDrepturilorOmului.

În considerentele acestei hotărâri ,opiniamajoritară s‐a reţinut a fi aceea căpentruanegăsiînsituaţiauneifaptedediscriminaretrebuiesăexistedouăsituaţiicomparabile lacaretratamentulaplicatsăfi fostdiferit, iartratamentuldiferenţiattrebuiasăurmăreascăsausăaibăcaefectrestrângereaoriînlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişialibertăţilorfundamentaleoriadrepturilor recunoscutede lege, îndomeniulpolitic,economic,social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice, astfel că nu se poateapreciaizolatforţaprobantăaafirmaţiilorpârâtuluiaşacumsuntpreluatedepetentîn urma publicării articolelor în presă care redau citate şi precizează conţinutulafirmaţiiloracestuia.

Pârâtul a mai reţinut că din examinarea şi coroborarea acestor aspecte cufaptelecarefacobiectulpetiţieişidefiniţiadiscriminăriiastfelcumesteprevăzutăînart.2alin.1dinOGnr.137/2000,încauzănusepoatereţineîntrunireacumulativăaelementelor privind un tratament de deosebire (restricţie, excludere, deosebire,preferinţă)întrepersoanecareseaflăînsituaţiicomparabileşicaresunttratateînmoddiferit,cuscopsauefectderestrângereoriînlăturarearecunoaşteriifolosinţeisauexecutării,încondiţiideegalitate,adrepturilorşialibertăţilorfundamentaleoriadrepturilorrecunoscutedelegeîndomeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauîn orice alte domenii ale vieţii publice, astfel că afirmaţiile în cauză nu pot fiîncadratecafaptedediscriminareşisancţionateconformprevederilorart.15dinOGnr.137/2000, cu atât mai mult cu cât în speţă nu s‐a putut reţine scopul sauurmărirea restrângerii sau înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării încondiţiideegalitateadrepturiloromului,oriaunordrepturi recunoscutede lege,ceea ce determină implicit neîndeplinirea unei cerinţe esenţiale a legii în vedereaconstatăriiexistenţeifapteiprevăzutelaart.15.

Potrivit dispoziţiilor art.15 din OG nr.157/2000, republicată, privindprevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, constituie contravenţie,dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat înpublic,avândcaracterdepropagandănaţionalist‐şovină,deinstigarelaurărasială,oriacelcomportamentcarearecascopsauvizeazăatingereademnităţiioricreareaunei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare,îndreptatasuprauneipersoane,unuigrupdepersoanesauuneicomunităţişilegat

42

de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categoriesocială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientareasexualăaacestuia.

În cauză afirmaţiile pârâtului R.C. la adresa reclamantului făcute în articolulpublicat în ziarele „Viaţa Vâlcii” şi „Ziarul de Vâlcea” din 26‐27 ianuarie 2008,apărute şi în varianta electronică, se încadrează în prevederile art.2 şi 15 din OGnr.137/2000.

Astfel,articoluldinziarul„ViaţaVîlcii”,intitulat„PreşedintelePAS,C.S.,explicăde ce iau ungurii voturi prin toată ţara” şi din „Ziarul de Vâlcea”, intitulat „Vorungurii să spele creierii vâlcenilor?”, conţine elemente clare de discriminaremultiplă referitoare la etnie, apartenenţă regională, limbă şi convingeri, cât şielemente de hărţuire, aşa cum acestea sunt definite de legiuitor, afirmaţii publicecare au vizat atingerea demnităţii reclamantului şi crearea unei atmosfere deintimidare,ostile,degradanteşiumilitoarelaadresaacestuia.

CeleafirmateînpublicdepârâtulR.C.laadresareclamantuluinuauvaloaredeinformaţie de interes public, având în vedere principiile CEDO, deoarce nucontribuie la nicio formăde dezbatere publică de natură să ducă la un progres alrelaţiilorumane,cipromoveazăunsentimentdeofensăşideintoleranţă,cuscopulvădit al creării unui cadru intimidant, ostil, ofensiv şi degradant şi al restrângeriidrepturilorreclamantuluirecunoscutedelegeîndomeniulvieţiisociale,culturaleşipublice.

În motivarea respingerii contestaţiei prin Hotărârea nr.584/2008 pârâtulCNCDfacereferirelauncitatmultmaipuţinrelevantdinrespectivularticolpublicatde pârâtul R.C., ignorând paragrafe mult mai încărcate de conţinut discriminativ,precumşideclaraţiilecelortreimartori.

Pentru considerentele arătate, cererea reclamantului de desfiinţare aHotărâriinr.584/2008seconsiderăîntemeiată.

Examinândacţiuneaînregistratăîndosarulnr.435/57/2009conexat,instanţaconstată că deşiHotărârea nr.20/13.01.2009 este greşită sub aspectul reţinerii căfaptele reclamate s‐au petrecut în perioada 17‐21 septembrie 2008 în Suedia cuprilejul participării delegaţiei Forumului Social Român la cea de a cincea ediţie aForumuluiSocialEuropeanşicaurmareCNCDainvocatnecompetenţateritorială,înrealitatereclamantulaarătatcăescaladareaatacurilordediscriminareşihărţuireaînceputdupădatade27septembrie2008,dupăcetoatădelegaţiareveniseînţară,mesajele şi comentariile fiind lăsate de cetăţeni români de pe servere aflate peteritoriul României şi pe spaţii virtuale care aparţin jurisdicţiei statului Român,depunând la dosar probe în acest sens, însă din probele dosarului nu rezultă cucertitudinecăacesteatacuridehărţuireşidiscriminarelaadresareclamantuluiaufostcomisesauinstigatedepârâtulR.C.

Ca urmare, acţiunea reclamantului împotriva pârâţilor pentru desfiinţareaHotărâriinr.20/2009vafirespinsă.

Pentru considerentele arătate, şi în baza art.18 din legea nr.554/2004republicatăşiart.15dinOGnr.137/2000republicată,coroboratecuRecomandarea

43

nr.R(97)20aComitetuluideMiniştrialConsiliuluiEuropei,cuprivireladiscursuldeurăacţiuneareclamantuluivafiadmisăînparte.

Hotărârea nr.584/13.11.2008 emisă de Consiliul pentru CombatereaDiscriminării va fi desfiinţată şi se va aplica pârâtului R.C. sancţiunea amenziicontravenţionale în sumă de 800 lei, înlăturând astfel consecinţele faptelordiscriminatoriişirestabilindsituaţiaanterioarădiscriminării.

Încauzăcheltuieliledejudecatăsolicitatedereclamantfiindlaosumăinfimăşinedoveditecuniciunactnuvorfiacordate.

RespingeacţiuneareclamantuluiîmpotrivaaceloraşipărţipentrudesfiinţareaHotărâriinr.20/13.01.2009emisădeCNCD.Acceslaservicii–accesînspaţiipublice5.Refuzulacordăriicredituluibancarîntemeiatăpesituaţiareclamantului,depersoană cu handicap (afecţiuni psihice) constituie faptă de discriminaredirectă, prin care se încalcă dreptul la un tratament egal în accesarea deserviciibancare.Aspectejuridicetratate:

inversareasarciniiprobei; criteriuldedizabilitate;

SENTINŢANR.46din26.03.2009,CurteadeApelBacău,SecţiaComercială,deContenciosAdministrativşiFiscal

La ordine a venit spre soluţionare acţiunea în contencios administrativformulatădereclamantulC.C. încontradictoriucupârâţiiConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriişiBRD–GroupeSociétéGénéraleSABucureşti,avândcaobiectobligaţiadeaface.

Instanţa constată că pârâta BRD – Groupe Société Générale SA Bucureşti aformulat întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive apârâtei.

Referitorlaexcepţiainvocatăprinîntâmpinare,reclamantulC.C.considerăcăpârâta BRD – Groupe Société Générale SA Bucureşti trebuie să fie parte în acestdosar, întrucât a fost parte şi în dosarul soluţionat de Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării.

Instanţa,cuprivirelaexcepţialipseicalităţiiprocesualepasiveaBRD–GroupeSociété Générale SA Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art.20 din OGnr.137/2000, cât şi ale art.16 din Legea nr.554/2004, apreciază că în cauză estejustificată calitateaprocesualăpasivăapârâteiBRD–GroupeSociétéGénérale SABucureşti, faţă de obiectul acţiunii şi împrejurarea că a participat la proceduradesfăşurată în faţaConsiliuluiNaţional pentruCombatereaDiscriminării finalizatăprin hotărârea contestată în prezenta cauză şi, în consecinţă, respinge excepţiainvocată.

ReclamantulC.C.solicităadmitereaacţiuniiavândînvedereprevederileart.27alin.1 din Legea nr.448/2006, republicată, privind protecţia persoanelor cuhandicap şi obligarea pârâtei BRD – Groupe Société Générale SA Bucureşti să‐iacorde creditul solicitat, avându‐se în vedereOGnr.137/2000 şiOGnr.268/2007.Nusolicităcheltuielidejudecată.

44

BRD – Groupe Société Générale SA Bucureşti solicită respingerea acţiunii caneîntemeiată şi menţinerea Hotărârii nr.628/22.10.2008 pronunţată de ConsiliulNaţional pentru Combaterea Discriminării. Arată că C.C. a solicitat credit pentruachiziţionareaunuiautoturism.Afostintrodusînbazadedateabănciişidupăces‐astabilitgraduldeîndatorarealreclamantului,s‐astabilitcăacestanuîndeplineştecondiţiiledecreditareprevăzutedeNormeleBRD,nefiindvorbadeodiscriminareareclamantului.

ReclamantulC.C. arată că în răspunsulpe care l‐aprimit de lapârâtaBRD–GroupeSociétéGénéraleSABucureştisearatăcănupoatedacurssolicităriiîntrucâtnuîndeplineştecondiţiiledecreditarealeB.R.D.

Arată că potrivit art.47 din Legea nr.448/2006 nu este limitat dreptulpersoanelorcuhandicapdeaobţinecredit,nefiindspecificatcuantumulveniturilor.

Curtea,deliberândasupraacţiunii înmateriacontenciosuluiadministrativdefaţăconstatăurmătoarele:

PrincerereaînregistratăperolulCurţiideApelBacăusubnr.8/32/7.01.2009reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării pentru anularea Hotărârii nr.628/22.10.2008 emisă depârâtăşipentruobligareaBănciiRomânedeDezvoltarelaacordareacreditului.

Înmotivareaacţiunii,reclamantulaarătatcăînbazadispoziţiilorart.25alin.1dinLegeanr.448/2006,aleart.17dinHotărâreadeGuvernnr.268/2007,aleart.27alin.1 din OUG nr.86/2008 a solicitat acordarea unui credit pentru achiziţionareaunuiautoturismAgenţieiB.R.D.Bacovia,acordareacredituluifiindrefuzatăîntrucâtreclamantul suferă de afecţiuni psihice şi nu îndeplineşte condiţiile de creditarestabilitedenormelebăncii.

Deşiau fost respectateetapeleprevăzutededispoziţiile legale şidenormeleB.R.D.,cuîncălcareadispoziţiilorart.2alin.1dinOGnr.137/2000privindprevenireaşi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, acordarea creditului a fostrefuzată.

Legal citată, pârâta Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării aformulatîntâmpinareprincareasolicitatrespingereaplângeriiformulateîmpotrivaHotărârii nr.628/22.10.2008, având în vedere că starea psihică a petentului nu aconstituit factorul decisiv în adoptarea de către B.R.D. a deciziei de respingere acererii petentului, ci analiza prin intermediul unei aplicaţii informatice careopereazăpebazaunorindicatoriobiectivicorelativivenituluirealizat,cheltuielilorangajatedesolicitant,valoriicredituluisolicitat,perioadeiderambursareşigraduluitotaldeîndatorare,elementecarenureprezintăcriteriipentrucaracterizareafapteidediscriminare.

Legal citată, pârâta BRD – Groupe Société Générale SA Bucureşti a invocatexcepţia lipsei calităţii saleprocesuale, apreciind că aspectul legatdeneacordareacreditului de către bancă nu poate fi cenzurat pe calea unei acţiuni în contenciosadministrativ, ci doar pe calea unei acţiuni de drept comun. Cu privire la fondulcauzeis‐asolicitatrespingereaacţiuniicaneîntemeiată,deciziaB.R.D.întemeindu‐sepe factori obiectivi, aplicabili tuturor solicitanţilor de credit, fără a distinge dupăcumaceştiafacpartedintr‐ocategoriesaualtadepersoane,cuatâtmaimultcucât

45

dispoziţiileart.27alin.1dinLegeanr.448/2006nuconferăreclamantuluiundreptde a beneficia de credit, ci doar beneficiul (vocaţia) suportării dobânzii, în cazulobţineriicreditului,delabugetuldestat.

Cuprivirelaexpecţiainvocată,instanţaarespins‐o,reţinânddispoziţiileart.20din OG nr.137/2000, ale art.16 din Legea nr.554/2004, obiectul acţiunii şiparticipanţii la procedura desfăşurată în faţa ConsiliuluiNaţional pentru CombatereaDiscriminării.

Analizândacteledosaruluiinstanţareţineurmătoarele:Ladatade21.02.2008reclamantulC.C.s‐aadresatB.R.D.–AgenţiaBacoviadin

Bacău,solicitândacordareaunuicredit încuantumde4200deleipentruperioadade 5 ani, în vederea achiziţionării unui autoturism, credit a cărui dobândă estesuportatădinbugetulde statprinbugetulAutorităţiiNaţionalepentruPersoanelecuHandicap,conformdispoziţiilorart.27dinLegeanr.448/2006republicată.Odatăcucererea,reclamantuladepusşidocumentelespecificenecesare,potrivitnormelorbăncii înscrise în anexa 27 din Instrucţiunea „credite persoane fizice”, respectivdecizie de încadrare în grad de handicap nr.4445/5.10.2005, adeverinţanr.3492/DGOIC/2007 eliberată de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cuHandicap referitoare la acordul plăţii dobânzii în situaţia în care solicitantul va fiacceptatînvedereaacordăriicreditului.

Cererea de credit înregistrată sub nr.44986914/21.02.2008 a fost supusăprocedurii standardde analiză prin introducerea în sistem a informaţiilor puse ladispoziţiedesolicitant,deciziaemisăînurmaacesteiaplicaţiiinformativestabilindcă petentul ar avea un grad de încadrare de 33% din venitul lunar, grad deîndatorare mare pentru o persoană cu nevoi speciale, având în vedere căposibilităţilefinanciarealeacestuiaeraureduse,de520lei/lună.

Avândînvederecăsolicitantuleraopersoanăcaresufereadeoboalăpsihică,cu posibilităţi financiare reduse, consilierul de credite, fără pregătirea medicalănecesară, şi‐a manifestat îndoieli cu privire la caracterul neviciat alconsimţământului solicitantului, în condiţiile în care diagnosticul medical era detulburare organică de personalitate cu manifestări impulsive cverulente post Tccintelectinegaldezvoltat.

În consecinţă, prin adresa nr.89/7.03.2008 B.R.D. Bacovia a comunicatreclamantuluidinprezentacauzăcănupoatedacurssolicităriicreditului, întrucâtnuîndeplineştecondiţiilestabiliteprinnormeledecreditareB.R.D.

Avândînvedereconsiderentelesentinţeicivilenr.38/7.04.2008pronunţatădeCurtea de Apel Bacău în dosarul nr.98/32/2008, reclamantul a sesizat ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriipentruafiobligatăinstituţiadecreditlaaprobarea acestuia, arătând că are discernământ, are permis de conducere,prezentândgaranţiipentru restituirea creditului, fiinddepusăcopiapermisuluideconducereseriaB00208711C.

În urma procedurii desfăşurate conform dispoziţiilor art.20 din OGnr.137/2000a fost adoptatăHotărâreanr.628/22.10.2008prin care s‐a stabilit căfapteleprezentatenuîntrunescelementeleconstitutiveprevăzutedeart.2alin.1din

46

OG nr.137/2000, dispunându‐se clasarea dosarului şi măsurile administrativecorespunzătoare.

Înhotărâreaarătatăs‐areţinut,înesenţă,căafecţiuneapsihicănuaconstituitîncauzăunobiterdictumdecisivînrespingereacereriipetentului,devremece,pedeoparte,solicitareaafostpreluatădeunangajatalbănciişiprocesată, iarpedealtăparte,afostulteriorsupusăanalizeiprinintermediuluneiaplicaţiiinformaticecare operează pe baza unor indicatori obiectivi corelativi venitului realizat,cheltuielilor angajate de solicitant, valorii creditului solicitat, perioadei derambursareşigraduluitotaldeîndatorare.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art.20 alin.9 din OGnr.137/2000 republicată şi ale art.1 alin.1, art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004,reclamantulaformulatacţiuneaîncontenciosadministrativ.

Faţă de această situaţie de fapt reţinută din înscrisurile depuse la dosar,instanţa apreciază acţiunea, astfel cum a fost precizată, ca fiind fondată pentruconsiderentelecaresevorarătaîncontinuare.

Noţiunea de discriminare, invocată ca temei al prezentei acţiuni de cătrereclamant,a fostdefinităprindispoziţiileart.2dinOGnr.137/2000republicată, învigoare la data formulării cererii de credit. Astfel, reprezintă discriminare „oricedeosebire,excludere, restricţiesaupreferinţă,pebazăderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială,convingeri,sex,orientaresexuală,vârstă,handicap,boalăcronicănecontagioasă,infectareHIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice”.

Principiul nediscriminării este consacrat atât de dispoziţiile art.14 dinConvenţiapentruapărareadrepturiloromuluişia libertăţilor fundamentale, câtşidejurisprudenţaCurţiiEuropeneaDrepturilorOmului,precumşiaCurţiiEuropenedeJustiţieînformaprincipiuluiegalităţiicareexcludecasituaţiilecomparabilesăfietratate diferit şi situaţiile diferite să fie tratate similar, cu excepţia cazului în caretratamentulestejustificatobiectiv.

Din această perspectivă se impune stabilirea naturii faptei de respingere decătrebancăacereriidecreditformulatedecătrereclamant.

Stabilirea gradului maxim de îndatorare a fost realizată prin RegulamentulBăncii Naţionale a României nr.3/2007 privind limitarea riscului de credit lacreditele destinate persoanelor fizice. Astfel, la data formulării cererii de credit –21.02.2008acestaerade40%,ulterior,prinRegulamentulnr.11/2008publicat înMonitorulOficialalRomânieinr.617/22.08.2008acestafiindmodificatla35%,nivelînvigoareşilaacestmoment.

În aceste împrejurări, gradul de îndatorare stabilit la data formulării cererii,respectivemiteriidecizieidecătrebancă,de33%,esteinferiorceluimaximstabilitcucaracterobligatoriudecătreB.N.R.,atâtpentrumomentulrespectiv,câtşipentruperioadaactuală.Relevanţă,subaspectulstabiliriigraduluide îndatorare,prezintăşiîmprejurareacăreclamantulnumaiarealţimembriaifamilieifaţădecaresăfie

47

obligat la întreţinere şi, în consecinţă, rata creditului de 91 lei se raportează laveniturile rămase pentru întreţinerea sa în cuantum total de 429 lei, potrivitalgoritmuluiprezentatdebancăprinîntâmpinareaformulatăîncauză.

În cauzănu sunt aplicabile dispoziţiile art.4 alin.1 dinRegulamentul 3/2007modificat şi completatprinRegulamentul11/2008,pedeoparteavând învederedataulterioarăaacestordispoziţiifaţădedatasoluţionăriicereriidecredit,înlunamartie 2008, iar pe de altă parte, împrejurarea că aceasta se referă la nivelulveniturilor considerate eligibile care nu pot depăşi cu 20% pe cel aferent anuluianterior. Astfel, la procesarea cererii de credit s‐a avut în vedere cuantumulvenituluiactualalreclamantului,reprezentatdevaloareapensieidecarebeneficiazăacesta,fărăafireţinutăşimarjade20%faţădeunananterior,careferinţălacarefac trimitere dispoziţiile art.4 din Regulamantul 3/2007 completat prinRegulamentul11/2008.

Nuestelipsitdeimportanţăfaptulcăîncauzănuaufostdovediteîmprejurărirelevante privind existenţa unor reglementări interne ale băncii privindnivelurilemaximeadmisepentrugradultotaldeîndatorare,diferitedeceleevocateanterior,conform dispoziţiilor art.4 alin.1 lit.f din Regulamentul 3/2007, cu consecinţareţineriiaceloraşinivelurimaximealegraduluideîndatorareindicatedeB.N.R.

Înacesteîmprejurări,avândînvederealgoritmulpentrustabilireagraduluideîndatorare,împrejurărileparticulareprezenteicauzecuprivirelasituaţiafinanciarăa reclamantului, instanţa constată că, deşi acesta sub aspect formal se încadra încondiţiile generale şi speciale de acordare a creditului, totuşi i‐a fost refuzatăsolicitarea.

Schimbarea atitudinii reprezentanţilor instituţiei de credit capătă în acestcontextvalenţeconcludentecalificăriinaturiifapteiderefuzalacordăriicreditului.Astfel,iniţialreprezentantulbănciiainformatpereprezentanţiiConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriidesprefaptulcăbancanuarenormespecialecaresă reglementeze creditarea persoanelor fizice cu handicap, în condiţiile în care înanexa27dinInstrucţiunea„creditepersoanefizice”eraudetaliaţiprincipaliipaşiînacordareacreditelordestinatepersoanelorcuhandicap.Deasemenea,consilieruldecredite, deşi nu avea pregătire medicală, şi‐a manifestat îndoieli cu privire lacapacitatea de exerciţiu, la consimţământul neviciat al solicitantului, pentru caulterior apărările băncii să se întemeieze pe caracterul obiectiv, întemeiat perezultatuluneiaplicaţiiinformatice,alrefuzuluideacordareacreditului.

Instanţa apreciază, în aceste împrejurări, că influenţa hotărâtoare asupraacordării creditului a avut‐o situaţia personală a reclamantului, de persoană cuhandicappsihic,situaţiedenaturăsăconstituieun factordeterminantalatitudiniiinstituţieidecredit,dincolodesituaţiamaterialăasolicitantului.

Referirea la dispoziţiile art.26 alin.1 din Legea nr.448/2006, care recunoscbeneficiul suportării din bugetul de stat a dobânzii pentru creditul contractat învedereaachiziţionăriiunuimijlocde transport,nuare legăturăcuprezentacauză,refuzul băncii nefiind întemeiat pe împrejurarea că dobânda aferentă credituluisolicitatnuarfisusceptibilădeafisupusăreglementăriiLegiinr.448/2006,avândîn vedere adeverinţa nr. 3492/DGOIC/2007 eliberată de Autoritatea Naţională

48

pentru Persoanele cu Handicap. Cauza sesizării Consiliului Naţional pentruCombatereaDiscriminării, precumşi a învestirii instanţei, constă în constatarea şiînlăturarea situaţieidediscriminarepretinsede către reclamant, fundamentatăpemodalitateadeapreciereaîndepliniriicondiţiilordecreditareincidenteîncauză.

Apreciind existenţa unei fapte de discriminare prin restricţia acordăriicredituluiîntemeiatăpesituaţiareclamantului,depersoanăcuhandicap,instanţavaadmiteacţiuneaastfelcumafostprecizatăşivaanulaHotărâreanr.628/22.10.2008aCNCD.

ConsecinţaanulăriiHotărâriinr.628/2008constă,conformdispoziţiilorart.20alin.3tezafinalădinOGnr.137/2000republicată,înrestabilireasituaţieianterioarediscriminării. Aceasta se realizează prin stabilirea drepurilor şi obligaţiilorcorelative ale părţilor relativ la raportul juridic care a generat situaţiadiscriminatorieînsensulrecunoaşteriiefectelorproduseprinraportarelacondiţiilelegaleşi lacelestabilitedebancăînraportdeimperativelerespectăriiprincipiuluinediscriminării.

Având în vedere natura specială a procedurii desfăşurate în faţa ConsiliuluiNaţional pentru Combaterea Discriminării, dispoziţiile art.3 alin.1 lit.c, ale art.20alin.9dinOGnr.137/2000,aleart.1dinLegeanr.554/2004,instanţaapreciazăcă,încadrul controlului judecătoresc exercitat asupra hotărârii CNCD, efectul anulăriiacesteia, ca urmare a constatării situaţiei de discriminare, constă în dispunereamăsurilornecesarerecunoaşteriidrepturilorvătămateprinaceastăsituaţie.

Deaceea, împrejurareacăreclamantulaformulat oacţiunededreptcomun,ce faceobiectuldosarului94/180/2009al JudecătorieiBacăunuestedenaturăsăinfluenţeze prezentul litigiu, cauza cererilor de chemare în judecată formulate pecalea dreptului comun şi pe calea contenciosului administrativ fiind considerabildiferităsubaspectulnaturiidreptuluiîncălcat.Cumînprezentacauzăs‐aconstatatîncălcarea principiului nediscriminării, prin învestirea cu acţiunea împotrivahotărâriiCNCD, instanţaesteţinutăadispune încondiţiileşi limiteleprevăzutededispoziţiilespecialealeart.20alin.3dinOGnr.137/2000republicată.

Pentruacestemotive,înnumelelegii,hotărăşte:admiteacţiuneaîncontenciosadministrativ formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâţii ConsiliulNaţional pentru Combaterea Discriminării şi BRD – Groupe Société Générale SABucureşti.

Anulează Hotărârea nr.628/22.10.2008 a Consiliului Naţional pentruCombatereaDiscriminării.

Obligă pârâta BRD – Groupe Société Générale SA Bucureşti să încheie cureclamantulcontractdecreditînbazacereriidecreditnr.44986914/21.02.2008.

49

6.Discriminaredirectă.Refuzacces înspaţiupublic,refuzservicii–criteriulapartenenţeietnice.Dosar nr. 37429/215/2010, Tribunalul Dolj, Secţia I Civilă, Sentinţa civilănr.336/2013

Pe rol pronunţarea asupra apelului declarat de apelanţii‐reclamanţii: ONG

ROMANI CRISS CENTRUL ROMILOR PENTRU INTERVENŢIE SOCIALĂ ŞI STUDIIBUCUREŞTI, ONG TRUST TINERI ROMI PENTRU UNITATE SOLIDARITATE ŞITRANSPARENŢĂCRAIOVA,B.I.A.,D.N.A.,M.O.L.,N.I.,N.M.şiN.Ş.,împotrivasentinţeicivile nr. 9988 din 26.06.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.37429/215/2010, în contradictoriu cu pârâţii SC COM CANT 91 SRL CRAIOVA,CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiectobligaţiadeaface.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la data de 03.072013 care facepartedinprezentahotărâre, dată la care instanţa avândnevoiedetimppentruadeliberaaamânatpronunţarealadatade10.07.2013cândînaceeaşicompunereahotărâturmătoarele:

TribunalulAsupraapeluluicivildefaţă:PrinacţiuneaformulatăşiînregistratăperolulJudecătorieiCraiovaladatade

27.12.2010 sub nr. 37429/215/2010, reclamanţii ROMANI CRISS Centrul Romilorpentru Intervenţie Socială şi Studii Bucureşti, Trust Tineri pentru Romi UnitateSolidaritateşiTransparenţăCraiova,B.I.A.,D.N.A.,M.O.L.,N.I.,N.M.şiN.Ş.,auchematîn judecată pe pârâta SCCOMCANT91 SRLCraiova, solicitând instanţei să reţinăactul de discriminare înfăptuit prin încălcarea dispoziţiilor legale şi obligareapârâtei la constatarea faptei de discriminare, plata sumei de 12.002 lei,reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul moral suferit, astfel: 1 leudespăgubiri civile acordate organizaţiei Romani CRISS, 1 leu despăgubiri civileacordateorganizaţieiTRUST,2000leidespăgubiricivileacordatevictimeiactuluidediscriminare, reclamantB.I.A.,2000 leidespăgubiri civileacordatevictimeiactuluide discriminare, reclamant D.N.A., 2000 lei despăgubiri civile acordate victimeiactului de discriminare, reclamanta M.O.L., 2000 lei despăgubiri civile acordatevictimeiactuluidediscriminare,reclamantN.I.,2000leidespăgubiricivileacordatevictimeiactuluidediscriminare,reclamantN.M.,2000leidespăgubiricivileacordatevictimei actului de discriminare, reclamant N.Ş.; impunerea către pârâtă de cătreinstanţade judecatăaobligaţieidea face,anumedeapermitepeviitoraccesul înincintaclubuluia tuturorpersoanelor, fărădiscriminare, inclusivmembriloretnieiromilor;scuzeadresateînmodpubliccufontTimesNewRomandeminim14,timpde 7 zile consecutiv, în următoarele trei cotidiane centrale: Jurnalul Naţional,EvenimentulZileişiLibertatea,cuurmătorulconţinut:„Însearazileide23.05.2009,respectiv24.05.2009,SCCOMCANT91SRL,ClubKryptondinlocalitateaCraiovaaîngrăditaccesulunuinumărde6 tinerideetnie romă în localuldeschispubliculuilarg,faptceareprezentatunactdeexcluderepebazădeetnie.Faptulreprezintăunactdediscriminare,iarSCCOMCANT91SRLîşicerescuzepentruneplăcutasituaţie

50

în careau fostpusepersoaneledeetnie romă”;publicareadispozitivuluihotărâriiinstanţei de judecată cu font Times New Roman de minim 14, timp de 7 zileconsecutiv, în următoarele trei cotidiane centrale: Jurnalul Naţional, EvenimentulZileişiLibertatea;platacheltuielilordejudecată.

Înmotivareadefaptaacţiunii,reclamanţiiauarătatcăîndatade23mai2009,organizaţiile Romani CRISS şi TRUST au organizat o acţiune de testare pentruprobareadiscriminăriiprivindaccesulînlocuriledeschisepubliculuilarg.

Astfel,maimulţi tineri au încercat să intre îndiscotecaKryptondinCraiova,grupându‐seastfel:înprimulgrup,4tineriromi,cutenulînchislaculoare,2tinericutenuldeschislaculoare,înaltreileagrup3tineriromicutenulînchislaculoareşiînultimulgrup3tinericutenuldeschislaculoare.

Reclamanţiiaumaiarătatcă în faţaclubuluiseaflaudoibodyguarzi, careauoprit primul grup de tineri, spunându‐le că nu pot intra deoarece în acea searăaccesulserealizadoarpebazădeinvitaţie.Tineriiaudoritsăafledeundeseputeauobţineinvitaţiile,iarunuldintrebodyguarziarăspunscăeraopetrecereprivată.Peuşaclubuluieralipitunafişcuoilustraţie,indicândmaimultepersoanedansândşitextul „Party”.Nueraafişatnicăieri că înăuntrul clubului sedesfăşuraopetrecereprivată.

Între timp, cei doi tineri cu tenul deschis la culoare au intrat în club şi aubeneficiat de serviciile furnizate fără a întâmpina restricţii şi fără a li se solicitainvitaţie.

Ulterior,peparcursuldiscuţieicubodyguardul,acestaşi‐aschimbatmotivaţia,spunândcăestededatorialuisăasigureoclientelăselectă.Observândcăgrupuluiiseoferăpreamulte explicaţii de către colegul său,bodyguardul celălalt a replicat:„Cestaisădaiexplicaţii?Nuaveţivoieşipunct”. Înacelmoment,ambiiangajaţiaifirmeidepazăauintratînclub,închizânduşaînurmalor.

Acelaşi lucrus‐arepetatşicândcelelaltedouăgrupuriauîncercatsă intreînclub:grupuldetineriromi,cutenuldeculoareînchisă,nuareuşitsăintre,întimpcegrupul de pesoane cu tenul deschis la culoare a intrat fără opunere din parteabodyguarzilor.

Reclamanţii au precizat că persoanele de etnie romă cărora li s‐a îngrăditaccesulînclubulKryptonsuntB.I.A.,D.N.A.M.I.,M.O.L,N.I,N.M.şiN.Ş.

Persoanele careaucomisactuldediscriminare înmoddirect (bodyguarzi aidiscotecii)nuaupututfi identificate, însărăspundereapentruîncălcareanormelorlegale aparţine persoanei juridice administratoare a discotecii, deoarecemodul încareafostcondusădiscotecaaduslaefectediscriminatorii.Legislaţiacivilăprevederăspundereacomitenţilorpentruprejudiciulcauzatdeprepuşi(art.1000,C.civ.),OGnr. 137/2000 republicată, include categoria persoanelor juridice în categoriapersoanelorcareauobligaţiasărespecteprincipiilelegalităţii(art.1alin.4).

CuprivirelaconstatareafapteidediscriminareşiaîncălcăriidispoziţiilorOGnr. 137/2000, republicată, privind sancţionarea tuturor formelor de discriminare,reclamanţii au arătat că restricţionarea accesului unei categorii de persoaneconstituie o violare a standardelor internaţionale de drepturile omului. Refuzulaccesuluiîntr‐unlocdestinatpubliculuireprezintăoexcluderepebazădeetnie,care

51

are ca scop înlăturarea recunoaşterii, folosinţei şi exercitării dreptului de acces înlocuri destinate publicului. Consideră că refuzarea accesului grupului în discotecaKryptondecătreangajaţiiclubuluiaavutdrepttemeicriteriuletnic,avândînvederefaptul că grupului de tineri cu tenul deschis la culoare i s‐a permis accesul îndiscotecă.

Dreptul de a nu fi supus discriminării constituie unul dintre drepturilefundamentaleîntr‐osocietatedemocratică,dreptullaegalitateconstituindundreptcuaplicareimediatăşinuprogresivă,avândînvederecădiscriminareaînsineesteunafrontadusdemnităţiiumane.Tratamentuldiscriminatoriuarecascopsauefect,decelemaimulteori,umilirea,degradareaşiinterferenţacudemnitateapersoaneidiscriminate,înmodparticular,dacăacesttratamentsemanifestăînpublic.

Tratând pe cineva mai puţin favorabil din cauza unor criterii inerentesugerează,înprimulrând,dispreţsaulipsăderespectfaţădepersonalitateasa.

Îndeterminareacadrului„degradant”,CurteaEuropeanăaDrepturilorOmuluifacedistincţieîntretratamentedegradante,inumaneoritortură.

Astfel, Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu în cauza Irlandec/Royaume‐Unicăuntratamentaplicatuneipersoanevaficalificatca„degradant”atuncicândcreeazăacesteiasentimentedeteamă,denelinişteşideinferioritate,denaturăaoumili,aoînjosişieventualdea‐iînfrângeastfelrezistenţafizicăşimorală(veziCEDH,16decembrie1999,V.c/Royaumme‐Uni,Recueil1999‐IX,para.71).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că pentru a califica untratament ca fiind „degradant” în sensul art.3, trebuie să examineze dacă scopulaplicăriiluiesteumilireasauînjosireavictimeişidacă,prinefecteleproduse,afostsaunuatinsăpersonalitateaacestuiaînmodincompatibilcudispoziţiileacestuitext.Din acest punct de vedere, caracterul public al tratamentului poate constitui unelementpertinent.Înacelaşitimp,trebuieavutînvederecăabsenţapublicităţiinuîmpiedică,înmodnecesar,cauntratamentsărămânădegradant;„estesuficientcavictimasăaparăumilită înproprii eiochi”, chiardacă situaţia incriminatănuestecunoscută şi de alte persoane (vezi CEDH, 1 decembrie 1997, Rannen c/Finalnde,Recueil1997‐VIII,para.55;CEDH,25aprilie1978,TyrerRoyaumeUni,para.33).

Consideră reclamanţii că în cazul de faţă îngrădirea accesului liber într‐unspaţiupublicaunorpersoaneheteroidentificatecafiinddeetnieromă,exclusivînbazaapartenenţeietnice,acreatuncadruumilitorşidegradantpentruceirefuzaţisăintreînincintaclubului,cuatâtmaimultcucâtacestepersoaneerauînsoţiteînacelmomentdecătreprieteniilorcăroralis‐apermissăintreînclub.

Consideră că sunt întrunite astfel toate condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa unei fapte de discriminare, având în vedere următoarele aspecte:tratamentdiferenţiatmanifestatprindeosebire,excludere,restricţiesaupreferinţă:încazuldefaţă,tratamentuldiferenţiats‐amanifestatprintr‐oacţiunededeosebireceaavutdreptefectodiscriminareprinîncălcareaaccesuluiliberînspaţiilepubliceal tuturor membrilor minorităţii rome; existenţa unui criteriu de discriminare –apartenenţalaetniaromă;dreptulîncălcatprintratamentuldiferenţiatesteaccesulneîngrăditlaserviciilepublicealtuturormembrilorcomunităţiirome,aşacumesteprevăzutînart.15dinOGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturor

52

formelordediscriminare,republicată;considerăcărefuzulaccesuluiînclubul300alreclamanţilornuestejustificatobiectivdeunmotivlegitim,aşacumînmodevidentindicăstareadefaptprezentată.

Cu privire la punctul doi din cererea de chemare în judecată, privind platasumeide12.002leireprezentânddespăgubiricivilepentruprejudiciulmoralsuferit,reclamanţii au arătat că dovedirea caracterului ilicit al faptelor prezentate estesusţinutdeevidentulactdeîncălcareadispoziţiilorînmateriadiscriminării(aleOG137/2000,republicată).

Considerăcăpârâta,prinfaptasa,aaduspersoanelordeetnieromăoatingeregravă şi o încălcare a drepturilor definitorii pentru personalitatea lor morală şisocială,ceeacedeterminăunprejudiciumoral.Raportuldecauzalitatedintrefaptailicită de discriminare şi prejudiciul cauzat tinerilor de etnie romă este indicat destareade fapt, care reiesedindeclaraţiile victimelor actului dediscriminare şi alemartorilor.

Existenţaprejudiciuluidădreptul la repararea lui integrală.Având învedereimposibilitateadeareparaprejudiciulînnatură,seimpuneacordareadespăgubirilor.

Condiţiile de existenţă a prejudiciului sunt îndeplinite în situaţia expusă.Astfel, prejudiciul provocat este unul cert, fiind actual. Acesta este, de asemenea,direct,deoarececonstituieunefectnemijlocitalfapteidediscriminare.

Dreptulladezdăunaremoralăeste,încondiţiileprezentateanterior,pedeplinjustificat. Principiul punerii în situaţia anterioară (restitutio in integrum) impuneacordareadaunelormorale.Datoritănaturiilornepatrimoninale,evaluareaexactăadaunelormorale nu este posibilă, în cazul reclamantelor Romani CRISS şi TRUST.Raportat la elementele de fapt, aprecierea daunelor morale a fost realizată prinsolicitarea unei sume simbolice, care să asigure respectarea principiului reparăriiintegraleaprejudiciului.Reparareaprejudiciuluinupoate fi cuantificatăexact,aşacăs‐asolicitatcuantumulderizoriudecâte1leupentruorganizaţiileneguvernamentale,avândcalitateadereclamante.

Reclamanţii au subliniat importanţa acordării daunelor morale, nu atât însensulexclusivpatrimonial,câtînsensuldereparareintegralăaprejudiciuluimoralcauzat.

Jurisprudenţaargumenteazăînfavoareaacordăriidespăgubirilorcivile,într‐ospeţă similară. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 3385 din 05.03.2007, JudecătoriaSectorului1Bucureştiaadmiscerereaformulatădereclamantă,obligândpârâtalaplatasumeide1 leu, reprezentânddaunemorale,pentrurefuzulaccesului într‐unspaţiudeschispubliculuilargaunorpersoanedeetnieromă.

Referitor la capătulde cerere cuprivire laacordareadespăgubirilor civile încuantum de 12000 lei, către B.I.A., D.N.A. M.I., M.O.L, N.I, N.M. şi N.Ş, victime aleactuluidediscriminare înfăptuitdepârâtă,apreciereacuantumuluia fostrealizatăprinraportarelaelementeledefapt.Astfel,B.I.A.,D.N.A.M.I.,M.O.L,N.I,N.M.şiN.Ş,victimealeactuluidediscriminaresăvârşitdeSCCOMCANT91SRLmergeaupentruprima oară în club Krypton, neavând antecedente de comportament neadecvat înacestloc.Prejudiciulsuferitdereclamanţiestedeosebitdegrav,avândînvederecăli s‐a adus atingere dreptului la demnitate umană, drept protejat de Constituţia

53

României, fiind menţionat în aceasta ca valoare supremă a statului de drept.Excluderea a fost cauzată de etnia reclamanţilor, având în vedere că celelaltepersoane,cutenuldeschislaculoare,auintratînclubfărăsăîntâmpineobstacole.

Existenţa unui cadru legislativ (OG nr. 137/2000 cu modificările şicompletările ulterioare), privind sancţionarea tuturor formelor de discriminare,conferă totodată dreptul persoanelor discriminate de a pretinde despăgubiriproporţionalcuprejudiciulsuferit.

Art.21alin.1dinOGnr.137/2000prevedecă„întoatecazuriledediscriminareprevăzute în prezenta ordonanţă, persoanele discriminate au dreptul să pretindădespăgubiri proporţional cu prejudiciul suferit, precum şi restabilirea situaţieianterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivitdreptuluicomun”.

Reclamanţii au mai arătat că potrivit art.21 alin.2: „Cererea de despăgubireestescutitădetaxajudiciarădetimbru”.

Cuprivirelaimpunereacătrepârâtădecătreinstanţadejudecatăaobligaţieide a face, anume de a permite pe viitor accesul în incinta clubului tuturorpersoanelor,fărădiscriminare,inclusivmembriloretnieiromilor.

Consideră drept temeinică şi legală solicitarea de a obliga pârâta să permităaccesulliberşineîngrăditalpersoanelordeetnieromă,fărădiscriminare,înincintaclubluiKrypton. Izvorul obligaţieimenţionate este reprezentat, înprimul rând, decătredispoziţiilelegaleprevăzutedeOGnr.137/2000,republicată.Fiindoobligaţiecarearedreptizvorlegea,respectareaacesteiaesteipsoiure.

Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită scuze adresate în modpublic cu font Times New Roman de minim 14, timp de 7 zile consecutiv, înurmătoarele trei cotidiane centrale: Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei şiLibertatea, cu următorul conţinut: „În seara zilei de 23.05.2009, respectiv24.05.2009,SCCOMCANT91SRLE,ClubKryptondinlocalitateaCraiovaaîngrăditaccesulunuinumărde6tinerideetnieromăînlocaluldeschispubliculuilarg,faptcea reprezentatunactdeexcluderepebazădeetnie.Faptul reprezintăunactdediscriminare, iar SCCOMCANT91 SRL îşi cere scuzepentru neplăcuta situaţie încareaufostpusepersoaneledeetnieromă”,reclamanţiiauarătatcăreparareaunuiasemeneaprejudiciuserealizeazăatâtprinacordareaunordaunepecuniare,darşiprinaltemijloaceadecvatemodului încareprejudiciula fostprovocat,astfel încâtceivătămaţisăcapetedeplinăsatisfacţiemorală.

În acest sens reţinunându‐se că lezareademnităţii şionoareipersoanelordeetnie romăprin încălcareadrepturilor lor fundamentale s‐a produs înpublic, estefiresc ca repararea lormorală să se realizeze tot public, prin obligarea pârâtei lascuzeadresateîncotidianedelargăcirculaţienaţională.

Repararea prejudiciului suferit de tinerii romi va fi integrală în condiţiile încareaceastavafirealizatăînmodpublic.

În ceea ce priveşte publicarea dispozitivului hotărârii instanţei de judecatălegislaţia stabileşte şi un mod specific de restabilire a drepturilor personalenepatrimoniale încălcate prin fapte ilicite, concretizat în solicitarea publicăriihotărârii judecătoreşti. Astfel, dreptul la demnitate umană, încălcat prin actul

54

discriminatoriu al angajaţilor pârâtei, poate fi restabilit şi prin publicareadispozitivului hotărârii instanţei, conform art.54 alin.2 din Decretul nr. 31/1954,care prevede: „cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanţajudecătorească să oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept, să publice, pesocoteala acestuia, în condiţiile stabilite de instanţă, hotărârea pronunţată ori săîndeplineascăaltefaptedestinatesărestabileascădreptulatins”.

Potrivit art.20 alin.6 din OG nr. 137/2000, republicată, sarcina probei înmateriadiscriminării este inversată, astfel: „Persoana interesată areobligaţiade adovediexistenţaunorfaptecarepermitasepresupuneexistenţauneidiscriminăridirectesauindirecte,iarpersoaneiîmpotrivacăreias‐aformulatsesizareaîirevinesarcinadeadovedicăfaptelenuconstituiediscriminare”.

În drept, au fost invocate dispoziţiile OG nr. 137/2000 republicată, privindprevenireaşisancţionareatuturor formelordediscriminare,art. (1),alin.1,alin.2,lit.f),alin.4,art.2,alin.1,alin,4,art.10,lit.f),art.29;C.civ.art.998,art.999.

Consideră reclamanţii că, în lumina celor arătate anterior, precum şi astandardelorstabilitedeCurteaEuropeanăaDrepturilorOmului,neconfruntămcuun act de discriminare de natură să constituie un tratament degradant în sensulcelorprevăzutedeart.3dinConvenţiaEuropeanăaDrepturilorOmului.

Ladatade24.05.2011pârâtaadepusladosarîntâmpinareprincareasolicitatrespingereaacţiunii.

Înmotivarea întâmpinăriipârâtaaarătatcă, în fapt, ladatade23mai2009,datălacarereclamanţiiinvocăfaptulconformcăruialis‐ainterzisaccesulînincintadiscoteciiKrypton,aflatăînadministrareaSCComCant91SRL,înincintaacesteiasedesfăşura o petrecereprivată organizatădenumita S.A.F., între aceasta şi SCComCant91SRLfiindîncheiatcontractuldeînchirierenr.17/23.05.2012,alcăruiobiectîlconstituieînchiriereaspaţiuluisituatînlocalitateaCraiova,str.CaleaBucureştinr.54Aînscopuldesfăşurăriiuneipetreceriîndatade23.05.2009.

Pârâta a mai arătat că avea ca obligaţie contractuală, în conformitate cuprevederilepct.IIdincontractuldeînchiriere,deanupermiteaccesulîninteriorulclubuluiaaltorpersoanedecâtceleinvitatedebeneficiar.

Această obligaţie contractuală a fost comunicată societăţii comerciale careasigurăpazaClubuluiKryptonînbazaunuicontractdeprestăriservicii,agenţiidepazăacţionând înconsecinţă, la indicaţiilebeneficiaruluicontractuluide închirierenr.17/23.05.2009.

Deasemenea,pârâtaaarătatcă, însituaţia încare într‐adevăra fost interzisaccesul reclamanţilor în incinta clubului, acest lucru nu a fost înfăptuit de cătrereprezentanţiaiSCComCant91SRL,cidecătreagenţiidepază,agenţicarenusuntangajaţiaiSCComCant91SRL,aceştiaacţionândînconformitatecuaspectelemaisus menţionate, la indicaţiile beneficiarului contractului de închirierenr.17/23.05.2009.

Ori, în aceste condiţii nu poate fi invocat de către reclamanţi faptul căinterzicerea accesului anumitor persoane în incinta clubului Krypton ar fi avut labazădiscriminări denatură etnică, ci respectareaobligaţiilor asumatede către SC

55

ComCant91SRLînbazacontractuluideînchiriere,selecţiapersoanelorînvedereaaccesuluifiindfăcutădecătrebeneficiarulcontractului.

În susţinerea întâmpinării pârâta a depus la dosar copii de pe contractul deînchirierenr.17/23.05.2009,facturanr.DJCOM124/23.05.2009.

Înşedinţapublicădindatade28.06.2011reclamanţiiausolicitatintroducereaîn cauză pentru opozabilitate a Consiliului Naţional pentru CombatereaDiscriminăriiBucureşti.

La solicitarea reclamanţilor, instanţa a dispus emiterea unei adrese cătreConsiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru a se înainta instanţeipunctuldevedere în ceea cepriveşte actuldediscriminare invocatde reclamanţi,respectivîngrădireaaccesuluiînclubulKryptondinCraiova,răspunsulfiindînaintatladosarladatade27.01.2012.

În dovada acţiunii reclamanţii au solicitat administrarea probei testimonialecu un martor, probă apreciată de instanţă ca fiind utilă cauzei şi încuviinţată caatare.

În cadrul probei testimoniale a fost audiatămartora S.A.F., propusăde cătrepârâta SC Com Cant 91 SRL, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată ladosarulcauzei.

Înceeacepriveştemartorulpropusdecătrereclamanţi,D.I.,înşedinţapublicădindatade19.06.2012,constatândcăacestanuesteprezent,iarprinîncheiereadeşedinţădindatade29.05.2012s‐aacordatunultimtermendejudecatăînvedereaaudierii martorului, instanţa a dispus decăderea reclamanţilor din probatestimonialăîncuviinţată.

Prin sentinţa civilă nr.9988/26.06.2012pronunţată de Judecătoria Craiova afost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamanţii ROMANI CRISS CentrulRomilor pentru Intervenţie Socială şi Studii Bucureşti, Trust Tineri pentru RomiUnitateSolidaritateşiTransparenţăCraiova,B.I.A.,D.N.A.,M.O.L.,N.I.,N.M.şiN.Ş.încontradictoriucupârâţiiSCComCant91SRLCraiova.

Au fost obligaţi reclamanţii, în solidar, la plata către pârâta SC ComCant 91SRLCraiovaasumeide2500leicheltuielidejudecată.

Pentruasepronunţaastfel,primainstanţăareţinuturmătoarele:Art.14dinConvenţiaEuropeanăaDrepturilorOmuluiinterzicediscriminarea,

prevăzând că exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţietrebuieasiguratăfărăniciodeosebirebazată,înspecial,pesex,rasă,culoare,limbă,religie,opiniipoliticesauoricealteopinii,originenaţionalăsausocială,apartenenţalaominoritatenaţională,avere,naşteresauoricealtăsituaţie.

Prevederi internaţionale înmateriadiscriminăriişi înmodparticular înceeace priveşte segregarea se regăsesc în art.1 Protocolul Adiţional nr.12 al CEDO,RecomandareadePoliticăGeneralănr.1aComisieiEuropene,împotrivaRasismuluişi a Intoleranţei, art.3 al Convenţiei Internaţionale privind Eliminarea tuturorFormelor de Discriminare Rasială, care conţine o clauză generală de interzicere adiscriminării.

Îndreptulintern,principiulegalităţiiîndrepturiesteconsacratînart.4,alin.2dinConstituţiaRomâniei,revizuită.

56

În ultimii ani, România a depus eforturi susţinute pentru crearea cadruluilegislativ necesar transpunerii directivelor europene (Directiva nr.2000/43/CE şiDirectiva2000/78/CE)careconstituieaqui‐ul comunitar îndomeniulprevenirii şicombateriidiscriminării.

În acest sens, cadrul legal în România, sub aspectul combaterii tuturorformelor de discriminare, a fost stabilit prin adoptarea OG nr.137 din 31 august2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,modificatăşicompletatăprinLegeanr.324/2006.

OG nr. 137/2000 creează mecanismele prin care orice tip de discriminarepoate fi sancţionat, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării fiindautoritatea de stat autonomă responsabilă cu aplicarea şi controlul respectăriiprevederilorordonanţei, iarColegiulDirectoralConsiliului–organuldeliberativşidecizional care soluţionează sesizările privind acte sau fapte de discriminare cucitareapărţilorprinhotărâreaColegiuluidirector,cepoatefiatacatăîninstanţadecontenciosadministrativ,întermende15ziledelacomunicare.

În situaţia în care hotărârea adoptată de Colegiul Director este executorie,persoanacareseconsiderădiscriminatăpoateformula,înfaţainstanţeidejudecată,o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioarediscriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptuluicomun,judecareacauzeiavândloccucitareaobligatorieaConsiliului.

Organizaţiile neguvernamentale care au interes legitim în combatereadiscriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea semanifestă îndomeniul lordeactivitate şi aduceatingereunei comunităţi sauunuigrupdepersoane.

În ceea ce priveşte sarcina probei, aceasta se inversează spre deosebire dedreptulcomun, însensulcăpetentularedoarobligaţiadeadovediexistenţaunorfaptecarepermita sepresupuneexistenţauneidiscriminăridirectesau indirecte,iarpersoaneiîmpotrivacăreias‐aformulatsesizareaîirevinesarcinadeadovedicăfaptelenuconstituiediscriminare.

În cauza de faţă Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, lasolicitarea instanţei, a înaintat o copie a Hotărârii nr.67/2010, hotărâre prin careColegiul Director al CNCD s‐a pronunţat într‐un dosar cu obiect identic, de underezultacă înceeacepriveştecauzade faţănuexistăohotărâreaCNCDîncaresăreţină că aspectele sesizate instanţei în prezenta cauză intră sub incidenţaprevederilorart.2şiart.10dinOGnr.137/2000.

Înspeţă,reclamantanuafăcutdovadacăs‐acomisunactdediscriminareprinîngrădireaaccesului înclubulKryptonanumiţilorB.I.A.,D.N.A.,M.O.L.,N.I.,N.M.şiN.Ş. (înregistrarea depusă în cauză neputând constitui o probă concludentă încondiţiileîncarenusepoateverificamodulîncareaufostînregistratevocile–carenu se aud foarte bine – şi nici împrejurările în care au fost efectuate acesteînregistrări).

Pe de altă parte, pârâta căreia îi revenea sarcina de a dovedi că faptelereclamate nu constituie discriminare, a făcut dovada prin probele administrate(contractuldeînchiriereşideclaraţiamartoreiS.A.F.)căladatade23mai2009,dată

57

la care reclamanţii invocă faptul conform căruia li s‐a interzis accesul în incintadiscoteciiKrypton,aflatăînadministrareaSCComCant91SRL,înincintaacesteiasedesfăşura o petrecereprivată organizatădenumita S.A.F., între aceasta şi SCComCant91SRLfiindîncheiatcontractuldeînchirierenr.17/23.05.2012,alcăruiobiectîlconstituieînchiriereaspaţiuluisituatînlocalitateaCraiova,str.CaleaBucureştinr.54Aînscopuldesfăşurăriiuneipetreceriîndatade23.05.2009,căaveacaobligaţiecontractuală,înconformitatecuprevederilepct.IIdincontractuldeînchiriere,deanu permite accesul în interiorul clubului a altor persoane decât cele invitate debeneficiarşicăaceastăobligaţiecontractualăafostcomunicatăsocietăţiicomercialecareasigurăpazaClubuluiKryptonînbazaunuicontractdeprestăriservicii,agenţiide pază acţionând în consecinţă, la indicaţiile beneficiarului contractului deînchirierenr.17/23.05.2009.

Închirierea unui club unei persoane pentru a desfăşura în cadrul acestuia opetrecere privată, urmată de limitarea accesului în cadrul clubului numai apersoanelorcareerauinvitatelaevenimentulpentrucarefuseseînchiriatlocalul,nupoate reprezenta o faptă ilicită, care să creeze minorităţii rome un prejudiciunepatrimonial,cauzatpersonalităţiicetăţeniloraparţinândacesteietnii,constândînatingereaadusăimaginiipubliceaacestoraşiarelaţiilorsocialeîncareaceştiasuntimplicaţi, atingerea demnităţii umane, restrângerea fiind justificată de un scoplegitim–organizareauneipetreceriprivate,prinmijloaceadecvateşinecesare.

MartoraS.A.F.,propusădecătreSCComCant91SRLadeclaratinstanţeicăeapersonalaînchiriatsalaclubuluipentruopetrecereprivată,pedatade23.05.2009şinuaadmisprezenţaaltorpersoaneînclub,înafarainvitaţilorsăi,încunoştiinţândpersonal paza clubului despre faptul că este opetrecereprivată şi nu estepermisaccesulvreuneipersoanedinexterior, înafara invitaţilor.Martoraamairelatatcăeste posibil ca pentru o scurtă perioadă de timp să mai fi intrat în club şi altepersoane,însăfărăarămânelapetrecereaprivată.

Înceeacepriveştecapeteledecerereprivind:obligareapârâteilaplatasumeide 12.002 lei reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul moral suferit, laimpunereacătrepârâtădecătreinstanţadejudecatăaobligaţieideaface,anumedeapermitepeviitoraccesulînincintaclubuluituturorpersoanelor,fărădiscriminare,inclusivmembriloretnieiromilor,laobligareapârâteilaadresareadescuzeînmodpublic şi la publicarea dispozitivului hotărârii, instanţa a reţinut că, fiind respinscapătul principal de cerere ca neîntemeiat şi nefiind astfel constatată o faptă dediscriminare,aufostrespinsecanefondateşiacestecererialereclamanţilor.

Numai încondiţiilestabiliriiunei fapteilicite, întemeiuldispoziţiilorart.998,999şiurmătoareleC.civ.seputeapuneproblemaacordăriiunordespăgubiricivilesubformadaunelormoraleşiaobligăriipârâtei la încetareafapteişiadresareadescuze înmodpublicavând învederecăDecretulnr.31/1954prevedecăpersoanacareasuferitoatingereîndreptulsăulanume,laonoare,lareputaţie(...)sauoricealt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetareasăvârşiriifapteicareaduceatingeredrepturilormaisusarătate,precumşiobligareaautorului faptei,săpublice,pesocotealaacestuia, încondiţiilestabilitedeinstanţă,

58

hotărârea pronunţată ori să îndeplinească alte fapte destinate să restabileascădreptulatins.

Deaceea,instanţaareţinutcăacţiuneaprecizatăesteneîntemeiatăurmândafirespinsăînprivinţatuturorcapetelordecereresolicitate.

Cum reclamanţii sunt în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art.274c.pr.civ.,aufostobligaţi,însolidar,laplatacătrepârâtaSCComCant91SRLCraiovaasumeide2.500leicheltuielidejudecatăreprezentândcontravaloareaonorariuluideavocat,doveditîncauzăcuchitanţanr.22/18.06.2012.

Împotrivaacesteisentinţeaudeclaratapelreclamanţiisusţinând,înesenţă,căîn mod nelegal prima instanţă a refuzat nejustificat administrarea probei cuînregistrarea video‐audio depusă la dosar pe suport tehnic, precum şi probeitestimoniale, martorul I.D. propus nefiind ascultat, probe care, dacă ar fi fostadministrate, ar fi dovedit pe deplin actul de discriminare, constând în îngrădireaaccesuluiînincintaclubuluipârâtei.

În apel, au fost administrate proba vizionării înregistrării video‐audio de pesuportulCDşiprobatestimonială,fiindaudiatmartorulD.I.,propusdereclamanţi.

Apelulestefondat.Tribunalul constată întemeiate criticile apelanţilor‐reclamanţi, în urma

probatoriului administrat în faţa instanţei de apel soluţia primei instanţeimpunându‐seafireformată.

Principiul nediscriminării este înscris în toate tratatele şi documenteleinternaţionale de protecţie a drepturilor omului. Acest principiu presupuneaplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor, care sunt egali în drepturi.Conceput astfel, principiul nediscriminării apare ca o formă modernă şiperfecţionată a principiului egalităţii tuturor în faţa legii. De altfel, art.7 dinDeclaraţiaUniversalăproclamăcătoţioameniisuntegali înfaţalegiişiaudreptul,fărădeosebire,laprotecţiaegalăalegii.

Canaturăjuridică,dreptullanediscriminare,prevăzutdeart.14dinCEDOesteundreptsubiectivsubstanţial,carenuareoexistenţăindependentăînsistemuldeprotecţie europeană a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale pe care aceasta îlinstituie, deoarece nu poate fi invocat decât prin raportare la acestea. El poateapărea însăautonom,prinaceeacă, într‐osituaţiedată,esteposibilsă fie încălcat,fără a se constata şi o încălcare a drepturilor în legătură cu care a fost invocat.Constatareauneiîncălcăriaacestordispoziţiisepoateface,însă,numaiînlegăturăcuunaltdreptapăratdeConvenţieşi/saudeprotocoalelesaleadiţionale,iardupădatade1aprilie2005,cândaintratînvigoareProtocolulnr.12laConvenţieprivitorla interdicţiageneralăaoricărei formedediscriminare şi cuprivire laoricedreptrecunoscutînlegislaţianaţionalăaunuistatcontractant.

Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie,numai atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoge şicomparabile,fărăcaacesteasăsebazezepeojustificarerezonabilăşiobiectivă.Deasemenea, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea aCEDO, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitatea desoluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându‐se la stabilirea

59

unorsoluţiidiferitepentrupersoaneleaflateînsituaţiidistincte.Înplus,Protocolulnr.12laCEDOimpuneinterdicţiageneralăaoricăreiformedediscriminare.

Curtea de la Strasbourg reţine două criterii cumulative de definire adiscriminării:oinegalitatedetratamentînexercitareasaubeneficiereadeundreptrecunoscut.

Însistemulnostrujuridic,principiulanalizatsegăseştereglementat înart.16alin.1 din Constituţie şi în OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată.

Conform art.2 alin.1 din OG nr. 137/2000, republicată, discriminareareprezintă orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă,naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientaresexuală,vârstă,handicap,boalăcronicănecontagioasă,infectareHIV,apartenenţălao categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efectrestrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii deegalitate,adrepturilorrecunoscutedelege, îndomeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice”.

Înspeţă,reclamanţilorleincumbaobligaţiadeadovediexistenţafaptelorcarepermit a se presupune existenţa unei discriminări conform art. 20 alin.6 din OGnr.137/2000, potrivit cărora: „Persoana interesată are obligaţia de a dovediexistenţaunorfaptecarepermitasepresupuneexistenţauneidiscriminăridirectesauindirecte,iarpersoaneiîmpotrivacăreias‐aformulatsesizareaîirevinesarcinadeadovedicăfaptelenuconstituiediscriminare”.

Reclamanţii s‐au adresat instanţei civile, invocând şi dispoziţiile art. 6 dinConvenţie, precum şi legislaţia naţională în aceastămaterie, respectiv dispoziţiileart.16dinConstituţieşicelealeOGnr.137/2000.

Potrivit art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000: „Persoana care se considerădiscriminatăpoate formula în faţa instanţeide judecatăocererepentruacordareadedespăgubirişirestabilireasituaţieianterioarediscriminăriisauanulareasituaţieicreate prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxajudiciarăşinuestecondiţionatădesesizareaconsiliului.Potrivitalin.2alaceluiaşiarticol, termenul pentru introducerea cererii este de trei ani şi curge de la datasăvârşiriifapteisaudeladatalacarepersoanainteresatăputeasăiacunoştinţădesăvârşireaei”.

Astfel, potrivit înregistrării video‐audio, coroborată cu depoziţia martoruluiD.I.,propusdereclamanţi,probeadministrate în faţa instanţeideapel,seconstatăcă reclamanţii au făcut dovada existenţei faptei de discriminare pe criterii etnice,săvârşitădepârâtăladatade23.05.2009,faptăceseîncadreazăînprevederileart.2din OG nr.137/2000, constând în interzicerea intrării în incinta clublui Krypton areclamanţilor,pemotivcăaceştiasuntdeetnieromă.

Apărarea pârâtei, în sensul că la acea dată a existat un contract prin careînchiriase respectivul club în vederea desfăşurării unei petreceri private, a fostinfirmată, atât de imaginile audio‐video vizionate de pe suportul CD, cât şi dedepoziţiamartorului D.I., care a declarat că acesta se afla în incinta respectivuluiclub înmomentul în care grupului de voluntari li se interzicea intrarea, neavând

60

aşadar loc o petrecere privată la care să fi fost restricţionat accesul tuturorpersoanelorneinvitate.

În consecinţă, constatând existenţa faptei de discriminare pe criterii etnice,săvârşitădepârâtă, instanţadeapelurmeazăsăobligepârâtasăpermităpeviitoraccesul în incinta clubului Krypton din Craiova a tuturor persoanelor, fărădiscriminare,inclusivmembriloretnieiromeşivaobligapârâtasăprezintescuzeînmodpubliccufontTimesNewRomande14,timpde3zileconsecutivîncotidianelecentrale „Jurnalul Naţional”, „Evenimentul zilei” şi „Libertatea” cu conţinutulmenţionatînpunctul4alcererii.

De asemenea, va dispune publicarea dispozitivului hotărârii cu font TimesNew Roman de 14 timp de 3 zile consecutiv în cele trei cotidiane centralemenţionate.

Remediul legal pentru repararea prejudiciului cauzat victimei îl reprezintăînsă,înspeţă,acordareadaunelormoraleprevăzuteîndreptulromândedispoziţiileart.998C.civ.,carereglementeazărăspundereacivilădelictualăpentrufaptaproprie,întemeiulcărora:„Oricefaptăaomuluicarecauzeazăaltuiaunprejudiciu,obligăpeaceladinacăruigreşealăs‐aocazionat,aorepara”.

Instanţastabileştecuvaloaredeprincipiucăapreciereajudecătoruluiprivindevaluarea daunelor morale este subiectivă, dar criteriile care stau la bazacuantumuluidespăgubirilormoralesuntobiective.

În materia despăgubirilor morale, legiuitorul nu a stabilit criterii legale orirepereobiectivepentrudeterminareaprejudiciuluimoral,însăînlipsaacestoraşiînaplicareaprincipiilor legale enunţate, instanţa trebuie săanalizezeatât suferinţeleefectiveprodusereclamantei,câtşirepercursiunilefaptelor imputateasuprapărţiiînsăşi,procedând,înscopulasigurăriiunuiechilibruîntreprejudiciulmoralsuferitcare nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificareadespăgubiriloracordate,deasemeneamanierăcaresăpermităceluiprejudiciatsăbeneficiezedeoreparaţie de natură a atenua suferinţele morale suferite, fără a se ajunge însă lasituaţiaîmbogăţiriifărăjusttemei.

În termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii înmateria despăgubirilormorale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată săprimească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efectecompensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu se constituie în amenziexcesivepentruautoriiprejudiciuluişiniciveniturinejustificatepentruvictime.

Esteadevăratcăîncazuldaunelormorale,datăfiindnaturaprejudiciuluicarele generează,nuexistă criterii precisepentrudeterminarea lor, însădespăgubireabănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate firefuzatăprininvocareauneiimposibilităţidestabilireauneicorespondenţeexacteîntrecuantumulacesteidespăgubirişigravitateaprejudiciuluipecareartrebuisăîlrepare.

Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce lacuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fidemnitatea, onoarea ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Eapresupune o apreciere şi evaluare complexă asupra aspectelor în care vătămările

61

produseseexteriorizeazăşipotfiastfelsupuseputeriideapreciereainstanţelordejudecată.

Prin urmare, chiar dacă valorilemorale nupot fi evaluate în bani, atingerileaduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfelposibilitateasăapreciezeintensitateaşigravitatealorşisăstabileascădacăşiîncecuantumosumădebaniestepotrivităpentruareparaprejudiciulmoralprodus.

Criteriul general evocat este acela al gradului de lezare a valorilor socialeocrotite,intensitateaşigravitateaatingeriiaduseacestora.AcestcriteriuesteaplicatşideCurteaEuropeanăaDrepturilorOmului,potrivit căreiadespăgubirile trebuiesă prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă dreptuluiîncălcat.

Transpunând toate aceste prevederi legale şi exegeze teoretice şijurisprudenţiale în cauza dedusă judecăţii, instanţa apreciază că noţiunea desatisfacţie echitabilă trebuie particularizată de la caz la caz, în funcţie departicularităţileconcretededusejudecăţii.

Înspeţăestefoarteimportantăîmprejurareacăpersoanelefizicecareaufostsupuse unui act de discriminare au avut calitatea de subiect‐voluntari în cadrulrespectivuluiONG,persoanăjuridică fărăscoplucrativ,situaţiaconsumatăînaceleîmprejurări fiind anticipată de aceştia, încă de la început, dat fiind organizareaacestoraîndouăgrupe,respectivalbişinegri.

Aşadar,modulîncareauactivatacestepersoaneafost,incontestabil,specificunei activităţi de voluntarit social, cu alte cuvinte nu a fost vorba de un act dediscriminarepecareaceştiasăîlfisuferitspontan,într‐unanumitmoment,ciîntr‐osituaţie ce a fost asumată încă de la începutul activităţii respective, grupul devoluntarideplasându‐seîmpreunăînacestscopşicuocamerădefilmat.

Încalitatedevoluntariaceştiaşi‐auasumatomisiunedeocrotireaunorvalorisociale, scopul acţiunii lor fiind acela de a atrage atenţia asupra necesităţiirespectării demnităţii umane într‐o societate care a aderat la normele CEDO, aşacumestesocietatearomânească,astfelcăsituaţia încares‐augăsiteraprevizibilăîncădelaînceput.

În consecinţă, instanţa de apel apreciază că, atât timp cât miza prezentuluilitigiu nu este nicidecum una pecuniară, finalitatea demersului întreprins deapelanţii‐reclamanţi,persoanefizice,nutrebuiesăfiemărireapatrimoniuluilorcuosumădebani,astfelcăhotărâreainstanţeidejudecatăînsineconstituieosatisfacţieechitabilă,aptăsăacopereşiprejudiciulmoralîncercat.

Înceeacepriveşteacordareacheltuielilordejudecată,Tribunalulconstatăcăapelanţii‐reclamanţi nu au depus dovezi în acest sens, motiv pentru care aceastăsolicitareurmeazăafirespinsă,caneîntemeiată.

Pentruacestemotive,înnumelelegiidecide:Admiteapeluldeclaratdeapelanţii‐reclamanţiONGROMANICRISSCENTRUL

ROMILOR PENTRU INTERVENŢIE SOCIALĂ ŞI STUDII BUCUREŞTI, ONG TRUSTTINERI ROMI PENTRU UNITATE SOLIDARITATE ŞI TRANSPARENŢĂ CRAIOVA,B.I.A.,D.N.A.,M.O.L.,N.I.,N.M. şiN.Ş, în contradictoriu cupârâţii SCCOMCANT91SRLCRAIOVA,CONSILIULNAŢIONALPENTRUCOMBATEREADISCRIMINĂRII.

62

Schimbăînpartesentinţacivilăapelată, însensulcăadmiteînpartecapeteledecererenr.1,3,4şi5.

Constatăfaptadediscriminarepecriteriietnicesăvârşitădepârâtăpedatade23.05.2009,faptăceseîncadreazăînprevederileart.2dinOGnr.137/2000.

Obligă pârâta să permită pe viitor accesul în incinta clubului Krypton dinCraiovaatuturorpersoanelor,fărădiscriminare,inclusivmembriloretnieirome.

ObligăpârâtasăprezintescuzeînmodpubliccufontTimesNewRomande14,timpde 3 zile consecutiv în cotidianele centrale „JurnalulNaţional”, „Evenimentulzilei”şi„Libertatea”,cuconţinutulmenţionatînpunctul4alcererii.

Dispunepublicareadispozitivului hotărârii cu fontTimesNewRomande14timpde3zileconsecutivînceletreicotidianecentralemenţionate.

Menţine soluţiade respingeredată capătului 2de cerereprivindacţiunea înpretenţii.

Respingecerereadeacordareacheltuielilordejudecată.7.Discriminaredirectă.Accesulîncondiţiideegalitatelaserviciidesănătate,criteriuletnic.SENTINŢANR.3173din7.07.2010,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐adeContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantul Romani Criss în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Clinic de UrgenţăTimişoaraşiConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Princerereaînregistrată ladatade04mai2009,reclamantulRomaniCriss–Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii a solicitat instanţei, încontradictoriu cupârâţii Spitalul Clinic deUrgenţă Timişoara şi ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriianulareaHotărâriinr.873din15octombrie2008aColegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării îndosarulnr.30/2008şiretrimitereadosaruluilaCNCD.

Înmotivareaacţiuniisale, reclamantula învederat instanţei,dupăexpunereastării de fapt care a stat la baza sesizării CNCD, că înmod eronat s‐a reţinut prinhotărârea constatată că faptele cu privire la repartizarea în salon nu ar constituifaptedediscriminareconformOGnr.137/2000.

Reclamantulasubliniatinstanţeicontradicţiilegravedindeclaraţiilecadrelormedicale;astfel,dr.U.R.,dincadrulSpitaluluiClinicJudeţeandeUrgenţăTimişoaraaprecizatfaptulcăpuncţianusefacecuacordulpărinţilor(însoţitorilor),învremeceaceastă afirmaţie este contrazisă în mod direct şi evident de dr. V., din cadrulSpitaluluideboliinfecţioase„VictorBabeş”dinTimişoara,ceeaceridicăoseriedesemnede întrebare,avândînvederefaptulcăacordulpentrurealizareapuncţieiafost solicitat părinţilor minorului decedat ulterior realizării puncţiei şi în modseparat. Mai mult, doar mama şi‐a exprimat consimţământul pentru realizareapuncţiei, însă acest lucru a avut loc ulterior intervenţiei şi în condiţiile în careaceasta nu ştie să scrie şi să citească. În plus, tatăl copilului a refuzat să îşi deaconsimţământul.

63

Toate aceste elemente, deosebit de importante pentru justa soluţionare acauzei, au fost ignorate de CNCD.Astfel, în procesul de investigaţie, şimai ales încuprinsulhotărâriiatacate,acesteafirmaţiiprofundcontradictoriinusuntînniciunfelanalizatedeCNCD,carelasăaceastăproblemănesoluţionată,nefiindînniciunfelclarificatfaptuldacăacordulpărinţiloreranecesarîncazulacestaşinicimăcardacăestenecesarîngeneral,înconformitatecuprocedurilelegaleînvigoare.

Cu privire la faptul că starea de comă profundă în care a intrat D.N. nu arelegăturăcupuncţia,niciaceastăafirmaţien‐afostsoluţionatădecătreCNCD.

Deşi dr. U. R., din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara aarătat,înprivinţarepartizăriipaturilorînclinică,căacesteasuntdetreifeluri:mici,medii şimari, în funcţie de vârsta pacientului, afirmaţie preluată înmod exact în„argumentaţia” CNCD, care arată că: „refuzul cadrelor medicale din Clinica depediatrie Bega de a repartiza copilul D.N. împreună cu mama sa nu s‐a făcut pecriteriul etniei, repartizarea pacientului fiind făcută pe criteriul vârstei, conformregulilorclinicii”.

Totînacestsens,asistentamedicalăG.P.asubliniatcăînmomentulinternăriiluiD.N.saloaneleerauarhiplineşicăpacientulaocupatpatuldinstângadinprimaîncăpere din salonul 4 izolator. Aceasta a mai arătat că medicul de gardă saurezidentul(nuîşiaduceaminte)i‐aspusîncepatsăîlpunăpeD.N.şicăîncameradeinternarenuexistăocondicădeprezenţă.

Aceastăstarede fapt, aratăreclamantul,deosebitde importantă înstabilireatratamentuluidiscriminatoriulacareaufostsupusiD.N.şimamasa,afostadoptatăcuvântcucuvântdecătreCNCD,carea reţinut stareaprezentatădepârât ca fiindstareadefaptreală,lucrucecontravineflagrantlegislaţieiînvigoareşistandardelorde jurisprudenţă ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât desconsiderăafirmaţiileromilor,acordândforţăprobantăabsolutădeclaraţiilordedisculparealepârâţilor.

Astfel, CNCD nu a cercetat motivele şi contextul inexistenţei condiţii deprezenţă(respectivdacăspitalulaveaobligaţialegalădeaţinecondicădeprezenţă)şi nici nu au arătat care sunt modalităţile de înregistrare a pacienţilor şi adistribuţiei acestora în saloane, fiind greu de imaginat că nu există o asemeneaevidenţă. Prin cercetarea acestor aspecte, respectiv prin identificarea unor probeobiective precum evidenţe scrise ale pacienţilor, CNCD ar fi putut ajunge la oînţelegerejustăastăriidefaptşilaaflareaadevărului.

Asistentamedicală G. P. a afirmat că nu îşi aduce aminte dacă a avut vreunconflict cu mama lui D., astfel încât nici nu a susţinut, dar nici nu a infirmatafirmaţiile făcute de reclamantă. Acest fapt constituie o dovadă în plus asuperficialităţiicucareafostsoluţionatăcauza.

DindeclaraţiiledatedesubcomisaruldepoliţieC.D.reiesecăN.D.„trăiaîntr‐omizerie cruntă, condiţie prielnică pentru îmbolnăvire”. Afirmaţia lucrătorului depoliţieestecompletnesusţinutăşinerelevantă, întrucâtnuaratădacăaceastăaşa‐zisăstarede fapta fost reţinutădecadremedicaleavizate,nuaratănicidacăestesusţinută de doctorul de familie sau dacă este pur şi simplu o opinie, stereotipă,proprie lucrătorului de poliţiemenţionat. Aşa fiind, prezentarea acestei informaţii

64

neverificateînhotărâreaCNCDaparedrepttendenţioasă,încercândsăinducăideeadeculpăavictimeicuprivirelastareadesănătateprecarăşiimplicitladeces.

Oaltădovadăclarăa superficialităţii cu carea fost soluţionată speţaeste, înopinia reclamantului, faptul că CNCD nici măcar nu a încercat să stabileascăidentitateafemeiideetnieromână,prezentăînsalon,şicucaremamaluiD.N.aavutun litigiu, litigiu ce formează obiectul prezentei cauze. Astfel, CNCD a lăsatnesoluţionatacestaspect,şinicimăcarnuaarătatcedemersuriaadoptatînsensulsoluţionăriiacestuiaspect,însituaţiaîncarearfiîntreprinsceva.

Datorită dificultăţilor practice de probare a faptelor de discriminare,legiuitorul a ales să facăo excepţie de laprincipiul conform căruia sarcinaprobeicade în sarcina reclamantului. În cazurile de discriminare sarcina probei esteîmpărţită, în sensul în care dacă pârâtul arată că există fapte ce permit a sepresupuneexistenţaunei faptedediscriminare,atuncicadeînsarcinapârâtuluisăfacădovadacănuasăvârşitfaptadediscriminarecareiseimpută.

Cu privire la inversarea sarcinii probei, Curtea Europeana a DrepturilorOmului a arătat că „atunci când reclamantul a făcut dovada unei diferenţe detratament, cade în sarcina Guvernului să dovedească faptul că a fost justificat”.JurisprudenţaCurţiiEuropenedeJustiţiedelaLuxemburgaducemaimultălumină,iar prin Hotărârea Clean Car Autoservice GmbH vs. Landeshauptmann von Wien(C‐350/96) aduce chiar standarde concrete ce se impune a fi urmate, arătând căregulile tratamentului egal interzic nunumaidiscriminareadeschisă, clară, bazatăpe cetăţenie, dar şi toate formele de discriminare ascunsă,mascată care, aplicândaltecriteriidedistincţie,atingînpracticăacelaşirezultat.

Prin poziţia sa procesuală exprimată prin notele depuse la dosar, pârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiasolicitatinstanţeirespingereaacţiuniicanefondată.

Înacestsens,dupăcearedat,larândulsău,pescurt,stareadefaptacauzei,aarătatcăprinplângereaadresatăConsiliului,reclamantulasesizatunconjuncturaltratament discriminatoriu privind accesul la serviciile publice de sănătate aplicatuneifamiliideetnieromă.Maiexact,corpulpetiţieieraconstruitdintreicapetedecerere:

‐ internarea reprezentată prinmodul de repartizare în salon s‐ar fi realizatîntr‐unmoddiscriminatoriu;

‐afirmaţiilefăcutedepacientainternatăînacelaşisaloncucopilulminor,D.N.şideasistentamedicalăsuntdiscriminatorii;

‐modul încares‐adesfăşuratactulmedicala fostunuldiscriminatoriu legatdeetniacopiluluişiamamei.

Art.2.alin.1dinOGnr.137/2000nu conţineo listă exhaustivă a criteriilordediscriminare,deoarececriteriileexpresisverbisenumeratedelegesuntcompletatecusintagma„...sauoricealtcriteriu”ceeacepracticoferăposibilitateareţineriişiaaltorcriteriinespecificatedelege,însăvârşireauneifaptedediscriminare.

Însă oricare dintre aceste criterii circumstanţiate la situaţia particulară apersoaneicareseconsiderădiscriminatătrebuiesăficonstituitmobiluldeterminanttrebuie interpretată în sensul existenţei ca element care este concretizat,

65

materializatşicareconstituiecauzaactuluisauafaptuluidiscriminatoriu,şicare,însituaţiainexistenţei,nuardeterminasăvârşireadiscriminării.

În prezenta speţă, petentul‐reclamant nu a dovedit/confirmat relaţia decauzalitate, ca raport obiectiv necesar între cauză şi efect, dintre criteriul indus(etnie) şi fapta de ansamblu imputată (tratament discriminatoriu la accesareaserviciilorpublicedesănătate)oriacteleparticulareşiindividualereclamate.

Pe de altă parte, dar tot în completarea determinării elementelor/caracteristicilor definitorii juridic ale discriminării în raport de obiectul speţei,pârâtul învederează aspectul că justificarea şi obiectivitatea actelor/faptelorreclamate, ca elemente care susţin natura de „fărădelege” a diferenţeirii, suntdoveditedeparteareclamatădediscriminare.

În ceea ce priveşte interpretarea mecanismului sarcinii probei în materianediscriminării: inversare, deplasare, împărţire, se impuneprecizarea că sintagmautilizată în domeniu „inversarea sarcinii probei” (ce se extrage din textul de legerelevat mai sus), nu reflectă cu acurateţe substanţa acestui principiu, deoareceproceduradefinităestemultmainuanţatădecâtceeacesugereazătextulsintagmei.Astfel,sepoatedescriecăceeaceimplicăprincipiulînfaptesteoîmpărţireasarciniiprobei,respectivtransferulcătrereclamat/pârâtnumaiaelementelorcare‐lprivesccureferirelafapteleimputateîncauză.

Regula procedurală statuată de art.20 fixează obligaţia părţilor sub aspectprobator, împărţind sarcina probei între petent (actualul reclamant) şi reclamatuldediscriminare.

Obligaţia care incumbă persoanei care se consideră discriminată este de „adovedi existenţa unor fapte” sau de a dovedi existenţa unei fapte de natură a danaştereuneiprezumţiidetratamentdiferitaplicatacestuia,iarpersoaneiîmpotrivacăreia s‐a formulat plângerea îi revine sarcinade a dovedi că faptele imputate nuconstituiediscriminare(partajareasarciniiprobei).

Astfel, doar în absenţa unei explicaţii de „nevinovăţie”, de natură a răsturnaprezumţia că a discriminat, organul de jurisdicţie competent este în drept săconstateexistenţauneiformedediscriminare.

Pe când, în speţă, arată pârâtul, actualul reclamant nu a probat săvârşireafaptei de discriminare pe criterii etnice, în timp ce reclamatul de săvârşireatratamentului a dovedit, în raport de acuzaţiile de discriminare explicite că„...internareacopiluluilaClinicaPediatrieIBega”s‐afăcutţinândcontdepatologiapecareacestaaprezentat‐o.Instalareacopiluluiînpătuţmicacorespunscriteriuluidedistribuţieacazuluiînpatcorespunzătorgrupeidevârstă1‐3ani.Niciunuldintreaceste paturi nu este destinatmamelor însoţitoare, ele fiind alocate strict copiilorbolnavi. Încadrulsecţieiexistăunsaloncupaturipentrumameleînsoţitoareundeacesteasepotodihni,aşacumrezultădincuprinsulactuluicontestat,confirmatprinraportuldeinvestigaţieîntocmitdeechipadeinvestigaţieaConsiliului.

ÎnceeacepriveştediscuţiilecucaracterdiscriminatoriucareauavutlocîntremamaR.M.şioaltămamăînsoţitoare,pârâtularatăcăfurnizareaindiciilornecesareidentificării acesteia, precum şi probarea caracterului discriminatoriu al celorreclamate cădea tot în sarcina actualului reclamant, îndatorire nerespectată, aşa

66

cumrezultădinîntregmaterialulprobatoriupropusexclusivdepărţişiadministratîncauză.

Referitor la „metodicaefectuării investigaţiei”,CNCDsubliniazăcăobiecţiaşicerinţa reclamantei trebuie tratată şi totodată plasată în strânsă relaţie cu aceacaracteristică bazică şi fundamentală a jurisdicţiei speciale regăsite în cadrulConsiliului, anume garantarea dreptului la apărare şi contradictorialitate înproceduradesoluţionarealitigiilor/conflictelorînmateriadiscriminării.

În această ordine de idei arată că se situează procedural netru în relaţia cupărţile litigiului cu a cărui dezlegare a fost investită. Aşadar, rolul unui astfel deorganism instituţional nu poate depăşi funcţia celui care ascultă înmod echitabilpărţileşi cautăexclusivadevărul încadruluneiproceduri jurisdicţionale însensulîngăduiriipărţilorsăparticipe înmodactivşi just laprezentarea,argumentareaşidovedireadrepturilorlorîncursulsoluţionăriidiferendului.

În chip opus esenţei procedurii jurisdicţionale regăsite în cadrul Consiliului,reclamanta pretinde/sugerează investigarea, audierea, ascultarea unor martori„persoanerelevante”(fărăa‐iindicaexplicit,eventuala‐icăutaConsiliulînfavoareauneiadintrepărţi),exclusivînscopuldovediriişiconstatăriidiscriminării.

În ceea ce priveşte „soluţionarea contradicţiilor clare apărute în declaraţiilemedicalecuprivirelaefectuareapuncţiei”(aspectcecoincidecupetitulreferitorlamodul în care s‐a desfăşurat actul medical în speţă), socotim că ar fi superfluăosteneala, stăruinţa suplimentară a pârâtului în sensul dovedirii neincidenţei OGnr.137/2000, respectiv absenţa funcţiei materiale a CNCD în raport cu aceastăpretenţie.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 10martie 2010,pârâtulSpitalulClinicJudeţeandeUrgenţăTimişoaraainvocatînprincipalexcepţialipsei calităţii sale procesuale pasive, iar cu privire la fondul cauzei, a solicitatrespingereaacţiuniicaneîntemeiată.

Dinacteleşilucrăriledosarului,instanţareţineurmătoarele:1. Analizând mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului

Spitalul Clinic JudeţeandeUrgenţă Timişoara, curtea o apreciază ca neîntemeiată,cât timpacesta estepersoana reclamată laCNCD, iar soluţiapronunţatădeacestadinurmăşi,prinurmare,şiceaaprezenteiinstanţe,opriveşteînmoddirect.

Curtea reţine, dimpotrivă, conturarea corectă a cadrului procesual a impuschemareaînjudecatăşiaceluireclamatlaCNCD,adicăaceluiîmpotrivacăruias‐arputearăsfrângeefectelehotărâriijudecătoreşti,pentruadaacestuiaposibilitateadea‐şi formula apărări, în condiţiile în care într‐o acţiune precum prezenta se„chestionează”tocmaiaspectulreferitorlaexistenţasaoriaactelordediscriminareimputateacestuipârât.

2. Trecând la analiza fondului cauzei, Curtea reţine că prin petiţianr. 1386/17.01.2008, adresată CNCD, reclamantul din prezenta cauză sesizasepârâtulcuprivire laurmătoareleaspecte, ces‐arconstitui înactedediscriminare,legatdeetniacopiluluişiamamei.Îndatade07.03.2007minorulN.D.,învârstăde2ani,împreunăcumamasaR.M.aufost internaţi laSpitalulBegadinTimişoara,oasistentămedicalăconducându‐ipe

67

ceidoiînsalonul4,undeeraudouăpaturimari,despărţitedeungeamdeîncădouăpaturimici.Unuldintrepaturilemarieraliber,însăasistentale‐asugeratsămeargăspreunpatmic.R.M.aprecizatcăesteînsărcinatăîn7lunişicăarpreferasăsteaînpatulmare,pentrucăarfiavutmaimultloc,împreunăcucopilulD.Asistentanuaspusnimicşiamerssprepaturilemari.Într‐unuldintreacesteastăteaofemeiedeetnieromânăcare,fiindîntrebatădeasistentădespreaviitoareaeivecinădesalon,areacţionatnegativ, spunând: „Dacăopuneţipe ţigancă aici, cumine, eu semnez şiplecacasă”.AsistentaarevenitlaD.şiladoamnaR.M.şiamenţionatcănusepoatecaceidoisăsteaînpatulmare,fărăsădeavreoexplicaţie.DoamnaR.M.aacceptatsă rămână în patulmic, unde a rămas până la externare – D. în pat, iar ea pe unscaun, lângă pat. Într‐una din seri doamna R.M. s‐a aşezat pe patulmare, unde aadormit,iardimineaţala6afosttrezitădecătreoasistentămedicalăcarei‐aspuscănuarevoiesăsteaacolo,înciudafaptuluicănicioaltăpacientănustăteaacolo.Un alt incident din timpul petrecut în spitalul Bega de către doamna R.M. şi fiulacesteia, D., se referă la faptul că mama copilului a fost acuzată de către femeiaromâncăcearefuzatdinprimazisăsteaalăturide„ţigancă”defurtulunuisăpun.Îndiscuţiacuasistentamedicalăfemeiaromâncăamenţionatcă„aşasuntţiganii,vinlaspitalsăfure”,iarasistentamedicalăi‐areplicatcă„aşasuntţiganii,împuţiţi”.

De asemenea, reclamantul a relatat aspecte privitor la modul în care s‐adesfăşurat actulmedical, atât în spitalulBega, cât şi în spitalulVictorBebeş,undecopilulafosttransferat.

3. Prin Hotărârea nr.873/15.10.2008 a Consiliului Naţional pentruCombaterea Discriminării s‐a reţinut, în privinţa faptelor sesizate de reclamantulRomani Criss privind reclamatul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara,următoarele:

1. faptele sesizate cu privire la repartizarea în salon nu constituie fapte dediscriminare,potrivitOGnr.137/2000.

2.lipsaprobelorînceeacepriveşteafirmaţiilefăcutedemamaînsoţitoraaltuicopilinternatşideasistentamedicală.

3. obiectul acuzaţiilor privind actul medical nu intră sub incidenţa OGnr.137/2000,dispunându‐se,înconsecinţă,clasareadosarului.

4.Pentruadispuneînsensulclasăriisesizării,pârâtulCNCDareţinut:‐ că refuzul cadrelormedicale din Clinica de Pediatrie Bega de a repartiza

copilul D.N. împreună cu mama sa nu s‐a făcut pe criteriul etniei,repartizareapacientului fiind făcută pe criteriul vârstă, conform regulilorclinicii.

‐ că,referitorlaafirmaţiilefăcutedemamaînsoţitoraaltuicopilinternatşideasistentamedicală,nupotfireţinuteafirmaţiidiscriminatorii,dinlipsădeprobe.

‐ că analiza actului medical la care a fost supus copilul D.N. nu intră subincidenţaprevederilorOGnr.137/2000.

5. instanţa va analiza, din perspectiva criticată, pe rând, cele trei aspecteinvocate în sesizarea adresatăde reclamantulConsiliuluiNaţional pentruCombatereaDiscriminării.

68

5.1.Primulaspectal sesizăriivizeazămodul încares‐a făcut repartizarea însalonamameişiacopiluluideetnieromă.În legătură cu acest aspect, instanţa observă că pârâtul nu a lămurit sau cel

puţinnua făcut toatedemersurileposibile învederea lămuririi aspectelorde faptreferitoarelaaceastărepartizare.

După cum reiese din Raportul întocmit cu prilejul deplasării echipei deinvestigaţiiaCNCDlaSpitalulClinicJudeţeandeUrgenţăTimişoara,doamnadoctorU.R. a precizat care este în general procedura de repartizare a copiilor bolnavi înpaturile din clinică, iar doamna P.G., asistenta medicală a menţionat doar cărepartizareas‐afăcutşisefacepotrivitregulilor,iarnudupădorinţapersoaneicareînsoţeştecopilul.

S‐a reţinut astfel din declaraţia doamnei U.R. faptul că „la internarerepartizareacopiilorbolnaviînpaturiledinclinicăsefacedecătremediculdegardăîn funcţie de vârsta acestora, astfel, copiii în vârstă de la până la 3 ani suntrepartizaţiînpătuţuricugrilaj,ceicuvârstecuprinseîntre3şi6anisuntrepartizaţiîn paturi demărimemedie, iar paturile pentru adulţi sunt destinate celor care audepăşitvârstade6ani”,respectiv„clinicaareprevăzutunsalonpentruaparţinătoriicareînsoţescpacienţiipetimpulnopţii”.

Singura probă administrată în raport de situaţia concretă de la internareafamiliei N. este declaraţia asistentei medicale P.G. care fusese de serviciu în ziuainternării, declaraţie consemnată în acelaşi raport, care arată următoarele:„pacientulN.D.aocupatpătuţulcugrilajdinprimaîncăperedinsalonul4izolator,laindicaţiamediculuidegardăsauarezidentului(nu‐şiaduceamintecaredintreceidoimedici i‐a spus în ce pat să îl pună pe D.); în ziua internării copilului D.N. însalonul4 izolatoreraocupatunsingurpat,maiexact cel corespunzătorgrupeidevârstă 3‐6 ani; după internarea copilului D.N. în salonul 4 izolator patul mare arămasliber,fărăafialocatpetimpulnopţiivreuneiadintreceledouămamecareîşiînsoţeaucopiii”.

Cu privire la acelaşi aspect, pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de UrgenţăTimişoaraatransmisCNCDpunctulsăudevedererelativlamemoriulreclamantei,încareseconsemneazăurmătoarele:

„Repartizarea pe salon şi pat s‐a efectuat în momentul internării de cătremediculdegardăînconformitatecuregulilecareseaplicăîntr‐osecţiedepediatrie.Instalareacopiluluiînpătuţulmicarăspunscriteriuluidedistribuţieacazuluiînpatcorespunzător grupei de vârstă de 1‐3 ani. Celelalte paturi existente în salon şi lacaremamafacereferireînplângere,suntdestinateastfel:

- unul grupei de vârstă 3‐6 ani (pat de preşcolar) şi care era ocupat în acelmoment

- unulgrupeidevârstăpeste6ani(şcolar)–celrevendicatdemamaR.M.Menţionăm că niciunul dintre aceste paturi nu este destinat mamelor

însoţitoare,ele fiindalocatestrictcopiilorbolnavi. Încadrulsecţieiexistăunsaloncu paturi pentru mamele însoţitoare unde acestea se pot odihni. Din plângerea

69

depusăreiesefaptulcămamaR.M.recunoaştecă,deşieraliber,patulmarenuafostalocatniciuneimame,niciei,darnicimameideorigineromânăcareeraşiinternatăînacelsalon”.

Instanţa observă că au rămas neclarificate o serie de aspecte invocate dereclamantăînsesizareaadresatăCNCD,aspectepentrulămurireacăroraacestadinurmăarfitrebuitsăîşideaconcursul.Apretindeuneipersoane,fieşiONG,săfieînmăsurăaaflafiedateledeidentificarealepersoaneicareseaflainternatăcucopilulînspital, fieaspectecareţindeorganizareaşicutumeledinspital, în lipsaoricăreiposibilităţi de acces la astfel de documente, unele dintre ele acte medicale,echivaleazăcua‐ipretindeodovadăimposibildefăcut.Aceastaesteraţiuneapentrucare,învederealămuririisituaţieişiaaflăriiadevărului,iarnicidecumpentruafaceprobaţiuneaînloculpetiţionarei,CNCDarfitrebuitsăclarificeaspecteleinvocateşisă asigure concursul său, ca autoritate investită cu prerogative şi puteri în acestsens,pentruadministrareaacestorprobe.

Astfel, pentru instanţă apar nelămurite o serie de aspecte de fapt, concrete,referitoare la repartizarea în salon a pacientului D.N.; astfel, dacă s‐a lămuritnumărulşitipulpaturilordinsalon,dacăs‐aumenţionatregulilederepartizare, înconcretnus‐aprobat:‐careestemotivulpentrucaremamaromâncăseaflaînsalonulcopiilor(cuprivirelaacestaspectexistăcontradicţieîntredeclaraţiaasistenteiP.G.şipunctuldevedereal spitalului, care face vorbire despre mama „...de origine română care era şi eainternată în acel salon”, contradicţie nelămurită în vreun fel), în unul din paturilemaimari;‐ nu s‐a probat, cu actele de internare, că mama româncă însoţea un copil dincategoriedevârstă3‐6ani;‐ nu s‐a probat, dincolo de regulile spitalului, că în practică ele sunt respectateîntocmai,fărăniciunfeldederogări,derogăricareparsăreiasădinprezenţamameiromânce în patul din salonul copiilor, în condiţiile în care eventuala discriminaretrebuie raportată nu doar la reguli care, prin ele însele, pot să nu aibă un atarecaracter,cicuprecădere laaspecteledefapt, laeventualele„derogări”delareguli,careunorasăliseaplice,iaraltoranu;‐ nu s‐aprobatde ce atâta timpcât, de facto,mamelor li sepermitea să stea şi întimpulzileişiîntimpulnopţiiînsalonulcopiilor,mameiR.M.nuis‐apututacordaun patmare, în considerarea nu doar a vârstei copilului, ci şi a faptului cămamaurma să stea cu el în salon, în plus fiind însărcinată, cel puţin atât timp cât patulmareeraliber,iarînfelulacestanuarfiocupatunpatmareînsalonuldeînsoţitori.Oatarelămurireseimpunecuatâtmaimultcucâtraţiunearepartizăriicopiilorînpaturipecategoriidevârstăareînvedereasigurareaconfortuluinecesaracestora,iar nu respectarea unei simple formalităţi, iar în condiţiile în care se permiteamamelor să stea cu copilul înpatul acestuia (a se vedea situaţiamamei românce)confortulcopiilornumaieraasigurat.‐ asistenteimedicale i s‐a luatodeclaraţie formală, în care aceasta adeclarat ce aconsiderateadecuviinţă, fără însăsă fi fostchestionatăexprescuprivire launele

70

din aspectele invocate de reclamantă, referitoare la discuţiile care s‐au purtat însalon lamomentul repartizăriipacientuluiD.N., la intenţia sa iniţialădeapermitemameişicopiluluiN.săocupepatulmareşirevenireaasupradecizieilapresiuneaceleilaltemameş.a.m.d.5.2.Aldoileaaspectalsesizăriivizeazăafirmaţiilefăcutedemamaînsoţitoraaltuicopil internat şi de asistentamedicală cu privire la care s‐a apreciat că nu pot fireţinutecaafirmaţiidiscriminatorii,dinlipsădeprobe.

Înegalămăsură,cuprivirelaacestaspect,suntvalidecriticilepecareinstanţale‐a adus pârâtului CNCD în acelaşi paragraf de mai sus şi relativ la neacordareaconcursului său, ca autoritate, pentru identificarea femeii care fusese internată însalonînacelaşitimpcumamaR.M.,încondiţiileîncareaccesulreclamantuluilaactelemedicalecarearputeaindicaacesteelementedeidentificareesteabsolutimposibil.

Iarîncondiţiileîncaredeclaraţiaaceleimameiarputeafiînmăsurăalămuriaspectulinvocat,împreunăcuonouăchestionareaasistenteimedicalecuprivirelatoate aspectele de fapt invocate de mama R.M. care s‐ar fi petrecut în prezenţaasistentei,CurteaconsiderăcănicipentrulămurireaacestuiaspectCNCDnuafăcuttoatedemersurilenecesare.5.3.Celde‐altreileaaspectalsesizăriivizeazăanalizaactuluimedicallacareafostsupuscopilulD.N.,aspectcuprivirelacareCNCDareţinutcănuintrăsubincidenţaprevederilorOGnr.137/2000.

Instanţa împărtăşeşte întrutotulconcluziaCNCDcuprivire laacestaspectalsesizării, chestiunile legate de respectarea sau nerespectarea de către medici şiasistente a drepturilor de pacient ale lui D.N., respectiv ale părinţilor acestuia, cadecidenţi,deinvocatulmodformaldeaprocedalaluareaconsimţământuluipentrupuncţie, legate de insuficienta comunicare medic‐părinţi referitor la procedurapuncţiei, necesitatea şi riscurile acesteia, legate de invocata culpă medicală, îngeneraldeaspectecareţinexclusivdeactulmedicalînsineneintrândsubincidenţaOGnr.137/2000,câttimpnuexistănicicelmaimicindiciucăaspecteleinvocatearfifost generate de o abordare discriminatorie a actului medical aplicat pacientulD.N.pecriteriuletnieisauoricarealtul.

Înluminatuturorconsiderentelorexpusemaisus,instanţaapreciazăacţiuneareclamantuluicaîntemeiată,astfelcă–înbazaart.18alin.1dinLegeanr.554/2004acontenciosului administrativ – o va admite, va anula Hotărârea nr.873 din15.10.2008 a Colegiului Director al CNCD şi va dispune retrimitarea dosarului laCNCDpentrucompletareainvestigaţiei,însensulcelorarătatemaisus.

71

Egalitate în activitate economică și în materie de angajare și profesie –încheierea, suspendarea,modificarea sau încetarea raportului demuncă –condiţiideangajare8.Discriminaredirectă.Persoaneloraflateînsituaţiicomparabileliseaplicăînmoddiferitcriteriiledeevaluareînvedereareduceriidepersonal.Aspectejuridicetratate:

discriminaredirectă; testulcomparabilităţii.

SENTINŢA NR. 53 din 22.02.2013, Curtea de Apel Galaţi, Secţia ContenciosAdministrativşiFiscal

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea acţiunii formulate de reclamantaM.M.D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării,avândcaobiectanulareactadministrativ.

Dezbaterileauavut loc înşedinţapublicădindatade18februarie2013careaufostconsemnateînîncheiereadinaceeaşizi,cândinstanţaavândnevoiedetimppentrudeliberare,amânăpronunţareacauzeiladatade25februarie2013.

Curtea,asupracauzeiîncontenciosadministrativdefaţă,examinândacteleşilucrăriledosaruluiconstatăurmătoarele:

Princererea înregistrată laaceastă instanţăsubnr.179/44/2012dindatade16.12.2012, reclamanta M.M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării:

- anularea hotărârii nr.442/16.11.2011 emisă de către aceasta în dosarulnr.34/2011;

- constatareaexistenţeifapteidediscriminarelacareafostsupusă;- obligareapârâtei la emitereauneinoihotărâriprin care să fie înlăturate

consecinţele faptei discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioarediscriminării.

Înmotivareaacţiuniireclamantaaînvederatinstanţei,înesenţă,următoarele:În fapt, dânsa a fost angajata SNTFM CFR Marfă – Sucursala Galaţi, având

funcţia de şef serviciu Achiziţii, Aprovizionare, Administrativ până la data de 14aprilie2010, cânda fost concediatăprinDecizianr.7A1.4/1265/13.04.2010emisăde SNTFM CFR Marfă – Sucursala Galaţi. Împotriva respectivei decizii a formulatcontestaţieceafostrespinsăprinsentinţacivilănr.1023/25.10.2010pronunţatădeTribunalul Brăila în dosarul nr.2603/113/2010. A formulat recurs împotrivasusmenţionatei hotărâri, cauza fiind suspendată până la soluţionarea unui dosarpenalprivindpe inculpatulB.A. (directoralSNTFMCFRMarfă–SucursalaGalaţi),cercetatsubaspectulsăvârşiriiinfracţiuniiprevăzutedeart.249C.pen.

Concediereasaafostprecedatădecomunicareaîndatade10.02.2010aunuipreavizprincareafostînştiinţatăasupramotivelorconcedieriişianumerestructurareaşi reorganizarea societăţii angajatoare, desfiinţarea postului său fiind consideratădreptmăsurădeeficientizareaactivităţiisocietăţii.

Acestaspectnuesteînsărealdeoarece,potrivitorganigrameidin01.03.2010,serviciulAchiziţii,Aprovizionare,Administrativ(denumitîncontinuareAAA)afost

72

modificat în Birou AAA, existând modificări doar cu privire la numărulsubordonaţilor, acesta fiind redus de la 4 la 2. Funcţia de şef serviciu AAA şi‐acontinuatexistenţa,schimbându‐sedoardenumireaînŞefbirouAAA.

Decizia de concediere nr.7A1.4/1265/13.04.2010 a fost argumentată înprincipal pe împrejurarea că dânsa ar fi cumulat două sau mai multe funcţii,respectivcăarfifostşiasociatuniclaofirmăprivată.

Nici acest aspect nu este real, întrucât din adresa ORC Brăilanr.2008/04.05.2010reiesecăladatade10.02.2010(datacomunicăriipreavizului),dânsanufiguracucalitateadeasociatlavreofirmăaflatăînevidenţaORCBrăila.

Apreciindcămăsuraconcedieriisaleesteunaabuzivă,asesizatITM,care i‐arecomandat prin răspunsul formulat să se adreseze instanţei competente cucontestaţieîmpotrivadecizieideconcediere.

Decizia de concediere este, însă, una discriminatorie. Astfel, prin emitereaacesteiaafostîncălcatprincipiulegalităţiiîntrecetăţeni,deoarecenuis‐arespectatdreptullamuncă,făcându‐sedeosebireîntredânsaşiceilalţişefidestructuri(careauavutşiauîncontinuarefirme),câtşiîntredânsaşiceicareaurămasangajaţi(soţşi soţie). În plus, nu s‐a ţinut contnici de faptul cădânsa esteunic întreţinător alfamiliei,împrejurareacăestedivorţatădinanul2006şiareuncopilminor,învârstăde14ani.

Disimulând realitatea, prin această concediere directorul B.A. a ascuns înrealitateo seriedeabuzuripracticate împotriva sa anteriordeclanşării proceduriideconcedierecolectivă.

În calitate de responsabil de contract cu telefonia mobilă desemnat desucursală,dânsaaveaobligaţiasăînaintezelaServiciulFinanciarlistacudepăşirilecotelor deminute alocate fiecărui salariat din cadrul Sucursalei Marfă Galaţi. Aşafiind,îndecembrie2009sesizânddepăşireacu660deminuteacoteialocatepelunaoctombrie la convorbirile din afara grupului, a semnalat acest lucru ServiciuluiFinanciar,dupăcel‐aanunţatînprealabilşipedirectorulB.A.Deranjatdedemersulsău, acesta i‐a reproşat că prin programul pe care dânsa îl gestioneazăurmăreşteconvorbiriletelefonicealesalariaţilorşil‐aînscrisintenţionatpedânsulcudebite.Înaceeaşiziîncarei‐areproşatacestlucrui‐aretrasşidreptuldeagestionacontractulde telefonie mobilă şi i‐a cerut predarea către un alt serviciu din sucursală,dispunândcercetareasadisciplinară.Astfel,îndatade4.01.2010afostconvocatădecătre Şeful Serviciului Siguranţa Circulaţiei la cercetare disciplinară, stabilind catermenziuade6.01.2010,cândnuapututajungedatorităunorproblemeacutedesănătate,intrândînconcediumedical.

Considerând aceste fapte abuzuri ale directorului sucursalei, a sesizat şiorganul ierarhic superior, respectiv SNTFM CFR Marfă SA Bucureşti, conducereaacesteiadispunândefectuareaunuicontrol înperioada08‐12.02.2010,perioadă încaredirectorulB.A.adispusconcediereasaemiţândladatade10.02.2010preavizulînvedereaconcedierii.

SNTFM CFR Marfă Bucureşti nu a înştiinţat‐o niciodată despre rezultatulcercetărilorefectuatedeechipasadecontrolcares‐adeplasatlaGalaţiînperioadasus‐amintită.

73

Actele şi faptele directorului B.A., în conformitate cu prevederile art.8 dinCodulMuncii şi ale art.18 şi 19 din Regulamentul Intern al SNTFMCFRMarfa SAconstituiediscriminaredirectăşiindirectă,fiindinterziseprinLegeanr.202/2002.

Directorul societăţii a folosit drept pretext concedierea colectivă motivânddesfiinţarea postului, dar în realitate şi‐amanifestat intenţia de a o îndepărta dinfuncţieanterioraplicăriiProgramuluideRestructurareşiReorganizare.

Pe lângă cercetarea disciplinară prealabilă abuzivă, neîntemeiată, pentru oabatere inexistentă, înscopulsancţionării,acţiunilediscriminatoriialedirectoruluisucursaleis‐auexercitatprin:

- ridicareadeatribuţiideserviciufărăniciuntemei;- umilireapermanentăînfaţacolegilordeserviciu;- ameninţarearepetatăcuconcedierea;- încercareapermanentădediscreditareînfaţacolegilordeserviciu.Chiar şi încercareadea justificaconcediereaprinaceeacăesteacţionar lao

societateprivatăestetotomăsurădiscriminatorieprinsimplulfaptcăîncondiţiidecompetenţăegaletuturorsalariaţilor,acestcriteriuprioritarladisponibilizarenuafost aplicat în cazul salariaţilor din funcţii de conducere (inclusiv directorulsucursaleiaflându‐seîntr‐oastfeldesituaţie,fiindasociatuniclaofirmăcucapitalprivat).

În aceste împrejurări, având în vedere procedura de cercetare declanşatăîmpotriva directorului B.A., ca urmare a sesizărilor sale, considerându‐se victimatratamentuluiadverslacareafostsupusădinparteaconduceriiSNTFMCFRMarfă–Sucursala Galaţi, venit ca reacţie la plângerile formulate de dânsa conducerii dinBucureşti, cu privire la hărţuirea sexuală, morală, încălcarea principiuluitratamentului egal şi al nediscriminării la care a fost supusă, cu petiţianr.704/2.02.2011s‐aadresatşiCNCD.

Prinhotărâreanr.442/16.11.2011pronunţatăîncauzaceaformatobiectuluidosarului nr.34/2011 s‐a apreciat însă de CNCD că sesizarea reclamantei estetardivă.

ConcluziaCNCDasupratardivităţiiesteeronată,deoarece:Conform dispoziţiilor art.20 alin.1 din OG nr.137/2000, „persoana care se

consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la săvârşireafapteisaudeladatalacareputeasăiacunoştinţădesăvârşireaei”.

CNCDaignoratfaptulcăprinpetiţiacucareafostinvestits‐aalegatsăvârşireauneicontravenţiicucaractercontinuu,ultimulactmaterialalcontravenţieicontinuesăvârşitedenumitulA.B.fiindanteriordateide1.02.2010.

Pe fond, prin aceeaşi hotărâre s‐a reţinut faptul că, dată fiind lipsaprobatoriului în stabilirea unui raport de cauzalitate între sesizarea făcută dereclamantălaconducereadelanivelcentralşipresupusultratamentadverslacareaceastaafostsupusă,seimpunerespingereaplângeriisale.

În privinţa celui de‐al doilea capăt de cerere s‐a apreciat că se impunerespingerea întrucâtnuaaavut locdiscriminareasaprindisponibilizaredeoarecedesfacerea contractului de muncă a avut loc în cadrul unei proceduri legale,confirmatădeohotărâreainstanţeidejudecată.

74

Cele reţinute pe fondul sesizării sale sunt neîntemeiate în raport deurmătoareleîmprejurări:

Pentru ca o faptă să fie calificată drept faptă de discriminare trebuie săîndeplineascăcumulativmaimultecondiţii:

- Existenţa unui tratament diferenţiatmanifestat prin deosebire, restricţiesau preferinţă (existenţa unor persoane sau situaţii aflate în poziţiicomparabile).

În speţă, tratamentul diferenţiat aplicat celorlalţi salariaţi (şefi de structuri)constă îndeosebirea care s‐a făcut întreaceştia şidânsa (întremomentulemiteriipreavizuluişicelalconcedierii,dânsaneavândcalitateadeacţionaraluneisocietăţicomerciale);

- Existenţa unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din OGnr.137/2000. Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasa,naţionalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul,orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă,infectareaHIV,apartenenţalaocategoriedefavorizată,precumşioricealtcriteriu.

Înspeţă,uncriteriuceastatlabazatratamentuluidiferenţiatcei‐afostaplicatdânseiînraportcuceilalţiangajaţicedeţineaufuncţiideconducereafostfaptulcăunii dintre aceştia fiind acţionari la firme private – cumulând funcţii – au rămasangajaţiaiCFRMarfă,iardânsaafostconcediată,chiardacănuarefirmă.

- Tratamentul diferenţiat să aibă drept scop sau efect restrângerea,înlăturarearecunoaşterii, folosinţeisauexercitării, încondiţiideegalitateaunuidreptrecunoscutdelege.

Prinacesttratamentdiferenţiataplicatcelorlalţiangajaţi,dânseiis‐aîncălcatdreptul lamuncăşiegalitatedeşansebărbaţi‐femei,ceilalţiangajaţiavânddreptulsă‐şicontinueserviciulchiarcumulândmaimultefuncţii.

Tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iarmetodeledeatingereaacestuiscopsănufieadecvateşinecesare.

Motivaţia SNTFM CFR Marfă Galaţi că a avut loc o restructurare nu esterezonabilă şi legală, este doar o disimulare a realităţii, a adevăratelor motive deconcediereaangajatorului.

Directorulsocietăţiiafolositcapeunpretextconcediereacolectivămotivânddesfiinţareapostului.Înrealitate,acestaşi‐amanifestatintenţiadeaoîndepărtadinfuncţie anterior aplicării Programului de Restructurare şi Reorganizare. Făcândabuz de funcţia deţinută, directorul respectiv a încălcat înmod repetat principiileegalităţiidetratamentfaţădetoţisalariaţii,alconsensualităţii,albuneicredinţeşialnediscriminării.

Cu privire la acest aspect, pârâta ar fi putut solicita dosarul comisiei deanchetăîntocmitdecătreSNTFMCFRMarfăSABucureştiurmaresesizăriisaledindatade1.02.2010.

Înrespectivasesizaredânsaaalegatfaptulcăafostpermanenthărţuităsexualde cătrenumitulB.A.Deşinupoateprobadirect acest lucru, seputea constatadecătrepârâtăprinamplificareaprobatoriuluiadministratîncauzăcădânsanuafostsingurafemeienelaloculei.

75

Hărţuirea morală s‐a realizat prin acte de constrângere şi de condiţionareasupramoduluiîncareîşidesfăşuraactivitateaînspecialînmateriedeachiziţiicu:ameninţări verbale, critici nedrepte, cercetare disciplinară abuzivă, umilire în faţacolegilor,marginalizare.

Pentrudiscreditarea şidefăimareapersoanei sale,directorul a folositpoziţiadeţinută şi situaţia societăţii (aflată în proces de disponibilizare colectivă) camijloacedeconstrângereşiintimidare,obţinânddelaanumiţisalariaţideclaraţiicutentăcalomnioasă laadresaei ,declaraţiipecare le‐a folosit în faţacomisieide laSNTFMînapărareasa.

Contrar celor reţinute de pârâtă, între concedierea sa şi plângerea înaintatăconduceriisuperioareaSNTFMCFRMarfăSAexistăorelaţiedirectădecauzalitate,deoarece:

- postulocupatdedânsanuafostdesfiinţatefectiv;- preavizul conţinea ca motiv de concediere restructurarea activităţii, iar

deciziadeconcediereaadăugatşimotivuldeţineriicalităţiideasociatîntr‐ofirmăprivată;

- numele său nu figura pe listele nominale cu salariaţii ce urmau să fiedisponibilizaţi, întocmite şi înaintate laAJOFMBrăila şi Galaţi în data de25.01.2010;

- s‐anesocotitfaptulcădânsaestesingurulîntreţinătoralfamiliei,avânduncopilminorînîntreţinere.

ReferitorlaceldealdoileacapătdincerereaadresatăCNCD,înmodgreşits‐areţinut că procedura concedierii a fost una legală din perspectiva concluziilorinstanţeidejudecatăînvestitecucontestaţialadeciziadeconcediere.

Hotărârea judecătorească la care face referire CNCD nu este irevocabilă,soluţionarea recursului declarat în cauză fiind suspendată până la soluţionareacauzeipenaleprivindpeinculpatulB.A.,cauzăaflatăînfazadejudecată.

Pentru motivele expuse succint mai sus, reclamanta a solicitat admitereaacţiuniidefaţăaşacumafostformulată.

Îndovedireaacţiuniiasolicitatprobacuînscrisuri.Aşafiind,Curteaadispusataşareadosarului în care s‐apronunţatactul administrativatacat, cât şi a actelorcareaufost întocmite lanivelulSNTFMCFRMarfăSABucureştiurmareasesizăriiformulatedecontestatoareîndatade01.02.2010.

PârâtaCNCDaformulatîntâmpinareîncauzăprincareasolicitatrespingereaplângerii formulate împotriva Hotărârii nr.442/16.11.2011 emisă de ColegiulDirectoralCNCD,formulândînesenţă,următoareleapărări:

Petentaasesizatfaptulcăseconsiderădiscriminatădecătreangajatorfaţădealţicolegicufuncţiideconducere,deoareceafostconcediatădinfuncţiadeşefAAApentrumotivecarenuîisuntimputabile,subpretextulrestructurăriiactivităţii.

Celeînvederatedereclamantănusesubsumeazăfapteidediscriminareastfelcumaceastaestedefinitădeart.2alin.1dinOGnr.137/2000,neexistândniciipotezaunorpersoaneaflateînsituaţiicomparabilecaresunttratateînmoddiferitdatorităapartenenţeilorlaunadintrecategoriileprevăzutedelege.

76

Din interpretareadispoziţiilor legalereiesecăpentrustabilireaunei faptedediscriminare estenecesară existenţa unor criterii binedefinite care în legăturădecauzalitatecu faptareclamatăsăconducă laconcluziacăopersoanăa fostsupusăfără vreo justificare unei formede deosebire, restricţie sau preferinţă faţă de altepersoaneaflateînsituaţiicomparabile.

Din înscrisurile aflate la dosare, partea reclamată (angajatorul) a justificatobiectiv faptul că a emisdeciziade concediere în temeiul căreia reclamantaa fostconcediată din funcţia de şef AAA, motivat de faptul că în urma restructurării şireorganizăriisocietăţii,postulocupatdeaceastaurmasăfiedesfiinţat,precumşidefaptulcăreclamantaaveacalitateadeasociatuniclaSCTranstehnicSRL,aflându‐seastfel în prima dintre situaţiile prevăzute în CCM pentru stabilirea ordinii deprioritateîncazulconcedieriicolective,respectiv:„salariaţiicaresuntasociaţilaaltesocietăţicomercialecucapitalprivatsaumixt”.

Ba mai mult, prin sentinţa civilă nr.1023/25.10.2010 a Tribunalului Bărilaavând ca obiect anularea deciziei de concediere nr.7A1.4/1265/13.04.2010 s‐areţinutcă:„referitorlasusţinerilecănus‐aţinutseamadecriteriileminimalepentrustabilireaordiniideprioritatelaconcediere,respectivcăreclamantaestedivorţată,că are un copil minor în întreţinere, că este singurul întreţinător de familie,tribunalul constată că în privinţa reclamantei nu s‐au avut în vedere criteriilemininale întrucât era incident unul dintre criteriile prioritare, respectiv că eraasociat unic şi administrator al SC Transtehnica SRL Brăila. În ceea ce priveşteadresaORCBrăilanr.2008/04.05.2010,invocatădereclamantă,reiesecăladatade1.02.2010nufiguraîncalitatedeasociat/administratorînevidenţeleORCBrăila,seconstată că potrivit adresei nr.25627/09.09.2010 emisă de ORC Brăila aceastămodificareacalităţiideasociatunicşiadministratora intervenitabiacaurmareacererii nr.087/15.01.2010, deci ulterior comunicării notificării Planului dereorganizare(08.01.2010)şiaHotărâriiAGAnr.1/07.01.2010princares‐aaprobatnouastructurăorganizatoricăaCFRMarfăSA.Prinurmare, seconstatăcăaceastămodificare în registrul comerţului a fost făcută pro causa tocmai pentru a nu fiincident criteriul prioritar reţinut, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că sediulsocietăţiiarămasacelaşi,fiindidenticcudomiciliulreclamantei”.

Probele administrate în cauză nu sunt apte să demonstreze nici criteriul dediscriminare utilizat de către persoana reclamată, nici poziţia dediscriminare/inferioritateîncarereclamantas‐araflaprincomparaţiecupersoaneaflateînsituaţiisimilare.

OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor dediscriminare prevede în mod expres care sunt faptele şi actele de discriminare,precumşicriteriiledediscriminare.

În speţă, măsurile adoptate de către angajator referitoare la organizareaactivităţiisaumanagementulresurselorumane,precumşiadoptareaunormăsuricucaracteradministrativfaţădeuniisalariaţi(chiarcufuncţiideconducereînfirmă)nuaucaracterdiscriminator.

În concluzie, aspectele sesizate nu îndeplinesc cumulativ elementeleconstitutivealediscriminării,astfelcăCNCDnuapututsăstabileascăunraportde

77

cauzalitate între criteriul interzis de lege şi presupusul tratament diferit la care afostsupusăreclamanta,potrivitprevederilorart.2alin.1dinOGnr.137/2000.

La termenul de judecată din 18.02.a.c. reclamanta a solicitat suspendareaprezenteicauzepânălasoluţionareadefinitivăacauzeipenalenr.27126/233/2010aflate pe rolul Judecătoriei Galaţi privind inculpatul B.A. trimis în judecată pentruinfracţiuneaprevăzutădeart.249C.pen.Curteaarespinscererereadesuspendare,înraportdecaracterulfacultativalsuspendăriiprevăzutedeart.244,darşidelipsauneia dintre condiţiile legale ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv aceea cainfracţiunea pentru care s‐a început urmărirea penală „să aibă o înrâurirehotărâtoareasuprahotărâriicareurmeazăasepronunţa”.Or,înspeţă,Curteaesteînvestităcuverificareavalidităţiiunuiactadministrativ,funcţiedeprobeleavuteînvederedeautoritateaemitentăladataemiteriilui.

Acţiunea de faţă este fondată în parte, pentrumotivele care se vor arăta încontinuare:

Dinîntregprobatoriuladministratîncauză,Curteareţineurmătoareasituaţiedefapt:

Reclamantaaavutcalitateadeangajat(şefserviciuAAA)încadrulSNTFMCFRMarfă Galaţi până la data de 13.04.2010, când a fost concediată în cadrul uneiprocedurideconcedierecolectivă.

Dânsaaapreciatcădisponibilizareasanus‐adatoratrestructurăriiactivităţii,ci aversiunii conducerii societăţii ca urmare a faptului că dânsa ar fi sesizatnelegalităţiconduceriisuperioare.

Astfel,reclamantaasusţinutcăpostulsăunuafostdesfiinţatefectiv,cădânsanuavealadatapreavizului,darniciladataconcedierii,calitatedeasociat/acţionarla vreo firmă privată, că măsura concedierii a venit în continuarea actelor dediscriminare şimarginalizare, de hărţuire sexuală şimorală la care a fost supusăvremeîndelungatădedirectorulSNTFMCFRMarfăGalaţi.

CNCDsesizatdereclamantăcuoplângereîncareaalegat,înesenţă,aspectelemaisusmenţionateaapreciatdreptneîntemeiatăplângerea,respingând‐ocaatare.

Investită de către reclamantă cu acţiunea îndreptată împotriva hotărâriipronunţatedecătreCNCD,curteaconstatăcă,deşipârâtaaadmisînprimaparteadispozitivuluihotărâriiatacatedereclamantăoseriede„excepţiidetardivitate”,nusedăeficienţăacestorexcepţii,nefiindrespinsvreuncapătdecererepeacesttemei,plângereafiindrespinsăîntotalitatepefond.

Astfel, primul capăt de cerere (discriminarea petentei prin desfacereacontractuluidemuncădecătreparteareclamantă,respectivdomnulB.A.,directoralSNTFM CFRMarfă SA Galaţi) a fost respins pentru lipsa probelor concludente înstabilirea unui raport de cauzalitate între acţiunea petentei, respectiv sesizareafăcută către conducerea la nivel central de la Bucureşti şi presupusul tratamentadverslacareafostsupusă.

Celdealdoileacapătdecerere(discriminareapetenteiprindisponibilizareaacesteia)afostrespinscumotivareacă„nusepoatereţinesăvârşireauneifaptedediscriminare, desfacerea contractului demuncă având loc potrivit unei procedurilegaleconfirmatedeohotărâreainstanţeidejudecată”.

78

Înprivinţaprimuluicapătdecerere,curteaapreciazăcăsubzistăargumentelepârâtei,devremecechiarreclamantarecunoaştecănupoateaduceprobedirecteînsprijinulalegaţieicădisponibilizareasaesteorăzbunareaconduceriiSTNFMCFRMarfă SA Galaţi, respectiv a directorului B.A. pe care l‐a reclamat la SNTFM CFRMarfăBucureşti.DeclaraţiiledemartoridindosarulconstituitlanivelulSNTFMCFRSABucureştisunt, înacestsens,neconcludente,neputând fistabilităobiectivitateaacestora,cuatâtmaimultcucâtadministrarea lors‐a făcut încontextuldebutuluireorganizăriiSNTFMCFRSAGalaţi.

Aşafiind,soluţiadatădepârâtăasupraacestuicapătdecerereseapreciazăafilegală,cuatâtmaimultcucâtceleinvocatedepetentănusesubsumeazăaccepţiuniilegaleadiscriminării.

Referitor însă la cel deal doilea capăt de cerere soluţionat de pârâta CNCD,respectiv discriminarea petentei prin disponibilizarea acesteia, curtea constată căîntreaga argumentaţie a pârâtei expediată în considerentele Hotărârii în circa 5rândurişidezvoltatăabiaînîntâmpinareadepusăîncauzadefaţăsefundamenteazăpe considerentele unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive, iar nu pe probeadministrate de această autoritate nemijlocit (adrese ORC, istoricul firmei SCTranstehnic SRL şi înscrisuri cu privire la implicarea în activităţi comerciale acelorlalţiangajaţiaflaţiînfuncţiideconducere,darnedisponibilizaţietc.).

Deoarecepetentaasemnalatexistenţauneidiscriminăriîntredânsaşicolegiicare nu au fost concediaţi, deşi erau asociaţi/administratori în firme cu capitalprivat/mixt (a se vedea adresele emise deORCBrăila aflate la dosarul înaintat încopiedeCNCD,dar carenuau fost avute învederede către acesta), o atare faptăpoate fi analizată drept discriminare în conformitate cu dispoziţiile art.2 din OGnr.137/2000,aşaîncâtnuestejustificatărespingereacereriipetentei.

Potrivit dispoziţiilor art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 republicată, „prindiscriminareseînţelegeoricedeosebire,excludere,restricţiesaupreferinţă,pebazăde rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,precumşioricealtcriteriucarearecascopsauefectrestrângerea,înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiide egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilorrecunoscutedelege,îndomeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice”.

Potrivit art.20 alin.5 din OG nr.137/2000, Colegiul director al CNCD esteobligatsăfacăinvestigaţiipropriipentruaconstataexistenţadiscriminării.

Faptul căaltepersoane, aflate înaceeaşi situaţie cureclamanta (avândadicăcalitateadeasociaţi/administratoriînfirmeprivateşideţinândfuncţiideconducereîncadrulSNTFMCFRSAGalaţi),aubeneficiatdealttratamentîncadrulproceduriidereorganizareaautorităţiiangajatoare,reclamăconstatareaacesteiîmprejurărişiaplicareadispoziţiilorlegaleincidente,respectivadispoziţiilorOGnr.137/2000.

Pentru motivele mai sus arătate, curtea apreciază că se impune reformareaparţialăaactuluiadministrativcontestat,respectivnumaiasoluţieiprivindcapătulII din cererea soluţionatădepârâtă, dândastfel eficienţădispoziţiilor art.20alin.9

79

dinOGnr.137/2000 în referire la art.18 din Legea nr.554/2004, urmând a obligapârâta să emită o nouă hotărâre prin care să fie înlăturate consecinţele fapteidiscriminatorii şi să restabilească situaţia anterioară discriminării, desigur ţinândseama cu prioritate de împrejurarea contextului în care a survenit discriminarea,respectiv a împrejurării desfiinţării efective a postului său de conducere. Odesfiinţare efectivă a acestui post, constatată printr‐o hotărâre irevocabilă, facesuperfluăoriceanalizăacriteriuluireferitorladeţinereadecătrefuncţionarulvizatacalităţiideadministratororiasociatînvreofirmăcucapitalmixtsauprivat.

Pentruacestemotive,înnumelelegiihotărăşte:Admite, înparte, acţiunea formulatăde reclamantaM.M.D. în contradictoriul

cupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.Anulează în parte hotărârea nr.442 din data de 16.11.2011 pronunţată de

pârâta Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (dosar nr.34/2011),respectivpunctele4şi5dinhotărâreareferitoarelaCapitolulIIdincerereapetentei(discriminareaacesteiaprindisponibilizare).

Obligă partea susmenţionată să emită o nouă hotărâre prin care să fieînlăturate consecinţele faptei discriminatorii şi să se restabilească situaţiaanterioarădiscriminăriiconstatatăprinprezentahotărâre.9. Discriminare indirectă. Cunoașterea unei limbi străine ca și condiţie departicipare la concurs de ocupare aunor locuri demuncă.Aspecte juridicetratate:

discriminiareindirectă; condiţieaparentneutră; testul justificării obiective de un scop legitim, iar metodele de

atingereaaceluiscopsuntadecvateșinecesare.SENTINŢA NR. 76 din 05.09.2008, Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţiacomercială,decontenciosadministrativşifiscal

Pe rol: judecarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal promovată dereclamanta M.E.F. – A.N.A.F. – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita încontradictoriucupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiavândca obiect anularea Hotărârii nr.43/2008 emisă de Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată iniţial la TribunalulHarghita la data de 26.02.2008 sub nr.344/96/2008, reclamantaDGFPHarghita asolicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării,anulareahotărâriinr.43/09.01.2008emisădepârât.

Înmotivare searatăcăprinhotărâreaatacatăpârâtuladecis căanunţuldindata de 15.5.2008 pentru ocuparea unor posturi în cadrul DGFP Harghita estediscriminatoriu conform art.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea şisancţionarea tuturor formelor de discriminare, fapta încadrându‐se în prevederileart.7 alin.2 OG nr.137/2000. Reclamanta consideră hotărârea nelegală, întrucâtconţinutul anunţuluidin15.05.2007pentruocupareaunorposturi încadrulDGFPHarghitacareimpuneacaşicondiţiispecificecunoaşterealimbiimaghiaredecătre

80

candidaţi nu este discriminatoriu, prevederile art.2 OG nr.137/2000 neavândaplicabilitateînaceastăsituaţie.Condiţiaspecificăprincarelisecereacandidaţilorcunoaşterea a limbiimaghiare sau să aibă limbamaternămaghiara sau să fie deetniemaghiară,nuimpuneaangajareapersoanelordinrândulminorităţiimaghiare,ci se dorea angajarea unor persoane fără deosebire de rasă, etnie, naţionalitate,limbă, religie etc. care cunoşteau limba maghiară, aceasta fiind o competenţă, oaptitudine a unor persoane aparţinătoare oricărei naţionalităţi, etnii. Art.9 dinOGnr.137/2000 prevede că nu se poate restrânge dreptul angajatorului de a refuzaangajarea unor persoane care nu corespund cerinţelor ocupaţionale în domeniu,dacă aceste cerinţe sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele deatingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare. Astfel, în judeţul Harghita, undepopulaţia majoritară, de 84,57%, este vorbitoare de limbămaghiară, cunoaştereaacestei limbide cătreangajaţiiDGFPestenecesară, învedereacomunicării cu toţicontribuabiliipentru îndeplinireascopuluidebază,colectareadetaxeşi impozite.Contribuabiluluiaparţinândpopulaţieiminoritareînjudeţiseasigurăposibilitateacomunicării în limba lui maternă prin condiţia cunoaşterii limbii române, scris şivorbit, condiţie impusă de art.50 lit.b din Legea nr.188/2000 privind StatutulFuncţionarilorPublici.ŞiaceastăcondiţieimpusădeLegeanr.188/2000arputeafiinterpretată în înţelesulHotărâriinr.43/2008aCNCDca fiindunadiscriminatorie,pebazădelimbă,însăprinaceastaseînţelegecompetenţadeacunoaşteolimbă,aşacum trebuie înţeleasă şi condiţia specială impusă prin anunţul DGFP Harghita.Reclamantaconcluzioneazăcă,înacestecondiţii,angajareaunorpersoaneîncalitatedefuncţionaripublicicucondiţiacunoaşteriilimbiicomunităţiiîncareîşidesfăşoarăactivitateaestejustificatăobiectiv,iarmetodaesteadecvatăşinecesară,cuatâtmaimult cu cât nu există în cadrul DGFP Harghita aproape niciun post care nu arjustificacunoaşterealimbiimaghiare.Asigurareacomunicăriinemijlociteîntrepărţieste impusă şi de Carta Europeană a limbilor regioanle sau minoritare sauConvenţia‐cadrupentruprotecţiaminorităţilornaţionale.

Faţă de cele prezentate mai sus, reclamanta arată că nu se impune nicisancţionareacontravenţionalăadirectoruluiexecutival instituţiei,K.E.,cuamendăîncuantumde1000lei.

Pârâtul CNCD a formulat întâmpinare şi, invocând excepţia necompetenţeimaterialeainstanţeiînsoluţionareaplângerii,asolicitatdeclinareacompetenţeiînfavoareaCurţiideapel,înraportdedispoziţiileart.10dinLegeanr.554/2004.

Prin sentinţa nr.594 din 10.04.2008, soluţionarea cauzei a fost declinată înfavoareaCurţiideApelTârgu‐Mureş.

Înfaţaacesteiinstanţe,CNCDainvocatexcepţianetimbrăriiacţiunii,întrucât,neavând ca obiect venituri publice, reclamanta nu poate beneficia de scutirea detaxădetimbruconformart.17dinLegeanr.146/1997privindtaxeledetimbru.

ReclamantaaratăcăprinLegeanr.282/24.10.2007,RomâniaaratificatCartaEuropeană a limbilor regionale sau minoritare, iar conform acesteia, precum şi alegislaţieiinterne,persoaneleaparţinândacestorminorităţisăfiedepeste20%dinnumărul locuitorilor din unitatea administrativ teritorială respectivă, ceea ce înspeţă se justifică, cu atâtmaimult cu câtmajoritatea posturilor scoase la concurs

81

presupunerelaţiilecupublicul.Câtpriveşteexcepţianetimbrăriiinvocatădepârât,reclamanta solicită respingerea acesteia întrucât, conform art.17 din Legeanr.147/1997, Ministerul Finanţelor este scutit de taxă de timbru indiferent dacăobiectulcereriiîlreprezintăvenituripublicesaunu.

Examinândacţiuneaprinprismamotivelorinvocate,precumşiaînscrisurilordepusedepărţiladosar,instanţaconstată:

Cuprivirelaexcepţianetimbrăriiacţiunii,excepţieinvocatădepârâtulCNCD,art.17 din Legea nr.146/1997 prevede că sunt scutite de taxă judiciară de timbrucererile şiacţiunile, inclusiv căiledeatac formulate,potrivit legii,deSenat,CameraDeputaţilor,PreşedinţiaRomâniei,GuvernulRomâniei,CurteaConstituţională,Curteade Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi deMinisterul Finanţelor, indiferent de calitatea procesuală a acestora, precum şi celeformulatedecelelalte instituţiipublice, indiferentdecalitateaprocesualăaacestora,cândaucaobiectvenituripublice.

Dininterpretareasistematicăşigramaticalăaacestordispoziţii legalerezultăcăcererileşiacţiunileMinisteruluiFinanţelorsuntscutiteîntoatesituaţiiledeplatataxeijudiciaredetimbru,doarcelelalteinstituţiipublice,alteledecâtceleenumeratelimitativ în teza I a art.17, sunt scutite de taxă judiciară de timbru atunci cândcererile lor au ca obiect venituri publice. Aşa fiind, cum DGFP Harghita este oinstituţie din cadrul Ministerului Finanţelor, excepţia netimbrării acţiunii estenefondatăurmândafirespinsăcaatare.

Cât priveşte fondul cauzei, instanţa consideră acţiunea ca fiind nefondatăpentruurmătoareleconsiderente:

Art.2alin.1OGnr.137/2000defineştediscriminareaca fiindoricedeosebire,excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă,religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenenţa la ocategoriedefavorizatăsauoricealtcriteriucarearecascopsauefectrestrângereasau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, adrepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale sauadrepturilor recunoscutedelege, în domeniul public, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii alevieţiipublice.

Conformaceluiaşiarticolalin.4,oricecomportamentactivoripasivcareprinefectelepe care legenerează favorizează saudefavorizeazănejustificatori supuneunuitratamentinjustsaudegradantopersoană,ungrupdepersoanesaucomunităţiatrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe dacă nu intrăsubincidenţalegiipenale.

La data de 15.05.2007DGFPHarghita a dat publicităţii anunţuri (inclusiv înMonitorulOficialParteaaIII‐anr.317din11.05.2008)pentruocupareaa12posturivacante ale instituţiei, unele în Miercurea Ciuc, altele în Odorheiul Secuiesc şiCristuruSecuiesc.Înconţinutulacestoranunţuri,caşicondiţiespecificăobligatorie,se impunea cunoaşterea limbii maghiare de către candidaţi. Ponderea populaţieimaghiare în cele 3 localităţi este: în Miercurea Ciuc 81,8%, Odorheiul Secuiesc95,7%şiCristuruSecuiesc95,1%.Situaţia în aceste zonecreeazănecesitateadeaproteja comunitatea românească, cao comunitateminoritară în aceste regiuni, iar

82

serviciile publice trebuie oferite în concordanţă cu nevoile celor pentru care seoferă. Aşa cum rezultă din adresa nr.21981/28.09.2007 emisă de reclamantă,posturile în cadrul instituţiei sunt ocupate în proporţie aproximativă cu cea apopulaţiei maghiare din zonele respective de vorbitori de limbă maghiară. Într‐adevăr, art.2 alin.3 din OG nr. 137/2000 prevede că nu constituie discriminarecriteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pebaza criteriilor prevăzute la alin.(1), faţă de alte persoane atunci când acesteprevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateşinecesare.

Angajareaunorpersoaneîn funcţiipublicedinrândulminorităţilornaţionalepoate avea caracterul demăsură afirmativă în înţelesul dispoziţiilor legale demaisus, însă ea nu se poate menţine şi după atingerea scopurilor pentru care a fostadoptată, aşa cum prevede de altfel şi Convenţia‐cadru pentru protecţiaminorităţilornaţionale. În condiţiile în care, în speţă,procentul angajaţilordintr‐ocomunitatedinaceastă instituţiecorespundeaproximativcuprocentulcomunităţiirespective înzona încare îşiaresediul,măsurileafirmativenupot fimenţinute încontinuare,altfelarcreaele înseleosituaţiede inegalitate.Dinexaminarea fişelordepostseconstatăcăîntreposturileanunţatedereclamantălaconcursuneledintreacesteaimplicăactivitateaderelaţiicupublicul,altelenu.Deasemenea,şiceleareimplicăactivitateacupubliculsuntde2tipuri;tipinvestigaţiişitipcasierie.Pentruocuparea celor 5 posturi care nu presupun activitatea de relaţii cu publicul,condiţionarea cunoaşterii limbii maghiare nu are nicio justifiacre obiectivă,încălcându‐sedispoziţiileart.7alin.2dinOGnr.137/2000careprevădcăconstituiecontravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea ocupării unui post prinanunţsauconcurs,lansatdeangajatororidereprezentantulacestuia,deapartenenţala o categorie defavorizată, de vârsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv deconvingerilecandidaţilor,cuexcepţiasituaţieiprevăzutelaart.2alin.(9).

Cât priveşte cele două tipuri de posturi care implică activitatea cu publicul,trebuieprecizat cădacă activităţile de casieriepresupun, într‐adevăr, cunoaşterealimbiimaghiare, nicio altămăsură neputând fi considerată ca adecvată, angajareapersoanelor care vorbesc limba maghiară având astfel o justificare obiectivă înactivitateade investigaţie, datoritănaturii acestei activităţi, angajareapersoanelorcarevorbesclimbamaghiarăareojustificareobiectivă,iarmăsurilesuntadecvateşinecesare doar în condiţiile în care procentul vorbitorilor de limbă maghiară dincadruldiferitelorcompartimente,servicii,birourisemenţineaproximativlanivelulprocentelorvorbitorilordelimbămaghiarădincomunitate.Astfel,lainvestigaţiipotfitrimisepersoanedincadrulinstituţieicarevorbesclimbacelorinvestigaţi.

Invocarea de către reclamantă, ca şi justificare pentru condiţia specificăimpusă,adrepturilorcetăţeniloraparţinândminorităţilornaţionaledeaseadresa,în relaţiile cu instituţiile publice, în limba minorităţii, nu are astfel o justificareobiectivă, cuatâtmaimultcucât întindereadreptuluipropriunusepoate facecuîncălcareadreptuluiceluilalt.

Faţădeacesteconsiderente,Curteaapreciazăcăpârâtaapronunţathotărâreaatacată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legislaţiei interne şi internaţionale în

83

materie, motiv pentru care acţiunea în contencios administrativ pentru anulareaacesteiaurmeazăafirespinsăcanefondată.

10. Discriminare directă. Desfacerea contractului demuncă pe criteriul deapartenenţăsindicală,liderisindicali.Aspectejuridicetratate:

discriminareadirectă; criteriuldeapartenenţăsindicală.

SENTINŢA NR. 104F din 04.08.2009, Curtea de Apel Braşov, Secţia decontenciosadministrativşifiscal

Pe rol pronunţarea asupra acţiunii formulate în temeiul Legii contenciosuluiadministrativ de reclamanta SC UPRUC TAP‐SDV SA, în contradictoriu cu pârâtulConsiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anulare actadministrativ.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Braşov subnr.1045/62/2009,reclamantaSCUPRUCTAP‐SDVSAasolicitatanulareaHotărâriinr.789/4.12.2008 pronunţată de Colegiul Director din cadrul Consiliului Naţionalpentru CombatereaDiscriminării, iar în subsidiar reducerea amenzii aplicate prinaceastăhotărârelaminimullegalde400lei.

În susţinerea acţiunii reclamanta a arătat că a fost sancţionată de pârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriicuamendăînsumăde4000leiurmare a sesizării formulate de Sindicatul Liber Nitramonia Rompiro Făgăraş cuprivire la nerespectarea prevederilorminimale ale contractului colectiv demuncăunic la nivel naţional, lucru prelungit la 14‐16 ore pe zi, neacordarea repausuluisăptămânalangajaţilor,ameninţareaşişantajareaangajaţilorşidesfacereailegalăadouăcontractedemuncă,respectivalideruluişiavicelideruluidenucleudincadrulsindicatuluinouînfiinţatîncadrulsocietăţii,SindicatulLiberNitramonia.

Reclamantaaarătatcăadecisdesfacereacontractului individualdemuncăadoi angajaţi –M.D.C. şiM.D.S. – ca urmare a dificultăţilor financiare ale societăţiiîncepândcudatade5.03.2008,data împlinirii termenuluidepreavizde30dezilelucrătoare.

Reclamanta a arătat că cei doi angajaţi au contestat la Tribunalul Braşovdeciziiledeîncetareacontractelorindividualedemuncă.

Reclamantaaarătat că ladatade31.01.2008ceidoi angajaţi au fost aleşi înfuncţiilede liderşivicelider încadrulnouluinucleusindical,deşi făceaupartedinSindicatulTehnomet,existentdinanul2002.

Reclamanta a susţinut că scrisoarea recomandată cu confirmare de primireprincareis‐aaduslacunoştinţăconstituireanouluinucleusindicalaajunslasediulsocietăţiiladatade6.02.2008,fiindtrimisăladatade4.02.2008,datapoştei.Deci,ladata de 5.02.2008, data emiterii deciziilor de concediere a celor doi salariaţi,conducerea societăţii nu avea cunoştinţă de înfiinţarea unui nou nucleu sindical,astfel că nu se poate invoca faptul că desfiinţarea celor două locuri demuncă arelegăturăcucalitateadelider,respectivvicelideracelordoiangajaţi,neexistânduntemeialinvocăriidiscriminării.

84

Reclamanta a precizat că nu a angajat în perioada următoare persoane peposturi similare, aspect ce rezultă şi din adeverinţa nr.751/17.03.2008contrasemnatăpentruconfirmaredeITMFăgăraş.

Reclamantaamai susţinut cădesfacerea celordouăcontracte individualedemuncăaavutloccaurmareadificultăţiloreconomicealesocietăţiişiareorganizăriiactivităţii,astfelcănuaveaobligaţiaanunţăriiAJOFMdespreacesteconcedieri.

Reclamanta a precizat că unul dintre cei doi salariaţi disponibilizaţi estereangajat în societate în urmadeciziei Tribunalului Braşov începând cu data de 1septembrie2008, iar celălalt salariat a renunţat la contestaţia formulată, refuzândreîncadrareaînsocietateîncursulprocesului.

Reclamanta a considerat că amenda aplicată, respectiv suma de 4000 lei,maximul prevăzut de lege estemult preamare faţă de fapta imputată, astfel că asolicitatinstanţeireducereacuantumuluiacesteialasumade400leiminimullegal.

Pârâtul ConsiliulNaţional pentruCombatereaDiscriminării a depus la dosarîntâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a TribunaluluiBraşov. În susţinerea acestei excepţii pârâtul a arătat că este o autoritate publicăcentrală şi că potrivit art.16 alin.18, art.20 alin.7,8,9,10 din OG nr.137/2000coroboratecudispoziţiileart.3alin.1Codprocedurăcivilăşiart.10alin.1dinLegeanr.55/2004competenţadesoluţionarerevineCurţiideApel.

Prin sentinţa civilă nr.301/CA/16.03.2009 pronunţată de Tribunalul Braşov –secţiacomercialăşidecontenciosadministrativşifiscalîndosarulnr.1045/62/2009s‐a admis excepţianecompetenţeimateriale aTribunaluluiBraşov şi s‐a declinat înfavoareaCurţiideApelBraşovcompetenţadesoluţionareaacţiunii.

PârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiadepusladosarocompletare a întâmpinării prin care a solicitat respingerea plângerii formulateîmpotriva hotărârii sale nr.789/4.12.2008, arătând că în urma analizării întregiidocumentaţii aflate la dosar s‐a constatat că cele sesizate de Sindicatul LiberNitramonia Rompiro Făgăraş constituie tratament discriminatoriu potrivitprevederilorOG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelordediscriminare.

Astfel, desfacerea contractelor de muncă ale liderului şi viceliderului unuisindicat reprezintă o discriminare a celor douăpersoanepe criteriul apartenenţeisindicaleşiaduceatingeredreptuluilamuncăfărăaexistaojustificareobiectivă.

Analizândprobeleadministrateîncauzăinstanţareţineurmătoarele:Prin Hotărârea nr.789/4.12.2008 s‐a stabilit că desfacerea contractului de

muncă reprezintă o discriminare a celor două persoane conform art.2 alin.1 şi 4coroborat cu art.5dinOGnr.137/2000 şi s‐adispus sancţionarea SCUPRUCTAP‐SDVSAcuamendăcontravenţionalăînvaloarede4000leiconformart.26alin.1dinacelaşiactnormativ.

Instanţa constată că în mod temeinic pârâtul Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării a reţinut faptul cădesfacerea contractelordemuncăaleliderului şiviceliderului sindicatului reprezintăodiscriminareaacestoraavând învedereapartenenţalaoorganizaţiesindicală.

85

Prin această atitudine se aduce atingere dreptului de asociere prevăzut deart.37dinConstituţiaRomâniei.

Pe cale de consecinţă în mod corect pârâtul a constatat că reclamanta asăvârşit contravenţia prevăzută la art.2 alin.1 şi 4 coroborat cu art.5 din OGnr.137/2000.

Referitor la cuantumul amenzii aplicate instanţa constată că acesta esteexagerat,pârâtulaplicândmaximulprevăzutdeart.26dinOGnr.137/2000.Avândîn vedere însă faptul că reclamanta se află la prima abatere şi că urmare apromovării contestaţiilor împotriva deciziilor de desfacere a contractelorindividuale de muncă a procedat la reîncadrarea unuia dintre cei doi salariaţiconcediaţi şi la achitarea către aceştia a drepturilor salariale restante, instanţa vareduce cuantumul amenzii între limitele legale prevăzute de art.26 din OGnr.137/2000,respectivlasumade1000lei.Instanţaconsiderăcăaceastăsancţiuneeste de natură să îndeplinească rolul educativ şi preventiv specific sancţiunilorcontravenţionale.Pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte contestaţia formulată depetenta SC UPRUC TAP‐SDV SA împotriva hotărârii nr.789/4.12.2008 emisă deConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriişivareducesancţiuneaamenziicontravenţionaleîncuantumde4000deleilasancţiuneaamenziicontravenţionaleîncuantumde1000delei.11. Discriminare directă – promovarea în grad în funcţie de forma deînvăţământabsolvită–formalazisaufărăfrecvenţă.Egalitateînmuncă.SENTINŢANR.178din20.01.2009,CurteadeApelBucureşti

Deliberândîntemeiulart.256Codprocedurăcivilă,Curteareţine:Prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată la data de 22.07.2008,

reclamantulMinisterul Internelor şi ReformeiAdministrative, în contradictoriu cuConsiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei ca prinhotărâreacesevapronunţasăanulezehotărâreanr.401din12.11.2007pronunţatădeColegiulDirectoralCNCD.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că, Colegiul Director al CNCD aconstatatprinhotărâreapronunţatăexistentauneifaptedediscriminarepotrivitOG137/2000şiarecomandatministeruluisăaplicecorect legea, însensulrespectăriiprincipiului egalităţii de şanse şi înlăturarea tratamentului discriminatoriu aplicatabsolvenţilorAcademieidePoliţie„AlexandruIoanCuza”delaformadeînvăţământfără frecvenţă, comparativ cu absolvenţii de la forma de învăţământ cu frecvenţăobligatorie.

Tratamentul discriminatoriu reţinut de CNCD consistă în faptul căabsolvenţilorAcademieidePoliţiecareauurmatformadeînvăţământcufrecvenţăobligatorieliseacordăprimulgraddeofiţerdupăîncheiereastudiilor,fărăasusţinevreun examen în acest scop, în timp ce absolvenţii formei de învăţământ cufrecvenţă redusă sunt nevoiţi să participe şi să promoveze examenul în vedereatreceriiîncorpulofiţerilordepoliţie.

86

Reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu aveaobligaţia potrivit legii contenciosului administrativ de a se îndrepta cu plângereprealabilăcătreCNCD,însensulrevocăriihotărâriinr.402/2007,întrucâthotărâreapronunţatăesteunactadministrativjurisdicţional,putândfiatacatdirectlainstanţadecontenciosadministrativ,întermende15zile,potrivitdisp.art.20alin.10dinOG137/2000,privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare.

Prinurmare,acţiuneareclamantuluiformulatădupămaibinede7luni,aparecatardivformulatăînraportdetemeiuldedreptinvocatînprecedent.

Seadmiteexcepţiadetardivitate.Se respinge acţiunea reclamantului Ministerul Internelor şi Reformei

Administrative în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminăriişiS.L.,catardivformulată.12.Discriminare directă – concediere criteriul de gen – sarcină.Tratamentdiferenţiat pe criteriu de gen/graviditate în acordarea salariului și adrepturiloraccesorii,cumarfibonuriledemasă.SENTINŢANR.197din24.03.2011,CurteadeApelCluj,SecţiaComercială,deContenciosAdministrativşiFiscal

S‐a luat în examinare acţiunea în contencios administrativ formulată dereclamantaSCTERAPIASA, încontradictoriucupârâtaD.A.V. şiConsiliulNaţionalpentru Combaterea Discriminării – Colegiul Director, în calitate de emitent alhotărâriinr.302/2010,avândcaobiectanulareactadministrativ.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 4 ianuarie2011, reclamantaSCTERAPIASAachematînjudecatăpepârâtaD.A.V.,solicitândinstanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărâriinr.302/2010emisădeConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că prin hotărâreanr.302/10.11.2010ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiasancţionatînmodnelegalsocietateareclamantăcusancţiuneaavertismentului,deşideciziadeîntrerupere temporarăaactivităţiisalariateiD.A.V.a intervenitdatorităcondiţiiloreconomicenefavorabile.

Întrerupereatemporarăaactivităţiis‐afăcutîntemeiulart.52alin.(1)lit.d)dinCodulmuncii. În baza acestui text de lege, pentrumotive economice, tehnologice,structuralesausimilareangajatorulpoatesuspendacontractulindividualdemuncăalsalariatuluiîncazulîntreruperiitemporaredeactivitatefărăîncetarearaportuluidemuncă.

Precizează ca societatea a fost nevoită să dispună întreruperea temporară aactivităţiipentruunnumărde53desalariaţidincadruldepartamentuluicomercial.Iarlafinal,cei53desalariaţiaufostconcediaţiîntrucâtcondiţiileeconomicenuaupermismenţinerea acestora, societatea fiind nevoită să desfiinţeze locurile lor demuncă.Atâtîntrerupereatemporarăaactivităţii,câtşiconcediereasalariaţilors‐aufăcutcurespectareaprevederilorlegiişiînmodtransparent,ocaziecucarecomisiaparitară la nivel de societate a semnat Protocolul comisiei paritare la 10 ianuarie2010.PrinacestProtocol,Sindicatul încalitatedereprezentant legalal intereselor

87

salariaţilorarecunoscutatâtveridicitateacauzelorcareaudeterminatdesfiinţarealocurilor de muncă, cât şi necesitatea concedierii salariaţilor ale căror locuri demuncăaufostdesfiinţate.

Deşi pârâta urma să fie concediată, decizia a fost revocată dinmomentul încarepârâtai‐afăcutcunoscutfaptulcăesteînsărcinată.

Datorită condiţiilor economice nefavorabile determinate de criza financiarăsocietateaafostnevoităsădispunăîntrerupereatemporarăaactivităţiiîncondiţiileart.52 alin.(1) lit.d) şi art.53 alin.(1) din Codul muncii. Pe durata întreruperiitemporareaactivităţiipârâtanuaprestatmuncăpentruangajator,nus‐aprezentatla serviciu şi a fost plătită conform prevederilor art.53 alin.(1) din Codul muncii,respectivcu75%dinsalariuldebazăcorespunzătorloculuidemuncăocupat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminăriis‐aopusadmiteriiacţiunii.

Deliberând,Curteareţineurmătoarele:PârâtaasesizatConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriicuprivire

la faptul că a fost trimisă în şomaj tehnic fiind singura dintre cei 53 de angajaţiafectaţideaceastămăsurăcareafostretribuităcu75%dinsalariuldebază,nucu100%,acestfaptdatorându‐seînexclusivitatestăriisaledegraviditate.

ExaminândsesizareacucareafostînvestitColegiuldirectorareţinutcăpârâtaD.A.V. a fost expusă unui tratament discriminatoriu din cauza stării sale degraviditate.

Discriminarea reprezintă o faptă de diferenţiere bazată pe un criteriu careatingeundreptfărăsăexisteojustificareobiectivă.

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului îndomeniu,diferenţadetratamentdevinediscriminareatuncicândseinducdistincţiiîntre situaţii analoge şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificarerezonabilăşiobiectivă. Instanţaeuropeanăadecis înmodconstantcăpentrucaoasemenea încălcare să se producă „trebuie stabilit că persoane plasate în situaţiianalogesaucomparabile, înmaterie,beneficiazădeuntratamentpreferenţialşicăaceastădistincţienu‐şi găseştenicio justificareobiectivă sau rezonabilă”. Curtea aapreciatprinjurisprudenţasacăstatelecontractantedispundeoanumitămarjădeaprecierepentruadeterminadacăşiîncemăsurădiferenţeleîntresituaţiianalogesaucomparabilesuntdenaturăsăjustificedistincţiiledetratamentjuridicaplicate(ex.: Fredin împotriva Suediei, 18 februarie 1991; Hoffman împotriva Austriei,23 iunie 1993, Spadea şi Scalambrino împotriva Italiei, 28 septembrie 1995,StubbingsşialţiiîmpotrivaRegatuluiUnit,22octombrie1996).

În hotărâreadată în cazul Thlimmenos împotrivaGreciei din 6 aprilie 2000,Curteaaconcluzionatcă„dreptuldeanufidiscriminat,garantatdeConvenţie,esteîncălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate înstiuaţii analoge, fără a oferi justificări obiective şi rezonabile, dar şi atunci cândstatele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective şi rezonabile, persoaneaflateînsituaţiidiferite,necomparabile”.

Conform Curţii Constituţionale a României (ex. Deciziile nr.168/1998 şi294/2001), situaţiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariaţi

88

determină soluţii diferite ale legiuitorului în ceea ce priveşte salarizarea acestora,fără ca prin această soluţie să se încalce principiul egalităţii, care nu semnificăuniformitate.

„Principiulegalităţii îndrepturişialnediscriminăriiseaplicădoarsituaţiiloregaleori analoge, iar tratamentul juridicdiferenţiat, instituit în considerereaunorsituaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări” (Deciziarn.108din14februarie2006aCurţiiConstituţionale).

În concluzie, există o diferenţiere dacă persoanele aflate în situaţii similaresunt tratate în mod diferenţiat, sau dacă persoane aflate în situaţii diferite sunttratateînmodidentic.

Potrivitart.2,alin.(1)dinOGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatututor formelor de discriminare, republicată, „prin discriminare se înţelege oricedeosebire,excludere, restricţiesaupreferinţă,pebazăderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială,convingeri,sex,orientaresexuală,vârstă,handicap,boalăcronicănecontagioasă,infectareHIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice”.

Potrivit art.6dinOGnr.137/2000privindprevenirea şi sancţionarea tututorformelor de discriminare, republicată, constituie contravenţie, conform prezenteiordonanţe, discriminarea unei persoane pentrumotivul că aparţine unei anumiterase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate,respectivdincauzaconvingerilor,vârstei, sexuluisauorientării sexualeaacesteia,într‐unraportdemuncăşiprotecţiesocială,cuexcepţiacazurilorprevăzutedelege,manifestatăînurmătoareledomenii:

a) încheierea,suspendarea,modificareasauîncetarearaportuluidemuncă;b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncă sau a

salariului;c) acordareaaltordrepturisocialedecâtcelereprezentândsalariul;d) formarea,perfecţionarea,reconversiaşipromovareaprofesională.Potrivit art.10 din Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi de

tratament între femei şi bărbaţi „(1)Maternitatea nu poate constitui unmotiv dediscriminare.

(2)Oricetratamentmaipuţinfavorabilaplicatuneifemeilegatdesarcinăsaudeconcediuldematernitateconstitituiediscriminareînsensulprezenteilegi.

(3)Esteinterzissăisesoliciteuneicandidate,învedereaangajării,săprezinteuntestdegraviditateşi/sausăsemnezeunangajamentcănuvarămâneînsărcinatăsaucănuvanaştepeduratadevalabilitateacontractuluiindividualdemuncă.

(4)Suntexceptatedelaaplicareaprevederiloralin.(1)acele locuridemuncăinterzise femeilor gravide şi/sau care alăptează, datorită naturii ori condiţiilorparticularedeprestareamuncii.

(5)Concediereanupoatefidispusăpedurataîncare:(a)femeiasalariatăestegravidăsauseaflăînconcediudematernitate;

89

(b)angajatulseaflăînconcediudecreştereşiîngrijireacopiluluiînvârstădepânăla2ani,respectiv3aniîncazulcopiluluicuhandicap.

(6) Este exceptată de la aplicarea prevederilor alin.(5) concedierea pentrumotive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentuluiangajatorului,încondiţiilelegii.

(7) La încetarea concediului dematernitate sau a concediului de creştere şiîngrijirea copilului învârstădepână la2ani, respectiv3ani încazul copilului cuhandicap, salariata/salariatul aredreptul de a se întoarce la ultimul locdemuncăsau la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente şi, deasemenea,deabeneficiadeorice îmbunătăţireacondiţiilordemuncă lacarear fiavutdreptulîntimpulabsenţei.

Stareadegraviditate,conformtratatelorinternaţionaleîndomeniu(Directiva76/207/CEE) şi al legislaţiei interne (Legea nr.202/2002, OUG nr.96/2003),reprezintă o situaţiadiferită a femeilor, care trebuie tratată înmoddiferit faţădealtesituaţii,însensulîncareînacesttimpnusepotmodificaveniturilesalarialesaucontractuldemuncăalangajaţilor,subniciunmotiv.

Astfel, Colegiul Director a reţinut în mod corect că pârâtei i‐a fost încălcatdreptullamuncă,criteriuldiferenţieriifiindstareasadegraviditate.

În conformitate cu OUG nr.96/2003 angajatorul are obligaţia respectăriiprincipiuluiprotecţieimaternităţiişisecurităţiifemeilorgravidesauacelorcareşi‐aureluatactivitateadupăperioadadelăuzie,înceeacepriveşteriscurilecarelepotafectasănătateaşisecuritatea.

Angajatorul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra stării degraviditateasalariateişinuvaanunţaalţisalariaţidecâtcuacordulacesteia.Stareadematernitatenupoateconstituimotivdediscriminare.

Salariatagravidăestefemeiacareanunţăînscrisangajatorulasuprastăriisalefiziologicedegraviditate şi anexeazăundocumentmedical eliberatdemediculdefamiliesaumediculspecialistcaresăatesteaceastăstare.

Privind justificarea obiectivă, prin jurisprudenţa sa, Curtea Europeană aDrepturilor Omului a arătat că justificarea obiectivă şi rezonabilă trebuie săurmăreascăunscoplegitim,şimăsuraaplicatătrebuiesăfieproporţionalăcuscopulurmărit; în cazul tratamentului diferit bazat pe rasă, culoare sau origine etnicănoţiuneadejustificareobiectivăşirezonabilătrebuieinterpretatăîntr‐omanierăcâtse poate de strictă (D.H. şi alţii împotrivaCehiei, 13noiembrie 2007, Sampanis şialţiiîmpotrivaGreciei,5iunie2008).

Înanalizascopuluilegitim,trebuieanalizatăexistenţaacestuiscopraportatladreptul atins prin diferenţiere (spre exemplu, conform Convenţiei europene adrepturilor omului, libertatea de exprimarepoate fi restrânsăpentruurmătoarelescopuri legitime: pentru securitatea naţională, integritatea teritorială, protecţiasănătăţii,moralei,reputaţieisauadrepturiloraltora,pentruaîmpiedicadivulgareade informaţii confidenţiale, pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puteriijudecătoreşti).

90

În analiza metodei adecvate şi necesare, trebuie stabilit dacă prin metodaaleasăseatingescopuldoritşidacăexistăsaunualtemetodeprincarescopulpoatefiatins,fărăacreaosituaţiededifenţiere.

Întrucâtesteinterzisămodificareacontractuluidemuncăînperioadasarcinii,nupoateexistaojustificareobiectivăprivindfapteledescriseînsesizareaînaintatăConsiliului.

În domeniul discriminării, sarcina probei este împărţită între petent şireclamat (OG nr.137/2000, art.20 alin.6: „Persoana interesată are obligaţia de adovediexistenţaunorfaptecarepermitasepresupuneexistenţauneidiscriminăridirectesauindirecte,iarpersoaneiîmpotrivacăreias‐aformulatsesizareaîirevinesarcinadeadovedicăfaptelenuconstituiediscriminare”;Directiva2000/78,art.10;DirectivaConsiliului2000/43/CE,art.8: „Statelemembre iaumăsurilenecesare, înconformitate cu sistemul juridic propriu, astfel încât, atunci când o persoană seconsiderălezatăprinnerespectareafaţădeeaaprincipiului„egalităţii”şiprezintă,în faţa unei jurisdicţii sau a unei alte instanţe competente, fapte care permitprezumţiaexistenţeiuneidiscriminăridirectesauindirecte,sărevinăreclamantuluisarcinadeadovedicănuaviolatprincipiul„egalităţii”).

Împărţirea sarcinii probei este un principiu aplicat ferm în domeniuldiscriminării de Curtea Europeană de Justiţie (ex.: Vasiliki Nikoloudi împotrivaOrganismosTilepikoinonionElladosAE,10martie2005,ReginaîmpotrivaSecretaryofStateforEmployment,exparteNico/eSeymour‐SmithşiLauraPerez,9februarie,1999,B.F.CadmanîmpotrivaHealth&SafetyExecutive,3octombrie2006,Centrumvoorgelijkheidvankansenenvoorracismebesttrijgind împotrivaFirmaFerynNV,10 iulie 2008, Jamstallhetsombudsmannen împotriva Orebro lans lansting, 30martie2000).

AcestprincipiuesteaplicatşideCurteaEuropeanăaDrepturilorOmului: „înaceastă materie se aplică inversarea sarcinii probei, astfel încât dacă un aplicantaratăexistenţaunuitratamentdiferenţiat,Guvernulareobligaţiadeademonstracăaceastă diferenţiere de tratament este justificată obiectiv” (D.H. şi alţii împotrivaCehiei, 13 noiembrie 2007, Sampanis şi alţii împotriva Greciei, 5 iunie 2008);„privindexistenţaelementelorsusceptibiledeaconstituiprobepentrua transferasarcinaprobeicătrestat,nuexistăimpedimenteproceduraleînaadmiteprobesauformule predefinite aplicabile în aprecierea acestora; o astfel de concluzie estesprijinitădeevaluarea liberăaprobelor, inclusivunastfelderaţionamentdecurgedinfapteleşiobservaţiilepărţilorcontractante;probelepotdecurgedincoexistenţaunor indicii ori prezumţii suficient de puternice, precise şi concordante: în plus,nivelulconvingeriinecesarepentruaajungelaoconcluzieparticulară,şireferitorlaacesta, privind distribuirea sarcinii probei este legat intrinsec de specificitateafaptelor,naturasusţinerilorşiadreptuluiinvocat”(D.H.şialţiiîmpotrivaCehiei,13noiembrie2007,SampanisşialţiiîmpotrivaGreciei,5iunie2008).

Reclamata nu a făcut dovada prin documentele prezentate că tratamentulaplicatpârâteinuaavut labază stareadegraviditate aacesteia, aşa cumprevedeart.20alin.6dinOGnr.137/2000privindprevenireaşicombatereatuturorformelordediscriminare,republicată.

91

Pârâta a invocat un tratament mai puţin favorabil în comparaţie cu ceilalţisalariţi/colegi prin emiterea a două decizii la scurt timpuna de cealaltă, în primadecizie acordându‐se pentru un număr de 53 de salariaţi plata salariului deîncadrareînproporţiede100%şitichetedemasă,iarînprivinţapârâteis‐ahotărâtacordareauneiretribuţiide75%şifărătichetedemasă.

Delamomentullacareaanunţatcăesteînsărcinatăangajatorulaînceputsădispună o serie de măsuri care au culminat cu suspendarea activităţii prinnerespectarea etapelor dinOUGnr.96/2003privindprotecţiamaternităţii la loculdemuncă.

Pârâtei i‐a fost aplicat un tratament diferit faţă de ceilalţi angajaţi dinsocietate,tratamentcerezultădindeciziilediferiteluatelaunintervalfoartescurtdecătreconducereaSCTERAPIASAprinsuspendareaactivităţiişiretribuireasacuo retribuţie de 75% comparativ cu restul colegilor săi care au beneficiat de oretribuţiede100%şibonuridemasă.

Prin acest tratament diferenţiat, aplicat de către angajator, pârâta a fostsupusăpedeoparte laun tratamentostil, iarpedealtăparte i‐au fostdiminuateveniturile salariale prin suspendarea activităţii (şomaj tehnic) şi modificareacontractuluidemuncă,dincauzastăriidegraviditate.

Directivele Uniunii Europene în domeniu (ex. Directiva Consiliului2000/43/CE, prin art.15) solicită statelormembre Uniunii Europene aplicarea desancţiuniefective,proporţionaleşidescurajante.Proporţionalitateasepoateasiguraprin acordarea graduală a amenzii, în funcţie de gravitatea faptei, între limitelestabilitedelege.Limitareaaccesuluilaunlocdemuncăpentruofemeiegravidăareo gravitate deosebită, modificarea contractului de muncă în această situaţieafectând,petermenlung,ofamilieîntreagă.

Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării areţinut corect faptul că măsura luată de angajator de întrerupere temporară aactivităţiiarfifostdeterminatădestareadegraviditateasalariatei.

Reclamantasusţinecă:‐ măsura întreruperii temporare a activităţii a fost luată din motive

independente de voinţa angajatorului fiind determinată de criza economico‐financiarăcareaafectatRomânia,inclusivactivitateaangajatorului;

‐ măsura întreruperii temporare a activităţii a fost luată cu respectareaprevederilorlegale,respectivart.52alin.(1)lit.d)şiart.53alin.(1)dinCodulmuncii;atât Codul muncii, PUG nr.96/2003 privind protecţia maternităţii, cât şi alte actenormativenuexcepteazăfemeileînsărcinatedelaaplicareamăsuriideîntreruperetemporarădeactivitateîncazulapariţieişimenţineriimotivelorprevăzutedeart.52alin.(1)lit.d)dinCodulmuncii.

Apărarea nu este pertinentă reclamata nefăcând dovada prin documenteleprezentate,cătratamentulaplicatpârâteinuaavutlabazăstareadegraviditateaaacesteia, aşa cum prevede art.20 alin.6 din OG nr.137/2000 privind prevenirea şicombatereatuturorformelordediscriminare,republicată.

Faptulconcedieriicelor53desalariaţidupăexpirareaşomajuluitahnicnuarenicio legătură cu celedouădecizii de suspendare.Toţi cei 53de salariaţi din care

92

face parte şi pârâta se aflau în situaţii identice/analoge/comparabile, cel puţin înperioada14.01.2010–25.01.2010.

Reclamanta a susţinut căpârâtanu a fost convocată la şedinţa organizată înperioada09‐13februarie2010dinurmătoareleconsiderente:

- pentrufaptulcăeraînsărcinată,figurânddejaînevidenţasocietăţii;- pentru faptul că şedinţa a avut loc la Covasna, ceea ce ar fi însemnat ca

petiţionarasăşofeze,parcugânddistanţa,dus‐întors,delaTimişoaralaCovasnapetimpdeiarnă;

- pentru faptulcă,dinraportuldeevaluare întocmitdemediculdemedicinamunciirezultăcăpetiţionaraaveaconsemnatlapct.1brisculdeaccidenterutiere;

- laşedinţaorganizatăînperioada09‐13februarie2012laCovasnasocietateanuaconvocatsalariateleînsărcinate.

Reclamantanuaprobatînsăîmprejurareacărestulangajatelorînsărcinatenuau fost convocate, dimpotrivă, din convocările depuse la dosarul cauzei rezultă cădoamnaD.M.,aflatăîntr‐osituaţiesimilarăcuceaareclamantei,afostconvocatăşiaparticipat la acea şedinţă. De asemenea, raportulmedicului demedicinamuncii afostîntocmitdoarîndatade12.02.2010.

Pentruacestemotive,înnumelelegiihotărăşte:Respingeacţiunea formulatădereclamantaSCTERAPIASA încontradictoriu

cupârâtaD.A.V.şiConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiîncalitatedeemitentalhotărâriinr.302/2010,avândcaobiectanulareactadministrativ.

13.Discriminaredirectă.Hărţuire.Concedierepecriteriuldevârstă.ÎncheiereŞedinţapublicădela20.02.2013,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐adeContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol se află pronunţarea în cauza de contencios administrativ privind pereclamantaBursadeValoriBucureştiîncontradictoriucupârâţiiConsiliulNaţionalpentru Combaterea Discriminării, L.A. şi V.I., având ca obiect anulare actadministrativ.

ReclamantaBursadeValoriBucureştisolicităadmitereaacţiuniiastfelcumafost formulată. Solicită să se constate că toate plângerile formulate de pârâtă însensulcăarfifostdiscriminatăsecircumscriutezeipotrivitcăreiaarfifostprodusăo concedierenelegală, respectiv că s‐ar fi făcutpresiuni învederea înlăturării saledin organizaţie. Reclamanta arată că s‐a invocat de către pârâta L. A. că scopulurmăritdeBVBarfi fost legatdeideeaîntineririipersonaluluiinstituţiei.Or,aratăreclamanta,prinprobeleadministrateîndosars‐audemontatafirmaţiilesaleşis‐ademonstrat că decizia de concediere este legală şi temeinică.Maimult, decizia numaipoateficontestatăînmomentuldefaţă,avândînvederedataemiteriişisituaţiaîn fapt. În consecinţă, prezumţia de legalitate de care se bucură decizia deconcedierenumaipoate fi răsturnată, iar ideeauneidiscriminări care ar fi dus laconcediereestenelegalăşinetemeinică,astfelcănusepoatereţineoipotezăîncareangajatorul,deşiaacţionateronatşidiscriminatoriuşiaconcediatunangajat,totuşidecizia de concediere respectivă să fie legală şi temeinică. Având în vedere acestaspect, faptul că nu poate exista o contradicţie logică între ideea unei concedieri

93

discriminatorii şi a unei decizii legale şi temeinice şi faptul că în cauză caracterullegal şi temeinic al deciziei de concediere nr.502/2011, situaţia că prezumţia delegalitateaacesteianumaipoatefirăsturnată,nusepoateajungedecâtlaconcluziacăîncauzănuexistădiscriminare.

Reclamantamaiaratăcăprinprobeleadministrateademonstrat faptulcă laconcediere a avut în vedere două criterii, respectiv experienţa şi pregătirea, iarpârâta a avut opoziţie care adefavorizat‐o faţă de colegele dindepartamentul demarketing. Astfel, în ceea ce priveşte experienţa, pârâta era angajată în cadruldepartamentuluimarketingdinanul2010,faţădecelelaltedouăcolege,careerauîndepartament din anul 2006 şi, respectiv, 2007. Reclamanta arată că situaţia estesimiliară şi în privinţa evaluărilor concretizate prin fişele de evaluare, respectivdoamnaL.A. aveapunctajemaimici decât celelaltedouă colege.Mai arată că s‐auadministratprobedincarearezultatcădinperspectivaambelorcriteriiafostpeopoziţie inferioară colegelor sale. Reclamantamai arată că un alt aspect reţinut deCNCDafostcăs‐arfiavutînvederedreptcriteriudedepartajareoevaluareexternă,concluziebazatăpeoadresă.Reclamantaaratăcănus‐aavutînvedereoevaluareexternă la selecţie şi că aceasta a fost irelevantă pentru restructurarea postuluipârâtei,darCNCD,înciudacelorînvederate,aajunslaconcluziacontrară.

În ceea ce priveşte susţinerea că s‐ar fi avut în vedere caracterul vârstei laconcediere,reclamantaaratăcăşiaceastaesteneadevărată.Solicităsăseobservecăaproximativ jumătate din salariaţii săi aveau vârsta apropiată de cea a persoaneiconcediate şi cu privire la acest aspect solicită să fie avute în vedere anexa careconţine copiile actelor de identitate ale angajaţilor şi cea din care rezultă căpersoanelecareauatribuţii înrelaţiicupubliculauvârstapeste40deani.Faţădeaceste înscrisuri ar trebui exclusă de plano ideea că s‐a urmărit o întinerire apersonalului.Oasemeneapoliticăarfiincompatibilăcusituaţiadefaptexistentăîninstituţie.Totodatădinanexărezultăcăunadintrepersoaneleconcediateerafoartetânără, fapt care de asemenea contrazice susţinerile CNCD privind scopulconcedierilor.

În ceea cepriveştemoduldeadministrareamărturiilorpersoanelor audiatede CNCD în cursul investigaţiei, reclamanta arată că au fost reţinute în specialdeclaraţiiledatedeT.M.şiD.D.,primapersoanăavândodisputălegalăcuBVB, iarcea de a doua persoană fiind concediată în aceeaşi perioadă. Astfel că existăsuspiciunea că declaraţiile celor două persoane sunt subiective. Mai arată că atâttimpcâtdeclaraţiilelornusecoroboreazăcunicioaltăprobădindosardincaresăreiasăpoliticade întinerireapersonalului,CNCDnuar fi trebuitsăaibă învedereaceste declaraţii. Mai mult, există alte două mărturii care sunt favorabile şi care,suspect,aufostînlăturatedeCNCDfărăoexplicaţie,respectivmărturiileaparţinânddoamnei B. şi doamnei R. din care rezultă criteriile avute în vedere la selecţiaangajaţilor.

Pentru toate motivele arătate, reclamanta solicită admiterea acţiunii,precizândcănusolicităcheltuielidejudecată.

Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitărespingerea acţiunii şi menţinerea hotărârii emise de instituţie ca fiind legală şitemeinică.Aratăcădindocumentaţiadepusăladosarreiesefărăputinţădetăgadăfaptulcămotivelecareaustat labazaconcedieriidoamneiL.A.suntcutotulaltele

94

decâtcelearătatedeBVB.Astfel,persoanacareaocupatpostuldoamneiL.A.dupăconcediere a fost mult mai tânără şi fără experienţă în domeniul respectiv,„specialistrelaţiipublice”,lucrucarepresupuneocupareadeimagineaînexteriorainstituţiei,concluziacarerezultăestecăs‐aavutînvederecriteriulvârstei.Maimult,în baza art.20 alin.6 din O.G. nr.137/2000, BVB avea obligaţia, în faţa CNCD, de aproduce probe din care să rezulte că nu s‐a avut în vedere criteriul vârstei laconcediereadoamneiL.A.Orinstituţianuaprodusacesteprobe,astfelcăs‐aajunslaconcluziacăBVBasăvârşitofaptădediscriminareprinreţinereadreptcriteriudeconcediere a vârstei.Mai arată că renunţarea la judecată din dosarul ce a avut caobiect contestaţia salariatei împotriva deciziei de concediere nu poate duce laconcluzia că decizia respectivă ar fi fost legală şi nediscriminatorie, astfel cum sesusţine de reclamantă. Solicită respingerea acţiunii şimenţinerea deciziei ca fiindlegalăşitemeinică.

Pârâta L.A. arată că lasă la aprecierea instanţei soluţia şi că nu solicităcheltuielidejudecată.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitateapărţilorsădepunăconcluziiscrise,amânăpronunţarealadatade27.02.2013.Sentinţacivilănr.932din06.03.2013,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐adeContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol se află pronunţarea în cauza de contencios administrativ privind pereclamantaBursadeValoriBucureştiîncontradictoriucupârâţiiConsiliulNaţionalpentru Combaterea Discriminării, L.A. şi V.I., având ca obiect anulare actadministrativ.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la20.02.2003, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parteintegrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şipentruadaposibilitateapărţilor sădepunăconcluzii scrise, a amânatpropunereasuccesivla27.02.2013şiladatadeastăzi,cândahotărâturmătoarele:

Curtea,deliberândîncondiţiileart.260C.p.civ.,constatăurmătoarele:PrinacţiuneaînregistratăperolulCurţiideApelBucureşti–SecţiaContencios

AdminsitrativşiFiscalladatade07.03.2012,reclamantaBursadeValoriBucureştiSAîncontradictoriucupârâţiiConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriişi L.A. a solicitat anulareaHotărârii nr.40/31.01.2012 emise deCNCD şi obligareapârâţilorlasuportareacheltuielilordejudecatăocazionatedesoluţionarealitigiului.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă, că prin Hotărâreanr.40/31.12.2012, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut„incidenţa art.2 din OG nr.137/2000 în sensul în care ne aflăm în prezenţa uneiexcluderipebazacriteriuluidevârstă,comparabilcualţiangajaţidincadrulBurseide Valori Bucureşti SA, mai tineri, care a avut ca efect înlăturarea exercităriidreptului demuncă în condiţii egale (...)” şi a dispus sancţionarea cu avertismentcontravenţionalaBurseideValoriBucureştiS.A.

Reclamanta critică hotărârea nr.40/2012 pe motiv că pârâtul a dispussancţionareasafărăcaBursadeValoriBucureştiSAsăfiîntreprinsvreoacţiunesaumăsurădiscriminatorie.

95

Reclamanta susţine că nu se poate aprecia existenţa unui tratament diferitaplicatunorpersoanedecâtprincomparaţiecu tratamentulaplicataltorpersoaneaflateînsituaţiianalogesaucomparabile.

Menţioneazăcăautoritateapârâtăaanalizattrunchiatsaueronatprobatoriuladministrat şi a reţinut greşit că Bursa de Valori Bucureşti SA nu ar fi răsturnatprezumţiasimplădediscriminarecearrezultadindepunereauneipetiţiidecătrepârâtaL.A.

Maimult,susţinecăprobatestimonialăafostadministratădiscriminatoriudecătre CNCD, fiind încălcat principiul dreptului la apărare al Bursei de ValoriBucureştiSA, iarconsemnărilemembrilorechipeideinvestigaţiinusuntbazatepedeclaraţiile semnate ale celor interogaţi, unele explicaţii oferite de persoaneleaudiatefiinddistorsionatesauincomplete.

Reclamanta susţine că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în favoareapârâtei L.A. sunt lipsite de caracterul obiectiv şi nu prezintă credibilitate, iardeclaraţiile date de martorii audiaţi cu ocazia investigaţiei în favoarea Bursei deValoriBucureştiSAaufostomisedinanalizapârâtei,demonstrândmodulpărtinitorîncareCNCDaanalizatprobatoriul.

Bursa deValori Bucureşti SAmenţionează că restructurarea celor 5 posturi,inclusivcelalpârâteiL.A.,aavutlabazăcriteriulexperienţeiprofesionale,respectivrezultatul evaluării interne, iar concluziile CNCD, în sensul că restructurareaposturilornus‐arfifăcutpebazaunorcriteriiclare,suntgreşite.

Însensulcăladatarestructurăriiposturilor,încadrulDirecţieideMarketingşiRelaţii Internaţionale îşi desfăşurau activitatea 5 angajate (din care 4 au fostîncadratepeposturilerespective înanii2006şi2007, iarL.A. în2010), iarpârâtaaveaexperienţaceamairedusăîncadruldepartamentului.

Susţine că postul pârâtei şi cel al colegei de departament, D.D., au fostrestructurate pe criterii de experienţă profesională şi pe baza rezultatelorevaluărilor interne, iar nu prin raportare la vârstă. Chiar dacă persoanele care aurămas pe posturi în cadrul Direcţiei Marketing şi Relaţii Internaţionale sunt maitinere decât pârâta, acestea au o experienţă profesională mai îndelungată îndomeniulrelevantşiauobţinutunpunctajmaimarelaevaluareainternă.

BursadeValoriBucureştiSAaarătatcăautoritateapârâtăfaceconfuzieîntreevaluareainternăşievaluareaexternă.Prinadresanr.10612/31.08.2011transmisăInspectoratului Teritorial deMuncă Bucureşti s‐a comunicat că evaluările externenuaustatlabazarestructurăriiposturilor.Evaluareaexternăaconstatînsusţinereaa două teste dintre care unul de inteligenţă şi unul de identificare a înclinaţiilorangajaţilor.

Alte argumente susţinute de reclamantă în sensul în care nu a existat olegătură între vârsta pârâtei şi decizia Bursei de Valori Bucureşti SA arată căsusţinerilepârâteiînfaţaCNCDînsensulcăeliberareasadinfuncţiearreprezenta„punctul culminant” al unor presiuni şi hărţuiri din partea conducerii Bursa deValoriBucureştiSA,cearfiavutlabazăconsiderentelegatedevârstă(cureferirelavârsta de 43 de ani),mai exact directorul general numit în funcţie în septembrie2011 ar fi început, odată cu instalarea la conducerea Bursei, o campanie de

96

„întinerire a colectivului” şi că reducerea postului pârâtei s‐a datorat faptului căpârâta nu se mai afla la „vârsta primei tinereţi”, sunt infirmate de probeleadministrate.

Reclamanta arată că salariaţii care îşi desfăşoară activitate în DMRI, avândatribuţii ce implică relaţionarea directă cu persoane din afara Bursei, inclusiv cuclienţi,investitori,instituţiialepieţei,societăţilistateetc.,auvârstemaimaridecâtpârâta(G.A.expertfinanciar53deani,N.M,contabilşef,54deani).

Ocupareaacestorposturidepersoanecuvârstapeste40deaniestearătatdereclamantă că demonstrează caracterul fals al susţinerilor pârâtei potrivit căroraBursa de Valori Bucureşti SA ar urma o politică de „întinerire a personalului”, iarconcluziaCNCDcănuarfifăcutodovadăcontrarăsusţinerilorpârâteiestegreşită.

Menţioneazăcăprindecizianr.1165/9.12.2010s‐aluatmăsurarestructurăriipostuluiocupatdeopersoanămai tânărădecâtpârâta,respectivT.G., învârstăde26deani.

Din probele administrate reclamanta susţine că sunt elemente care nu secorelează cu imaginea pe care L.A. încearcă să o creeze referitor Bursei de ValoriBucureştiSAşianumeaceeadeangajatorcareîşidiscrimineazăsalariaţiipecriteriidevârstă.

ÎnacestecondiţiisusţinecăBursadeValoriBucureştiSAnupoatefiţinutăsărăspundă contravenţional şi solicită anularea Hotărârii nr.40/2012 prin care s‐adispussancţionareaacesteiacuavertismentcontravenţional.

Reclamanta arată că în cauză nu există o diferenţă de tratament, conformprevederilor OG 137/2000 („deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă”săvârşită de o persoană); nu există o justificare obiectivă şi rezonabilă a acesteidiferenţede tratament;nuexistăunscopalactuluidediscriminareoriunefectalacestuia care să constea în restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sauexercitării unor libertăţi sau drepturi politice, economice, sociale sau culturalerecunoscuteprinlege.

Menţionează că în mod constant CEDO a decis că diferenţa de tratamentdevine discriminare numai în situaţia în care intervin „distincţii între situaţiianaloagesaucomparabile,fărăcaacesteasăsebazezepeojustificarerezonabilăşiobiectivă”. Orice diferenţă de tratament nu semnifică, înmod automat, încălcareaprincipiuluiegalităţiidetratament.

Existenţa unui tratament diferit pentru situaţii de acelaşi gen trebuie să fieapreciată prin raportarea la scopul şi la mijloacele utilizate cu privire la măsuraluată,astfelcumaarătatinstanţaeuropeană.

Reclamanta susţine că pârâta L.A. nu a fost defavorizată şi nu a fost supusăniciunei măsuri discriminatorii de natură să atragă în sarcina Bursei de ValoriBucureştiSAvreoformăderăspunderecontravenţională.

Bursa de Valori Bucureşti SA arată că pârâta nu a fost supusă vreaunuitratamentdiferenţiat,măsurareorganizăriidispusădeaceastaaavut învederenunumaipostulpârâtei,ci şialteposturi, inclusivpostuluneipersoanemai tinerecapârâta.

97

Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii şianulareaHotărâriinr.40/21.01.2012princares‐adispusînmodgreşitsancţionareaBurseideValoriBucureştiSAcuavertismentcontravenţional.

Îndrept,acţiuneaafostîntemeiatăpeLegeanr.554/2004.Pârâta L.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca

nefondată.Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a depus

întâmpinareprincareasolicitatrespingereaacţiuniicaneîntemeiată.La termenul de judecată din 21.11.2012, pârâta L.A. a solicitat suspendarea

judecăţii în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.p.civ, până la soluţionarea dosaruluinr.51271/3/2011aflatperolulTribunaluluiBucureşticarearecaobiectcontestaţialadeciziadeconcediere,iarinstanţaarespinscaneîntemeiatăaceastăcererepentrumotivelereţinuteprinîncheiereadeşedinţădelaaceltermen.

Ladatade21.12.2012,pârâtaL.A. adepus ladosarocererederenunţare lapetiţiaînregistatălaCNCDsubnr.3946/2011întemeiulart.247C.p.civ.,iarinstanţaa respins această cerere la termenul de judecată din 13.01.2013, pentruconsiderentelearătateînîncheiereadeşedinţădelaaceltermen.

Analizând actele şi lucrările din dosar în raport de susţinerile părţilor şi deprevederilelegaleincidenteîncauză,Curteareţineurmătoarele:

PrincerereadechemareînjudecatăreclamantaBursadeValoriBucureştiSAacontestatHotărâreanr.40/31.01.2012emisădeCNCDprincares‐areţinutcăfapteleprezentate de L.A. intră sub incidenţa dispoziţiilor art.2 alin.1, art.6 lit.a) din OGnr.137/2000şis‐adispussancţionareaBurseideValoriBucureştiprinreprezentantlegalV.I.,directorgeneral,cuavertisment.

Prin actul contestat, pârâtulCNCDa reţinut că a fost sesizat cuprivire la unposibil comportament discriminatoriu la adresa petentei L.A., care are la bazăcriteriul vârstei, iar modalitatea de individualizare a faptei constă în desfacereacontractului individual de muncă prin Decizia nr.502/2011, avându‐se la bazăcriteriulinvocat.

CNCD a reţinut, în esenţă, că s‐a efectuat un raport de investigare, conformart.20 alin.5 dni OG nr.137/2000 şi, în urma investigaţiei, a rezultat cărestructurarea unui număr de 5 posturi în Departamentul Marketing şi RelaţiiInternaţionale a fost dispusă de Consiliul de Administraţie al Bursei de ValoriBucureştiSA(hotărâreanr.74/2010).

PârâtulareţinutcăBursadeValoriBucureştiSAnuaprecizat,înclar,criteriilecareaufostavuteînvedereladisponibilizareacelor5persoane,implicitapetentei,menţionându‐sefieexperienţaprofesională,fieevaluări,fieexperienţaprofesionalăşirecomandărileşefilorierarhici.

S‐a constatat că testările/evaluările nu au constituit fundament pentrurestructurarea posturilor în cadrulBursei deValori Bucureşti SA conform adreseiBVB către ITM 10612/31.08.2011, iar cu privire la experienţa profesională s‐aconstatatcănuafostcriteriudereferinţăîndisponibilizare,avândînvederecazuluneisalariatedisponibilizatedeşiaveaoexperienţăconsiderabilăpepostulocupat(D.D.). De asemenea, s‐a constatat că în cadrul Analizei Operaţionale a Bursei deValoriBureştiSAaufoststabilitealtecriteriideconcediere:experienţaprofesionalăşiactivitatea.

98

DindeclaraţiiledirectoruluiDMC(DirecţiaMarketingComunicare)a rezultatcănuaufostobiectivecriteriiledeconcediere/restructurareşiasusţinutcănus‐aefectuatoevaluareprofesionalăapersoanelordisponibilizate.

Şeful departamentului Marketing şi Relaţii Internaţionale (unde a lucratpetenta)adeclaratcănuaavutcunoştinţăde intenţiaconduceriidearestructuradouăposturi,contrazicândapărărileBurseideValoriBucureşti însensulcă luareadecizieideconcedieres‐adispusînurmapropunerilorşefilordedepartamente.

Pârâtul a reţinut că decizia cu privire la posturile restructurate a aparţinutdirectoruluiexecutivalBurseideValoriBucureştiSA,domnulV.I.

Prin actul contestat s‐a reţinut că în cauză sunt întrunite, cumulativ,elementele constitutive prevăzute de art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, deoarecediferenţa de tratament este bazată pe un criteriu interzis în sensul că ne aflăm înprezenţa unei excluderi pe baza criteriului vârstă comparabil cu alţi angajaţi dincadrul Bursei de Valori Bucureşti SA, mai tineri, ce a avut ca efect înlăturareaexerciţiuluidreptuluilamuncă,încondiţiiegale,reţinândastfellegăturadirectădecauzalitateîntrecriteriulvârsteişitratamentuldiferenţiat(excluderea).

Reclamanta critică hotărârea CNCD pe motiv că a fost administrată în moddiscriminatoriu proba testimonială, fiind încuviinţată doar petentei şi că s‐auînlăturat în mod nejustificat şi nemotivat declaraţiile acelor persoane care aususţinutpoziţiaBurseideValoriBucureştiSA.

Criticareclamanteiseconstatăcăestenefondată,autoritateapârâtăadispusefectuareaunei investigaţii încareau fost luatedeclaraţii şide laaltepersoane înafaracelornominalizatedepetentă.CNCDnuaînlăturatnejustificatsaunemotivatprobele fiind vorba de o apreciere a relevanţei acestora sub aspectul utilităţii,pertinenţeişiconcludenţeiînconstatareafaptei.

Reclamanta amai arătat că în fapt nu a întreprins nicio acţiune saumăsurădiscriminatorie şi că pârâtul şi‐a fundamentat concluziile pe declaraţiile date demartorii indicaţi de pârâtă ale căror mărturii nu erau credibile, înlăturândnejustificat declaraţii în sens contrar celor făcute de martorii Bursei de ValoriBucureşti.

Susţinerile reclamantei se constată că nu pot fi reţinute. Proba testimonialăîmpreunăcucelelalteprobeadministrateformeazăconvingereacuprivirelasoluţiapronunţată.

În cauzăau fostdepuse înscrisuridin care rezultăexpres căBursadeValoriBucureştiSAprindirectorulV.I.aurmăritsă„miştedinlocniştepersoanecaresuntacolodelaînfiinţareabursei),conformdeclaraţiilorfăcutedepârâtulV.I.,iaraceastadovedeşte că a urmărit întinerirea colectivului din Direcţia Marketing şi RelaţiiInternaţionale,atitudinepăstratăşidupăîncetareafuncţieisale.

Reclamantasusţinecănuaufostaudiaţimartoricaresădeclarecănuauauzitasemenea afirmaţii făcute de domnul V.I., însă probele administrate conduc laconcluziacăs‐adorit înlăturareapersoanelormai învârstă(careerauacolo„de laînfiinţare”) şi nu prin aplicarea unor criterii obiective, impersonale raportat lapersoaneledisponibilizateprintrecares‐aaflatşiL.A.

99

Caatare,nusepoateapreciacăpârâtulCNCDaadministratprobeîntr‐unmodpărtinitor,concluziileautorităţiiau fostbazatepe toateprobeleadministrateşinunumaipeprobatestimonială.

PetentaL.A.adepuslaCNCDactelemedicalepentruanxietateşiaarătatcăasuferit de aceasta după revenirea la conducerea Bursei de Valori Bucureşti SA adirectoruluiV.I.carerepetacătrebuiasăreîntinereascăpersonalulBurseideValoriBucureştiSA.Reclamantaasusţinutcădirectoruloîntreba„decenumergelasală,de ce nu slăbeşte” şi îi spunea că „nu trebuie să‐şi pună speranţe în Consiliul deAdministraţieialBurseideValoriBucureştiSApentrucănumaidumnealuiestecelcarevaluadecizii”.

Susţinerile petentei L.A. s‐au confirmat prin probele administrate, dindeclaraţiilemartorilor,înscrisuriledepuselaCNCDşidinraportuldeinvestigaţie.

Criticareclamanteiînsensulcănuaexistatunactdediscriminareseconstatăneîntemeiată.

În cauză a existat o diferenţă de tratament concretizată prin excluderea(concedierea) săvârşită de Bursa de Valori Bucureşti SA, în condiţiile în care nu aexistatojustificareobiectivăşirezonabilăaacesteidiferenţe(declaraţiialeşefuluidedepartament cănu se impunea restructurarea), iar scopul actuluidediscriminareafostînlăturareaexercităriidreptuluilamuncăîncadrulBurseideValoriBucureştiSA.

Deasemenea,aexistat„distincţieîntresituaţiianaloagesaucomparabile,fărăcaacesteasăsebazezepeojustificarerezonabilăşiobiectivă”,însensulconcedieriireclamantei,deşinu se impunea restructurarea şidesfiinţareapostului,din cadruldepartamentuluipârâtaL.A.,aceastafiindînvârstăînraportcuceilalţisalariaţi,iardirectorulgeneralaurmăritîntinerireacolectivului.

Pentru aceste considerente, constatând că Hotărârea nr.40/31.01.2012 estelegală,înbazaart.18dinLegeanr.554/2004şiprevederileOGnr.137/2000,Curteavarespingeacţiuneacaneîntemeiată.14. Discriminare directă. Egalitate în muncă. Recunoașterea vechimii înprofesiajuridică.SENTINŢANR.3553din16.12.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul NaţionalpentruCombatereaDiscriminării,avândcaobiectanulareact.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII‐aContencios Administrativ şi Fiscal la data de 7 august 2008 sub nr.4793/2/2008reclamantul Ministerul Justiţiei a chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţionalpentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se vapronunţa să dispună anularea Hotărârii nr.397/21.05.2008, prin care ConsiliulDirector al CNCD a constatat discriminarea prin neluarea în calcul a vechimii înspecialitate, conform art.93 din Legea nr.567/2004 perioada în care C.P. şi‐adesfăşuratactivitateaîncadrulbarourilorînfuncţiadesecretar.

100

ÎnmotivareaacţiuniireclamantulainvocatnecompetenţaConsiliuluiNaţionalpentru Combaterea Discriminării în a recomanda ori a impune, sub sancţiune,adoptareasaumodificareunuiactnormativsauaunordispoziţiilegale,astfelcumaprocedatprinhotărâreaconstestată,arătândcăreglementareaorinereglementarea,prin legeoriprintr‐unaltactnormativ,aunordrepturiexcedecadrul legalstabilitprin OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor dediscriminare, acest act normativ trasând competenţele CNCD exclusiv în ceea cepriveştemoduldeaplicareadispoziţiilorlegalecareinstituiedrepturileîndiscuţie.

Totodată,cuprivirelaacelaşiaspect,sesusţinecădispoziţiileart.2al.1dinOGnr.137/2000 stabilesc criteriile pe baza cărora poate fi stabilită existenţa uneidiscriminări, astfel: „prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere,restricţiesaupreferinţă,pebazăderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronicănecontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şioricealtcriteriucarearecascopsauefect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişialibertăţilorfundamentalesauadrepturilorrecunoscutedelege, îndomeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice”.

Interpretând aceste prevederi legale, rezultă fără niciun echivoc că OGnr.137/2000 supune analizei CNCD numai drepturile recunoscute de lege, fără aatribui acestuia competenţa de a impune adoptarea ori modificarea unui actnormativ.

Totodată, din examinarea cuprinsului OG nr.137/2000 rezultă că legiuitorulnuaavut învederemoduldereglementareaunorrelaţii socialeprin legeorialteacte normative, folosindu‐se sintagme cum sunt: „exercitarea următoarelordrepturi” – art.1 alin.(2), „exercitarea drepturilor enunţate” – art.1 alin.(3),„restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii deegalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilorrecunoscute de lege” – art.2 alin.(1), „comportament discriminatoriu”, „persoanacareseconsiderădiscriminatăpoatesesizaConsiliul întermendeunandeladatasăvârşiriifapteisaudeladatadelacareputeasăiacunoştinţădesăvârşireaei”etc.

Înmodevident,exercitareaunordrepturisereferălamoduldeaplicareaunordispoziţii legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluţiilorlegislativealesedecătrelegiuitor,iarînafaralegii,nuputemvorbidediscriminare,însensulOGnr.137/2000,cumodificărileşicompletărileulterioare.

De asemenea, se mai susţine şi faptul că însuşi Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminăriiareţinut în jurisprudenţasacă:„învirtuteaart.61alin.1dinConstituţie,autoritatealegiuitoare,Parlamentul,arecompetenţasămodifice,săabroge ori să completeze prevederi legale, aceste atribuţii aparţinând înexclusivitateautorităţiilegiuitoare”.

Pefondsesusţinecăintenţialegiuitoruluiafostaceeadearecunoaştedreptvechime în specialitate doar acele funcţii şi activităţi ce presupun înmodnecesardobândireauneiexperienţeprofesionalecepoatefivalorificatădirectîncadrulnoiifuncţii, dobândită în cadrul anumitor unităţi, fie în domeniul justiţiei, fie cu

101

competenţeconexeacestuidomeniu,doar legiuitorul fiind înmăsurăsădeterminecondiţiile în care personalul auxiliar beneficiază de pensie de serviciu conformjurisprudenţeiCurţiiConstituţionale.

La data de 14.10.2008 a formulat cerere de intervenţie în interes propriuintervenienta P.C. solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentrumotivelearătatepelargîncerereadeintervenţie,ataşândcereriiînscrisuri.

Analizândacteleşilucrăriledosarului,Curteaareţinuturmătoarele:Urmare a sesizării formulate de petenta P.C. s‐a constituit dosarul

nr.656/2007,referitorlacaracteruldiscriminatoriualprevederilorart.93alin.1dinLegea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate alinstanţelorjudecătoreştişialparchetelordepelângăacestea,modificatăprinLegeanr.17/2006, iar prin Hotărârea nr.397/21.05.2008 a Colegiului Director alConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării s‐ahotărât, cumajoritatedevoturi amembrilor prezenţi la şedinţă, că faptele prezentate constituie tratamentdiferenţiatdinperspectivaprincipiuluiegalităţiişinediscriminării.

Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării adecis să recomande Ministerului Justiţiei corelarea prevederilor art.93 alin.1 dinLegeanr.567/2004,raportatlaprincipiulegalităţiişinediscriminării.

Pentru a hotărî astfel, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentruCombatereaDiscriminăriiareţinut, înesenţă,cădinanalizaart.93alin.1dinLegeanr.567/2004nusepoatereţineniciuncriteriupentrucarelegiuitorulaoptatasupraexcluderii categoriei de secretar din cadrul Baroului având în vedere situareaacestora într‐un regim de comparabilitate cu celelalte categorii de secretar dininstituţii similare,precumnotariatelede stat sauarbitrajelede stat, ceea cepoateatragedupăsineaplicabilitateaprincipiuluitranspusinstituireaunuitratamentegalpentrusituaţiicare,înfuncţiedescopulurmărit,nusuntdiferite.

Înraportdeprevederileart.2alin.1şi2dinOGnr.137/2000şiart.4şiart.16din Constituţia României, o situaţie discriminatorie poate apărea atunci cânddeosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa are la bază unul dintre criteriileprevăzute de art.2 alin.1 şi trebuie să se refere la persoane aflate în situaţiicomparabile,darcaresunttratateînmoddiferenţiatdatorităapartenenţeilorlaunadintrecategoriileprevăzutedetextuldelege.

Înraportdeart.14dinCEDO,jurisprudenţaCEDO,art.16alin.1şi47alin.1dinConstituţia România, art.1 alin.2 lit.i, art.2 alin.3, art.6 alin.1 lit.c din OGnr.137/2000, cumodificările şi completările ulterioare, art.5 alin.1 şi 2 din Codulmuncii, Colegiul Director a constatat întrunirea cumulativă a elementelorconstitutivecuprinseînart.2dinOGnr.137/2000şiimplicitexistenţauneisituaţiide diferenţiere din perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării, princonţinutulart.93alin.1dinLegeanr.567/2004privindstatutulpersonaluluiauxiliarde specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea,modificatăprinLegeanr.17/2006.

Analizândhotărâreacontestatăînraportdemotiveleinvocate,considerenteleşidispoziţiilelegalereţinuteşisusţinerilereclamantei,Curteaapreciazăacţiuneaîn

102

contencios administrativ formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată pentruurmătoareleconsiderente:

Aşa cum s‐a arătat, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocatfaptulcăColegiulDirectoralCNCDnueracompetentînarecomandaoriaimpune,subsancţiune, adoptarea saumodificarea unui act normativ sau a unor dispoziţii legale,astfel cum a procedat prin hotărârea contestată, arâtând că reglementarea orinereglementarea,prinlegeoriprintr‐unaltactnormativ,aunordrepturiexcedecadrullegalstabilitprinOGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelorde discriminare, acest act normativ trasând competenţele CNCD exclusiv în ceea cepriveştemoduldeaplicareadispoziţiilorlegalecareinstituiedrepturileîndiscuţie.

Această susţinere nu poate fi reţinută întrucât, aşa cum s‐a menţionat încuprinsul hotărârii contestate, CNCD a constatat că întrunirea cumulativă aelementelorconstitutivecuprinse înart.2dinOGnr.137/2000şi implicitexistenţaunei situaţii de diferenţiere din perspectiva principiului egalităţii şi alnediscriminării,princonţinutulart.93alin.1dinLegeanr.567/2004privindstatutulpersonaluluiauxiliardespecialitatealinstanţelorjudecătoreştişialparchetelordepelângăacestea,modificatăprinLegeanr.17/2006,potrivitart.14dinCEDO,art.16alin.1şiart.47alin.1dinConstituţiaRomâniei,art.1alin.2lit.i,art.2alin.3,art.6aln.1şi 2 din Codul muncii şi a decis să recomande Ministerului Justiţiei corelareaprevederilorart.93alin.1dinLegeanr.567/2004,raportat laprincipiulegalităţiişinediscriminării.

Colegiul Director, analizând jurisprudenţa sa anterioară, cât şi prevederilelegale, a constatat că în situaţia încarese invocăodeosebire,excludere, restricţiesau preferinţă ca rezultat al unei norme juridice, care are ca scop sau efectrestrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii deegalitateaunuidreptrecunoscutdelege,CNCDarecompetenţasoluţionăriicazuluirespectiv.

Colegiul Director a constatat că prin aplicarea şi prin efectul prevederilorart.93 alin.1 din Legea nr.567/2004, s‐a creat un tratament diferenţiat în cazulpensionării între alte persoane aflate în situaţii comparabile, pe baza criteriuluiapartenenţei la o categorie socio‐profesională, prin considerarea vechimii doarpentruanumiteprofesii,fiindexcluşiprinomisiunesecretariidebarou.

Prinurmare,HotărâreaColegiuluiDirectoravizatefecteleaplicăriiacestuiactnormativ,acesteefectereprezentândfaptuldiscriminatorreţinut,iarrecomandareanuavizatadoptareasaumodificareaunuiactnormativsauaunordispoziţiilegale,cicorelareaprevederilorart.93alin.1dinLegeanr.567/2004,raportatlaprincipiulegalităţiişinediscriminării.

Potrivitart.18şi19alin.1dinOGnr.137/2000,cumodificărileşicompletărileulterioare, Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectăriiprevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea cepriveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sauadministrative care contravin principiului nediscriminării, elaborează şi aplicăpolitici publice în materia nediscriminării, sens în care va consulta autorităţilepublice, organizaţiile neguvernamentale, sindicatele şi alte entităţi legale care

103

urmărescprotecţiadrepturiloromuluisaucareauunintereslegitimîncombatereadiscriminării.

De asemenea, în vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îşiexercităatribuţiileînurmătoareledomenii:a)prevenireafaptelordediscriminare;b)medierea faptelor de discriminare; c) investigarea, constatarea şi sancţionareafaptelordediscriminare; d)monitorizarea cazurilordediscriminare; e) acordareadeasistenţădespecialitatevictimelordiscriminării.

Prinurmare, în raportdeacestedispoziţii Curtea constată căprinhotărâreaatacată Consiliul nu şi‐a depăşit competenţele, aşa cum a susţinut reclamantul încerereadechemareînjudecată,exercitându‐şiatribuţiileînlimitelestabilitedelege.

Instanţade contencios administrativ în cauzade faţă trebuie să sepronunţeasupra legalităţii şi oportunităţii unor asemenea recomandări şi dacă acesterecomandări,princonţinutullorsuntdenaturăavătămaautoritateareclamantă.Or,din acest punct de vedere, se constată, în primul rând, că pârâtul nu a obligatMinisterulJustiţieisăadoptesausămodificeunactnormativsauuneledispoziţiilegale,ci a adoptat o dispoziţie de recomandare, prin care nu creează obligaţii în sarcinaacestuia,ciaconstatatosituaţiediscriminatorie,prinefectulaplicăriiuneiOrdonanţedeUrgenţă, alegând să adopte nişte îndrumări în vederea preîntâmpinării unei situaţiidiscriminatoriişiaîncălcăriiprincipiiloregalităţiişinediscriminării.

Fiind vorba despre o hotărâre cu caracter de recomandare, desigur căreclamantul poate adopta orice fel de reglementare, pe care o considerăcorespunzătoare, în sensul asigurării respectării principiilor arătate şi cucompetenţaacestuia.

Pefondulpetiţiei,Curteareţinecăpotrivitart.93alin.1dinLegeanr.567/2004privindstatutulpersonaluluiauxiliardespecialitatealinstanţelorjudecătoreştişialparchetelor de pe lângă acestea, modificată prin Legea nr.17/2006, constituievechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanţelorjudecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea au îndeplinit oricare dintrefuncţiile prevăzute la art.3, precum şi perioadele în care a îndeplinit, în cadrulinstanţelor jdecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelorarbitraje de stat sau departamentale şi fostelor notariate de stat, funcţia de:impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executorjudecătoresc,conducătordecarte funciară,arhivar,registrator,arhivar‐registrator,curier, referent, stenodactilograf, şef de cabinet, funcţionar, statistician, grefierdactilograf,grefieranalistprogramator,informatician.

Petiţionara intervenientă în cauza de faţă s‐a adresat CNCD susţinând că înperioada 1976 – 1979 a avut funcţia de grefier în cadrul Judecătoriei Câmpina,transferându‐se la Baroul Prahova în interes de serviciu, unde şi‐a desfăşuratactivitatea până în anul 1996, ca secretar, când, la momentul reorganizăriibarourilor, s‐a transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, unde îşidesfăşoară activitatea în calitate de grefier. În perioada când şi‐a desfăşuratactivitateaîncadrulBarouluiPrahova,organizareaşiexercitareaprofesieideavocatînRepublicaSocialistăRomâniaerasubordonatăMinisteruluiJustiţiei,potrivitart.6din Decretul nr.281/1954, care prevedea că activitatea avocaţională pe ţară este

104

îndrumată de Consiliul Central al Colegiilor de Avocaţi din R.P.R., iar MinisterulJustiţieiaveaconducereageneralăaactivităţiiîntregiiavocaturidinR.P.R.

Prinurmare,înaceaperioadă,avocaturaeraoactivitateorganizatădiferitdeorganizareadeacum,iarfuncţiadesecretarocupatădeintervenientăeraidenticăcuoricefuncţiedesecretaravutăînvederedetextulinvocatafidiscriminator,statutulsecretaruluide labarouriledeavocaţi fiind identiccusecretarul fostelornotariatedestat,depildă,careaucunoscutulteriororeorganizareaproapeasemănătoarecaabarourilordeavocaţi.

Or,nuexistăniciojustificareobiectivăînaconsideracăsecretaruldelabarouldeavocaţiar fidesfăşuratoaltăactivitatedecâtsecretarulde labiroulnotarialdenaturăa‐ldiferenţia,prinexcludereaperioadeidesfăşuratădeacestacavechimeînspecialitatepentruabeneficiadepensiedeserviciu,categoriadesecretarocupatădereclamantăfiindidenticăînraportdescopulurmărit,recunoaştereavechimiidespecialitate,cucategoriiledesecretardelanotariateledestatsauarbitrajeledestat.

Pentru aceste motive, în numele legii Curtea hotărăşte respingerea acţiuniiformulatede reclamantulMinisterul Justiţiei în contradictoriu cupârâtul ConsiliulNaţional pentru Combaterea Discriminării ca neîntemeiată. Admite cererea deintervenţieaccesorieîninteresulpârâtuluiformulatădeintervenientaP.C.15. Discriminare directă, criteriul de orientare sexuală, acordarea dedespăgubiri.SENTINŢANR.279din23aprilie2013,TribunalulConstanţa

Pe rol soluţionarea apelurilor civile având ca obiect – acţiune în răspunderecontractuală, formulate de apelantul reclamant N.D.M. şi de apelantul pârât A.G.,împotriva sentinţei civile nr. 22164/12.12.2011, pronunţată de JudecătoriaConstanţaîndosarulcivilnr.19462/212/2009încontradictoriucuintimaţiiexperţiîn domeniul discriminării – AsociaţiaAcceptRomânia şi ConsiliulNaţional pentruCombatereaDiscriminării.

Dezbaterileasupra fonduluicauzeiauavut loc înşedinţapublicădindatade16.01.2013şiaufostconsemnateînîncheiereadeşedinţădinaceadată,încheierecefaceparteintegrantădinprezentahotărâre.TribunalulConstanţaÎncheiere–16aprilie2013

Pe rol soluţionarea apelurilor civile având ca obiect – acţiune în răspunderecontractuală, formulate de apelantul reclamant N.D.M. şi de apelantul pârât A.G.,împotriva sentinţei civile nr. 22164/12.12.2011, pronunţată de JudecătoriaConstanţaîndosarulcivilnr.19462/212/2009încontradictoriucuintimaţiiexperţiîn domeniul discriminării – AsociaţiaAcceptRomânia şi ConsiliulNaţional pentruCombatereaDiscriminării.

Instanţa luând act de declaraţiile părţilor prezente în sensul că numai suntcereriprealabilede formlat, în temeiuldispoziţiilor art. 150CodProcedurăCivilă,constatăcauzaînstaredejudecatăşiacordăcuvântulpentrudezbateri.

Având cuvântul apărătorul apelantului reclamant arată că la data de28.06.2008 a avut loc un conflict în incinta barului Diva, conflict în cadrul căruia

105

pârâtul a adresat injurii reclamantului cu privire la orientarea sexuală, fapt ce i‐aîncălcatdreptullademnitatepersonală.

Se mai arată că reclamantul încheiase la data de 26.06.2008 un contractindividualdemuncăcuSCCDServCompanySRL,societatecăreiaîiaparţineabarul,urmânda fi angajat în funcţiadebarman începând cudatade1.07.2008. Înurmaacestuiconflictceaavutcaurmareînchidereabarului,reclamantulnuamaipututsălucrezecabarmanînacestbar.Prejudiciulmaterialpecarereclamantull‐asuferitcaurmareaactelordediscriminareefectuateînpublicdecătrepârâts‐aconcretizatînprimulrândprinpierderealoculuidemuncădincadrulbaruluiDiva.Înaldoilearând,întindereaprejudiciuluimaterials‐aconcretizatînimposibilitateadea‐şigăsiunlocdemuncăînConstanţa,fiindnevoitsăpărăseascăRomâniaşisăîşigăseascăunlocdemuncăînstrăinătate.

Se mai arată că, în egală măsură prejudiciul moral pe care l‐a suferitreclamantul este reprezentat de suferinţa psihică ce i‐a fost produsă ca urmare aactelor de discriminare efectuate în public de către pârât în seara de 28 spre29.06.2008,deteamadeanusemairepetaastfeldesituaţiichiardecătrepârâtsaupersoanelecarel‐auînsoţitînbarulDivaînnoapteaincidentului.

Faţăde celemenţionate se solicită a se constata că în cauză sunt îndeplinitecondiţiilerăspunderiiciviledelictualepentrufaptaproprieînpersoanaapelantuluipârâtA.G.

Cuprivirelacheltuieliledejudecatăsolicităasedaeficienţăprevederilorart.274alin.1C.pr.civ.şiobligarealaplataintegralăacheltuielilordejudecatăefectuatelafondulcauzei.

Cuprivire laapelul formulatdeapelantulpârât, solicitărespingereaacestuiaca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală, cuobligarea la plata cheltuielilor de judecată şi amânarea pronunţării pentru a sedepuneconcluziiscrise.

Având cuvântul apărătorul apelantului pârât, solicită respingerea apeluluiformulatdeapelantulreclamantN.D.M.,având învederecăreclamantulnua făcutdovadaexistenţeiunuicontractdemuncăvalabil încheiatcuSCCDServCompanySRL. De asemenea, contractul de muncă prezentat în instanţă nu poartă dovadaînregistrăriilaITM.Nuafostdoveditănicisusţinereapotrivitcăreialoculdemuncăafostînchis.

Semaiaratăcă ladosars‐adepusuncertificatde laORCdincarerezultăcăsocietateaamai funcţionatşidupădataconflictuluicarear ficondusla închidereabarului datorită conflictului dintre părţi, barul a fost închis de către autorităţilepublicelocalepentrulipsaautorizaţieidefuncţionare,iarsocietateaadeschisunaltpunct de lucru pe str. Cuza Vodă nr. 16, iar barul Diva funcţionează la respectivaadresă,aşaîncâtdacăcontractuldemuncăprezentatdereclamantarfifostreal,arfiexistatposibilitateaexecutăriiacestuia.

Cu privire la recursul formulat de apelantul pârât A.G., solicită admitereaacestuia astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei apelate cuconsecinţa respingerii acţiunii.Cuprivire la cheltuielilede judecată arată căvor fisolicitatepecaleseparată.

106

Searatăcăfapteledecareesteacuzatpârâtulpotficalificatedreptinsulteoricalomnii, în niciun caz fapte de discriminare. Se mai arată că la momentulincidentului apelantul pârât nu deţinea nicio funcţie sau poziţie publică care săimpliceatribuţiiprivindautorizareafuncţionăriibaruluiDiva,închideriiacestuiasauexercităriioricăruigendecontrolasupracondiţiilordedesfăşurareaactivităţiisauorice alte atribuţii care să permită crearea unei situaţii de dezavantaj pentrureclamant,înconsiderareaanumitorcriterii,faţădealtepersoane.

Faptul de a fi adresat reclamantului insulte legate de orientarea lui sexualăpoate atrage răspunderea penală a pârâtului pentru infracţiunea de insultă saucalomnie,orirăspunderecivilădelictuală,însănupoateatragerăspundereapentrufaptedediscriminare.

Susţinerile instanţeidefondpotrivitcucareOGnr.137/2000seaplică, începriveşte subiectul activ al faptei de discriminare, tuturor persoanelor fizice fărăniciodistincţiesuntlipsitedefundamentlegal.Unconflictbanalîntredouăpersoanefizice, între carenuauexistatvreodatăniciun felde raporturi, soldat cu insulte şicalomniideoparteşidealtaafosttransformatîntr‐ofaptădediscriminare.

Tribunalul,pentruadaposibilitateapărţilorsădepunăconcluziiscrise,amânăpronunţarealadatade23.04.2013.]

Completul de judecată pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluziiscrise a amânat pronunţarea la data de 23.04.2013, dată la care a pronunţaturmătoareahotărâre:

Tribunalul,asupraprezentuluiapelcivil:1.Prinsentinţacivilănr.22164/12.12.2011, JudecătoriaConstanţaa respins

caneîntemeiatăexcepţialipseicalităţiiprocesulpasiveapârâtului.AadmisînpartecerereaformulatădereclamantulN.D.M.încontradictoriucu

pârâtulA.G.,expertîndomeniuldiscriminării–AsociaţiaAcceptRomâniaşiexpertîndomeniuldiscriminării–ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Aobligatpârâtullaplatasumeide2000deeuroreprezentânddespăgubirişilaplatacheltuielilordejudecatăînvaloarede103,64lei.

Pentru a hotărî astfel a reţinut prima instanţă că reclamantul N.D.M. încontradictoriu cu pârâtul A.G. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de100.000 de euro cu titlu de despăgubiri faţă de discriminarea privind orientareasexualăareclamantului.

Întemeiulart.27alin.3dinOG137/2000asolicitatcitareaConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriişipotrivitart.28alin.2dinOG137/2000citareaAsociaţieiAcceptRomânia.

Înmotivareadefaptacererii,reclamantulaarătatcă,încalitatedeclients‐aaflatînnoapteazileide28.06.2008înbarulDivasituatînConstanţa,Str.Răscoaleinr.27,bardestinatcuprecăderepersoanelorcuorientarehomosexuală.

Înjurulorei1pârâtulA.G.apătrunsîmpreunăcualţibărbaţiînincintabaruluigenerândscandal şi ameninţări la adresa clienţilorexistenţi,motivatede faptul căsunthomosexuali.Asusţinulreclamantulcăpârâtulafolositexpresiijignitoare,cumar fi „ai venit aici ca să te iubeşti cu spatele; poponar nenorocit”, timp în care l‐aapucatdemână,l‐aîmpinspescăriledeieşireşii‐aspus„ieşiafară,mutantgenetic

107

ce eşti”. Şi în faţa barului pârâtul a continuat să‐l jignească. Reclamantul a maiînvederatcă,potrivitcontractuluidemuncăindividualpecareîlsemnasecuSCCDSERVCOMPANY SRL la data de 26.06.2008, urma să se angajeze în barulDiva, înfuncţiadebarman,începândcudatade1.07.2008,daraceastăangajarenuamaifostposibilădupăscandalulprodusdeA.G.

Îndrept, cerereaa fost întemeiatăpeart.27alin.1,2 şi3dinOG/2000,art.998CodCivil.

Pârâtul A.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principalrespingerea acţiunii ca inadmisibilă, respectiv ca fiind formulată împotriva uneipersoane fără calitate procesuală pasivă, funcţie de calificarea ce o va da instanţaexcepţiei,iarînsubsidiarrespingereaacţiuniicainadmisibilă.

Pecaledeexcepţie,ainvocatinadmisibilitateaacţiunii,dedusădinprevederileart.3dinOGnr.137/2000.

În fapt, apreciază pârâtul că raportat la considerentele de fapt şi de dreptexpuseîncerereaintroductivădispoziţiileOG137/2000nusuntincidenteînspeţadedusăjudecăţii, întrucâtsituaţiadefaptnusecircumscriedomeniuluideaplicareallegiirespectivereglementatdeart.3.

În considerarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din OG nr. 137/2000 pârâtul nudeţineniciunfeldeatribuţiidinceleenumeratelaart.3aşaîncâtfaptelesauactelede care este acuzat nu pot avea valenţa unor fapte sau acte discriminatorii înînţelesulOGnr.137/2000.

În temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 a invocat pârâtul excepţianeconstituţionalităţiidispoziţiilorart.3dinOGnr.137/2000.

Prin încheiereadindatade15.02.2010instanţa, întemeiulart.29alin.4dinLegea nr. 47/1992 republicată, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionareaexcepţieideneconstituţionalitateadispoziţiilorart.3dinOGnr.137/2000raportatlaprevederileart.16alin.1şiart.1alin.4dinConstituţiaRomâniei.

Prin Decizia nr. 415 din 7.04.2011 Curtea Constituţională a respins cainadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din OG nr.137/2000.

Analizândacteleşilucrăriledosaruluiinstanţadefondareţinuturmătoarele:Asupraexcepţieilipseicalităţiiprocesualpasiveapârâtului,instanţaareţinut

următoarele:În susţinerea excepţiei pârâtul a invocat că a fost chemat în judecată în

considerareacalităţiidepersoană fizicăcuatribuţiidintreceleenumerate laart.3dinOGnr.137/2000şiînacestsensnupoateaveacalitateadesubiectactivaluneifaptedediscriminare şi implicit calitateaprocesul pasivă în cauză.Amai susţinutpârâtul că poziţia sa în conflictul din 28.06.2008 a fost aceea de persoană fizicăparticulară,nemulţumitdeatmosferacreatăînzonaundelocuieştedecătreclienţiibaruluiDiva,iarnuopoziţieoficialăces‐arputeacircumscriedispoziţiilorart.3dinOGnr.137/2000.

Art. 3 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturorformelor de discriminare prevede: „dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică

108

tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilorpublicecuatribuţiiînceeacepriveşte:(...)”.

Interpretarea dată de către pârât art. 3 nu poate fi reţinută, întrucât textulprevedeclarşiexplicitcăseaplicătuturorpersoanelorfizice,precumşiinstituţiilorpublice cu atribuţii. Atribuţiile la care face referire pârâtul sunt ale instituţiilorpubliceşinualepersoanelorfizicecăroradeasemenealiseaplicătextullegal.

A reţinut instanţa că pârâtul a recunoscut că a participat la conflictul din28.06.2008,nemulţumitfiinddeatmosferacreatăînzonaîncarelocuieştedecătreclienţiibaruluiDiva.

Prin Hotărârea nr. 800/4.12.2008 pronunţată de Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării,pârâtula fostsancţionatcuamendăcontravenţională încuantum de 4000 lei înbaza art. 26 alin. 1 din OG 137/2000, constatându‐seexistenţa unei fapte de discriminare bazate pe criteriul orientării sexuale potrivitart.2alin.4şiart.15dinOGnr.137/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 128/CA/27.04.2011 pronunţată de Curtea de ApelConstanţaafosrrespinsăcanefondatăplângereacontravenţionalăformulatădeG.A.împotrivahotărâriinr.800pronunţatădeCNCD.

Prinurmare, instanţaaapreciatcăexcepţia lipseicalităţiiprocesualpasiveapârâtuluiesteneîntemeiată.

Pefondulcauzei:În fapt, la data de 28.06.2008 a avut loc un conflict în incinta barului Diva,

conflict în cadrul căruia pârâtul a adresat injurii reclamantului cu privire laorientareasexuală,faptcei‐aîncălcatdreptullademnitatepersonală,potrivitart.15dinOGnr.137/2000,astfelcumaconstatatCNCDprinhotărâreanr.800/4.12.2008.ÎnurmaacestuiconflictbarulDivaafostînchis.

Areţinutinstanţacăreclamantulîncheiaseladatade26.06.2008uncontractindividual demuncă cu SC CD SERV COMPANY SRL, societatea căreia îi aparţineabarul,urmânda fi angajat în funcţiadebarman începândcudatade1.07.2008. Înurma acestui conflict ce a avut ca urmare închiderea barului, reclamantul numaipututsălucrezecabarmanînacestbar.

Potrivit art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, persoana care se considerădiscriminatăpoateformula,înfaţainstanţeidejudecată,ocererepentruacordareadedespăgubirişirestabilireasituaţieianterioarediscriminăriisauanulareasituaţieicreateprindiscriminare,potrivitdreptuluicomun.

Esterealcăreclamantulşi‐apierdut loculdemuncădatorităacestuiconflict,însăînceeacepriveşteîntindereadespăgubirilorsolicitatedereclamant,constândîn prejudiciul creat prin pierderea locului demuncă, instanţa a apreciat că nu s‐afăcut dovada că prejudiciul se ridică la suma de 100.000 de euro. Conformcontractuluidemuncădepusladosar,reclamantulurmasăfieangajatcuunsalariude1.200leibrut.

II. Împotrivahotărâriipărţileau formulatcăideatac,reclamantula formulatrecurs,iarpârâtulapel.

Întemeiulprevederilorart.282C.pr.civilă,raportatlaobiectulacţiuniidedusjudecăţiişilavaloareapreţuitădereclamantăprincerereadechemareînjudecată,

109

tribunalul a calificat caleadeatac formulată împotriva sentinţei judecătorieidreptapel.

1. Apelulformulatdereclamantvizeazădouăaspecte:Cuantumuldespăgubiriloracordatede instanţade fondesteapreciatca fiind

inferiorceluirealcares‐aconcretizatînpierderealoculuidemuncăşiadificultăţiide a găsi un nou loc de muncă care să corespundă pretenţiilor reclamantului,respectivo locaţiedestinatăcomunităţiidepersoanecuorientaresexuală identicăcuareclamantului,motivpentrucareatrebuitsăpărăseascăţaraînvedereagăsiriiunuilocdemuncăadecvat.

De asemenea, prejudiciul moral suferit de apelant constând în suferinţapsihică produsă ca urmare a actelor de discriminare efectuate în public nu a fostapreciatdeinstanţadefond.

Al doilea motiv de critică se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată,considerate a fi diminuate în mod greşit de către instanţa de fond. Se susţine căprevederile art. 276 C.pr.civ. nu au aplicabilitate în speţă, întrucât nu au fostîncuviinţateînpartepretenţiilefiecăreipărţi.

2. Apelulformulatdepârâtvizeazăurmătoareleaspecte:Greşitasoluţionareaexcepţieilipseicalităţiiprocesualpasive.Susţineapelantul că instanţade fondaapreciat înmodgreşit căprevederile

OGnr. 137/2000 se aplică, în cepriveşte subiectul activ al faptei dediscriminare,tuturorpersoanelorfizicefărăniciodistincţie,omiţândînsăşiesenţadiscriminării,şianumeexistenţaunuiraportdesubordonaresaudedependenţăîntresubiectulactivalfapteidediscriminareşipersoanadiscriminată.Subacestaspect,învedereazăcăîntre părţi nu au existat niciun fel de raporturi (demuncă, contractuale) anteriorconflictului, raport în cadrul căruia pârâtul să‐l discrediteze pe reclamant pentruorientarea sa sexuală. Pârâtul nu deţine funcţii sau poziţii publice care să impliceatribuţiiprivindautorizareabaruluiDivaoriînchidereaacestuia.

Apreciindcăart.3dindirectivaConsiliului2000/43/CEafosttradusăeronatprinomisiuneaunei virgule caremodifică înmodevident sensul frazei, se solicităsoluţionareacauzeiînraportdeprevederilecomunitare.

Pe fondul cauzei, se apreciază că acţiunea nu este întemeiată pentruurmătoareleconsiderente:

Nusepoatereţine însarcinapârâtuluisăvârşireaunei faptedediscriminare,darniciunraportdecauzalitatenupoatefireţinutîntrefaptuldeafiadresatinsultereclamantului legate de orientarea sa sexuală şi închiderea barului Diva, locul demuncă preferat al reclamantului. Barul a fost închis de autorităţi pentru lipsaautorizaţiei de funcţionare, iar la scurt timp societatea a deschis un alt punct delucru,barcuacelaşiobiectdeactivitatecaşicelînchis.

Reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui contract de muncă valabilîncheiat,celprezentatinstanţeinupoartădovadaînregistrăriiluilaITM,darnicinuesteînsoţitdealteînscrisuri,copiedeperegistrulgeneraldeevidenţăalsalariaţilor,casăfacădovadavalabilităţiilui.

III. Prin încheierea de şedinţă din 26.02.2013 Tribunalul a respins cerereaformulată de apelantul pârât de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

110

pentru a se pronunţa, cu titlu preliminar, asupra interpretării art. 3 din directivaConsiliului Uniunii Europene 2000/43/CE, respectiv dacă situaţiile/domeniilecondiţiile enumerate al literele a)‐h) din art. 3 sunt aplicabile doar organismelorpublicesausuntaplicabileşioricărorpersoanedinsectorulpublicşiprivat,reţinândcăobligaţiadeautilizaprocedura întrebăriipreliminarenuexistăpentru instanţanaţională dacă sensul dispoziţiei comunitare este atât de clar încât nu lasă locniciuneiîndoielirezonabile.

IV. Examinând sentinţa civilă apelată, prin prisma criticilor formulate şi înraport de prevederile art. 295 C.pr.civilă, tribunalul constată că apelurile nu suntîntemeiateşivorfirespinsepentruargumentelecesevorexpune:

Începriveşteapelulformulatdepârât:Contrar susţinerilor apelantului pârât şi în concordanţă cu instanţa de fond,

Tribunalulaprecieazăcăpârâtularecalitateprocesualăpasivăîncauză.Dincolodeinterpretareadispoziţiilorart.3dinOGnr.137/2000datădepârât,

înspeţăseproduceefectulpozitivalputeriidelucrujudecatdinsentinţacivilănr.128/CA/27.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr.338/36/2009 în care s‐a reţinut că potrivit art.3 prevederile ordonanţei se aplicătuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private fără a fi instituită vreocondiţiepe careacestea săo îndeplinească. Faptul că textul ordonanţei nueste întotală conformitate cu textul directivei europene pe care o transpune nu arerelevanţă atât timp cât, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în Decizia nr.945/2010,nimicnuîlîmpiedicapelegiuitorulnaţionalsăacordeungradmaimaredeprotecţieîndreptulnaţionalfaţădereglementareaincidentăaUniuniiEuropene.

Efectulpozitivalputeriilucruluijudecatsemanifestăcaprezumţie,mijlocdeprobă de natură să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterioranumiteaspectelitigioaseînraporturiledintrepărţi,fărăposibilitateadeasestatuadiferit.

Altfelspus,efectulpozitivallucruluijudecatseimpuneîntr‐unaldoileaprocescarenuprezintătriplăidentitatecuprimul,darcarearelegăturăcuaspectullitigiosdezlegatanterior,fărăposibilitateadeamaificontrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în formaprezumţiei vine săasigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor întreconsiderentelehotărârilor judecătoreşti.Prezumţianuopreşte judecataceluide‐aldoilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţeiconstatărialeunorraporturijuridicefăcutecuocaziajudecăţiianterioareşicarenupotfiignorate.

În ce priveşte temeinicia cererii, argumentele ce se vor expune vizează şimotiveleapeluluireclamantuluiprivitoarelacuantumuldespăgubirilor.

Dinprobeleadministratearezultat înmodincontestabilcăevenimenteledinnoapteade28‐29.06.2008s‐auîncadratîntr‐unactdediscriminarealpârâtuluifaţăde patronul şi clienţii barului Diva, printre care se afla şi reclamantul. Urmărileacestuievenimentaufostînchidereabaruluişipierderealoculuidemuncădecătrereclamant. Nu are relevanţă că la o dată ulterioară SC CD Serv Company SRL adeschisunnoupunctde lucru constând într‐unbar cu aceleaşi caracteristici, câtă

111

vremeraporturiledemuncăale reclamantuluinuauputut fiinţa.Aceste raporturiîmbrăcaseră forma certă prin contractul individual de muncă nr. 3/26.06.2008.Potrivitart.4alin.3dinLegeanr.130/1999aplicabilălaaceadată,angajatorulaveaobligaţiasăînregistrezeconvenţiileciviledeprestăriserviciiladirecţiilegeneraledemuncă şi protecţie socială în termende20de zile de la încheierea acestora, or ladatade28.06.2008nuseîmplinisetermenullimită.

Reţinând în mod corect că între fapta de discriminare săvârşită de pârât şipierderea unui loc demuncă cert de către reclamant există raport de cauzalitate,instanţadefondaapreciatînmodjudiciosşicuprivirelacuantumuldespăgubirilorlacareesteîndreptăţitreclamantul,raportându‐selasalariulprevăzutîncontractuldemuncă.

Începriveşteacordareacheltuielilordejudecată,constatămcăacesteaaufoststabilite înmod corect şi legal faţă de soluţia dată, respectiv admiterea în parte aacţiuniireclamantului,cazîncarecheltuieliledejudecatăseacordăproporţionalcupretenţiileadmise.

Înconsecinţă,constatândcăinstanţadefondasoluţionatcauzaînmodlegalşitemeinic,întemeiulart.296Cp.c.apelurilevorfirespinsecanefondate.

Pentruacestemotiveînnumelelegiidecide:Respinge apelurile formulate de apelantul reclamant N.D.M. şi de apelantul

pârât A.G. împotriva sentinţei civile nr. 22164/12.12.2011 pronunţată deJudecătoria Constanţa în dosarul civil nr. 19462/212/2009 în contradictoriu cuintimaţii experţi în domeniul discriminării Asociaţia Accept România şi ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriicanefondate.16. Discriminare indirectă. Condiţii de concurs aparent neutre caredefavorizează persoanele cu dizabilităţi.Obligaţia de adaptare rezonabilă acondiţiilordeconcurspentrupersoanelecudizabilităţi.SENTINŢANR.1307din29.06.2005,CurteadeApelBucureşti,Secţia aVIII‐acontenciosadministrativşifiscal

Pe rol pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantaUniuneaNaţionalăaNotarilorPublicidinRomânia,încontradictoriucupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Curtea,deliberândîncondiţiileart.260c.pr.civ.,constatăurmătoarele:Prinacţiuneaînregistratăladatade17.02.2005reclamantaUniuneaNaţională

a Notarilor Publici din România în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţionalpentru Combaterea Discriminării a solicitat anularea Hotărării nr.362/17.12.2004emisădepârâtprincareafostsancţionatăcuavertismentîntemeiulart.2alin.1şi3,precumşiart.6şi19dinOGnr.137/2000.

ÎnmotivareaacţiuniireclamantaaratăcăhotărâreaCNCDdeconstatareauneicontravenţii şi aplicarea unei sancţiuni nu are temei legal deoarece în OGnr.137/2000 se prevede competenţa Consiliului de a constata şi de a sancţionacontravenţiile prevăzute de acest act normativ conform OG nr.2/2001 cu care secompletează. Reclamanta arată că în exercitarea atribuţiei de organ abilitat săconstate contravenţiile prevăzute de OG nr.137/2000, pârâtul trebuie să încheie

112

doar un proces verbal conform OG nr.2/2001, iar în speţă s‐au întocmit în modnelegalatâtprocesulverbal,câtşihotărâreadesancţionare.

UniuneaNaţionalăaNotarilorPublicidinRomâniaaratăcăpefondhotărâreaemisădecătreCNCDestenelegalăşinetemeinicădeoareces‐adispussancţionareasapentrurefuzuldeaseorganizaocomisiespecialădeexaminareacunoştinţelorjuridicealepetentului.

Cuprivirelaaceastăfaptăconstatatăprinactulcontestatreclamantaaratăcătextele actelor normative invocate drept temei al hotărârii nu sunt aplicabileprofesiei de notar public, aceasta nepresupunând încheierea unui contract demuncă,profesiaseexercităînmodindependentînbazaLegiinr.36/1995.

Reclamanta mai arată că înfiinţarea unei comisii speciale şi mai ales încondiţiile dorite de reclamant cu privire la examinarea acestuia contravin legii,constituind un mod privilegiat de a accede în profesie, iar acest mod încalcă,considerăreclamanta,chiarprincipiilenediscriminăriiinvocateatâtdecătrepetent,câtşidecătreConsiliuînmotivareahotărâriiatacate.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii caneîntemeiateşiadepusdocumentaţiacareastatlabazahotărâriicontestate,iarlatermenul de judecată din 25.05.2005 a solicitat conexarea cauzei care formeazăobiectul dosarului 910/2005 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – SecţiaContenciosAdministrativşiFiscallaprezentacauză.

Prin cererea de chemare în judecată care a formulat obiectul dosarului910/2005, înregistratăperolulacestei instanţe ladatade11.03.2005,reclamantulG.M.încontradictoriucupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriia contestat hotărârea nr.362/17.12.2004 pe motiv că a răspuns doar parţialplângerii adresate, constatând corect discriminarea, dar adispus sanţionareauneipersoane juridice împotriva căreia nu a făcut plângere şi solicită, pe cale deconsecinţă,caprinhotărâreacesevapronunţasăfiesancţionaţiMinisterulJustiţieişi funcţionaraîmpotrivacăreias‐afăcutplângere,precumşiobligareaMinisteruluiJustiţiei la numirea sa ca notar public în baza Legii nr.36/1995, cu verificareacunoştinţelor,conformstăriisalefizice.

Înmotivarea acţiunii reclamantul arată că a formulat plângere prealabilă învederea reanalizării petiţiei sale, ţinându‐se cont cănu s‐aplâns împotrivaUNNP,care a fost de acord în principiu cu ocazia audienţelor acordate să îi verificecunoştinţele de specialitate, fiind şi pregătită logistic pentru asemenea verificare,dararenevoiedeacordulMinisteruluiJustiţiei.

Ladatade30.03.2005reclamantulformuleazăîncalitatedepârâtocereredeintroducereîncauzăaMinisteruluideJustiţie.

Analizând cererile principală şi conexă în raport de susţinerile părţilor, deînscrisurile aflate la dosar, precum şi în raport de prevederile legale incidente încauză,Curteareţineurmătoarele:

Prin Hotărârea nr.362/17.12.2004 pârâtul Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării,analizândpetiţianr.2949/21.20.2004formulatădeG.M.ahotărâtcăfapteleprezentateconstituieactedediscriminareconformart.2alin.1şi3, art.6 şi art.19 din OG nr.137/2000 cumodificările şi completările ulterioare, a

113

sancţionat Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi a solicitat acesteia înfiinţareauneicomisiispecialepentruexaminareacunoştinţelordespecialitatealedomnuluiM.G.

Hotărâreaafostdispusăcu4voturipentruşiunvotîmpotrivă,unmembrualConsiliuluisolicitândrealizareamedierii.

Pentru a hotărî astfel, pârâtul a reţinut că petentul îndeplineşte condiţiileprevăzute de art.16 din Legea nr.36/1995, dar nu poate susţine examenul deverificareacunoştinţelordespecialitateîncondiţiisimiliarestabilitepentruceilalţiconcurenţipersoanefărăhandicap.

S‐a mai reţinut că petentul doreşte să susţină examenul de verificare acunoştinţelor,dardincauzahandicapuluifizic,carenuîipermitesăvorbeascăşisăscrie într‐un ritm obişnuit, solicită verificarea cunoştinţelor de către o comisiespecial constituită pentru o astfel de examinare. În drept, pârâtul a menţionatincidenţa art.2 alin.1 şi 3, art.6, art.19 şi 20 alin.3 dinOG nr.137/2000, art.15 dinLegeanr.74/3.05.1999pentruratificareaCarteisocialeeuropenerevizuite,adoptatălaStrasbourgla3.05.1996,art.21lit.c,art.36şi44dinOUGnr.102/1999,art.16dinConstituţie şi art.2 alin.1, lit.g, art.3 alin.2, art.5 alin.8 şi art.7 alin.2 din HG1194/2001cumodificărileşicompletărileulterioare.

Pârâtaareţinutcăsituaţiaconformcăreialegislaţiareferitoarelaposibilităţilede a accede în funcţia de notar public nu prevede nicio excepţie cu privire lasusţinerea examenului în mod individual nu constituie un argumant, deoarecelegislaţia menţionată nici nu interzice o astfel de practică. S‐a arătat că legeaînvăţământului nr.84/1995 nu conţine prevederi speciale, excepţii sau interdicţiireferitoare la organizarea examenelor pentru persoanele cu handicap, iar pentrupersoanele cu handicap şi cele invalide se organizează comisii speciale şi se dăexamenpentruverificareacunoştinţelor.

Potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 modificată şi completată „prindiscriminareseînţelegeoricedeosebire,excludere,restricţiesaupreferinţă,pebazăde rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,orientaresexuală,vârstă,handicap,boalăcronicănecontagioasă, infectareHIVsauapartenenţă laocategoriedefavorizatăcarearecascopsauefect restrângereaoriînlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, adrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute delege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii alevieţiipublice”.

În raport de dispoziţiile acestui articol, pârâta a constatat corect că fapteleprezentateprinpetiţieconstituieactedediscriminareînmăsuraîncarereclamantulG.M. îndeplineşte condiţiile cerute de art.16 din Legea nr. 36/1995, dar fiind opersoanăcuhandicapiserefuzăverificareacunoştinţelorprintr‐ocomisiespecială.

Potrivit art.4 alin.3 şi 4 din Regulamentul de punere în aplicare a legiinr.36/1995aprobatprinOMFnr.710/C/1995(MonitorulOficialnr.176/0.08.1995)„verificareacunoştinţelorseefectueazăprinconcursorganizatdeConsiliulUniuniiNaţionale a Notarilor Publici de către o comisie formată din 2 notari publici cu o

114

vechime de cel puţin 10 ani în activitatea notarială, desemnaţi de CUNNP şi uninspectorgeneralnotarialdesemnatdeMinisterulJustiţiei.

Tematicapentrufiecareconcurssevastabilipedomeniileprevăzutelaart.16alin.3 din prezentul regulament de către CUNPP, împreună cu compartimentul despecialitatenotarialădincadrulMinisteruluiJustiţiei”.

Rezultă că măsura dispusă de pârâtul CNCD prin care a solicitat UNNPînfiinţareauneicomisiispecialepentruexaminareacunoştinţelordespecialitatealereclamantului este lipsită de efect din moment ce în desfăşurarea concursuluipentru ocuparea postului de notar, indiferent de modalitatea de verificare acunoştinţelorUNNPnupoatedecideînmodindependentorganizareaunuiconcursşi cu atât mai mult a unei comisii, deşi prin lege avea atribuţii de organizare aconcursului.

Astfel,potrivitart.28alin.2dinLegeanr.36/1995,CUNNPpropuneministruluijustiţiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calităţii de notar public şipropunenumărulnecesaralbirourilordenotaripublicişicondiţiilededesfăşurareaexamenelordenotaripublici.

Dispoziţiile legale sunt clare în privinţa cooperării celor două autorităţipublice pentru organizarea şi desfăşurarea unui concurs (examen) de ocupare aunui post de notar, astfel că analizarea faptei de discriminare numai în raport deUNNP din România a condus la dispunerea unei măsuri cu ignorarea acestorprevederişiînconsedinţăestenelegală.

Potrivit art.2 alin.8 lit.a din OG nr.137/2000 „prevenirea oricăror fapte dediscriminare se realizează prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unoracţiuniafirmative,învedereaprotecţieipersoanelordefavorizatecarenusebucurădeegalitateaşanselor”.

ÎnraportdeacestarticolsusţinereareclamanteiUNNPdinRomânia,însensulcă pârâta putea să încheie numai un proces verbal de contravenţie, nu poate fireţinută.Prin actul administrativ contestat s‐adispusomăsură specială, în sensulart.2alin.8lit.adinOGnr.137/2000şinus‐aconstatatocontravenţie.

Înraportdeprevederileart.7alin.2dinHGnr.1994/2001„ColegiuldirectoralCNCDadoptăhotărâri, instrucţiuni şi regulamente”, iarpotrivit art.9 alin.2dinHGnr.1994/2001 modificat prin HG nr.1514/2002, „membrii Colegiului director potdelegapersonaluluidespecialitatealConsiliuluicalitateadeagentconstatatorşideorgancareaplică sancţiunilepentru contravenţiile stabiliteprinOGnr.137/2000,avândcompetenţeleprevăzutedeOGnr.2/2001”.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu analizarea uneihotărâri, ca act administrativ emis de o autoritate publică, prin care s‐a dispus omăsură specială, nefiind vorba de o contravenţie, care urmează regimul juridic(inclusivdeconstatare),prevăzutdeOGnr.2/2001,chiarşiînsituaţiaîncarefaptaconstatată ar întruni şi elementele constitutive ale unei contravenţii care îşi areizvorulînacelaşiraportjuridicdedusjudecăţii.

Susţinereareclamantei însensulcăprevederileOGnr.137/2000nuseaplicăprofesieidenotarpublicdoarecenupresupuneîncheiereaunuicontractdemuncănu poate fi reţinută. Prevederile legale la care face referire reclamanta prevăd

115

faptelestabilitedelegecafiindcontravenţii.Actulcontestatînsăareţinutcatemeiart.2alin.1dinOGnr.137/2000carestabileştecafiinddiscriminareoricedeosebire,excludere, restricţii, preferinţă pe bază de handicap. Faţă de această prevedereConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării, în conformitate cuart.2 alin.1lit.gprimeştepetiţiişisesizăriprivindîncălcareadispoziţiilornormativereferitoarela principiul egalităţii şi al nediscriminării de la persoane fizice, organizaţiineguvernamentele care au ca scop protecţia drepturilor omului, alte persoanejuridice, instituţii publice, le analizează, adoptă măsurile corespunzătoare şicomunicărăspunsulîntermenulprevăzutdelege.

Cât priveşte solicitările reclamantului G.M. de sancţionare a MinisteruluiJustiţiei şi a funcţionarei împotriva căreia a făcut plângere, precum şi numireaacestuia în funcţiadenotarpublic cu verificarea cunoştinţelor, Curtea constată căsunt cereri accesori cererii principale de contestare a actului administrativ,Hotărâreanr.362/2004aCNCD.

Potrivit art.19dinOGnr.137/2000pentruprevenirea şi combaterea tuturorfaptelor de discriminare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşiexercită atribuţiile în domeniile: prevenirii faptelor de discriminare, mediereafaptelor de discriminare, investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor dediscriminare,monitorizarea cazurilordediscriminare şi acordareadeasistenţădespecialitatevictimelordiscriminării.

Cum prin actul administrativ contestat emitentul nu a analizat fapta şi înraportdeMinisterulJustiţieisaudefuncţionaraîmpotrivacăreias‐afăcutplângere,instanţa nu poate dispune obligarea acestor persoane, deoarece măsura este decompetenţaCNCDcareurmeazăsăinvestighezeşisăanalizezefapteleşiînraportdeacestepersoane.

În consecinţă, Curtea având în vedere considerentele de fapt şi de dreptarătate anterior, constată că actul atacat este nelegal, urmând să admită cerereaprincipalăşiconexă,săanulezeHotărâreanr.362/2004emisădepârâtpecare‐lvaobliga să reanalizeze petiţia adresată de reclamantul M.G. şi să adopte măsurilecorespunzătoare în temeiul art.2 lit.g din HG nr.1194/2001, după analizareaîncălcării dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii şinediscriminării,atât înraportdereclamantaUniuneaNaţionalăaNotarilorPublicidinRomânia,câtşiînraportdepârâtulMinisterulJustiţieişifuncţionaraîmpotrivacăreiais‐afăcutplângere.

17.Victimizare.Egalitateînmuncă.Dosarnr.7729/2/2012,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosadministrativşifiscal,Sentinţacivilănr.1589

Perolseaflăpronunţareaasupracereriidechemareînjudecatăformulatedereclamanta SC FALCON ELECTRONICS PROD SRL în contradictoriu cu pârâţiiCONSILIULNAŢIONALPENTRUCOMBATEREADISCRIMINĂRIIşiC.C.

Dezbaterileauavutlocînşedinţapublicădin16.04.2013şiaufostconsemnateîn încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezentahotărâre, cândCurtea, având nevoie de timppentru a delibera şi pentru a acordapărţilorposibilitateadeadepuneconcluziiscrise,aamânatpronunţarealadatade23.04.2013,30.04.2013,07.05.2013şiladatadeazi,14.05.2013.

116

CURTEA,Deliberând,reţineurmătoarele:Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.10.2012,

reclamanta SC FALCON ELECTRONICS PROD SRL a solicitat, în contradictoriu cupârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII şi C.C., înprincipal, anularea Hotărârii nr. 302 pronunţate de Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării în data de 12.09.2012, şi, în subsidiar, înlocuireasancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 2.000 lei cu o amendă încuantumul minim, raportat la situaţia de fapt concretă, cu cheltuieli de judecatăocazionatedeproces.

În fapt, reclamanta arată că pârâtul C.C. a fost angajatul său cu contractindividualdemuncăpânăladatasancţionăriiacestuiacudesfacereadisciplinarăacontractuluiindividualdemuncă,respectiv14.03.2011.

Ca urmare a acestei situaţii, între societate şi pârâtul C.C. a existat pe rolulinstanţelorjudecătoreştiunlitigiuavândcaobiectanulareadecizieideconcediereaacestuia şi reintegrarea pe postul şi funcţia deţinute anterior. Litigiul respectiv aformatobiectuldosaruluinr.2786/30/2011şiafostsoluţionatdeTribunalulTimişprin sentinţa civilă nr.5782/07.12.2011, menţinută de Curtea de Apel TimişoaraprinDeciziacivilănr.849/14.03.2012.

Înaintederedactareahotărârii judecătoreştiirevocabileprincareinstanţadejudecată a dispus anularea deciziei de concediere a domnului C.C. şi reintegrareaacestuia pe postul şi funcţia deţinute anterior, angajatul a solicitat punerea înexecutareaacesteihotărâri,respectivaformulatladatade26.03.2012ocerereprincareasolicitatreintegrareasa.

Faţă de această situaţie, chiar dacă încă nu fusese redactată hotărâreajudecătorească pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, fiind de bună‐credinţă,societateaadatcurscereriideexecutareahotărâriijudecătoreştidebunăvoie.

Astfel,încădindatade02.04.2012arăspunscereriidomnuluiC.C.,însensulcăîn săptămâna 02‐06.04.2012 îi va comunica data de reintegrare, precum şidocumenteleaferenteacesteioperaţiuni.

Precizează reclamanta că, fiind de totală bună‐credinţă, şi încercând să deacurscâtmairepedecereriidomnuluiC.C.,încădindatade06.04.2012acomunicatprin email şi curier la sediul reprezentanţilor angajatului (prin intermediul cărorafuseseformulatăcerereadereintegrare)deciziadereintegrareşihotărâreaAGAdereintegrare pe acelaşi post deţinut anterior concedierii, urmând ca activitateaangajatuluisăînceapădindatade23.04.2012.

PentruadacurscererilorinsistentealeangajatuluiC.C.,adispusreintegrareacâtmairapidăaacestuiapefuncţiaşipostuldeţinutanterior,dar,pentruosingurăzi,necesarăamenajăriibiroului în careacestaurmasă îşidesfăşoareactivitatea, adeciscadomnulC.C. sădesfăşoareactivitatea însediul firmei,darnu în fostulsăubirou,întrucâtamenajareaacestuianufusesefinalizată.

În consecinţă, lamaipuţindeo lunăde la formularea cereriide reintegrare,respectiv în data de 23.o4.2012, hotărârea judecătorească a fost executată şisalariatulafostreintegratpeacelaşipostşifuncţie.

117

Angajatul C.C. s‐a prezentat la punctul de lucru al societăţii în vedereadesfăşurăriiactivităţiinumaipentru2zile,respectivdindatade23.04.2012pânăîndatade24.04.2012,întrucâtîncepândcudatade25.04.2012nus‐amaiprezentatlalocul demuncă sau s‐a prezentat sporadic invocând faptul că se află în concediumedical, deşi astfel de înscrisuri justificative au fost prezentate numai pentruanumiteperioade,şinupentruîntregintervalulîncarealipsit.

Astfel, începândcudatade25.04.2012,angajatulC.C.nus‐amaiprezentat laloculdemuncă,excepţiefăcândzilele(intervaledecâtevaore)încaresocietateaerasupusă unor controale ale instituţiilor statului sesizate de către acesta în vedereaefectuăriideverificăriînactivitateadesfăşurată.

Caurmareaacesteisituaţii,angajatulC.C.asesizatConsiliulNaţionalpentruCombaterea Discriminării arătând înmod nejustificat şi netemeinic faptul că ar fifostdiscriminatlamomentulreintegrăriisaleîncadrulsocietăţii.

Menţionează reclamanta că a formulat apărări faţăde afirmaţiile angajatuluiC.C. din sesizareaadresatăCNCDşi, de asemenea, adepusmaimulte înscrisuri caprobe în vederea susţinerii argumentelor sale, dar acestea au fost înlăturate fărămotivaredecătreColegiulDirectoralCNCD,careadispus:

- „aspectelesesizateintrăsubincidenţaprevederilorart.2alin.1şi5coroboratcu art.6 lit.b) din OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturorformelordediscriminare,iarfaptelesuntsancţionatecontravenţional”;

- „sancţionarea părţii reclamate cu amendă contravenţională în cuantum de2.000 leipotrivit art.2 alin.11 şi art.26alin.1dinOGnr.137/2000coroborat cuart.8dinOGnr.2/2000”;

- „recomandăpărţiireclamantesădepunătoatediligenţelenecesarepentruaasigurarespectareadrepturilorşia libertăţilor fundamentalealeomului, respectivdreptul privind egalitatea în activitatea economică şi în materie de angajare şiprofesie,precumşiînvedereaeliminăriicondiţiilordiscriminatoriicarepotîncălcadreptullaangajareoriîndomeniulmuncii”.

Apreciază reclamanta că CNCD a interpretat şi aplicat în mod greşitprevederile legale ca urmare a reţinerii unei situaţii de fapt neadevărate în urmacoroborăriiprobeloradministrateîncauză,existândmaimultemotivedenulitateahotărâriiCNCD.

Astfel,unprimaspectpriveştefaptulcăhotărâreaatacatănuestemotivatăînconcret.

Potrivit dispoziţiilor art.20 alin.7 din OG nr. 137/2000, hotărârea Colegiuluidirectordesoluţionareauneisesizăriseadoptăîntermende30deziledeladatasesizării şi cuprindemaimulte elemente distincte, precum „obiectul şi susţinerilepărţilor,descriereafapteidediscriminare,motiveledefaptşidedreptcareaustatlabazahotărâriiColegiuluiDirector”.

Aşadar,din redactarea textului legal reiese faptul că elementul constitutiv alhotărârii denumit obiectul cererii este diferit de elementul constitutiv al acesteiaintitulat descrierea faptei de discriminare (în acest sens, a se vedea Hotărârea507/2008aCNCDcaredezvoltăceledouăelementediferiteşiînpunctedistincte).

118

În ceea cepriveşteobiectul cererii, acesta este cel formulatdeangajatulC.C.prinsesizareaadresatăCNCD.SpredeosebiredeacestelementcaretrebuiecuprinsînhotărâreaCNCD,celreferitorladescriereafapteidediscriminareestenecesarafiunulobiectiv,redactatdecătreConsiliulDirectoralCNCDşicaresăcuprindătoateaspectele referitoare la fapta de discriminare (condiţii şi modalitate de săvârşire,durată).

Elementul referitor la descrierea faptei este unul esenţial al hotărâriipronunţate şi presupune nu numai o amintire sumară a acesteia, ci identificareaconcretăafaptei,mijloaceleprincares‐arealizat,precumşi indicareaelementelortemporaleîncarefaptas‐adesfăşurat.

FaptulcăHotărâreaatacatăcuprindepunctul2.1.intitulat„obiectulsesizăriişidescrierea presupusei fapte de discriminare” care este dezvoltat în sensul că„petentulsusţinecă...”nuestesuficientpentrureţinereaîndepliniriiacestuielementconstitutivnecesarprevăzutdelege.

CuprivirelacelelalteaspectereţinutedeColegiulDirectoralCNCDînpunctele5.7,5.8,5.9,5.10dinhotărâre,respectivlafaptulcămaimultenormelegale,precumşi jurisprudenţaCJUEarfi incidenteîncauză,nuestefăcutăcorelaţiadintreacesteaspectelegalecusituaţiafapticădescrisăatâtdeangajatulC.C.,câtşidesocietate.

Astfel, în punctele 5.7, 5.8, 5.9, 5.10 din hotărâre Colegiul Director al CNCDreţine definiţia termenilor de „hărţuire”, „orice comportament” sau „orice altcriteriu”,„cadruintimidant,ostil,degradantoriofensiv”,fărăafacereferireînmodconcretlaidentificareaacestoraîncauzadefaţă.

Singura referire concretă din Hotărârea atacată la situaţia faptică, respectivpunctul5.11,esteincompletşieronat.Astfel,ColegiulDirectoralCNCDareţinutcă„efectul creat prin reintegrarea petentului într‐un spaţiu neadecvat şi schimbareaatribuţiilorînmodnejustificatauavutlegăturăcusituaţialitigioasădintrepărţişiacondus la crearea unui cadru intimidant, ofensiv şi umilitor”. Aşadar, în modnefondat CNCD şi‐a fundamentat raţionamentul pe faptul că angajatul C.C. a fostreintegrat într‐un spaţiu neadecvat, precum şi faptul că i‐au fost schimbatenejustificatatribuţiiledeserviciu.

Cu privire la aceste două aspecte, precizează reclamanta că sarcinile deserviciu/atribuţiile angajatului C.C. nu au fost schimbate sau modificate. Ceea ceangajatulC.C.aefectuatînsingureledouăzileîncares‐aprezentatlalucruafostosarcinădeserviciupecareoau toţiangajaţii societăţii situaţipeacelaşipostcaşiacesta. Angajatul C.C. nu a fost reangajat într‐un spaţiu neadecvat. Salariatul s‐aprezentat numai pentru două zile la locul de muncă, respectiv 23.04.2012 şi24.04.2012,şiastfelcumreiesechiardinprobeleaudiodepusedeacestaînprimazide lucru nu amuncit în pod, iar referitor la cea de a doua zi, înmod premeditatacestaasolicitatşiaîndemnatuncolegsăîiurceînpodulclădiriiunbirouşiosursădeiluminat,astfel încâtsăaibăposibilitateasăefectuezeplanşefotoşi înregistrăriaudioînuniculscopdealefolosiîmpotrivasa.

În ceea cepriveşte e‐mail‐ul dindatade20 aprilie 2012, reţinutdeColegiulCNCD, din conţinutul acestui înscris nu reiese, aşa cum greşit s‐a reţinut înHotărâreaatacată,faptulcăsocietateaarfiavutintenţiadea‐ioferiangajatuluiC.C.

119

alteatribuţiidecât celeavuteanterior, cidoar intenţiadea‐ioferianumitesarciniacestuia,sarcinipecareleauşiceilalţicolegiangajaţipeacelaşipost.

Referitor la pretinsa premeditare a acţiunilor societăţii, arată reclamanta căaceastanuaexistat şi că situaţiacreată, carenuaduratmaimultde2 zile, a fostcauzatădeinsistenţeleangajatuluiC.C.deafireintegratîntr‐untimpfoartescurt.

Faţăde această situaţie, angajatulC.C.nu a fost supusniciunui tratamentderestrângeresauînlăturareadrepturilorsale,fiindtratatînmodegalcucolegiisăi,înaceleaşicondiţiişifiindu‐itrasatesarcinisimilare.

Niciodată sarcinile de serviciu ale domnului C.C. nu au fost schimbate/modificate, ceea ce angajatul societăţii a efectuat în primele două zile de lucru, şisingureleîncareaînţelessăseprezintelamuncă,esteoactivitatenormalăpentrufuncţiaşipostuldeţinute.

În acest sens, precizează reclamanta că toţi angajaţii societăţii pe posturisimilare celui deţinut de domnul C.C. efectuează fişe de lucru centralizate pentruanaliza statistică, astfel încâtnu sepoate reţine că acest angajat a fost supusunuitratamentdiferenţiat,deosebitsaudeexcludereîncomparaţiecuceilalţicolegi.

În susţinerea acestei afirmaţii sunt chiar declaraţiilemaimultor angajaţi peposturi similare care au efectuat astfel de centralizatoare şi care continuă sădesfăşoareşiînprezentaceastăactivitate.

Aşadar, angajatul C.C. nu a avutnoi îndatoriri de serviciu sau alte sarcini deserviciu,ciaefectuataceleaşisarcinideserviciucaşialţicolegiangajaţipeposturisimilare, singura diferenţă fiind aceea că a desfăşurat această activitate pentru osingură zi în alt spaţiu decât fostul său birou, întrucât din cauza presiunilor şiameninţărilor acestuia subscrisa a dispus de urgenţă reintegrarea lui pe postuldeţinut anterior, dar biroul acestuia a fost finalizat de amenajat imediat dupădispunereareintegrării.

CuprivireladiscriminareaşihărţuireaangajatuluiC.C.,angajatulsocietăţiinuaurmăritniciodatărealaşiefectiva integrareasa, cinumai şicanareadirectoruluiacesteia, împotriva căruia a şi formulat o plângere penală, precum şi distrugereaimaginiisocietăţii,prindefăimareaacesteia.

Deasemenea,înmodpremeditatangajatulC.C.nunumaicăafolositînincintasediuluisocietăţiiocamerăvideoşiunaparatfoto,fărăaaveaautorizaţianecesară,dar s‐a filmat / fotografiat cu o lanternă pe cap în podul imobilului, încercând săarate/simulezecondiţiileprecareîncaresepresupunecăîşidesfăşuraactivitatea.

Acestangajatnuafostdiscriminatsauhărţuitîntrucâtacesteacţiunipresupundesfăşurarea pe o anumită durată de timp, ceea ce nu este posibil în acest caz,deoareceangajatuls‐aprezentatlalucrunumaidouăzile.

Mai mult, faptul că angajatul a fost reintegrat în data de 23.04.2012, iarîncepând cu data de 25.04.2012, după efectuarea înregistrărilor, nu s‐a maiprezentat la locul de muncă, dar totuşi la mai puţin de două săptămâni toateînregistrările video efectuate de acesta în sediul societăţii erau făcute publice,precum şi sesizarea către SCMD era formulată, motivată şi înregistrată, dovedescîncăodată înplusreaua‐credinţăaangajatuluişisingurulsăuscopdinmomentulreintegrării,respectivaceladeaprejudiciaimagineasocietăţii.

120

Faţă de toate aceste motive, apreciază reclamanta că nici dispoziţiile art.2alin.5dinOGnr.137/2000nusuntaplicabileîncazuldefaţăîncareangajatulnuafost nici hărţuit, nici discriminat, ci în care acesta din urmă a avut ca unic scopdefăimareaangajatoruluiprinoricemijloace.

Continuă reclamanta că un al doilea aspect de nulitate al hotărârii CNCDpriveşte greşita reţinere a situaţiei de fapt ca urmare a preluării înmod identic aargumentelorsalariatuluiC.C.şiînlăturăriinemotivateaargumentelorsale.

ColegiulDirectoralCNCDreţineînmodgreşitînHotărâreanr.302/12.09.2012încădelapunctul2.1.(pagina1)faptulcăpetentularsusţineînsesizarecă:‐„ulteriorsentinţeiinstanţeidejudecatăprincares‐adispusreintegrareapeacelaşipost, funcţie şi salariu deţinute anterior concedierii, angajatorul l‐a reangajat încondiţii degradante şi umilitoare. Astfel, susţine că i s‐a oferit ca şi birou podul,urmând să fie mutat în vestiarul societăţii. De asemenea, nu mai îndeplineşteatribuţiiledeelectronist,cidearhivar”.

Dinprobele administrate în faţaCNCDreiese înmodclar că salariatulC.C. afostreintegratpeacelaşipostşifuncţie,avândacelaşisalariu(aspectdecarenus‐aplânsşinicinul‐acontrazis).Faptulcăprintreatribuţiilepostuluiacestuiaintrăşiactivitateaprivindanalizacantitativăşicalitativăaactivităţiidemontajlegatătotdeactivitatea de electronist, activitate care apare în toate fişele de post ale celorlalţicolegiangajaţipeposturisimilare,nupoatefiasimilatăuneimodificări/schimbăriapostuluideţinut.

Maimult, CNCD reţine înmod greşit că petentul a susţinut că i s‐a oferit cabiroupodul,urmândsă fiemutat învestiarul societăţii , aspect carenureiesenicidinsesizareaformulatădeangajatulC.C.,nicidinaltînscris.

Aceeaşi reţinere greşită apare menţionată şi la punctul 4.1.3. din Hotărâre,potrivitcăreia„dupăcevavreme,petentulafostmutatînvestiarulsocietăţiipentrua centraliza fişele pentru instructajul sănătăţii şi securităţii până la sosirea /angajareauneipersoanespecializateîndomeniu”.

Înmodevidentacestereţinerisunttotalgreşite,întrucâtînsesizareangajatulC.C. arată că „s‐a indicat să arhiveze doar dosarele clienţilor şi să întocmeascăcentralizatoare”,iarCNCDareţinutcutotulaltcevaînsensulcăacestaarfitrebuitsăcentralizeze „fişe pentru instructajul sănătăţii şi securităţii”. Mai mult, din niciosusţinereasalariatuluiC.C.saudinvreunaltînscrisaflatladosarulcauzei,nureiesefaptulcăsocietateaurmasăangajezeopersoanăspecializatăîndomeniulsănătăţiişisecurităţiimuncii,astfelcumînmoderonatareţinutCNCD.

Deasemenea,reţinereaCNCDcuprivirelafaptulcă„dupăovreme,petentulafost mutat în vestiarul societăţii” este eronată şi nefondată, întrucât expresiareţinutăcuprivireladurataîntimpaprocesuluiîncaresepresupunecăangajatularfiefectuataltesarcininupoateficuantificatădecâtladouăzile.

Angajatul C.C. s‐a prezentat la locul de muncă pentru numai două zile,respectiv 23.04.2012 şi 24.04.2012. Din înregistrările audio şi video la care facereferireCNCD,reieseînmodclarfaptulcă,îndatade23.04.2012,salariatulC.C.nuaprestat niciomuncă în spaţiul societăţii aflat „în pod”. Aşadar, rămâne în discuţienumai data de 24.04.2012, dată la care într‐adevăr angajatul societăţii a urcat în

121

podulsediuluisocietăţii,echipatcuaparatfotoşicamerăvideo,cucretăşilampădecap, tocmai pentru a fabrica probe împotriva sa. Înmod normal niciun angajat alsocietăţii nu vine cu astfel de ustensile şi aparate la locul de muncă, cu excepţiacazuluiîncarepremediteazăoastfeldeacţiune.

Începândcudatade25.04.2012,pârâtulC.C. s‐aprezentat la loculdemuncăpentrunumaidouăore, interval în care au avut loc controalele vizând relaţiile demuncăşiSSM,controalelacareacestaaasistat,întrucâtaufostefectuatecaurmarea sesizării făcutedeel cuo zi înainte.Pentru restulde6orede lucrudindatade25.04.2012,angajatulC.C.aabsentatnemotivatşi,începândcudatade26.04.2012,nus‐amaiprezentatlaloculdemuncă.

Aşadar,reţinereaCNCDcuprivirelafaptulcă„dupăovreme”angajatulafostmutatînvestiarnuestefundamentatăpenicioprobădindosar,bamaimult,nicinuera posibilă o astfel de acţiune, întrucât după momentul strângerii de probeîmpotriva subscrise, respectiv în a doua zi de lucru, angajatul C.C. nu s‐a maiprezentatlaloculdemuncă.

Înacestsens,deşisocietateaşi‐aîndeplinittoateobligaţiile,inclusivaceeadeplată a drepturilor salariale, angajatul C.C. a absentat nemotivat, cu o singurăexcepţie, respectiv în data de 07.05.2012 când s‐a prezentat pentru două ore lacontroluldemedicinamuncii.

Deasemenea,cuprivirelareţinerileCNCDdelapunctulVMotiveledefaptşidedreptdinHotărâresuntgreşite,respectivfaptulcă„petentulafostreîncadratpeoaltăfuncţieşiîncondiţiiimpropriidesfăşurăriiuneiactivităţi”esteneadevărat.

Maimult,reţinereaColegiuluiCNCDdelapunctul5.5dinHotărâre,respectivfaptul că „societatea l‐a reprimit pe petent, însă nu pe postul şi funcţia deţinuteanterior(electronist),ciafostpussăefectuezeactivitateadearhivăadosarelorşideîntocmireacentralizatoarelor înpodulsocietăţii,undenuera luminăşinicispaţiunecesardesfăşurăriivreuneiactivităţi,acestadesfăşurându‐şioperioadăactivitateapegenunchi.Maimult,niciunuldintrecolegiideserviciunuadesfăşuratniciodatăaceastă activitate. După ceva vreme, petentul a fost mutat în vestiarul societăţiipentru a centraliza fişele pentru instructajul sănătăţii şi securităţii până lasosirea/angajareauneipersoanespecializate”,estetotaleronată.

Angajatul C.C. a fost reangajat pe postul de electronist, dovadă fiind fişapostuluiacestuia.Nuaefectuatniciodatăactivitateadearhivăadosarelorclienţilor,ci a centralizat fişele de lucru ale departamentului demontaj, activitate care estedesfăşuratădetoţisalariaţiiunităţiiîncadraţipeacelaşipostcaşiC.C.AngajatulC.C.nu şi‐a desfăşurat activitatea „pentru o perioadă” pe genunchi, ci într‐un spaţiuamenajat pentru lucru. Faptul că acesta s‐a înregistrat în anumite situaţii, înmodevidentpremeditat,nuesteodovadăcăacelefapteauavutloc,cuatâtmaimultcucâtnuavenit la lucrudecâtdouăzile.AngajatulC.C.nua fostniciodată„mutat” învestiarulsocietăţiiînvedereacentralizăriidefişepentruinstructajuldesănătateşisecuritatepânălasosireauneialtepersoane,înacestsensfiindchiarsusţinerilesalecarenufacnicioreferirelaacesteaspecte.

Aşadar, în această situaţie, apreciază reclamanta că nu are influenţăjurisprudenţaCurţiiEuropeneaDrepturilorOmului(CauzaOrsusşialţiivs.Croaţia)

122

citatădeCNCDlapunctul5.2.dinHotărâre,întrucâtînfaptnuestevorbadespreoastfelde situaţie.Astfel cumreiesedin fişeledepostale tuturorangajaţilorpeunpost identic cu cel al salariatului C.C. şi aceştia efectuează aceleaşi activităţi decentralizareşistatisticăalucrărilorreferitoarelaactivitateademontaj.

De asemenea, nici jurisprudenţa CJUE amintită de CNCD la punctul 5.3. dinHotărârenuesteaplicabilăcazuluinostru,întrucâtsalariatulC.C.nus‐aaflatîntr‐osituaţie diferită de cea a colegilor săi angajaţi pe acelaşi post şi având aceleaşiatribuţii,inclusivaceleadecentralizareaactivităţilordemontaj.

Maimult,înceeacepriveştereţinerileColegiuluiDirectoralCNCDcuprivirelafaptul că „declaraţiidemartori,depusedereclamant,nusuntobiective”,nuexistăniciunindiciuşinicinuafostreţinutunastfeldeindiciucaresăducălaconcluziacădeclaraţiile respective care aparţin unor terţe persoane nu ar fi obiective, atâtavreme cât toate afirmaţiile şi declaraţiile angajatului C.C., parte în cauză, suntapreciatecafiindobiective,deşiesteevidentfaptulcătoateprobeleacestuiaaufostobţinutecupremeditareşi rea‐credinţă,precumşiprin încălcareaRegulamentuluiinternalsocietăţii.

Maimult,reţinereaColegiuluiDirectoralCNCDcuprivirelafaptulcă„suntdenotorietatecazurileîncareangajatularecâştigdecauzăînfavoareaangajatoruluişidin acel moment începe un tratament bazat pe hărţuire şi victimizare în unelecazuri,împotrivaangajaţilor,mulţifiindnevoiţisărenunţe”,esteneavenită,întrucâtprezentacauzănuesteanalizatăînraportdealtepretinseprecedentejudiciarealealtor angajatori în raporturile stabilite cu angajaţii, neavând totodată nicioaplicabilitatepracticăînacestcaz.

Pârâţiiau formulat întâmpinare,princareausolicitatrespingereaacţiuniicanefondată.

Analizând probele administrate în cauză, susţinerile părţilor şi dispoziţiilelegaleaplicabile,Curteareţineurmătoarele:

Prin Hotărârea nr.302 din 12 septembrie 2012, Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminăriiaconstatatcăaspectelesesizatedepetentulC.C.intrăsubincidenţaprevederilorart.2alin.1şi5coroboratcuart.6lit.bdinOGnr.137/2000.

CNCDadispussancţionareapărţiireclamate–SCFalconElectronicsProdSRL– cu amendă contravenţională în cuantumde2000de lei, potrivit art. 2 alin.11 şiart.26 alin.1 din OG nr. 137/2000, coroborat cu art.8 din OG nr. 2/2001 şi arecomandat acesteia să depună toate diligenţele necesare pentru a asigurarespectareadrepturilorşia libertăţilor fundamentalealeomului, respectivdreptulprivind egalitatea în activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie,precumşiînvedereaeliminăriicondiţiilordiscriminatoriicarepotîncălcadreptullaangajareoriîndomeniulmuncii.

În considerente, CNCDa reţinut că efectul creat prin reintegrareapetentuluiîntr‐un spaţiu neadecvat şi schimbarea atribuţiilor în mod nejustificat au avutlegătură cu situaţia litigioasă dintre părţi şi a condus la crearea unui cadruintimidant, ofensiv şi umilitor, în sensul prevederilor art.2 alin.5 din OGnr.137/2000 republicată. În acest sens, se arată înHotărâre, „Colegiul ia act de e‐mailultransmisdecătreDirectorulTehnic,domnulC.P.,cătreunuldintreangajaţi,în

123

data de 20 aprilie 2012, din care reiese clar intenţia de a‐i oferi petentului alteatribuţii decât cele avute anterior: „Salut, M. După cum a fost informat deja,începânddeluni,23aprilie2012,fostulnostrucolegC.C.sevaprezentalaserviciudinnou.Esteunbunprilejpentrunoideapuneînpracticăproiectulprivindanalizacantitativă şi calitativă a activităţii de montaj. Ca rezultat final al acestui proiectdorim să dezvoltăm o strategie de marketing adaptată la condiţiile pieţei dinTimişoara.Pentrufazadeanalizăaproiectuluiavemnevoiededatecentralizatecarevorrezultadinfişeledeinstalare.Pentruacestemotiveşipentrucănoul–vechiulnostru coleg nu are acces la e‐mail te rog să‐i pui la dispoziţie arhiva cu fişele delucrualedepartamentuluidemontaj,începândcuceledin2006.Pentruanurăvăşitoatăarhivaşisăpierdemdocumenteleterogsă‐idaiunnumărde200defişepezi.Acestea îţi vor fipredate integral înapoi la sfârşitulprogramului. Să‐i comunici luiClaudiudocumentul ataşat – instrucţiuni completare centralizator– care cuprindesarciniledeserviciuînperioadaurmătoare”.

Colegiulamaiavutînvederee‐mailultrimispetentuluitotdecătredirectorultehnic: „Referitor la aspectele semnalate de tine în timpul discuţiei telefonice deastăzi:spaţiulpentruamplasareabirouluipentruactivităţiledecentralizareafişelordemontaj spaţiuatribuiteste înpodul construcţiei.Te rogsă respecţiacest lucru.Mulţumesc pentru informarea privind posibilitatea căderii scării de acces în podcare poate provoca rănirea persoanelor sau deteriorarea maşinilor aflate îninteriorulspaţiuluidelucru...”.

Colegiulaapreciatcăacesteprobedenotăpremeditareaacţiunilorsocietăţiişiaînlăturatapărareaacesteiaconformcăreiapetentulainsistatsăînceapămunca,iarlainsistenţeleacestuiai‐aoferitcevadelucruprovizoriu,într‐unspaţiuprovizoriuşi din motive obiective nu a reuşit să‐i amenajeze biroul. Colegiul a apreciat căamenajareaunui„birou”pentruunelectronistnunecesitătimpatâtdeîndelungatşinicinuartrebuisăpunăproblemepreamari.

CNCD a apreciat că declaraţiile de martor depuse de societate nu suntobiectiveşiaavutînvederefotografiileşiînregistrăriledepusedepetent.

S‐amaireţinutca fiinddenotorietatecazurile încareangajatularecâştigdecauzăîndefavoareaangajatoruluişidinacelmomentîncepeuntratamentbazatpehărţuireşivictimizare, înunelecazuri, împotrivaangajaţilor,mulţi fiindnevoiţi sărenunţe.

CurteaconstatăcăprobeleavuteînvederedeCNCDlapronunţareaHotărâriicontestate în speţă fac dovada comportamentului discriminatoriu, sub formahărţuirii.

Conform art.2 alin.5 din OG nr. 137/2000, „constituie hărţuire şi sesancţioneazăcontravenţionaloricecomportamentpecriteriuderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială,convingeri,gen,orientaresexuală,apartenenţălaocategoriedefavorizată,vârstă,handicap,statutderefugiatoriazilantsauoricealtcriteriucareducelacreareaunuicadruintimidant,ostil,degradantoriofensiv”.

Hărţuireareprezintăoformădediscriminare, introdusădelegiuitorulromânînprocesuldetranspunereaprevederilorDirectiveiConsiliului2000/43/CEprivind

124

aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire deoriginerasialăsauetnică.

Conform legii, este sancţionată orice formă de manifestare: oricecomportament, pe un criteriu, dintre cele menţionate expres (rasă, naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială,convingeri,gen,orientaresexuală,apartenenţălaocategoriedefavorizată,vârstă,handicap,statutderefugiatoriazilant)sauoricealt criteriu, care are ca efect crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant oriofensiv.

În speţă, cu ocazia reintegrării în funcţie a fostului angajat, i‐a fost pus ladispoziţie, pe fondul situaţiei litigioase încheiate cu hotărârea judecătorească deobligare a societăţii la reintegrare şi plata despăgubirilor, un loc de muncăimpropriu, diferit de cel al colegilor săi şi de cel avut anterior, ducând la creareaunuicadruostil,degradant,pentrupetent.

Nu se poate reţine că societatea a fost luată prin surprindere de cerereapârâtului C.C. de punere în executare a hotărârii judecătoreşti într‐un termenapreciatdereclamantăcafiind„foartescurt”.

Prinsentinţacivilănr.5782din7decembrie2001,TribunalulTimişadispusreintegrareapârâtuluipepostulşipe funcţiadeţinuteanterioremiteriidecizieideconcediere(electronist).

Ladatade14martie2012afostpronunţatădeciziaderespingerearecursuluideclaratdereclamantaSCFALCONELECTRONICSPRODSRLîmpotrivasentinţeisusmenţionate(decizianr.849/14.03.2012).

De la această dată, 14 martie 2012, se naşte obligaţia executării hotărâriijudecătoreşti. Faptul că decizia nu fusese redactată nu are nicio relevanţă, încondiţiileîncareobligaţiaeradispusăprinsentinţadefondşimenţinutădeinstanţaderecurs.

Pârâtul C.C. s‐a adresat reclamantei cu cererea de executare a obligaţiei dereintegrarela26martie2012.

La data de 23 aprilie 2012 i s‐a pus acestuia la dispoziţie un birou în podulimobilului.

Curteaconstatăcănusuntfondatecererilereclamanteicuprivirelanulitateaactuluiadministrativatacat.

Colegiulaarătatcaresuntîmprejurăriledefaptsusţinutedepetent,darşicelepecaresebazeazăsoluţiaadoptată,precumşiprobeledincarerezultăacestea.

AstfelcumareţinutCNCD,M.D.primiseanterior, la20aprilie2012,mesajulprin poştă electronică de la C.P., din care rezultă faptul că pârâtului C.C. i‐au foststabilitesarcinigeneratedepunereaînaplicare,cuocaziareintegrăriisaleînpostuldeelectronist,aunuiproiectprivind„analizacantitativăşicalitativăaactivităţiidemontaj”.Pentrufazadeanalizăaproiectului,eranecesarcapârâtulsăprocedezelacentralizareadatelor care rezultaudin fişele de instalare sau formularele utilizateînaintedeimplementareaacestorapeoperioadădeşaseani(din2006).

Curteareţine,dindeclaraţiiledepuse ladosardecătrereclamantă,căM.D.şiD.C.A, colegii pârâtului, angajaţi la firmă în funcţia de electronist, au „avut deîntocmit, lacerereaşefuluidirect,pentruanumiteperioade,situaţiicentralizatoare

125

cuprivireladiverseaspectelegatedemontajeleîntocmitelaTimişoara,dincaresărezulte beneficiarulmontajului, produselemontate, datamontării, tipulmodeluluiauto”.

Maimult,pârâtulareînfişapostuluisarcinadeaasiguracentralizareadatelordespreactivitatea tehnicădinpunctulde lucru.Este adevărat că fişapostului estedin23.04.2012,însăpârâtulnuafăcutdovadafaptuluicăînfişapostuluianterioarăaceastă sarcină nu exista. Aceasta în condiţiile în care sarcina de a asiguracentralizareadatelordespreactivitateatehnicădinpunctuldelucruestemenţionatăşiînfişeledepostalecelordoicolegi,M.D.şiD.C.A.,fişecaredateazădin4mai2011.

ÎnsăCurteaconstatăcărezultăfărăechivocdinprobeleadministratefaptulcăladatade23aprilie2012,pârâtulC.C.aprimitinformaţiacăloculsăudemuncăesteînpodulimobilului.

Astfel,dinînregistrărileaudioefectuatedepârâtlasediulsocietăţii,rezultăcăpersoanele prezente: M.D, colegul „C.” şi „A” cunoşteau faptul că pârâtul urma amunciînpod.

DindiscuţiilepurtatedepârâtşicolegulsăuM.rezultăcăceldinurmăprimiseinstrucţiunipentruamenajareabirouluiînpod.

DatfiindcăpârâtulC.îşiexprimavoinţadeamunci,M.S.îlîntreabă:„Tuchiarvreisăteurciacolo?”,dupăcareîispune„măfacisămăurc,săîţipunbirou”.

ColegaA.N.i‐acomunicatpârâtuluifaptulcă„aprimitinstrucţiuniclare”şicăloculpârâtuluiesteînpod,sănuaibăcontactcuclienţii,iardacăarecevadespus,săiacontactcu„ceidelaBucureşti”.

Aceste elemente de fapt sunt evidenţiate în vederea înlăturării criticilorformulatedereclamantăprinacţiune,cuprivire la faptulcă ladatade23.04.2012pârâtulnualucratînpod,urcânddoaradouazi.

Esenţial,înapreciereainstanţei,estefaptulcăpârâtuluiis‐aoferitacestlocdemuncă.Chiardacăîndatade23.04.2012pârâtulnuadesfăşuratefectivactivitateaacolo, purtând numeroase discuţii cu colegii săi pentru a lămuri aceste aspecte,efectelenegativealeacţiunilororganelorsocietăţiicaretransmiseserăinstrucţiunilerespective s‐a produs, punând persoana în cauză într‐o situaţie degrandantă,umilitoare,intimidantă.

Stabilirealoculuirespectivpentrudesfăşurareamunciirezultăfărăechivocdinrăspunsul directorului tehnic C.P. la aspectele discutate telefonic cu pârâtul C.C.:mesajul comunicat prin poşta electronică, citit de C.C. la 24.04.2012 şi semnat deacesta: „Bună, C. Referitor la aspectele semnalate de tine în timpul discuţieitelefonice de azi: spaţiul pentru amplasarea biroului pentru activităţile decentralizareafişelordemontajatribuitesteînpodulconstrucţiei.Terogsărespecţiacest lucru. Mulţumesc pentru informarea privind posibilitatea căderii scării deaccesînpodcepoateprovocarănireapersoanelorsaudeteriorareamaşiniloraflateîninteriorulspaţiuluidelucru.Cametodădeasigurare,terogsălegiscarafolosindunuldintremontanţiilateraliaiacesteia,subultimatreaptădesus,cuajutoruluneisfori sau cablu de podeaua podului, astfel încât să nu permită capătului de sus alscării să se deplaseze. Atenţie: sfoara nu trebuie să împiedice accesul pe scară,poziţionareaacesteia trebuie făcută în afara treptelor.Cuprivire la alegerea sforii(saucablului):aceastatrebuiesăpoatăsuportagreutateascării”.

126

Împrejurarea că prin decizia CNCD s‐a reţinut că „urma să fie mutat învestiarulsocietăţii”,chestiuneadacăpârâtula fostsaunumutatulterior învestiarnuare relevanţă,devremece, conformpct.5.11., acestaspectde faptnua stat labazasancţionării.

Având în vedere toate aceste considerente, reţinând şi starea în care se găseaîncăpereasituatăînpodulimobilului,astfelcumrezultădinfotografiileprintatedepusela dosar şi cele aflate de CD‐ul depus ca probă, din înregistrările video efectuate în24.04.2012,Curteaapreciazăcăamendacontravenţionalăde2000delei(limitelelegalesituându‐se între400şi4000de lei)este înmăsurăsăasigurescopulsancţionatorşipreventiv,oamendăîntr‐uncuantumminimnefiindjustificată.

Pentruacestemotive,înnumelelegii,hotărăşte:Respingeacţiunea formulatădereclamantaSCFALCONELECTRONICSPROD

SRL, în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREADISCRIMINĂRIIşiC.C.caneîntemeiată.18.Discriminaredirectă,multiplă:criteriulgenșivârstă.Limitadevârstădepensionarediferităîntrefemeișibărbaţimotivdeconcediereafemeilor.SENTINŢANR.1448din06septembrie2011,TribunalulMureş,Secţiacivilă

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta M.D., încontradictoriucupârâţiiGRUPSCSFGHEORGHE,jud.Mureş,ISJMUREŞ,jud.Mureş,avândcaobiectobligaţiadeaface.

Instanţa,Deliberândasupracauzeiciviledefaţă,constatăcăprinacţiuneaformulatăşi

înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 16.02.2011 sub nr.1114/102/2011, reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâţii InspectoratulŞcolar JudeţeanMureş şi Grupul Şcolar „Sfântu Gheorghe” Sângeorgiu de Pădure,solicitândinstanţeicaprinhotărâreaceovapronunţasădispunăobligareaacestuiasă‐irecunoascădreptullegaldea‐şicontinuaactivitateapepostuldeprofesorpânăla data la care reclamanta împlineşte vârsta de 65 de ani, precum şi obligareapârâţilor să modifice contractul individual de muncă aflat în derulare, respectivclauzareferitoareladuratacontractului, însensulprelungiriiacestuiapânăladatalacareîndeplineştecondiţiilelegaledepensionareîncazulbărbaţilor.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este angajată în funcţia deprofesor, iar contractul individual de muncă al acesteia ar trebui să înceteze, învederea pensionării, însă ar trebui să îi fie recunoscută înmod nediscriminatoriuposibilitatea continuării activităţiipână la împlinirea limiteidevârstă standarddepensionareprevăzutădelegepentrubărbaţi.

Reclamanta a mai arătat că se află într‐o situaţie de discriminare directă pecriteriudesexşidevârstă,fiindobligatăsăsepensionezemaidevremedecâtunbărbat.

În drept, reclamanta a invocat prevederile OUG nr. 67/2007, Legeanr.202/2002,OGnr.137/2000.

PârâtulInspectoratulŞcolarJudeţeanMureşaformulatîntâmpinare,princarea invocat lipsa calităţii procesuale pasive a sa, iar pe fond a solicitat respingereacerereiidemenţinereareclamanteipefuncţiedeconducere.

127

Instanţareţineurmătoarele:Pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş are calitate procesuală pasivă,

având în vedere mobilitatea cadrelor didactice, inspectorul şcolar fiind cel carecoordoneazăactivitateadenumirepepostacadrelordidactice,conformart.92al.7,art.95al.1lit.m,pdinLegeanr.1/2011.

Examinândacteleşi lucrăriledosarului,pefondinstanţaconstatăreclamantaeste angajată în învăţământ, în funcţia de învăţător, astfel cum rezultă din copiacarnetuluidemuncăalreclamantei.

Contractulindividualdemuncăalreclamanteiartrebuisăîncetezeînvedereapensionării,caurmareaîmpliniriivârsteidepensionarepentrufemei,prevăzutădeart. 41 alin.2 din Legea nr.19/2000, respectiv art.53 din Legea nr.263/2010,prevederi prin care legiuitorul a introdus vârste de pensionare diferenţiate întrefemeişibărbaţi.

Vârsta standard obligatorie de pensionare pentru femei a fost diminuată,având în vedere faptul că acestea, în general, depun o muncă suplimentară îngospodărie şi dau naştere la copii, împrejurare care atrage o uzură biologică şipsihică suplimentară faţă de bărbaţi. Prin urmare, legiuitorul a instituit omăsurăpozitivăcarevizeazăprotecţiaunuigrupsocialdefavorizat (femeile)careastfel seretrag mai repede din câmpul muncii (punând capăt exercitării dreptuluiconstituţionallamuncă)prevăzutdeart.41alin.1dinLegeafundamentalăpentruasebucuradeexercitareadreptuluiconstituţionallapensie(garantatdeart.47alin.2din Constituţie). Dreptul la pensie are, la rândul lui, un rol de protecţie, fiind undrept de asigurări sociale acordat pentru intervenirea unui risc social asigurat:bătrâneţea.

Cu alte cuvinte, grupului social defavorizat al femeilor legiutorul acordă omăsurădefavoare,curolocrotitor.

Însăniciomăsurălegalădeprotecţieprivindundreptconstituţional(dreptulla pensie) al unui grup defavorizat (femeile) nu poate fi aplicată împotriva aceluigrup,cuefectulîncălcăriialtuldreptconstituţional(dreptullamuncă).Într‐adevăr,princaracterulobligatoriuşiinflexibilalvârsteidepensionareredusepentrufemei,se încalcă dreptul lamuncă (art.41 alin.1 din Constituţie) al acelor femei care nudorescăsăbeneficiezedefavoareaacordatădelege(constândînreducereavârsteidepensionare)şivorsă îşiexercite încontinuaredreptul lamuncăşidupăvârstaredusă de pensionare, deoarece starea biologică şi psihică le permite acest lucru,faptpecareîlpotdovedipotrivitlegii(conformart.28‐29dinCodulMuncii).

În această manieră, o măsură legală de protecţie care a fost reglementatăpentru eliminarea unei stări de defavorizare, este aplicată în mod generic şinediferenţiat,înmodimperativşiinflexibilşi,însituaţiitotmainumeroase,încareacea stare de defavorizare numai există, contrar prevederilor ar.6 alin.1 şi 2 dinLegeanr.24/2000.Într‐adevăr,însocietateacontemporană,acrescutrolulsocialalfemeilor, pe fondul îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei şi a creşteriisperanţeideviaţă,iaroseriefoartelargădeprofesiişimeseriipermiteexercitareaacestora până la vârste înainte (cum ar fi cea de medic, cadru didactic, consilierjuridicetc.).

128

În consecinţă, instituirea cu caracter obligatoriu şi inflexibil pentru femei aunei vârste standard de pensionare reduse faţă de bărbaţi (prin art.41 alin.2 dinLegea nr. 19/2000) este discriminatorie, fiind contrară principiului egalităţii deşanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi a dispoziţiilor art.14 din Convenţiaeuropeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,respectiv a Protocolului nr. 12 la această Convenţie. Această măsură are ca efectîncetareaobligatorie a raportuluidemuncăal femeilor anterior celei abărbaţilor,fiind încălcat dreptul constituţional la muncă al femeilor, deoarece măsura deprotecţie,constândînreducereavârsteidepensionare,seaplicăşiîmpotrivavoinţeicelei încauzăşi chiardacăobiectulurmăritdemăsuradeprotecţienumaiexistă,aceastămăsurănemaifiindlegitimăşiproporţionalăcusituaţiadefapt.

Suntîncălcateastfelşiprevederileart.7lit.aşilit.g,art.9alin.1lit.aşilit.edinLegeanr.202/2002.

Acţiunea dedusă judecăţii este admisibilă şi prin prisma deciziilor CurţiiConstituţionalenr.818/2008,nr.819/2008,nr.820/2008şinr.821/2008,deoareceprinaceastăacţiunes‐asolicitatrecunoaştereaexercităriinediscriminatoriiadreptuluilamuncă.Decinus‐asolicitatinstanţeisăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelegeşinicisăleînlocuiascăcualtenorme.Prinacţiunes‐acerut recunoaşterea exercitării nediscriminatorie a dreptului la muncă, potrivitdreptuluicomunalmuncii(art.3alin.1‐2raportatlaart.5‐6dinCodulmuncii).Deci,dreptullaacceslajustiţiepentrurecunoaştereaexercităriinediscriminatorieaunuidrept protejat de lege nu este susceptibil să fie îngrădit de nicio decizie a CurţiiConstituţionale.

Instanţa de faţă se consideră îndrituită să examineze cauza de faţă şi prinprismaConvenţieipentruapărareadrepturiloromuluişialibertăţilorfundamentaleşiajurisprudenţeiCurţiiEuropeneaDrepturilorOmuluiînacestdomeniu.

Curtea Constituţională este, potrivit dispoziţiilor art.1 şi 2 din Legeanr.47/1991 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, garantulsupremaţieiConstituţieiRomâniei,asigurândcontrolulconstituţionalităţii legilor,atratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelorGuvernului. Chiar dacă, în exercitarea atribuţiilor sale, Curtea Constituţională areposibilitatea raportării şi la dispoziţiile internaţionale în materia drepturilorfundamentale ale omului, statuările acesteia, aflate în contradicţie cu cele aleforurilor internaţionale competente să interpreteze aceste prevederi, nu pot fireţinute de instanţele judecătoreşti sesizate cu soluţionarea unui litigiu în care îşigăsesc aplicarea. Dimpotrivă, instanţele judecătoreşti sunt obligate, în temeiulprevederilorart.20dinConstituţiaRomânieişiaobligaţiilorpecareRomâniaşile‐aasumatînurmaratificăriiacestorpacte,convenţiişitratateleprivitoareladrepturilefundamentale ale omului, să ignore legile interne şi interpretările CurţiiConstituţionale a României care contravin reglementărilor internaţionale şiinterpretărilor date acestora de organele abilitate. Aşadar, prin aplicarea cuprioritate faţădecele interneadispoziţiilor internaţionaleprivitoare ladrepturilefundamentale ale omului la care România este parte şi a interpretărilor acestordispoziţii date de forurile internaţionale competente, instanţele de judecată nu

129

încalcă prevederile art. 11 art.3 din Legeanr. 47/1992, potrivit cărora deciziile şihotărârileCurţiiConstituţionalesuntgeneralobligatoriişiauputerenumaipentruviitorşinicipecelealeart.31dinaceeaşilege,conformcăroradeciziaprincareseconstatăneconstituţionalitateaunei legisauordonanţeoriauneidispoziţiidintr‐olegesaudintr‐oordonanţăînvigoareestedefinitivăşiobligatorie,cuatâtmaimultcu cât deciziile invocate anterior sunt de respingere a obiecţiilor deneconstituţionalitate, iarnudeadmitereaacestora. Încazul respingeriiobiecţiilorsau excepţiilor de neconstituţionalitate este posibilă formularea unor noi excepţii,iarCurteaConstituţionalăpoateproceda,pebazaunornoiargumentesaucaurmarea revenirii la practica anterioară, la admiterea acestora, chiar dacă anterior s‐apronunţatînsensulconstituţionalităţii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că un sistem bazat pesupramaţia Convenţiei şi a jurisprudenţei aferente acesteia asupra drepturilornaţionale este apt să asigure buna funcţionare a mecanismului de apărareimplementatdeConvenţieşideprotocoalelesaleadiţionale.Înacestsensastatuatîn cauza Dumitru Popescu contra România, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei nr. 830 din 5 decembrie 2007, că „Nu este lipsit de importanţă săreamintim în acest sens că, în recomandarea sa din data de 12 mai 2004[Rec.(2006)], Comitetul Miniştrilor s‐a felicitat pentru faptul că prevederileConvenţieifăceauparteintegrantădinordineajuridicăinternăastatelorsemnatare.Acestaspectimplicăobligaţiapentrujudecătorulnaţionaldeaasiguraefectuldeplinal normelor acesteia, asigurându‐le preeminenţa faţă de orice altă prevederecontrarădinlegislaţianaţională,fărăsăfienevoiesăaştepteabrogareaacesteiadecătre legiuitor (mutatis mutandis, Vermeire împotriva Belgiei, Hotărârea din29noiembrie1991,seriaAnr.214‐C,p.84,§26)”.

CurteaeuropeanăaconstatatcăstatutulconferitConvenţieiîndreptulinternpermite instanţelor naţionale să înlăture – din oficiu sau la cererea părţilor –prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şiprotocoalelesaleadiţionale.

Înconsecinţă,constatareaanterioarăaconstituţionalităţiiunorprevederidindomeniuldiscriminăriinuîmpiedică judecătorulnaţionalsăverificedacăaplicarealegii înconcretnuproduceefectecontrareConvenţiei.Aceastăverificarenupoatefaceabstracţiede jurisprudenţaCEDO înmaterie, carenugaranteazădreptuldeacontinuasăprimeştiopensieîntr‐unanumitcuantum.

Aceasta cu atât mai mult cu cât instanţele române sunt obligate în modimperativsăfacăaplicareaprioritarăşiperemptorieadispoziţiilorProtocoluluinr.12 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilorfundamentale,curespectareaart.20dinConstituţie, însensulverificăriiexistenţeiuneisituaţiidediscriminarepecriteriudesex, întrefemeişibărbaţi, indiferentdenaturaacesteia.Subliniemcă,încazuldefaţă,problemacaresepuneserezumădoarla simpla manieră de interpretare a modului de stabilire a vârstei standard depensionarepentrufemei, însensuldacăaceastaesteextinctivăasupradreptului lamuncăşi inflexibilă înraportcuprincipiulnediscriminăriisau,dimpotrivă,aceastăvârstătrebuieinterpretatăcafiindomăsurădeprotecţie,doarpreventivă,carenu

130

poateîncălcaunaltdreptalceluiprotejatpentrugenerareaunuitratamentinegalpecriterii de sex (deci are caracter juridic opţional pentru acesta). Este vorba decidespre aspectul unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nuelaborarea unor noi norme. „Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în modnecesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretareafiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii” (Decizia nr. 1014/2007 aCurţii Constituţionale)”. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale – se aratăîntr‐ohotărâreaCurţiiEuropeneaDrepturilorOmului(CauzaC.R.contraRegatuluiUnit, 1995) – în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element deinterpretarejudiciară.

În concluzie, acţiunea dedusă judecăţii este admisibilă,mai ales prin prismadispoziţiilorart.6paragraful1alConvenţieieuropenepentruapărareadrepturiloromului şi libertăţilor fundamentale, care garantează „dreptul la acces la instanţă”.Deciinstanţaromânătrebuiesădeadovadădeojurisdicţiedeplină,fiindobligatăsăaplice competenţa sadea analiza toate aspectelede fapt şidedrept ale cauze (înacest sens Hotărârile Terra Woningen B.V. contra Olandei şi Rotaru contraRomâniei). Într‐adevăr, conform art. 124 din Constituţie, instanţele judecătoreştisunt independente în stabilirea stării de fapt şi aplicarea legii în cauzele dedusejudecăţii, existenţa sau inexistenţa unui tratament discriminatoriu concret fiind ochestiunedefapt lăsatădelegelasuveranaaprecierea instanţelorde judecată.Deasemenea,instanţeledejudecatăsuntindependenteînaplicareadispoziţiilorart.5‐6şi ale art.1 alin.2 din Codul muncii, ale art.14 din Convenţia pentru apărareadrepturiloromuluişi libertăţilor fundamentaleşialeProtocoluluinr.12 laaceastăconvenţie,aceastadinurmăavândprioritatefaţădelegile interne(inclusivfaţădedeciziileCurţiiConstituţionale),conformart.11şiart.20dinConstituţie.

Ca atare, instanţelor de judecată le revine deplina competenţă de a faceaplicareaprincipiuluiegalităţiiîndrepturi,însituaţiileconcretesupusejudecăţii,şideaaplicaprevederileart.5‐6dinCodulmuncii,precumşidispoziţiileprevalenteale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilorfundamentale, împreună cu cele ale Protocolului nr. 12 la aceasta, aceste instanţenefiindcondiţionatedeCurteaConstituţională,pentruaputeapronunţahotărâriînacest sens al aplicării principiului egalităţii în drepturi. Competenţa instanţei decontencios constituţional se rezumă doar la soluţionare unor aspecte de drept(stabilireacompatibilităţiidoarcuConstituţiaaunoractenormative,potrivitart.2dinLegeanr.47/1991), iarnula interpretareaşiaplicarealegilorşiaconvenţiilorinternaţionale în cauzele deduse judecăţii (această competenţă revenind exclusivinstanţelordejudecată,potrivitart.126alin.1şialin.3dinConstituţie).Or,încauzade faţă, nu se puneproblema contrarietăţii vreunui text legal cu art. 16 alin.1 dinConstituţie şi eliminarea acestui text neconstituţional, şi la interpretareanediscriminatorie amodului de stabilire a vârstei standard de pensionare pentrufemei, în lumina aplicării directe şi nemijlocite a prevederilor Convenţiei pentruapărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aplicarea acestorprevederiperemptorii nupoate fi refuzatăde instanţelede judecată.Cuprivire ladreptul comunitar CJCE a afirmat că diferenţierea dintre vârsta de pensionare

131

pentru bărbaţi şi femei contravine art.5 din Directiva nr. 76/207 cu privire laegalitateade tratament,a sevedea înacest sensHotărâreadin26 februarie1986,Marshall, iar ulterior după abrogarea acestei directive, contravine Directivei2006/54/CE,asevedeaHotărâreadin18noiembrie2010PensionsversicherungsansaltîmpotrivaChristineKleist.

Pedealtăparte,directivaseadreseazăstatelormembreşinupoatefiinvocatăîn raporturile cu persoanele fizice. CJCE mai precizează că, având în vedere căautoritatea din speţă este o instituţie publică, în această situaţie obligaţia denediscriminare îi poate fi impusă direct. Concluzia care se impune, conforminterpretării CJCE, este că directivele pot avea efect direct, dar numai la nivelvertical, nu şi orizontal. În speţa de faţă parte este o instituţie publică, respectivşcoalalacarepredăreclamanta,astfelcăesterespectatdreptulverticalaldirectivei.

Vârsta standard de pensionare pentru femei trebuie să fie interpretată înluminaprincipiuluiegalităţiideşanse,înmodflexibil,astfelîncâtacelecategoriidefemeicareseaflăîntr‐osituaţiedefavorizată,însensulprevederilorart.6alin.5lit.bdin Legea nr. 202/2002, să poată beneficia opţional de o vârstă standard depensionareredusă, iarcelelaltesăaibădreptuldea‐şicontinuaactivitateapână laaceeaşivârstăcareesteprevăzutăpentrubărbaţi.

PrinOUGnr. 67/2007privind aplicareaprincipiului egalităţii de şanse şi detratamentîntrefemeişibărbaţi,actnormativcarecompleteazăLegeanr.202/2002sedăposibilitateaangajaţilorsăoptezepentruasepensiona,fielavârstastandardprevăzută de Legea nr. 19/2000 pentru femei, ca fiind vârsta mai mică depensionare,fielavârstastandardprevăzutădeaceeaşilegepentrubărbaţi,careestemaimare.

Principiulegalităţiidetratamentimplicăabsenţaoricăreidiscriminăridirectesauindirectepecriteriudesex,înspeţă,înceeacepriveştestabilireaunorvârstedepensionarediferite.

Potrivitart.2pct.1dinDeclaraţiaUniversalăaDrepturilorOmului,exerciţiuldrepturiloresteapăratîmpotrivaoricărordiscriminări,iarconformart.29pct.2,înexerciţiul drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă doarîngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoaşterii şirespectuluidrepturilorşilibertăţilorcelorlaţi,învedereasatisfaceriicerinţelorjustealemoralei,ordiniipubliceşibunăstăriigeneraleîntr‐osocietatedemocratică.

Având în vedere aceste considerente, prevederile legale privind vârstastandard de pensionare pentru femei trebuie să fie interpretate în luminaprincipiului nediscriminării pe criteriu de sex, ca având caracter opţional pentrucategoria socială protejată prin intermediul ei (femeile). În consecinţă, instanţaurmeazăsăadmităînacţiuneareclamantei.

Privitor la petitul referitor lamenţionarea duratei contractului demuncă seobservăcăreclamantapentruaputeacontinuaactivitateaînînvăţământtrebuiesăîntrunească şi celelalte condiţii legale (medicale, vechime, evaluări etc.). În acestecondiţii, ţinând seama şi de faptul că iniţial contractul demuncă prevedea duratanedeterminatăaraporturilordemuncă,nusepoatafixaoduratădeterminată,decâtcriteriul înfuncţiedecaresevaprelungicontractuldemuncărespectiv împlinirea

132

vârstei de pensionare ca şi în cazul bărbaţilor. Desigur că aceasta nu opreşteîncetareacontractuluipentruneîndeplinireacelorlaltecondiţii legale,şinuimpunemenţinereareclamanteiînniciofuncţiedeconducere.

Pentruaceastemotive,înnumelelegiihotărăşte:Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul

ŞcolarJudeţeanMureş.Admite acţiunea civilă formulată de reclamanta M.D. în contradictoriu cu

pârâţiiGrupŞcolarSf.GheorgheşiISJMureş.Obligăpârâţiisăîirecunoascăreclamanteidreptuldea‐şicontinuaactivitateaîn

funcţiadeprofesor,încazulîncareîndeplineşteşirestulcondiţiilorlegaledeexercitarea acestei funcţii, până la data la care reclamanta îndeplineşte condiţii legale depensionarepentrulimitădevârstăîncazulbărbaţilor,şianume28mai2015.

Obligă pârâţii să modifice contractul individual de muncă al reclamantei, şianume clauza referitoare la durata contractului individual de muncă, în sensulmenţinerii reclamantei în funcţia de profesor până la data la care reclamantaîndeplineşte condiţiile legale de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute încazulbărbaţilor.

Definitivăşiexecutorie.19.Discriminaredirectă.Limitadevârstădepensionarediferităpentrufemeiînraportcubărbaţii.SENTINŢANR.1447din06.09.2011,TribunalulMureş

Instanţa constată că prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolulTribunaluluiMureşladatade16.02.2011subnr.1112/102/2011,reclamantaM.E.achemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul Judeţean Mureş şi Şcoala GeneralăBălăuşeri, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispunăobligareaacestuiasă‐irecunoascădreptullegaldea‐şicontinuaactivitateapepostuldeprofesorpânăladatalacarereclamantaîmplineştevârstade65deani,precumşiobligarea pârâţilor să modifice contractul individual de muncă aflat în derulare,respectiv clauza referitoare la durata contractului, în sensul prelungirii acestuiapânăladatalacareîndeplineştecondiţiilelegaledepensionareîncazulbărbaţilor.

Instanţareţineurmătoarele:Pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş are calitate procesuală pasivă

având în vedere mobilitatea cadrelor didactice, inspectorul şcolar fiind cel carecoordoneazăactivitateadenumirepepostacadrelordidactice,conformart.92al.7,art.95al.1lit.m,pdinLegeanr.1/2011.

Examinând actele şi hotărârile dosarului, pe fond instanţa constată căreclamanta este angajată în învăţământ, în funcţia de învăţător, astfel cum rezultădincopiacarnetuluidemuncăalreclamantei.

Contractulindividualdemuncăalreclamanteiartrebuisăîncetezeînvedereapensionării,caurmareaîmpliniriivârsteidepensionarepentrufemei,prevăzutădeart.41alin.2dinLegeanr.19/2000,respectivart.53dinLegea263/2010prevederiprin care legiuitorul a introdus vârste de pensionare diferenţiate între femei şibărbaţi.

133

Vârsta standard obligatorie de pensionare pentru femei a fost diminuată,având în vedere faptul că acestea, în general, depun o muncă suplimentară îngospodărie şi dau naştere la copii, împrejurare care atrage o uzură biologică şipsihică suplimentară faţă de bărbaţi. Prin urmare, legiuitorul a instituit omăsurăpozitivăcarevizeazăprotecţiaunuigrupsocialdefavorizat (femeile)careastfel seretrag mai repede din câmpul muncii (punând capăt exercitării dreptuluiconstituţionallamuncă)prevăzutdeart.41alin.1dinLegeafundamentalăpentruasebucuradeexercitareadreptuluiconstituţionallapensie(garantatdeart.47alin.2din Constituţie). Dreptul la pensie are, la rândul lui, un rol de protecţie, fiind undrept de asigurări sociale acordat pentru intervenirea unui risc social asigurat:bătrâneţea.

Cualtecuvinte,grupuluisocialdefavorizatalfemeilor, legiuitorul leacordăomăsurădefavoare,curolocrotitor.

Însăniciomăsurălegalădeprotecţieprivindundreptconstituţional(dreptulla pensie) al unui grup defavorizat (femeile) nu poate fi aplicată împotriva aceluigrup,cuefectulîncălcăriialtuidreptconstituţional(dreptullamuncă).Într‐adevăr,princaracterulobligatoriuşiinflexibilalvârsteidepensionareredusepentrufemei,se încalcă dreptul lamuncă (art.41 alin.1 din Constituţie) al acelor femei care nudorescsăbeneficiezedefavoareaacordatădelege(constândînreducereavârsteidepensionare) şi vor să îşi exercite în continuare dreptul la muncă şi după vârstaredusă de pensionare, deoarece starea biologică şi psihică le permite acest lucru,faptpecareîlpotdovedipotrivitlegii(conformart.28‐29dinCodulMuncii).

În această manieră, o măsură legală de protecţie, care a fost reglementatăpentru eliminarea unei stări de defavorizare, este aplicată în mod generic şinediferenţiat,înmodimperativşiinflexibilşi,însituaţiitotmainumeroase,încareacea starededefavorizarenumai există, contrarprevederilor art.6 alin.1 şi 2dinLegeanr.24/2000.Într‐adevăr,însocietateacontemporană,acrescutrolulsocialalfemeilor, pe fondul îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei şi al creşteriisperanţeideviaţă,iaroseriefoartelargădeprofesiişidemeseriipermitexercitareaacestorapână la vârste înaintate (cumar fi ceademedic, cadrudidactic, consilierjuridicetc.).

În consecinţă, instituirea cu caracter obligatoriu şi inflexibil pentru femei aunei vârste standard de pensionare reduse faţă de bărbaţi (prin art.41 alin.2 dinLegea nr. 19/2000) este discriminatorie, fiind contrară principiului egalităţii deşanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi a dispoziţiilor art.14 din Convenţiaeuropeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,respectiv ale Protocolului nr.12 la această Convenţie. Aceastămăsură are ca efectîncetareaobligatorie a raportuluidemuncăal femeilor anterior celei abărbaţilor,fiind încălcat dreptul constituţional la muncă al femeilor, deoarece măsura deprotecţie,constândînreducereavârsteidepensionare,seaplicăşiîmpotrivavoinţeiceleiîncauzăşichiardacăobiectivulurmăritdemăsuradeprotecţienumaiexistă,aceastămăsurănemaifiindlegitimăşiproporţionalăcusituaţiadefapt.

Suntîncălcateastfelşiprevederileart.7şit.aşilit.g,art.9alin.1lit.1şilit.edinLegeanr.202/2002.

134

Acţiunea dedusă judecăţii este admisibilă şi prin prisma deciziilor CurţiiConstituţionalenr.818/2008,nr.819/2008,nr.820/2008şinr.821/2008,deoareceprin această acţiune s‐a solicitat recunoaşterea exercitării nediscriminatorii adreptuluilamuncă.Decinus‐asolicitatinstanţei:săanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormative cuputerede lege şinici să le înlocuiască cualtenorme.Prinacţiunes‐acerut recunoaştereaexercităriinediscriminatorieadreptului lamuncă,potrivit dreptului comun al muncii (art.3 alin.1‐2 raportat la art.5‐6 din Codulmuncii). Deci, dreptul la acces la justiţie pentru recunoaşterea exercităriinediscriminatorieaunuidreptprotejatdelegenuestesusceptibilsăfieîngrăditdeniciodecizieaCurţiiConstituţionale.

InstanţaseconsiderăîndrituităsăexaminezecauzaşiprinprismaConvenţieipentruapărareadrepturiloromuluişialibertăţilorfundamentaleşiajurisprudenţeiCurţiiEuropeneaDrepturilorOmuluiînacestdomeniu.Aceastadinurmăaapreciatcă un sistem bazat pe supremaţia Convenţiei şi a jurisprudenţei aferente acesteiaasupradrepturilornaţionaleesteaptsăasigurebunafuncţionareamecanismuluideapărareimplementatdeConvenţieşideprotocoalelesaleadiţionale.ÎnacestsensastatuatîncauzaDumitruPopescucontraRomânia,publicatăînMonitorulOficialalRomâniei nr. 830 din 5 decembrie 2007, că „Nu este lipsit de importanţă săreamintim în acest sens că, în recomandarea sa din data de 12 mai 2004[Rec.(2004)6], Comitetul Miniştrilor s‐a felicitat pentru faptul că prevederileConvenţieifăceauparteintegrantădinordineajuridicăinternăastatelorsemnatare.Acest aspect implică obligaţia judecătorului naţional de a asigura efectul deplin alnormeloracesteia,asigurându‐lepreeminenţafaţădeoricealtăprevederecontrarădin legislaţia naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de cătrelegiuitor” (mutatis mutandis, Vermeire împotriva Blegiei, Hotărârea din 29noiembrie1991,seriaAnr.214‐C,p.84,§26).

CurteaeuropeanăaconstatatcăstatutulconferitConvenţieiîndreptulinternpermite instanţelor naţionale să înlăture – din oficiu sau la cererea părţilor –prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şiprotocoalelesaleadiţionale.

Înconsecinţă,constatareaanterioarăaconstituţionalităţiiunorprevederidindomeniuldiscriminăriinuîmpiedică judecătorulnaţionalsăverificedacăaplicarealegii înconcretnuproduceefectecontrareConvenţiei.Aceastăverificarenupoatefaceabstracţiede jurisprudenţaCEDO înmaterie, carenugaranteazădreptuldeacontinuasăprimeştiopensieîntr‐unanumitcuantum.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanţele române sunt obligate în modimperativsăfacăaplicareaprioritarăşiperemtorieadispoziţiilorProtocoluluinr.12la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilorfundamentale, cu respectarea art.20 dinConstituţie, în sensul verificării existenţeiuneisituaţiidediscriminarepecriteriudesex, întrefemeişibărbaţi, indiferentdenatura acesteia. Subliniem că, în cauza de faţă, problema care se pune se rezumădoarlasimplamanierădeinterpretareamoduluidestabilireavârsteistandarddepensionarepentrufemei, însensuldacăaceastaesteextinctivăasupradreptului lamuncăşi inflexibilă înraportcuprincipiulnediscriminăriisau,dimpotrivă,această

135

vârstătrebuieinterpretatăcafiindomăsurădeprotecţie,doarpreventivă,carenupoateîncălcaunaltdreptalceluiprotejatpringenerareaunuitratamentinegalpecriteriidesex(deciarecaracterjuridicopţionalpentruacesta).Estevorba,deci,deaspectuluneicorecte interpretărianormelor juridice învigoare, iarnuelaborareaunornoinorme.

În concluzie, acţiunea dedusă judecăţii este admisibilă,mai ales prin prismadispoziţiilor art.6 paragraf 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturiloromului şi libertăţilor fundamentale, care garantează „dreptul la acces la instanţă”.Conform art.124 din Constituţie, instanţele judecătoreşti sunt independente înstabilirea stării de fapt şi aplicarea legii în cauzele deduse judecăţii, existenţa sauinexistenţaunui tratamentdiscriminatoriu concret fiindo chestiunede fapt lăsatădelegelasuveranaapreciereainstanţelordejudecată.Deasemenea,instanţeledejudecatăsunt independete înaplicareadispoziţiilorart.5‐6şiart.1alin.2dinCodulmuncii, ale art.14dinConvenţiapentru apărareadrepturilor omului şi libertăţilorfundamentaleşialeProtocoluluinr.12laaceastăconvenţie,acestadinurmăavândprioritate faţă de legile interne (inclusiv faţă de deciziile Curţii Constituţionale),conformart.11şiart.20dinConstituţie.

Încauzadefaţănusepuneproblemacontrarietăţiivreunuitextlegalcuart.16alin.1 din Constituţie şi eliminarea acestui text ca neconstituţional, ci lainterpretarea nediscriminatorie a modului de stabilire a vârstei standard depensionare pentru femei, în lumina aplicării directe şi nemijlocite a prevederilorConvenţiei pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Aplicareaacestor prevederi peremptorii nu poate fi refuzată de instanţele de judecată. Cuprivire la dreptul comunitar CJCE a afirmat că diferenţierea dintre vârsta depensionare pentru bărbaţi şi femei contravine art.5 din Directiva nr.76/207 cuprivire la egalitatea de tratament, a se vedea în acest sens Hotărârea din 26februarie 1986Marshall, iar ulterior după abrogarea acestei directive, contravineDirectivei 2006/54/CE, a se vedea hotărârea din 18 noiembrie 2010PensionsversicherunganstaltîmpotrivaChristineKleist.

Pedealtăparte,directiveleseadreseazăstatelormembreşinupotfiinvocateînraporturilecupersoanelefizice.CJCEmaiprecizeazăcă,avândînvederefaptulcăautoritatea din speţă este o instituţie publică, în această situaţie obligaţia denediscriminare îi poate fi impusă direct. Concluzia care se impune conforminterpretăriiCJCEestecădirectivelepotaveaefectdirect,darnumailanivelvertical,nu şi orizontal. În speţa de faţă este o instituţie publică, respectiv şcoala la carepredăreclamanta,astfelcăesterespectatefectulverticalaldirectivei.

Vârsta standard de pensionare pentru femei trebuie să fie interpretată înluminaprincipiuluiegalităţiideşanseînmodflexibil,astfel încâtacelecategoriidefemeicareseaflăîntr‐osituaţiedefavorizată,însensulprevederilorart.6alin.5lit.bdin Legea nr.202/2002, să poată beneficia opţional de o vârstă standard depensionareredusă, iarcelelaltesăaibădreptuldea‐şicontinuaactivitateapână laaceeaşivârstăcareesteprevăzutăpentrubărbaţi.

Prin OUG nr.67/2007 privind aplicarea principiului egalităţii de şanse şi detratamentîntrefemeişibărbaţi,actnormativcarecompleteazăLegeanr.202/2002

136

sedăposibilitateaangajaţilorsăoptezepentruasepensiona,fielavârstastandardprevăzută de Legea nr.19/2000 pentru femei, ca fiind vârsta mai mică depensionare,fielavârstastandardprevăzutădeaceeaşilegepentrubărbaţi,careestemaimare.

Principiulegalităţiidetratamentimplicăabsenţaoricăreidiscriminăridirectesauindirectepecriteriudesex,înspeţă,înceeacepriveştestabilireaunorvârstedepensionarediferite.

Potrivit art.2 pct.1 dinDeclaraţiaUniversală aDrepturilorOmului, exerciţiuldrepturiloresteapărat împotrivaoricărordiscriminări, iarconformart.29pct.2, înexerciţiul drepturilor şi al libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă doarîngrădirilorstabiliteprin lege, înscopulexclusivalasigurării,alrecunoaşteriişialrespectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi, în vederea satisfacerii cerinţelorjustealemoralei,ordiniipubliceşibunăstăriigeneraleîntr‐osocietatedemocratică.

Având în vedere aceste considerente, prevederile legale privind vârstastandard de pensionare pentru femei trebuie să fie interpretate în luminaprincipiului nediscriminării pe criteriu de sex, ca având caracter opţional pentrucategoria socială protejată prin intermediul ei (femeile). În consecinţă, instanţaurmeazăsăadmităacţiuneareclamantei.

Privitor la petitul referitor lamenţionarea duratei contractului demuncă seobservăcăreclamantapentruaputeacontinuaactivitateaînînvăţământtrebuiesăîntrunească şi celelalte condiţii legale (medicale, vechime, evaluări etc.). În acestecondiţii, ţinând seama şi de faptul că iniţial contractul demuncă prevedea duratanedeterminatăaraporturilordemuncă,nusepoatefixaoduratădeterminată,decâtcriteriulînfuncţiedecaresevaprelungicontractuldemuncă,respectivîmplinireavârstei de pensionare ca şi în cazul bărbaţilor. Desigur că aceasta nu opreşteîncetareacontractuluipentruneîndeplinireacelorlaltecondiţii legaleşinu impunemenţinereareclamanteiînvreofuncţiedeconducere.

Instanţa respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtuluiInspectoratulŞcolarJudeţeanMureş.

Instanţa admite acţiunea formulată de reclamanta M.E. şi obligă pârâţii sărecunoascăreclamanteidreptuldea‐şicontinuaactivitateaînfuncţiadeprofesor,încazul încare îndeplineşteşi restul condiţiilor legaledeexercitareaacestei funcţii,pânăladata lacarereclamantaîndeplineştecondiţiile legaledepensionarepentrulimitădevârstăprevăzuteîncazulbărbaţilor,şianume9martie2007.

Obligă pârâţii să modifice contractul individual de muncă al reclamantei, şianume clauza referitoare la durata contractului individual de muncă, în sensulmenţinerii reclamantei în funcţia de profesor până la data la care reclamantaîndeplineşte condiţiile legale de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute încazulbărbaţilor.

Definitivăşiexecutorie.

137

20. Regimul probelor înmateria nediscrimării. Lipsă probe în constatareaunei fapte dediscriminaredirectă constând în concediereaunui angajatpecriteriipolitice.Neaplicareainversăriisarciniiprobei.SENTINŢANR.1967din12.05.2009,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal

Pe rol: pronunţareaasupraacţiunii în contencios administrativ formulatădereclamantulO.P. încontradictoriucupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,avândcaobiectanulareactadministrativ.

Curtea, prin cererea înregistrată pe rol la 08.12.2008, reclamantul O.C. asolicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminăriianulareahotărâriinr.546din06.18.2008,pronunţatădecătrepârât.

ÎnmotivareacontestaţieireclamantulaarătatcăafostnumitdirectorgeneralalRegieiAutonomeRegistrulAutoRomânlasfârşitulluniimai2007avândatribuţiideangajareşideconcediereapersonaluluiregiei.

ÎnceeacepriveştesancţionareadisciplinarăanumituluiG.G.s‐aîntemeiatpecontroale care nu au fost dispuse de reclamant şi sancţiunea aplicată este înconformitate cu dispoziţiile legale. În aceste condiţii, înmod greşit pârâtul a emishotărârea atacată prin care l‐a sancţionat pe reclamant considerând că prinsancţionareanumituluiG.G.arfisăvârşitunactdediscriminare.

Reclamantul arată că nu i‐au fost comunicate probele pe care s‐a întemeiatpetentul.

Înmotivareahotărâriiseîncalcădispoziţiileart.20alin.6dinOGnr.137/2000întrucât petentul nu a administrat probe în susţinerea afirmaţiilor sale. MembriiC.N.C.D. au inversat sarcina probei impunându‐i reclamantului să îşi dovedeascănevinovăţia.

Reclamantul mai susţine că hotărârea atacată s‐a dat după expirareatermenului de 90 de zile prevăzut de lege, hotărârea nu cuprinde descriereapretinseifaptedediscriminare,iarînhotărârenuseregăseşteşiopiniaseparată.

Pârâtul a formulat întâmpinare în care solicită respingerea acţiunii caneîntemeiată.

În susţinerea întâmpinării pârâtul arată că din documentaţia aflată la dosarrezultăcăsunt întrunitecumulativcerinţelepentrua încadraofaptăca fiindfaptădediscriminare, iarpotrivitart.20alin.6dinOGnr.137/2000„Persoana interesatăareobligaţiadeadovediexistenţaunorfaptecarepermitasepresupuneexistenţauneidiscriminăridirectesau indirecte, iarpersoanei împotrivacăreias‐a formulatsesizareaîirevinesarcinadeadovedicăfaptelenuconstituiediscriminare.ÎnfaţaColegiuluiDirectorsepoateinvocaoricemijlocdeprobă,inclusivînregistrăriaudioşivideosaudatestatistice”.

Ladosars‐audepushotărâreaatacatăşiactelecareaustatlabazaemiteriiei.Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că acţiunea este

întemeiată.

138

Astfel, se constată că prin hotărârea atacă s‐a reţinut că o serie de faptesăvârşitedereclamantconstituiefaptedediscriminarepotrivitprev.art.2alin.1şi2din OG nr. 137/2000 şi s‐a dispus sancţionarea reclamantului cu avertismentcontravenţional.

Înceeacepriveşte faptele reţinute însarcinareclamantuluihotărârea faceomenţiune la existenţa unui „ordin de a discrimina”, de asemenea se arată căreclamantuladispussăsedeclanşezeoprocedurădecontrol împotrivapetentuluideoareceacestanuestemembrualaceluiaşipartid.

Înceeacepriveşteprobatoriul,înhotărâresefacetrimiterelaart.20alin.6dinOGnr.137/2000şilaodovadăconstândîntr‐oînregistrareaudiodincarereiesecădirectorulgeneralO.C.adispussăsedeclanşezeoprocedurădecontrolprincaresăsedovedeascăincapacitateapetentuluideaconducereprezentanţaRARdinBihorşiulteriorsăfieschimbat.

Deasemenea,sereţinecăpersoanareclamatănuafăcutdovadafaptuluicănua discriminat pe criteriu politic, respectiv a faptului că nu a dispus procedura decontroldatorităfaptuluicăpetentulnueramembrualaceluiaşipartid.

Dinacestpunctdevederehotărâreaatacatăestenelegală.Art.20alin.6dinOGnr.137/2000 prevede că „Persoana interesată are obligaţia de a dovedi existenţaunor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări directe sauindirecte,iarpersoaneiîmpotrivacăreias‐aformulatsesizareaîirevinesarcinadeadovedi că faptele nu constituie discriminare. În faţa Colegiului Director se poateinvocaoricemijlocdeprobă,inclusivînregistrăriaudioşivideosaudatestatistice”.

Aşadar, în materia discriminării sarcina probei este împărţită în sensul căpetentului îi revine sarcina să dovedească existenţa unor fapte care permit a sepresupune existenţa unei discriminări, iar persoana reclamată are sarcina de adovedicăfaptelerespectivenuconstituiediscriminare.

În aceste condiţii, pentru ca reclamantului din prezenta cauză (persoanaîmpotriva căreia s‐a formulat petiţia la C.N.C.D.) să îi revină sarcina de a‐i probainexistenţa discriminării ar fi trebuit să existemai întâi probe certe cu privire lafaptelecarelaprimavederearputeaficonsideratediscriminare.

Or, singuraprobăpe care se întemeiazăemitentul actului esteo înregistrareaudio pentru care nu există garanţii de autenticitate şi în care este înregistrată odiscuţieîntrepetentulG.G.şioterţăpersoană.Aceastădiscuţienuconstituieoprobăcertăafaptelorreclamantului.

Trebuieobservatcăpersoanacucaresediscutănuareinformaţiiclareprivindactivitateareclamantuluişiafirmaţiileluiprivindactivitateaacestuiasuntdateîntr‐unmoment de presiune psihică, în condiţiile în care din întreaga discuţie rezultăfărădubiudorinţaacesteipersoanedeapăstrarelaţiibunecupetentulG.G.

Nu este aşadar vorbade o declaraţie dată subprestare de jurământ, ci de odiscuţiepecarepersoanarespectivăaavut‐oînbiroulpetentuluicupetentul,fiindfoarte posibil ca afirmaţiile acelei persoane să nu aibă niciun punct de sprijin înrealitate, ci să fi fost dată doar pentru a obţine bună‐voinţa persoanei cu carediscută.

139

În aceste condiţii nu sepoate reţine existenţa vreunui ordinde adiscriminaîntrucâtnu s‐a făcutdovadaunor fapte care săpermită să sepresupunăexistenţauneidiscriminări.

Trebuiesubliniat încăodatăcăart.20alin.6dinOGnr.137/2000nu impunepetentuluisăprezinteprobecaresăducălaobănuialăprivindsăvârşireaunorfaptedediscriminare,cifapteletrebuieprobatelaniveldecertitudine,îndoialaputândsăpersiste doar cu privire la mobilul faptelor respective şi deci la încadrarea sauneîncadrareaacelorfapteladefiniţiadatăfaptelordediscriminare.

Faţădeacesteconsiderente,Curteaurmeazăsăconstatecănuexistăodovadăa săvârşirii unor fapte care să poată fi considerate la prima vedere fapte dediscriminareşiînacestecondiţiiseimpuneanulareahotărâriiatacate.

Înceeacepriveştenerespectareatermenuluide90dezile,Curteaconstatăcăacesta este un termen de recomandare şi nu atrage nicio sancţiune în privinţaactuluiatacat.21.Discriminaredirectă.Limitareaaccesului înprofesiadenotar stagiarpecriteriuldevârstă.SENTINŢANR.269din17.02.2005,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐adecontenciosadministrativşifiscal

Pe rol: soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantaUniuneaNaţionalăaNotarilorPublicidinRomâniaîncontradictoriucupârâtaConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Curteaconstatăurmătoarele:Prinacţiuneaînregistratăsubnr.4625/2004perolulCurţiideApelBucureşti–

secţia Contencios Administrativ reclamanta Uniunea Naţională a Notarilor Publicidin România a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării anularea hotărârii nr.122 din 20.01.2004 emisă deautoritatea pârâtă prin care reclamanta a fost sancţionată cu avertisment potrivitart.20alin.3dinOG137/2000coroboratcudispoziţiileart.7alin.3dinOG2/2001.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că în mod nelegal pârâtul a emishotărârea contestată având la bază memoriul formulat de petenta L.E.F. din11.08.2003princaresecontestăfaptulcănui‐afostprimităcerereadeînscrierelaconcursul pentru ocuparea unui post de notar stagiar invocându‐se dispoziţiileart.48dinStatutulUniuniiNaţionaleaNotarilorPublicicareprevedecăopersoanăcasăpoatăcandidapentruocupareaunuipostdenotarstagiarprintrealtecondiţiitrebuiesăaibăvârstădepânăla35deani.

AceastăcondiţieafostimpusăînstatutînurmaCongresuluinotarilorpublicidinanul2001,faptcomunicatautorităţiipârâtecuadresanr.3297/11.XI.2003,careaemishotărâreacontestatăşiaaplicatsancţiunea„avertisment”.

Reclamantacriticădreptnelegalăhotărâreanr.122/2004pemotivcăînmodgreşit s‐aapreciat căprin impunereacondiţieidevârstăde35deani s‐a impusocondiţiediscriminatoriecondiţionându‐sepecriteriulvârsteiaccesulladobândireacalităţiidenotarstagiar.

140

Aceastadeoarecenuestedefinităînniciunactnormativnoţiuneadetânărcureferirelanotarstagiarcarenuexercităprofesiadenotarşi,pedealtăparte,chiarşiGuvernulRomânieistabileştecădupă îndeplinireavârsteide35deanipersoaneleavând studii superioarenumaipot accede la formareprofesională finanţatăde labugetuldestat.

Analizând legalitatea hotărârii contestate în raport de motivele invocate dereclamantăfaţădeacteledepuseşidesusţinerilepărţilor,instanţavaapreciapentruurmătoareleconsiderentecăhotărâreaestelegalăşicăînmodcorects‐aapreciatcăart.48 din Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România instituie ocondiţie discriminatorie, în sensul dispoziţiilor art.7 alin.1 OG 137/2000. Prinacţiunea înregistrată sub nr.4625/2004 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţiaContencios Administrativ reclamanta Uniunea Naţională a Notarilor Publici dinRomânia a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării anularea hotărârii nr.122 din 20.01.2004 emisă deautoritatea pârâtă prin care reclamanta a fost sancţionată cu avertisment potrivitart.20alin.3dinOG137/2000coroboratcudispoziţiileart.7alin.3dinOG2/2001.

Dispoziţiileart.48prevădcă„Potfinotaristagiaripersoanelecareîndeplinesccondiţiile expres prevăzute de dispoziţiile legii, fără a depăşi 5 ani de la dataobţineriidiplomeidelicenţăşicelmultvârstade35deani”.

Înrăspunsulcomunicatdereclamantădin11.XI.2003s‐aarătatcăimpunereaunei limitedevârstă reprezintă „dorinţaunanimăanotarilorpublicidinRomânia,carelaCongresuldin2001auhotărâtintroducereaînprevederilestatutareaacesteicondiţii,plecândde lanecesitatea încurajării licenţei îndreptdeaocupaastfeldefuncţiişidelainterpretareaterminologieicuvântului„stagiar”careducelaconcluziacă funcţia de notar stagiar poate fi îndeplinită numai de o persoană care pentruefectuareastagiuluiînprofesiadenotarpublicartrebuisănudepăşeascăvârstade35deani”.

Conform art.7 alin.1 din OG 137/2000 „Constituie contravenţie conformprezenţeiordonanţe,refuzuluneianumitepersoanefizicesaujuridicedeaangajaînmuncăopersoanăpentrumotivulcăaceastaaparţineuneirase,naţionalităţi,etnii,religii,oridincauzaconvingerilor,vârstei,sexuluisauorientăriisexualeaacesteia,cuexcepţiacazurilorprevăzutedelege”.

Conformart.7alin.(2)„Constituiecontravenţie,conformprezenteiordonanţe,condiţionareaocupăriiunuipost,prinanunţsauconcurslansatdeunangajator,deapartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate sau la o categorie defavorizată, devârsta,desexulsauorientareasexualăacandidaţilor”.

Prin Hotărârea nr.122/20.01.2004 pârâtul a decis că aspectele semnalate înmemoriulnumiteiL.E.F.constituiefaptedediscriminareconformdinOG137/2000că a avut loco îngrădire a liberului accesde intrare în stagiulnotarial şi adispussancţionarea reclamantei Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România cuavertisment.

S‐a apreciat că prin impunerea limitei de vârstă de 35 de ani are loc untratament diferenţiat pe criteriul vârstei faţă de cei care doresc să devină notaristagiari,tratamentnejustificatdeunscoplegitim.

141

Hotărârea nr.122/2004 este legală prin constatările făcute şi măsuraavertismentuluidispusă.

Prin art.48 din Statut se adaugă la Legea cadru nr.36/1995, prevăzându‐seaceastăcondiţiedevârstăminimăpentrunotarulstagiarde35deanipecarelegeanuoprevedecuîncălcareadreptuluilaliberaalegereaocupaţieiprevăzutdeart.41alin.1dinConstituţiaRomâniei.

Instanţanuvareţinemotiveledenelegalitateinvocatedereclamantădeoareceşinotarulstagiarexercităînanumitecondiţiiprofesiadenotarşinusepoatepunesemnul egalităţii cu condiţiile impuse de Guvernul României pentru obţinerea debursedestudii.

Pedealtăparte,princomparaţiecualteprofesii–avocatsaumagistrat–nuexistădispoziţiiînstatutulprofesiilorcaresălimitezeaccesulînprofesiepecriteriulvârstei.

Pentruneîndepliniarea condiţiilorprevăzutede art.1dinLegeanr.297/1990curtearespingeacţiuneareclamanteicaneîntemeiată.22. Discriminare directă. Limitarea accesului în condiţii de egalitate laprofesiadeexecutorjudecătorescpecriteriulderudenie.SENTINŢANR.343/F‐CONTdin28.09.2012,CurteadeApelPiteşti

S‐aluatînexaminare,pentrusoluţionareînprimăinstanţă,acţiuneaformulatăînbazaLegiicontenciosuluiadministrativ,decătrereclamantaCameraExecutorilorjudecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, reprezentată prin Preşedinte alColegiului Director – I.V., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării,intervenientîninteresulpârâteifiindM.E.

Curtea constată că, prin cererea înregistrată la data de 21.11.2011, pe rolulTribunaluluiArgeş,petentaCameraExecutorilorjudecătoreştidepelângăCurteadeApel Piteşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării anularea Hotărârii nr.401/11.10.2011 şi cheltuieli dejudecată.

Înmotivare,petentaaarătatcăHotărâreanr.402/2011estenelegalăşiarelabază o interpretare greşită a legii, deoarece în cauză nu se regăseşte niciodiscriminare.

Exceptarearudelorşiafinilordegradul Ide laplatasumeide5.000deeuropentru intrarea înprofesienu reprezintădiscriminare în condiţiileart.2alin.1dinOGnr.137/2000,caresereferă lacriterii subiectivepentru lipsireaunorpersoanedeanumitedrepturisauprivilegii.

Sesusţinecădiscriminareaaparenumaiatuncicândospecificaţie,criteriusaupracticăaparentneutrearputeadezavantajaanumitepersoanepemotivederasă,origine etnică, religie sau convingere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, cuexcepţia cazului în care o asemenea practică se justifică obiectiv printr‐un scoplegitim,deciprinapartenenţalaocategorieenumeratămaisus,careînsănuafostnominalizatădecătreCNCDînhotărâre.

142

Categoria defavorizată este accea care se află pe o poziţie de inegalitate înraportcumajoritateacetăţenilor,datoritădiferenţeloridentitarefaţădemajoritatesaucareseconfruntăcuuncomportamentderespingereşimarginalizare.

Niciprevederileart.5dinOGnr.137/2000nusuntrelevanteînspeţă,deoareceaucaractergeneral,referindu‐selacriteriineincidenteîncauză.

Taxaesteobligatoriepentruînregistrareaşideschidereabirouluiexecutoruluijudecătoresc şi este destinată funcţionării atât a Camerei, cât şi Uniunii, nucondiţionează şi nu îngrădeşte dreptul lamuncă, exceptarea rudelor şi afinilor degradul I nefiind discriminare, deoarece reprezintă un beneficiu al executorilorjudecătoreşti în funcţie, care au achitat taxa la intrarea în profesie, beneficiu careexistăînoriceprofesieliberalăşichiarlasalariaţiaidiferilorcompanii.

Prin întâmpniare, intimatul a invocat excepţia de necompetenţă materială ainstanţei.S‐aformulatcereredeintervenţieaccesoriedecătreM.E.,persoanacareaformulaplângereacareafostsoluţionatăprinHotărâreanr.401/2011.

Searatăîncerereadeintervenţieaccesoriecăpentruînscrierealagrefacurţiideapelînrazacăreiaurmasăîşidesfăşoareactivitateacaexecutorjudecătorescis‐a solicitat să plătească o taxă de primire de 5.000 de euro pentru a‐i fi avizatăfavorabil cererea referitoare la spaţiul închiriat pentru desfăşurarea activităţiibirouluideexecutorjudecătoresc.

Taxa era reglementată prin art.51 alin.2 şi art.53 lit.i) din Statutul UniuniiNaţionaleaExecutorilor Judecătoreşti,abrogateulteriordemersurilorefectuatedeintervenientă.

Criteriuldiscriminatoriuesteacelaaloriginiisociale,regăsitatâtînConstituţiaRomâniei, cât şi în art.20 şi art.21 din Carta Drepturilor Fundamentale a UniuniiEuropeneşiart.14dinConvenţiaEuropeanăaDrepturilorOmului.

Prinsentinţanr.1313/12iunie2012,TribunalulArgeşadeclinatcompetenţade soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că Hotărâreanr.401/2011 a fost pronunţată de Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării, care este o instituţie publică centrală conform art.16 din OGnr.137/2000.

Or, art.10 alin.1 teza a II‐a din Legea nr.554/2004 republicată prevede căinstanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva actelor administrativfiscale emise de autorităţile publice centrale este curtea de apel, astfel că, în bazaart.158‐159Codprocedurăcivilă,competenţadesoluţionareaparţineCurţiideApel,SecţiaIcivilăşidecontenciosadministrativşifiscal.

Prin Hotărârea nr. 40/11.10.2011 emisă de Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării s‐a reţinut că prevederile StatutuluiUniuniiNaţionale aExecutorilor Judecătoreşti, care exceptează rudele şi afinii de gradul I de la platasumeide5.000euro laprimirea înprofesie reprezintădiscriminareconformart.2alin.1şiart.5dinO.G.nr.137/2000.

S‐adispus,totodată,sancţionareaUNEJşiaCamereiExecutorilorJudecătoreştidepelângăCurteadeApelPiteşticuavertismentcontravenţional.

În motivarea hotărârii s‐a reţinut că la sesizarea petentei M. E., numităexecutorjudecătorescîncircumscripţiaJudecătorieiBrezoi,Consiliulafostînvestit

143

cu analizarea situaţiei de discriminare creată prin aplicarea textului art.53 lit.i)raportat la art.51 alin.2 din StatutulU.N.E.J., prin exceptarea rudelor şi afinilor degradul I cu executorii judecătoreşti în funcţie de la plata taxei de 5.000 euro laintrareaînprofesiadeexecutorjudecătoresc.

Consiliul a reţinut că în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene aDrepturilor Omului diferenţa de tratament devine discriminare când se inducdistincţii între situaţii analoge şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe ojustificarerezonabilăşiobiectivă.

MarjadeapreciereastatelorcontractanteanalizatăînjurisprudenţaCEDOnutrebuie să depăşească justificările obiective şi rezonabile necesare pentruimpunereauneisituaţiicarecreeazădiferenţedetratament.

Prinurmare,criteriuldediferenţiere–gradulderudenie–afostconsideratcafiinddiscriminatoriuînmodnejustificat.

Curteareţinecăpotrivitart.1alin.2dinO.G.nr.137/2000principiulegalităţiiîntrecetăţeni,alexcluderiiprivilegiilorşidiscriminăriisuntgarantate înspecial înexercitareadrepturilormenţionateîntext,printrecarelalit.e)pct.(i),legeasereferăladreptul lamuncă, la liberaalegereaocupaţiei, lacondiţiidemuncăechitabileşisatisfăcătoare.

Dupăce înart.2alin.1dinacelaşi actnormativestedefinitădiscriminarea şisunt enumerate criteriile care pot constituimotive de discriminare, în art.1 alin.3din lege se arată că exercitarea drepturilor enunţate priveşte persoanele aflate însituaţiicomparabile.

Totodată, art.2 alin.3 din O.G. nr. 137/2000 arată că sunt discriminatoriiprevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumitepersoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.(1), faţă de alte persoane, în afaracazului în careacesteprevederi, criterii saupractici sunt justificateobiectivdeunscoplegitim,iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateşinecesare.

Curteareţinecălegeaenumerăoseriedecriteriidediscriminare,fărăînsăcaenumerareasăaibăcaracterexhaustiv,devremeceart.2alin.1dinO.G.137/2000sereferă şi la „orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişi a libertărţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice”.

Totodată, criteriile avute în vedere de legea internă se completează cu celereglementate în Protocolul adiţional nr.12 la Convenţia Europeană a DrepturilorOmului(art.1alin.1).

Potrivitart.3 lit.i)dinStatutulU.N.E.J., învigoareladata formulăriicereriidenumire ca executor judecătoresc în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, de cătreintervenientaaccesorieînprezentacauză,suntscutitedeplatataxelordeînscriereşi participare la examen, precum şi de plata taxei de intrare în profesie rudele şiafiniidegradulIalexecutorilorjudecătoreştiînfuncţie.

Ulterior prin Hotărârea nr.1/2011, art.53 lit.i) din Statutul executorilorjudecătoreşti a fost abrogat, dispărând astfel situaţia de discriminare invocată decătreintervenientă.

144

Prin urmare, acesteia i‐a fost îngrădit accesul la profesia de executorjudecătoresc,neaflându‐seînsituaţiaprevăzutădetextuldeexcepţie,careprevedeascutireadeplată a taxeide către rudelede gradul I ale executorilor judecătoreşti,rămânânddeanalizatdacădiferenţiereaprevăzutăînstatutestejustificatăobiectivpeunscoplegitimatinsprinmetodeadecvateşinecesare.

Criteriul gradului de rudenie reţinut de către Consiliul şi rezultat în modevident din reglementarea contestată se încadrează în prevederile art.2 alin.1 dinO.G.137/2000,faţădescopullegiinefiindposibilăenumerarealimitativăatuturoripotezelorcarepotdeterminaosituaţiedediscriminare.

Caatare,îngrădireaaccesuluilaprofesiadeexecutorjudecătorescs‐arealizatpebazacirteriuluigraduluide rudenie, fiindevidentcăcei care tindsăacceadă laaceastăprofesieseaflăînsituaţiicomparabile,astfelcătratareadiferităaacestoratrebuiesăseîntemeiezepeojustificareobiectivăşirezonabilă.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi Consiliul, aplicarea legislaţieiantidiscriminare nu urmăreşte dovedirea nelegalităţii taxei percepute pentruaccesul înprofesiadeexecutor judecătoresc, ci identificareaefectuluidiscriminatoriuprodusînraportcuintervenienta,aceastafiinddezavantajatăfaţădealtepersoanecare urmează să acceadă la această profesie, aflate în situaţii analoge, dar caresuplimentarsuntrudesauafinidegradulIcuexecutoriijudecătoreştiînfuncţie.

Caracterulrezonabilalmăsuriidediferenţiererezultatădinaplicareatextuluiart.53 lit.i) din StatutulU.N.E.J., poate fi determinatde existenţaunui scop legitimatinsprinmijloaceadecvateşinecesare,caretrebuiesăfieproporţionalecuscopullegitimurmărit.

Reclamanta din prezenta cerere susţine că taxa este obligatorie şi estedestinatăfuncţionariiatâtaCamerei,câtşiaUniunii,exceptarearudelorşiafinilordegradul I fiind justificatăpe faptulcăexecutorii judecătoreşti în funcţie, rudealecelor care urmează să acceadă la această profesie au achitat taxa la intrarea înprofesie.

Justificareainvocatănupoatefireţinută,deoarecebeneficiulachităriitaxeidecătre executorul judecătoresc în funcţie nu poate fi transferat asupra persoaneiînrudite, în condiţiile textului, deoarece s‐ar ajunge la situaţia ca pentrudouă saumaimulte persoane să fie aplicată o singură taxă, în timp ce persoanele aflate însituaţiisimilare,darcarenuîndeplinesccerinţarudeniei,săfieobligatesăsuporteinpersonataxaîndiscuţie.

Pedealtăparte,cuantumultaxei,carenuesteraportatlacondiţiamaterialăacelor care solicită intrarea în profesie, aplicabilă de plano tututor acestora, cuexcepţiarudelorsauafinilordegradIcuexecutoriiînfuncţie,nususţinecaracterulrezonabilalmăsuriidispuseprintextulcontestat.

Dispoziţia atacată, adoptată fără existenţa unei justificări obiective, poateconstitui un impediment în exercitarea dreptului de acces la profesia de executorjudecătoresc, pentru cei care nu îndeplinesc criteriul în discuţie, în timp cepersoanele care intră sub incidenţa textului art.53 lit.i) din Statut sunt efectivavantajateprinscutireadelaachitareaacesteitaxe.

145

Nuvafireţinutăcriticaadusădereclamatăîncepriveştemotivareaîntermenigenerali a hotărârii C.N.C.D. atacate, de vreme ce în considerentele acesteia s‐areţinut că justificarea introducerii unui criteriu de discriminare trebuie să fieinvocatăşidoveditădecătrereclamant,neputândfiprezumatădeautoritateacaresoluţioneazăcazuriledediscriminare.

Astfel, potrivit art.20 alin.6 din O.G. 137/2000 persoana interesată areobligaţiadeadovediexistenţaunorfaptecarepermitasepresupuneexistenţauneidiscriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s‐a formulatsesizareaîirevinasarcinadeadovedicăfaptelenuconstituiediscriminare,ulterioraceeaşiregulăfiindaplicabilăşiînfaţainstanţeidejudecată(art.27alin.4dinlege).

Ca atare, corect a reţinut Consiliul că dreptul de a accede la o profesie încondiţiideegalitateesteafectatprin intermediuldispoziţieinormative îndiscuţie,fiindpreferatepersoanelecareseîncadreazăînipotezatextului,respectivrudesauafinidegradulIcuexecutoruljudecătorescînfuncţie.

Dealtfel, şi abrogareaulterioarăa textului,pentruarestabili egalitatea întrepersoanele care au înţeles să intre în profesia de executor judecătoresc, susţinepunctul de vedere exprimat de Consiliu în hotărârea atacată, rezultând astfel căU.N.E.J.şil‐aînsuşit.

Pentruacesteconsiderente,întemeiulart.20alin.9dinO.G.137/2000şiart.18din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge contestaţia ca nefondată, cu recurs întermende15ziledelapublicare.23.Discriminareindirectă.Impunereaunuicriteriuaparentneutru–lucrărileștinţificepublicateînultimii5ani–însistemuldeevaluareprivindconferireatitlululuideprofesoruniversitar.SENTINŢANR.2906din29.10.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal

Pe rolpronunţarea asupraacţiunii în contenciosadministrativ formulatăde

reclamantul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în contradictoriu cupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Curtea, prin cererea înregistratăpe rol la Lg.9/1998.05.2008 subnr.2777/2,reclamantul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a chemat în judecatăpârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând anulareaparţialăahotărâriinr.226/14.01.2008,respectivpct.2dindispozitivulhotărârii.

În motivarea acţiunii, reclamantul minister arată că ordinulnr. 5098/3.10.2005, pentru aprobarea Sistemului de evaluare privind conferireatitluluideprofesoruniversitarreglementeazăprintrealtecriteriişicriteriulprivindcontribuţiaştiinţifică.Astfelordinuldeministrusus‐menţionatprevede–Criteriul3– Contribuţia şiinţifică – se evaluează valoarea contribuţiilor la dezvoltareacunoaşterii în domeniu, cu referire distinctă la realizările din ultimii 5 ani prin:a) articole/studii publicate în reviste de specialitate de circulaţie internaţionalărecunoscute(revistecotateISIsauindexateînbazededateinternaţionalespecificedomeniului, care fac un proces de selecţie a revistelor pe baza unor criterii de

146

performanţă) şi în reviste din ţară recunoscute de Consiliul Naţional al CercetăriiŞtiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS); b) cărţi (autor, coautor, editor) şicapitole încărţidespecialitatepublicate înediturinecunoscute;c)studiipublicateîn volumele unor manifestări ştiinţifice internaţionale recunoscute (cu ISSN sauISBN); d) brevete de invenţie. În cazul candidaţilor din domeniile artă şi culturăfizică şi sport, lucrările publicate se pot referi la creaţii artistice/performanţesportive,inclusivceleproprii.

Comisiile de specialitate ale C.N.A.T.D.C.U.: a) vor stabili bazele de dateinternaţionale reprezentative pentru fiecare domeniu; b) pot face echivalări întrecontribuţiile ştiinţifice,păstrând însăcerinţa relevanţei internaţionaleşinaţionale,cuurmătoarelestandardeminime:a) 5‐7 articole/studii/brevete de invenţie, după caz, realizate în ultimii 5 ani încalitate de autor sau coautor, prezentate în copie. Din cele 5‐7 articole/studii/brevetedeinvenţie,celpuţin4trebuiesăfiecotateISI(deexemplu:articole,studiiprezentate la conferinţeetc.) sau indexate înbazededate internaţionaledereferinţăpentrudomeniu;b)douăcărţidespecialitate.

Precizează că aceste criterii au fost elaborate de specialişti de renume îndomenii ştiinţifice, cercetătoridemarcăşipersonalităţidindomeniulacademic. Înconformitate cu art.9 alin.1 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare aCNATDCUaprobatprinOMECTnr.3904/2006, comisiile „auatribuţii şidesfăşoarăactivităţispecifice,dupăcaz,privindelaborareasistemelordeevaluare,confirmare,avizare,recunoaştere”.

Ministerul Educaţiei este autoritate de stat, prin care asigură urmărirea şicontrolul respectării reglementărilor din domeniul său de activitate. Conform HGnr.366/2007privindorganizareaşifuncţionareaMinisteruluiEducaţiei,CercetăriişiTineretului, art.9: „pentru exercitarea atribuţiilor sale M.E.C. este sprijinit deorganisme de nivel naţional în domeniul învăţământului şi cercetării; consilii şicomisiiprevăzuteînanexa2”.

CNATDCUesteorganconsultativalministeruluicarefuncţioneazăînbazaunuiRegulamentaprobatprinordindeministru.

În baza acestor prevederi legale CNATDCU elaborează criterii pentruevaluarea activităţii ştiinţifice pentru confirmarea titlurilor de conferenţiar,respectiv profesor universitar. CNCD, prin hotărârea pe care a pronunţat‐o, s‐asubstituitunorcomisiidespecialitate,caresuntsingureleînmăsurăşiauexpertizanecesarăsăstabileascăcriteriiledupăcaresepoateevaluaoactivitaeştiinţifică.CuatâtmaimultcucâtdomnulB.nuafăcutdovadauneidiscriminăriînsensulcăarfifostsupusunuitratamentdiferenţiat.

Solicită anularea punctului 2 din dispozitivul Hotărârii nr.226/14.01.2008deoarece dispoziţiile legale supuse analizei au fost considerate discriminatorii cuaplicarea greşită a legislaţiei europene. Astfel: Directiva Consiliului 2000/78/CEdefineşteconceptuldediscriminareindirectă laart.2:„(b)odiscriminareindirectăseproduceatuncicândodispoziţie,uncriteriusauopracticăaparentneutrăpoateaveadrept consecinţă undezavantaj special pentrupersoanedeo anumită religie

147

sau convingeri, cu un anumit handicap, de o anumită vârstă sau de o anumităorientaresexuală,înraportcualtăpersoană”.

Potrivit Directivei Consiliului Uniunii Europene din 17.11.2000 de creare aunuicadrulgeneralînfavoareatratamentuluiegalprivindocupareaforţeidemuncăşi condiţii de muncă, se precizează în Cap.I, art.6 alin.1 „fără să aducă atingeredispoziţiilorart.2alin.2,statelemembrepotsăprevadăuntratamentdiferenţiatpeanumite criterii şi nu constituie o discriminare atunci când este justificat în modobiectivşirezonabil,încadruldreptuluinaţional,deunobiectivlegitim,înspecialdeobiectivelegitimedepoliticăaocupăriiforţeidemuncă,apieţeimunciişiaformăriiprofesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt necesare şicorespunzătoare”.Înacelaşiactnormativseprecizeazăcătratamentuldiferenţiatsepoate referi în special şi la „aplicarea unor condiţii speciale” pentru promovare.Criteriul3contribuţiaştiinţificăreprezintăunstandardminimcetrebuieîndeplinit,instituitînconformitatecuobiectiveleşistandardeledecalitatedinînvăţământ.

Laart.2alin.2dinacelaşiactnormativsedefineşteconceptuldediscriminareastfel:„însensulprezenteidirective,odiscriminaredirectăseproduceatuncicândopersoanăestetratatăîntr‐omanierămaipuţinfavorabilădecâteste,afostsauvafitratată într‐osituaţieasemănătoareoaltăpersoană,pebazaunuiadintremotivelemenţionateînart.1”,înspeţă,criteriulvârstei.

Prinprismacelorprecizate,sepoateconstatacă înmodneîntemeiatşibazatpeconsideraţiisubiective,CNCDaconstatcăarfidiscriminatoriiniştecriteriicareseaplicăînmodunitartuturorsubiecţilorcaredorescsăocupeposturididacticedeconferenţiari, respectiv profesori univeristari. Nu poate fi vorba de un act dediscriminareindirectăneîndeplinireadecătreopersoanăaunorcriteriistabiliteînvirtutealegii.

Aceleaşi prevederi legale, în speţă acelaşi criteriu a fost aplicat pentru toatecadrele didactice a căror activitate ştiinţifică este analizată în vederea confirmăriititluluideconferenţiar,respectivprofesoruniversitar.

ÎndreptaufostinvocateprevederileLegiinr.554/2004,aleLegiinr.83/1995,respectivDirectivaConsiliului2000/78/CE.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, fiind reiteratemotiveledinconţinutuldecizieicontestate.

Curtea,analizândşiverificândacteleşilucrăriledosarului,susţinerilepărţilor,înraportdeprevederilelegaleaplicabile,reţineurmătoarele:

Prin petiţia nr.2777/2/2008, Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării era sesizat cu privire la o posibilă faptă de discriminare pe criteriulvârstei, caurmareaacordăriivotuluinegativdinparteaComisieideMatematicăaConsiliuluiNaţionaldeAtestareaTitlurilor,DiplomelorşiCertificatelorUniversitarepe motiv că petentul nu verifică criteriul 3 din sistemul de evaluare privindconferireatitluluideprofesoruniversitar.Susţinereclamantulcădosarulsăuafostînregistrat laCNATCDCU cudoi ani întârziere, în iunie 2007 în locde iunie 2005,când erau alte criterii. Mai arată reclamantul că numele său apare în 9 cărţi(6străine),estecitatde40dematematicieni,dintrecare10străini.Semenţionacăestediscriminatorie impunereauneiperioadede timp încare trebuiesăcreezi, să

148

descoperi,săinventezi,necontândcăaidescoperitoplanetăsauolegeimportantădacănute‐aiîncadatînaceaperioadă.

Analizândînscrisurileşi lucrăriledosarului înraportcumotivele invocatedepărţi şi dispoziţiile legale aplicabile, Colegiul Director al CNCD prin Hotărâreanr.218/27.02.2008 a decis următoarele: raportat la criteriul vârstei, ColegiulDirectorhotărăştecănusuntfaptedediscriminarepotrivitOGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminarerepublicată.

Raportat la impunerea perioadei de 5 ani pentru evaluarea activităţiiştiinţifice, Colegiul Director constată existenţa unei discriminări indirecte, potrivitart.2alin.3dinOGnr.137/2000privindprevenireaşicombatereatuturorformelordediscriminare.Criteriului3–ContribuţiaştiinţificădinAnexalaOMnr.5098/2005se reţin aspecte discriminatorii în sensul că există un criteriu aparent neutru, darcaredezavantajeazăpersoanelecareaupublicat,însănuînultimii5ani.Impunereaunuiastfeldetermennuestejustificatăobiectivdeniciunscop,astfelîncâtinstanţareţineexistenţauneidiscriminăriindirecteîncauză.

Pentru aceste considerente, Curtea respinge cererea reclamantului caneîntemeiată.24. Lipsa faptei de discriminare directă, lipsă criteriu. Egalitate înmuncă.Tratament diferenţiat al angajatei după revenirea din concediu de creșterecopil.SENTINŢANR.4585din24.07.2012,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol pronunţarea asupra cererii în contencios administrativ formulată dereclamanţii SAAPANOVABUCUREŞTI SA şi P.T., director juridic la SCAPANOVABUCUREŞTI SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării şi intervenientul forţat A.C.R., având ca obiect anulare actadministrativ.

Deliberând,Curteaconstată:Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII‐a

ContenciosAdministrativşiFiscalladatade04.01.2012,reclamanţiiSAAPANOVABUCUREŞTISAşiP.T.,directorjuridiclaSCAPANOVABUCUREŞTISA,auchematînjudecată pârâtul Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării, solicitând caprinhotărârea ceovapronunţa sădispunăanulareaHotărâriinr.473/23.11.2011emise de pârât şi exonerarea de răspundere contravenţională, constatându‐se căfaptelerespectivenureprezintădiscriminare.

Înmotivareaînfaptacereriireclamanţiiauarătaturmătoarele:1. Înfapt.SalariataA.C.R. – consilier juridic şi şef serviciu supraveghere şi consultanţă

juridică în societate, a sesizat Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării,motivândcă„delamomentulîntoarceriidinconcediulpentrucreştereacopiluluiafost supusă unui tratament ostil din partea şefului ierarhic, unei hărţuiri morale,fiindu‐iîncălcatdreptullamuncă,lacondiţiidemuncăechitabileşisatisfăcătoarepecriteriudesexşisituaţiesauresponsabilitatefamilială”.

149

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, considerându‐secompetentsăsoluţionezesesizarea,areţinutcă:„Pefond,faptelesesizatereprezintădiscriminaredirectăpotrivitart.2alin.1şiart.6lit.bdinOGnr.137/2000şihărţuireconformart.2alin.5dinaceeaşiordonanţă”.

Dreptconsecinţăadispussancţionareasocietăţiişiaşefuluidirectalpetentei(P.T.) cu amendă contravenţională „în conformitate cu art.26 alin.1 din OGnr.137/2000”.

2. Hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică din considerentele careurmează:

„Este nelegală deoarece au fost încălcate chiar prevederile actului normativinvocat–OGnr.137/2000şinerespectatedispoziţiile:

- Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şibărbaţi;

- CodulMuncii–Legeanr.53/2003(art.40alin.1).Estenetemeinicăîntrucâtsituaţiadefapt,caretrebuiereţinutădeorganulde

control, pe baza probelor administrate, excludea orice formă de discriminare, nunumaipeceabazatăpesex”.

Autoritateapârâtăaconsideratcăsuntaplicabileîncauzăart.2alin.1şialin.5şiart.6lit.bdinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000.

Constatăm, înprimulrând,cădispoziţiileart.2(alin.1şi5)nuau legăturăcurespectiva cauză; ele privesc în general discriminarea, în toate domeniile vieţiisociale,înprincipalcelpolitic,economic,social,cultural.

Doar textul de la art.6 lit.b poate avea legătură cu această cauză. Numai căpetentei nu i s‐au modificat atribuţiile de serviciu – este în continuare consilierjuridic,şefserviciu,nuis‐aschimbatloculdemuncăşinicinuis‐adiminuatsalariul.Îşi exercită atribuţiile în conformitate cu fişa postului şi nu este exclusă saurestricţionată de la această exercitare. Deci, nici vorbă de încălcarea „dreptului lamuncă”,devremeceare locdemuncă, funcţiede conducere, atribuţiide serviciu,salariu.

Şinicide „încălcareadreptului la condiţiidemuncăechitabile şi satisfăcătoare”cum a susţinut şi cum a reţinut autoritatea pârâtă, dinmoment ce îşi desfăşoarăactivitatea în aceleaşi spaţii, având aceeaşi dotare tehnică cu ceilalţi colegi deserviciu.

Eanupoatepretindesăexerciteşialteatribuţiidecâtcelecareîisuntstabilite;un asemenea drept revine exclusiv angajatorului în temeiul art.40 alin.1 lit.b dinCodulmuncii.

În al doilea rând, petenta, susţinând că este victima unei discriminări pecriteriuldesex(şi„situaţiesauresponsabilitatefamilială”)încauzăeraaplicabilunalt act normativ şi anume Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şitratamentîntrefemeişibărbaţi.

Dar,potrivit acestei legi, discriminareapresupuneexistenţa a celpuţindouăpersoane de sex opus, adică cel puţin un bărbat şi o femeie, aflate în situaţiicomparabile,dincareuna(femeiaînspeţă)săfietratatădiscriminatoriu,maipuţinfavorabildecâtbărbatul.Or,petentanus‐adeclaratdiscriminatăfaţădeunbărbat

150

pemotivul că este femeie, ci că ar fi dezavantajată faţă de o altă femeie care i‐apreluatatribuţiiledeserviciupeperioadacelortreianiîncares‐aaflatînconcediupentrucreştereacopilului.

Dacă incidentă în cauză este Legea nr.202/2002, autoritatea pârâtă nici nuaveacompetenţasăsoluţionezesesizareaşi,drepturmare,nici săaplice sancţiunicontravenţionale.Potrivit acestei legi, oatare competenţă revine InspecţieiMuncii(art.46alin.3).

Nus‐adoveditînniciunmoddecătrepetentăşinicidecătreConsiliulpârâtcă„discriminarea”araveavreolegăturăcu„situaţiasauresponsabilitateafamilială”.Dealtfel,aceastăformularesausintagmănuesteprevăzutădelege,fiindoconstrucţieproprieapetenteişiaautorităţiipârâte.

3. Îndrept.Neîntemeiemprezentacererepedispoziţiile:

- OG nr.137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor dediscriminare;

- Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şibărbaţi;

- Codulmuncii(art.40alin.1);- Legiinr.554/2004acontenciosuluiadministrativ;- Coduluideprocedurăcivilă(art.3,art.5,art.112etc.).Prin notele scrise depuse, pârâtul CNCD a solicitat respingerea acţiunii ca

neîntemeiată,arătând,înesenţă,căhotărâreaatacatăestetemeinicăşilegală.În temeiul dispoziţiilor art.16/1 din Legea nr.554/2004 Curtea a dispus

introducerea în cauză a persoanei care a făcut sesizarea la CNCD, A.C.R., aceastadobândindcalitateadeintervenientăforţată.

Prinîntâmpinareadepusă,intervenientaforţatăasolicitatrespingereaacţiuniicaneîntemeiată,arătândînesenţăurmătoarele:

C.A.R., încadrată pe postul de Şef Serviciu Supraveghere şi ConsultanţăJuridică, a fost supusă înmodcontinuu şi sistematic, încăde la întoarcerea sadinconcediuldematernitate(06.09.2010)unoractedediscriminareprinaplicareaunuitratamentostil,diferenţiat,precumşiunoractedehărţuiremorală.

Acestcomportamentabuzivşinelegal îieste imputabil,pedeoparte,şefuluiierarhicsuperior,respectivdomnuluiP.T.– încalitatedeDirector Juridic încadrulSC APANOVA BUCUREŞTI SA, iar pe de altă parte, SC APANOVA BUCUREŞTI SApentru neluarea niciuneimăsuri de încetare a actelor de discriminare şi hărţuiremoralăşipentruîncurajareaunuiastfeldecomportamentabuziv.

În prezent, starea de fapt în care C.A. îşi desfăşoară activitatea este unatensionată,umilitoare,demoralizantă,afectându‐i înmodsemnificativperformanţaprofesională. Această situaţie îi afectează şi demnitatea la locul de muncă, dreptasiguratşiprotejatdedispoziţiilelegaleînmaterie.

Întregcomportamentulderespingereşidemarginalizaremanifestatdecătredomnul Director Juridic P.T. faţă de C.A.R. vine în contradicţie cu asigurareadreptului lamuncă, la condiţiidemuncăechitabile şi satisfăcătoare, încălcându‐seastfelprincipiulegalităţiidetratament.

151

Susţinerile reclamanţilor din acţiunea introductivă sunt nefondate. Astfel,aprecierilecădoamnaC.A.R.„esteîncontinuareconsilierjuridic–şefserviciu,nuis‐aschimbatloculdemuncăşinicinuis‐adiminuatsalariulsuntconsideraţiideordingeneral, care nu au legătură cu obiectul cauzei. Ceea ce CNCD a constatat înHotărâreanr.473/23.11.2011afostexistenţaunorfaptedediscriminareşihărţuireîn conformitate cudispoziţiile art.2 alin.1, art.6 lit.b, coroborate cuart.2 alin.5dinOG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor dediscriminare.

Nu are relevanţă în soluţionarea prezentei cauze, respectiv în stabilireaexistenţei unor fapte de discriminare şi hărţuire că petenta „are loc de muncă,funcţiedeconducere,atribuţiideserviciu,salariu”saucă„îşidesfăşoarăactivitateaîn aceleaşi spaţii, având aceeaşi dotare tehnică cu ceilalţi colegi, aşa cum înmodgreşitsusţineîncerereaintrodusădereclamanţi.ÎnmodevidentdoamnaA.C.R.areun spaţiu şi dotări tehnice, însă nu acest aspect a fost avut în vedere în petiţiaadresatăCNCDşihotărâreapronunţatădeColegiuldirectoralCNCD.

Faptul că doamna A.C.R. este salariată a SC APA NOVA SA BUCUREŞTI înfuncţia de şef serviciu a reprezentat doar o premisă necesară şi suficientă însăvârşireafaptelordediscriminareşihărţuiredinparteareclamanţilor.

HotărâreaCNCDnr.473/23.11.2011pronunţatăîndosarulCNCDnr.187/2011estelegalăşitemeinică.

CNCDeracompetentsăsoluţionezeplângereaformulată.Înurmaanalizei întreguluimaterial probatoriu administrat în dosarulCNCD

nr.187/2011, Colegiul Director al CNCD a avut în vedere dispoziţiile OGnr.137/2000 care stabilesc condiţiile pentru ca o faptă să fie considerată dreptdiscriminare.Acesteasunt:

1. existenţaunuitratamentdiferenţiat;2. existenţaunuicriteriudediscriminarepotrivitdispoziţiilorart.2alin.1din

OGnr.137/2000;3. scopul nelegitim al tratamentului diferenţiat care să constea în

restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii deegalitate,aunuidreptrecunoscutdelege;

4. lipsa justificăriiobiectiveascopuluiaplicăriiunui tratamentdiferenţiatşineutilizareaunormetodeadecvateşinecesareînvedereaatingeriiscopului.

În analiza Colegiului Director al CNCD s‐a analizat criteriul de discriminareinvocatdecătreA.C.R., respectivdiscriminareapecriteriudesex,având învederestareadematernitateşisituaţia/responsabilitateafamilială.

În mod greşit, în acţiunea promovată de reclamanţi se invocă aplicareadispoziţiilorLegiinr.202/2003privindegalitateadeşanseşitratamentîntrebărbaţişifemei,competenţaînaceastămaterieaparţinândInspecţieiMuncii.

Pe tot parcursul cercetărilor efectuate în faţa CNCD, petenta nu a susţinutniciodatăcă încalitateaeide femeiear fi fostdiscriminată încomparaţiecuoaltăpersoană,respectivunbărbat.Criteriulavut învedere în faţaCNCDînbazacăruiaColegiul Director a adoptat Hotărârea nr.473/23.11.2011 a fost savârşirea unorfaptepecriteriulstăriidematernitateşialsituaţiei/responsabilităţiifamiliale.

152

Maimult decât atât, sesizarea adresată CNCDa îndeplinit toate condiţiile deformă şi de fond prevăzute de dispoziţiile art.20 alin.1 din OG nr.137/2000,coroborate cu dispoziţiile art.4‐11 din Ordinul CNCD nr.144/2008 privindaprobareaProceduriiinternedesoluţionareapetiţiilorşiasesizărilor.

Faptele săvârşite de reclamanţi îndeplinesc condiţiile unor acte dediscriminareşihărţuire.

Până la data intrării în concediu de maternitate, A.C. gestiona următoareleactivităţi, specifice fişei de post: relaţia cu Cabinetele de avocatură, relaţia cuDirecţia Comercială, toate problemele legate de legislaţia muncii, era numitămembru în comisia de cercetare disciplinară, membru în comisiile de achiziţiipublice, analiză şi redactare contracte, păstra evidenţa terenurilor aparţinânddomeniuluipublicşiprivatşievidenţacontractelorcesederulauîncadrulsocietăţiişi arhiva fizic toate contractele în original ce se derulau în cadrul societăţii, leînregistra într‐un fişier, se ocupa de răspunsurile către toate compartimentelesocietăţiilasolicitareaacestoraşiformularăspunsuricătrepetenţi.

Înmomentul de faţă, activitatea acesteia se rezumă numai la reprezentareasocietăţii în faţa instanţelor judecătoreşti, atribuţie inclusă ulterior sesizăriiConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Toate atribuţiileA.D. au fost preluate că de către doamnaL.M., în funcţie deconsilier juridic, persoana care, conform organigramei de personal, se afla însubordineaC.A.

Iniţial,acesteatribuţiii‐aufosttransferateprovizoriudoameniL.M.,însăchiardupă revenirea din concediul de maternitate, au fost menţinute atribuţiile înfavoareadoamneiconsilier.Astfel,înmodilegalşiabuziv,i‐aufostretraseatribuţiilespecifice fişei postului doamnei A.C. şi distribuite către doamna L.M. sauredirecţionatecătreDirectorulJuridic.

În ceea ce priveşte excluderea din Comisiile de cercetare disciplinară şiComisiiledeachiziţiipublice,reclamanţiisusţincălabazaexcluderiiastatfaptulcăatâtA.C.,câtşisoţuleifăceaupartedinaceleaşicomisii,invocândunaşa‐zisconflictdeinterese.Delarevenireadinconcediuldematernitate, înComisiiledecercetaredisciplinară A.C. nu a mai fost niciodată nominalizată (în cadrul Comisiilor decercetare disciplinară, soţul ar fi fost membru doar în situaţia în care era supuscercetăriiunuldintresalariaţiiaflaţi înstructuraDirecţieipecareoconducea).CâtpriveşteComisiadeachiziţii,dinaceastăcomisieA.C.afăcutparteanteriorplecăriisoţului său din cadrul societăţii, ulterior nemaifiind numită în nicio comisie deachiziţii. Înprivinţadispoziţiilorlegalemenţionămcănuexistăniciuntextdelegedincaresărezultefaptulcădinaceeaşicomisienupotfacepartedoisoţi,oriundelegeanudistinge,niciinterpretulnutrebuiesăofacă.

Faptulcăs‐ainvocatregulaimpusădefirmamamă,referitoarelaparticipareasoţilorîncomisii,acestaspectnuafostcomunicatniciodată,maimult,consideramcă existenţa unei astfel de reguli reprezintă o discriminare în sensul legislaţieinaţionalebazatăpecriteriulsituaţieisauaresponsabilităţiifamiliale.

Cu privire la evaluarea salariaţilor, atribuţie în sarcina A.C. corespunzătoarefuncţiei pe care o ocupa (în prezent numai pe hârtie) şi reluată în fişa de post,

153

menţionăm că persoanele aflate în subordinea acesteia au fost înainte şi dupărevenirea sa, în număr de două, L.M. (noiembrie 2007) şi L.V. (angajat în 2008).Perioadaîncadrulcăreias‐adesfăşuratevaluareasesitueazăînlunafebruarie2011,adică la 6 luni de la întoarcerea din concediul dematernitate. Considerăm că, dinpunct de vedere profesional, C.A. avea capacitatea şi aptitudinea de a cunoaştevolumullucrărilorşialrezultatelorpentruafaceevaluareapersoanelorceseaflauîn subordinea sa. În fapt, nu a fost lăsată să facă acest lucru, nefiind nici măcarinvitatăsăparticipelaşedintadeevaluare.

CNCD a stabilit în mod judicios, având în vedere complexitatea probeloradministrate, existenţa unui raport de cauzalitate între faptele imputatereclamanţilor (diferenţieri în ceea ce priveşte raporturile de muncă) şi criteriulconsiderat(stareadematernitate).

Analizândacteledosarului,Curteareţineurmătoarele:Prin Hotărârea nr.473/23.11.2011 emisă de pârât, s‐a dispus sancţionarea

reclamantei SC ApaNova Bucureşti SA cu amendă contravenţională în valoare de4000deleipentrufapteleprevăzutedeart.2alin.1şiart.6lit.bdinOGnr.137/2000şi sancţionarea reclamantului P.T., în calitate de director al Direcţiei Juridice dincadrulSCApaNovaBucureştiSA,cuamendăcontravenţionalăînvaloarede1000leipentrufapteleprevăzutedeart.2alin.5dinacelaşiactnormativ.

Curtea apreciează că această hotărâre este nelegală, întrucât înmod eronatpârâtul a reţinut existenţa discriminării directe, în sensul art.2 alin.1 din OGnr.137/2000,încondiţiileîncaretratamentuldiferenţiatalintervenienteinuaavutdrepttemeistareadematernitatesauresponsabilitateafamilială,ciîmprejurareacăaceastaa lipsitde lamuncăoperioadă semnificativă, ceea cea impus, în viziuneaşefuluiierarhicalintervenientei,operioadădeacomodare.

Chiardacăs‐arconsideracămotivuldeterminantaltratamentuluidiferenţiatal intervenientei este starea de maternitate, Curtea reţine că în perioada imediaturmătoareîntoarceriilamuncăintervenienteii‐aufoststabilitemaipuţineatribuţiişidedificultatemairedusăînraportcuceledinfişapostului,încondiţiilemenţineriifuncţieideconducereşiasalariuluiacesteia,astfelcănusepoatesusţineîngrădireadreptului la muncă şi la o remuneraţie echitabilă. O asemenea decizie aangajatorului este în conformitate cu principiul protecţiei maternităţii la locul demuncă,astfelcăexistăojustificaretemeinicăatratamentuluidiferenţiat.

Din probele administrate în cauză, Curtea reţine că restrângerea atribuţiilorinterveninetei s‐a produs pe o perioadă limitată – aceasta a fost numită încontinuare în comisiile de achiziţii publice, a evaluat angajaţii din subordine etc.Oricum,însă,atribuţiilesalariatuluidinfişapostuluiconstituieobligaţiialeacestuia,şinudrepturicepotfiexercitateîncontradicţiecuvoinţaangajatorului,datfiindcă,potrivitart.40alin.1lit.a)dinCodulMuncii,acestadinurmăaredreptuldeastabiliorganizareaşifuncţionareaunităţii.

ÎnopiniaCurţii,discriminareadirectăreţinută însarcinareclamanteiSCApaNova nu constituie contravenţia prevăzută de art.6 lit.b din OG nr.137/2000,respectiv discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumiterase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate,

154

respectivdincauzaconvingerilor,vârstei, sexuluisauorientării sexualeaacesteia,într‐unraportdemuncăşiprotecţiesocială.Aceastaîntrucâttratamentuldiferenţiatalintervenienteinuafostîntemeiatpeniciunuldintrecriteriileenumeratelimitativde textul legal susmenţionat. Acest text legal nu poate fi interpretat extensiv (însensulreţineriirăspunderiicontravenţionaleşidacădiscriminareaarelabazăunaltcriteriu) întrucât se opuneprincipiului legalităţii incriminării (nullum crimen sinelege),aplicabilşiînmateriecontravenţională.

Faţă de aceste împrejurări, Curtea constată drept nelegală sancţiuneacontravenţională aplicată reclamantei SC Apa Nova, întrucât fapta acesteia nuconstituiecontravenţie.

TotodatăCurteaapreciazăcăîncauzănuexistăprobecaresăsusţinăexistenţafaptei de hărţuire reţinută în sarcina reclamantului P.T. în condiţiile în care art.2alin.5 din OG nr.137/2000 prevedere drept condiţie a existenţei hărţuirii creareaunuicadru intimidant,ostil,degradantoriofensivpentruvictimaacestei fapte.Or,dindeclaraţiilecolegilordeserviciuaiintervenienteinurezultăîndeplinireaacesteicondiţii; probele administrate conduc la concluzia că izolarea intervenientei a fostcauzată de propriul comportament şi nu de măsurile luate de reclamantul P.T.Pretinseleabuzurialeacestuiafaţădereclamantănusuntconfirmatededeclaraţiilesus‐menţionate. Chiar dacă s‐ar admite că prin adoptarea unui comportamentdiferenţiat faţă de intervenientă s‐ar fi creat o confuzie, cu potenţial de conflict, oasemenea situaţie nu se confundă cu un cadru intimidant, ostil, degradant oriofensiv.

Faţădeconsiderentelemaisusexpuse,CurteavaadmiteacţiuneaşivaanulaHotărâreanr.473/23.11.2011emisădepârât.

În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ. Curtea va obliga în solidar pârâtul şiintervenientaforţatăla16.153,73leicheltuielidejudecatăcătrereclamantaSCApaNovaBucureştiSA,sumăreprezentândcontravaloareaonorariuluideavocatachitatdecătreaceastadinurmă.25.Discriminare indirectă.Tratamentdiferenţiatpecriteriuldeapartenenţăsindicală–sindicatreprezentativșinereprezentativ.Egalitateînmuncă.SENTINŢANR.4946din13.09.2012,CurteadeApelBucureşti, SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta Regia Autonomă deTransport Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării, Sindicatul Şoferilor Independenţi din RATB, fostSindicatulŞoferilor„Speranţa”dinRATB,SindicatulPublictransBucureşti,SindicatulPersonalului de Mişcare din RATB şi Sindicatul Transportatorilor Publici dePersoanedinRATB,avândcaobiect„despăgubire”.

Reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti solicită admitereaacţiunii,astfelcumafostformulată,avândînvederemotivelearătateprinacţiuneşiurmătoarele:

Deşi Consiliul susţine că a luat decizia contestată ca urmare a întocmiriidocumentaţiei şi a solicitării punctului de vedere, consideră că CNCD este de rea‐

155

credinţă, deoarece nu a solicitat şi nici nu a respectat punctul de vedere al RATBavândînvedereacăaceastanuafostcitată.

HotărâreaCNCDestecontradictorie,deoareceprinaceastaseinvocăexcepţiade necompetenţă materială, susţinând că este chemată Curtea Constituţională săstabilească dacă o prevedere este sau nu constituţională, urmând ca apoi săsancţionezeRegiaAutonomădeTransportBucureşti că a aplicat prevederileLegiinr.62/2011.

SindicatelecarefigureazăîncadrulacesteiacţiunisuntrecunoscuteîncadrulRegiei ca fiind autonome, desfăşurându‐şi activitatea conform statutului lor, însăreprezentativîncadrulRATBesteSindicatulTransportatorilordinBucureşti,astfelcăRegianuafăcutdecâtsărespectedispoziţiileLegiinr.62/2011,chiardacăaceastaarelacune.

Curtea,deliberândasupracauzeiciviledefaţă,constatăurmătoarele:Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII‐a

ContenciosAdministrativşiFiscalsubnr.3955/2/2012,reclamantaRegiaAutonomăde Transport Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării, Sindicatul Şoferilor „Speranţa” din RATB, SindicatulPublictrans Bucureşti, Sindicatul Personalului de Mişcare din RATB şi SindicatulTransportatorilorPublicidePersoanedinRATB,solicitândcaprinsentinţacesevapronunţa:

1. Să se dispună anularea în tot a Hotărârii nr.132/11.04.2012 emisă deConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării;

2.Săseconstatecădatadepuneriiprezenteiacţiuniseplasează în interiorultermenuluide48deoreprevăzutdeart.28dinOGnr.2/2001;

3. Să fie suspendat acest termenpână la soluţionareaprezentei cauze, astfelîncât să existe posibilitatea de a beneficia de facilitatea acordată de legecontraveninetului ca în termen de 48 de ore de la aplicarea amenzii să achitejumătatedinminimulamenzii.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invedereat instanţei, în esenţă,următoarele:

Sindicatul Şoferilor „Speranţa” din RATB, Sindicatul Publictrans Bucureşti,SindicatulPersonaluluideMişcaredinRATBşiSindicatulTransportatorilorPublicide Persoane, toate organizaţii sindicale ale salariaţilor RATB, au formulat petiţianr.1080/02.03.2012, prin care au sesizat Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării cu privire la acordarea de către RATB a unor beneficii în moddiscriminatoriuprinCCMRATB2012‐2013.

Prin Hotărârea nr.132/11.04.2012, Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării a decis că aspectele sesizate intră sub incidenţa prevederilor art.2alin.3şiart.6lit.fdinOGnr.137/2000,republicată,şiadispussancţionareaRATBcuamendăcontravenţionalăîncuantumde4.000lei.

HotărâreapronunţatădeConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiafostdatăcuîncălcareaevidentăadispoziţiilorOGnr.137/2000,dupăcumurmează:

1. la emiterea hotărârii au fost încălcate prevederile art.20 alin.4 din OGnr.137/2000, în sensul căCNCDnuaasigurat respectarea contradictorialităţii şi a

156

dreptului la apărarealRATB, aspecte garantateprinnormele legale înmateriedediscriminare;

2.hotărâreanuîndeplineştecondiţiiledeformăprevăzutedeart.20alin.7dinOG nr.137/2000, întrucât în cuprinsul acesteia nu sunt prevăzute calea de atac şitermenulîncareaceastasepoateexercita;

3. CNCD a încălcat obligaţia prevăzută de art.20 alin.8 din OG nr.137/2000,aceeade a comunica hotărârea în termende 15 zile de la data adoptării acesteia,urmândsăproducăefectedeladatacomunicării;

4.pefond,susţinereaConsiliuluidelapct.5.5dinhotărâreacontestatăpotrivitcăreiadreptul la liberaasocierear fi fost încălcatnueste justificată, întrucât toatesindicatele existente la nivelul RATB desfăşoară activitate sindicală tocmai întemeiulacestuidreptdeasocieregarantatprinConstituţiaRomâniei şiprinLegeadialogului socialnr.62/2011.Neacordareadreptuluideplatăaorelordeactivitatesindicală pentru liderii şi membrii sindicatelor nereprezentative, în cadrul CCMRATB 2012‐2013 nu reprezintă o încălcare a dreptului la libera asociere şi nici apluralismuluiînorganizareasindicală.

Pentru motivele arătate, în temeiul art.18 alin.1 din Legea contenciosuluiadministrativnr.554/2004,cumodificărileşicompletărileulterioare,reclamantaasolicitat anularea în tot a Hotărârii nr.132/11.04.2012 emisă de CNCD, iar însubsidiar,înlocuireasancţiuniiamenziicuavertisment.

În drept, au fost invocate provederile Legii contenciosului administrativnr.554/2004,OGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturor formelordediscriminareşiCoduluideprocedurăcivilă.

Prinîntâmpinareaformulatăladatade12.06.2012,pârâtulConsiliulNaţionalpentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată,pentruurmătoarelemotive:

Primul petit al cererii de chemare în judecată se referă la o „chestiune” deprocedură, care nu este de natură a leza temeinicia şi legalitatea actuluiadministrativ – jurisdicţional contestat, Hotărârea nr.132/11.04.2012 emisă deCNCD.

Înacestsens,seimpuneaseaveaînvederecădreptullaunprocesechitabil,respectivdreptullaapărare,seconsiderăafigarantat,satisfăcut,dacăceiinteresaţiauposibilitateadeaseadresajustiţieipentruapărareadrepturilorşia intereselorlorlegitime,dreptconsacratexpreslaart.20alin.9dinOGnr.137/2000.

Admiţândtezapotrivitcăreiadreptullaojudecatăechitabilătrebuieasiguratşi în cadrul procedurilor administrative (administrativ‐jurisdicţionale), OGnr.137/2000, republicată,asigurădreptulpărţii interesatedeacontestahotărâreaConsiliuluiînfaţainstanţeidejudecată,careoferătoategaranţiileîndomeniu,astfelîncât nu este imperios necesar, sub sancţiunea nulităţii, ca procedurile în faţaautorităţii administrative să fie conforme prevederilor art.6 din CEDO, respectivart.21alin.3dinConstituţie.

În acest sens, s‐au pronunţat Curtea Constituţională, prin Decizianr.1095/2008, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilănr.1631/14.04.2009, prin care s‐a reţinut că: „anumite nereguli în procedura

157

administrativăaCNCDnupotducelaanulareahotărâriiConsiliului,întrucâtînfaţainstanţei i se dă posibilitatea reclamantului să îşi susţină poziţia, respectându‐seastfelprincipiulcontradictorialităţiişidreptullaapărare”.

Criticapotrivitcăreiahotărâreacontestatănuîndeplineştecondiţiiledeformăprevăzute de art.20 alin.7 din OG nr.137/2000, republicată, este făcută cu rea‐credinţă şi cu intenţia clară de a induce în eroare instanţa, întrucât din simplalecturareaactuluicontestatsepoateobservafaptulcădupăsemnăturilemembrilorColegiului Director prezenţi la şedinţă se regăseşte o notă prin care se arată că„hotărârea emisă potrivit OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionareafaptelor de discriminare şi a Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativconstituiededrepttitluexecutoriu”.

Motivele de nelegalitate privitoare la încălcarea art.20 alin.8 din OGnr.137/2000 nu pot fi reţinute, întrucât termenul de comunicare a hotărârii esteunul de recomandare, a cărui depăşire nu atrage nulitatea actului contestat, încondiţiileîncarelegiuitorulnuaprevăzutexpresaceastăsancţiune.

Pe fondul cauzei, hotărârea contestată s‐a emis cu respectarea prevederilorart.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ale art.2 alin.1 şi 4 din OGnr.137/2000, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a CurţiiEuropenedeJustiţieprivitoarelainterzicereadiscriminării,astfelcăseimpuneafimenţinută.

Laadoptareahotărârii s‐aavut învedere că interpretarea şi aplicareaart.35alin.1 din Legea nr.62/2011 are efecte discriminatorii faţă de liderii de sindicatnereprezentativişiaangajatului,membrudesindicatnereprezentativ,potrivitart.2alin.3şiart.6lit.fdinOGnr.137/2000.

Această situaţie este calificată ca fiind o discriminare indirectă, în careangajatorul, partea reclamată, în aplicarea legii se foloseştedeun criteriu aparentneutru,celalsindicatuluireprezentativ,caredezavantajeazăînmodindirectlideriidesindicatnereprezentativişimembriiacestordinurmăorganizaţii.

Plata înmodnetransparent şi discreţionar a orelor de lucrupentru zilele încare liderul de sindicat desfăşoară activităţi sindicale are ca efect discriminareaacelor lideri de sindicat cărora nu li se plătesc orele de activitate sindicală şi amembriloracestorsindicate.

Liderii de sindicat care nu beneficiază de plata orelor de activitate sindicalăsuntdezavantajaţifaţădeceicarebeneficiază.

De asemenea, membrilor de sindicat ai căror lideri de organizaţie nu suntretribuiţipentruzileledeactivitatesindicalăleesteîncălcatînmodindirectdreptulla liberă asociere, aceştia fiind constrânşi indirect să părăsească sindicatelenereprezentative, respectiv sindicatele ai căror lideri nu pot desfăşura activitateasindicalăsauodesfăşoarăîncondiţiiinegaledincauzaneplăţiidecătreangajatorazilelordeactivitatesindicală.

OastfeldeinterpretareşiaplicareaLegiinr.62/2011adialoguluisocialarecaefectîncălcareaindirectăadreptuluilaliberăasociereînsindicateaangajaţilor,darşiprincipiulpluralismuluiînorganizareasindicală.

158

În considerarea acestor motive, pârâtul a solicitat respingerea acţiuniipromovate de reclamant şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii CNCDnr.132/11.04.2012.

Prinîntâmpinareaformulatăladatade14.06.2012,pârâţiiSindicatulŞoferilor„Speranţa” din RATB, Sindicatul Publictrans Bucureşti, Sindicatul Personalului deMişcare din RATB şi Sindicatul Transportatorilor Publici de Persoane din RegiaAutonomă de Transport Bucureşti R.A. au solicitat respingerea acţiunii caneîntemeiată, susţinând, în special, faptul că aspectele invocate de reclamantă nusunt de natură să determine nulitatea actului administrativ emis de CNCD, iaraplicarea sancţiunii amenzii pentru săvârşirea faptelor de discriminare de cătrereclamantăestelegalăşitemeinică.

Analizândacteleşilucrăriledosarului,Curteareţineurmătoarele:Prin Hotărârea nr.132 din 11.04.2012 emisă de Consiliul Naţional pentru

CombatereaDiscriminării a fost soluţionată petiţia nr.1080/02.02.2012, formulatăde petenţii Sindicatul Şoferilor „Speranţa” din RATB, Sindicatul PublictransBucureşti, Sindicatul Personalului de Mişcare din RATB şi SindicatulTransportatorilorPublicidePersoanedinRegiaAutonomădeTransportBucureştiR.A.,avândcaobiectacordareaînmoddiscriminatoriudecătreRegiaAutonomădeTransportBucureştiaunorbeneficiiprinnoulcontractcolectivdemuncă.

ColegiulDirector al CNCDahotărât că aspectele sesizate intră sub incidenţaprevederilor art.2 alin.3 şi art.6 lit.f din OG nr.137/2000 privind prevenirea şisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,şiadispussancţionareapărţii reclamante – RATB – cu amendă contravenţională în cuantum de 400 lei,potrivitart.2alin.11şiart.26alin.1dinOGnr.137/2000coroboratcuart.8dinOGnr.2/2001privindregimuljuridicalcontravenţiilor,cumodificărileşicompletărileulterioare.

Colegiul Director al CNCD a constatat că interpretarea şi aplicarea de cătreRATBaprevederilorart.35alin.1dinLegeadialoguluisocialnr.62/2011areefectediscriminatorii faţă de liderii de sindicat nereprezentativi şi angajaţi, membri desindicatnereprezentativ,potrivitart.2alin.3şiart.6lit.fdinOGnr.137/2000.

Astfel, s‐a reţinut existenţa unei discriminări indirecte, în care angajatorul,parteareclamantă,înaplicarealegiisefoloseştedeuncriteriuaparentneutru,celalsindicatului reprezentativ, care dezavantajează în mod indirect liderii de sindicatnereprezentativşimembriiacestordinurmăorganizaţii.

Motivele de nelegalitate invocate de reclamanta RATB în acţiunea dedusăjudecăţii, având ca obiect anularea Hotărârii CNCD nr.132 din 11.04.2012, suntneîntemeiate,înconsiderareaurmătoarelorargumente:

1.ProceduradesoluţionareasesizărilorîndomeniiledecompetenţăaleCNCDse desfăşoară cu citarea obligatorie a părţilor, cerinţă instituită expres de art.20alin.4dinOGnr.137/2000.

Nulitateahotărârii adoptate cunerespectareaacestei cerinţe legale intervineîncondiţiileart.105alin.1Codprocedurăcivilă,textdelegecareconstituiedreptulcomunînmaterianulităţiiactelordeprocedură.

159

Înprivinţaprimei condiţii, aceeade a existaun actdeprocedură carea fostîntocmit cu nerespectarea formelor legale, se observă că emitentul hotărâriicontestateaadmisfaptulcăadoptareaacesteias‐arealizatfărăcitareareclamanteiRATB.

Cât priveşte cea de a doua condiţie, respectiv constatarea existenţei uneivătămări, aceasta decurge din finalitatea formei procedurale nerespectate, careconstă în lipsirea reclamantei de posibilitatea de a se apăra în proceduraadministrativ‐jurisdicţionalăşideadovedi că faptelecare facobiectul sesizăriinuconstituiediscriminare.

Aceastăvătămarenuatrageînsăînmodnecesaranulareahotărâriicontestate,întrucât reclamantei i s‐a asigurat posibilitatea de a se apăra şi de a dovedirespectarea principiului egalităţii de tratament, prin acţiunea în contenciosadministrativ pe care a promovat‐o împotriva hotărârii adoptate de ColegiulDirectoralCNCD,potrivitart.20alin.9dinOGnr.137/2000.

Prinurmare,ceadeatreiacerinţăprevăzută,cumulativ,deart.105alin.2Codprocedură civilă, aceea ca vătămarea să nupoată fi înlăturată decât prin anulareaactului, nu este îndeplinită în cauză, astfel că nulitatea hotărârii CNCD pentrunerespectareaprevederilorart.20alin.4dinOGnr.137/2000nupoatefireţinută.

2.Potrivitart.20alin.7dinOGnr.137/2000,hotărâreaColegiuluiDirectordesoluţionareauneisesizăricuprinde:„(...)caleadeatacşitermenulîncareaceastasepoateexercita”.

Criticadenelegalitate invocatăde reclamantăesteneîntemeiată, întrucât, pede o parte, în cuprinsul hotărârii contestate există menţiunea potrivit căreia„Hotărâreaemisăpotrivitprevederilorlegiişicarenuesteatacatăîntermenullegalde15 zile,potrivitOGnr.137/2000privindprevenirea şi sancţionarea faptelordediscriminare şi a Legii nr.553/2004 a contenciosului administrativ constituie dedrept titlu executoriu”, iar pe de altă parte, reclamanta a sesizat instanţa decontenciosadministrativcuacţiuneaînanulareaactuluiadministrativjurisdicţional,curespectareatermenuluide15ziledelacomunicare,prevăzutdeart.6dinLegeanr.554/2004,neexistândastfelovătămareîndrepturileşiintereselesalelegitime.

3.Prevederileart.20alin.8dinOGnr.137/2000instituieuntermende15zilepentrucomunicareahotărârii,cuprecizareacăhotărâreaproduceefectedeladatacomunicării.

Din însăşi modalitatea de redactare a normei legale rezultă că, în caz denerespectare a termenului înăuntrul căruia hotărârea trebuie comunicată, nu esteafectatăvaliditatea,ciexecutareaacesteia,însensulcăefecteleseproducdeladatacomunicării.

Aşadar,comunicareahotărâriiCNCDcunerespectareatermenuluilegalde15zile nu atrage nulitatea hotărârii, susţinerea reclamantei, în sensul că hotărâreaCNCDnumaipoateproduceefectejuridice,fiindneîntemeiată.

4. Pe fondul cauzei, din analiza probatoriilor administrate în susţinereaacţiunii,seconstatăcăreclamantanuadoveditcăfaptelecarefacobiectulsesizăriinuconstituiediscriminare,deşiprevederileart.20alin.6dinOGnr.137/2000,relativlasarcinaprobei,instituieînsarcinaacesteiaoastfeldeobligaţie.

160

Astfel, existenţa unui tratament diferenţiat pe criteriul reprezentativităţii,generat de refuzul reclamantei RATB de a plăti orele de activitate sindicalăreprezentanţilortuturororganizaţiilorsindicale,aredreptconsecinţăundezavantajspecialpentrulideriidesindicatnereprezentativişimembriiacestora.

Reclamanta nu a contestat existenţa unui tratament diferenţiat pe criteriulsindicatului reprezentativ înproceduradeaplicareaprevederilorart.35alin.1dinLegeadialoguluisocialnr.62/2011,nuainvocatşinuadoveditcaracterullegitimalobiectivului urmărit, precum şi caracterul corespunzător şi necesar al măsurilordispusepentrurealizareaobiectivuluirespectiv.

Susţinerile reclamantei, în sensul că nu a avut loc o încălcare a dreptului laasociere,nuvorfireţinute,întrucâtelesereferăladreptuldeasociereexercitatdetoate sindicatele existente la nivelul RATB, pe când hotărârea contestată are învedere o încălcare în mod indirect a dreptului de asociere pentru membrii desindicataicărorliderideorganizaţienusuntremuneraţipentruzileledeactivitatesindicală,membrii de sindicat fiind constrânşi indirect de angajator să părăseascăsindicatelenereprezentative.

Înconcluzie,dintoateacesteconsideraţiirezultăcăfaptelereţinuteînsarcinareclamantei constituie discriminare în accepţiunea art.2 alin.1 şi 2 din OGnr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor faptelor de discriminare,astfel că urmează a fi menţinută Decizia CNCD nr.132 din 11.04.2012 şi respinsăacţiuneapromovatădereclamantăcaneîntemeiată.Egalitate în activitate economică și în materie de angajare și profesie –salarizare26.Discriminareindirectă.Egalitateînmuncă.Acordareadepremiicuocaziasărbătorilordeiarnă.Excluderepecriteriulvechimiiînmuncă.SENTINŢANR.3673din14.12.2006,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul NaţionalpentruCombatereaDiscriminării,avândcaobiectanulareaHotărâriinr.15dindatade23.01.2006.

Curtea, asupra cauzei civile de faţă constată că prin cererea înregistrată perolulCurţiideApelBucureşti–SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscalsubnr.4871/2/2006 reclamantul Ministerul Justiţiei a solicitat în contradictoriu cupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriianulareaHotărâriinr.15dindatade23.01.2006.

Înmotivarea în fapta cererii, reclamantularată căhotărârea contestatăestenelegalăşinetemeinică,arătândcăfaţădedispoziţiileart.25alin.(2)şi(3)dinLegeanr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aşa cum se prevede în Ordinul1921/C/15decembrie2005,stimulentelefinanciarecarefacobiectulcauzeicucarea fost sesizat Consiliul, au fost acordate cu respectarea prevederilor NormelorInterne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.(2) din Legea

161

nr.146/1997,aprobateprinOrdinulMinistruluiJustiţieinr.2404/C/2004publicatînMonitorul Oficial nr.824 din 7 septembrie 2004, repartizarea sumelor pentruinstanţele judecătoreşti a fost realizată de ordonatorul de credite, la stabilireacriteriilordealocareasumeloravându‐seînvedereobiectivelepropuseînPlanuldeacţiuni privind reforma sistemului judiciar şi importanţa acestora pentrupromovareaobiectivelorgeneralealeMinisteruluiJustiţiei.

Înhotărâreaconstestatăsearatăcă„ordonatoruldecreditetrebuiesăţină,înmodobligatoriu,contdeaplicareacriteriilorprevăzutedeart.4dinNorme, lacaremaipoateadăugamotivat,înlegăturăstrictăcuacestecriterii,şialtele”.

Sensul enumerării prevăzute de art.4 alin.(1) este de exemplificare a unorcriterii şi nu de limitare a acestora, textul aliniatelor următoare pledând pentruaceastă teză. Astfel, alin.(3) conferă ordonatorului de credite dreptul stimulăriifinanciarepebazaunorcriteriicecorespundobiectivelorfixatelaunmomentdatînpolitica de dezvoltare a sistemului judiciar şi/sau a obiectivelor generale aleMinisterului Justiţiei, alin.(2) al aceluiaşi articol conferă ordonatorului de creditecompetenţa acordării de stimulente nominale. Caracterul exemplificativ al acesteienumerări exclude motivaţia de a motiva, prin raportarea la criteriile enunţate,adoptareaunuinoucriteriuderepartizareasumelor.

Mai mult, Ordinul nr.1921/C/2005 a fost urmat de o circulară a Direcţieipentru resurse umane prin care se preciza că la acordarea stimulentelor serecomandă a se avea în vedere criteriile prevăzute la art.4 din Norme, alături decriteriulvechimiiînactivitate.

Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care nu toţi judecătorii cu vechimecuprinsă între 0 şi 3 ani au beneficiat de aceste stimulente, la acordarea lor fiindavuteînvederecriteriilearătate.

Prinurmare,deşi aparent criteriulpredominant în acordarea acestoraa fostvechimea,înrealitates‐auavutînvedereînprincipalrezultatelemeritoriiobţinuteînactivitateraportatlaocategoriedepersonaldelimitatăprincriteriuldevechimeşitotodatăţinându‐seseamadefondurileexistente,urmândcapeviitor,peacelaşicriteriu al calităţii activităţii desfăşurate, să se repartizeze stimulente pentrucategoriiledepersonalcarenuaufostincluseînOrdinulmenţionat.

Sub aspectul caracterului stimulentelor financiare acordate, apreciat deConsiliucafiinddiscriminatoriu,reclamantaaratăcăOrdinulprincares‐aaprobatrepartizareapremiilor,precumşimodalitateaefectivădedistribuireaacestoranuauavutunastfeldecaracter,avândînvederearticolul16dinConstituţiaRomânieişi modul cum este definită prin Ordonanţa nr.137/2000 privind prevenirea şisancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr.48/2002,discriminareaca fiindoricedeosebire,excludere, restricţie saupreferinţă,pebazăde categorie socială, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniuleconomic.

Art.5dinLegeanr.53/2005–CodulMunciiprevede: „constituiediscriminaredirectăacteleşifapteledeexcludere,deosebire,restricţiesaupreferinţă,întemeiate

162

peunulsaumaimultedintrecriteriileprevăzutelaalin.(2),careaucascopsauefectneacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercităriidrepturilorprevăzute în legislaţiamuncii,constituinddiscriminare indirectăacteleşifapteleîntemeiateînmodaparentpealtecriteriidecâtceleprevăzutelaalin.(2),darcareproducefecteleuneidiscriminăridirecte”.

Sub aspectul garanţiei împotriva discriminării acordate prin instrumente dedreptinternaţional,art.1dinDeclaraţiauniversalăadrepturiloromuluistatueazăcă„toatefiinţeleumanesenasclibereşiegaleîndrepturi”.

Conform art.14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi aLibertăţilor Fundamentale, ce consacră dreptul la tratament egal, „exercitareadrepturilorşialibertăţilorprevăzutedeConvenţietrebuiesăfieasiguratăfărăniciodeosebirebazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opiniipolitice sauoricealteopinii,originenaţionalăsausocială,apartenenţalaominoritatenaţională,avere,naşteresauoricealtăsituaţie”.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului,dreptul laun tratamentegal („interzicereadiscriminării”), garantatdearticolul14dinConvenţiapentruApărareaDrepturilorOmului şiaLibertăţilorFundamentale,nuareoexistenţăindependentă,„elfiindindisolubillegatdeexercitareadrepturilorşialibertăţilorgarantatedeConvenţieşideProtocoalelelaaceasta”.

Aşacumsearatăşi înhotărâreaconstestată,de ladatade1 ianuarie2005aintrat în vigoare Protocolul 12 Adiţional la Convenţie, instrument prin care seextinde protecţia acordată de art.14, prin interzicerea discriminării în raport cuoricedreptprevăzutde lege, însă,potrivit art.5 alin.(2)dinProtocol, acestanuvaintraînvigoarefaţădeunstatmembrualConsiliuluiEuropeidecâtlaexpirareaunuitermendetreilunideladatadepuneriiinstrumentuluideratificare.

În sens contrar celor reţinute în cuprinsul hotărârii contestate, lamomentulpronunţării acesteia, România nu ratificase încă Protocolul nr.12 Adiţional laConvenţie(proiectuldelegederatificareaflându‐selaacelmomentînproceduradeadoptare, fiind aprobat de Guvern în şedinţa din 16 ianuarie 2006 şi transmisParlamenuluiînvedereadezbateriişiaadoptării).

Ca atare, nu suntem în prezenţa unei discriminări, întrucât nu putem vorbidespre „undreptdea fipremiat”, având învedere cănu suntem înprezenţaunuidreptcareesteindisolubillegatdeexercitareaunuidreptgarantatdeConvenţie,ciauneiposibilităţirecunoscutedelegeordonatorilordecreditedeaacordastimulente.

Pedealtăparte,ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiaapreciatîn mod eronat, în hotărârea constatată, că stimulentul financiar este un dreptrecunoscut de art.21 alin.(2) din OG nr.177/2002, făcând o gravă confuzie întrepremiulanualşistimulentulfinanciar.

Premiul anual este un drept recunoscut de lege, având un cuantumdeterminabilpotrivit legii(cuposibilitateareducerii încondiţii limitativenunţate),obligaţia de plată decurgând din lege (art.5 alin.4 din Legea nr.379/2005: „dinprevederile bugetare aprobate pentru anul 2006 instituţiile publice prevăzute laalin.(3)asigurăplatapremiuluianualaferentanului2005”).

163

Însăceldealdoilea,respectivstimulentulfinanciar,nuesteundreptconferitdelege,eldepinzânddeomultitudinedefactori:existenţaînsăşiauneisume(avândînvederesursafondului:amenzijudiciareşicheltuieliavansatedestatşirecuperatedelaparticipanţiilaprocesulpenal),obiectiveurmăritedeMinisterulJustiţiei,launmoment dat, în politica sa de reformă a justiţiei, numărul personalului, calitateaactivităţii desfăşuratede acesta (performanţe individuale), criterii deperformanţăapreciatecaprioritare.Existenţaacesteigameatâtdelargidefactoricaredeterminăacordarea/neacordareapremiuluiîiconferăacestuiauncaracterincert,imposibildeprevăzut,astfelîncâtnuputemvorbideundrept–creanţălichidă,exigibilă.

Situaţiaexpusăestedistinctădeceacareadeterminatpronunţarea,decătreColegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, aHotărârii nr.185din 22 iulie 2005, în dosarul amintit, ColegiulDirector declarânddiscriminatoriisporurilede30‐40%acordatejudecătorilorcarecompuncompletelespecializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi procurorilor caredesfăşoară urmărirea penală în astfel de cauze, deoarece eram în prezenţa unordrepturi salariale (drepturi recunoscutede lege), înexercitarea cărorabeneficiariinu puteau fi trataţi diferenţiat, or, în situaţia de faţă, suma a cărei acordare estecontestată nu constituie un drept, prevederile Convenţiei pentru ApărareaDrepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale privind interzicereatratamentuluidiferenţiatnefiindincidente.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.554/2004 acontenciosuluiadministrativ.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca fiindneîntemeiată.

Analizândacteleşilucrăriledosarului,Curteaareţinuturmătoarele:Prin Ordinul nr.1921/C/15.12.2005 al Ministrului Justiţiei, ţinând seama de

art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25alin.(2) din Legea nr.146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentrustimularea personalului din sistemul justiţiei şi în conformitate cu dispoziţiileHotărârii Guvernului României nr.83/2005, privind organizarea şi funcţionareaMinisterului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, a aprobatrepartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiţiei,conform Anexei, stimulentele acordându‐se cu ocazia sărbătorilor de iarnă,reglementate legal, pentru salariaţii ministerului, personalului care îşi desfăşoarăactivitatea în aparatul propriu al acestuia, precum şi unor categorii din cadrulinstanţelor,potrivitart.4alin.(1)şi(3)dinNormeleInterne.

Potrivit art.3 din Ordin, plata stimulentelor urma să se efectueze înconformitate cu art.5dinNormele Interneprivind repartizarea fondului constituitpotrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.146/1997, cu modificările şi completărileulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiţiei, corespunzătoraportului adus la realizarea obiectivelor, propuse în deplină concordanţă cuobiectivelegeneralealeMinisteruluiJustiţiei.

Urmare a autosesizării constituită în Dosarul nr.1A/2006, înregistrată subnr.0025/04.01.2006 şi amemoriilor primite de la un număr de 99 demagistraţi,

164

grefieri, arhivari, agenţi procedurali şi aprozi, din diferite instanţe ale judeţelorMureş şi Olt, prin Hotărârea nr.15/23.012.2006, Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării s‐a hotărât, cu unanimitate de voturi, că fapteleprezentateconstituieactedediscriminareconformart.2alin.1şi2,art.6 lit.c,art.8alin.3, art.19 alin.4 din OG nr.137/2000, în care s‐a decis menţinerea Hotărâriinr.15/23.01.2006.

Pentru a hotărî astfel, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentruCombaterea Discriminării a reţinut că prin Ordinul Ministrului Justiţieinr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare şi judecătorilor din cadruljudecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 şi 3 ani, în sumă de 1700 RON,impunerea vechimii (între 0 şi 3 ani) în funcţia de judecător, la acordareastimulentelor financiare a avut ca efect împărţirea categoriei socio‐profesionale ajudecătorilorîndouăsubcategorii,funcţiedevechimeaînmuncă,ceaajudecătorilorcu vechime între 0 şi 3 ani şi cea a judecătorilor cu o vechimedepeste 3 ani, iarfundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare a fost bazată peprevederile art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituitpotrivitart.25dinLegeanr.146/1997,aprobateprinOrdinulnr.2404/C/2004.

Deşi textul articolului 4 alin.1 din Normele Interne privind repartizareafondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinulnr.2404/C/2004 nu prevede înmod limitativ criteriile care stau la baza acordăriistimulentelor, enumerarea lor indică în esenţă o evaluare a activităţii şi aperformanţei judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente ordonatorulprincipaldecreditetrebuiesăţinăînmodobligatoriucontdeacestecriterii,lacaremaipoateadăugamotivat,înlegăturăstrânsăcuacestecriterii,şialtele.Vechimeaînmagistraturănuconstituieuncriteriuprevăzutdeart.4alin.1dinNormelemaisusmenţionate.

Raportat la Ordinul Ministrului Justitiţiei nr.1921/C/15.12.2005, Colegiul areţinut că, potrivit art.2 „stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă,reglementate legal, pentru salariaţii ministerului, personalul care îşi desfăşoarăactivitatea în aparatul propriu al acestuia, precum şi unor categorii din cadrulinstanţelor potrivit art.4 alin.1 şi 3 din Normele interne. Deşi Normele interneprevăd în art.4 alin.1 criteriile sus‐menţionate de acordare a stimulentelor, iarOrdinul Ministrului Justiţiei face trimitere la aceste norme, art. 2 din Ordinul1921/C/15.12.2005numotiveazăintroducereacriteriuluidevechime.Dealtfel,niciNotadeinformareaDirecţieiFinanciarContabiledincadrulMinisteruluiJustiţieinumotiveazăintroducereaacestuicriteriu.Acordareaacestorstimulenteestemotivatădoardeocaziasărbătorilordeiarnă.

Această preferinţă a condus la excluderea altei categorii (cei cu vechime depeste 3 ani) de la primirea stimulentelor financiare şi a fost de natură a aduceatingerifolosinţeidrepturiloreconomicealejudecătorilorcuvechimeînmuncămaimaredetreiani,recunoscuteprinart.6lit.c)acordareaaltordrepturisocialedecâtcelereprezentândsalariul.Motivareapersonalului,conformteorieimanagementuluiresurselor umane, presupune utilizarea pârghiilor aflate la îndemână pentru

165

stimulareaangajaţilor învedereaobţineriiunorperformanţe.Unadintrepârghiioreprezintăstimulentulfinanciar,carepoateîmbrăcadiferiteforme.

Art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorului şiprocuroruluiprevedecă„pentruactivitateadesfăşuratăjudecătoriişiprocuroriiaudreptullaoremuneraţiestabilităînraportcunivelulinstanţeisaualParchetului,cufuncţiadeţinută,cuvechimeaînmagistraturăşicualtecriteriiprevăzutedelege”.Însintagmageneralăde„remuneraţie”,folositădelegiuitor,sepoatereţinecăintrăşistimulentelecaremuneraţiespecială,alteledecâtdrepturilespeciale.

OGnr.177/2002cumodificările şi completările ulterioareprivind salarizareaşialtedrepturialemagistraţilorsereferăîntr‐uncapitoldistinctla„altedrepturialemagistraţilor”. Colegiul Director a reţinut că art.21 prevede că „pentru activitateadesfăşurată, magistraţii şi personalul de specialitate, salariaţi potrivit prezenteiOrdonanţedeurgenţă,beneficiazădeunpremiuanual”.Laaliniatul3seprevedecă„Premiileanualepotfiredusesaunuseacordă încazulpersoanelorcareîncursulanului audesfăşurat activităţiprofesionalenesatisfăcătoareori au săvârşit abateripentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazulpersoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapteimputabilelor.”

Colegiul Director a mai reţinut că prevederile art.21 alin.3 cu privire lacriteriileobiectiveînfuncţiedecareseanalizeazăacordareadepremiimagistraţilorau fost preluate şi în cuprinsul Ordinului Ministrului Justiţiei nr.2404/C din23.08.2004, precum şi în nota de informare a Direcţiei Financiar Contabilitate aMinisteruluiJustiţiei.

Faţădeacestecriteriiobiectivedeevaluare,ColegiulDirectorreţinecăîncazuljudecătorilor criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în funcţie,cuprinsă între 0‐3 ani, deşi criteriul vechimii nu este prevăzut în niciunul dintreactelecarestaulabazaacordăriidestimulentesalarialepentrumagistraţi.

În acordarea stimulentului pentru judecători nu au fost luate în considerarecriteriile prevăzute în art.21, alin.3 din OUG nr.177/2002 şi nici celelalte criteriiprevăzuteînart.4dinOrdinulMinistruluiJustiţieinr.2404/Cdin23.08.2004.

Faţă de dispoziţiile art.1 alin.2, art.2 alin.2 şi 2, art.6 lit.c) şi art.8 din OGnr.137/2000 cu modificările şi completările ulterioare, Colegiul reţine faptul călegislaţia în domeniul antidiscriminare interzice discriminarea în acordarea altordrepturisocialedecâtcelereprezentândsalariul,precumşi înraportcuprestaţiilesociale acordate angajaţilor de către angajator. În acest sens, prin raportare ladispoziţiile din art.21 şi 22 ale OG nr.177/2002 cu modificările şi completărileulterioare, stimulentele acordate de către Ministerul Justiţiei trebuie să aibă învedererespectareaprincipiuluiegalităţii întrecetăţeni,alexcluderiiprivilegiilorşidiscriminării.

Astfel, cum statuează şi Curtea Constituţională a României, „principiilenediscriminăriisuntcelecuprinse înart.4alin.2dinConstituţie, însăacesteapot fiextinse potrivit prevederilor art.20 din Constituţie, care permit corelareadispoziţiilor constituţionale cu tratatele şi pactele internaţionale la care Româniaeste parte. Aceste principii sunt extinse prin art.7 din Declaraţia Universala a

166

DrepturilorOmului,art.26dinPactulinternaţionalcuprivireladrepturilepoliticeşiprinart.2alin.2dinPactulinternaţionalcuprivireladrepturileeconomice,socialeşiculturale.Prevederileart.16alin.1dinConstituţiesecoreleazăşiseinterpreteazăînraportcuprevederilecuprinseîninstrumentelejuridiceinternaţionaleîndomeniuldrepturilor omului. În acest fel sunt aplicabile dispoziţiile art.26 din Pactulinternaţionalcuprivireladrepturilecivileşipolitice.

Având în vedere răspunsul Ministerului Justiţiei nr.683/SGA/05.01.2005,potrivitcăruianusuntemînprezenţauneidiscriminări,întrucâtnuputemvorbideundreptdeafipremiat,invocându‐sejurisprudenţaCurţiiEuropeneaDrepturilorOmului, prin care se precizează că art.14 al Convenţiei nu are o existenţăindependentă, el fiind indisolubil legat de exercitarea drepturilor şi a libertăţilorgarantatedeConvenţieşideprotocoalelelaaceasta,ColegiulDirectorareţinutcăîndata de 26 iunie 2000, Comitetul de miniştri al Consiliului Europei a adoptatProtocolul 12 la Convenţie privitor la interdicţia generală a oricărei forme dediscriminare. Potrivit art.1 al acestui Protocol, exercitarea oricărui drept prevăzutde legea naţională a unui stat contractant este asigurată fără nicio discriminareîntemeiatăînspecialpesex,rasă,culoare,limbă,religie,opiniipoliticesauoricealteopinii, origine socială sau naţională, apartenenţa la o minoritate naţională, avere,naşteresauoricealtăsituaţieşicănimeninupoatefaceobiectuluneidiscriminăridin partea unei autorităţi publice dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul dintremotivelearătatemaisus.

Prin ratificarea Protocolului nr.12 de către Armenia, la 17 decembrie 2004,numărulde10statecaresă‐lratificea fostatins,astfelcă intrarea lui învigoareaavutlocla1aprilie2005(art.5dinProtocol).Înacestsens,dreptullauntratamentegal(interzicereadiscriminării)adevenitundreptcuexistenţăindependentă,legatde exercitarea oricăror drepturi recunoscute de lege. În această ordine de idei,Ordonanţa nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor dediscriminare, cu modificările şi completările ulterioare prevede că exercitareaoricărui drept recunoscut de lege este asigurată fără nicio discriminare, iarprevederileordonanţeisuntaplicabiledeladataintrăriieiînvigoare,nov.2000.

Având în vedere prevederile legale în vigoare, Colegiul Director a reţinut căacordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime(0‐3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art.2 alin.2 OG nr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,cumodificărileşi completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0‐3 ani reprezintă un criteriuaparentneutrucaredezavantajeazăjudecătoriicuovechimemaimarede3anicareîndeplinesccriteriileobiectiveprevăzutedelegepentruabeneficiadeacordareadestimulentesalariale.

Înacelaşisens,ColegiulDirectorareţinutcăacordareadestimulentesalarialemagistraţilorreprezintăunscoplegitim,darimpunereacriteriuluidevechimede0‐3aninureprezintăometodăadecvatăşinecesarăpentruatingereaacestuiscop.

Analizând hotărârea contestată în raport de Ordinul la care se referă,considerentele şi dispoziţiile legale reţinute şi susţinerile reclamantei, Curtea

167

apreciază acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă ca fiindneîntemeiatăpentruurmătoareleconsiderente:

Împrejurareacăsensulenumerăriiesteexemplificativăşinu limitativăa fostreţinutăşidepârât,careaapreciatînsăcăaceastăenumerarealorindicăînesenţăoevaluare a activităţii şi a performanţei judecătorului, iarpentru acordarea acestorstimulenteordonatorulprincipaldecreditetrebuiesăţinăînmodobligatoriucontde aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în legătură strictă cu acestecriterii,şialtele.

Însăcriteriulvechimiinupoate fiuncriteriuînsensulart.4alin.1dinNormecareenumerăprincipalelecriteriiderepartizareindividualăastimulentelorşicareare în mod evident în vedere elemente ce ţin de performanţele profesionaleindividualealemagistratuluiînraportdeactivitateaacestuiaindiferentdevechimeaînmagistratură.

Stimulentele pentru performanţele profesionale ale magistratului apreciatedupă criteriile prevăzute la art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizareafondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cumodificările şicompletărileulterioare,aprobateprinOrdinulnr.2404/C/23.08.2004alMinistruluiJustiţieinusuntîncontradicţiecuobiectivelepropuseşinicicuimportanţaacestorapentru promovarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiţiei ci dimpotrivă,însă în speţă individualizarea modului de acordare a stimulentelor nu vizeazăcriteriile de repartizare individuală, aşa cum se menţionează în norme, ci criteriiabstractedegrup,carevizeazăocategoriedemagistraţicareauoanumităvechimeînraportcumagistraţiicareauovechimemaimare.

Împrejurarea că Ordinul nr.1921/C/2005 ar fi fost urmat de o circulară aDirecţieipentruresurseumaneprincareseprecizacălaacordareastimulentelorserecomandă a se avea în vedere criteriile prevăzute la art.4 din Norme, alături decriteriul vechimii, nu prezintă relevanţă, în preambul Ordinul făcând oricumtrimitere la art.4 din Norme, circulara precizatoare nefăcând altceva decât săconturezecaracteruldediscriminareindirectăafaptelorreţinute.

În mod corect s‐a reţinut în cauză de către pârât incidenţa art.2 alin.2 OGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatututorformelordediscriminarecumodificărileşicompletărileulterioare,criteriulvechimiide0‐3anireprezentânduncriteriuaparentneutru,însăcaredezavantajeazăjudecătoriicuovechimemaimarede 3 ani, care au înregistrate performanţe profesionale şi îndeplinesc criteriile derepartizare individuală prevăzute de art.4 din Norme pentru a beneficia deacordareadestimulentesalariale.

Prin impunerea unei limite de vechime de 3 ani se ajunge la inaplicareacriteriilorderepartizareindividualălajudecătoriicareaudepăşitaceastălimitădevechimeşideciprinexcludereaacestora,deşiFondulconstituitpotrivitart.25alin.2din Legea nr.146/1997 este destinat stimulării personalului din sistemul justiţiei,fărădistincţie,cuexcepţiastimulentelornominalecareseacordăînanumitecondiţiiexpresstabilite.

Eliminarea unor categorii de judecători de la acordarea stimulentelor dinFondul constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, pe considerente

168

abstractedegrupsaucategorieprofesională în funcţiedevechime, încondiţiile încarevechimea înmagistraturăreprezintăunuldintreelementele înbaza căruiasestabilesc indemnizaţiile prevăzute de art.3 şi 4 dinOG nr.27/2006 şi în raport cucaresefacepromovareapotrivitLegiinr.303/2004,şinupecriteriiderepartizareindividualăpe considerentedeperformanţăprofesională, aşacumsemenţioneazăînart.4dinNorme,estediscriminatorieşiîndiscordanţăcuscopulpentrucares‐austabilit aceste stimulente şi anume premierea performanţelor profesionaleindividuale, indiferent de nivelul instanţei unde judecătorul îşi desfăşoarăactivitateaşivechimeaînmagistratură.

În speţă nu se pune problema „unui drept de a fi premiat”, aşa cum susţinereclamantul,ciaaplicăriiunorcriteriiînacordareaunorstimulenteînconcordanţăcu natura acestor stimulente şi cu actul normativ care le prevede raportat ladestinatarii care au anumite performanţe individuale şi nu la un anumit grup dedestinataricareîndeplinescuncriteriuabstractşinuconcretindividual.

Faţă de aceste considerente, Curtea urmează să respingă acţiunea caneîntemeiată.27. Discriminare directă. Acordarea diferenţiată a sporului de condiţiivătămătoaredelucru.SENTINŢANR.2655din19.06.2009,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantul Sindicatul LEGIC ‐ CCR în contradictoriu cupârâtul ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Princerereaînregistrată la09.03.2009,reclamantulSindicatulLEGIS–CCRachemat în judecatăpepârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,solicitândanulareaHotărâriiColegiuluiDirectoralCNCDnr.855datată23.07.2008,transmisă reclamantului la data de 23.02.2009 (data poştei) şi constatareadiscriminării controlorilor financiari,membri ai reclamantului, încadraţi la CurteadeConturiaRomânieiprinneacordareaaceloraşidrepturiprivindlucrulîncondiţiivătămătoare ca cele acordate celorlalţi salariaţi contractuali din cadrul Curţii deConturi, care lucrează în aceleaşi incinte (spaţii de lucru) pentru care organeleabilitateauconstatatexistenţacondiţiilorvătămătoare..

În motivare, reclamantul a arătat că membrii săi sunt salariaţi contractualiîncadraţi cu contract de muncă pe durată nedeterminată la Curtea de Conturi aRomâniei,diviziişicameredeconturijudeţene,fiindsalarizaţiprintr‐olegespecială,încalitatedecontrolorifinanciari.

Controlorii financiariau fostşisuntdiscriminaţi înraportcuceilalţisalariaţicontractuali din cadrulCurţii deConturi aRomâniei careprimesc spor salarial de10%din salariuldebază şi zile înplus la concediuldeodihnăpentru căorganeleabilitateauconstatatcăînspaţiileaferenteclădirilordeţinutedeCurteadeConturifuncţioneazăinstalaţiicaregenereazăundeelectromagneticevătămătoare.

Astfel,deşiprinHotărâreaPlenuluiCurţiideConturiaRomânieinr.49/2007s‐a stabilit ca, începând cu data de 1 septembrie 2007, să se acorde spor pentru

169

condiţii vătămătoaredemuncăpersonaluluiCurţiideConturi, în fapt acest sporafostacordatnumaifuncţionarilorpublicişiuneipărţidinsalariaţiicontractualicarefuncţioneazăîncadrulSecretariatuluiGeneralalCurţiideConturi.

Ceilalţisalariaţicontractualicarelucreazăpefuncţiidecontrolorfinanciarnuprimescsporulpentrucondiţiivătămătoare,deşilucreazăînaceleaşiincinteşisuntexpuşiaceloraşiundeelectromagneticevătămătoare.

Reclamantulconsiderăcăneacordareasporuluipentrucondiţiivătămătoareşiazilelorînpluslaconcediuldeodihnăpentrutoţisalariaţiicarelucreazăînaceleaşicondiţiiesteunfaptdiscriminator.

Prinpoziţiapârâtuluifaţădemembriireclamantuluiseîncalcăprevederile:‐art.4dinCartasocialărevizuită,adoptatălaStrasbourgla03.05.1996,ratificatădeRomâniaprinLegeanr.74/1999, conformcăruia: „în vederea asigurării exercităriiefectiveadreptuluilaosalarizareechitabilă,părţileseangajează:...3.sărecunoascădreptul tuturor lucrătorilor şial lucrătoarelor la salarizareegalăpentrumuncădevaloareegală”.‐ prevederile art.23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului semnată deRomânia la14.12.1995,potrivitcăreia: „1.Oricepersoanăaredreptul lamuncă, laliberaalegereamuncii,lacondiţiiechitabileşisatisfăcătoaredemuncă,precumşilaocrotire împotrivaşomajului.2.Toţioameniiaudreptul, fărăniciodiscriminare, lasalariuegalpentrumuncăegală”.

Prin menţinerea acestei situaţii se afectează regimul unei instituţiifundamentale a statului şi se încalcă dispoziţiile art.16 alin.1 din ConstituţiaRomâniei, deoarece se instituie o discriminare între persoanele care lucrează înaceleaşicondiţiivătămătoare.

PrindispozitivulHotărâriinr.855/2008ColegiulDirectoralCNCD,dupăcealuatactdefaptulcătoţisalariaţiiCurţiideConturi,indiferentdeîncadrare,lucreazăîn aceleaşi incinte şi sunt expuşi aceloraşi riscuri din punct de vedere medical,lucrândîncondiţiivătămătoare,darCurteadeConturiacordădrepturisalarialeşiderepaussuplimentarnumaiunoradintresalariaţiiexpuşiriscurilorprivindlucrulîncondiţii vătămătoare a hotărât că: „Faptele prezentate nu reprezintă discriminareconformOGnr.137/2000”.

Or faptul că membrii reclamantului sunt discriminaţi este de netăgăduit,întrucâtdeşiOGnr.137/2000şiOGne.10/2008ledădeadrepturiprivindlucrulîncondiţiivătămătoare,CurteadeConturiaacordatacestedrepturinumaiuneipărţiasalariaţilor contractuali, făcândunactdiscriminator faţăde salariaţii contractualiîncadraţicaşicontrolori(auditori)financiari.

Art.14dinOGnr.10/2008aratăcă:„(1) Se acordă un spor pentru condiţii vătămătoare, de până la 10% din

salariul de bază, personalului contractual care desfăşoară activitate în cadrulautorităţilorşial instituţiilorpublice încare funcţionează instalaţii caregenereazăcâmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentrucomunicaţii,instalaţiidemicrounde,instalaţiidecurenţideînaltăfrecvenţăşistaţiidebruiaj.

170

(2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut laalin.(1)şicondiţiiledeacordaresestabilesc,înlimiteleprevăzutedelege,prinactuladministrativalordonatoruluiprincipaldecredite,cu încadrarea încheltuieliledepersonalprevăzuteînbugetulaprobat.

(3)Locuriledemuncăpentrucareseacordăsporulprevăzutlaalin.(1)vorfistabilitepebazabuletinelordedeterminareemisedeautorităţileabilitateînacestsens”.

Art.4OGnr.10/2007menţionează:(1)Sporpentrucondiţiivătămătoare,depânăla10%dinsalariuldebază,se

acordăpersonaluluicontractualcaredesfăşoarăactivitate încadrulautorităţilorşiinstituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpurielectromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii,instalaţiidemicrounde,instalaţiidecurenţideînaltăfrecvenţă,staţiidebruiaj.


(3)Locuriledemuncăpentrucareseacordăsporulprevăzutlaalin.(1)vorfistabilitepebazabuletinelordedeterminareemisedeautorităţileabilitate înacestsens”.

În consecinţă, pentru înlăturarea oricărui tratament discriminatoriu, care arcontraveniatâtprincipiuluiegalităţiiîndrepturi,instituitprinart.16dinConstituţiaRomâniei,republicată,câtşidispoziţiilorprivindinterzicereadiscriminăriicuprinseîn art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale,seimpuneadmitereaacţiunii.

Îndrept,reclamantulîşiîntemeiazăacţiuneapeurmătoareleprevederilegale:Constituţia României art.16 şi art.20; OG nr.137/2000; Legea nr.54/2003, art.28;Legeanr.554/2004;Legeanr.53/2003;art.49dinConvenţiadin1991;art.2,art.7şiart.23dinDeclaraţiaUniversalăaDrepturilorOmului;art.7dinPactulInternaţionalcu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Decretulnr.212/1974; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; Legeanr.94/1992, cu modificările şi completările ulterioare privind organizarea şifuncţionareaCurţiideConturiaRomâniei;OGnr.10/2007şiOGnr.10/2008;Cartasocială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 03.05.1996, ratificată deRomânia prin Legea nr.74/1999; Declaraţia Universală a Drepturilor Omuluisemnată de România la 14.12.1955 şi OG nr.137/2000 republicată privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare.

La14.05.2009pârâtuladepus întâmpinarearătândcăreclamanţiiaufuncţiade controlori financiari şi sunt salariaţi contractuali ai Curţii de Conturi, fiindsalarizaţiprintr‐olegespecială.

PrinHotărâreaPlenuluiCurţiideConturiaRomânieinr.49/2007s‐astabilitcaîncepând cu data de 1 septembrie 2007 să se acorde spor pentru condiţiivătămătoaredemuncăpersonaluluiCurţiideConturi.Acestsporafostacordatdoarfuncţionarilor publici şi unei părţi din salariaţii contractuali care funcţionează în

171

cadrulSecretariatuluiGeneralalCurţiideConturi.Ceilalţisalariaţicontractualicarelucrează pe funcţii de controlor financiar nu primesc sporul pentru condiţiivătămătoare, deşi lucrează în aceleaşi incinte şi sunt expuşi aceloraşi undeelectromagneticevătămătoare.

În urma analizării întregii documentaţii aflate la dosar, a lucrărilor despecilitate(audieri,solicitări,punctedevedere),ColegiulDirectoralCNCDadeciscăcele sesizate nu sunt de competenţa Consiliului Naţional pentru CombatereaDiscriminării, potrivit OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturorformelordediscriminare.

Raportat la obiectul petiţiei, fără echivoc, în speţa dedusă soluţionării, estelegat de adoptarea, aplicarea şi interpretarea măsurilor legislative cu privire lapoliticadesalarizareapersoanelorcareaustatutuldecontrolorfinanciar,conformlegiloraflateînvigoare.

Conform art.V din OUG nr.75/11 iunie 2008 privind stabilirea de măsuripentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată înMonitorul oficial nr.462 din 20 iunie 2008, se reţin următoarele: „În OrdonanţaGuvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor dediscriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99, din 8februarie 2007, după alineatul (2) al articolului 79 se introduce un nou alineat,alineatul (3), cu următorul cuprins: „(3) Sesizările având ca obiect măsurilelegislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului dinsistemulbugetarnuintrăîncompetenţadesoluţionareaConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării”.

Coroborând asptectul petiţiei cu prevederile art.19 din OG nr.137/2000,republicată,astfelcuma fostmodificatăprinOUGnr.75/2008,rezultăcăCNCDnuare competenţa de a soluţiona sesizările care au ca obiect măsurile legislativeadoptateîncontextulpoliticiidesalarizareapersonaluluidinsistemulbugetar.

PrindeciziaCurţiiConstituţionalenr.997din07octombrie2008s‐aconstatatcăprevederileart.20alin.3dinOGnr.137/2000suntneconstituţionaleînmăsuraîncare sunt interpretate în sensul că acordăConsiliuluiNaţional pentruCombatereaDiscriminăriicompetenţaca, încadrulactivităţiisale jurisdicţionale,săanulezeorisă refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că suntdiscriminatorii şi să le înlocuiească cu norme create pe cale judiciară sau cuprevedericuprinseînalteactenormative.

Criticile reclamanţilor formulate împotrivaHotărârii nr.855/2008 sunt văditnefondate, atâta vreme cât printr‐o normă imperativă competenţa CNCD a fostrestrânsăînprivinţacelorsesizatedereclamanţi.

PârâtulconsiderăcăniciinstanţadecontenciosadministrativnupoatetrecelaanalizaaceloraşichestiuniîncontextulOGnr.137/2000,atâtavremecâtprevederileacesteiascotcererileprivitoarelasalarizareapersoanaluluibugetardelacontroluldediscriminareinstituitprinaceastăordonanţă.

Diferenţiereaindemnizaţiilorşiasalariilorsaubeneficiereadeunelefacilităţiacordatepentruuneledintre categoriile profesionale, reprezintă opţiunea liberă alegiuitorului,ţinândseamadeimportanţaşidecomplexitateadiferitelorfuncţii.

172

Din probele administrate, Curtea reţine că reclamantul s‐a adresat pârâtuluipentruaconstatacămembriisăi,controlorifinanciariaufostşisuntdiscriminaţiînraportcuceilalţisalariaţicontractualidincadrulCurţiideConturiaRomânieicareprimesc spor salarial de 10% din salariul de bază şi zile în plus la concediul deodihnă pentru că organele abilitate au constatat că în spaţiile aferente clădirilordeţinute de Curtea de Conturi funcţionează instalaţii care generează undeelectromagneticevătămătoare.

PrinHotărâreanr.855/2008,ColegiulDirectoralCNCD,dupăcea luatactdefaptulcătoţisalariaţiiCurţiideConturi,indiferentdeîncadrare,lucreazăînaceleaşiincinte şi sunt expuşi aceloraşi riscuri din punct de vedere medical, lucrând încondiţii vătămătoare, darCurteadeConturi acordădrepturi salariale şi de repaussuplimentarnumaiunoradintresalariaţiiexpuşiriscurilorprivindlucrulîncondiţiivătămătoareahotărât că: „Fapteleprezentatenu reprezintădiscriminare conformOGnr.137/2000”.

Potrivit art.1 alin.1 dinOGnr.137/2000, „prin discriminare se înţelege oricedeosebire,excludere, restricţiesaupreferinţă,pebazăderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială,convingeri,sex,orientaresexuală,vârstă,handicap,boalăcronicănecontagioasă,infectareHIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice”.

Înbazaart.14dinOGnr.10/2008:„(1) Se acordă un spor pentru condiţii vătămătoare, de până la 10% din

salariul de bază, personalului contractual care desfăşoară activitate în cadrulautorităţilor şi a instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care genereazăcâmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentrucomunicaţii,instalaţiidemicrounde,instalaţiidecurenţideînaltăfrecvenţăşistaţiidebruiaj.


(3)Locuriledemuncăpentrucareseacordăsporulprevăzutlaalin.(1)vorfistabilitepebazabuletinelordedeterminareemisedeautorităţileabilitateînacestsens”.

Potrivitart.4OGnr.10/2007:(1)Sporpentrucondiţiivătămătoare,depânăla10%dinsalariuldebază,se

acordăpersonaluluicontractualcaredesfăşoarăactivitate încadrulautorităţilorşiinstituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpurielectromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii,instalaţiidemicrounde,instalaţiidecurenţideînaltăfrecvenţă,staţiidebruiaj.

(2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut laalin.(1)şicondiţiiledeacordaresestabilesc,înlimiteleprevăzutedelege,prinactul

173

administrativalordonatoruluiprincipaldecredite,cu încadrarea încheltuieliledepersonalprevăzuteînbugetulaprobat.

(3)Locuriledemuncăpentrucareseacordăsporulprevăzutlaalin.(1)vorfistabilitepebazabuletinelordedeterminareemisedeautorităţileabilitate înacestsens”.

PrinHotărâreaPlenului Curţii deConturi aRomânieinr.49/2007 s‐a stabilitcă, începând cu data de 1 septembrie 2007, să se acorde spor pentru condiţiivătămătoaredemuncăpersonaluluiCurţiideConturi.

Înfapt,acestsporafostacordatnumaifuncţionarilorpublicişiuneipărţidinsalariaţiicontractualicarefuncţioneazăîncadrulSecretariatuluiGeneralalCurţiideConturi,nu şi controlorilor financiardin cadrulCurţiideConturi aRomâniei, carelucrează în aceleaşi incinte pentru care organele abilitate au constatat existenţacondiţiilorvătămătoare(suntexpuşiaceloraşiundeelectromagneticevătămătoare)deoarecenumaiaceştiadinurmăbeneficiazădesporulsalarialde10%dinsalariuldebazăpentrucondiţiivătămătoare.

Aceastăsituaţieîncalcăart.4dinCartasocialărevizuită,adoptatălaStrasbougla 03.05.1996, ratificată de România prin Legea nr.74/1999, art.23 din DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955, art.16 alin.1dinConstituţiaRomâniei.

În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.V din OUG nr.75/11 iunie 2008privindstabilireademăsuripentrusoluţionareaunoraspectefinanciareînsistemuljustiţiei,publicatăînMonitoruloficialnr.462din20iunie2008,potrivitcărora:„ÎnOrdonanţa Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturorformelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.99,din8februarie2007,dupăalineatul(2)alarticolului79seintroduceunnoualineat,alineatul(3),cuurmătorulcuprins:„(3)Sesizărileavândcaobiectmăsurilelegislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului dinsistemulbugetarnuintrăîncompetenţadesoluţionareaConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării”.

Nu sunt aplicabile deoarece în cazul întregului personal al Curţii de Conturiexistă aceleaşi reglementări art.14 din OG nr.10/2008, art.4 OG nr.10/2007 şiHotărâreaPlenuluiCurţiideConturiaRomânieinr.49/2007s‐astabilitcă,începândcu data de 1 septembrie 2007, să se acorde spor pentru condiţii vătămătoare demuncăpersonaluluiCurţiideConturi.

Aceste reglementări nu sunt aplicabile corect în practică în detrimentulcontrolorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi a României care suntdiscriminaţi faţă de ceilalţi salariaţi contractuali din cadrul Curţii de Conturi carelucrează în aceleaşi incinte pentru care organele abilitate au constatat existenţacondiţiilorvătămătoare(suntexpuşiaceloraşiundeelectromagneticevătămătoare)deoarecenumaiaceştiadinurmăbeneficiazădesporulsalarialde10%dinsalariuldebazăpentrucondiţiivătămătoare.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menţionate, Curtea va admitecererea, va anula hotărârea nr.885/23.07.2008, dată de pârât, şi va constata

174

discriminarea la care sunt supuşi controlorii financiari ai Curţii de Conturi aiRomânieiprinneprimireasporuluide10%pentrucondiţiivătămătoare.28. Acordarea unor drepturi expres stabilite de lege unor categoriiprofesionale distincte nu constituie faptă de discriminare. Aspecte juridicetratate:

testulcomparabilităţii.SENTINŢANR.76/F/CA/2008din15.04.2008,CurteadeApelAlbaIulia,SecţiadeContenciosAdministrativşiFiscal

La rol se află pronunţarea cauzei în contencios administrativ formulată dereclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual – BiroulTeritorial Hunedoara în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării,Ministerul Internelor şiReformeiAdministrative, avândcaobiectanulareactadministrativ.

Reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual –BiroulTeritorialHunedoaraasolicitatîncontradictoriucupârâţiiConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,Ministerul InternelorşiReformeiAdministrativesă se desfiinţeze Hotărârea nr.418/28.11.2007 emisă de către Consiliul Naţionalpentru Combaterea Discriminării, să fie constatată discriminarea solicitată princerereaadresatăConsiliului.

În motivarea cererii se arată că s‐a solicitat Consiliului să se constatediscriminareaîntrepoliţiştiicarefacpartedinstructurileMinisteruluideInternecuatribuţii în cercetarea faptelor de corupţie faţă de poliţiştii din cadrul ParchetuluiNaţional Anticorupţie, sub aspectul acordării unui spor salarial pentruinstrumentareainfracţiunilordecorupţie.

În drept s‐au invocat prevederile OUG 43/2002, 24/2002, OG 137/2000,L554/2000.

Consiliul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii canefondată.

MIRAadepusîntâmpinareprincareinvocăexcepţialipseicalităţiiprocesualepasiveşipefondsolicitărespingereacereriicanefondată.

Analizândacţiunea formulată subaspectulnormelor legale aplicabile,Curteaconstatăurmătoarele:

ReclamanţiiprinSindicats‐auadresatConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării cu o cerere prin care solicitau să se constate că sporul pentruactivitatea de combatere a faptelor de corupţie pentru poliţiştii din cadrul DNAreprezintăodiscriminarefaţădepoliţiştiicareancheteazăastfeldefaptedincadrulcelorlaltestructurialeMinisterului.

ConsiliulprinHotărâreanr.418/2007aconstatatcănuexistădiscriminareşiarespinscererea.

Legeanr.78din 8mai 2000pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionareafaptelordecorupţiestabileşteprinart.29căpersoaneleprevăzutelaart.28alin.4,5şi 6 vor primi, pe lângă celelalte drepturi băneşti, un sporde 30%din salariul debază.

175

Art.28 (4) din lege stabilea că în scopul efectuării cu celeritate şi în modtemeinicaactivităţilordedescoperireşideurmărireainfracţiunilordecorupţieşiainfracţiunilorasimilateacestora,prevăzuteînprezentalege,lacerereaprocuroruluigeneral şi a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, organele care aucompetenţelegaleîndescoperireaşiurmărireaacestorinfracţiunivordelega,timpde un an, numărul necesar de persoane specializate în acest domeniu, pentru aîndeplini, sub directa conducere, supraveghere şi controlul nemijlocit alprocurorilor din Secţia de combatere a corupţiei şi a criminalităţii organizate dincadrulParchetuluidepelângăICCJ.

Potrivit art.34 din OUG nr.43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul NaţionalAnticorupţie,pedatade1septembrie2002dispoziţiileart.28şialeart.29alin.2dinLegeanr.78/2000,cumodificărileşicompletărileulterioare,seabrogă.

În art.28 din OUG nr.43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, seprevede că personalul prevăzut la alin. 1‐3, precum şi judecătorii care compuncompletele specializate în infracţiunilede corupţie, potrivit art.29alin.2dinLegeanr.78/2000,primescpentruactivitateaspecializatădecombatereainfracţiunilordecorupţie un spor de 30% din indemnizaţia de încadrare lunară, respecitv soldalunară,încazulofiţerilordepoliţiejudiciară.

Prinart.41 lit.edinOUGnr.27din29martie2006privindsalarizarea şi altedrepturialejudecătorilor,procurorilorşialtorcategoriidepersonaldinsistemuldejustiţie, se abrogă art.28 alin1‐5, 7 şi 9 din OUG nr.43/2002 privind DirecţiaNaţionalăAnticorupţie.

Dinanalizatextelorlegaleenunţate,reiesecăacestsporsalarialafostacordatpentru o perioadă determinată, doar poliţiştilor delegaţi în cadrul DNA, având învedere natura activităţii prestate, cât şi parchetul unde funcţionează. Acestepersoaneaveaustatutuldedelegaţi încadrulDNA,faţădeceilalţiagenţidepoliţie,existândungraddecomplexitatemaimareînactivitateadesfăşurată.Înfuncţiedeacestecriterii,aşadupăcumaconcluzionatşiConsiliul,existăojustificareobiectivăa diferenţierii, în condiţiile în care munca este prestată în structuri diferite, iarcomplexitateamunciinuesteidentică.

Potrivit art.2 alin.3 din OG nr.137 din 31 august 2000 privind prevenirea şisancţionarea tuturor formelor de discriminare, sunt discriminatorii prevederile,criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pebaza criteriilor prevăzute la alin.1, faţă de alte persoane, în afara cazului în careacesteprevederi,criteriisaupracticisuntjustificateobiectivdeunscoplegitim,iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateşinecesare.

Fiindcategoriiprofesionaledistinctecarebeneficiazădereglementăridiferite,nu se poate extinde nejustificat aplicarea unui text dintr‐o lege şi acordarea unordrepturi expres stabilitepentrupoliţiştiidelegaţi în cadrulDNAşi care cerceteazăanumite fapte de corupţie, mai grave, faţă de poliţiştii care cercetează celelalteinfracţiuni de corupţie. Curtea Constituţională prin decizia nr.721/24.10.2006privind sancţionarea faptelor de discriminare, respinsă în cele din urmă, s‐apronunţatînsensulcă,înconformitatecujurisprudenţasaşiaCEDO,cauzeleEngelşi alţii împotrivaOlandei –1976,Marckx împotrivaBelgiei – 1979 şiMoustaquim

176

împotriva Belgiei – 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilăstabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta sejustifică înmodraţionalşiobiectiv. Înconsecinţă,acordareaunordrepturidiferitepersonaluluidincadrulDNAdinanumiteconsiderenteşiraţiunialelegiuitoruluinuînseamnăo discriminare faţă de poliţiştii din celelalte structuri. Judecătorul nu sepoate substitui legiuitorului, pentru că în caz contrar s‐ar depăşi sfera puteriijudecătoreşti.

ExcepţialipseicalităţiiprocesualeaMIRAestenefondatăîncondiţiileîncareaparticipatşilaproceduraînfaţaConsiliuluicapartereclamată,iarpedealtăparteare calitatea de ordonator principal de credite. În concluzie, se va respinge canefondată acţiunea reclamantului SindicatulNaţional al Poliţiştilor şi PersonaluluiContractual–BiroulTeritorialHunedoaraîncontradictoriucupârâţii.29.Categoriiprofesionaledistinctesupuseunorreglementări legalediferite.Nusuntfapte.Aspectejuridicetratate:

testulcomparaţiei;SENTINŢANR.99/F/CA/2008din20.05.2008,CurteadeApelAlbaIulia,SecţiadeContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantulM.N.,încontradictoriucupârâţiiConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriişiMinisterulJustiţiei,avândcaobiectanulareactadministrativ.

Reclamantul M.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţionalpentru Combaterea Discriminării şiMinisterul Justiţiei ca prin hotărârea ce se vapronunţasăsedispună:

‐ Anularea Hotărârii nr.124/09.01.2008 emisă de Colegiul Director alConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,princare înmodnelegals‐areţinutcăsesizareadepusădereclamantnu intrăsub incidenţaart.2alin.1dinOGnr.137/2000,privindprevenireaşi sancţionarea tuturor formelordediscriminare,cumodificărileşicompletărileulterioare;

‐ObligareaConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,prinColegiulDirector, la emiterea unei noi hotărâri prin care, urmare admiterii sesizăriireclamantuluisăseconstate:

a) în principal, caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor art.40 alin.1 şi 2 şiart.44 alin.1 şi 3dinLegeanr.96/2006, privind Statutul deputaţilor şi senatorilor,precum şi al prevederilor art.71 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şifuncţionarea Curţii Constituţionale, în condiţiile în care aceste dispoziţii legale nusunt în egală măsură aplicabile şi judecătorilor instanţei supreme din sistemuljudiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu au domiciliul în municipiulBucureşti; b) în subsidiar, caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor art.13 alin.1 lit.1,b şi c şi a prevederilor art.10 alin.8 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernuluinr.27/2006privindsalarizareaşialtedrepturialejudecătorilor,procurorilorşialtorcategoriidepersonaldinsistemuljustiţiei,aprobatăcumodificărişicompletăriprinLegeanr.45/2007,modificatăprinOrdonanţadeUrgenţăaGuvernuluinr.100/2007

177

pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, încondiţiile în care aceste dispoziţii legale sunt aplicabile numai judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat acestora şi magistraţilor asistenţi delegaţi saudetaşaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv numai preşedintelui,vicepreşedintelui, membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, care nu audomiciliul în Bucureşti, nu şi judecătorilor şi procurorilor care îşi desfăşoarăactivitatea profesională în altă localitate decât cea în care au domiciliul urmare atransferului, a promovării în funcţie superioară de execuţie sau a numirii într‐ofuncţie de conducere din cadrul instanţelor judecătoreşti sau parchetelor. CuobligareaConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriilaplatacheltuielilordejudecată.

În motivarea acţiunii se arată că reclamantul a sesizat cu petiţianr.3469/10.04.2007ConsiliulNaţional pentruCombatereaDiscriminării, careprinhotărâreaatacatăa respinssesizarea.S‐aconsiderat căprevederileart.10alin.8şiart.13 alin.1 lit.c sunt discriminatorii în măsura în care se aplică numaipreşedintelui,vicepreşedinteluişimembrilorConsiliuluiSuperioralMagistraturiicuactivitate permanentă care nu au domiciliu în Bucureşti, respectiv numaijudecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora şimagistraţilor‐asistenţidelegaţi sau detaşaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, ca urmare atransferului, promovării într‐o funcţie superioară de execuţie sau a numirii într‐ofuncţiedeconducere.Semaisubliniazăcaracteruldiscriminatoriuşialdispoziţiilorart.13alin.1lit.aşibdinacelaşiactnormativînmăsuraîncaresuntaplicabiledoarjudecătorilor,procurorilor,personaluluiasimilatacestoraşimagistraţilor–asistenţidelegaţi sau detaşaţi în altă localitatea decât cea de domiciliu şi nu se aplicăjudecătorilor, procurorilor care îşi desfăşoară activitatea profesională în altălocalitatedecâtceadedomiciliu,caurmareaalegeriicapreşedinte,vicepreşedintesaumembrualConsiliuluiSuperioralMagistraturii,altransferului,promovăriiîntr‐o funcţie superioarăde execuţie saunumirii într‐o funcţiede conducere în cadrulinstanţelorsauparchetelor.S‐amaiarătatcădedrepturideaceeaşinaturăşicarenu au un caracter salarial beneficiază şi senatorii, deputaţii, judecătorii CurţiiConstituţionalecarenuaudomiciliuînBucureşti,astfelcăprinaplicareaprincipiilorfundamentaleprivindnediscriminareaşiseparaţieiputerilorînstat,acestedrepturitrebuie recunoscute şi reprezentanţilor puterii judecătoreşti care îşi desfăşoarăactivitateaîntr‐oaltălocalitatedecâtceadedomiciliu.

Prevederilelegalecuprinseînart.10alin.8şiart.13alin.1lit.a,bşiccontravindispoziţiilor art.16 alin.1 din Constituţia României, deoarece nu se aplică şijudecătorilor şi procurorilor care îşi desfăşoară activitatea profesională, urmaretransferului, promovării într‐o funcţie superioară de execuţie sau numirii într‐ofuncţiedeconducere,înaltălocalitatedecâtceaîncareaudomiciliul.

Judecătorii şi procurorii care, urmare transferului, promovării într‐o funcţiesuperioară de execuţie sau numirii într‐o funcţie de conducere, exercită profesiaîntr‐o altă localitate decât cea de domiciliu, se află într‐o situaţie comparabilă cupersoanele care beneficiază de dreptul prevăzut de art.13 alin.1 lit.c din OUGnr.27/2006,prinprismaurmătoarelorcriterii:

178

1) aucalitatedemagistraţi;2) au fost transferaţi, promovaţi într‐o funcţie superioară de execuţie sau

numiţi într‐o funcţie de conducere cu acordul, consimţământul lor, totastfel cum s‐a realizat alegerea ca membru al CSM‐ului, delegarea saudetaşarea;

3) atât delegarea, detaşarea, transferarea, cât şi promovarea în funcţiile deexecuţie sau numirea în funcţii de conducere a magistraţilor reprezintăelemente de substanţă ale dreptului la carieră, drept ataşat calităţii demagistratîncădelanumireaînfuncţie;

4) desfăşoară activitatea profesională în altă localitate decât cea în care audomiciliul.

Împrejurarea că delegarea, detaşarea ori alegerea ca membru al CSM cuactivitate permanentă desemnează modificări ale loculuimuncii în altă localitatedecât ceadepermanenţă reprezintămodificări ale loculuimuncii în altă localitatedecât cea de domiciliu, cu titlu temporar, pe când promovarea magistraţilor înfuncţiisuperioaredeexecuţiesautransferulreprezintămodificărialeloculuimunciiînaltălocalitatedecâtceadedomiciliupeduratănedeterminată,nupotconducelaconcluzia că am fi în prezenţa unor situaţii diferite ale legiuitorului în ceea cepriveşte unele drepturi cuvenite acestora, fără ca prin aceasta să se încalceprincipiul egalităţii. Reclamantul consideră că nu are relevanţă faptul că, spredeosebirededelegaresaudedetaşare,promovareaînfuncţiisuperioaredeexecuţiesau numirea în funcţii de coducere are loc în urma susţinerii unui examen sau adepuneriiuneicandidaturiurmatădeinterviu,legiuitorulavânddeplinălibertatedea stabili, în mod exclusiv, modalităţile de ocupare a locurilor în magistratură,superioaredeexecuţiesauconducere,încondiţiileîncaresuntrespectateprincipiiledeindependenţăajustiţiei.

Potrivitprevederilorart.alin.4dinConstituţiaRomâniei,statulseorganizeazăpotrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şijudecătorească.

Potrivit dispoziţiilor art.40 alin.1 şi 2 din Legea nr.96/2006 privind Statutuldeputaţilor şi senatorilor (reprezentanţii puterii legislative) prezenţi la lucrărileParlamentului,carenuaudomiciliulînBucureşti,primescodiurnădedeplasare,pezi, de2%din indemnizaţia lunarăprevăzutăpentrudeputat sau senator, iar celorcarenuaudomiciliulînBucureşti,liseasigurăpeduratamandatuluicazaregratuităsau, la alegere, în cazul în care nu beneficiază de cazare gratuită, li se acordă, penoapte,pebazădedeclaraţie,70%dintarifulminimpracticatdeunităţilehoteliereşi care este achitat unui deputat sau senator. De asemenea, conform art.44 dinacelaşiactnormativ,parlamentariibeneficiază,peduratamandatului,detransportinterngratuitpe liniileaeriene interne,auto, fluvialeşipecalea ferată, iarceicarefolosescautoturismulproprietatepersonalăcontravaloareaa9,5litridecombustibilla100kmparcurşi. Petentul consideră cădeaceledrepturi enumeratemai sus artrebui să beneficieze şi reprezentanţii puterii judecătoreşti, în special judecătoriiinstanţei supreme, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cazul în care aceştimagistraţi nu au domiciliul în Bucureşti. Judecătorii instanţei supreme suntreprezentanţiidevârfaiputeriijudecătoreşti.

179

Potrivit dispoziţiilor art.70 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şifuncţionarea Curţii Constituţionale a României, preşedintele Curţii Constituţionaleeste egal în grad cu preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar judecătoriiCurţii Constituţionale, cu vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,beneficiind de indemnizaţie egală cu a acestora, majorată cu 15%, precum şi decelelalte drepturi. De asemenea, conform prevederilor art.71 din acelaşi actnormativ, judecătorii care nu au domiciliul în Bucureşti, beneficiază de cazaregratuită,detransportsăptămânallaşidelalocalitateadedomiciliu.PetentulsusţinecăexistăosituaţiecomparabilăîntrejudecătoriiÎnalteiCurţideCasaţieşiJustiţieşijudecătorii de la Curtea Constituţională şi că primii ar trebui să beneficieze deaceleaşidrepturi(prevăzuteînart.70şiart.71dinLegeanr.47/1992).

Principiul nediscriminării constituie unul dintre drepturile şi libertăţilerecunoscutetuturorindivizilor,reglementatedeDeclaraţiaUniversalăaDrepturilorOmului din 1948, Pactul internaţional al ONU privind drepturile civile şi politice,Convenţia Americană a drepturilor omului, Carta Africană a drepturilor omului,Protocolul nr.12 la CEDO. Se mai invocă jurisprudenţa CEDO în materie dediscriminare, prevederile OG nr.137/2000 privind discriminarea. S‐a mai făcutreferire la art.1 din Constituţie privind principiul separaţiei puterilor în stat, ladispoziţiilelegalecarereglementeazăstatutuljudecătorilorCurţiiConstituţionaleşiaiICCJ.

Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care invocă inadmisibilitateaacţiunii,iarpefondsolicitărespingereacererii.InadmisibilitateaestedatădefaptulcăacordareaunordrepturiexcedesfereideaplicareadispoziţiilorOGnr.137/2000.Situaţiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de magistraţi determinăsoluţiidiferiteale legiuitorului înceeacepriveştedrepturilerecunoscuteacestora,fărăcaprinaceastasăseîncalceprincipiuluniformităţii.

Analizândacţiuneareclamantului,instanţaconstatăcăaceastaestenefondatăpentruurmătoareleconsiderente:

Reclamantul invocă un tratament discriminatoriu aplicat judecătorilorinstanţei supreme care nu au domiciliu în Bucureşti faţă de preşedintele,vicepreşedintele şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu activitatepermanentă care nu au domiciliu în Bucureşti faţă de judecătorii, procurorii,personalului asimilat acestora şi magistraţii‐asistenţi delegaţi sau detaşaţi în altălocalitate decât cea de domiciliu; faţă de senatori şi deputaţi; faţă de judecătoriiCurţiiConstituţionalecarenuaudomiciliuînBucureşti.

OUG nr.27 din 29 martie 2006 privind salarizarea şi alte drepturi alejudecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţieistabileşte prin art.10(8) ca preşedintele, vicepreşedintele şi membrii ConsiliuluiSuperioralMagistraturii,dacănuaudomiciliulînmunicipiulBucureşti,beneficiazădedrepturileprevăzutelaart.13,precumşideprevederileart.22sau,dupăcaz,aleart.23.

180

Deasemenea,art.13dinaceeaşireglementarestabileşteurmătoarele:(1)Judecătorii,procurorii,personalulasimilatacestoraşimagistraţii‐asistenţi,

caresuntdetaşaţisaudelegaţi înaltă localitatedecâtceadedomiciliu,beneficiază,petoatăduratadelegăriisaudetaşării,deurmătoareledrepturi;

a)diurna încuantumde2%din indemnizaţiade încadrarebrută lunară,darnumaipuţindecâtîncuantumulprevăzutpentrupersonaluldinunităţilebugetare;

b)decontareacheltuielilordecazarelastructurituristicedecategoriapânăla3 stele inclusiv. În situaţia în care nu beneficiază de cazare în aceste condiţii, audreptullaosumăegalăcu0,5%dinindemnizaţiadeîncadrarebrutălunarăpentrufiecarenoapte,petoatăduratadelegăriisaudetaşăriiînaltălocalitate;

c)decontarea,înlimitaa4călătoriidus‐întors,pelună,atransportuluiaerian,naval,autosaupecaleaferatăclasaI,inclusivvagondedormitclasaI,ori,dupăcaz,a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, în situaţia în care deplasarea se face cuautoturismul.Decontareatransportuluinuseacordăîncazul încaredeplasareasefacecuautoturismulcareaparţineinstituţiei.

Legeanr.96 din 21 aprilie 2006privind statutul deputaţilor şi al senatorilorstabileşte prin art.40 diurna de deplasare şi cheltuielile de cazare. Deputaţii şisenatorii prezenţi la lucrările Parlamentului, care nu au domiciliul în municipiulBucureşti, primesc o diurnă de deplasare, pe zi, de 2% din indemnizaţia lunarăprevăzută pentru deputat sau senator. Deputaţilor şi senatorilor care nu audomiciliulînmunicipiulBucureştiliseasigurăpeduratamandatuluicazaregratuităsau la alegere, în cazul în care nu beneficiază de cazare gratuită, li se acordă, penoapte,pebazădedeclaraţiepepropriarăspunderedatăîncondiţiilelegii,70%dintarifulminim practicat de unităţile hoteliere şi care este achitat unui deputat sausenator. Art.44 stabileşte dreptul la transport gratuit în sensul că deputaţii şisenatoriibeneficiază,peperioadamandatului,detransport interngratuitpe liniileaeriene interne, auto, fluviale şi pe calea ferată, cu orice categorie de trenuri decălători,laclasaI.Bileteledecălătoriesevoreliberapebazalegitimaţieidedeputatsau de senator. Deputaţii şi senatorii care folosesc autoturismul proprietatepersonală pentru a se deplasa săptămânal din localitatea unde domiciliază, laBucureşti şi înapoi, precum şi cei care efectuează deplasări în ţară, ca urmare asarcinilor trasate de către preşedintele Camerei Deputaţilor şi, respectiv, alSenatului,debirourilepermanentealecelordouăCamere,decomisiilepermanentesaudecătre lideriigrupurilorparlamentare,pentruactivităţi legatedeexercitareamandatului,vorprimicontravaloareaa9,5litridecombustibilla100kmparcurşi.

Legea nr.47 din 18 mai 1992 privind organizarea şi funcţionarea CurţiiConstituţionale stabileşte prin art.71 că judecătorii care nu au domiciliul înmunicipiulBucureştibeneficiazădecazaregratuită,detransportsăptămânallaşidela localitatea de domiciliu, precum şi de diurna pentru zilele în care participă lalucrările Curţii Constituţionale, în condiţiile prevăzute de lege pentru deputaţi şisenatori.

Prindiscriminare, înaccepţiuneaart.2dinOGnr.137/2000, se înţelegeoricedeosebire,excludere, restricţiesaupreferinţă,pebazăderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială,convingeri,sex,orientaresexuală,vârstă,handicap,

181

boalăcronicănecontagioasă,infectareHIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice.

În privinţa discriminării judecătorilor ÎCCJ faţă de judecătorii, procurorii,personalul asimilat şi magistraţii‐asistenţi care sunt detaşaţi sau delegaţi în altălocalitate decât cea de domiciliu se constată că aceştia desfăşoară activitatea îninteresul serviciului, delegarea şi detaşarea au loc doar temporar, pe cândactivitateadesfăşuratădejudecătoriiÎCCJarecaracterpermanent.

Pedealtăparte,drepturiledecarebeneficiazăpreşedintele,vicepreşedinteleşimembriiConsiliuluiSuperioralMagistraturii,dacănuaudomiciliulînmunicipiulBucureşti,sejustificăprinfaptulcăjudecătoriişiprocuroriisuntaleşipeoperioadăde 6 ani şi îşi suspendă activitatea până la sfârşitul mandatului, desfăşurând oactivitatecucaractertemporar,pecând judecătorii ÎCCJsuntnumiţipeoperioadănedeterminată.

De asemenea, senatorii şi deputaţii fac parte din sistemul legislativ, au legeproprie de salarizare, exercită activitatea pe duratamandatului de 4 ani, pe cândjudecătoriiÎCCJfacpartedinputereajudecătorească,aulegepropriedesalarizareşiexercităactivitateapeoduratănedeterminatăşiauatribuţiidiferite.

Judecătorii de la Curtea Constituţională exercită mandatul pe o perioadădeterminatăde7anişiaualteatribuţiidecâtjudecătoriiÎCCJ.

Discriminarea presupune existenţa unor situaţii comparabile la caretratamentul aplicat este diferit. Principiile egalităţii între cetăţeni, excluderiiprivilegiilor şi nediscriminării sunt garantate şi în privinţa exercitării dreptului lamuncă,laliberaalegereaocupaţiei,lacondiţiidemuncăechitabileşisatisfăcătoare.

Potrivit considerentelor enunţate se constată că în privinţa categoriilorprofesionale amintite nu există tratament discriminatoriu, care ar contraveni atâtprincipiului egalităţii în drepturi, instituit prin art.16 din Constituţia României,republicată, câtşidispoziţiilorprivind interzicereadiscriminării cuprinse înart.14dinConvenţiapentruapărareadrepturiloromuluişia libertăţilor,Protocolulnr.12la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor, deoarece acestecategoriiprofesionalenuseaflăînsituaţiicomparabile,înmăsuraîncarelegiuitorulaînţelessăreglementezediferitstatutul,atribuţiileşidrepturiledecarebeneficiazăfiecarecategorie.

În condiţile în careexistă categoriiprofesionaledistincte carebeneficiazădereglementăridiferitenusepoateextindenejustificataplicareaunuitextdintr‐olegeşi acordarea unor drepturi expres stabilite pentru anumite categorii profesionale,judecătorilor de la ÎCCJ care nu au domiciliul în Bucureşti. Curtea Constituţionalăprin decizia nr.721/24.10.2006 privind excepţia de neconstituţionalitate adispoziţiilorart.269alin.1şi2dinCodulmunciişiart.21alin.1dinOGnr.137/2000privindsancţionareatuturorfaptelordediscriminare,respinsăînceledinurmă,s‐apronunţatînsensulcă,înconformitatecujurisprudenţasaşiaCEDO,cauzeleEngelşi alţii împotrivaOlandei –1976,Marckx împotrivaBelgiei – 1979 şiMoustaquim

182

împotriva Belgiei – 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilăstabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta sejustifică în mod raţional şi obiectiv. În consecinţă, acţiunea reclamantului estenefondatăşiurmeazăafirespinsă.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtulMinisterul Justiţiei se constată că aceasta este neîntemeiată faţă de prevederiledispoziţiilorart.1,2şi18dinOGnr.137/2000careoferăposibilitateapersoaneicareseconsiderădiscriminatăsăseadresezeConsiliului,iarhotărâreapoatefiatacatăîninstanţă.30. Jurisprudenţaneunitarăa instanţelorde judecatănu constituie faptădediscriminare.SENTINŢANR.113din27.10.2008,CurteadeApelBacău,Secţiacomercială,decontenciosadministrativşifiscal

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamanţii R.M., M.V., A.G., B.O., F.M., G.M., L.M., S.R., T.C., V.G., M.A.D., F.I., D.M.,C.C.C., C.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării.

Curtea,asupraacţiuniiîncentenciosadministrativconstatăurmătoarele:Prinacţiuneaînregistratăsubnr.411/32/26.06.2008reclamanţiiR.M.,M.V.,

A.G., B.O., F.M., G.M., L.M., S.R., T.C., V.G., M.A.D., F.I., D.M., C.C.C., C.M., încontradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ausolicitaturmătoarele:

- casareahotărârii nr. nr.240/27.03.2008a ColegiuluiDirector al ConsiliuluiNaţional pentru Combaterea Discriminării prin care s‐a dispus clasareapetiţieilorcatardivă;

- constatarea existenţei unui tratament discriminatoriu între controloriifinanciari aparţinând aceluiaşi sistem în legătură cu creşterile salarialepentruperioada1.01.2005–31.05.2006.

Înmotivareaacţiunii,reclamanţiiaususţinuturmătoarele:Auformulat, întemeiulart.20alin.1dinOGnr.137/2000,petiţiaînregistrată

sub nr.18657/11.12.2007 prin care au solicitat constatarea existenţei unuitratamentdiscriminatoriuîntrecontroloriifinanciariaparţinândaceluiaşisistemînlegătură cu creşterile salariale pentru perioada 1.01.2005 – 31.05.2006. Prinhotărâreacontestatăs‐areţinutexcepţiatardivităţiisesizăriiConsiliului.

Actul generator al tratamentului discriminatoriu este Hotărârea nr.75/8.11.2006 a Plenului Curţii de Conturi. Hotărârile judecătoreşti prin careacţiuneacontrolorilor financiaridin judeţulNeamţa fost respinsă– sentinţacivilănr.1097/C/14.12.2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ şi decizia civilă nr.321/16.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – sunt ulterioare Hotărârii75/2006.Maimult,emitereaacesteidinurmăhotărârilaodatălacaremulteacţiuniale controlorilor financiari se aflau încă pe rolul instanţelor de judecată – nefiindprevizibilmodulde soluţionare a acestora – conferă caracterul de formă continuăsituaţieireclamatedrepttratamentdiscriminatoriu,astfelcăexcepţiadetardivitateesteneîntemeiată.

183

Prin Hotărârea nr.75/2006 s‐a creat o deosebire între ei, reclamanţii şicontrolorii financiari din alte judeţe, fiind astfel încălcat principiul egalităţii întrecetăţeniprevăzutdeConstituţieşideOGnr.137/2000,darşidispoziţiilecuprinseînConvenţiaprivindinterzicereadiscriminării.

PrinîntâmpinarepârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiasolicitat respingerea acţiunii susţinând, în esenţă, că prin hotărârea contestată s‐afăcutocorectăaplicareaart.20alin.1dinOGnr.137/2000.

Examinândhotărâreacontestatăînraportdemotiveleinvocatedereclamanţi,curteadeapelconstatăurmătoarele:

Acţiunea prin care reclamanţii – care au calitatea de controlori financiari laCamera de Conturi JudeţeanăNeamţ – au solicitat plata diferenţelor nete în bani,calculate între indemnizaţiile cuvenite conform prevederilor legale şi cele efectivacordate pentru perioada 1.01.2005 – 31.05.2006, precum şi diferenţele calculateîntrepremiulanualcuvenitconformprevederilor legaleşipremiulacordat înanul2005, a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr.1097 C din 14.12.2006pronunţatădeTribunalulNeamţ,devenităirevocabilăprindeciziacivilănr.321din16.04.2007pronunţatădeCurteadeApelBacău.

PrinHotărâreanr.75din8.11.2006PlenulCurţiideConturiahotărâtpunereaîn plată a hotărârilor judecătoreşti irevocabile, precum şi a celor definitive şiexecutorii,astfelcumaufostredactatedeinstanţelejudecătoreşti.

În acest context reclamanţii au sesizatConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării. Prin petiţia înregistrată la Consiliu sub nr.18657/11.12.2007reclamanţii au solicitat investigarea, constatarea şi înlăturarea consecinţelorurmătoarelorfaptediscriminatorii:

- dezavantajareaînraportcualţicontrolorifinanciaridincadrulcamerelordeconturijudeţenecăroralis‐auplătitdiferenţeleneteînbani,calculateîntreindemnizaţiilecuveniteconformprevederilor legaleşiceleefectivacordatepentru perioada 1.01.2005 – 31.05.2006, precum şi diferenţele calculateîntrepremiulanual cuvenit conformprevederilor legaleşipremiulacordatînanul2005;

- situaţia de inegalitate în raport cu alţi controlori financiari din cadrulcamerelor de conturi judeţene în faţa instanţelor judecătoreşti care aupronunţathotărâriirevocabilecontradictoriiîncauzesimilare;

- deosebireacreată înacestmod faţădecontrolorii financiaridinalte judeţeîncalcă principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şinediscriminării,statuatdeConstituţieşideart.2dinOGnr.137/2000.

Prin hotărârea nr.240/27.03.2008 Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării–ColegiulDirectorahotărâtclasareadosarului.Pentruahotărîastfel,Consiliulaavut învederemodul încareCurteaEuropeanăeDrepturilorOmuluiainterpretat art.14privind interzicereadiscriminării, jurisprudenţaCurţiiEuropenedeJustiţiecuprivirelaprincipiulegalitităţii,definiţiadatădiscriminăriideart.2dinOGnr.137/2000,dar,maiales,dispoziţiileart.20alin.1dinaceeaşiordonanţă.Din

184

perspectivaacestuidinurmătexts‐areţinutcăpetiţianr.18657/11.12.2007a fostformulată cu depăşirea termenului de un an de la data la care a fost adoptatăHotărâreanr.75din1.11.2006PlenulCurţiideConturi.

Colegiul a mai reţinut că circumstanţele subsecvente invocate de părţi suntcorelative ipso factoactuluide justiţie, ipotezagenericăde tratamentdiferit luândnaştere,înopiniapetiţionarilor,prinefectulpronunţăriiunorhotărârijudecătoreşticontradictorii.

Totodată, Colegiul a luat act de decizia nr.322/2001 pronunţată de CurteaConstituţională, de art.125 alin.1, 2 şi 3 şi art.129 din Constituţia României,considerândcă interpretarea legiiesteatributulsuveranal instanţelorde judecatăîn activitatea de înfăptuire a justiţiei, Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminăriineputândanalizastatuărileinstanţelorjudecătoreşti.

Hotărârea pronunţată de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentruCombatereaDiscriminăriiestelegală.

Pedeoparte,seconstatăcăs‐afăcutocorectăaplicareadispoziţiilorart.20alin.1 din OG nr.137/2000. Potrivit acestui text persoana care se considerădiscriminatăpoatesesizaConsiliulîntermendeunandeladatasăvărşiifapteisaudeladatalacareputeasăiacunoştinţădesăvârşireaei.

Încauză,discriminareaacăreiexistenţăsecereaficonstatatăestepretinsafifost săvârşită ca urmare a adoptării, de către Plenul Curţii de Conturi, aHotărâriinr.74 din 8.12.2006, în raport de acest fapt discriminatoriu, sesizarea ConsiliuluiNaţional pentru Combaterea Discriminării la data de 11.12.2007 a fost făcută cudepăşireatermenuluideunan.

Pedealtăparte, această instanţă consideră că tratamentuldiferit invocatdereclamanţi este urmarea faptului că practica judiciară în materia acordăriidrepturilorsalarialeînlegăturăcucares‐anăscuttartamentuldiferitesteneunitară.Drepturile salariale pretinse de reclamanţi au fost considerate ca fiind nedatorateacestora printr‐o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentinţa civilănr.1097Cdin14.12.2006pronunţatădeTribunalulNeamţ,devenităirevocabilăprindeciziacivilănr.321din16.04.2007pronunţatădeCurteadeApelBacău.Faptulcăoanumită instanţă de judecată a interpretat diferit, în raport de altă instanţă,dispoziţiilelegaleaplicabileînmateriasalarizăriicontrolorilorfinanciaridincadrulcamerelordeconturinupoateficonsideratdiscriminareînsensulart.2alin.1dinOGnr.137/2000, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu arecompetenţalegalădeasepronunţacuprivirelamodulîncareinstanţeledejudecatăauinterpretatşiaplicatrespectiveledispoziţiilegale.

Faţădecelecepreced,curteadeapelconsiderăacţiuneacafiindnefondatăşiorespinge.

185

31. Lipsa criteriuluiprotejatde lege, lipsa situaţiei comparabile –nu existăfaptădediscriminareSENTINŢA NR. 115 din 21.11.2008, Curtea de Apel Târgu Mureş, SecţiaComercială,deContenciosAdministrativşiFiscal

PerolpronunţareaasupracontestaţieiîmpotrivaHotărâriinr.358din19iulie2008,formulatădeR.P.,M.A.şiP.R.R.încontradictoriucuConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriişiMinisterulJustiţiei.

Prin acţiunea înregistrată la 21.07.2008 în dosarul nr.344/43/2008 al CurţiideApelTârgu‐Mureş,reclamanţiiR.P.,M.A.şiP.R.R.ausolicitatîncontradictoriucupârâtul ConsiliulNaţional pentru CombatereaDiscriminării admiterea contestaţieiformulateîmpotrivahotărâriinr.358/19.07.2008aCNCD.

În motivarea contestaţiei s‐a invocat faptul că s‐au aplicat discriminatoriuprevederile art.13 ale Legii nr.138/1999 conformOrdinului nr.275/2002 emis deMinistrul Administraţiei şi Internelor completat prin Ordinul nr.496/2003 cereglementeazăacordareasporuluidedispozitivîncuantumde25%dinsalariuldebazădecătreDirecţiaGeneralădeAsistenţăSocialăşiProtecţiaCopiluluiMureş,faţădepersonalulcontractualdincadrulaceleiaşiinstituţii,faţădesalariaţiialtordirecţiijudeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului, precum şi faţă de salariaţiiConsiliului Judeţean Mureş şi ai Serviciului Public Judeţean de EvidenţăInformatizatăaPersoanelordinMureş.

În acest sens s‐a arătat că s‐a aplicat un tratament diferenţiat funcţionarilorpublici din cadrul unităţii reclamante faţă de personalul contractual din cadrulaceleiaşiunităţi,cuocaziaprevederilorart.13dinLegeanr.138/1999.

Afostindicatăsuccesiuneaactelorînbazacăroras‐auacordatacestedrepturi: ‐faţădesalariaţii–personalulcontractual–dincadrulDirecţieiGeneraledeAsistenţăSocialăşiProtecţiaCopiluluiMureş,acestedrepturis‐auacordatastfel:ladata de 29.11.2007 prin Referatul nr.14312/J/2007Directorul executiv al DGAPCMureş,întemeiulsentinţeicivile721/07.05.2007aTribunaluluiMureşpronunţatăîndosarulnr.1274/102/2007(completatăprinîncheiereacivilănr.38/C/26.06.2007),rămasădefinitivăşiirevocabilăprindeciziacivilănr.1291/R/29.11.2007aCurţiideApel Târgu‐Mureş, a dispus plata în favoarea personalului contractual aindemnizaţiei de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecăruia,cuvenite pentru perioada 01.04.2004 – 07.05.2007, cu actualizarea de rigoare. Deasemenea, prin aceeaşi dispoziţie s‐amai dispus şi plata în favoarea personaluluicontractualaindemnizaţieidedispozitiv,încuantumde25%dinsalariuldebazăalfiecăruia,cuveniteîncepândcudatade08.05.2007şi,încontinuare,petoatădurataîn care aceşti salariaţi vor fi angajaţi în unitatea pârâtă. Aceste drepturi au fostachitateefectivpersonaluluicontractualdincadrulDGASPCMureş. ‐ faţădesalariaţii– funcţionaripublici şipersonal contractual–dincadrulDGASPC Timiş: la sfârşitul anului 2007, Directorul executiv al DGASPC Timiş, întemeiulsentinţeicivilenr.501/CA/12.06.2007,pronunţatăîndosarulnr.2976/30/2007,rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotrivaacesteia,adispusplataînfavoareasalariaţilor–funcţionaripublicişicontractuali–din cadrul unităţii acestuia, a drepturilor băneşti constând în indemnizaţia de

186

dispozitiv,lunară,încuantumde25%dinsalariuldebazăalfiecăruia,începândcudatade01.01.2004 şi în continuare, actualizate corespunzător cu coeficienţii rateide inflaţie. Şi aceste drepturi au fost efectiv achitate personalului – funcţionaripublicişipersonalcontractual–dincadrulDGASPCTimiş. ‐ faţă de salariaţii – funcţionari public şi personal contractual – din cadrulConsiliului Judeţean Mureş: la sfârşitul anului 2006, preşedintele ConsiliuluiJudeţean Mureş, în temeiul sentinţei civile ner.2191/24.10.2006 a TribunaluluiMureş,pronunţată îndosarulnr.1342/102/2006definitivă şi irevocabilă, adispusplata în favoarea salariaţilor – funcţionari publici şi personal contractual – dincadrulConsiliuluiJudeţeanMureşaindemnizaţieidedispozitiv,încuantumde25%din salariul de bază al fiecăruia, cuvenite începând cu data de 01.08.2003,actualizate corespunzător. Şi aceste drepturi au fost efectiv achitate salariaţilor –funcţionaripublicişipersonalcontractual–dincadrulConsiliuluiJudeţeanMureş. ‐ faţădesalariaţii– funcţionaripublici şipersonal contractual–dincadrulDirecţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Mureş: la sfârşitul anului 2006,DirectorulexecutivalDirecţiei JudeţenedeEvidenţăaPersoanelorMureş,pebazasentinţei civile ne.1558/12.09.2006 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarulnr.1343/102/2006, rămasă definitivă şi irevocabilă, a dispus plata în favoareafiecăruireclamantaindemnizaţieidedispozitiv,încuantumde25%dinsalariuldebază pentru fiecare în parte începând cu data de 01.08.2003, actualizatecorespunzător. Şi acestedrepturi au fost efectiv acordate salariaţilor – funcţionaripublici şi personal contractual – din cadrul Direcţiei Judeţene de Evidenţă aPersoanelorMureş.

S‐aevidenţiatşifaptulcăDirecţiaJudeţeanădeEvidenţăaPersoanelorMureş,ca şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş, este oinstituţiepublicăde interes judeţeancupersonalitate juridicăaflată însubordineadirectăaConsiliuluiJudeţeanMureş.

În aceste condiţii s‐a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art.3 din OGnr.137/2000.

ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiadepus întâmpinareşiasolicitatrespingereaplângerii,invocândînacestsensurmătoareleargumente:

Tratamentuldiferit trebuiesăaibă labazăunuldintrecriteriileprevăzutedecătreart.2alin.1şitrebuiesăsereferelapersoaneaflateînsituaţiicomparabile,darcare sunt tratate înmod diferit datorită apartenenţei lor la una dintre categoriileprevăzuteîntextuldelegemenţionatanterior.

Pentruanegăsi însituaţiaunei faptedediscriminare, trebuiesăavemdouăsituaţii comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit. Subsecvent,tratamentuldiferenţiat trebuiesăurmăreascăsausăaibăcaefectrestrângereaoriînlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, adrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute delege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii alevieţiipublice.

De asemenea, s‐a amintit că dispoziţiile Legii nr.138/1999 se aplicăpersonalului militar şi civil din cadrul instituţiilor prevăzute la art.1

187

(art.1: Dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrulMinisterului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român deInformaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază,Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei). În baza Legiinr.138/1999 a fost emis ordinul ministrului de interne nr.275/2002, în care sestipulează că indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce‐şidesfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice. Dar s‐a reţinut călegiuitorulprinpersonal civil, în sensulprezentuluiordin, se referă la funcţionariipublicişipersonalulcontractualdincadrulM.I.R.A.

Intimata a evidenţiat că DGASPC Mureş a fost înfiinţată de către ConsiliulJudeţean Mureş conform Hotărârii nr.56/16.12.2004, deci DGASPC Mureş este oinstituţiepublicăce funcţioneazăstrict însubordineaadministraţieipublice locale,maiexactînsubordineaConsiliuluiJudeţean.

Aceasta înseamnă că întreaga activitate, organizare a acestei direcţii, este însarcina Consiliului Judeţean ca administraţie publică locală, inclusiv salariaţii,funcţionarii publici sau contractuali. De aici rezultă că un ordin al ministruluiadministraţiei şi internelor, care conduce o autoritate a administraţiei publicecentrale, nu poate avea incidenţă asupra funcţionarilor publici şi a personaluluicontractualaluneiinstituţiipublicesubordonatealteiautorităţipublice.

Cuprivirelamodalitateadeaplicareşideinterpretarealegiis‐amenţionatcăacestaesteatributulexclusivalinstanţelordejudecată.

Analizând contestaţia, prin prisma motivelor invocate, instanţa reţineurmătoarele:

Prin hotărârea nr.358/19.07.2008 Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării a constatat că sesizarea petenţilor nu vizează aspecte care intră subincidenţaart.2dinOGnr.137/2000republicată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au formulat contestaţie la instanţa decontenciosadministrativ.

Îndovedireaacţiuniireclamanţiiaudepuscopiedupăhotărâreaatacată.Înesenţă,reclamanţiiinvocăaplicareaînmoddiscriminatoriuaunordispoziţii

legale faţă de angajaţii aceleiaşi instituţii. Astfel, se arată că deşi petenţii suntfuncţionaripubliciîncadrulDGASPCMureşavândcalitatesimilarăcualtecategoriidepersoane(personalcontractualdincadrulDGASPCMureş, funcţionaripublicişipersonalcontractualdincadrulDGASPCMureş)nubeneficiazădeindemnizaţiadindispozitiv.

Acestdreptafostacordatunorfuncţionaripublicişipersonaluluicontractualdindiferiteinstituţiipublice.

Astfel,ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiafostchematsăsepronunţe cu privire la discriminarea creată între personalul care îşi desfăşoarăactivitatea îndomeniul administraţiei publice carenubeneficiazăde indemnizaţiade dispozitiv şi personalul din aceeaşi administraţie publică sau administraţiipublicecuactivităţisimilarecarebeneficiazădeindemnizaţialordedispozitiv.

188

Prin hotărârea atacată se reţine că aplicarea textului de lege invocat dereclamanţi, respectiv a dispoziţiilor art.13 din Legea nr.138/1999, s‐a efectuat înbazaunorhotărârijudecătoreşti,iaracestehotărâriproducefectedoarîntrepărţi.

Reclamanţiinuauadusniciuncontraargumentlaaceastămotivare.Deşiprinhotărâre se reţine cădrepturile s‐auacordat înbazaunorhotărâri

judecătoreşti,reclamanţiisusţincăexecutantulnuaveadreptulsăfacădiferenţieriînmomentulacordăriidrepturilorsalariale.

Acordareadrepturilornus‐afăcutînsădecătreinstituţie,cidecătreinstanţadejudecată.

Înceeacepriveşteverificareaexistenţeicondiţiilorprevăzutedeart.2dinOGnr.137/2000,ConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiareţinutcănus‐aaplicat un tratament diferit faţă de persoane aflate în situaţii analoge saucomparabile, deoarece trebuie făcută distincţie între personalul MIRA şi cel dinadministraţiapublicălocală.

Astfel,dispoziţiileLegiinr.138/1999seaplicăpersonaluluimilitarşicivildincadrul instituţiilor prevăzute la art.1, respectiv Ministerului Apărării Naţionale,Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de InformaţiiExterne, Serviciului deProtecţie şi Pază, Serviciului deTelecomunicaţii Speciale şiMinisterului Justiţiei. ÎnbazaLegiinr.138/1999a fostemisOrdinulMinistruluideInternenr.275/2003încaresestipuleazăcăindemnizaţiadedispozitivseacordăşipersonaluluicivilcareîşidesfăşoarăactivitateaîndomeniuladministraţieipublice.S‐a arătat în continuare că prin personalul civil, în sensul prezentului ordin, seînţelegefuncţionaripublicişipersonalcontractualdincadrulM.I.R.A.

ÎntreM.I.R.A.şiautorităţileadministraţieipublicelocalenuexistăraporturidesubordonare, iar în contextul art.6 din Legea nr.215/2001, dispoziţiile O.M.I.nr.275/2002 nu îi sunt aplicabile personalului din cadrul aparatului propriu despecialitate al autorităţilor administraţiei publice locale (DGASPC Mureş fiindsubordonatăConsiliuluiJudeţeanMureş).

Chiardacă interpretarea legiis‐a făcutdiferitdecătre instanţelede judecată,acestaestestrictatributulinstanţelor,aşacums‐areţinutşiînhotărâreaatacată.

În ce priveşte interpretarea legii şi existenţa unor hotărâri judecătoreşticontradictoriireţinemcăart.329Coddeprocedurăcivilăreglementeazămodalitateaîn care se asigură „interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriulRomâniei”,respectivprinprocedurarecursuluiîninteresullegii.

Până în prezent nu există niciun recurs în interesul legii având ca obiectproblemaîndiscuţieînprezentuldosar.

DeşicompetenţadesoluţionareaacestorcauzenupermiteaccesullorlaÎCCJ,problemadedreptcarevizeazăacordareaindemnizaţieidedispozitivafostsupusădiscuţiei cu ocazia întâlnirii din 19martie 2008 organizate de CSM – Comisia deunificareapracticiijudiciare.

Lapct.24dinNotaDirecţieiLegislaţie,documentareşi contenciossepune îndiscuţie aplicabilitatea art.13 din Legea nr.138/1999, iar opiniamajoritară a ÎCCJesteaceeacăadministraţiapublicălocalănufacepartedinstructuraM.A.I.şicăînacest caz refuzul organelor locale de a acorda indemnizaţia de dispozitiv nu

189

reprezintăodiscriminarefaţădepersonalulcăruianuîisuntaplicabileprevederileOrdinuluiMinistruluiAdministraţieişiInternelornr.496/2003.

Chiardacăacesteconcluziialeunorstructuriinternealeputeriijudecătoreştinu pot fi apreciate ca fiind obligatorii pentru instanţe, totuşi ele dau seamă depracticamajoritarăcares‐aformatlanivelulinstanţelordinţarăcareausoluţionatirevocabil astfel de cauze, practicămajoritară care este în sensul respingerii unorastfel de acţiuni. De altfel, şi Curtea de Apel TârguMureş, Secţia comercială şi decontenciosadministrativşifiscals‐apronunţatînultimaperioadă,înmodconstant,însensulrespingeriipe fondaacestoracţiuni,sensîncaresuntrelevantedeciziilenr.1302/31.11.2007, nr.374/22.04.2008, nr.428/13.05.2008 şi nr.429/13.05.2008aleCurţiideApelTârguMureş.

Unaltargumentimportantdeamintitînceeacepriveştemodalitateaîncareoparte dintre angajaţi au obţinut acordarea acestui spor de dispozitiv este acela cămultedintrehotărâriledateînprimăinstanţă,princares‐aacordatacestspor,nuaupututsăfieanalizatepefonddecătreinstanţaderecurs,deoareceinstituţiilelacareerau angajaţi reclamanţii, deşi au formulat recurs împotriva hotărârilor, nu aucontestattaxeledetimbrustabilitedeinstanţaderecurs,nicinule‐auachitat.

Înacestfel,instituţiileauforţatpăstrareaunorhotărârifavorabileaagajaţilor,obţinuteînprimăinstanţă,prinneachitareataxelorjudiciarestabilitedeinstanţaderecurs.

În această situaţie instanţa de recurs a fost obligată, potrivit dispoziţiilorart.20 din Legea nr.146/1997, să anuleze ca netimbrate recursurile formulate deinstituţii împotrivahotărârilor favorabileangajaţilorobţinute înprimă instanţă. Înacestsensamintimdeciziilenr.325/08.04.2008,514/05.06.2008şi519/05.06.2008aleCurţiideApelTârguMureş.

În mod corect în hotărârea atacă s‐a reţinut că în speţă nu se poate reţineaplicareaHotărâriiCurţiiEuropeneaDrepturilorOmului încauzaBejan împotrivaRomâniei,deoareceaceastavizeazăsituaţiaîncarehotărârilecontradictoriiaparţinceleimai înalteautorităţi judiciareaţării, încălcându‐seastfelprincipiulsecurităţiijuridice care constituieunuldintre elementele fundamentale ale statului dedrept.Pedealtăparte,şiînluminapracticiimajoritarexprimatelanivelulinstanţelordinţară cu privire la acţiunile în legătură cu sporul de 25%, aşa‐numitul spor dedispozitiv, această practică este în sensul respingerii acestor acţiuni, argumentelefiindlegatedefaptulcăunordinemanatdelaministruladministraţieişiinternelornuareincidenţăînceeacepriveştealtecategoriidefuncţionaripublici,astfelcănuse poate argumenta existenţa unor hotărâri contradictorii generatoare de situaţiidiscriminatorii. Faptul că alte instanţe, puţine la număr, au acordat acest spor, nupoatefiinvocatînsprijinulexistenţeiuneisituaţiidiscriminatorii.

Nu în ultimul rând, contestatorii nu se află într‐o situaţie comparabilă, dupăcumpretind,cupersonalulcontractualdelanivelulunorinstituţiipublicelocaledinjudeţul Mureş, pentru simplul motiv că statutul funcţionarilor publici este unuldiferitfaţădestatutulpersonaluluicontractual.

Esteimportantdemenţionatcăreclamanţiinuaduccontraargumentejuridicelacelereţinutepunctualînhotărâreaatacată,ciprezintăsuccesiuneaîntimpaunor

190

hotărâri judecătoreşti şi interpretează în manieră proprie textul de lege careconsideră că le era aplicabil, respectiv art.13 din Legea nr.138/1999. În aceastăsituaţie instanţa numai are alte chestiuni pe care să le analizeze în afară de celereţinuteînhotărâreaatacată.

Înaceastăcauzăînsănusepoatereanalizadacăreclamanţilorliseaplicăsaunutextuldelege,cidacăexistăsaunuelementelenecesarepentruaseputeastabilidacăexistăsaunudiscriminareîntrepersonaluldindomeniuladministraţieipublicecarebeneficiazădespordedispozitivşicelcarenubeneficiazădeacestspor.

Înacestsensreclamanţiinuinvocăniciunmotivexpres,cidoarmenţioneazăcă„s‐aaplicatuntratamentdiferenţiat”.

OGnr.137/2000reglementeazăînsălaart.2caresuntelementelecarepotstalabazadiscriminării.

Astfel,art.2prevederelaalin.1‐3următoarele:„potrivitprezenteiordonanţe,prindiscriminareseînţelegeoricedeosebire,excludere,restricţiesaupreferinţă,pebază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,precumşioricealtcriteriucarearecascopsauefectrestrângerea,înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiide egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilorrecunoscutedelege,îndomeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice.

(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pentru oricare dintre temeiurileprevăzutelaalin.(1)esteconsideratădiscriminareînînţelesulprezenteiordonanţe.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriilesaupracticileaparentneutrecaredezavantajeazăanumitepersoane,înafaracazuluiîn care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scoplegitim,iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateşinecesare”.

Reclamanţiinu invocăniciunuldintremotiveledediscriminareprevăzutedelegiuitor,nicinuinvocăvreunaltcriteriudediscriminare.

Chiar şi simpla invocare a vreunui criteriu ar fi fost insuficientă, deoarecelegiuitorul prevede imperativ că acesta trebuie să aibă ca scop sau efect„restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii deegalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilorrecunoscutedelege”.

Însă,dupăcumamargumentatmaisus,nus‐adovedit înniciunfelexistenţadreptului invocat de reclamanţi, potrivit analizei juridice atât a instanţei, cât şi aConsiliuluiNaţional pentruCombatereaDiscriminării, dispoziţiile art.13dinLegeanr.138/1999suntneaplicabilereclamanţilor.

Pentruaexistadiscriminaretrebuiasăexisteurmătoareledate:uncriteriudediscriminare, un drept recunoscut de lege şi un efect în sensul restrângerii sauînlăturăriiacestuidrept.

Înspeţănuexistăniciunuldintreacesteelementeobligatoriipentruaseputeaconstataexistenţadiscriminării.

191

În concluzie, constatăm că legislaţia invocată, respectiv OG nr.138/1999 şiOrdinulministrului administraţiei şi internelordate înaplicarea legii,nu seaplicătuturorangajaţilordinadministraţiapublicălocală,cinumaicelorcarefacpartedinstrucutraM.A.I. şiastfel lipsescelementeledecomparaţieprevăzutedeart.1alin.1din OG nr.137/2000 republicată, nefiind în prezenţa vreunui tratament diferit şiimplicitavreuneifaptedediscriminare.

Înconsecinţă,instanţavarespingeacţiuneacanefondată.

Dreptullaeducaţie32. Discriminare directă. Excluderea participării la ore de religie în cadrulînvăţământuluide statprinneplataprofesorilorde religie.Aspecte juridicetratate:

discriminaredirectă; criteriulreligie; dreptullaeducaţiereligioasăîncondiţiiegale.

SENTINŢA NR. 77/CA/2008 din 19.05.2008, Curtea de Apel Oradea, Secţiacomercialăşidecontenciosadministrativşifiscal

Pe rol: judecarea cauzei în primă instanţă în contencios administrativformulatădereclamantulJ.F. încontradictoriucupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiavândcaobiectanulareactadministrativ.

Curtea de apel constată că prin acţiunea înregistrată la această instanţă la25.02.2008reclamantulachematînjudecatăConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, solicitând anulareaHotărâriinr.510/20.12.2007emisădepârâtaderând‐1,săseconstatecăexistăodiscriminare a elevilor aparţinând cultelor minoritare în cadrul procesului deînvăţământ,prin imposibilitateaparticipării laorelede religie,datorită faptului căstatul român nu plăteşte aceste ore, decât în cazul în care sunt constituite grupeconformLegiiînvăţământuluişisăfieobligatstatulromânprinMinisterulEducaţiei,CercetăriişiTineretuluilaasigurareaînvăţământuluireligiospentrutoţieleviicaredorescsăînveţereligie,indiferentdacălanivelulunităţilorşcolarepotsaunusăfieîndepliniteprevederilelegalereferitoarelaconstituireagrupelordeelevi.

ÎnmotivareaacţiuniisearatăcăîncalitatedepărinteşidesecretaralComisieiSinodale pentru educaţia catolică din cadrul Sinodului Bisericii Române Unite cuRoma greco‐catolică a sesizat discriminarea la care sunt supuşi elevii cultelorminoritareîncadrulprocesuluideînvăţământ.

Prinhotărârareaatacatăpârâtaderând‐1adeciscăaspectelesesizatenuaucaracterdiscriminatoriupotrivitprevederilorOGnr.137/2000.

Reclamantul invocă prevederile art.37 alin.7 şi art.29 din Constituţie, Legeanr.84/1995art.158,arătândcăsituaţiaeleviloraparţinândcultelorminoritareşiînspecial a cultului greco‐catolic este specială, existândposibilitatea, dar şi obligaţiaformării grupelor de studiu cu un efectiv de elevi mai mic decât cel prevăzut înaceste dispoziţii legale. Cu toate acestea, în anul şcolar 2006‐2007 au fost alocatepentrucele38deşcolişiliceedinOradeadoar9oredereligiegreco‐catolică,fiind

192

imposibilcacinevasăpredeareligiagreco‐catolicăpentruaproximativ300deelevidinclaseleI‐XIIîndoar9oreaprobate.

InvocădispoziţiileLegiinr.489/2006art.1şiaratăcăeleviigreco‐catolicisuntpuşi într‐o situaţie inferioară pentru credinţa şi apartenenţa lor la biserica greco‐catolică.

Eleviigreco‐catolicisuntobligaţisăstealaoredereligieortodoxăpentruanufinevoiţi să steapecoridoaresausăpărăsească şcoala, întrucâtnubeneficiazădeoradereligiegreco‐catolică. Înconştiinţaacestoreleviaflaţi laovârstă fragedăsenaşteideeainferiorităţiireligieipecareoau,devremecenuopotstudia.

Reclamantul critică motivarea pârâtei arătând că situaţia comparabilă sereferălaeleviidinaceeaşiclasă,careînsituaţiecomparabilănuauoredereligie,întimpcecolegiilorbeneficiazădeaceasta.

Reclamantul mai invocă prevederile art.9 alin.1 din Convenţia Europeană aDrepturilorOmului,precumşiProtocolulnr.11/1952laaceeaşiConvenţie.

Lipsa resurselor financiare disponibile invocate de pârâta de rând‐1 estecontrartuturorprincipiilorcarestaulabazadiscriminării.

PrinîntâmpinareConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriis‐aopusla admiterea acţiunii invocând prevederile OG nr. 137/2000, art.16 alin.1 dinConstituţie,art.14dinConvenţiaEuropeanăaDrepturilorOmuluişiProtocolulnr.12la această Convenţie, art.158 din legea învăţământului arătând că în cazuriexcepţionale se pot forma grupuri de elevi sub efectivul minim, cu aprobareainspectoratelorşcolarejudeţene,respectivaMunicipiuluiBucureşti,pedealtăparteexistă posibilitatea ca elevii să facă dovada studierii religiei proprii cu atestat dinparteacultuluicăruiaîiaparţin.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a învederat instanţei că nureprezintă statul român şi nu rezultă care este actul administrativ emis de acestministerprincarereclamantuluiis‐alezatundreptsauunintereslegitim.

Verificândacteledosarului se reţine că reclamantuleste secretaralComisieiSinodale pentru Educaţie Catolică în cadrul Sinodului Bisericii Române Unite cuRoma, Greco‐Catolică şi în această calitate are interes în combaterea eventualeidiscriminări ce se manifestă în domeniul lui de activitate şi care aduce atingerecomunităţii de religie greco‐catolică pentru care are calitate procesuală în sensulart.28dinOGnr.37/2000.

MinisterulEducaţiei,CercetăriişiTineretuluiarecalitateprocesuală înnumepropriu,fiindresponsabildeorganizareaşicoordonareasistemuluideînvăţământ,de altfel a fost citat în calitate de parte şi în faţa Consiliului Naţional pentruCombatereaDiscriminării,cuocaziasoluţionăriisesizăriireclamantului.

Stareadefaptnuestecontestatăşia fostreţinutădeconsiliu, însensulcă înînvăţământulde stat se asigură învăţământul religiosnumai în raportdenumărulelevilor aparţinând aceluiaşi cult religios. Cum credincioşii aparţinând cultuluigreco‐catolicsuntnumericmaipuţini,nuseasigurăîntocmaiînvăţământulreligiospentrumembrii acestui cult, comparativ cu credincioşiimajoritari,deoarecenuseplătescorelepentruprofesoridereligiegreco‐catolică,pecând înaceleaşişcoli seasigurăprofesoripentrureligiadecareaparţincopiiimajoritari.

193

În faţa comisiei,MinisterulEducaţiei, Cercetării şi Tineretului nu a contestatstarea de fapt, invocând doar dispoziţiile art.159 din Legea nr.84/1995 aînvăţământului,caresereferălanumăruldeelevinecesaripentruformareaclaselorşi a grupelor de învăţământ şi prevede că în cazuri excepţionale, bine motivate,formaţiuniledeelevipotfuncţionasubefectivulminimsaupesteefectivulmaxim,cuaprobareainspectoratelorşcolarejudeţene,respectivalMunicipiuluiBucureşti.

PrinHotărârea nr.510/20.12.2007 a ConsiliuluiNaţional pentru CombatereaDiscriminării s‐a constatat că aspectele sesizate nu au caracter discriminatoriu cuaceeaşimotivareinvocatăşiprinîntâmpinare.

Pentru a stabili dacă elevii de religie greco‐catolică minoritari sunt sau nudiscriminaţi în raport cueleviidealte religiimajoritare trebuie reţinute înprimulrând dispoziţiile art.32 pct.7 din Constituţie, care prevede că „în şcolile de statînvăţământulreligiosesteorganizatşigarantatprinlege”.

Astfel fiind, este un drept fundamental constituţional al fiecărui elev de abeneficiadeînvăţământulreligios înşcoliledestat,subformăorganizată, iaracestdreptestegarantatprinlege.

Întrucât Constituţia nu precizează învăţământul cărei religii este garantat,această dispoziţie trebuie coroborată cu art.29 alin.1 şi 2 din Constituţie, caregarantează libertatea conştiinţei şi a credinţei religioase, precum şi cu art.9 dinConvenţiapentruApărareaDrepturilorOmuluişiaLibertăţilorFundamentale,careprevedelibertateadereligiecaundreptfundamentalalomului.Protocolul11/1952laaceastăConvenţieprevedecă „nimănuinu i sepoaterefuzadreptul la instruire.Statul în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi alînvăţământuluivarespectadreptulpărinţilordeaasiguraaceastăeducaţieşiacestînvăţământ,conformconvingerilorlorreligioaseşifilozofice”.

Rezultă deci că prin Constituţie se garantează organizarea învăţământuluireligios în învăţământul de stat înmod egal pentru toţi elevii aparţinând cultelorrecunoscutedestat.Eitrebuiesăbeneficiezedeacestînvăţământîncadrulşcoliiînmăsuraîncareacelcultesterecunoscutdecătrestat.

Discriminareaesteprevăzutăînart.2dinOGnr.137/2000,fiindexceptatedoarprevederile,criteriilesaupracticilecaresuntjustificateobiectivdeunscoplegitim,iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateşinecesare.

De asemenea, art.14 din Convenţia pentruApărareaDrepturilor Omului şi aLibertăţilor Fundamentale referindu‐se la interzicerea discriminării prevede că„exercitareadrepturilorşilibertăţilorrecunoscutedeprezentaconvenţietrebuiesăfie asigurată fără nicio deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă,religie,opiniipoliticesauoricealteopinii,originenaţionalăsausocială,apartenenţalaominoritatenaţională,avere,naşteresauoricealtăsituaţie”.

Instanţa europeană în practica ei a decis în mod constant că pentru ca odiscriminare să se producă trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analogesaucomparabilebeneficiazădeuntratamentpreferenţialşicăaceastădistincţienu‐şigăseşteniciojustificareobiectivăsaurezonabilă.

Analizândcondiţiiledeîndeplinireadispoziţiilorart.2dinOGnr.137/2000sereţine că definiţia discriminării enumeră exemplificativ criteriile de discriminare,

194

deoarece menţionează că este discriminare şi orice excludere, restricţie saupreferinţăbazatăpeoricealtcriteriu.

Este incontestabil că excluderea sau restrângerea dreptului la învăţământulreligios încadrul învăţământuluidestatpecriteriulnumăruluicredincioşilorşipecriteriullipseifondurilorbăneştiinvocateseîncadreazăperfectîndispoziţiileart.2.

Aceeaşidiscriminaresereferălapersoaneaflateînsituaţiicomparabile,fiindtoţi elevi ai şcolilor de stat, tratarea diferenţiată făcându‐se numai pe criteriulnumăruluicredincioşilor.

Tratamentul diferenţiat are efectul înlăturării dreptului fundamental,constituţional la învăţământul religios garantat în cadrul învăţământului de statpentru elevii aparţinând cultului minoritar în comparaţie cu elevii aparţinândcultuluimajoritar.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudenţa sa căstatelecontractantedispundeoanumitămarjădeaprecierepentruadeterminaînce măsură diferenţele între situaţii analoge sau comparabile sunt de natură săjustificedistincţiiledetratamentjuridicaplicate.

Acest drept al statului este reglementat expres în legislaţia internă în art.2alin.2 dinOGnr.137/2000 şi se arată că aceste prevederi trebuie să fie justificateobiectiv de un scop ligitim, iarmetodele de atingere a acestui scop trebuie să fieadecvateşinecesare.

Discriminareapecriteriunumericacredincioşilor,precumşi lipsafondurilorbăneştinusuntjustificăriobiectiveşinuurmărescunscoplegitimpentruîncălcareaunordrepturigarantatedestat,atât timpcâtfondurileexistentenusunt împărţiteegal,cisuntalocatenumaicultuluimajoritar.

Dispoziţiileart.158(1)dinLegeaînvăţământuluinr.84/1995nupotfiinvocatepentru justificarea tratamentului diferenţial. Aceste dispoziţii prevăd numărulnecesardeelevipentruformareagrupelor,claselorşianilordestudiu,iarînalin.2)se prevede că „în cazuri excepţionale, bine motivate, formaţiunile (grupurile) deelevi... pot funcţiona sub efectivul minim... cu aprobarea inspectoratelor şcolarejudeţene,respectivaMunicipiuluiBucureşti”.

Există deci reglementare internă în baza căreia să se poată asiguraînvăţământulreligiosindiferentdenumărulcredincioşilor,însăasigurareaacestuiaeste lăsată la discreţia inspectoratelor şcolare. Aceste prevederi pot fi invocatepentru materiile predate la şcolile de stat care nu se încadrează în drepturilefundamentale garantatede stat, orpredarea religiei în învăţământulde stat a fostprevăzutăînConstituţiecafiindundreptfundamental.

În acest sens art.2 din OG nr.137/2000 defineşte ca fiind discriminatoriiprevederile aparent neutre care avantajează anumite persoane pe baza criteriilorprevăzuteînalin.1),faţădealtepersoane.

Rezultă deci că pentru justificarea discriminării în legătură cu un dreptfundamental nu se pot invoca prevederi legale, cu excepţia cazului când acesteprevederi sunt justificate obiectiv de un scop legitim. Aşa cum s‐a mai reţinut,aceastădiscriminarenuurmăreştevreunscoplegitim.

195

Art.32(1)dinLegeanr.489/2006privind libertateareligioasăprevedecă „lacerere, în situaţia în care conducerea şcolii nu poate asigura profesori de religieaparţinândcultuluidincarefacparteelevii,aceştiapotfacedovadastudieriireligieipropriicuatestatdinparteacultuluicăruiaînaparţin”.

Acestedispoziţii legaledeasemeneanupot fi invocate,deoarecesereferă laimposibilitateaobiectivădeaasiguraprofesoridereligiedintr‐ocauzăstrăinăşcoliişinularefuzuldeaasiguraplataorelordereligieaprofesoriloraparţinândcultelorminoritare, refuz care provine în acest caz din partea şcolii. Imposibilitateaasigurăriideprofesorinusereferălarefuzulvoitdeaasiguraprofesoridereligie.

Mai trebuie reţinut şi practica CEDO, care prin Hotărârea din 9 octombrie2007 în cauzaHasan şi Eylen contra Turciei a constatat violarea art.2 (dreptul lainstruire)dinprotocolul1laConvenţie,prinaceeacăprogramaşcolarădăprioritatecunoaşteriireligieimusulmanecomparativcucelelaltereligiişifilosofii,iarînspeţăfiicareclamanţiloreradereligiemusulmană,deconfesiunealevită,alecăreipracticidiferă de cele ale altor şcoli sunnite sub anumite aspecte, cum ar fi: rugăciunea,postulşipelerinajul.

Pentru considerentele de mai sus în baza art.18 din Legea nr. 554/2004urmeazăaseadmiteacţiuneareclamantului.

În baza art.274 Cod procedură civilă pârâţii vor plăti reclamantului 500 leicheltuielidejudecată.

Pentruacestemotive,înnumelelegiihotărăşte:admiteacţiuneaintrodusădereclamant în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminăriişiMinisterulEducaţiei,CercetăriişiTineretului,

Anulează Hotărârea nr.510/20.12.2004 emisă de Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminării,

Constatăcăexistăodiscriminare laadresaelevilordecultgreco‐catolicprinimposibilitateaparticipăriilaoredereligieîncadrulînvăţământuluidestat,

Obligă pe pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să asigureînvăţământul religios pentru elevii de confesiune greco‐catolică, în cadrulînvăţământului de stat prin plata orelor de religie indiferent de constituireagrupelordeelevi,

Obligăpepârâţisăplăteascăreclamantului500leicheltuielidejudecată.33. Discriminare indirectă. Planul de școlarizare aprobat fără a lua înconsideraresolicitărileelevilorîncalcădreptullaeducaţieînlimbamaternăaelevilor, cetăţeni români aparţinând unei minorităţi naţionale. Aspectejuridicetratate:

discriminareindirectă; dreptullaeducaţieînlimbamaternă.

SENTINŢANR.79din19.04.2012,CurteadeApelTârguMureş, Secţia a II‐aCivilădeContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamantul InspectoratulŞcolar Judeţean Mureş, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Cadrelor DidacticeMaghiare din România, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, de

196

chemaţii în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României, având ca obiect anulareaHotărâriinr.291din14mai2009,dată îndosarulnr.154/2009alCNCDBucureşti,caefectalDecizieinr.4416/29septembrie2009aÎnalteiCurţideCasaţieşiJustiţie,SecţiadeContenciosAdministrativşiFiscal,îndosarulnr.268/43/2009.

Prin decizia nr.4416 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarulnr.268/43/2009,s‐auadmisrecursuriledeclaratedecătreConsiliulNaţionalpentruCombaterea Discriminării şi de către Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare dinRomânia împotriva sentinţei nr.153/9 noiembrie a Curţii de Apel Târgu Mureş –SecţiaComercială,decontenciosadministrativşi fiscalşis‐acasatsentinţaatacatăcutrimitereacauzeisprerejudecareCurţiideApelTârguMureş.

În considerentele acestei decizii s‐a arătat că în mod greşit s‐a statuat, deprimainstanţă,căactuladministrativunilateralcucaracterindividual,emisdecătreConsiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi atacat de reclamantulInspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, nu este motivat şi că acesta nu cuprindeelemente care să descrie fapta contravenţională reţinută în sarcina intimatuluireclamant.Or,rezultăcuevidenţădincuprinsulHotărâriinr.291dindatade14mai2009aColegiuluiDirectoralConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,căactuladministrativînlitigiufacereferirinunumailanumeleşidomiciliulpărţilor,laobiectulsesizării,ladescriereapresupuseifaptedediscriminare,laproceduradecitare,lasusţinerilepărţilorşilacaleadeatacşitermenulîncaresepoateexercita,ci şi, în concret şi amănunţit, lamotivele de fapt şi de drept care au stat la bazaconstatăriifaptuluicăPlanuldeşcolarizarelaînvăţământulliceal,cursdezişifărăfrecvenţă pentru anul şcolar 2009‐2010 în judeţul Mureş poate produce efectediscriminatorii în mod indirect elevilor aparţinând comunităţii maghiare care arurma să înveţe în clase cu limba de predaremaghiară, potrivit art.2 alin.1, 3 şi 4coroborat cu art.11 alin.1 din OG nr.137/2000, republicată, la baza recomandăriicătrereclamatul InspectoratulŞcolarMureşdearemediasituaţiacreatăşi labazasancţionăriireclamatuluicuamendăcontravenţionalăînvaloarede600lei,conformprescripţiilorart.26alin.1dinaceeaşiOGnr.137/2000,republicată.

Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării aînvederat că Planul de şcolarizare la învăţământul liceal, curs de zi şi frecvenţăredusăpentruanulşcolar2009‐2010,elaboratdeInspectoratulŞcolarMureş,aratăodisproporţionalitatenunumaiîntreeleviicareînvaţăînlimbaromână,respectivînmaghiară, şi clasele oferite pentru continuarea studiilor după terminarea clasei aVIII‐a,darşiîntreopţiunileexprimatedeelevi,înciudafaptuluicăaceastăopţiuneafost grav afectată în defavoarea celor care ar dori continuarea studiilor în limbamaghiară,demoduldecolectareadatelor.Măsura,s‐amairelevatdecătreConsiliulNaţional pentru Combaterea Discriminării, afectează în mod indirect şi cadreledidactice, în condiţiile în care numărul claselor determină numărul de cadredidactice angajate; de aceea, o reducere anumărului de clase cupredare în limbamaghiarăaraducedupăsinereducereanumăruluidecadredidacticecarepredauînaceastă limbă, după care refacerea claselor cupredare în limbamaghiară, în lipsa

197

cadrelor care săpredea în această limbă, ar fi practic imposibilă. Prinurmare, s‐aconcluzionat că Planul de şcolarizare la învăţământul liceal, curs de zi şi fărăfrecvenţă pentru anul şcolar 2009‐2010 în judeţul Mureş produce consecinţediscriminatorii,înmodindirect,faţădeeleviiaparţinândcomunităţiimaghiarecarear urma să înveţe în clase cu limba de predaremaghiară, afectând dreptul lor laeducaţie.

În drept, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a invocat nunumaiprevederileart.16alin.1şiart.20alin.1dinConstituţiaRomânieişialeart.2alin.1, 3 şi 4 din OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturorformelor de discriminare, ci şi dispoziţiile art.14 din Convenţia Europeană aDrepturilor Omului referitoare la interzicerea generală a discriminării, precum şijurisprudenţaînmaterieaCurţiiEuropeneaDrepturilorOmului.

PrinHotărâreanr.291dindatade14mai2009ColegiulDirectoralConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiafăcutreferire,dupăconstatărileprivindstareadefaptacauzei,laprevederileart.11alin.1dinOGnr.137/2000,republicată,careprevăd că constituie contravenţie refuzareaaccesuluiuneipersoane sauunuigrupdepersoane lasistemuldeeducaţiedestatsauprivat, laorice formă,gradşinivel,dincauzaapartenenţeiacestoralaoanumitărasă,naţionalitate,etnie,religie,categoriesocialăsau laocategoriedefavorizată,respectivdincauzaconvingerilor,vârstei,sexuluisauorientăriisexualeapersoanelorîncauză,ceeaceînseamnăcăafost individualizată şi contravenţia reţinută în sarcina reclamatului InspectoratulŞcolar Mureş, pentru săvârşirea căreia s‐a aplicat sancţiunea amenziicontravenţionale în cuantum de 600 de lei, prevăzută de art.26 alin.1 din OGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatututorformelordediscriminare.

Prin raportare la cele de mai sus precizate, cum judecătorul fondului asoluţionat procesul în mod eronat pe considerente formale, constând în lipsamotivării actului administrativ contestat şi a lipsei elementelor descriptive alecontravenţieireţinuteprinacestactşinuacercetatelementeledefondalelitigiului,adicăcelereferitoarelaexistenţasaunuauneisituaţiidediscriminareprinmodulcumafostelaboratşiaprobatPlanuldeşcolarizarelaînvăţământulliceal,cursdezişi fără frecvenţă pentru anul şcolar 2009‐2010 în judeţul Mureş, în temeiuldispoziţiilorart.20alin.3dinLegeanr.554/2004acontenciosuluiadministrativ,cumodificările şi completărileulterioare,precumşi aprevederilor art.312alin.1‐3 şiart.313 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admisrecursuriledeclaratedepârâţiiUniuneaCadrelorDidacticeMaghiaredinRomânia,Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a dispus casarea sentinţeinr.153din9noimebrie2010aCurţiideApelTârguMureş,Secţiacomercialăşidecontencios administrativ şi fiscal şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecareaceleiaşiinstanţe.

În rejudecare după casare s‐a formulat din partea Inspectoratului ŞcolarJudeţeanMureşcereredesuspendareaexecutăriiHotărâriinr.291/14.05.2009subaspectulplăţiiamenziicătreAdministraţiaFinanciarăMureş,pânălapronunţareaîncauzăauneihotărâridefinitiveşiirevocabiledeanulareahotărâriiatacate.

198

Analizândactele şi lucrăriledosarului, cu luarea în considerarea indicaţiilordatedecătreinstanţaderecurs,Curteareţineurmătoarele:

Prin Hotărârea nr.291/14.05.2009 Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminăriiahotărâturmătoarele:

1.Planulde şcolarizarepoateproduceefectediscriminatorii înmod indirecteleviloraparţinândcomunităţiimaghiarecarearurmasăînveţeînclaseculimbadepredaremaghiară,potrivitart.2alin.1;alin.3şialin.4,coroboratcuart.11alin.1dinOGnr.137/2000,republicată.

2.Serecomandăreclamantuluisăreanalizezesituaţiacreată.3.Sancţionareareclamantuluicuamendăcontravenţională învaloarede600

lei,conformart.26alin.1dinOGnr.137/2000republicată.4. O copie a prezentei hotărâri se va comunica „pârâţilor şi Ministerului

Educaţiei,CercetăriişiInovării”.Privitor la susţinerea Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România

potrivitcăruianuafostchematăînjudecată,întrucâtpânălaîncheiereadezbaterilorreclamantul‐intimat Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş nu a depus o cerere dechemareînjudecatăîncalitatedepârâtăaUniuniiCadrelorDidacticeMaghiaredinRomânia,Curteareţinecăaceastăsusţinerenuesteunaîntemeiată, încondiţiileîncareladosarulcauzeiseaflădepusăoprecizarelacerereadechemareînjudecată,prin care reclamantul InspectoratulŞcolar JudeţeanMureş solicită introducerea încauză a Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România în calitate de pârâtă.Susţinerile pârâtei Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România nu pot fiprimite.

Maimult,prinîncheiereadeşedinţădindatade23.02.2012sereţinecăaufostcomunicate pârâtei toate actele depuse de către reclamantă, afirmaţiile UniuniiCadrelor Didactice Maghiare din România conform cărora ar fi luat la cunoştinţădespreprocesînmodîntâmplătornupotfireţinute.

Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România a dobândit ca efect alvoinţei judirice a reclamantului Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş calitatea depârâtă în cauză, calitate care o exclude pe cea de intervenient principal sauaccesoriu.

CurteaobservăcăîncalitateasadepârâtUniuneaCadrelorDidacticeMaghiaredinRomânianuputeaformulacereredeintervenţieîncauză,dararecalitateadeaformulacererereconvenţională.

Însă chiar dacă este admisibilă din perspectiva calităţii pârâtei care oformulează, cererea reconvenţională apare ca fiind inadmisibilă, din perspectivalitigiuluiîncares‐aformulat.

În cauză este atacată o hotărâre a CNCD prin care această instituţie s‐apronunţat cu privire la o sesizare depusă de o persoană care s‐a consideratdiscriminată, care este însăşi pârâta Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare dinRomânia.

Potrivit art.20 alin.9 din OG nr.137/2000 republicată, Hotărârea ColegiuluiDirectorpoatefiatacatălainstanţadecontenciosadministrativ.

199

Potrivit art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004 „dispoziţiile prezentei legi secompletează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care suntincompatibilecuspecificulraporturilordeputeredintreautorităţilepublice,pedeoparte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altăparte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte deinstanţă,cuprilejulsoluţionăriicauzei”.

Înraportdeacestedispoziţii legale,prevederileart.119Codprocedurăcivilăsunt incompatibilecudispoziţiileLegiinr.554/2004, înprezentacauză,astfel încâtcererea reconvenţională formulată de Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare dinRomâniavafirespinsăcainadmisibilă.

Trecând la analiza pe fond a cauzei, conform recomandărilor instanţei derecurs,Curteareţinecă,dindocumentaţiapusăladispoziţia instanţeiatâtdecătrepârâte, cât şidecătre reclamantă, rezultăodisproporţie întreelevii care învaţă înlimba română, respectiv în limba maghiară şi clasele oferite pentru continuareastudiilordupăterminareaclaseiaVIII‐a.

Astfel, prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării a recomandat InspectoratuluiŞcolar Judeţean Mureş refacerea planului iniţial de şcolarizare prin mărireanumărului claselora IX‐acu limbădepredaremaghiară în judeţulMureş la67declase,carearfiînconcordanţăcunumărulabsolvenţilorînsecţiamaghiarălaclaseleaVIII‐a.

În ciuda recomandării Ministerului Educaţiei, Inspectoratul Şcolar JudeţeanMureş elaborează noul plan de şcolarizare pe anul 2009/2010 prin care numărulclaseloraferentecelor1892deeleviabsolvenţiaiclaseloraVIII‐aînjudeţulMureşestedoarde59declase(1652delocuri).

Această nealocare suficientă a locurilor de şcolarizare pentru clasele depredare în limba maghiară (luând în considerare numărul elevilor din clasele cupredare în limba maghiară absolvenţi de clasa a VIII‐a) limitează posibilitateaacestora de a opta pentru continuarea studiilor în limbamaternă. Este contrazisăastfel susţinerea petentului Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş potrivit căreianumărul de locuri a fost mai mic deoarece elevii nu au optat pentru clasele cupredareînlimbamaghiară.

În comparaţie, în cazul elevilor absolvenţi ai claselor cu predare în limbaromână, numărul alocat pentru clasa a IX‐a depăşeşte numărul absolvenţilor declasaaVIII‐a.

Unaspectimportantdereţinutesteacelacăşicalitateaeducaţieipentrucopiiicarevorfiobligaţisătreacădelaînvăţământulînlimbamaghiarălaînvăţământulînlimbaromânăvaaveadesuferit, întrucâtva finecesarcaaceştiasăseadapteze lanoilecondiţiideeducaţie,într‐oaltălimbădecâtceaîncareauparcursclaseleI‐VIII,iarcapacitatealordeînţelegereşideprocesareainformaţiilorvafiafectată.

PrognozaabsolvenţilordeclasaaVIII‐apezoneşilimbadepredare,depusădereclamat, Inspectoratul Şcolar JudeţeanMureş, arată că în judeţulMureş urmau aabsolvi3548deelevicupredareînlimbaromână,1922deelevicupredareînlimbamaghiarăşi61deelevicupredareînlimbagermană.AceastăprognozăaratăchiarunnumărmaimicdeelevicareterminăclasaaVIII‐acupredareînlimbaromânăşi

200

unnumărmaimaredeelevicareterminăclaselecupredareînlimbamaghiarăfaţădepetiţiadepusălaCNCDdeUniuneaCadrelorDidacticeMaghiaredinRomânia..

SituaţiaopţiunilorşcolareşiprofesionalealeelevilordinclasaaVIII‐a,depusăde reclamat, arată că în judeţulMureşunnumărde2.638de elevi şi‐au exprimatopţiunea pentru învăţământul cu predare în limba maghiară pentru liceu. Înconsecinţă,sepoateobservacăla2.639desolicităripentruînvăţământulcupredareînlimbaromânăaufostoferite3.808locuri(odepăşirecu44,3%asolicitărilor),iarla 1.198 de solicitări pentru învăţământul cu predare în limba maghiară au fostoferite1.680delocuri(odepăşirecudoar40,2%).Totodată,seobservăcăopţiuneaelevilor a fost determinată de modelul de Tabel pentru centralizarea opţiunilor,întrucâteleviinuaualessăînveţeînlimbamaghiarăacoloundesespecificalimbaromână ca limbă de predare, astfel elevii nu şi‐au putut exprima o reală opţiuneprivindlimbadepredarepentruprofilulales.

În aceste condiţii, în mod corect s‐a apreciat de către CNCD că planul deşcolarizarepentruînvăţământulliceal,cursdezişifărăfrecvenţăpentruanulşcolar2009–2012înjudeţulMureşpoateproduceefectediscriminatoriiînmodindirecteleviloraparţinândcomunităţiimaghiarecarearurmasăînveţeînclaseculimbădepredaremaghiară.

Înceeacepriveşteaplicareasancţiuniicontravenţionale(pct.3dindispozitivulHotărârii nr.291/14.05.2009), aceasta s‐a făcut în temeiul art.11 alin.1 din OGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorfaptelordediscriminare.

În contextul în care în sarcina Inspectoratului Şcolar JudeţeanMureş nu s‐areţinut săvârşirea faptei prevăzute de art.11 alin.1 dinOG nr.137/2000, respectiv„refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul deeducaţie de stat sau privat... din cauza apartenenţei acestora la o anumitănaţionalitate”, ci doar s‐a constatat că planul de şcolarizare poate produce efectediscriminatorii înmod indirecteleviloraparţinândcomunităţiimaghiare,aplicareasancţiuniicontravenţionaleafostnelegală.

Folosirea expresiei „poate produce efecte discriminatorii”, din cuprinsuldispozitivului hotărârii atacate, exclude, în opinia instanţei, ipoteza în care acesteefectes‐auprodusdejaşiconducelaideeacăacesteefectesevorproducepeviitor,desigur,încondiţiileîncareplanulnuvafimodificat.

FaţădeacesteconstatărialeCNCD,aparecafiindprematurăsancţionareacuamendă contravenţională a Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, amendăaplicabilădoar încazul încareefectelediscriminatoriiar fi fostconstatateca fiindproduse.

În privinţa cererii de suspendare a executăriiHotărârii nr.291/14.05.2009 aCNCDfaţădesoluţiadeanulareparţialăaacesteiapânălasoluţionareairevocabilăacauzei,seimpunedoarsuspendareadispoziţieideplatăaamenzii,fiindîndeplinitecondiţiileprevăzutedeart.15raportatlaart.14dinLegeanr.554/2004.

CerereadechemareîngaranţieaMinisteruluiEducaţiei,Cercetării,TineretuluişiSportului formulatădecătre InspectoratulŞcolar JudeţeanMureşse impunea firespinsă. Astfel,Ministerul a fost chemat în judecată – în virtutea calităţii sale deorganierarhicsuperiorfaţădeinspectoratşi încalitateasadeordonatorprincipalde credite – pentru ca sentinţa ce urmează a fi pronunţată în cauză să îi fieopozabilă.

201

În condiţiile în care între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportuluişiInspectoratulŞcolarJudeţeanMureşnuexistăunraportjuridicîncauză,opozabilitateanupoateconstituifundamentuluneicereridechemareîngaranţie.

Deasemenea,avândînvederefaptulcăamendaafostanulată,nicicalitateadeordonator principal de credite care ar fi trebuit să aloce fonduri pentru plataacesteianupoatejustificaadmitereacereriidechemareîngaranţie.

Văzând şi dispoziţiile art.274 şi ale art.276 Cod procedură civilă, Curtea vaobliga reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1.332 lei reprezentândcheltuieliparţialedejudecată,întrucâtactuladministrativatacatafostmenţinutpefond,înprivinţadispoziţiilorsaleprincipale,cafiindlegalşitemeinic.

Pentruacestemotive,înnumelelegii,hotărăşte:Admiteînparteacţiuneaîncontenciosadministrativformulatăşiprecizatăde

Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş împotriva Consiliului Naţional pentruCombatereaDiscriminăriişiaUniuniiCadrelorDidacticeMaghiaredinRomânia.

Dispune anularea parţială aHotărârii nr.291/14.05.2009 a CNCD, în ceea cepriveştepct.3careprevedesancţionareareclamantuluicuamendăcontravenţionalăînvaloarede600lei.

Dispune suspendarea executării acestei dispoziţii din Hotărâreanr.291/14.05.2009pânălasoluţionareairevocabilăacauzei.

Respingecelelaltecereri.Respinge ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de Uniunea

CadrelorDidacticeMaghiaredinRomânia.Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul

Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş în contradictoriu cu pârâţii MinisterulEducaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Finanţelor Publice şiGuvernulRomâniei.

Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtei Uniunea Cadrelor DidacticeMaghiaredinRomâniaasumeide1.332leicheltuieliparţialedejudecată.34. Discriminare indirectă. Prevedere aparent neutră care dezavantajeazăelevidin învăţământulvocaţional în raport cu celelalte categoriideelevi înadmiterealaliceu.SENTINŢANR.2116din02.09.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal

Pe rol: soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în contradictoriu cupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării,avândcaobiectanulareactadministrativ.

Curtea,deliberândasupracauzeidecontenciosadministrativ,constatăcăprincererea înregistrată pe rol la 05.03.2008, reclamantul Ministerul Educaţiei,Cercetării şi Tineretului a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţionalpentru Combaterea Discriminării anularea hotărârii nr.61 din 09.01.2008pronunţatădecătrepârât.

202

Înmotivareadefaptacereriireclamantulaarătatcăhotărâreacontestatăestenelegală fiinddatăcu încălcareaprevederilorHG366/2007privindorganizareaşifuncţionarea M.E.C., ale OG 137/2000, întrucât, în exercitarea atribuţiilor care îirevin, reclamantul a elaborat, şi ulterior a aprobat, potrivit art.22 din Legeanr.84/1995,metodologiileprivindaccesulelevilorînciclulinferioralliceului.

Potrivit art.2 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr.5262/2006,doareleviicareaupromovattestelenaţionalesepotînscrie,învedereaadmiteriilaliceu, indiferentdacăau fost înscrişi lao şcoală cuprofil vocaţional saudealt tip,fiindobligatoriucaunelevcareaaprofundat îngimnaziuprobeledeaptitudinisăsusţinăacelaşitipdeexamennaţionalcuunaltelev.

Prinmăsurileadoptatenus‐acreatosituaţiedediscriminare,întreeleviidinînvăţământul vocaţional şi elevii de la celelalte profiluri, deci nu se poate susţineîncălcareadispoziţiilorart.2alin.1dinOG137/2000.Searată,deasemenea,cătoatămetodologia aprobată de către minister a fost dezbătută şi aprobată de cătreComisia de Dialog Social, cu respectarea principiului transparenţei decizionale înadministraţiapublică.

Îndrept,cerereaafostîntemeiatăpedispoziţiileLeii554/2004,HG366/2007,Legea84/1995,OG137/2000.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei hotărâreacontestată.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată,arătând că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art.2 alin.1 şi alin.2 din OG137/2000,întrucâtavândînvederemodulunitardesusţinereatestelornaţionaleşisituaţiaelevilordotaţicarealegînvăţământulvocaţional,reiesecăaceştielevinuseaflăînsituaţiesimilarăcuceilalţielevi,dinperspectivatimpuluipecare‐lpotalocapregătirii pentru testele naţionale, astfel încât se impune reglementarea situaţieiacestora.

Ataşatîntâmpinării,pârâtuladepusladosarulcauzeiacteleavuteînvederelaemitereadecizieicontestate.

Analizândacteleşilucrăriledosarului,Curteareţineurmătoarele:Prin hotărârea nr.61/09.01.2008, Consiliul Naţional pentru Combaterea

Discriminării a solicitatM.E.C.T. înfiinţarea unei comisii de specialitate independente,careîntr‐untermenrezonabilsăformulezepropuneridemăsuriprivindasigurareaegalităţii de şanse între elevii din învăţământul vocaţional, ţinând cont de situaţiasensibildiferităaelevilordinînvâţământulvocaţional.

Pentru a hotărî astfel, pârâtul a arătat că din adresa nr.12501/17.10.2007ComisiapentruDrepturileOmului,CulteşiMinorităţiaSenatuluiRomânieiatrimisspre soluţionare memoriul unor petenţi care în calitate de părinţi considerădiscriminatoriufaptulcăeleviidelaşcoliledemuzicăsuntsupuşilatestenaţionalecarenuţincontdespecificulşcolii.

CNCDaconcluzionatcăsituaţiilediferite încaresegăsescdiferitelecategoriideelevitrebuiesădeterminesoluţiidiferiteprivindexaminarealor,situaţiicarenuaufost luateînconsideraredecât înpartedelegislaţia învigoareîndomeniuşide

203

metodologiile de predare şi de evaluare a cunoştinţelor elevilor din învăţământulvocaţional.

Potrivit dispoziţiilor art.2 alin.3 din OG 137/2000 privind prevenirea şisancţionarea tuturor formelor de discriminare, sunt discriminatorii prevederile,criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, înafaracazuluicândacesteprevederi, criterii saupractici sunt justificateobiectivdeunscoplegitim,iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateşinecesare.

Potrivit dispoziţiilor art.28 alin.1 lit.c din Convenţia cu privire la drepturilecopilului la care România este parte, statele părţi recunosc dreptul copilului laeducaţie şi au obligaţia de a asigura tuturor dreptul la învăţământul superior, înfuncţie de capacitatea fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate, educaţia copiluluiurmărind,potrivitdispoziţiilorart.29alin.1lit.1dezvoltareaplenarăapersonalităţii,avocaţiilorşiaaptitudinilormentaleşifizicealecopilului.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale – care în lumina prevederilorconstituţionalefacpartedindreptulintern–şiavândînvedereşidispoziţiileLegiinr.84/1995 şi ale art.4 alin.1 din HG 366/18.04.2007, reiese că prin politicalegislativă desfăşurată, sub raport educaţional, M.E.C. trebuie să asigure elevilorînscrişiîninstituţiideînvăţământînfilieravocaţionalăposibilitateade‐aaccedelaun nivel de educaţie şi de a‐şi însuşi cunoştinţele corespunzător aptitudinilorpersonale,încondiţiideegalitatedeşansecueleviidinînvăţământulnormal.

Prin dispoziţiile Ordinului nr.5262 din 05.10.2006 privind aprobareaprocedurilor de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal şiprofesional de stat pentru anul şcolar 2007‐2008 şi a calendarului admiterii înînvăţământullicealşiprofesionaldestatpentruanulşcolar2007‐2008seprevede,pedeoparte,călaliceelevocaţionalenupotfiadmişidecâtabsolvenţiiclaseiaVIII‐a care promovează testele naţionale, în condiţiile în care pentru liceele din filieravocaţionalăsevororganizaînainteasusţineriitestelornaţionaleprobedeaptitudini.

Curtea apreciază că dispoziţiile cuprinse în Ordinulmenţionat referitoare lasituaţia elevilordin liceele vocaţionale încalcăprincipiul egalităţii îndrepturi şi aldiscriminăriiîncondiţiileîncare,înmodcert,situaţiilecelordouăcategoriideelevinusuntegale.

În aceste condiţii, se impune aplicarea unui tratament juridic diferenţiat înconsiderarea unor situaţii obiectiv diferite impuse de numărul diferit de materiistudiatdeeleviidinşcolilecuprofilvocaţional,detimpulpecareaceştiaîlpotalocaînconsiderareacelorexpusepregătiriipentru testelenaţionale,darşidenumărulde ore alocat materiilor care constituie probe ce se susţin în cadrul testelornaţionale.

Instanţa reţine că instituirea unei abordări legale diferite pentru aceastăcategoriedeeleviestenecesarăpentruasigurareaegalităţiideşanseaacestora,culuarea în considerare a faptului că, în cauză nu se poate reţine similitudinea desituaţii,iardiferenţelenupotfiapreciateînconsecinţăcaprivilegiisaudiscriminări.

Estedereţinut,deasemenea,căeleviidinînvăţământuldetipvocaţionalauunprogram special care îmbină dobândirea cunoştinţelor generale cu cele despecialitate, astfel încât elaborarea unei alte metodologii de susţinere a testelor

204

naţionale pentru această categorie nu reprezintă vreun privilegiu sau vreodiscriminare,iardistincţiilerecomandatedecătrepârâtulC.N.C.D.îşigăsescînmodevidentojustificareobiectivăşirezonabilă.

În consecinţă, în considerarea celor expuse anterior, Curtea va reţinelegalitateaşitemeiniciahotărâriipronunţatădepârâtulC.N.C.D.(caredealtfelafostadoptatălanivelderecomandare)şivarespingeacţiuneacaneîntemeiată.35.Discriminare directă. Egalitate în educaţie.Nerespectarea confidenţialităţiidiagnosticuluiîncazuluneibolicronicenecontagioase–HIV/SIDASENTINŢANR.3697din19.12.2006,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐acontenciosadministrativşifiscal

Pe rolpronunţarea asupraacţiunii în contenciosadministrativ formulatădereclamantul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtulConsiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anulareaHotărâriinr.289/31.08.2006.

Curtea constată: prin cererea înregistrată sub nr.6300/3/2006, reclamantulInspectoratulŞcolaral JudeţuluiGiurgiuaformulatcontestaţie împotrivaHotărâriinr.289din31.08.2006aConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

În motivarea cererii se arată că Fundaţia Bambini in Emergenza a sesizatConsiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării referitor la situaţia din cadrulunităţii de învăţământ din localitatea Călugăreni, judeţul Giurgiu, privind listeleşcolarececonţineaurezultatele testelornaţionalepentruexameneledecapacitate,maiprecis faptulcă îndreptul fiecăruicopilaflat înplasament la fundaţiamaisusmenţionatăşicareaparticipatlaexamens‐atrecuttermenul„HIV”.

Caurmareaacesteipetiţii,s‐auefectuatverificărilaŞcoalacuClaseleI‐VIIIdinSingureni şi la Grupul Şcolar Agricol Călugăreni, luându‐se declaraţie directorilorunităţilor şcolare, însă la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Giurgiu nu s‐a efectuatnicioverificare.

Cu toate acestea, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a emishotărâreacontestatăprincareasancţionatInspectoratulŞcolaralJudeţuluiGiurgiu,aplicândceamaigreadintresancţiuni,respectivamendăînvaloarede400lei.

Reclamantul mai arată că hotărârea contestată nu conţine faptele concreteimputabile inspectoratului şcolar, ci doar prevederile legale, fiind lovită astfel denulitate.Inspectoratulaurmatproceduraprevăzutădeart.7dinLegeanr.554/2004,formulând contestaţie şi solicitând revocarea hotărârii, însă prin adresa0242/18.01.2006is‐acomunicatcăhotărâreadesancţionareafostmenţinută.

Îndrept,cerereaseîntemeiazăpedispoziţiileart.1şi8dinLegeanr.554/2004,OGnr.2/2001modificatăşicompletatăprinLegeanr.526/2004.

Pârâtul a depus întâmpinare invocând excepţia necompetenţei materiale aTribunaluluiBucureşti,iarpefondasolicitatrespingereaacţiuniicaneîntemeiată.

Pârâtul arată că în cuprinsul Hotărârii nr.289/31.08.2005 este specificatăfapta care a atras aplicarea sancţiunii şi că în urma analizei documentelor s‐aconsiderat că reclamantul a încălcat prevederile art.2 alin.3 din OG nr.137/2000.Sancţiunea este legală şi corespunde contravenţiei stabilite de către Colegiul

205

DirectoralConsiliuluiNaţionalpentruCombatereaDiscriminării, întrucâts‐a ţinutcont de importanţa şi rolul pe care le are un inspectorat şcolar, potrivit Legiiînvăţământuluinr.84/1995.

Prinsentinţacivilănr.1758din4.04.2006,TribunalulBucureşti–SecţiaaVIII‐aConflictedeMuncă,Asigurări Sociale,ContenciosAdministrativ şiFiscalaadmisexcepţia necompetenţei materiale invocate de pârât şi s‐a dispus declinareacompetenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII‐a ContenciosAdministrativşiFiscal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că cererea esteîntemeiată,urmândafiadmisă,pentruurmătoareleconsiderente:

În urma unei sesizări adresate Consiliului Naţional pentru CombatereaDiscriminăriidecătreFundaţiaBambiniiinEmergenza,Consiliuladispusefectuareaunor investigaţii şi a fost întocmit un raport de evaluare, iar Colegiul Director alacestui Consiliu a dispus sancţionarea contravenţională a Inspectoratul Şcolar alJudeţului Giurgiu, a directorului şcolii din localitatea Singureni şi a PreşedinteluiComisiei Naţionale de Testare, fiind emisă în acest sens Hotărâreanr.298/31.08.2005.

ÎncuprinsulacesteihotărâriseindicămodulîncareafostsesizatConsiliulşimodul în care s‐a întocmit raportul de investigare, fiind redate şi părţi dindeclaraţiilepersoanelorcareaufostaudiate.

După aceste relatări, la lit.a din cuprinsul hotărârii, se menţionează:„sancţionarea cu amendă contravenţională în cuantum de 4.000.000 lei vechi aInspectoratului Şcolar al Judeţului Giurgiu pentru încălcarea art.2 alin.3 conformcăruiaatragerăspundereacontravenţionalăconformordonanţei,dacănuintrăsubincidenţalegiipenale,oricecomportamentactivoripasiv,careprinefectelepecarele generează, favorizează saudefavorizeazănejustificat ori supuneunui tratamentinjustsaudegradantopersoană,ungrupdepersoanesauocomunitatefaţădealtepersoane,grupuridepersoanesaucomunităţi”.

Se constată, astfel, că hotărârea nu indică înmod concret în ce constă faptapentru care s‐a aplicat sancţiunea contravenţională Inspectoratului Şcolar alJudeţuluiGiurgiu.

În conformitate cu dispoziţiile art.2 alin.1 lit.k din HG nr.1194/2001 deaprobare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului NaţionalpentruCombatereaDiscriminării,acestconsiliuareprintrealteatribuţiişipeaceeade a constata şi sancţiona contravenţiile prevăzute de OG nr.137/2000,reglementateînCapitolulII–Dispoziţiispeciale,secţiuneaI‐IV,înarticolele5‐19.

Art.2 alin.3 indicat în hotărârea de sancţionare, nu prevede o faptă ceconstituiecontravenţie,cidefineştenoţiuneadediscriminare.

Este adevărat că în partea dispozitivă a hotărârii se indică şi art.19 din OGnr.137/2000,însăacesttextdelegenupriveştesancţiuneaaplicatăInspectoratuluiŞcolaralJudeţuluiGiurgiu,cisancţionareacelorlaltepersoane.Acestlucrurezultăcuclaritate, întrucât înparteaexpozitivăahotărârii, la lit.a –undese face referire lasituaţiaInspectoratuluiJudeţean,nuafostindicatart.19,cinumailiterelebşic,care

206

privesc exclusiv sancţionarea directorului şcolii din Singureni, respectiv aPreşedinteluiComisieiNaţionaledeTestare.

Faţă de cele reţinute, se constată că sancţionarea reclamantului s‐a făcut înmodnelegal,pentruo faptănedeterminată, făcându‐sereferire ladefiniţianoţiuniidediscriminare.

Lamomentul emiterii hotărârii contestate, erau învigoaredispoziţiile art.20alin.30 din OG nr.137/2000, potrivit cărora dispoziţiile acestei ordonanţe secompletează cu cele ale OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Conformart.17dinacestultimactnormativ,lipsadescrieriifapteiînprocesulverbaldecontravenţieatragenulitateaacestuia.

Totuşi, îndoctrină şi înpractica judiciară s‐a apreciat căacestedispoziţii nusunt aplicabile hotărârilor de sancţionare emise de Consiliul Naţional pentruCombaterea Discriminării, considerându‐se că acestea sunt supuse, din punct devedere al valabilităţii, numai rigorilor prevăzute de dispoziţiile speciale ale HGnr.1194/2001.

Chiar şi într‐o asemenea situaţie, Curtea apreciază că omisiunea descrieriifapteiceconstituiecontravenţieafecteazăvalabilitateahotărâriiprincareConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminăriiaaplicatosancţiunecontravenţională.

Date fiind consecinţele răspunderii contravenţionale, nu este de acceptat castabilirea şi aplicarea sancţiunilor să se facă cu uşurinţă, fără respectareaprincipiului legalităţii. Este necesar ca organul care aplică sancţiuneacontravenţională să individualizeze fapta (înmaterialitatea ei), pentru a se puteaverifica existenţa corespondenţei între fapta reţinută şi contravenţia reglementatădeactulnormativ.

În speţă, hotărârea nu cuprinde fapta pentru care s‐a aplicat sancţiuneacontravenţională, iar această lacună a hotărârii emisă de Consiliu numai poate fisuplinită ulterior, aşa încât motivarea aplicării sancţiunii cu ocazia formulăriiîntâmpinăriişiprinnotelescrise,încares‐afăcutreferirelaobligaţiileprevăzutedelegealeInspectoratuluiJudeţean,rămânfărărelevanţă.

Pedealtăparte,seconstatăcătextuldelegeindicatînhotărâreacontestatănuprevede o contravenţie, ci, aşa cum s‐a mai arătat, defineşte noţiunea dediscriminare,rezultând,astfel,căaplicareasancţiuniicontravenţionales‐a făcutcuîncălcarea flagrantă a legii, căci existenţa unei contravenţii şi a răspunderiicontravenţionale sunt excluse dacă fapta nu este calificată ca atare şi nu estestabilităsancţiuneaînipotezasăvârşiriiei.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că datorită caracterului specific alhotărârii prin careConsiliulNaţional pentruCombatereaDiscriminării îşi exercităprerogativa de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, valabilitatea uneiasemenea hotărâri trebuie analizată nu numai prin raportare la dispoziţiile HGnr.1194/2001,caresereferă lacondiţiilede luareahotărârii,cişidinperspectivaconţinutului, în ceea ce priveşte indicarea faptei ce constituie contravenţie şi adispoziţiei legale în care se încadrează, precum şi a temeiului legal de aplicare asancţiunii.Constatândcăhotărâreacontestatănucuprindeprimeledouăelemente,aşa încâtsancţionareareclamantuluiestenelegală,Curteavaadmiteacţiuneaşiva

207

dispune anularea în parte a hotărârii contestate, numai în ceea ce priveştesancţionarea contravenţională a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Giurgiu cuamendăcontravenţionalăîncuantumde400lei.Drepturisociale36. Discriminare indirectă. Acordarea îndemnizaţiei de creștere copil încuantumegaltuturorpărinţilorfărăaluaînconsiderarecontribuţiadiferităaacestoralabugetuldestatconstituiediscriminare.SENTINŢANR.1914din20.06.2008,CurteadeApelBucureşti,SecţiaaVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul NaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII‐aContenciosAdministrativşiFiscalladatade5ianuarie2008reclamantulMinisterulJustiţiei a chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispunăanularea Hotărârii nr.422/27.11.2007, prin care Colegiul Director al CNCD aconstatat faptul că dispoziţiile PUG nr.148/2005 privind susţinerea familiei învedereacreşteriicopilului,aprobatăprinLegeanr.7/2007,subaspectulmodalităţiide tratament a magistraţilor, sunt discrimintorii, în sensul art.16 alin.1 dinConstituţie, al art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, al art.6 dinCarta europeană privind statutul judecătorilor, precum şi al OG nr.137/2000,recomandândMinisteruluiMuncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse săpromovezeunproiect de act normativ care să reglementeze în mod diferit cuantumulindemnizaţieipentrucreşterea copilului în vârstădepână la2 ani şi în funcţiedelaturacontributivăabeneficiarilor.

ÎnmotivareaacţiuniireclamantulainvocatnecompetenţaConsiliuluiNaţionalpentru Combaterea Discriminării în a recomanda ori a impune, sub sancţiune,adoptareasaumodificareaunuiactnormativsauaunordispoziţiilegale,astfelcuma procedat prin hotărârea contestată, arătând că reglementarea orinereglementarea, prin lege ori printr‐un alt act normativ, a unor drepturi excedecadrullegalstabilitprinOGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,acestactnormativtrasândcompetenţeleCNCDexclusivînceeacepriveştemoduldeaplicareadispoziţiilor legalecare instituiedrepturile îndiscuţie.

Totodată,cuprivirelaacelaşiaspect,sesusţinecădispoziţiileart.2alin.1dinOGnr.137/2000 stabilesc criteriile pebaza cărorapoate fi stabilită existenţa uneidiscriminări, astfel: „prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere,restricţiesaupreferinţă,pebazăderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronicănecontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şioricealtcriteriucarearecascopsauefect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,

208

folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişialibertăţilorfundamentalesauadrepturilorrecunoscutedelege, îndomeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice”.

Interpretând aceste prevederi legale, rezultă fără niciun echivoc că OG nr.137/2000supuneanalizeiCNCDnumaidrepturilerecunoscutedelege,fărăaatribuiacestuiacompetenţadeaimpuneadoptareaorimodificareaunuiactnormativ.

Totodată, din examinarea cuprinsului OG nr.137/2000 rezultă că legiuitorulnuaavut învederemoduldereglementareaunorrelaţii socialeprin legeorialteacte normative, folosindu‐se sintagme cum sunt: „exercitarea următoarelordrepturi” – art.1 alin.(2), „exercitarea drepturilor enunţate” – art.1 alin.(3),„restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii deegalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilorrecunoscute de lege” – art.2 alin.(1), „comportament discriminatoriu”, „persoanacareseconsiderădiscriminatăpoatesesizaConsiliul întermendeunandeladatasăvârşiriifapteisaudeladatadelacareputeasăiacunoştinţădesăvârşireaei”etc.

Înmodevident,exercitareaunordrepturisereferălamoduldeaplicareaunordispoziţii legale care instituie acele drepturi, iar nu la examninarea soluţiilorlegislativealesedecătrelegiuitor,iarînafaralegii,nuputemvorbidediscriminare,însensulOGnr.137/2000,cumodificărileşicompletărileulterioare.

De asemenea, se mai susţine şi faptul că însuşi Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminăriiareţinut în jurisprudenţasacă:„învirtuteaart.61alin.1dinConstituţie,autoritatealegiuitoare,Parlamentul,arecompetenţasămodifice,săabroge ori să completeze prevederi legale, aceste atribuţii aparţinând înexclusivitateautorităţiilegiuitoare”.

Înaltăordinede idei,searatăcăexistă instituţii reglementatedeConstituţiecare au competenţa de a analiza discriminarea instituită prin dispoziţii legale(CurteaConstituţională),însăniciCurteaConstituţionalănuarecompetenţadeasepronunţa asupa lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudenţa sa că„potrivit art.2 alin.(3) din Legea nr.471/1992 Curtea Constituţională nu poatemodificasaucompletaprevederile legale supusecontroluluideconstituţionalitate.Astfel, Curtea Constituţională nu este legislator pozitiv şi nici nu are dreptul de aimpune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziţiidecât cele existente în cuprinsul acesteia” (Decizia nr.171 din 28 februarie 2006,publicatăînMonitorulOficialnr.316din7aprilie2006).

Prin urmare, obervând că în speţă nu este aplicabil niciunul dintre criteriilestabilitedeart.2alin.1dinOGnr.137/2000şică,pecaledeconsecinţă,înafaralegiinusepoatevorbidediscriminareînsensulimpusdeacestactnormativ,seimpuneconcluzia că aspectele supuse analizei CNCD exced cadrului legal trasat de OGnr.137/2000,nefiindvorbadespreoproblemăcepoatefiapreciatădinpunctuldevederealdiscriminării.

Prinîntâmpinare,pârâtulasolicitatrespingereacontestaţieicaneîntemeiată,depunândactelecareaustatlabazahotărâriicontestate.

Analizândacteleşilucrăriledosarului,Curteaareţinuturmătoarele:

209

Urmare a sesizării constituită în Dosarul nr.258/2007, cu privire la petiţiileformulate de B.A.M. şi G.C., înregistrată sub nr.5328/21.05.2007, referitoare lapresupuse fapte de discriminare determinate de OUG nr.148/2005 privindsusţinerea familiei învedereacreşteriicopilului,princares‐a instituituncuantumunicalindemnizaţieipentrucreştereacopilului,prinhotărâreanr.422/27.11.2007aColegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s‐ahotărât,cuunanimitatedevoturiamembrilorprezenţilaşedinţă,căprevederiledinOUGnr.148/2005privindsusţinereafamilieiînvedereacreşteriicopilului,aprobatăprin Legea nr.7/2007, sub aspectul modalităţii de tratament a magistraţilor suntdiscriminatorii,nefiind justificatedeunscopobiectiv şi legitim,potrivit art.14dinCEDO, art.16 alin.1 din Constituţia României, art.6 din Carta Europeană privindStatutul Judecătorilor şi art.1 alin.2 lit.i, art.2 alin.3, art.6 alin.1 lit.c din OGnr.137/2000,cumodificărileşicompletărileulterioare.

Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării adecissărecomandeMinisterului Justiţieisăpromovezeunproiectdeactnormativcaresăreglementezediferitcuantumul indemnizaţieipentrucreştereacopilului învârstă de până la doi ani şi în funcţie de latura contributivă a beneficiarilor deindemnizaţie.

Pentru a hotărî astfel Colegiul Director al Consiliului Naţional pentruCombaterea Discriminării a reţinut, în esenţă, că sistemul actual de acordare aindemnizaţieipentrucreştereacopiluluinuesteunulechitabil, întrucâtsebazeazădoarpeprincipiulsolidarităţii,neluându‐seînseamăvenitulşicontribuţiadiferităasalariaţilorlabugetuldestatşi,implicit,lasistemulasigurărilorsociale.

Înraportdeprevederileart.2alin.1dinOGnr.137/2000şiart.4şiart.16dinConstituţiaRomâniei,osituaţiediscriminatoriepoateapăreaatuncicândpersoanesaugrupuridepersoane,aflate însituaţiidiferite, sunt tratateasemănător, fărăcatratamentul să fie justificat obiectiv de un scop legitim. Colegiul a consideratjustificată intenţiaStatuluideaprotejapersoanelecuveniturimicibeneficiarealeconcediuluipentrucreştereacopiluluipânăla2ani,respectiv3ani,prinacordareaunei indemnizaţii de 600 lei, însă, cu toate acestea, aplicarea unui cuantumindiferentdecategoriasocio‐profesionalădincareacestepersoaneprovinşiimplicitfără o diferenţiere privind cuantumul contribuţiilor acestor persoane la bugetulasigurărilor socialeseconstituie într‐osituaţiediscriminatorie,deoarecemetodeledeatingerealeacestuiscopnusuntadecvate.

Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării aapreciatcăprincipiulegalităţiideşansearfievidenţiatdacăs‐aradoptaunsistemcaresăexprimeatâtprincipiulsolidarităţii(prinacordareaunuicuantumminimalindemnizaţiei de creştere a copilului pentru persoanele cu venituri mici), cât şiveniturile şi contribuţiile persoanelor la bugetul de stat şi la sistemul asigurărilorsociale (prin acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului într‐un cuantumproporţionalcucontribuţiafiecăreipersoanelabugetulasigurărilorsociale).

Înraportdeart.14dinCEDO,Protocolul1şi12laCEDO,jurisprudenţaCEDO,art.16 alin.1 din Constituţia României, art.6 din Carta Europeană privind statutulJudecătorilorşiart.1alin.2lit.i,art.2alin.3,art.6alin.1lit.cdinOGnr.137/2000,cu

210

modificărileşicompletărileulterioare,Colegiuldirectoraconstatatcăprinaplicareaprevederilor OUG nr.148/2005, categoria socio‐profesională a magistraţilor (carevorbeneficiade indemnizaţie), a cunoscutodiminuaredrastică a veniturilor sale,iarprevederilerespectivenusuntdenaturăa„sprijini”familiamagistratului,cidincontră, are un caracter negativ asupra nivelului de trai al acestuia. Indemnizaţiapentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani nu‐şi îndeplineşte funcţiadeclaratăde„înlocuireavenituluisalarial”.

Prin efectul OUG nr.148/2005 s‐a creat o situaţie dezavantajoasămagistraţilor‐beneficiari ai indemnizaţiei faţă de alţi beneficiari, acordareaindemnizaţieipentrucreştereacopiluluiînvârstădepânăla2ani,încuantumurileprevăzute pentru magistraţia constituie un tratament discriminatoriu, nejustificatdeunscopobiectivşilegitim.

Analizând hotărârea contestată în raport de motivele invocate, deconsiderentele şi dispoziţiile legale reţinute şi de susţinerile reclamantei, Curteaapreciază acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă ca fiindneîntemeiatăpentruurmătoareleconsiderente:

Aşacums‐aarătat,princerereadechemareînjudecatăreclamantaainvocatfaptulcăColegiulDirectoralCNCDnueracompetentînarecomandaoriaimpune,sub sancţiune, adoptarea saumodificarea unui act normativ sau a unor dispoziţiilegale,astfelcumaprocedatprinhotărâreacontestată,arâtândcăreglementareaorinereglementarea, prin lege ori printr‐un alt act normativ, a unor drepturi excedecadrullegalstabilitprinOGnr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,acestactnormativtrasândcompetenţeleCNCDexclusivînceeacepriveştemoduldeaplicareadispoziţiilor legalecare instituiedrepturile îndiscuţie.

Această susţinere nu poate fi reţinută, întrucât, aşa cum s‐a menţionat încuprinsul hotărârii contestate, CNCD a constatat că prevederile din OUGnr.148/2005privindsusţinereafamilieiînvedereacreşteriicopilului,aprobatăprinLegea nr.7/2007, sub aspectul modalităţii de tratament a magistraţilor suntdiscriminatorii,nefiind justificatedeunscopobiectiv şi legitim,potrivit art.14dinCEDO, art.16 alin.1 din Constituţia României, art.6 din Carta Europeană privindstatutul Judecătorilor şi art.1 alin.2 lit.i, art.2 alin.3, art.6 alin.1 lit.c din OGnr.137/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi a decis să recomandeMinisteruluiJustiţieisăpromovezeunproiectdeactnormativcaresăreglementezecuantumulindemnizaţieipentrucreştereacopiluluiînvârstădepânăladoianişiînfuncţiedelaturacontributivăabeneficiarilordeindemnizaţie.

ColegiuldirectoraconstatatcăprinaplicareaprevederilorOUGnr.148/2005,categoriasocio‐profesionalăamagistraţilor(carevorbeneficiade indemnizaţie),acunoscutodiminuaredrasticăaveniturilorsale,iarprevederilerespectivenusuntde natură a „sprijini” familia magistratului ci, din contră, are un caracter negativasupra nivelului de trai al acestuia, iar indemnizaţia pentru creşterea copilului învârstă de până la doi ani nu îşi îndeplineşte funcţia declarată de „înlocuire avenituluisalarial”.

211

Prin efectul legii OUG nr.1448/2005 s‐a creat o situaţie dezavantajoasămagistraţilor beneficiari ai indemnizaţiei faţă de alţi beneficiari, acordareaindemnizaţieipentrucreştereacopiluluiînvârstădepânăladoianiîncuantumurileprevăzutepentrumagistraţiconstituieuntratamentdiscriminatoriu,nejustificatdeunscopobiectivşilegitim.

Prinurmare,hotărâreaColegiuluiDirectoravizatefecteleaplicăriiacestuiactnormativ,acesteefectereprezentândfaptuldiscriminatorreţinut,iarrecomandareanuavizatadoptareasaumodificareaunuiactnormativsauaunordispoziţiilegale,cisăpromovezeunproiectdeactnormativcaresăreglementezediferitcuantumulindemnizaţieipentrucreştereacopiluluiînvârstădepânăladoianişiînfuncţiedelaturacontributivăabeneficiarilordeindemnizaţie.

Potrivitart.18şi19alin.1dinOGnr.137/2000,cumodificărileşicompletărileulterioare, Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectăriiprevederilor prezentei legi în domeniul său de activitae, precum şi în ceea cepriveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sauadministrative care contravin principiului nediscriminării, elaborează şi aplicăpolitici publice în materia nediscriminării, sens în care va consulta autorităţilepublice, organizaţiile neguvernamentale, sindicatele şi alte entităţi legale careurmărescprotecţiadrepturiloromuluisaucareauunintereslegitimîncombatereadiscriminării.

De asemenea, în vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îşiexercităatribuţiileînurmătoareledomenii:a)prevenireafaptelordediscriminare;b)medierea faptelor de discriminare; c) investigarea, constatarea şi sancţionareafaptelordediscriminare; d)monitorizarea cazurilordediscriminare; e) acordareadeasistenţădespecilitatevictimelordiscriminării.

Prinurmare, în raportdeacestedispoziţii Curtea constată căprinhotărâreaatacată Consiliul nu şi‐a depăşit competenţele, aşa cum a susţinut reclamantul încerereadechemareînjudecată,exercitându‐şiatribuţiileînlimitelestabilitedelege.

Instanţade contencios administrativ în cauzade faţă trebuie să sepronunţaasupra legalităţii şi oportunităţii unor asemenea recomandări şi dacă acesterecomandări,princonţinutullorsuntdenaturăavătămaautoritateareclamantă.Or,din acest punct de vedere, se constată, în primul rând, că pârâtul nu a obligatMinisterul Justiţiei să adopte sau sămodifice un act normativ sauunele dispoziţiilegale, ci a adoptat o dispoziţie de recomandare, prin care nu creează obligaţii însarcinaacestuia,ciaconstatatosituaţiediscriminatorie,prinefectulaplicăriiuneiOrdonanţe de Urgenţă, alegând să adopte nişte îndrumări în vedereapreîntâmpinării unei situaţii discriminatorii şi a încălcării principiilor egalităţii şinediscriminăriişiacontributivităţiiînmateriaasigurărilorsociale.

Fiindvorbadeohotărârecucaracterderecomandare,desigurcăreclamantulpoate adopta orice fel de reglementare pe care o consideră corespunzătoare însensulasigurăriirespectăriiprincipiilorarătateşicucompetenţaacestuia.

Faţădeacesteconsiderente,Curtearespingeacţiuneacaneîntemeiată.

212

37. Calculul pensiei pentru persoane cu dizabilităţi. Lipsa situaţieicomparabile.Lipsătratamentdiferenţiat.SENTINŢANR.905din09.03.2008,CurteadeApelBucureşti, Secţia aVIII‐acontenciosadministrativşifiscal

Pe rol: pronunţareaasupraacţiunii în contencios administrativ formulatădereclamanta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale încontradictoriucupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Princontestaţia înregistrată ladatade26septembrie2007, reclamantaCasaNaţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat instanţei, încontradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării,anulareahotărâriinr.230/16.07.2007adoptatădepârât,princareacestadinurmăarecomandat reclamantei să elaboreze un act normativ prin care să reglementezesituaţiapersoanelorcareauungraddehandicappreexistentcalităţiideasiguratşicaresuntpensionateanteriorapariţieiLegiinr.54/1992şiLegiinr.57/1992.

Înmotivareacontestaţiei sale, reclamantaa învederat instanţei căceacareasesizatCNCDestenumitaM.E.,cares‐aconsideratînmoddiscriminatoriuexclusădelaaplicareaHGnr.1550/2004,deşi,dinoficiu,printr‐odecizieulterioarăacesteiais‐arecalculatcuantumulpensiei.

AratăcăreclamantaesteţinutăsărespectedispoziţiileHGnr.1550/2004,carestă la baza recalculării dreptului de pensie, petenta nefiind discriminată de cătrereclamantă cu ocazia recalculării drepturilor de pensie, acestea fiind stabilitepotrivitlegislaţieiînmaterie.

Pentruaneaflaîndomeniuldeaplicarealprevederilorart.2alin.1trebuiesăse refere la persoane aflate în situaţii comparabile, dar care sunt tratate în moddiferitdatorităapartenenţeilorlaunadintrecategoriileenumeratedelege.

Lamomentulactual,aratăreclamanta,încadrulaceleiaşicategoriidepersoanecugraddehandicappreexistentcalităţiideasiguratexistădouămodalităţidiferitedecalculareapensieidatorită faptuluicăsunt incidentemaimulteactenormativecare se aplică persoanelor aflate în aceeaşi situaţie: Legea nr.3/1977, Legeanr.19/2000,HGnr.1550/2004.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 10 demcembrie2007, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitatinstanţeirespingereacontestaţieicanefondată.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, pârâtul a învederat instanţei faptul căneconcodranţa dintre diferite acte normative a dus la apariţia unui vid legislativpentru categoria persoanelor care au un grad de handicap preexistent calităţii deasiguratşicareaufostpensionateînaintedeapariţialegilorspeciale,ceeaceducelaaplicareaunuitratamentdiferitpersoaneloraflateînsituaţiicomparabile.

Dinacteleşilucrăriledosarului,instanţareţineurmătoarele:Maiîntâitrebuieclarificatprezentulcadruprocesual,raportatlaîmprejurarea

căpârăulaformulatapărări(autoritateadelucrujudecat)înprivinţaprimuluipunctalhotărâriicontestate.

Înacest sens,Curteaobservă,din lecturareacontestaţiei, că reclamantanuacontestat şi punctul 1 din dispozititul hotărârii CNCD, vizând‐o pe numitaM.E., ci

213

doar reţinerea existenţei unei discriminări şi recomandarea adresatăMinisteruluiMuncii,Familiei şiSolidarităţiiSocialeşi reclamanteideaelaboraunactnormativprin care să reglementeze situaţia persoanelor care au un grad de handicappreexistent calităţii de asigurat şi care sunt pensionate anterior apariţiei Legiinr.53/1992şiLegiinr.57/1992,astfel încâtsăseasigureuntratamentegalpentrutoatepersoaneleaflateînaceastăsituaţie.

Situaţia concretă a petentei M.E. va fi folosită de instanţă, în raţionamentulcauzei, doar ca exemplu pentru facilitarea cercetării existenţei discriminării, maiales că existenţa acestei discriminări de reglementare s‐a reţinut de către CNCDporninddelasituaţiaconcretăapetentei.

Prin decizia nr.230/16.07.2007 a pârâtului Consiliul Naţional pentruCombatereaDiscriminăriiafostconstatatăexistenţaunuitratamentdiferenţiatîntrepersoanele care au grad de handicap preexistent calităţii de asigurat şi suntpensionateînconformitateculegeanr.3/1977şicelecareauungraddehandicappreexistentcalităţiideasiguratşicaresuntpensionateconformLegiinr.57/1992şiLegiinr.53/1992,respectivLegiinr.19/2000,prinHGnr.1550/2004.

În consecinţă, s‐a recomandat Ministerului Muncii, Familiei şi SolidarităţiiSociale şi reclamantei elaborarea unui act normativ care să reglementeze situaţiapersoanelorcareunungraddehandicappreexistentcalităţiideasiguratşicaresuntpensionateanteriorapariţieiLegiinr.53/1992şiLegiinr.57/1992,astfelîncâtsăseasigureuntratamentegalpentrutoatepersoaneleaflateînaceastăsituaţie.

ÎnprivinţasesizăriipetenteiM.E.,pârâtulCNCDareţinutautoritateadelucrujudecat,existândohotărâredeprimăinstanţăprincares‐arespinsacţiuneaacesteiaprivindrecalculareadrepturilordepensie.

Persoanelecuhandicapaccentuatpreexistentcalităţiideasigurat,pensionatesubimperiulşi întemeiulLegiinr.3/1997,s‐aupensionat încondiţiilegeneraledepensionareaplicabile tuturorpersoanelor,prevăzutedeacestactnormativ,deci laîmplinirea limitei de vârstă şi a stagiului de cotizare din această lege, anume înconsiderarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani femeile şi 30 de anibărbaţii.

DupăRevoluţiadindecembrie1989,Statulromânaînceputsăîşireconsiderepoziţiaînraportdepersoanelecudizabilităţişisăadoptediferiteactenormativeînvederea asigurării unei protecţii sociale speciale, corespunzător situaţiei lorspeciale.

În acest sens, a fost adoptată Legea nr.53/1992 privind protecţia specială apersoanelor handicapate, care prevede, în art. 6 lit.d) dreptul acestor persoane la„pensionarea la cerere pentru munca depusă, cu reducerea vechimii în muncă,potrivitlegii”.

Lascurttimp,afostadoptatăşiLegeanr.57/1992privindîncadrareaînmuncăa persoanelor handicapate, care prevedea, în art.11, condiţii speciale pentrupensionareapersoanelorcudizabilităţi.

Potrivitalin.1alacestuitext,„Persoanelehandicapatebeneficiază,lacerere,depensie integrală pentru limita de vârstă dacădovedesc o vechime înmuncă, dupădatahandicapului,de15anibărbaţiişide10anifemeile,încazulcelorîncadrabiliîn

214

gradulIdeinvaliditate,de20deanipentrubărbaţişi15anipentrufemei,încazulcelorîncadrabiliîngradulIIdeinvaliditate,de25deanipentrubărbaţişi20deanipentrufemei,încazulcelorîncadrabiliîngradulIIIdeinvaliditate”.

Succesiunea acestor reglementări a dus la împărţirea persoanelor cudizabilităţiîndouăcategorii:

Categoriacelorpensionaţipentrulimitădevârstă,încondiţiilelegiigenerale,recteLegeanr.3/1977,neavândalternativă.

Categoria celor pensionaţi în temeiul legilor speciale sus‐menţionate, legispeciale adoptate ca legi de protecţie specială a persoanelor cu handicap,asptectextremdeimportant,asupracăruiavomreveniîntrucâtareomarepondereîneconomiaargumentăriisoluţieiinstanţei.

Pentru asigurarea respectării principiului egalităţii statuat de Legeanr.19/2000, a fost adoptatăHGnr.1550/2004privind efectuarea operaţiunilor deevaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostulsistemalasigurărilorsocialedestatpotrivitlegislaţieianterioaredateide1aprilie2001,înconformitatecuprincipiileLegiinr.19/2000.

Fiindfoarte importanteîncauză,vomredaîn întregimeprevederileart.2dinHGnr.1550/2000:

(1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediuanual reprezintăvechimea integrală înmuncăprevăzutăde legislaţia învigoare ladatadeschideriidreptuluilapensiadecarepersoanabeneficiazăsaucareisecuvineladataînceperiioperaţiunilordeevaluare.

(2)Pentrupersoanelealecărordrepturidepensies‐audeschisanteriordateide 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr.3/a977 privind pensiile deasigurări sociale de stat şi asistenţa socială, stagiul complet de cotizare utilizat ladeterminareapunctajuluimediuanualpentrutoatecategoriiledepensiivafide20deanipentrufemeişi25deanipentrubărbaţi.

(3)Pentrupersoanelealecărordrepturidepensies‐audeschisînintervalul1iulie 1997 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinareapunctajuluimediuanualvaficelreglementatdeLegeanr.3/1977.

(4)Pentrupersoanelebeneficiaredepensii stabilite în condiţiiprevăzutedeacte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat ladeterminareapunctajuluimediuanualestevechimeaînmuncănecesarădeschideriidreptuluidepensieprevăzutădeacesteactenormative”.

Punctajulmediu anual în raport de care se stabilesc drepturile de pensie secalculează prin împărţirea numărului total de puncte la numărul de ani de stagiucompletdecotizare.

Invocata discriminare se produce atunci când, în aplicarea textelor mai susredate, pentru persoanele cu handicap pensionate în temeiul Legii nr.3/1977,numărultotaldepuncteseîmpartela25pentrufemei,respectiv30pentrubărbaţi,iar pentru persoanele cu handicap pensionate ulterior, în baza legilor speciale,numărul total de puncte se împarte la 15 pentru bărbaţi şi la 10 pentru femeileîncadrabili în gradul I de invaliditate, la 20 pentru bărbaţii şi 15 pentru femeile

215

încadrabili îngradul IIde invaliditate, respectiv la25pentrubărbaţii şi20pentrufemeileîncadrabiliîngradulIIIdeinvaliditate.

După cum se poate uşor observa, pentru persoanele din cea de‐a douacategoriesituaţiacarederivăestemaifavorabilă,obţinândunpunctajmediuanualmaimare.

Revenind,exemplificativ,lasituaţiaconcretăapetenteiM.E.,sepoateobservacă, încadrându‐se în prima categorie, prin împărţirea la 25 a numărului total depuncte,aobţinutunpunctajmediuanualde0,7868(f.75), faţăde1,31134câtar fiobţinutprinîmpărţireala15,cuconsecinţedirecteasupradrepturilordepensie.

Se pune problema de a determina dacă aceste persoane se află în situaţiicomparabile, iar în caz afirmativ dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilăpentrutratamentuldiferitconsacrat.

Mai întâi, Curtea observă că examinarea prezentei cauze în lumina Decizieinr.565/2005 a Curţii Constituţionale nu este corectă, întrucât examinarea textuluiart.47 din Legea nr.19/2000 a presupus compararea situaţiei persoanelor cuhandicappreexistentcalităţiideasiguratcuceaapersoanelorcuhandicapdobânditulterior. Înacestsens,CurteaConstituţionalăareţinutcăpentrufiecaredinacestedouăcategoriidepersoanecuhandicapexistăo formădeprotecţie specială, chiardacădiferă,unaconstândînpensionareapentrulimitădevârstă,încondiţiispeciale,cealaltăînpensionareapentruinvaliditate.

Ceea ce „ponderează” Curtea Constituţională în considerentele Decizieinr.203/2002, atunci când afirmă că „în cadrul realizării politicii în domeniulasigurărilorsocialedestatlegiuitorularedeplinăautoritatesăstabileascăperiodicnoimodalităţişicondiţiideacordareşidecalculareapensiilor...”estenuaplicareaprincipiului nondiscriminării, ci evaluareadiferitelor situaţii în determinareadacădiferite persoane se află sau nu în situaţii comparabile, precum şi evaluareacaracteruluiobiectivşirezonabiljustificatalunuieventualtratamentdiferit.

În ceea ce priveşte întrebarea dacă cele două categorii se află în situaţiicomparabile, Curtea împărtăşeşte din acest punct de vedere concluzia pârâtuluiCNCD, singurul aspect carediferenţiează aceste două categorii este reglementareadiferită a condiţiilor de pensionare în raport demomentul ieşirii la pensie, adicătocmaiaspectulinvocatcadiscriminatoriu.

Prinurmare,rămânedeverificatdacătratamentuldiferitconsacrat legislativîşiareojustificareobiectivăşirezonabilă.

În acest sens, Curtea apreciază ca foarte relevant pe de o parte faptul căpersoanele cu handicap pensioate în temeiul Legii nr.3/1997nu au avut drept deopţiune,mai exact nu au avutbeneficiul unei reglementări speciale, iarpede altăparte, aspect ce trebuie privit în corelare strânsă cu primul, faptul că acesteprevederi speciale privind drepturile de pensile ale persoanelor cu handicap suntdrepturispeciale,deprotecţieapersoanelorcuhandicap,aspectcareschimbămultdateleproblemei.

Soluţia propusă de pârât nu ar reprezenta o repensionare, nici numai esteposibil acest lucru, ci doar o recalculare a drepturilor de pensie în considerareadrepturilor speciale de protecţie specială a persoanelor cu handicap, consacrate

216

legislativînRomâniaabiaîn1992şicaretrebuiesălefieînegalămăsurăaplicabiletuturorpersoanelorcuhandicap, fieşidoar înaceastăunicămodalitateposibilă,arecalculării drepturilor de pensie în considerarea vechimii în muncă necesarăpentrudeschidereadreptuluilapensieprevăzutădelegislaţiaspecială.

Reţinând considerentele de fapt şi de drept expusemai sus, Curte apreciazădecizia pârâtului ca temeinică şi legală, astfel că – în temeiul disp.art.20 din OGnr.137/2000–varespingecanefondatăprezentacontestaţie.

Tratamentdiferenţiatînfuncţiedestareacivilă38.Discriminaredirectă.Criteriuldestarecivilă.Consimţământulexprimatlapărăsirea ţării de către un minor numai de către ambii părinţi căsătoriţireprezintăuntratamentdiferitaplicatpărinţilordivorţaţişicarenuaucopiiîncredinţaţi spre creştere şi educare, acestora nesolicitându‐li‐seconsimţământulladeplasareaminorilorînstrăinătate.SENTINŢANR.818din12.03.2008,CurteadeApelBucureşti, Secţia aVIII‐aContenciosAdministrativşiFiscal

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată dereclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Direcţia Generală deReglementări JuridiceşiContencios, încontradictoriucupârâtulConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII‐aContencios Administrativ şi Fiscal la data de 13.06.200 reclamantul MinisterulInternelor şi Reformei Administrative a solicitat în contradictoriu cu pârâtulConsiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea hotărâriinr.87/14.03.2006pronunţatădecătrepârât.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că atribuţiile pârâtului vizeazăexaminarea acelor petiţii sau sesizări care privesc încălcarea unor dispoziţiinormative,adicăactesaufaptealeunuisubiectdedreptcarevinîncontradicţiecuobligaţiileimpusedelegeîndomeniulnediscriminării.

ConformConstituţiei, singurul control la carepot fi supuse legile este cel deconstituţionalitate,exercitatdeCurteaConstituţională.

Nu există nicio dispoziţie normativă care să‐i confere CNCD dreptul de a sepronunţacuprivirelasituaţiadediscriminarecreatădeprevederileuneilegişinicidreptul de a face recomandări altor instituţii să întreprindă măsuri în sensulmodificăriiacesteia.

SinguraprevederecareconferăCNCDprerogativelegatedeprocesullegislativesteceadelaart.2alin.2 lit.b)dinHGnr.1194/2001, înbazacăreiaesteabilitatsăpropunăGuvernuluiproiectedeactenormative, îndomeniul săudeactivitate,daraceastanu înseamnăcăpoate instituioobligaţie în sarcinaaltei instituţii dea luamăsurilenecesare învedereaeliminăriiunorprevederi legalepecare leconsiderădiscriminatorii.

Unalt temeidedrept invocatdeCNCD lapronunţareahotărârii îl constituieart.3 alin.2 din HG nr.1994/2001, care prevede atribuţiile Colegiului Director al

217

CNCD.Conformacestui textnormativ,ColegiulDirector are rolulde aoferi sprijinpreşedintelui CNCD „în domeniul constatării şi al sancţionării faptelor dediscriminare”.

Însă, situaţiacarea făcutobiectulanalizeiColegiuluiDirectoralpârâtuluinupriveşte fapte de discriminare, ci este o situaţie creată prin intrarea în vigoare aunorprevederilegale.

Înceeacepriveştetemeiniciahotărâriiatacate,reclamantularatăcănuafostîncălcat principiul nediscriminării, întrucât egalitatea nu înseamnă uniformitate,astfel încât la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţiidiferite,tratamentuljuridicnupoatefidecâtdiferit.

HotărâreaCNCDesteadoptatăcaurmareaunuiraţionamentgreşitcarearelabază compararea unei situaţii de fapt particularizate, cea care caracterizează pepărintelecaretrecefrontieraîmpreunăcucopilulsăuşiestedivorţat,cuosituaţiededrept,situaţiajuridicăapărinţilor,luaţiîmpreună,căsătoriţi.

ÎncuprinsulhotărâriiatacatesefacereferirelaocauzăsoluţionatădeCEDO,dar hotărârea pronunţată în cauza respectivă nu are nicio relevanţă în raport cusituaţia expusă în cuprinsul petiţiei analizate de CNCD, iar CNCD s‐a rezumat la arelua susţinerile petentului cu privire la cuprinsul respectivei hotărâri, fără a‐iverifica conţinutul şi incidenţa în soluţionarea petiţiei cu care fusese sesizat.HotărâreaCEDOinvocatăpriveşteînprincipalstabilireafiliaţieifaţădemamăaunuicopildinafaracăsătorieişinusituaţiapărinteluicăruianui‐afostîncredinţatcopilulcaurmareadesfaceriicăsătoriei.

Există o cauză justificată şi obiectivă ca părintele căruia i s‐a încredinţatcopilulprinhotărârejudecătoreascăsăpoatăsăsedeplasezeîmpreunăcuacestaşisătreacăfrontiereprezentândhotărâreajudecătorească.

Această cauză este una complexă şi constă în respectarea hotărârilorjudecătoreşti definitive şi irevocabile, adică a principiului certitudinii juridice;respectarea şi asigurarea exercitării drepturilor părintelui căruia i s‐a încredinţacopilulminor; stabilireaunorproceduri lesnicioasede trecerea frontiereide stat.CEDO a decis în mod corect că dacă textul art.14 din Convenţia pentru apărareadrepturiloromuluişialibertăţilorfundamentaleoferăoprotecţieîmpotrivaoricăreidiscriminăriînexerciţiuldrepturilorşialibertăţilorpecareConvenţialegarantează,oricediferenţădetratamentnusemnifică,înmodautomat,încălcareasa.

Reclamantaa solicitat, în temeiuldispoziţiilorart.15dinLegeanr.554/2004,suspendarea executării actului administrativ contestat, până la soluţionareadefinitivă şi irevocabilă a cauzei, susţinându‐se că în speţă este vizat un interespublic major, iar punerea sa în executare este de natură a perturba gravfuncţionareaunuiserviciupublicdeimportanţănaţională.

ÎncauzăaufostformulatecererideintervenţieîninteresulpârâtuluidecătreR.R. şi D.A., precum şi cerere de intervenţie în interesul reclamantului de cătreInspectoratulGeneralalPoliţieideFrontieră.

Prin cererea de intervenţie accesorie formulată de către R.R. s‐au susţinuturmătoarele:

218

Noua situaţie creată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.248/2005coroboratăcuscoaterea ilegalădin ţarăa fiicei saleminorepentruadouaoară, ladatade2.02.2006,cu încălcareadreptuluisăude legăturipersonalecuminora,audeterminat CEDO de la Strasbourg să admită în regim de urgenţă plângereaformulatăşi,înconsecinţă,CEDOatrimisGuvernuluiRomânieioscrisoarepentrua‐şiprezentaobservaţiilepânăladatade1.08.2006,cauzafiindînprezentîncursdesoluţionare.

Se susţine căRomânia este unadintre singurele ţări dinEuropa în caremaiexistăuntratamentputernicdiferenţiatalpărinţilorînfuncţiedestarealorcivilă.

Sesusţinecăhotărâreanr.87/14.02.206pronunţatădepârâtestelegală,fiindadoptatălasesizareasadirectă.

Intervenientul D.A. a arătat că justifică interesul în promovarea cererii princalitatea sa de părinte divorţat căruia nu i s‐a încredinţat copilul spre creştere şieducare. Fosta soţie împreună cu copilul minor, fără acordul său, şi‐au stabilitpermanentdomiciliulînMareaBritanie,fiindu‐iîncălcat,prinacestdemers,dreptullegitimcatatădeavegheaasupracreşterii,educării,pregătiriicopiluluisău.

În condiţiile în care prevederile Legii nr.248/2005 privind regimul libereicirculaţiiacetăţenilorromâniînstrăinătateîmpreunăcuunuldintrepărinţi,fărăa‐ifinecesarădeclaraţiaacorduluiexpresalceluilaltpărinte,cidoarpebazahotărâriijudecătoreşti definitive şi irevocabile prin care minorul i‐a fost încredinţat, sesusţine că se creează o situaţie vădit defavorabilă şi discriminatorie în ceea ce îipriveştepepărinţiidivorţaţicarenuauobţinutcustodiacopilului.Aceastadeoareceîn cazul părinţilor nedivorţaţi, o asemenea permisivitate nu este consideratăacceptabilă.

InspectoratulGeneralalPoliţieideFrontierăasusţinutcăinteresulformulăriicererii de intervenţie rezidă din faptul că este autoritatea administrativă abilitatăprin lege să aplice prevederile considerate discriminatorii şi pentru că pe rolulinstanţelordejudecatăseaflălitigiulîntreaceastăinstituţieşiintervenientulR.R.încare acesta invocă drept temei legal al pretenţiilor sale hotărârea constestată încauză.

Curtea Constituţională anterior emiterii hotărârii contestate în prezentuldosar, s‐a pronunţat prin decizia nr.271/20.04.2005, definitivă şi obligatorie,publicată în Monitorul Oficial Partea I‐a nr.417/18.05.2005, în sensul contestăriifaptuluicăprevederileart.30alin.1dinLegeanr.248/2005privindregimul libereicirculaţiiacetăţinilorromâniînstrăinătatesuntconstituţionale.

De asemenea, pârâtul CNCD a formulat întâmpinare, solicitând respingereaplângeriiformulatedecătrereclamantăcafiindneîntemeiată.Searată,înesenţă,cărespectivul consimţământ exprimat la părăsirea ţării de către unminor numai decătre ambii părinţi căsătoriţi reprezintă un tratament diferit aplicat părinţilordivorţaţi şi care nu au copii încredinţaţi spre creştere şi educare, acestoranesolicitându‐li‐seconsimţămâmtulladeplasareaminorilorînstrăinătate.

PrinîncheiereadelaLg.9/199802.2007,CurteaaadmiscerereadesesizareaCurţiiConstituţionalecuexcepţiadeneconstituţionalitateinvocatădeinterveninetulR.R.şiadispussuspendareasoluţionăriicauzeipeperioadasoluţionăriiexcepţieide

219

neconstituţionalitate în baza dispoziţiilor art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992republicată.

CurteaConstituţionalăarespinsexcepţiadeneconstituţionalitate invocată încauzăprindecizienr.974/6.11.2007.

Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei, în raport de susţinerilepărţilor şi de dispoziţiile legale incidente speţei, Curtea reţine că acţiunea esteneîntemeiatăpentruurmătoareleconsiderente:

CNCD, în conformitate cuprevederile art.2 alin.1 lit.d) dinHGnr.1194/2001privindorganizareaşifuncţionareaCNCD,precumşiart.19dinOGnr.137/2000,cutoatecompletărileşimodificărileulterioare, s‐apronunţatcuprivire laefectelecucaracterdiscriminatoriucreateprinaplicareadispoziţiilorart.30alin.1lit.cdinlegeanr.248/2005.

Ca urmare, nu se poate reţine susţinerea reclamantului şi a intervenientuluiaccesoriu în favoarea acestuia, în sensul că prin adoptarea hotărârii contestatepârâtul şi‐a încălcat atribuţiile, acesta neputând adopta o hotărâre cu privire la osituaţiadediscriminarecreatădeprevederileuneilegi.

Dineconomiadispoziţiilorart.2alin.1lit.d)dinHGnr.1994/2001şiart.19dinOG 137/2000, Curtea reţine că pârâtul este responsabil cu aplicarea şi controlulrespectării prevederilor legii în domeniul său de activitate, precum şi în ceea cepriveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sauadministrative care contravin principiului nediscriminării, în acest sens putândprimipetiţiişisesizăriprivindîncălcareadispoziţiilornormative,precumşisituaţiidediscriminareexistenteînactenormative.

Faţă de aceste dispoziţii legale, Curtea reţine că activitatea pârâtului sesituează în materia nediscriminării şi nu se poate suprapune cu activitatea decontrolalconstituţionalităţiilegilorexercitatădecătreCurteaConstituţională.

Împrejurarea că, prin decizia nr.972/6.11.2007 Curtea Constituţională arespins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.17 alin.1 lit. a şi b) şiart.30alin.1 lit. c şid), alin.3 lit.b)dinLegeanr.248/2005privind regimul libereicirculaţii a cetăţenilor români în străinătate, nu poate conduce la concluzia „deplano” că dispoziţiile legale respective nu au caracter discriminatoriu, întrucâtcaracterul discriminatoriu trebuie apreciat în raport de dispoziţiile art.2 din OGnr.137/2000 şi de dispoziţiile cuprinse în convenţiile şi tratatele internaţionale,respectiv CEDO, cât şi Convenţia de la Haga, asupra aspectelor civile ale răpiriiinternaţionaledecopii.

Hotărâreacontestatăestelegalăsubacestaspect,câtşisubaspectullegalităţiişi al temeiniciei constatărilor pârâtului în privinţa caracterului discriminatoriu aldispoziţiilorart.30alin.1lit.c)dinLegeanr.248/2005.

Conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionareatuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare,constituiediscriminare„oricedeosebire,excludere,restricţiesaupreferinţă,pebazăde rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,precumşioricealtcriteriucarearecascop

220

sauefectrestrângerea,înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiide egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilorrecunoscutedelege,îndomeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomenii ale vieţii publice”, iar alin.2 prevede că „sunt discriminatorii prevederile,criteriilesaupracticileaparentneutrefaţădealtepersoane,înafaracazuluiîncareacesteprevederi,criteriisaupracticisuntjustificateobiectivdeunscoplegitim,iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateşinecesare”.

Dispoziţiile art.30 alin.1 lit.c) din Legea nr.248/2005 privind regimul libereicirculaţii a cetăţenilor români în străinătate creează o situaţie de discriminare,făcând diferenţă între statutul părinţilor minorului la momentul în care minorulcălătoreşte în străinătate. Colegiul a reţinut că în mod corect scopul nesolicităriiconsimţământului părintelui care nu beneficiază de încredinţarea copilului esteacela de a simplifica anumite proceduri, însă metodele de atingere a acesteiprevederinusuntadecvate,conducândlaosituaţiediscriminatorie.

Din acest punct de vedere susţinerile reclamantului în sensul că în speţă nuexistă „categoria defavorizată” de care face vorbire dispoziţia art.2 alin.1 din OGnr.137/2000nupotfireţinute.

Astfel, art.18 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovareadreptuluicopiluluiprevedecădeplasareacopiilorînstrăinătateşiînţarăsefacecuacordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri cu privire la exprimarea acestui acordfiinddecompetenţainstanţeijudecătoreşti,întimpdedispoziţiileart.30alin.1lit.c)din Legea nr.248/2005 permit ieşirea din ţară a cetăţenilor români minori dacăpărinteleînsoţitorfacedovadafaptuluicăminoruli‐afostîncredinţatprinhotărârejudecătorească.

Acestedinurmădispoziţiilegalesuntîndezacordcudispoziţiileart.3alin.3şiart.97dinCodulfamiliei,careprevădcăpărinteledivorţat,căruianuis‐aîncredinţatcopilul,păstreazădreptuldeaavealegăturipersonalecuacesta,dreptuldeavegheala creşterea, învăţătura, educarea şi pregătirea profesională; ambii părinţi avândaceleaşi drepturi şi îndatoriri indiferent dacă sunt din căsătorie, sau din afaracăsătorieisauînfiaţi,creândpremiseleuneisituaţiidediscriminare.

ÎnacestsensesteşipracticaCEDOcuprivirelanoţiuneade„viaţădefamilie”,stipulându‐secăîncădinmomentulnaşteriiîntrecopilşipărinţiisăiexistăoastfelderelaţiecareexistăindiferentdacăpărinţiimaitrăiescsaunuîmpreună.

Aşadar, consimţământulexprimat lapărăsirea ţăriide cătreunminornumaide către ambii părinţi căsătoriţi reprezintă un tratament diferit aplicat părinţilordivorţaţi şi care nu au copii încredinţaţi spre creştere şi educare, acestoranesolicitându‐li‐seconsimţământulladeplasareaminorilorînstrăinătate.

Lipsaconsimţământuluipărinteluicăruianuis‐aîncredinţatminorulîncalcăşidispoziţiile art.5 lit.b) din Convenţia de la Haga ce definesc dreptul de vizitare caincluzând dreptul de a duce copilul pentru o perioadă limitată de timp în alt locdecâtcelalreşedinţeisaleobişnuite.

Faţă de aceste aspecte, Curtea reţine că hotărârea nr.87/14.03.2006pronunţatădepârâtestelegalăşitemeinică,urmândcaacţiuneaformulatăîncauzăsăfierespinsăcaneîntemeiată.

221

Înbazadispoziţiilorart.55codpr.civ.,pentruaceleaşiargumentedefaptşidedrept ca şi cele expuse mai sus, Curtea admite cererile de intervenţie accesorieformulatedeintervenienţiiR.R.şiD.A.şirespingecerereadeintervenţieîninteresulreclamantului formulată de intervenientul Inspectoratul General al Poliţiei deFrontieră.

222

ORDONANŢAGUVERNULUInr.137/2000*privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare1*

* Republicată în temeiul art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2013 pentru modificarea sicompletarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor dediscriminare,publicatăînMonitorulOficialalRomâniei,ParteaI,nr.183din2aprilie2013,aprobatăcumodificăriși completări prin Legea nr. 189/2013, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 27 iunie2013,dându‐setexteloronouănumerotare.Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8februarie2007şiulterioramaifostmodificatășicompletatăprin:‐Ordonanțadeurgență aGuvernului nr. 75/2008privind stabilireademăsuri pentru soluționarea unor aspectefinanciareînsistemuljustiției,aprobatăcumodificărișicompletăriprinLegeanr.76/2009,publicatăînMonitorulOficialalRomâniei,ParteaI,nr.231din8aprilie2009;‐ Legeanr. 61/2013pentrumodificareaOrdonanțeiGuvernului nr. 137/2000privindprevenirea și sancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialalRomâniei,ParteaI,nr.158din25martie2013;‐ Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2013, pentrumodificarea si completareaOrdonanței Guvernului nr.137/2000privindprevenireașisancționareatuturorformelordediscriminare,aprobatăcumodificărișicompletăriprinLegeanr.189/2013,publicatăînMonitorulOficialalRomâniei,ParteaI,nr.380din27iunie2013.**PrinDeciziaCurţiiConstituţionalenr.1.325din4decembrie2008referitoarelaexcepțiadeneconstituționalitatea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor dediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.872din23decembrie2008s‐aconstatatcădispoziţiileOrdonanţeiGuvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare suntneconstituţionaleînmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăleînlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.*** Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 818 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate aprevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea șisancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.537din16iulie2008,s‐aconstatatcăprevederileart.1,art.2alin.(3)şiart.27alin.(1)dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,suntneconstituţionale,înmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăleînlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.‐ Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 819 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate aprevederilor art. 1, art. 2 alin. (1)‐(3), art. 6 și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privindprevenireașisancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.537din16iulie2008,s‐aconstatatcăprevederileart.1,art.2alin.(3)şiart.27alin.(1)dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,suntneconstituţionale,înmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăle înlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.‐ Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 3 iulie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate aprevederilorart.1,art.2alin.(3)șiart.27alin.(1)dinOrdonanțaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireașisancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.537din16iulie2008,s‐aconstatatcăprevederileart.1,art.2alin.(3)şiart.27alin.(1)dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,suntneconstituţionale,înmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăleînlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.‐ Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 821 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate aprevederilorart.1,art.2alin.(1),(3)și(11)șiart.27dinOrdonanțaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireașisancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.537din16iulie2008,s‐aconstatatcăprevederileart.1,art.2alin.(3)şiart.27alin.(1)dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,suntneconstituţionale,înmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăleînlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.

223

CAPITOLULIPrincipiişidefiniţii

Art.1***.‐(1)ÎnRomânia,statdedrept,democraticşisocial,demnitateaomului,

drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umanereprezintăvalorisupremeşisuntgarantatedelege.

(2)Principiulegalităţii întrecetăţeni,alexcluderiiprivilegiilorşidiscriminăriisuntgarantateînspecialînexercitareaurmătoarelordrepturi:

a)dreptullauntratamentegalînfaţainstanţelorjudecătoreştişiaoricăruialtorganjurisdicţional;

b)dreptul lasecuritateapersoaneişi laobţinereaprotecţieistatului împotrivaviolenţelorsaumaltratărilordinparteaoricăruiindivid,grupsauinstituţie;

c) drepturile politice, şi anumedrepturile electorale, dreptul de a participa laviaţapublicăşideaaveaacceslafuncţiişidemnităţipublice;

d)drepturilecivile,înspecial:(i)dreptullaliberacirculaţieşilaalegereareşedinţei;(ii)dreptuldeapărăsiţaraşideaseîntoarceînţară;(iii)dreptuldeaobţineşidearenunţalacetăţeniaromână;(iv)dreptuldeasecăsătorişidea‐şialegepartenerul;(v)dreptuldeproprietate;(vi)dreptullamoştenire;(vii)dreptullalibertateadegândire,conştiinţăşireligie;(viii)dreptullalibertateadeopinieşideexprimare;(ix)dreptullalibertateadeîntrunireşideasociere;(x)dreptuldepetiţionare;

e)drepturileeconomice,socialeşiculturale,înspecial:(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă

echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egalpentrumuncăegală,laoremuneraţieechitabilăşisatisfăcătoare;

(ii)dreptuldeaînfiinţasindicateşideaseafiliaunorsindicate;(iii)dreptullalocuinţă;(iv)dreptullasănătate,laîngrijiremedicală,lasecuritatesocialăşilaserviciisociale;(v)dreptullaeducaţieşilapregătireprofesională;(vi) dreptul de a lua parte, în condiţii de egalitate, la activităţi culturale şisportive;

f)dreptuldeacceslatoatelocurileşiserviciiledestinatefolosinţeipublice.(3) Exercitarea drepturilor enunţate în cuprinsul prezentului articol priveşte

persoaneleaflateînsituaţiicomparabile.(4) Orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să respecte principiile

enunţatelaalin.(2).Art. 2. ‐ (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice

deosebire,excludere, restricţiesaupreferinţă,pebazăderasă,naţionalitate,etnie,limbă,religie,categoriesocială,convingeri,sex,orientaresexuală,vârstă,handicap,boalăcronicănecontagioasă,infectareHIV,apartenenţălaocategoriedefavorizată,

224

precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii,folosinţeisauexercitării,încondiţiideegalitate,adrepturiloromuluişi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniulpolitic,economic,socialşiculturalsauînoricealtedomeniialevieţiipublice.

(2)Dispoziţiadeadiscriminapersoanelepeoricaredintretemeiurileprevăzutelaalin.(1)esteconsideratădiscriminareînînţelesulprezenteiordonanţe.

(3)2 Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriilesau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe bazacriteriilorprevăzutelaalin.(1),faţădealtepersoane,înafaracazuluiîncareacesteprevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iarmetodeledeatingereaaceluiscopsuntadecvateşinecesare.

(4)Oricecomportamentactivoripasivcare,prinefectelepecarelegenerează,favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust saudegradantopersoană,ungrupdepersoanesauocomunitatefaţădealtepersoane,grupuridepersoanesau comunităţi atrage răspundereacontravenţională conformprezenteiordonanţe,dacănuintrăsubincidenţalegiipenale.

(5)Constituiehărţuireşisesancţioneazăcontravenţionaloricecomportamentpe criteriude rasă,naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri,gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap,statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadruintimidant,ostil,degradantoriofensiv.

2Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 818 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate aprevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea șisancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.537din16iulie2008,s‐aconstatatcăprevederileart.1,art.2alin.(3)şiart.27alin.(1)dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,suntneconstituţionale,înmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăleînlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.‐ Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 819 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate aprevederilor art. 1, art. 2 alin. (1)‐(3), art. 6 și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privindprevenireașisancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.537din16iulie2008,s‐aconstatatcăprevederileart.1,art.2alin.(3)şiart.27alin.(1)dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,suntneconstituţionale,înmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăle înlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.‐ Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 3 iulie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate aprevederilorart.1,art.2alin.(3)șiart.27alin.(1)dinOrdonanțaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireașisancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.537din16iulie2008,s‐aconstatatcăprevederileart.1,art.2alin.(3)şiart.27alin.(1)dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,suntneconstituţionale,înmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăleînlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.‐ Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 821 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate aprevederilorart.1,art.2alin.(1),(3)și(11)șiart.27dinOrdonanțaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireașisancționareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.537din16iulie2008,s‐aconstatatcăprevederileart.1,art.2alin.(3)şiart.27alin.(1)dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,republicată,suntneconstituţionale,înmăsuraîncaredinacesteasedesprindeînţelesulcăinstanţelejudecătoreştiaucompetenţasăanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,şisăleînlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.

225

(6)Oricedeosebire,excludere,restricţiesaupreferinţăbazatăpedouăsaumaimulte criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanţă agravantă la stabilirearăspunderiicontravenţionaledacăunasaumaimultedintrecomponenteleacesteianuintrăsubincidenţalegiipenale.

(7)Constituievictimizareşisesancţioneazăcontravenţionalconformprezenteiordonanţe orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune înjustiţiecuprivirelaîncălcareaprincipiuluitratamentuluiegalşialnediscriminării.

(8)Prevederileprezenteiordonanţenupotfiinterpretateînsensulrestrângeriidreptuluilaliberaexprimare,adreptuluilaopinieşiadreptuluilainformaţie.

(9)Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de dreptprivat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi,vizândasigurareadezvoltării lor fireşti şi realizareaefectivăaegalităţiideşanseaacestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi,precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nuconstituiediscriminareînsensulprezenteiordonanţe.

(10) În înţelesul prezentei ordonanţe, eliminarea tuturor formelor dediscriminareserealizeazăprin:

a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsurispeciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelordefavorizatecarenusebucurădeegalitateaşanselor;

b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urmasăvârşiriiunoracte/faptedediscriminare;

c)sancţionareacomportamentuluidiscriminatoriuprevăzutîndispoziţiilealin.(1)‐(7).

(11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1) ‐ (7) atragerăspundereacivilă,contravenţionalăsaupenală,dupăcaz,încondiţiilelegii.

Art.3.‐Dispoziţiileprezenteiordonanţeseaplicătuturorpersoanelorfizicesaujuridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea cepriveşte:

a)condiţiiledeîncadrareînmuncă,criteriileşicondiţiilederecrutare,selectareşi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şiperfecţionareprofesională;

b)protecţiaşisecuritateasocială;c)serviciilepublicesaualteservicii,accesullabunurişifacilităţi;d)sistemuleducaţional;e)asigurarealibertăţiidecirculaţie;f)asigurarealiniştiişiordiniipublice;g)altedomeniialevieţiisociale.Art. 4. ‐ În înţelesul prezentei ordonanţe, categorie defavorizată este acea

categorie de persoane care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cumajoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie seconfruntăcuuncomportamentderespingereşimarginalizare.

Art. 5. ‐ Diferenţa de tratament bazată pe o caracteristică legată de criteriileprevăzutelaart.2alin.(1)nuconstituiediscriminareatuncicând,întemeiulnaturiiactivităţilor ocupaţionale sau al contextului în care acestea se desfăşoară, oasemeneacaracteristicăreprezintăocerinţăprofesionalărealăşideterminantă,cucondiţiacaobiectivulsăfielegitimşicerinţaproporţională.

226

CAPITOLULII

Dispoziţiispeciale

SECŢIUNEAIEgalitateaînactivitateaeconomicăşiînmateriedeangajareşiprofesie

Art. 6. ‐ Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea

participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercităriilibereauneiprofesiideapartenenţasalaoanumitărasă,naţionalitate,etnie,religie,categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală, devârstasaudeapartenenţasalaocategoriedefavorizată.

Art. 7. ‐ Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminareaunei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii,religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauzaconvingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într‐un raport demuncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege,manifestată înurmătoareledomenii:

a)încheierea,suspendarea,modificareasauîncetarearaportuluidemuncă;b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncă sau a

salariului;c)acordareaaltordrepturisocialedecâtcelereprezentândsalariul;d)formarea,perfecţionarea,reconversiaşipromovareaprofesională;e)aplicareamăsurilordisciplinare;f)dreptuldeaderarelasindicatşiaccesullafacilităţileacordatedeacesta;g)oricealtecondiţiideprestareamuncii,potrivitlegislaţieiînvigoare.Art.8.‐(1)Constituiecontravenţie,conformprezenteiordonanţe,refuzulunei

persoane fizice sau juridice de a angaja în muncă o persoană pentru motivul căaceasta aparţineunei anumite rase,naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sauuneicategoriidefavorizateoridincauzaconvingerilor,vârstei,sexuluisauorientăriisexualeaacesteia,cuexcepţiacazurilorprevăzutedelege.

(2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionareaocupării unui post prin anunţ sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantulacestuia,deapartenenţalaoanumitărasă,naţionalitate,etnie,religie,categoriesocialăsaulaocategoriedefavorizată,devârsta,desexulsauorientareasexuală,respectivdeconvingerilecandidaţilor,cuexcepţiasituaţieiprevăzutelaart.2alin.(9).

(3)Persoanelefiziceşijuridicecuatribuţiiînmediereaşirepartizareaînmuncăvoraplicauntratamentegaltuturorceloraflaţiîncăutareaunuilocdemuncă,vorasiguratuturorpersoaneloraflateîncăutareaunuilocdemuncăaccesulliberşiegalla consultarea cererii şi ofertei de pe piaţa muncii, la consultanţa cu privire laposibilităţiledeocupareaunui locdemuncăşideobţinereaunei calificări şivorrefuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaţilor. Angajatorii vor asiguraconfidenţialitatea datelor privitoare la rasa, naţionalitatea, etnia, religia, sexul,

227

orientareasexualăsauaaltordatecucaracterprivatcareprivescpersoaneleaflateîncăutareaunuilocdemuncă.

Art. 9. ‐ Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminareaangajaţilor de către angajatori, în raport cu prestaţiile sociale acordate, din cauzaapartenenţei angajaţilor la o anumită rasă, naţionalitate, origine etnică, religie,categorie socială sau la o categorie defavorizată ori pe baza vârstei, sexului,orientăriisexualesauconvingerilorpromovatedeei.

SECŢIUNEAaII‐aAccesullaserviciilepubliceadministrativeşijuridice,desănătate,laalte

servicii,bunurişifacilităţi

Art.10. ‐Constituiecontravenţie, conformprezenteiordonanţe,dacă faptanuintrăsub incidenţa legiipenale,discriminareauneipersoane fizice,aunuigrupdepersoane din cauza apartenenţei acestora ori a persoanelor care administreazăpersoanajuridicălaoanumitărasă,naţionalitate,etnie,religie,categoriesocialăsaula o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sauorientăriisexualeapersoanelorîncauzăprin:

a)refuzareaacordăriiserviciilorpubliceadministrativeşijuridice;b)refuzareaaccesuluiuneipersoanesauunuigrupdepersoanelaserviciilede

sănătatepublică ‐ alegereamediculuide familie, asistenţămedicală, asigurăriledesănătate,serviciiledeurgenţăsaualteserviciidesănătate;

c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaţie delocuinţă;

d)refuzuldeaacordauncreditbancarsaudeaîncheiaoricealttipdecontract;e) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile

oferitedeteatre,cinematografe,biblioteci,muzeeşiexpoziţii;f)refuzulaccesuluiuneipersoanesauunuigrupdepersoanelaserviciileoferite

demagazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci saude orice alţi prestatori deservicii,indiferentdacăsuntînproprietateprivatăoripublică;

g) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciileoferite de companiile de transport în comun ‐ prin avion, vapor, tren, metrou,autobuz,troleibuz,tramvai,taxisauprinaltemijloace;

h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unordrepturisaufacilităţi.

SECŢIUNEAaIII‐aAccesullaeducaţie

Art. 11. ‐ (1) Constituie contravenţie, conformprezentei ordonanţe, refuzarea

accesuluiuneipersoanesauunuigrupdepersoane lasistemuldeeducaţiedestatsauprivat,laoriceformă,gradşinivel,dincauzaapartenenţeiacestoralaoanumitărasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată,respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale apersoanelorîncauză.

228

(2) Prevederile alin. (1) se aplică tuturor fazelor sau etapelor din sistemuleducaţional, inclusiv la admiterea sau la înscrierea în unităţile ori instituţiile deînvăţământşilaevaluareaoriexaminareacunoştinţelor.

(3) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, solicitarea unordeclaraţiidoveditoarealeapartenenţeiaceleipersoanesauaceluigruplaoanumităetnie, care să condiţioneze accesul unei persoane sau unui grup de persoane laeducaţie în limbamaternă. Excepţie face situaţia în care în învăţământul liceal şiuniversitar candidaţii concurează pe locuri special acordate pentru o anumităminoritate şi se impune dovedirea, printr‐un act din partea unei organizaţii legalconstituiteaminorităţiirespective,aapartenenţeilaaceastăminoritate.

(4) Prevederile alin. (1)‐(3) nu pot fi interpretate în sensul restrângeriidreptuluiunităţiioriinstituţieideînvăţământdearefuzaînscriereasauadmitereaunei persoane ale cărei cunoştinţe ori rezultate anterioare nu corespundstandardelor sau condiţiilor de înscriere cerute pentru accesul în instituţiarespectivă, atât timp cât refuzul nu este determinat de apartenenţa persoanei încauză la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la ocategorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sauorientăriisexualeaacesteia.

(5) Prevederile alin. (1) şi (2) nu pot fi interpretate în sensul restrângeriidreptuluiunităţiioriinstituţieideînvăţământpentrupregătireapersonaluluidecultde a refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespundecondiţiilorstabilitepentruaccesulîninstituţiarespectivă.

(6) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice îngrădiri pecriterii de apartenenţă la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categoriesocială sau la o categorie defavorizată în procesul de înfiinţare şi de acreditare ainstituţiilordeînvăţământînfiinţateîncadrullegislativînvigoare.

SECŢIUNEAaIV‐aLibertateadecirculaţie,dreptullaliberaalegereadomiciliuluişiaccesulîn

locurilepublice

Art. 12. ‐ (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, oriceacţiuniconstândînameninţări,constrângeri,folosireaforţeisauoricealtemijloacede asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificăriicompoziţieietnice,rasialesausocialeauneizoneaţăriisauauneilocalităţi.

(2)Constituiecontravenţie,conformprezenteiordonanţe,oricecomportamentconstând în determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în îngreunareacondiţiilor de viaţă şi de trai cu scopul de a se ajunge la renunţarea la domiciliultradiţionalaluneipersoanesaualunuigrupdepersoaneaparţinânduneianumiterase, naţionalităţi, etnii sau religii, respectiv al unei comunităţi, fără acordulacestora. Constituie o încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe atât obligareaunuigrupdepersoaneaflateînminoritatedeapărăsilocalitatea,ariasauzoneleîncarelocuieşte,câtşiobligareaunuigrupdepersoaneaparţinândmajorităţiidease

229

stabili în localităţi, arii sau zone locuite de o populaţie aparţinând minorităţilornaţionale.

Art. 13. ‐ Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, oricecomportamentcarearecascopmutareasaualungareauneipersoanesauunuigrupdepersoanedintr‐uncartiersaudintr‐unimobildincauzaapartenenţeiacestoralao anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categoriedefavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientăriisexualeapersoanelorîncauză.

Art. 14. ‐ Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, interzicereaaccesuluiuneipersoanesaualunuigrupdepersoane în locurilepublicedincauzaapartenenţeiacestoralaoanumitărasă,naţionalitate,etnie,religie,categoriesocialăsaulaocategoriedefavorizată,respectivdincauzaconvingerilor,vârstei,sexuluisauorientăriisexualeapersoanelorîncauză.

SECŢIUNEAaV‐aDreptullademnitateapersonală

Art.15. ‐Constituiecontravenţie, conformprezenteiordonanţe,dacă faptanu

intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, avândcaracterdepropagandănaţionalist‐şovină,deinstigarelaurărasialăsaunaţională,oriacelcomportamentcarearecascopsauvizeazăatingereademnităţiioricreareaunei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare,îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şilegat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie,categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sauorientareasexualăaacestuia.

SECŢIUNEAaVI‐aConsiliulNaţionalpentruCombatereaDiscriminării

Art. 16. ‐ Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în

continuareConsiliul,esteautoritateadestatîndomeniuldiscriminării,autonomă,cupersonalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant alrespectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţiainternăînvigoareşicudocumenteleinternaţionalelacareRomâniaesteparte.

Art. 17. ‐ În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul îşi desfăşoară activitatea înmod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată de către alteinstituţiioriautorităţipublice.

Art. 18. ‐ (1) Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectăriiprevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea cepriveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sauadministrativecarecontravinprincipiuluinediscriminării.

230

(2)Consiliulelaboreazăşiaplicăpoliticipublice înmaterianediscriminării. Înacest sens, Consiliul va consulta autorităţile publice, organizaţiileneguvernamentale, sindicatele şi alte entităţi legale care urmăresc protecţiadrepturiloromuluisaucareauunintereslegitimîncombatereadiscriminării.

Art. 19. ‐ (1) În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îşiexercităatribuţiileînurmătoareledomenii:

a)prevenireafaptelordediscriminare;b)mediereafaptelordediscriminare;c)investigarea,constatareaşisancţionareafaptelordediscriminare;d)monitorizareacazurilordediscriminare;e)acordareadeasistenţădespecialitatevictimelordiscriminării.(2) Consiliul îşi exercită competenţele la sesizarea unei persoane fizice sau

juridiceoridinoficiu.Art.20. ‐(1)PersoanacareseconsiderădiscriminatăpoatesesizaConsiliul în

termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să iacunoştinţădesăvârşireaei.

(2)ConsiliulsoluţioneazăsesizareaprinhotărâreaColegiuluidirectorprevăzutlaart.23alin.(1).

(3)3 Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se considerădiscriminatăaredreptulsăsoliciteînlăturareaconsecinţelorfaptelordiscriminatoriişirestabilireasituaţieianterioarediscriminării.

(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatăriiexistenţeidiscriminării, cu citareaobligatorieapărţilor.Citarea sepoate faceprinoricemijloccareasigurăconfirmareaprimirii.Neprezentareapărţilornuîmpiedicăsoluţionareasesizării.

(5) Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăşoară lasediulinstituţieisauînaltlocstabilitdeacesta.

(6) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumatăexistenţauneidiscriminăridirectesauindirecte, iarpersoaneiîmpotrivacăreias‐aformulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare aprincipiuluiegalităţiidetratament.ÎnfaţaColegiuluidirectorsepoateinvocaoricemijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale,inclusivînregistrăriaudioşivideosaudatestatistice.

(7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă întermende90dezilede ladatasesizăriişicuprinde:numelemembrilorColegiuluidirectorcareauemishotărârea,numele,domiciliulsaureşedinţapărţilor,obiectulsesizăriişisusţinerilepărţilor,descriereafapteidediscriminare,motiveledefaptşi

3PrinDeciziaCurțiiConstituționalenr.997din7octombrie2008referitoarelaexcepțiadeneconstituționalitateadispozițiilorart.20dinOrdonanţaGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşisancţionareatuturorformelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialnr.774din18noiembrie2008,s‐aconstatatcădispozițiileart.20alin.(3) dinOrdonanțaGuvernului nr. 137/2000privindprevenirea și sancționarea tuturor formelor dediscriminaresunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentruCombatereaDiscriminăriicompetențaca,încadrulactivitățiisalejurisdicționale,săanulezeorisărefuzeaplicareaunoractenormativecuputeredelege,considerândcăsuntdiscriminatorii,șisăleînlocuiascăcunormecreatepecalejudiciarăsaucuprevedericuprinseînalteactenormative.

231

de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director,modalitatea de plată aamenzii,dacăestecazul,caleadeatacşitermenulîncareaceastasepoateexercita.

(8)Hotărârea se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şiproduceefectedeladatacomunicării.

(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contenciosadministrativ,potrivitlegii.

(10)Hotărârile emisepotrivit prevederilor alin. (2) şi carenu sunt atacate întermenulde15zileconstituiededrepttitluexecutoriu.

Art. 21. ‐ Prevederile art. 20 se aplică înmod corespunzător în cazul în careConsiliulinvestigheazădinoficiufaptesauactedediscriminare.

Art.22.‐(1)Consiliulestecondusdeunpreşedintecurangdesecretardestat,alesdemembriiColegiuluidirectordinrândulacestora,pentruunmandatde5ani.Preşedintele este ordonator principal de credite. Preşedintele este ajutat înactivitatea sa de un vicepreşedinte, ales de Colegiul director dintre membriiacestuia,pentruunmandatde2anişijumătate.

(2) Raportul anual de activitate al Consiliului se dezbate şi se aprobă deParlament. Raportul de activitate se depune la birourile permanente ale CamereiDeputaţilorşiSenatuluipânăladatade15aprilieaanuluiurmător.

Art. 23. ‐ (1) Colegiul director al Consiliului este organ colegial, deliberativ şidecizional,responsabilpentruîndeplinireaatribuţiilorprevăzutedelege.

(2) Colegiul director este compus din 9 membri cu rang de secretar de stat,propuşişinumiţi,înşedinţăcomună,deceledouăCamerealeParlamentului.

(3) Poate fi numit membru al Colegiului director orice cetăţean român careîndeplineştecumulativurmătoarelecondiţii:

a)arecapacitatedeplinădeexerciţiu;b)arestudiisuperioareabsolvitecudiplomădelicenţă;c)nuareantecedentepenaleşisebucurădeobunăreputaţie;d) are o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului şi

combateriidiscriminării;e)nuafostagentsaucolaboratoralpoliţieipoliticecomuniste;f)nuacolaboratcuorganeledesecuritateşinuaaparţinutacestora.(4)LanumireamembrilorColegiuluidirector sevaurmări caminimumdouă

treimidintreaceştiasăfielicenţiaţiînştiinţejuridice.(5)MembriiColegiuluidirectorpotfirevocaţisaueliberaţidinfuncţienumaiîn

următoarelecazuri:a)demisie;b)expirareadurateimandatului;c)incapacitatedemuncă,potrivitlegii;d)dacăaufostcondamnaţidefinitivpentruofaptăprevăzutădelegeapenală;e)dacănumaiîndeplinesccondiţiileprevăzutelaalin.(3);f)lapropunereafundamentatăacelpuţindouătreimidinnumărulacestora.(6)ÎnsituaţiaîncareîmpotrivaunuimembrualColegiuluidirectorsepuneîn

mişcareacţiuneapenală,acestaseconsiderăsuspendatdedreptdinfuncţiepânălarămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Dacă prin hotărâre se constată

232

nevinovăţiapersoaneiîncauză,suspendareaeidinfuncţieîncetează,esterepusăîntoatedrepturileavuteanteriorsuspendăriişiiseachitădrepturilebăneştidecareafostlipsită.

(7) În situaţia prevăzută la alin. (5) lit. d) calitatea de membru al Colegiuluidirectorînceteazădedreptladatarămâneriidefinitiveahotărâriidecondamnare.

Art. 24. – (1) Propunerile nominale pentru Colegiul director se înainteazăbirourilorpermanentealeCamereiDeputaţilorşiSenatului,cu60dezileînaintededatalacaremandatelevordevenivacante.Propunerilevorfiînsoţitede:curriculumvitae,cazierjudiciarşideclaraţiipepropriarăspunderealecandidaţilordincaresăreiasăcănuseîncadreazăînprevederileart.23alin.(3)lit.e)şif).

(2)Birourilepermanenteale celordouăCamerealeParlamentuluipublicăpepaginile de internet ale Camerei Deputaţilor şi Senatului candidaturile depuse şiînaintează propunerile comisiilor permanente de specialitate, în vederea audieriicandidaţilorînşedinţăcomună.Întermende10ziledelapublicareacandidaturilorse pot depune la comisiile permanente de specialitate, în scris, obiecţiuniargumentatecuprivirelacandidaturiledepuse.

(3) În urma audierii candidaţilor, comisiile permanente de specialitateîntocmesc un aviz comun, pe care îl prezintă în şedinţa comună a CamereiDeputaţilorşiSenatului,pânăladatalacareexpirămandatele.

(4) Candidaturile se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilorprezenţi.

Art. 25. ‐ (1) Membrii Colegiului director al Consiliului sunt garanţi aiinteresuluipublic.

(2)DuratamandatuluimembrilorColegiuluidirectorestede5ani,iarnumireaacestorasefaceeşalonat,înfuncţiedeexpirareamandatelor.

(3) Încazul încareun loc înColegiuldirectordevinevacant înainteaexpirăriimandatului, acesta va fi ocupat de o altă persoană numită, conform proceduriireglementatedeprezentaordonanţă,pentrurestuldemandatrămasvacant.

(4) Activitatea depusă demembrii Colegiului director pe perioada exercităriimandatuluiseconsiderăvechimeînspecialitate.

(5) În soluţionarea cazurilor de discriminare, membrii Colegiului director aucalitateadeagentconstatatorcareaplicăsancţiunilepentrucontravenţiilestabiliteprin prezenta ordonanţă. Aceştia îşi pot delega calitatea de agent constatatorpersoanelordinaparatuldelucrualConsiliului.

(6)Lasolicitareapreşedintelui,membriiColegiuluidirectorlicenţiaţi înştiinţejuridicepotreprezentaConsiliulîninstanţeledejudecatăîncauzeleceprivescfaptedediscriminare.

233

CAPITOLULIIIDispoziţiiproceduraleşisancţiuni

Art.26.‐(1)Contravenţiileprevăzutelaart.2alin.(2),(4),(5)şi(7),art.6‐9,

art.10,art.11alin.(1),(3)şi(6),art.12,13,14şi15sesancţioneazăcuamendădela1.000lei la30.000lei,dacădiscriminareavizeazăopersoanăfizică,respectivcuamendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup depersoanesauocomunitate.

(2) Consiliul sau, după caz, instanţa de judecată poate obliga partea care asăvârşitfaptadediscriminaresăpublice,înmass‐media,unrezumatalhotărâriideconstatare,respectivalsentinţeijudecătoreşti.

(3)Sancţiunileseaplicăşipersoanelorjuridice.(4)Aplicareasancţiunilorcontravenţionaleprevăzutelaalin.(1)seprescrieîn

termende6lunideladatasoluţionăriipetiţieidecătreConsiliu.(5) La cererea agenţilor constatatori, reprezentanţii legali ai autorităţilor şi

instituţiilor publice şi ai agenţilor economici supuşi controlului, precum şipersoanelefiziceauobligaţia,încondiţiilelegii:

a)săpunăladispoziţieoriceactcarearputeaajutalaclarificareaobiectivuluicontrolului;

b) să dea informaţii şi explicaţii verbale şi în scris, după caz, în legătură cuproblemelecareformeazăobiectulcontrolului;

c)săeliberezecopiiledocumentelorsolicitate;d) să asigure sprijinul şi condiţiile necesarebunei desfăşurări a controlului şi

să‐şideaconcursulpentruclarificareaconstatărilor.(6)Nerespectareaobligaţiilorprevăzutelaalin.(5)constituiecontravenţieşise

sancţioneazăcuamendădela200leila1.000lei.Art. 27. ‐ (1)4 Persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa

instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea

4 Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 818 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. - Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 819 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (1)-(3), art. 6 și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. - Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 3 iulie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea

234

situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare,potrivitdreptuluicomun.CerereaestescutitădetaxăjudiciarădetimbruşinuestecondiţionatădesesizareaConsiliului.

(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani şi curge de la datasăvârşiriifapteisaudeladatalacarepersoanainteresatăputeasăiacunoştinţădesăvârşireaei.

(3)JudecareacauzeiareloccucitareaobligatorieaConsiliului.(4) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată

existenţauneidiscriminăridirectesauindirecte, iarpersoaneiîmpotrivacăreias‐aformulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare aprincipiuluiegalităţiidetratament.Înfaţainstanţeisepoateinvocaoricemijlocdeprobă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusivînregistrăriaudioşivideosaudatestatistice.

(5) La cerere, instanţa poate dispune retragerea sau suspendarea de cătreautorităţileemitenteaautorizaţieidefuncţionareapersoanelorjuridicecare,printr‐o acţiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deşicauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezenteiordonanţe.

(6)HotărâreapronunţatădeinstanţadejudecatăsecomunicăConsiliului.Art. 28. ‐ (1) Organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia

drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării aucalitateprocesualăactivăîncazulîncarediscriminareasemanifestăîndomeniullordeactivitateşiaduceatingereuneicomunităţisauunuigrupdepersoane.

(2)Organizaţiileprevăzutelaalin.(1)aucalitateprocesualăactivăşiîncazulîncarediscriminareaaduceatingereuneipersoanefizice,lacerereaacesteiadinurmă.

și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. - Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 821 din 3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (1), (3) și (11) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

235

CAPITOLULIVDispoziţiifinale

Art. 29. ‐ (1) Structura organizatorică şi celelalte atribuţii de funcţionare ale

ConsiliuluişialeColegiuluidirectorvor fi reglementateprinordinalpreşedinteluiConsiliului.

(2) În vederea exercitării atribuţiilor sale, Consiliul îşi constituie structuriteritorialedecontrolşidemonitorizare.

Art. 30. ‐ (1) Bugetul Consiliului face parte integrantă din bugetul de stat.Proiectul de buget se întocmeşte de Consiliu, cu avizul Ministerului FinanţelorPublice.

(2) Salarizarea funcţionarilor publici şi a personalului încadrat cu contractindividualdemuncădincadrulConsiliuluisefacelanivelulcorespunzătorcelorlalteautorităţipubliceautonomeaflatesubcontrolulParlamentului,potrivitanexeinr.IlaOrdonanţaGuvernuluinr.2/2006privindreglementareadrepturilorsalarialeşiaaltordrepturi ale funcţionarilorpublicipentruanul2006, respectiv anexeinr. I laOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire asalariilordebazăpentrupersonalulcontractualdinsectorulbugetar,cumodificărileşicompletărileulterioare.

(3) Pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu faptele, informaţiile saudocumentele de care ia cunoştinţă în exercitarea funcţiei, personalul din aparatulConsiliuluiprimeştelunarunspordeconfidenţialitatede15%,calculatlasalariuldebază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prinordinalpreşedinteluiConsiliului.

Art.31.‐Prezentaordonanţăintrăînvigoareîntermende60deziledeladatapublicăriieiînMonitorulOficialalRomâniei,ParteaI.

Art.32.‐Ladataintrării învigoareaprezenteiordonanţeseabrogăoricealtedispoziţiicontrare.

NOTĂ:

Reproducemmai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 324/2006 pentru

modificareaşicompletareaOrdonanţeiGuvernuluinr.137/2000privindprevenireaşi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată înMonitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006, precum șimențiunea referitoare latranspunerea normelor comunitare în dreptul intern din Ordonanța de urgență aGuvernuluinr.19/2013,pentrumodificareasicompletareaOrdonanțeiGuvernuluinr.137/2000privindprevenireașisancționareatuturor formelordediscriminare,publicatăînMonitorulOficialalRomâniei,ParteaI,nr.183din2aprilie2013.

"Art. II. ‐ Colegiul director se completează potrivit procedurii prevăzute înprezenta lege. Preşedintele Consiliului rămâne în funcţie până la încheiereamandatului.

Art. III. ‐ (1) În termende60dezilede la intrarea învigoareaprezentei legi,ConsiliulvaelaboraProcedurainternădesoluţionareapetiţiilorşisesizărilor.

236

(2) În termende3 luni de la intrarea în vigoare aprezentei legi, Consiliul vaelaboraStrategianaţionalădeimplementareamăsurilordeprevenireşicombatereadiscriminării.

(3)Documenteleprevăzutelaalin.(1)şi(2)seadoptădeColegiuldirector,seaprobă prin ordin al preşedintelui Consiliului şi se publică înMonitorul Oficial alRomâniei,ParteaI."

*"PrezentaordonanțădeurgențătranspuneprevederileDirectivei2000/43/CE

a Consiliului din 29 iunie din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiuluiegalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică,publicată în JurnalulOficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L, nr. 180 din19iulie2000,şiprevederileDirectivei2000/78/CEaConsiliuluidin27noiembrie2000decreareaunuicadrugeneral în favoareaegalitățiide tratament, înceeaceprivește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în JurnalulOficialalComunităţilorEuropene(JOCE)seriaLnr.303din2decembrie2000."

2013 Cncd Culegere Instanta

Documents

Transcript of 2013 Cncd Culegere Instanta