Sub 1.Ce este DD Conceptul de dezvoltare durabila exprima procesul de lrgire a posibilitilor prin care generaiile prezente si viitoare isi pot manifesta pe deplin opiunile in orice domeniu economic, social,cultural sau politic, omul fiind aezat in centrul aciunii destinate dezvoltrii. Dezvoltare economica durabila presupune existenta unor condiii economice , culturale si de mediu favorabile. Daca din perspectiva istorica, condiiile economice au avut un rol covritor in evoluia speciei umane, celelalte condiii nu mai pot fi, astzi, ignorate, componenta economica reprezentnd, insa factorul esenial al dezvoltrii. In Raportul Brundland , intitulat Viitorul nostru comun elaborat de Comisia Mondiala Independenta pentru mediu si Dezvoltare, prezentat la Conferina Naiunilor Unite de la Rio de Janeiro, din Iunie 1992. dezvoltarea economica durabila este conceputa in viziunea reconcilierii dintre om s natura in sensul stabilirii unui nou parteneriat intre cele doua entitati, a echilibrului si armoniei dintre ele , pe o noua cale de dezvoltare, care sa susin progresul uman nu numai in cteva locuri si pentru cativa ani, ci pentru ntreaga planeta si pentru un viitor mai ndelungat. Raportul mondial al dezvoltrii Umane (1996), elaborat sub egida Programului Naiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD), sintetizeaz patru componente eseniale ale paradigmei dezvoltare durabila: a) Productivitatea: populaia trebuie sa-si sporeasc productivitatea si sa participe deplin la procesul de generarea a veniturilor, creterea economica reprezentnd un subsistem al modelelor de dezvoltare umana; b) Echitatea: populaia trebuie sa aib acces echitabil la opiuni; c) Durabilitatea: accesul la opiuni trebuie asigurat nu numai pentru generaiile prezente, ci si pentru generaiile viitoare. Toate formele de capital-fizic, uman si mediu - trebuie rentregite; d) mputernicirea: omul trebuie sa participe deplin la deciziile si la procesele care-i modifica viata. Pentru realizarea condiiilor compatibilitate a celor patru cerine, strategia dezvoltrii durabile include, ca un element esenial, simultaneitatea progresului in toate cele patru dimensiuni. Conceptul de dezvoltare durabila, aprut cu aproape un deceniu in urma, suscita inca discuii si este interpretat in mod diferit de economiti, sociologi, filosofi, ecologiti etc. Astfel, dezvoltarea durabila este conceputa, de unii autori, ca meninerea posibilitilor si condiiilor de viata pentru generaiile viitoare, in special a resurselor naturale regenerabile, cel puin la nivelul celor existente pentru generaiile actuale, si reducerea factorilor de mediu afectai de poluare. Alii considera durabilitate drept un mod de prezentare a eficientei economice in managementul serviciilor oferite pe baza nzestrrii cu resurse naturale (Kennedy si Tirwall, 1972). O alta categorie de autori apreciaz ca respectivul criteriu al eficientei economice convenionale este legat de echitate a de generaiile viitoare in factorilor de mediu (Solow, 1993). Elementul central al conceptului de dezvoltare durabila este prezentat de interaciunea dintre populaie, progres economic si potenialul de resurse naturale, evideniindu-se ca probleme eseniale: optimizarea raportului nevoi resurse, obiective de atins, mijloace necesare, pe baza compatibilitii lor reciproce in timp si spaiu. Trebuie sa fie conceput si realizat un asemenea mediu economic care, prin intrrile si ieirile sale,se afla in compatibilitate dinamica cu mediul natural, dar si cu nevoile prezente si viitoare ale generaiilor care coexista si se succed. In linii mari, conceptul de dezvoltare durabila este acceptat si sprijinit pe plan mondial, mesajul sau fiind preluat de Conferina de la Rio de Janeiro din 1992, unde discuiile s-au axat in special pe urmtoarele aspecte: a) definirea dezvoltrii durabile; b)determinarea condiiilor de realizare a acestei dezvoltri; c)msurarea, cuantificarea dezvoltrii durabile prin gsirea unui indicator care sa exprime faptul ca o naiune sau o economie in ansamblul sau se ncadreaz, sau nu, intr-un mod de dezvoltare durabila. Obiectivul general al dezvoltrii durabile este de a gsi un optim de interaciune si compatibilitate a patru sisteme:economic, uman, ambiental si tehnologic, intr-un proces dinamic si flexibil de funcionare. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltri de lunge durata care poate fi susinuta de ctre cele patru sisteme. Pentru ca sistemul sa fie operaional, este necesar ca aceasta susinere sau viabilitate sa fie aplicata in toate subsistemele ce formeaz cele patru dimensiuni ale dezvoltrii durabile plecnd de la energie, agricultura, industrie pana la investiii, aezrii umane si biodiversitate. Cerinele minime pentru realizarea dezvoltrii durabile includ: redimensionare creterii economice, avnd in vedere accentuarea laturilor calitative ale produciei; eliminarea srciei in condiiile satisfacerii nevoilor eseniale loc de munca, hrana, energie, apa, locuina si sntate; asigurarea creterii populaiei la un nivel acceptabil(reducerea creterii demografice necontrolate); conservarea si sporirea resurselor naturale, 1

ntreinerea ecosistemelor, supravegherea impactului dezvoltri economice asupra mediului; reorientare tehnologica si punerea sub control a riscurilor acesteia; descentralizarea formelor de guvernare, creterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul si economia. Aspecte multiple ale dezvoltrii durabile, de la creterea economica si ocuparea populaiei pana la egalitate dintre sexe, protecia mediului si libertile individuale, sunt tratate intr-o viziune integratoare, accentul fiind pus pe lrgirea posibilitilor de manifestare a opiunilor oamenilor. Din sfera larga a opiunilor posibile, trei sunt considerate eseniale: longevitatea, educaia si standardul de viata. Acestea stau la baza indicelui dezvoltrii umane(IDU) care ofer o msura simplificata dar utila a unei realitati complexe. Indicatorii utilizai la calcularea IDU sunt: sperana de viata, gradul de alfabetizare si gradul de cuprindere in invatamant, ce reflecta nivelul de educaie, PIB pe locuitor, ca msura a standardului de viata. Problematica dezvoltrii durabile a rmas si va ramane in actualitatea preocuprilor mondiale mai ales datorita discrepantei care exista intre recunoaterea teoretica a importantei acesteia si rezultatele concrete nregistrate pana in prezent, subsumate ideii de progres social. In ultimele decenii, pe plan mondial, s-au realizat progrese in toate domeniile si s-au nregistrat schimbri semnificative la nivelul dezvoltrii umane. Strategia dezvoltrii durabile devine operaionala prin politici naionale adecvate, in msura sa favorizeze compatibilitatea sistemelor ce se intercondiioneaz in timp si spaiu, colaborarea si cooperarea cu caracter regional, internaional si mondial. Dezvoltarea durabila nu este un scop in sine, ci un mijloc pentru a stimula progresul tehnic si economic, prin distribuirea mai echitabila a efectelor sale asupra generaiilor prezente si viitoare. Problema comuna a tuturor tarilor la nivel planetar, este strategia dezvoltrii durabile trebuie abordata innd seama de decalajele existente astzi in lume, de impartirea tarilor in dezvoltate si subdezvoltate; bogate si srace. Dei obiectivul final al strategiei dezvoltrii durabile este acelai pentru toate tarile lumii, problemele concrete ce urmeaz a fi rezolvate sunt foarte diferite de la o tara la alta. Recunoaterea dependentei dezvoltrii economice de resursele naturale si starea lor fizica si formularea conceptului de dezvoltare au loc in cadrul unei confruntri ndelungate intre diferite concepii privind protecia mediului natural, din care menionam: concepia geoconcentrica, cea biocentrica si cea antropocentrica. Din elementele comune, raionale si utile ale acestor trei concepii privind protecia mediului natural, se poate ajunge la una generalizatoare concepia reconcilierii omului cu natura si cu sine nsui . Acest concept presupune respect fata de legile naturii in activitatea economica, conduce la prevenirea deteriorrii condiiilor de mediu, care este pe deplin posibila, in condiiile compatibilitii dintre dezvoltarea produciei si mediul nconjurtor. Sub 2: Rolul Ong-urilor in mentinerea durabilitatii ecosistemelor Dupa cum se poate observa mai jos rolul ong-urilor de mediu in special este de a educa, informa, a aduce la cunostinta si a propune solutii autoritatilor in primul rand si polulatiei in al doilea rand pentru a lua masuri cu privire la anumite probleme. In privinta ecosistemelor sa cititi despre delta dunarii si marea neagra , sau salvati padurea si asa mai departe Cluj Asociatii de mediu : realizari si propuneri Intr-o societate democratica cetatenii au un cuvint de spus. Si asta nu doar o data la 4 ani cind sunt bagati in seama de politicieni ci zi de zi. Democratia participativa este mijlocul prin care se pot rezolva multe dintre problemele societatii. Constienti de acest lucru, oameni carora le pasa de ce se intimpla in jurul lor, incearca sa schimbe lucrurile in bine actionind in cadrul organizatiilor neguvernamentale. Ca sa-si faca auzit glasul, societatea civila organizata in ONG-uri trebuie sa aiba o voce puternica si coerenta. De aceea, ONG-urile clujene de mediu, reunite in coalitia ECO-CLUJ, au decis sa ia periodic atitudine comuna fata de cele mai acute probleme de mediu din Cluj si din tara, prin documente de pozitie. Cel mai recent dintre acestea a fost adoptat in 16 iulie 2001: 1. Sustinem grabnica discutare si aprobare in Parlament a Ordonantei de Urgenta 236 / 2000 (" Legea Ariilor Protejate"), cu imbunatatirile necesare, inclusiv amendamentele propuse de ONG-urile de mediu si specialistii in domeniu. Intr-adevar, Ordonanta a fost aprobata prin lege, aparuta in Monitorul Oficial din 2 august, cu multe modificari, incluzind o buna parte din cele propuse de ONG-uri. Urmeaza acum punerea ei in practica, lucru mult mai anevoios si complex decit adoptarea. 2

2. Solicitam imbunatatirea accesului public efectiv la informatiile de mediu de orice gen, precum si crearea mecanismelor de participare publica la luarea deciziilor cu impact in mediu. Legea mediului prevede ca informatiile de mediu sint de interes public. In practica multe sint inca tratate ca si confidentiale. Nu doar cele privind radioactivitatea, ci si unele absolut elementare, legate de ape, de paduri... Lipsesc mecanismele utilizabile practic de cetatean. Lipsesc din practica autoritatilor, caci solutii exista si ONG-urile le cunosc. Cit despre participarea publica la luarea deciziilor, exista un embrion, o procedura aplicata teoretic, dar care rareori poate in forma ei actuala sa fie o adevarata participare publica. Si nu pentru ca publicul nu ar fi interesat, ci pentru ca procedura nu e adecvata. Dezbaterile publice asupra problematicilor de mediu sunt o "pasare rara". 3. Solicitam protejarea eficienta a surselor de apa utilizate in prezent si ne manifestam dezaprobarea fata de politica de abandonare (in loc de protejare) a surselor existente si dare in exploatare a unor surse noi, incalcind astfel cele mai elementare principii de dezvoltare durabila. Lacul Gilau avea cindva apa de buna calitate. Din 1990 a inceput explozia de case de vacanta cu latrine si tot tacimul pe malurile Somesului Rece si Cald, gramezi de gunoi si rumegus si alte surse de poluare care au impinzit bazinul superior al Somesului. Scaparea chestiunii de sub control de catre autoritati a dus la poluarea lacului, plus ca el a fost colmatat in timp. Si in loc sa fie luate masuri de protectie, lacul Gilau se abandoneaza si luam pe viitor apa din Lacul Somesul Cald. Si apoi din Tarnita... Tot mai departe, tot mai scump... Ce ne facem cind ajungem spre izvoare? In loc sa protejam sursele de apa, le exploatam pina se degradeaza si apoi atacam altele, desi stim ca sint limitate. 4. Solicitam abordarea integrata a managementului deseurilor si in mod particular: -adoptarea de urgenta a unei decizii privind structura alternativa la actuala rampa de gunoi Pata-Rit, a carei ultim (speram) termen de inchidere se apropie cu repeziciune; -realizarea rampelor de gunoi prevazute in PUG-urile comunelor din judetul Cluj; -masuri energice pentru solutionarea problemei rampelor ilegale de gunoi; -solutionarea problemei nevalorificarii si deversarii necontrolate a rumegusului in zona montana. Rampa de la Pata Rit trebuia demult inchisa. De 10 ani se tot arunca bani in vint, se fac studii de fezabilitate si cand sa se ia o decizie se reincepe circul de la zero. Sintem in ceasul al 12-lea, bomba ecologica de acolo sta sa explodeze, iar autoritatile si politicienii inca bijbiie si nu au luat decizia unde si cum amplasam facilitatea pentru gunoiul menajer. Si cit va mai dura pina devine realitate... Dar in sate? Cum arata marginea satelor, lizierele si piraiele? De mult timp trebuiau comunele sa aiba rampe de gunoi. Cite au? Ne place sa ne ingropam in gunoi? Daca cei ce golesc ilegal camioane de gunoi la marginea orasului nu ar scapa asa ieftin, citi ar avea curajul sa arunce masiv in rampele ilegale care ne strajuiesc intrarile in Cluj? Iar in zona montana se aduna in continuare muntii de rumegus. Care e o calamitate pentru natura. Desi ar putea fi valorificat. Nu il ardem, nu il brichetam... Iar PAL importam din Polonia! 5. Solicitam stoparea reducerii spatiilor verzi ale Clujului si declararea celor existente ca zone protejate de interes local. Clujul are spatii verzi cu mult sub normele legale si sub media europeana pe cap de locuitor. Chiar si fata de alte orase ale Romaniei stam foarte prost. Si ce facem? In loc sa le extindem, le distrugem pe putinele pe care le avem cu garaje si parcari, cu gherete... Plombam cu sedii de banci ultimele parcele libere in zona centrala, de parca nu avem atitea zone cu maghernite... Altii isi pazesc parcurile, fac demolari ca sa le extinda, noi ne batem joc de ele. Si ne furam singuri caciula incluzind in intravilan Fagetul si apoi ne laudam ca a crescut suprafata verde din oras. Pina nu se umple si Fagetul de vile construite abuziv. Urbanism? La Cluj notiunea dispare, desi avem atitia urbanisti excelenti. Ne nenorocim orasul dar ne batem cu pumnul in piept cit de buni patrioti mai sintem ! 6. Solicitam finalizarea si punerea in aplicare a Planurilor Urbanistice de Zona Protejata pentru toate ariile protejate din judetul Cluj, cu accent pe zonele "fierbinti" cum sint Cheile Turzii. Din 1994 s-a inceput realizarea de planuri urbanistice de zone protejate pentru majoritatea obiectivelor declarate protejate, pentru a li se stabili limitele, regimul de folosire si ocrotire. Nici acum nu au toate acele studii si deci regimul lor e nebulos, nefiind prin urmare protejate nici macar pe hirtie. Cum sa le ocrotim daca nici partea legala nu am pus-o la punct? Si cu regulamentul si planul de management al Cheilor Turzii o lungim de 8 ani, desi e cea mai importanta arie din judet si toti o declara prioritara... 7. Solicitam promovarea eco-turismului ca alternativa la turismul de tip clasic (cu mari infrastructuri si impact major in mediu) si neacceptarea de mari infrastructuri turistice (gen hoteluri si sate de vacanta) in zone sensibile ecologic. 3

Multi factori de decizie traiesc cu capul in norii anilor 60, inchipuindu-si ca turism inseamna hoteluri gigant, mari parcari, parcuri de distractii, mult beton, zgomot, muzica si urbanizare. Pe cind in lume directia e cu totul alta, spre turism rural, ecologic, cultural, sportiv, spre infrastructuri de mici dimensiuni, cu impact cit mai redus asupra naturii, culturii si vietii traditionale din regiunea in cauza. Noi avem Apusenii ca o comoara si in loc sa punem bazele unui turism ecologic, continuam sa ii distrugem si visam mari statiuni. Ba chiar planuim sate de vacanta in plina arie protejata. 8. Solicitam stoparea distrugerii putinelor paduri pe care le mai avem si luarea de masuri drastice de stopare a defrisarilor ilegale dar si a jafului "cu acte in regula", inclusiv de pe padurile comunale si private si asa-zisele "pasuni impadurite". S-a taiat enorm in ultimul deceniu. Si legal si ilegal. Romania a ajuns o tara saraca in paduri. Sintem mult sub media Europei. Mai grav e ca din zonele izolate nu scoate nimeni nici macar doboraturile, in schimb taiem si furam tot de pe linga drumuri, din jurul localitatilor, nenorocim si padurea si prin ea pe termen lung si solul si apele... Ce sa mai vorbim de peisaj. Si avem ipocrizia sa mentinem multe paduri frumoase cu regim de "pasune impadurita". Pastram padurile in scripte, le facem sa dispara in practica. Taiem 7 brazi din 10 si apoi ne miram ca la primul vint puternic cad si restul si se produce o "doboratura" la care de vina e natura, noi mai deloc. Clasamentele recente ne aduc la cunostinta ca noi clujenii sintem printre primii. La ilegalitati forestiere. 9. Solicitam infiintarea Comitetului de Bazin Somes (prevazut de Legea Apelor si de HG 1212 / 2000), care trebuia deja sa existe si sa cuprinda si un reprezentant ONG. Aici e inca un punct cistigat. Am aflat cu bucurie ca mult asteptatul Comitet de bazin se constituie. Joi, 23 august, ONG-urile de mediu si-au desemnat delegatul in aceasta structura. Speram sa fie functionala si sa faca treaba buna! 10. Solicitam modificarea principiilor care stau la baza gestiunii resurselor naturale (ex. ape, paduri etc.) in sensul aplicarii principiilor ecologice si nu a celor de satisfacere a nevoilor umane din prezent. Cu multe decenii in urma omul se gindea doar la el si vedea natura doar ca pe un bun inepuizabil si stoic, de exploatat. Acum declarativ recunoastem ca trebuie sa gindim pe ansamblu, din punct de vedere al necesitatilor unui intreg ecosistem, nu doar al speciei noastre, pentruc ca altfel tot noua ne facem rau. Numai ca aplicam in continuare principiile vechi. Clasificam calitatea apei dupa masura in care tehnologia noastra o poate face potabila pentru noi sau buna de alte utilizari. Nu ne pasa ce patesc vietuitoarele din ea. Si noxele pentru aer, si poluarea solului, o masuram in functie de cit de tare ne afecteaza pe noi. Daca pentu noi un poluant are concentratie nepericuloasa, consideram situatia ca fiind in regula. Nu ne pasa ca afecteaza mortal alte specii de animale sau plante... 11. Solicitam adoptarea unei politici coerente si durabile privind traficul auto si transportul in ClujNapoca, cu favorizarea transportului in comun si traficului pietonal si biciclistic si descurajarea celui automobilistic, in special in zona centrala si in cele rezidentiale. Cu timiditate s-au pus niste stilpisori pentu a apara trotuarele de masini. Dar in rest le tot incurajam si in loc sa le alungam din centru le atragem. Daca transportul in comun nu e bun si cu bicicleta e prea riscant sa circuli si nu sint nici un fel de infrastructuri, sigur ca toti vor sa umble cu masina. si cum numarul de masini tot creste si orasul nu, blocajul e tot mai mare. Dar autoritatile planuiesc sa extinda facilitatile pentru masini, sa "fluidizeze" traficul, sa faca parcari noi in zona centrala. Din fericire nu sint bani pentru parking-ul subteran din Piata Avram Iancu, proiect care nu ar face decit sa atraga traficul in zona centrala si nicidecum sa contribuie la descongestionarea acestuia, nemaivorbind de evacuarea in atmosfera a uriasei cantitati de gaze de esapament care s-ar acumula in subteran. Cei care decid ar trebui sa limiteze accesul auto in zona centrala si sa alunge angro-urile si alte structuri ce atrag trafic. Pe cind ne intoarcem totusi cu fata spre normalitate si transport durabil? Sub 3: POLITICA ECOLOGIC A UNIUNII EUROPENE Dezvoltarea economico-social contemporan are loc n strns legtur cu fenomenul globalizrii economiei mondiale, ceea ce face ca multe din procesele vieii economice contemporane s se influenate reciproc. Mai mult ca oricnd, interferenele ecologice ale interdependenelor globale afecteaz toate statele lumii. Caracterul global i transfrontalier al problemelor ecologice afecteaz i rile europene n general, ale Uniunii Europene, n particular. 1. Caracteristicile politicii ecologice a Uniunii Europene 4

n Tratatul de la Roma nu se gsesc referiri speciale la o politic comun n domeniul ecologic i la eforturile economice pentru susinerea acestei politici. Politica comunitar n domeniul ecologic s-a dezvoltat mai trziu, a prins contur i s-a cristalizat n ultimele trei decenii ale secolului douzeci. Pn n acel moment conducerea politicii ecologice a CEE s-a realizat prin Directive, Regulamente, Decizii i Recomandri ctre rile membre i se refereau mai cu seam la controlul gradului de poluare a atmosferei. O politic comunitar ecologic cu adevrat european a fost lansat n anul 1972, impulsul fiind dat de Conferina Naiunilor Unite asupra mediului nconjurtor, desfurat la Stocfcholm, i a fost conceput ca un program managerial pentru ngrijirea i protejarea climatului ambiental ia nivelul ntregii grupri. Actul Unic European adoptat n anul 1987 a adus modificri impbrtatite n coninutul politicii ecologice comunitare, nscriindu-se un capitol special n Tratat cu privire la problematica mediului nconjurtor, conferind politicii comunitare n domeniu bazele principiale, legislative i instituionale necesare pentru eliminarea temerilor c statele membre ignorau directivele comunitare n domeniu. Actul Unic European cuprindea urmtoarele Obiective: - conservarea, protejarea i mbuntirea calitii vieii; - protejarea sntii colectivitilor umane; - s se asigure o utilizare raional a resurselor naturale; - promovarea msurilor la nivel internaional pentru a trata problemele mediului la nivel regional sau mondial. Punerea n aplicare a acestor obiective necesita respectarea urmtoarelor trei principii: - prevenirea este mai bun dect tratarea; - orice prejudiciaz mediul nconjurtor trebuie combtut la nivelul sursei; - cel ce polueaz va trebui s plteasc pentru repararea oricrui prejudiciu i curirea mediului; - principiul integrrii: cerinele privind protecia mediului trebuie integrate n formularea i implementarea tuturor politicilor sectoriale ale UE. Actul Unic European prevedea, n acelai timp, necesitatea ca politica legat de protecia mediului s fac parte integrant i din celelalte politici comunitare sectoriale PAC, Politica comun n domeniul Transporturilor, Politica Energetic, Politica Regional, Politica n domeniul Turismului. Principalii actori instituionali, la nivel european, care sunt implicai n pregtirea, formularea i punerea n aplicare a politicii de mediu sunt: Comisia European prin Direcia General pentru Mediu (DG-Mediu), Consiliul de Minitri, Parlamentul European, Comitetul Economic i Social (CES), Comitetul Regiunilor i Agenia European pentru mediu. Totodat, nainte de adoptarea unei propuneri a CE, prile interesate: guvernele statelor membre, autoritile locale i regionale, organizaii neguvernamentale de mediu, experi etc, sunt consultai i apoi implicai n procesul de decizie. n elaborarea i urmrirea ndeplinirii politicii ecologice comunitare s-a plecat de la anumite raiuni economice i considerente socio-politice: a. raiuni economice: 1. Eliminarea barierelor comerciale genereaz ctiguri n ceea ce privete creterea economic, dar acestea sunt nsoite de efecte ecologice adverse. Progresele nregistrate prin realizarea Pieei Unice pe linia dezvoltrii economice accelerate au fcut i mai acute problemele ecologice, necesitnd msuri suplimentare pentru inerea polurii sub control. 2. Uniunea European trebuie s fac posibil armonizarea normativelor i standardelor cu privire la protecia mediului existente la fiecare ar. Standardele mai reduse ntr-o ar membr sunt un mijloc de concureni neloial deoarece sunt ignorate costurile ecologice, preul produselor va fi mai redus, conferind anumitor companii un spor de competitivitate pe piaa comunicar. Dimpotriv, dac unele ri membre, aplic standarde foarte exigente, acestea pot deveni obstacole tehnice n calea comerului cu bunuri, pentru c vor avea preuri mai mari. 3. Se impune nevoia unor msuri la nivel comunitar care s asigure aplicarea efectiv a legislaiei care exist n acest domeniu n UE. 4. Prin dezvoltarea eco-industriei la nivel comunitar (producia de echipamente de control a polurii) se vor crea noi locuri de munc i , totodat, industria comunitar va avea avantaje, competitive la scara relaiilor comerciale globale. b. considerente socio-politice: 5

Pentru c aproape toate activitile industriale sunt puternic interdependente, aciunile pentru rezolvarea problemelor mediului nu pot s rmn doar preocuparea fiecrei ri n parte, deoarece politic este inacceptabil ca cetenii unui stat membru s fie subiect al unor standarde ecologice, iar cetenii altui stat mai puin. La nivelul Uniunii Europene au fost identificate i cuantificate o serie de tendine cu consecine negative i efecte transfrontaliere n anii urmtori: - creterea cererii i a produciei de energie cu pn la 25% ceea ce a conduce la o cretere cu 25-30% a emisiunilor nocive de dioxid de carbon; - se preconizeaz o dezvoltare a transporturilor auto ceea ce va conduce o cretere cu 25% a numrului de automobile; - n agricultur, cantitatea de fertilizatori, pesticide i insecticide va crete cu mai mult de jumtate; deeurile urbane, important factor poluant cunosc o sporire continu; - se estimeaz o cretere a consumului de ap potabil i industrial, cu circa 35-40%; - turismul, n condiiile n care nu este gestionat corespunztor va contribui la accentuarea polurii, mai ales n condiiile n care se estimeaz c va spori cu circa 60%. Natura cooperrii economice i social-politice n Uniunea European confer acesteia oportunitatea de a aciona ntr-un context larg, regional i de a stabili o politic care s protejeze efectiv mediul ambiant. 2. Etapele dezvoltrii i aplicrii Politicii Comunitare n domeniul mediului ambiant Momentele principale n aplicarea politicii de mediu sunt: 1967: a fost adoptat prima Directiv de Mediu asupra clasificrii, ambalrii i etichetrii substanelor periculoase; 1972: Consiliul European de la Paris traseaz Comisiei Europene sarcina de a elabora un plan de aciune n domeniul mediului; 1973: se nfiineaz n cadrul Comisiei Europene, Direcia pentru Protecia Mediului i a Consumatorului i se adopt Primul Program de Aciune pentru Mediu (1973-1976); 1977: este adoptat al doilea Program de Aciune pentru Mediu (1977-1981); 1982: este adoptat al treilea Program de Aciune pentru Mediu (1982-1986); 1987: Anul european al mediului i este adoptat al patrulea Program de Aciune pentru Mediu (1987-1993; Actul Unic European ncorporeaz politica de mediu n Tratatul de la Roma; 1992: al cincilea Program de Aciune pentru Mediu (1993-2000) i are loc Conferina Naiunilor Unite asupra Mediului i Dezvoltrii, Rio de Janeiro; 1993: intr n vigoare Tratatul de la Maastricht care acord politicii de mediu statutul de politic a UE; se lanseaz schema de management i audit ecologic; 1994: se nfiineaz Agenia European pentru Mediu cu sediul la Copenhaga, Danemarca; 1997: are loc summit-ul Naiunilor Unite asupra Pmntului i adoptat Protocolul Kyoto; 2001: propunerea pentru al aselea Program de Aciune pentru Mediu; 2003: adoptarea Strategiei Europene pentru Mediu i sntate. n cadrul Comunitii Europene s-a trecut ca adevrat ta aplicarea unei politici comune n domeniul mediului ambiant dup anul 1972, moment din care s-a trecut la elaborarea obiectivelor i principiilor de aciune, toate acestea fiind cuprinse n numeroase programe de aciune, ealonate pe parcursul a mal multe decenii. n perioada 1973-1977 s-a derulat primul Program de Aciune Ecologic care, n principal s-a concentrat pe aciuni corective, cu deosebire n domeniul polurii apelor. Directivele elaborate introduceau un pachet de msuri referitoare la controlul apelor i au lansat principiul valabil i azi: responsabilii pentru poluare trebuie s suporte costurile de curire i s acorde compensaii pentru daunele provocate. Al doilea Program de Aciune Ecologic s-a derulat ntre anii 1978-1982 i este cunoscut prin faptul c s-a introdus conceptul de aciuni preventive, menit s confere o nou dimensiune i o nou orientare politicii n acest domeniu, accentund orientarea pro-activ n raport cu cea corectiv. Al treilea Program de Aciune Ecologic, 1983-1987 dezvolt mai mult politica ecologic comunitar, asigurndu-i prioritate n cadrul politicilor economice i a relaiilor intracomunitare. Programul cuprinde multe domenii noi i se caracterizeaz prin promovarea dezvoltrii industriilor nepoluante, ecotehnologiilor, pe intensificarea eforturilor de promovare a reciclrii, reutilizrii i recuperrii resurselor mediului ambiant. 6

ntre anii 1988-1992 a fost pus n aplicare al patrulea Program de Aciune Ecologic ce nsera prevederea esenial ca protecia mediului ambiant s constituie o component esenial a politicilor economice i sociale n condiiile lrgirii i adncirii procesului de integrare european. Prevederile noi aduse de acest program se refereau la aciuni cu privire la utilizarea ngrmintelor i biostimulatorilor i gospodrirea deeurilor. n cadrul celui de-al cincilea Program de Aciune Ecologic intitulat: "Ctre o dezvoltare durabil" (1993 2000) gsim cea mai larg i cuprinztoare abordare a problemelor ecologice. Printre caracteristicile acestui program enumerm: a) abordarea de jos n sus a problemelor ecologice, punndu-se accentul pe dezvoltarea unui cadru consultativ cu lumea afacerilor i aplicarea mai larg a principiului subsidiaritii; b) introducerea conceptului de dezvoltare durabil, care s pun n legtur prezentul cu viitorul omenirii i s accelereze procesul de corelare a diverselor activiti sectoriale; c) a fost creat Agenia European de Mediu cave are sarcina de a corela programele sectoriale i de a monitoriza realizrile; d) a fost constituit pentru prima dat Bugetul pentru susinerea financiar a programelor ecologice, programul cptnd o nou dimensiune, cea financiar; e) programul cuprinde i o dimensiune sectorial, cu special orientare spre industrie, energie, transport, agricultur i turism; f) este acordat o atenie particular urmtoarelor probleme: modificrile n climatul global, calitatea aerului, protecia naturii, gospodrirea resurselor de ap, climatul urban, zonele de coast, utilizarea deeurilor; g) este acordat o atenie nou managementului riscurilor i accidentelor ecologice, inclusiv cele industriale, de protecia mpotriva radiaiilor, sigurana nuclear, problemelor de protecie civil i sigurana ecologic; h) o seciune nou introdus n acest program se refer la impulsionarea activitilor de cercetare-dezvoltare n domeniu; i) pentru prima dat sunt abordate dimensiunile spaiale ale proteciei ecologice i dimensiunile economice ale politicii n domeniul mediului ambiant. Al aselea Program de aciune pentru Mediu (2001-2010), intitulat: Mediul 2010: Viitorul nostru, alegerea noastr, reprezint cea mai solid abordare strategic a problemelor mediului de ctre UE pn n prezent, ntruct implic toate segmentele societii in cutarea de soluii inovatoare, practice i de durat n ceea ce privete problemele de mediu, oferind cadrul optim pentru dezvoltarea durabil. El stabilete prioritile i obiectivele politicii de mediu pe o perioad de zece ani i detaliaz msurile ce trebuie aplicate: - accentueaz necesitatea mbuntirii i aplicrii legislaiei existente la nivel naional i regional; - accentueaz necesitatea conlucrrii strnse a ntreprinderilor cu consumatorii pentru a obine noi forme de producie i consum care s nu duneze mediului nconjurtor; - promovarea de aciuni pentru o mai bun informare a cetenilor, care s-i orienteze n alegerea produselor ecologice; - continuarea integrrii aspectelor de mediu n toate celelalte politici sectoriale; - fa de programele de mediu anterioare, prioritile de mediu trebuie vzute n contextul mai larg al Uniunii Lrgite, adic strategia de mediu trebuie s in cont de cerinele procesului de extindere. Totodat, al aselea Program de Aciune pentru Mediu propune apte strategii tematice: calitatea aerului prin programul Aer curat pentru Europa; protecia solului, utilizarea pesticidelor n contextul dezvoltrii durabile, protejarea i conservarea mediului marin, prevenirea i reciclarea deeurilor, utilizarea continu a resurselor naturale n consens cu dezvoltarea durabil i impactul mediului urban asupra dezvoltrii durabile. Tratatul de la Maastricht a reprezentat un stimulent pentru noul curs al politicii ecologice, subliniind c problemele integrrii i aspectele ecologice ale acestora trebuie s fie legate de aspectul mai cuprinztor al dezvoltrii durabile. De aceea, n program se militeaz ca pentru punerea n aplicarea a strategiilor de dezvoltare durabil s fie creat cadrul legislativ i instituional adecvat care s acioneze articulat pentru a combina regulile ecologice existente cu cerinele ridicate de lumea afacerilor. Tot n Tratatul de la Maastricht se arat c un eventual obstacol n aplicarea integral i riguroas a Politicii Ecologice Comunitare poate fi chiar principiul subsidiaritii, care statueaz c organele comunitare nu au abilitatea de a se implica nelimitat la nivelul statelor membre. Trebuie deci precizat c dei este esenial ca statele membre s-i pstreze propriile strategii n. domeniul proteciei mediului, faptul c multe probleme ecologice i ndeosebi poluare" nu respect graniele regionale sau naionale, implic o anumit form de coordonare pluristatal. 7

3. Noile componente, dimensiuni i instrumente economice ale Politicii Ecologice ale Uniunii Europene n condiiile n care a fost adoptat principiul dezvoltrii durabile, s-a impus realizarea unei noi corelaii ntre industrie i mediul nconjurtor ca o prim component, pentru c activitile industriale sunt considerate a fi o cauz principal a degradrii ecologice. De aceea se impune necesitatea reconcilierii dintre obiectivele creterii economice i cele ale proteciei mediului. n cadrul acestei competiii ntre dezvoltarea industriei i protecia mediului Comisia European consider c introducerea unor procese industriale nepoluante se impune concomitent cu identificarea i remedierea a ceea ce s-a deteriorat. Introducerea noilor eco-tehnologii de producie i realizare a produselor, rspndirea tehnologiilor curate i de reciclare se impune ca o necesitate a prezentului i viitorului. Se ridic ns o problem de maxim actualitate: posibilitatea firmelor mici i mijlocii de a se adapta la provocrile ecologice n conexiune cu competitivitatea industrial. Firmele mici i mijlocii nu dispun de resurse materiale i manageriale pentru a fi la curent cu modificrile legislative i a se informa cu oportunitile de afaceri aprute ca urmare a restriciilor ecologice. Comisia a afirmat c firmele mici i mijlocii trebuie ncurajate ntr-o manier specific dat fiind uurina cu care acestea se pot adapta la cerinele consumatorilor. n acest context, se arat necesitatea alimentrii dialogului permanent ntre decidenii de politici industriale, actorii economici i cel ce impun reguli de protecie ecologic. Ca urmare, Comisia European a stabilit patru principii organizatorice pe care s se bazeze viitoarele iniiative n domeniul proteciei mediului. 1. predictibilitatea - firmele s anticipeze aciunile i ca atare s se adapteze la acestea cultivnd o abordare pe termen lung; 2. integrarea - politica ecologic trebuie s fie combinat cu politicile din celelalte domenii de activitate economico-social din UE; 3. flexibilitatea - s permit agenilor economici s implementeze rigurozitile politicii ecologice ntr-o manier eficient; 4. raport optim costuri-efecte - ceea ce presupune ca cele mai puin costisitoare soluii optime s fie preferate cu condiia ca integritatea ecologic s nu fie afectat. O nou component a politicii ecologice o reprezint dezvoltarea eco-industriilor care sunt considerate a fi acele sectoare economice productive care produc bunuri sau ofer servicii menite s permit msurarea, prevenirea, limitarea sau corectarea transformrilor produse n climatul ambiant i care duneaz acestuia. Deci ecoindustria nu trebuie confundat cu activitile ce produc ambalajele ecologice sau cu cele care declar c introduc procese productive mai puin poluante. Dimensiunile Politicii Ecologice a Uniunii Europene specifice etapei actuale sunt: 1. Schema de Management i Audit Ecologic (SMAE) prin care UE ncurajeaz firmele s aspire la standarde ce stabilesc c se realizeaz un sistem efectiv de gospodrire a mediului nconjurtor. SMAE este un ansamblu de aciuni voluntare, firmele fiind libere s opteze pentru acestea, prevederile sale se aplic la nivelul ntregii UE i prin urmare, firmele nu pot s gseasc motive s refuze accesul la ele. Ceea ce se impune de urgen este ncadrarea legislativ a1 acestor noi dimensiuni. 2. Etichetarea ecologic (eco-etichetare) i propune s promoveze producia i consumul unor produse armonizate la cerinele de protecie a mediului prin scoaterea n eviden a produselor care corespund criteriilor ecologice. Un stimulent important pentru aceast operaiune deriv din corectarea cererii populaiei pentru produsele ecomarcate, precum i din asistena dobndit de firme prin participarea la strategiile de management ecologic. Fiecare ar i-a stabilit o schem naional de etichetare ecologic. La acestea se adaug schema comunitar de etichetare care prevede un lan de etichetare bazat pe un sens distinctiv care s se pstreze pe tot parcursul produsului de la faza de concepere pn la utilizarea final. Schema UE de eco-etichetare se aplic la un grup foarte restrns de produse, ns se preconizeaz extinderea sa progresiv. Pentru fiecare grup de produse care ndeplinesc criteriile naionale de eco-etichetare trebuie gsite modalitile pentru echivalarea comunitar, astfel c treptat s se treac la o eco-etichetare european. 3. Agenia European pentru Mediu are rolul de a oferi organelor comunitare i rilor membre informaii obiective, revelatoare i comparabile despre climatul european, permindu-i acesteia s adopte msurile care se impun pentru echilibrele ecologice, s monitorizeze rezultatele aciunilor ntreprinse i s se asigure c publicul larg este prompt i corect informat despre evoluiile pe plan european i mondial n domeniul mediului ambiant. Agenia are n prezent 31 de state membre: 25 state membre UE, 3 ri membre EFTA, Romnia, Turcia i Bulgaria. 8

Printre cele mai cunoscute instrumente economice ale implementrii politicii ecologice a Uniunii Europene gsim: 1. Fondul de coeziune. Susinerea obiectivului coeziunii i dezvoltrii durabile al UE se realizeaz prin Fondurile Structurale i Fondul de Coeziune, care cofinaneaz aciuni regionale i sectoriale aflate n competena guvernelor statelor membre, agregate de Comisia European. Fondul de Coeziune a fost nfiinat pentru a permite statelor membre care au un produs intern brut mai mic dect 90% din media comunitar s ajung din urm din punct de vedere economic celelalte state membre, mai ales n domeniul transporturilor i mediului. Cota maxim de contribuie a Comisiei este ntre 80% i 85% din fondul public. Aceasta poate fi redus n concordant cu principiul poluatorul pltete. 2. Ecotaxele i amenzile sunt prelevri asupra unor practici duntoare n domeniul mediului, care implic de cele mai multe ori activiti poluante. Ele pot fi de asemenea aplicate i asupra unor produse pentru a ajusta preurile relative, fie pentru a stimula sau pentru a descuraja diferite tipuri de efecte ecologice. Se pot aplica fie n manier ad-valorem, fie ca sume forfetare. 3. Autorizaiile de funcionare care n mod normal iau forma cotelor sau a unor plafoane maxim admise i sunt acordate de autoritile naionale i comunitare agenilor economici interesai prin mecanismul adjudecrilor sau al licitaiilor. 4.Sistemul de refinanare a fost folosit mai mult n industria buturilor containerizate. Utilizatorii containerelor pltesc un depozit pentru ambalare sau oprirea containerelor i sunt recompensate cnd le restituie pentru a fi reutilizate, reciclate sau disponibilizate. n prezent este folosit acest sistem pentru ncurajarea introducerii n circuitul economic productiv a anvelopelor uzate. Utilizarea instrumentelor economice n implementarea politicii ecologice a Uniunii Europene se datoreaz avantajelor acestora n raport cu normele administrative bazate pe comand i control i anume: - economii la costurile administrative derivate din nlturarea necesitii de permanent monitorizare i a msurilor de sancionare a celor ce ncalc reglementrile; - mai mare flexibilitate acordar agenilor economici n alegerea manierei n care vor aciona pentru reducerea efectelor negaie asupra mediului; - posibilitatea stimulrii dezvoltrii celor mai puin periculoase produse i metode de producie; - o conservare mai efectiv a produselor i transmiterea acestora generaiilor viitoare exclusiv prin mecanismul pieei; noi surse de venituri bugetare din aplicarea instrumentarului economic n ajustarea politicii ecologice. Sub 4: Elementele Strategiei de la Lisabona Strategia de la Lisabona, cunoscut i sub denumirea de Agenda de la Lisabona sau Procesul de la Lisabona a fost adoptat de Consiliul European la Lisabona n martie 2000, pe o perioad de 10 ani, avnd ca scop principal transformarea Uniunii Europene n cea mai dinamic i competitiv economie a lumii. Strategia de la Lisabona a fost adoptata de Consiliul European in capitala Portugaliei, in martie 2000, pe o perioada de zece ani, avand ca scop transformarea Uniunii Europene in cea mai dinamica si competitiva economie a lumii. Ulterior, ea a fost relansata cinci ani mai tarziu, in 2005. Obiectivele strategiei sunt impulsionarea activitatii economice din UE si cresterea numarului de locuri de munca. Mai exact, se pune accentul pe investitii mai mari in cercetare si dezvoltare, proceduri mai simple pentru deschiderea de firme, reducerea birocratiei, cresterea ratei de angajare a tinerilor si femeilor, liberalizarea pietelor si imbunatatirea competitiei. Conform Strategiei de la Lisabona, cunoasterea si accesul la informatie reprezinta forta motrice a procesului de crestere economica viitoare in modelul european. Aceasta ar trebui sa conduca la dinamizarea proceselor de convergenta si integrare economica. Strategia prevede elaborarea unor politici macroeconomice sanatoase pentru a sustine procesul de crestere economica si ocuparea fortei de munca, precum si stabilitatea preturilor;promovarea competitivitatii si dinamismului economiei prin majorarea investitiilor in capitalul uman;continuarea reformelor pietei muncii, care sa conduca la cresterea productiei potentiale; intarirea viabilitatii finantelor publice, reducand datoria publica si reformand sistemele de pensii si sanatate. Obiectivul strategic: Consiliul european de la Lisabona(martie 2000) a stabilit ca pana in anul 2010, Uniunea Europeana sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, 9

capabila sa genereze o crestere economica sustinuta, o rata mai mare de ocupare si o extraordinara coeziune sociala. Prin strategia de la Lisabona se incearca o recuperare a decalajului fata de Statele Unite, care au intrecut Europa din punct de vedere al dezvoltarii. Masuri de reforma economica, pe care le presupune Strategia: intensificarea concurentei din U.E., restructurarea pietelor muncii, intarirea coeziunii sociale si asigurarea compatibilitatii politicelor economice cu cele de mediu. Obiectivele fundamentale stabilite: consolidarea pietei unice in sectorul telecomunicatiilor, al energiei si serviciilor financiare; facilitarea accesului la noi tehnologii,inclusiv la tehnologia mobila si la internet; incurajarea cercetarii prin cresterea pana la 3 % din PIB a cheltuielilor alocate cercetarii si tehnologiei si prin adoptarea regimului unic de brevetare european; cresterea concurentei in sectorul feroviere si aeriene; cresterea ratei de ocupare prin stimularea initiativei micilor intreprinzatori; cresterea la 70% a ratei de participare a fortei de munca in general, inclusiv a femeilor si a lucratorilor mai in varsta; perfectionarea profesionala a lucratorilor si formarea deprinderii de invatare continua pe toata durata vietii; revizuirea generala a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de sustinere pe termen lung a finantelor publice; modernizarea protectiei sociale inclusiv prin reducerea numarului de persoane supuse riscului de excludere sociala. Piaa muncii - flexibilitate i siguran Parlamentul dorete o reform a pieei muncii care s asigure o balan ntre cererile industriei pentru o mai mare flexibilitate i aspiraiile cetenilor la o mai mare siguran a locurilor de munc. Notnd c omajul afecteaz n special categoriile defavorizate i mai puin calificate, deputaii solicit promovarea "unor politici active de formare a lucrtorilor aflai n omaj, puin calificai". Ei preconizeaz msuri concrete pentru a favoriza angajarea tinerilor, a celor din grupurile minoritare i a femeilor, pentru mbuntirea reelelor de ngrijire a copiilor, pentru renunarea la discriminri, pentru o mai bun adaptare ntre sistemele de nvmnt i nevoile ntreprinderilor. Deputaii sprijin "politica ce autorizeaz finanarea privat a universitilor". Un angajament n favoarea luptei mpotriva discriminrilor (rasiste, de gen, de vrst, de ducerea emisiilor de gaze generatoare de efect de sera handicap i de orientare sexual) a fost consolidat prin amendamentele adoptate. Strategia de la Lisabona este o strategie importanta si novatoare,menita sa asigure competitivitatea UE si sa intensifice rata de crestere economica. In martie 2000,sefii statelor membre UE,reuniti in sedinta Consiliului European de la Lisabona,s-au angajat sa creeze pana in anul 2010,cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume . In acest scop,participantii au adoptat o gama larga de tehnici ,de la legislatia europeana obisnuita,la masuri novatoare,cumm ar fi stabilirea de jaloane si evaluarea reciproca a activitatii din statele membre.Acest proces de reforma economica are ca scop intensificarea concurentei din UE,restructurarea pietelor muncii si intarirea,in acelasi timp,a coeziunii sociale si asigurarea compatibilitatii politicilor economice cu cele de mediu.Aceste obiective includ : -finalizarea procesului de creeare a pietei unice in sectoare cheie,ca de exemplu sectorul telecomunicatiilor,al energiei si serviciilor financiare ; -facilitarea accesului la noi tehnologii,inclusiv la telefonia mobila si internet; - incurajarea cercetarii,prin cresterea pana la 3% din PIB a cheltuielilor alocate cercetarii si tehnologiei si prin adoptarea regimului unic de brevetare european ; -cresterea concurentei in sectorul transporturilor feroviare si aeriene; - rezolvarea problemelor cu care se confrunta micii interprinzatori si cei care pornesc o afacere,ca o conditie vitala pentru cresterea ratei de ocupare; -promovarea pietelor competitive si reducerea subventiilor in industrie ,generatoare de distorsiuni; -cresterea la 70% a ratei de participare a fortei de munca in general,inclusive a femeilor si a lucratorilor mai in varsta; -perfectionarea profesionala a lucratorilor si formarea deprinderii de invatare continua pe toata durata vietii; -revizuirea generala a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de sustinere pe termen lung a finantelor publice; -modernizarea protectiei sociale inclusiv prin reducerea numarului de persoane supuse riscului de excludere sociala; 10

-actionarea asupra cauzelor schimbarilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze generatoare de efect de sera; Aceasta agenda ambitioasa si cuprinzatoare impune eforturi sustinute timp de mai multi ani.O analiza anuala efectuata de Comisia Europeana masoara progresul inregistrat raportat la obectivele stabilite. Progresele pana in 2005 au fost considerate nesatisfacatoare.In declaratiile sale,Romano Prodi,fostul presedinte, al Comisiei Europene a spus referitor la Lisabona ca este un mare esec si a nominalizat printre factorii principali ai acestuia incapatanarea statelor membre UE in a-si folosi veto-ul in fata initiativelor economice propuse de Comisia Europeana .In declaratiile sale,Comisia a criticat statele membre pentru ritmul lent al reformelor si pentru faptul ca ele nu sunt suficient de ferme in atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona .Astfel ca ,concluziile finale ale Consiliului European,din primavara anului 2005,au marcat renuntarea la tinta centrala a Strategiei Lisabona,cea privind statutul de cea mai competitiva economie mondiala pana in 2010,si refocalizarea pe cresterea economica si a numarului locurilor de munca.Noua strategie economica a UE se va axa in jurul unui ciclu de trei ani,cu inceputul anului 2005 si sfarsitul anului 2008.statele membre vor trebui sa prezinte programme nationale de reforma si unde va fi nevoie UE va numi un coordonator national Lisabona .Executivul european a propus reducerea tintelor la trei directii principale si alte cateva secundare.Cele de prim plan sunt : -creearea de mai multe si mai bune locuri de munca ; -cresterea cunoasterii si inovatiei ; -asigurarea ca spatiul UE este atractiv pentru mediul de afaceri. In ceea ce priveste obiectivele secundare ele se refera in principal la dezvoltarea unei mai mari flexibilitati a pietei muncii,cresterea investitiilor in cercetare si modernizarea protectiei sociale. Un an de realizari In anul 2006 s-a inregistrat un real progres.Noua strategie pentru crestere economica si locuri de munca incepe sa dea rezultate.Toate statele membre au adoptat programe nationale de reforma si le revizuiesc in asa fel incat sa introduca prioritatile definite la nivelul Comunitatii si ideile de buna practica de la celelalte state membre.In toate statele membre se poate distinge o schimbare de politici in directia cercetarii si inovatiei,a eficientei resurselor si energiei,a acordarii libertatii de actiune IMM-urilor,antreprenoriatului si educatiei,investirii in capitalul uman si modernizarii pietelor de munca,odata cu acordarea finantarii pentru un nivel ridicat de protectie sociala pentru viitor. Sub 5: Indicatori de dezvoltare durabil Indicatorii de dezvoltare durabil cuprind: a) Indicatori ce cuantific utilizarea raional a terenurilor i impactul asupra eco-sistemului; b) Indicatori ce cuantific impactul construciilor asupra pdurilor i punilor; c) Indicatori ce iau n considerare diversitatea biologic; d) Indicatori de evaluare a impactului asupra resurselor de ap; e) Indicatori de evaluare a resurselor de materii prime i energie i potenialul reciclrii; f) Indicatori de efect ecologic; g) Indicatorii de Dezvoltare Uman (DU). a) Indicatori ce cuantific utilizarea raional a terenurilor i impactul asupra eco-sistemului Construciile n sine i producia pentru construcii utilizeaz ntr-un fel sau altul terenuri fie c este vorba de amplasamentul construciei fie c este vorba de depozitarea eficient a materialelor de construcii sau a deeurilor. Schimbarea destinaiei terenurilor de la o utilizare agricol la o utilizare n construcii poate afecta mediul. Indicatorii de utilizare raional a terenului se refer la: raportul procentual n schimbarea destinaiei terenului (%), potenialul de utilizare a terenului (%), numrul de locuri de munc pe suprafa (hectar), producia estimat a terenului (producia anual i valoarea produselor raportat la suprafaa util de producie), emisii poluante i schimbri n intensitatea utilizrii pe o perioad determinat de timp, producia curent i producia natural primar a terenului, suprafa de terenuri reabilitate prin lucrri de amenajri ecologice. Instrumente i mijloace pentru strategiile i politicile de dezvoltare durabil 11

b) Indicatori ce cuantific impactul construciilor asupra pdurilor i punilor Construciile pot utiliza lemnul ca material de construcii. Lemnul prezint avantajul regenerrii dar necesit totui o perioad de regenerare. De aceea, n analizele studiilor de fezabilitate sunt necesare cteva informaii cu referire la: locul exploatrii lemnului (bioregiunea), gradul deacoperire cu vegetaie (%), tipul esenei lemnoase, suprafaa i densitatea pdurilor din zona exploatrii, gradul de despdurire (%), despdurirea anual, mpdurirea anual, raportul despdurire / mpdurire, ctigul din activitile forestiere, producia pdurii, relaia dintre producia de lemn i creterea populaiei, potenialul forestier (raportul dintre rezervele de lemn i populaie, rezerva de lemn pe locuitor i hectar), acoperirea cu vegetaie (schimbarea suprafeei punilor (%) i influena n producia de carne (%). c) Indicatori ce iau n considerare diversitatea biologic Realizarea unor mari obiective industriale (exemplu hidro-centrale, termocentrale etc.) poate afecta biodiversitatea n zona apropiat amplasamentului construciei sau zonei de influen topo-meteo-geologic. Schimbrile de topografie a locului de exploatare a materialelor de construcii (agregate, nisip, calcar, bazalt etc.) pot afecta de asemenea diversitatea biologic a zonei. Ca indicatori de evaluare a impactului asupra diversitii biologice pot fi considerai urmtorii: numrul de suprafee protejate raportat la totalul suprafeelor de exploatare (%), riscul dispariiei speciilor (indecele dispariiei specilor); investiii n lucrri de protecia mediului (investiia ecologic specific) d) Indicatori de evaluare a impactului asupra resurselor de ap Apa reprezint resursa ce asigur viaa i sntatea eco-sistemului. Multe activiti din construcii sunt att consumatoare de ap (procese tehnologice din construcii, consumul de ap curent pe perioada existenei construciilor etc.) ct i poluante (procese i activiti din construcii, canalizarea construciilor etc.). Ar fi util ca n funcie de specificul proiectului, la studiile de fezabilitate s fie inclui n analiz indicatorii cum sunt: rezerva de ap potabil din zona proiectului de investiii i gradul de afectare, distribuia utilizrii apei, consumul de ap pe locuitor, consumul de ap pe proces, consumul specific de ap pe lucrare n construcii, resurse regenerabile de ap pe cap de locuitor. Sinergetica sistemelor tehnico-economice de eco-management i capital intelectual e) Indicatori de evaluare a resurselor de materii prime i energie i potenialul reciclrii La proiectarea construciilor dar i a bunurilor curente i implicit la proiectarea materialelor i subansamblelor trebuiesc avute n vedere cantitile de materiale i grupele de materiale considerate de risc ecologic. Riscul ecologic poate fi minimizat dac la proiectare se au n vedere indicatori cum ar fi: nivelul i durata de regenerare a materiilor prime; reciclabilitatea (%) produsului, gradul de recuperare al produselor n postutilizare, gradul de reutilizare. Depleia resurselor este de asemenea un indicator foarte important care ar trebui luat n considerare. Indicatorul ce cuantific depleia (gradul de epuizare) a resurselor de materii prime sau energie este dat de relaia dintre durata total a ciclului de via a materialelor dintr-un produs i durata necesar de regenerare a resursei de materii prime sau de energie. n legislaia SUA i a Uniunii Europene acest indicator este luat n calcul la stabilirea eco-taxelor (impozitului ecologic). f) Indicatori de efect ecologic Indicatorii specifici cum ar fi: cantitatea de deeuri pe apartament, cantitatea de deeuri pe cap de locuitor, cantitatea de deeuri reciclabile, consumul de ap / cap de locuitor n zonele rezideniale, nivelul de poluare al aerului, nivelul de poluare al apei, nivelul de poluare solului, nivelul polurii fonice i cererea de ap potabil pentru aezrile rezideniale constituie indicatori de efect ecologic n construcii. g) Indicatorii de Dezvoltare Uman (DU): nr. locuitori, numrul de locuine, numrul de ocupani / apartament (locuin), suprafaa locuinei, suprafaa apartamentului, suprafaa net construit desfurat, consumul de energie pe cap de locuitor, consumul de energie pe unitatea de produs n construcii, consumul specific pe lucrare (activitate n construcii) etc. Pentru obiectivele industriale, agricole sau cu destinaie special se fac referiri la indicatori cum ar fi: suprafaa net construit desfurat, nr. angajai / 100 mp, consumul de electricitate pe suprafaa de producie, suprafaa productiv, consumul de energie pe angajat, consumul de energie pe unitatea de produs n construcii, consumul specific pe lucrare (activitate n construcii) etc.

12

Sub 6: Problema globala a padurii Fenomenele climatice extreme, care includ inundatii si seceta, se datoreaza in mare masura defrisarilor realizate in mod barbar. Atunci cand vine potopul cu totii suntem constienti de cauze, indiferent daca provenim din clasa politica, din societatea civila, din sectorul industrial sau suntem simpli cetateni. Se aud imediat discursuri politice pe probleme de mediu, promisiuni de initiative si masuri. Dar apa trece si ideile, promisiunile si temele electorale de mediu dispar. Oamenii politici incep sa abordeze alte probleme actuale. Iar cetatenii mai taie cate un copac pentru a construi o casa noua si pentru a avea lemne iarna. Industria se gandeste ca e mai eficient un profit mare azi, decat unul mai mic, dar constant pe parcursul anilor. La nivel global se defriseaza anual aproximativ 13 milioane de hectare de padure. Asta inseamna ca pierdem anual paduri cu o suprafata aproximativa a teritoriului Greciei. Iata cateva exemple la nivel global. In decembrie 2004, presedintele Insulelor Filipine a ordonat interventia fortelor armate pentru a opri defrisarile ilegale, dupa ce inundatiile si alunecarile de teren au omorat 340 de oameni. Aceasta tara, care candva avea un export stabil, constant si profitabil de lemne, abia mai are paduri si este un importator net de lemne si produse lemnoase. Dupa inundatiile din China, din august 1998, guvernul chinez si-a invatat lectia si a interzis in totalitate exploatarile in multe dintre regiunile tarii. Multe alte tari au platit un pret urias pentru politicile iresponsabile, dar sunt inca multe care n-au invatat nimic din exemplul celorlalti. Chiar daca in lumea industrializata, prin politicile de mediu, castigam anual 5,6 milioane de hectare de padure, la nivel global pierdem anual 3% din paduri. Suprafata impadurita a Romaniei se situeaza la 26,7% din suprafata tarii, sub media europeana de 32% si sub limita ecologic necesara. Potrivit reliefului si climei, Romania ar trebui sa aiba terenuri impadurite in proportie de 40 - 45% din suprafata totala a tarii. In prezent, padurile ocupa aproape un sfert din teritoriul tarii si au o distributie foarte neuniforma pe tot cuprinsul acestuia. Circa 2 treimi sunt situate in zona montana, ponderea lor fiind foarte scazuta la campie (sub 10%) unde, din aceasta cauza, se resimte puternic efectul exceselor climatice. In mai putin de un secol, s-a taiat jumatate din padurea tarii. Se estimeaza ca cele mai mari distrugeri s-au produs intre anii 2002-2004, cand multi dintre proprietari sau urmasi ai proprietarilor de paduri de pana in 1948 au intrat in posesia suprafetelor revendicate. Postul de televiziune "The Money Channel" afirma ca "Romania este singurul stat din Europa in care exista un proces de desertificare in plina desfasurare". Analizand aceste date, avem tot dreptul de a ne ingrijora si de a ne pune intrebarea: oare mai sunt sanse sa stopam sau sa inversam tendinta actuala? Parerea mea este ca da, dar numai daca o sa fim in stare sa actionam repede si la toate nivelele. Problema a devenit mult prea complicata pentru a putea fi rezolvata la nivelul deciziilor politice sau administrative. Este nevoie urgenta de un set de masuri la nivel european, la nivel national si la nivel local. La nivel european s-au facut niste pasi, dar departe de a fi suficienti. S-au introdus in primul rand in codul penal infractiunile impotriva mediului, ceea ce inseamna un mare pas inainte. S-au creat numeroase fonduri, in cadrul Fondurilor Structurale, in cadrul Fondurilor de Coeziune sau in cadrul programului LIFENatura, pentru conservare, dezvoltare durabila, reimpadurire sau administratie eficienta. Ceea ce lipseste este o legislatie care in loc sa interzica, sa ofere solutii. Degeaba inventam legi, directive sau recomandari, prin care sa interzicem defrisarile ilegale. Acestea vor continua. La inceputul anilor 2000, se estima ca in UE aproximativ 50% din importurile de lemn din tarile tropicale si 20% din importurile de lemn din Europa de Est si Federatia Rus proveneau din surse ilegale, in ciuda legislatiei existente. Ce poate sa faca UE pentru a opri cu adevarat defrisarile? Cativa deputati au scris o scrisoare in martie 2008 comisarului european de mediu, Stavros Dimas, prin care au cerut o propunere legislativa din partea Comisiei Europene care sa reglementeze vanzarea produselor din lemn pe piata comuna a UE. Comisarul a raspuns in aprilie, aratand ca si Comisia Europeana este foarte ingrijorata de problema si ca o propunere legislativa in acest domeniu urmeaza sa fie lansata curand. De asemenea, a fost initiata o declaratie scrisa in PE prin care se incuraja o legislatie in acest domeniu. Pana la termenul de expirare, iunie 2008, declaratia a strans 205 de semnaturi de la deputatii europeni. Propunerea legislativa din partea Comisiei Europene totusi intarzie sa apara. ONG-urile, Greenpeace si WWF, incerca sa faca presiuni la randul lor, dar efectul este mult prea mic. La nivel national avem nevoie de o legislatie mai stricta. Insa atata timp cat autoritatile locale nu sunt interesate de o rezolvare reala a acestor probleme, nu vom vedea imbunatatiri. Prin urmare, degeaba avem 13

legi bune daca acestea nu sunt puse in aplicare. Iar pentru asta este nevoie de presiune. Daca mai toata comunitatea participa la defrisari, nu ne putem astepta la o actiune in forta nici din partea primarilor si nici din partea fortelor de ordine, pentru ca toti traiesc in comunitatea respectiva. Daca nu se creeaza o presiune din partea cetatenilor, atunci in continuare o sa vedem ca se iau masuri doar din cand in cand impotriva unui individ. De cele mai multe ori este vorba de persoana care se ocupa de defrisari ilegale la scara cea mai mica. Tocmai din acest motiv, cea mai importanta parte ne ramane noua, cetatenilor ingrijorati. Implicarea fiecarui individ poate sa duca la schimbari majore. Putem sa facem presiuni la Comisia Europeana: http://www.greenpeace.org/international/campaigns/forests/eu-ban-illegal-timber/forest-love, la autoritatile centrale sau locale prin diverse actiuni, prin scrisori si prin atitudine. Important este sa ne implicam. Sub 7: Cerinte de realizare a dezvoltarii durabile (si Conceptul de dezvoltare durabil) Durabilitatea. Conceptul de durabilitate provine din literatura de specialitate, referindu-se la modelul de utilizare al resurselor. ntradevr, gestiunea unei resurse se definete drept durabil dac, fiind cunoscut capacitatea sa de refacere nu se exagereaz n exploatarea sa peste un anumit prag. n acest sens, gestiunea durabil nseamn, de exemplu, a folosi marea pentru pescuit respectnd ciclul natural de reproducere al petilor i asigurnd, prin urmare, altora i nou nine, posibilitatea de a continua aceast activitate. n schimb, cnd folosirea unei resurse depete acest prag, apare o diminuare considerabil a stocului (adic a populaiei de pete), i cu daunele, nu numai de ordin economic, pe care acest lucru le implic. n general, tema durabilitii se refer la resursele naturale regenerabile, adic acelea care au capacitatea de a se reproduce sau de a se regenera: fauna oceanic, pdurea, solul etc. Resursele care nu au aceast caracteristic, ca de exemplu resursele minerale, sunt definite ca epuizabile. Dezvoltarea. Tema dezvoltrii este strns legat de tiinele sociale i de economie, n special. Cretere i dezvoltare sunt termeni pe care economia i mprumut din limbajul cotidian. Prin cretere economic se nelege tocmai creterea produsului intern brut, care msoar producia de bunuri i servicii apreciate la preurile pieei. Dac produsul intern brut (P.I.B.) pe cap de locuitor al unei ri nu se modific de la un an la latul, se poate spune c acea economie a fost n msur numai s-i conformeze propria ofert la variaiile care au intervenit la nivelul populaiei. Azi, se numesc teorii ale creterii acelea care analizeaz modul n care crete un sistem economic n materie de venit. Dezvoltarea, alturi de conceptul de cretere economic, este considerat obiectivul conductor al strategiilor naionale n vederea sporirii bunstrii colective. Economia dezvoltrii, tiin aprut n contextul ctigrii independenei rilor reprezentnd foste colonii, definete din ce n ce mai larg acest concept. Astfel, evaluarea a devenit din strict economic, apreciat prin mrimea P.I.B.-ului, social, ecologic, a bunstrii, respectiv a durabilitii, folosindu-se o gam din ce n ce mai mare de indicatori Creterea economic reprezint capacitatea unei ri de a furniza cantiti n cretere de bunuri i servicii, reflectat prin creterea pe unitatea de timp a unor indicatori economici. Dezvoltarea economic surprinde aspecte cantitative, calitative i structurale ale evoluiei economice n corelaie cu evoluia demografic i problematica general a omului , adugnd la creterea economic distribuia bogiei i a venitului, influena schimbrilor economice asupra nivelului de trai, modului de via, gndire, comportament,eficiena utilizrii factorilor de producie, mecanismul de funcionare a sistemului economic. Progresul economic const n schimbarea calitativ a factorilor de producie, proces istoric de naintare a economiei, implicnd progresul social. Rezult astfel o succesiune logic: Cretere Dezvoltare Progres Elementele comune sunt reprezentate de faptul c: Sunt rezultatul unei dezvoltri generale a societii Scopul este reprezentat de punerea n micare a mecanismelor i prghiilor prin care se mbuntesc starea i structuraeconomiei naionale Sunt variabile, att exogene, ct i endogene ale sistemului economic Au aceeai finalitate ameliorarea condiiei umane 14

n timp semnificaia celor trei concepte i raportturile dintre acestea au suferit modificri, trecndu-se de la egalitate la nuanri din ce n mai diversificate, tendina general fiind aceea de integrare ntr-o msur ct mai mare a dimensiunii umane. Economia nu este un scop n sine ci un mijloc, iar finalitatea acesteia trebuie s fie sociouman,conform binomului omul-scop, economia-mijloc.1 Dezvoltarea durabil. Punctul final al procesului este dezvoltarea durabil. Este vorba despre un ansamblu cu mai multe componente, n care categorii diferite precum durabilitatea i dezvoltarea dau via unei uniuni complexe, n anumite privine contradictorie, dar cu siguran bogat n puncte de referin i sugestii.Expresia "dezvoltare durabil" a devenit foarte popular spre sfritul anilor '80. Intr-adevr, n 1987 a fost publicat Raportul Bruntland, elaborat n cadrul O.N.U. Raportul prezint rezultatele unei comisii de studiu prezidat de Gro Harlem Bruntland, prim ministru al Norvegiei. Acest document, altfel cunoscut ca Our Common Future (Viitorul Nostru Comun), a avut i continu s aib un important rol orientativ. Conform acestuia, dezvoltarea este durabil dac satisface nevoile generaiilor prezente fr a compromite posibilitile generaiilor viitoare de a-i satisface propriile nevoi. n general, cerinele minime pentru realizarea dezvoltrii durabile includ urmtoarele: - redimensionarea creterii economice, avnd n vedere o distribuie mai echitabil a resurselor i accentuarea laturilor calitative ale produciei; - eliminarea srciei, n condiiile satisfacerii nevoilor eseniale pentru un loc de munc, hran, energie, ap, locuin i sntate; - asigurarea creterii populaiei la un nivel acceptabil (creterea demografic controlat); - conservarea resurselor naturale, ntreinerea diversitii ecosistemelor, supravegherea impactului activitilor economice asupra mediului; - reorientarea tehnologiilor i punerea sub control a riscurilor; - descentralizarea formelor de guvernare, creterea gradului de participare la luarea deciziilor i colaborarea privind mediul i dezvoltarea pe plan naional i internaional. Motivaia Dezvoltarea durabil reprezint un concept cu semnificaii multiple, a crui adoptare actualmente acceptat n totalitate este justificat din mai multe puncte de vedere, respectiv: Constituie o soluie a ecuaiei populaie n cretere spaiu limitat, noiunea de spaiu incluznd totalitatea disponibilitilor de resurse (substan i energie). Dezvoltarea durabil propune un model bazat pe caracterul limitat al resurselor. Cu toate acestea, semnificaia limitelor nu trebuie neleas n sens absolut. Acelai concept acrediteaz ipoteza de depire a limitelor progresului prin progresul limitelor. Semnificaia acestei ipoteze poate fi analizat pe dou planuri: - primul, referindu-se la nelesul propriu, conform cruia progresul limitelor echivaleaz cu identificarea i exploatarea de noi zcminte sau extinderea sferei resurselor dincolo de spaiul geosistemului, prin valorificarea resurselor spaiale; - al doilea, n care depirea limitelor semnific limitele impuse de un anumit model de comportament i de consum, limitele cunoaterii, caz n care progresul limitelor reprezint singura alternativ viabil; Elibereaz modul de conducere al proceselor economice de o serie de erori care au stat la baza producerii dezechilibrelor,cum sunt: - accepiunea conform creia viitorul este un dat, evenimentele decurgnd ntr-o desfurare mai mult sau puin favorabil pentru om, dar fr a exista un pericol majora la adresa ntregii umaniti; - neglijarea justiiei sociale i a proteciei mediului; - subaprecierea rolului strategiilor de dezvoltare, fundamentate tiinific; - favorizarea concentrrii puterii politice i economice, actualul proces de globalizare fiind un bun exemplu n acest sens; - ndeprtarea dezvoltrii de nevoile reale ale oamenilor; - cheltuielile militare foarte ridicate; - creterea economic acceptat ca scop n sine, fr a lua n considerare finalitatea social-uman; - dezvoltarea poate fi realizat numai cu ajutor extern, idee inoculat n special rilor mai puin dezvoltate pentru a se asigura dependena, respectiv, controlul celor dezvoltate; 15

- modul de eradicare a srciei care nu s-a axat pe o redistribuire judicioas a venitului, ci numai pe creterea cheltuielilor publice; - absolutizarea rolului pieei pentru a eluda responsabilitatea n raport cu eecurile acesteia. ntre 3 i 11 iunie 1992, are loc, la Rio de Janeiro, Conferina Naiunilor Unite pentru Mediu i Dezvoltare (U.N.C.E.D. - UnitedNations Conference on Environment and Development). Este adus, din nou, n prim plan conceptul de dezvoltare durabil, reprezentnd "o nou cale de dezvoltare care s susin progresul uman pentru ntreaga planet i pentru un viitor ndelungat". La momentul anului 1992, prea incontestabil ca marea adunare de fore de la Rio nu va rmne fr rezultate.S-a afirmat de mai multe ori c dup Rio omenirea va trebui s fie alta, s gndeasc altfel i s acioneze n alt mod.A fost o contientizare a conductorilor de state i a opiniei publice, n general, c protejarea mediului i a naturii nu este o fantezie a unor romantici, ci o necesitate stringent de acionate imediat pe planuri diverse. Ecologia nu a fost acceptat doar ca o necesitate n sine, ci ca un comandament esenial al viitorului, ca o baz pe care va trebui s se sprijine de aici nainte dezvoltare. Se spunea c: "nimic nu se va putea gndi de acum ncolo n domeniul industrial, economic, al circulaiei, al vieii omului, al habitatului, fr s se fac o evaluare din punct de vedere al mediului. Doar coordonarea ambilor factori, economia i ecologia, va putea s asigure o dezvoltare durabil a omenirii." Scopul declarat al Conferinei secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltrii economice, industriale i sociale n lume, cuprins sub numele de dezvoltare durabil (sustainable development). Semnificativ, n ce privete scopul conferinei, a fost nsi numele ei. Dac la Stocholm s-a organizat "Conferina O.N.U. pentru mediu", la Rio s-a desfurat "Conferina O.N.U. pentru mediu i dezvoltare", ca urmare a constatrii c deteriorarea mediului este ireversibil i crescnd din cauza mersului ascensional al dezvoltrii industriale. Agenda 21, unul din cele cinci documente aprobate la Rio, analizeaz premisele i posibilitile de punere n aplicare a principiilor din Declaraia Conferinei. Este o lucrare ampl, mprit n patru seciuni care se refer la: Dimensiunile sociale i economice; Conservarea i gestionarea resurselor n scopul dezvoltrii; ntrirea rolului principalelor grupe; Mijloacele de execuie. Agenda este un program global care ofer un model de aciune n toate domeniile legate de dezvoltarea durabil, ncepnd din 1992, i pn n secolul XXI. n cadrul ei se disting cteva teme eseniale. Prima tem enun premisele unei lumi prospere. Plecndu-se de la constatarea c majoritatea problemelor ecologice sunt rezultatul dezvoltrii sau al eecului inadaptabilitii acesteia la datele concrete ale naturii, se ajunge la concluzia c ecologia impune noi limitri ale modului i ale schemelor tradiionale de dezvoltare, strict independent de existena resurselor primare. De aceea, trebuie s se ajung la o utilizare eficient a resurselor, ceea ce nu se poate face dect prin instrumente legislative i economice. n acest sens, se accentueaz faptul c toate produsele trebuie s reflecte costurile autentice i de deteriorare a calitii mediului. A doua tem, care ar putea fi denumit o lume just, pleac de la faptul c peste un miliard de locuitori ai planetei triesc sub limita minim a existenei decente, n timp ce un alt miliard triete ntr-o risip i o irosire nejustificat a resurselor. Constatarea nu este doar social-economic, ci are i o profund conotaie ecologic deoarece diversele tipuri de poluri afecteaz mai puternic i ireversibil, populaiile srace, n incapacitatea de a se apra. n acelai timp, acestea sunt i cele care pot aduce deteriorri mediului la scar global (de exemplu, tieri masive de arbori, dezvoltarea unei industrii neperfomante etc.). De aceea, se impune tuturor locuitorilor planetei s ating o calitate durabil a vieii, lucru posibil doar prin eradicarea total a srciei. n fond, n momentul de fa unii lupt s-i menin un stil de vieuire iar alii pentru supravieuire. A treia tem se refer la o lume locuibil, n sensul c n momentul respectiv 2,5 miliarde de oameni locuiau n aezri urbane. Se estima c, n anul 2000, ei vor fi 5 miliarde, ceea ce va duce la o poluare extrem, la probleme de aprovizionare, paralizia tuturor serviciilor urbane, la lipsa celor sanitare etc. Oraele sunt peste tot centre de presiune ecologic i nu se poate gndi un viitor durabil fr a se cuta soluionarea problemelor habitatului. 16

A patra tem este cea a unei lumi fertile. Agenda este bogat ntruct trebuie s arate modul n care bogiile pmntului vor fi utilizate, fr s se ajung la epuizarea lor. De acea, se abordeaz problemele legate de agricultur, ap dulce, combustibili fosili, energie neconvenional, pduri, diversitate biologic, biotehnologie, poluarea marin,zonele litorale, zonele montane, pentru fiecare cutndu-se principiile de acionare, obiectivele, activitile specifice, cooperarea internaional, mijloacele de execuie, resursele umane, rolul tiinei i al tehnologiilor i finanarea specifice. O alt tem abordeaz problema unei lumi curate, care se refer mai ales la poluare i deeuri. Mai bine de 80% din maladiile i mai bine de un sfert din decesele lumii a treia au drept cauze alimentaia, apele contaminate i deeurile. Drept urmare, sunt recomandate msuri pentru depoluarea apei i gospodrirea corect a tuturor tipurilor de deeuri, menajere, industriale, periculoase i radioactive. n sfrit, Agenda 21 se refer amplu la instrumentele legislative internaionale (n 1992, existau mai multe de 100 de documente internaionale n vigoare, mai mult sau mai puin acceptate de popoarele lumii), care se refer la instrumente financiare, la scar naional i internaional.Un ultim punct al Agendei se refer la cadrul instituional. Dup ample dezbateri, s-a stabilit c va fi creat o nouComisie O.N.U. pentru Dezvoltare Durabil. Ca urmare a Conferinei de la Rio, punctul de vedere larg acceptat referitor la soluia pentru ieirea din impas este aadar cel de dezvoltare durabil, viabil, n cadrul creia se urmrete interaciunea i compatibilitatea celor patru sisteme: economic, uman, ambiental i tehnologic. n acest fel, se asigur satisfacerea nevoilor prezentului, fr a compromite capacitatea generaiilor viitoare de a-i satisface propriile nevoi. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltri de lung durat care poate fi susinut de cele patru sisteme. Sub 8: Efectul de sera la dimensiuni globale regionale si locale Este greu sa negam faptul ca sporirea temperaturii s-ar datora efectului de sera,desi Guido Visconti,om de stiinta din Italia, foarte apreciat chiar si in afara Italiei,spunem,in ceea ce priveste incalzirea Pamantului, ca "ar putea fi vorba de variatii normale ale climei". Crescand concentrati de anhidrida carbonica si nereducandu-se ceilalti factori care contribuie la producerea efectului de sera,in anul 2050 supraincalzirea va atinge 4-5 grade. Unele studii afirma ca, si in absenta unei ulterioare acumulari de anhidrida carbonica,variatile in curs ar fi suficiente pentru a face sa creasca cu 1 grad temperatura.E posibil. Ne aflam totusi in ajunul unei perioade de maxima radiatie solara,datorata pozitiei astrului,aproape perpendiculara fata de axa terestra,lucru care se intampla o data la 21 de mii de ani.Aceasta produce o mai mare in calzire datorita factorilor astronomici,incat experti in clima au anuntat o vara foatre calda pentru anul 1989. Si totusi nu toti climatologii au aceeasi opinie asupra previziunilor pe termen mediu sau lung .Rogers Revell de la Universitatea din San Diego afirma ca variantele aflate in joc sunt atat de numeroase,incat este imposibil sa se prevada viitorul.Nivelul anhidridei carbonice ar putea urca pana la 370 de parti la milion pana in nu indepartatul an 2000 sau putin dupa ceea.Aceasta modesta crestere ar fi de ajuns pentru a face sa urce temperatura globului cu 2 grade.Chiar daca nu trebuie sa apelam prea usor la unele comparatii, nu este inoportun sa amintim ceea sa intamplat acum cateva milioane de ani pe planeta Venus,unde un excesiv efect de sera a determinat,progresiv,actuala temperatura de 480 grade si o atmosfera de 90 de ori mai densa decat cea terestra. Problema nu este a celor 2 grade in plus,daca nivelul anhidridei va atinge 370 de parti la un milion prin anul 2000,ci aceea a unei continue cresteri a efectului de sera care,daca nu va fi impiedicat,ar duce Terra,in cateva secole in situatia unei imposibilitati de mentinere a vietii. Scenariile ipotezei "calde"pentru perioada 1989-2050merg la o previziune de crestere cu 1,6 grade centigrade a temperaturii medii globale a planetei noastre, la ceea infricosetoare de circa 5 grade.Cresterea temperaturiinu va fi aceeasi pe pamant.La Ecuator ar fi mai mica iar la poli mai mare.Toti sunt de acord ca mare parte a cresterii temperaturii ar interveni in lunile de iarna,astfel incat anotimpurile ar tinde sa se uniformizeze.In Italia cresterea temperaturii ar fi aproape dubla fata de Ecuator. In plus,cresterea temperaturii ar dauna mult zonelor urbane.Un plus de caldura ,provocat de tevile de esapament,de lipsa de ventilatie,de asfalt si beton sau de dificila patrundere a vantului ca face aproape imposibila viata.Sa nu se creada ca probema ar putea fi rezolvata cu ajutorul instalatiilor de aer conditionat! 17

Lasand la o parte faptul ca poate in anul 2000,sau putin dupa aceea,va trebui sa renuntam la ele,pentru a nu largi gaura din stratul de ozon,este bine cunoscut ca,racorind casele,instalatiile sporesc caldura in centrele urbane. In plina era glaciara, temperatura medie a Pamantului era cu 6-7 grade mai mica decat cea actuala.O crestere de 4-5 grade ar fi suficienta pentru a topi aproape complet calotele polare,facand sa se ridice nivelul marilor.Aceasta ar creste,prin efectul asa-numitei expansiuni termice, cu aproape 2 metri Presupusa topire a calotelor ar conduce , intre altele la o cursa nemiloasa pentru exploatarea enormelor rezerve de petrol de pe fundul oceanelor.Nu este vorba de o problema fundamenatala,dar merita osteneala de a o releva. Uriasa ridicare a nivelului marii ar produce un lant de efecte catastrofale care ar schimba aspectul fizic al unor regiuni intregi.De exemplu, conform unui raport din noimbrie 1988 al Natural Environmennt Research Council din Marea Britanie ,aceasta tara si-ar schimba infatisarea,bucurandu-se de o clima subtropicala,care ar privilegia culturile mediteraneene,cu totul deosebite de cele actuale.ar disparea aproape toate plajele,datorita ridicarii nivelului marii si ar fi necesare cheltuieli enorme pentru costruirea unor diguri care sa opreasca apele. Pentru a da un exemplu ,asa-numita Corn Belt din S.U.A. ar deveni cu usurinta semiarida,iar marile campii ar deveni necultivabile.Este adevarat ca sporirea temperaturii ar permite extinderea culturilor agricole in zone nordice astazi prea reci;dar acest lucru aproape ca nu conteaza fata de fectele negative ale cresterii temperaturii. In Italia,Venetia ar fi total sub apa si ar acoperite de mare partile joase ale catorva orase mari. Prof. Paolo Fabbri , care preda geografia la universitatea din Bologna ,explica faptul ca prin ridicarea nivelului apelor marii,nu numai gurile raurilor ,ci si albia lor s-ar modifica ,si acelasi lucru s-ar intampla in Italia cu numeroasele canale de asanare(sapate la nivelul marii),cu incalculabile consecinte negative. Toate insulele plate, situate doar la cativa metri deasupra nivelului marii, ar disparea inghitite de valuri.Asemanator cu ceea ce s-a spus despre Italia, alte tari ar suferi foarte grave consecinte din cauza ridicarii nivelului marii. Un mic stat din Arhipelagul Maldivelor ar inceta sa mai existe, dupa cum a declarat presedintele sau in cadrul unei reuniuni oficiale. De altfel, cateva din cele mai mari orase ale lumii, construite la gurile unor importante fluvii, ca de exemplu Cairo, Shangai, New Orleans ar fi acoperite de ape.Practic, ar risca sa dispara intreaga Olanda, daca nu se vor cheltui sume colosale pentru a se construi diguri uriase si alte instalatii.Acest lucru este valabil si pentru alte teritorii. Ar ceste mult evaporarea si s-ar schimba regimul ploilor din intreaga planeta, cu cele mai multe precipitatii iarna si foarte putine vara.S-ar schimba cursul curentilor oceanici,spre exemplu Curentul Golfului, care a fost totdeauna fundamental pentru Europa central-septentrionala.De sigur, apele marilor ar deveni mai calde si ar creste evaporarea. Fenomenul ar fi cu atat mai perceptibil in marile relativ inchise, ca Mediterana si, in special Adriatica.Dupa opinia lui Francesco Laurenzi, in Italia numarul zilelor cu cer senin ar scadea. Ploile ar fi mult mai reale, iar din cauza incalzirii, s-ar extinde mult deserturile, iar seceta ar deveni coplesitoare. Chiar si uraganele, din cauza cresterii temperaturii ar avea o mai mare violenta si frecventa.Un semn mic al cresterii furiei devastatoare am avut in anul 1988. Se prevede ca umiditatea solului ar descreste cu aproape 20%, iar culturile agricole ar fi mult mai sarace. Reducerile recoltelor nu ar mai permite astfel alimentarea a celor aproximativ 6 miliarde de oameni. Ar disparea multe specii de animale care au nevoie de o temperatura mai putin ridicata.Altele ar treibui sa se adapteze la caldura, nu se stie cu ce rezultate.In ultimele milenii, omul nu a mai vazut sa dispara vreo specie de animale importante si larg raspandite, asa ca perspectiva nu poate decat sa ne ingrijoreze. Ar disparea, de asemenea, multe specii vegetale, care nu suporta temperaturi inalte si putina ploaie,contribuind la reducerea productiei agricole.Alte vegetale ar produce mai putin.In Italia ar lipsi orezul si graul. In ceea ce priveste plantele, anhidrida carbonica provoaca inca de pe acum pagube, independent de ceea ce s-ar putea intampla intr-un viitor apropiat,din cauza cresterii temperaturii. Plantele ar fi suportat deja o transformare, datorita cresterii anhidridei carbonice inn atmosfera: treptattreptat, in 18

ultimii 200 de ani, pare sa se fi redus la jumatate numarul de stomate, pori prin care planta capteaza anhidrida carbonica.Se poate ca aceasta constatare sa fie exagerata dar e greu de negat fenomenul. Socotim aproape imposibil ca omul sa nu ia masuri pentru a preveni catastrofa.Daca nu se vor face descoperiri stiintifice senzationale sau nu se vor elimina drastic toate cauzele care produc cresterea temperaturii, nu va putea fi impiedicata o crestere a temperaturi cu 2 grade si paote chiar 2 grade si jumatate.Chiar si aceasta crestere ar putea produce infricosetoare dezechilibre ecologice. Daca se va intampla o catastrofa, nu se poate spune ca nu a fost anuntata. Pentru prima oara in istorie, omul a reusit sa intervina masiv asupra ecosistemului planetar,dar a facut-o fara a prevedea consecintele. Pentru a combate poluarea generala a atmosferei planetei noastre,nu este de ajuns sa se reduca drastic anhidrida carbonica, principala responsabila pentru efectul de sera.Mai trebuie sa descreasca hotarator raportul celorlalte substante care contribuie la acest fenomen, ca hidrocarburi rezultate din arderea materialelor fosile,dar nu numai acestea, ci si sulf , azot, etc. Nici S.U.A. nu au reusit sa limiteze aceste emanatii decat intr-o masura modesta. A reinstitui acum controlul asupra situatiei este extrem de greu; dar, daca vrem sa evitam dezastrul, trebuie sa actionam cu inteligenta si curaj.Omul poate face orice dar sa scape de moarte ... nu. Desigur, este nevoie de cheltuieli enorme, cu mult superioare celor actuale, pentru a adopta masuri apte sa franeze incalzirea Pamantului. Nu se poate spune, desigur, ca pana acum s-a actionat foarte ferm pentru a reduce emisiile de gaze poluante si, in special, de anhidrida carbonica.Tarile din Comitatea vest-europeana au reusit acum sa se puna de acord numai asupra standurilor, desigur nu prea severe, in vederea reducerii acestor emisii. A interveni asupra efectului de sera este greu, dar nu imposibil.Pentru a opri poluarea atmosferei trebuie, inainte de toate, sa schimbam cu totul actuala politica forestiera.Nu este de ajuns sa impiedicam despadurirea, ci trebuie sa extindem in toata lumea zonele verzi.Trebuie realizata o ampla extindere a culturilor arboricole, incepand cu padurile, pentru a contricui la reinstaurarea echilibrului in ciclul carbonului. Daca unor tari din lumea treia acest lucru li se pare imposibil, datorita necesitatilor de hrana ale unei populatii tot mai numeroase. Mult mai important si mai urgent este sa reusim ca marea majoritate a energiei mondiale sa nu mai fie asigurata doar de sursele traditionale,petrolul si carbunele. Prof. Wilfred Bach afirma ca, daca vrem sa evitam cresterea temperaturii dincolo de limitele minime de 12 grade, in primele decenii ale secolului urmator,trebuie sa reducem, chiar in cursul anului 1990,emisiile de anhidrida carbonica cu 1277 de milioane de tone. Dupa parerea acestuia,S.U.A. ar trebui sa reduca cu circa 309 miloane de tone pe an emisiile de gaze, Germania cu circa 48 milioane pe an,iar Italia cu 25 milioane de tone,pentru a nu mai vorbi de celelalte tari industrializate. Pentru a reduce poluarea trebuie in primul rand sa eliminam risipa in consumul de energie. In ceea ce priveste economisirea energiei, Japonia este in frunte, cu un procent anual de 30%.Nu putine sunt masurile prin care se pot limita emisiile de anhidrida carbonicasi de alte gaze nocive. In ceea ce priveste automobilele, atata vreme cat acestea vor folosi combustibili derivati din petrol ,va trebui sa favorizam aplicarea de noi tehnologii,pentru a realiza motoare care sa consume mai putin carburant. In acelasi timp,se poate limita, prin lege, viteza automovehiculelor, dat fiind ca -dupa cum se cunoasteconsumul de carburanti este mai ridicat cand viteza este mai mare fata de optim. Totodata, cu o tehnica mai avansata se pot fabrica automobile electrice.Energia electrica a acestor vehicule nu nu trebuie asa fie produsa cu ajutorul petrolului si carbunelui, deoarece in acest caz avantajul ar fi foate modest. Asa cum am aratat mai sus,presedintele Reagan a semnat, in 1988, o lege ce promoveaza, prin mijloacefiscale, productia de automobile cu un consum redus de benzina. Pe de alta parte, combustibilii alternativi produsi sunt eficienti pentru a reduce smogul, dar nu pentru a combate in mod concret efectul de sera.Industriile ar trebui sa realizeze mari economii cu metode noi, utilizand numai energia electrica strict necesara si evitand orice risipa. Desigur, trebuie sa creasca randamentul in convertirea si folosirea energiei insasi. 19

Cifrele care reflecta evolutia consumului de energie in ultimii 15 ani arata ca bine cunoscuta criza petroliera a reprezentat stimulentul cel mai concret pentru realizarea obiectivelor indicate. Este, totusi, aproape inevitabila epuizarea progresiva a posibilitatilor de economisire, doar daca nu se vor face importante descoperiri tehnico stiintifice, astazi abia banuite. Noile tehnologii, foarte costisitoare, de producere a asa numitului "carbune curat" aplicate in S.U.A., in Germania si Japonia, duc la reducerea unor elemente poluante, dar nu a tuturor, si nu contribuie la resorbtia efectului de sera si a ploilor acide. Actualmente, abonatii particulari consuma prea multa energie si in buna parte o risipesc. In viitor va trebui insa sa o foloseasca cu extrema parcimonie. In vederea acestui scop, trebuie promovate cercetarile stiintifice destinate a face utilizabile materialele numite super-conducatoare. Se poate de asemenea micsora produrea si consumul de ingrasaminte pe baza de azot in agricultura. Nu este imposibil nici sa se impiedice largirea golului din patura de ozon, datorita motivelor pe care le-am vazut deja. Se poate pune capat chiar si ploilor acide care, in afara altor grave pagube, afecteaza padurile si plantele, in general, cu efecte tot atat de negative. Evident, complexitatea operatiunilor destinate a impiedica dezastrul ecologic, previzibil intr-un viitor nu prea indepartat, impune un alt mod de viata pentru omenire, sau cel putin pentru tarile industrializate, cu o dezvoltare mult mai mopderata a nivelului de trai si o mai redusa populatie pe Pamant. Trebuie sa alegem. Daca se continua astfel, se va ajunge in mod sigur la o catastrofa. Sub 9: Institutiile Uniunii Europene Parlamentul European Parlamentul European (PE) este ales de cetenii Uniunii Europene pentru a le reprezenta interesele. i are originea n anii 50 i are la baz tratatele fundamentale. Din 1979, membrii P