Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală

Masterat - Management în Agroturism şi Alimentaţie Publică

ANUL I

Studiu de caz privind evaluarea potenţialului turistic al Bucovinei pe baza

componentelor de potenţial şi de infrastructură.

Masterand Bercea Adrian

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

 

3

CUPRINS

CUPRINS......................................................................................................................... 3

INTRODUCERE............................................................................................................. 5

CAPITOLUL 1 Potenţialul turistic natural al Bucovinei........................................... 6

1.1 Poziţia în teritoriu şi căi de acces................................................................................ 7

1.2 Cadrul natural, element reprezentativ al produsului turistic bucovinean.................... 9

1.2.1 Relief............................................................................................................ 9

1.2.2 Hidrografie................................................................................................... 11

1.2.2.1 Resurse hidrografice..................................................................... 11

1.2.2.2 Ape minerale................................................................................. 11

1.2.3 Clima............................................................................................................ 13

1.2.4 Fauna si vegetatie......................................................................................... 14

CAPITOLUL 2 Resurse antropice în ţinutul bucovinean........................................... 15

2.1 Particularităţi socio-economice................................................................................... 15

2.2 Vestigii istorice........................................................................................................... 17

2.3 Valori etnografice şi folclorice.................................................................................... 20

2.3.1 Caracteristicile satului bucovinean.............................................................. 24

2.3.2 Comunitaţi specifice.................................................................................... 27

2.3.3 Ocupaţii bucovinene.................................................................................... 34

2.3.4 Manifestări etno-folclorice........................................................................... 37

2.4 Obiective turistice ce au făcut cunoscută zona ca zonă turistică................................ 40

2.4.1 Mănăstirea Voroneţ...................................................................................... 41

2.4.2 Mănăstirea Putna.......................................................................................... 44

2.4.3 Mănăstirea Suceviţa..................................................................................... 47

2.4.4 Mănăstirea Moldoviţa.................................................................................. 51

2.4.5 Mănăstirea Arbore....................................................................................... 54

2.4.6 Mănăstirea Humor........................................................................................ 56

4

2.4.7 Mănăstirea Agapia....................................................................................... 58

2.4.8 Mănăstirea Dragomirna................................................................................ 61

CAPITOLUL 3 Particularitaţile activitaţilor turistice bucovinene........................... 63

3.1 Baza tehnico-materială turistică.................................................................................. 63

3.1.1 Infrastuctura................................................................................................. 63

3.1.2 Baza de cazare............................................................................................. 64

3.1.3 Reţeaua unitaţilor de alimentaţie publică.................................................... 67

3.1.4 Serviciile suplimentare................................................................................ 68

3.2 Forme de turism.......................................................................................................... 71

3.2.1 Turism de circulaţie..................................................................................... 74

3.2.2 Turism automobilistic.................................................................................. 74

3.2.3 Turism rural şi agroturism............................................................................ 75

3.2.4 Turism sportiv.............................................................................................. 76

3.2.5 Turism terapeutic......................................................................................... 78

3.2.6 Turism religios............................................................................................. 78

3.2.7 Turism de wekeend...................................................................................... 79

3.3 Cererea turistică.......................................................................................................... 79

3.3.1 Circulaţia turistică........................................................................................ 81

3.3.2 Aspecte calitative privind cererea turistică.................................................. 83

3.4 Soluţii privind transformarea Bucovinei în viitor produs turistic de succes............... 85

CONCLUZII.................................................................................................................... 90

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................. 93

5

INTRODUCERE

Bucovina este un loc care te răsplăteşte la fiecare pas, în orice perioadă a anului.

Pădurile adînci şi apele cristaline sub cerul de un albastru pur fac din această zona o

poartă spre Rai. Poţi experimenta esenţa României, dacă încetineşti, respiri o gură de aer

curat, şi mergi, pe jos, pe drumurile spre mănăstirile pictate, din inima Moldovei. Puţine

sunt locurile din România unde cultura, istoria şi religia se împletesc mai bine şi mai

frumos decît aici. Cultura istorică şi tradiţiile, frumuseţea naturii, satele autentice şi

oamenii prietenoşi, toate fac parte din mozaicul Bucovinei.

Bucovina, Bukowina, Buchenwald este ţinutul în care basmele sunt înca aievea.

Când spui Bucovina, te gândeşti fără să vrei la manastirile pictate, care au dus faima

locurilor până departe. Puţini sunt cei care nu au auzit măcar de albastrul de Voroneţ, de

Putna, unde se află mormântul lui Ştefan cel Mare, sau de Suceviţa, o adevarată cetate, nu

doar o manastire! Dar există încă atâtea locuri minunate, atâtea alte atracţii care merită

luate în seamă, satele pitoreşti, pajiştile pline de verdeaţă, mireasma pădurilor de brad,

stânele izolate şi turmele de oi, agricultura tradiţională, costumele populare, obiceiurile şi

meşteşugurile, artizanatul. Bisericile şi mănăstirile sunt fascinante, dar ochiul şi sufletul

obosesc repede şi caută altceva.

Gospodăriile ţărăneşti au case mari, cu faţade sculptate în lemn sau piatră, cu

acoperişuri colorate, cu porţi lucrate manual. Aici, există posibilitatea găzduirii turiştilor,

acestora oferindu-li-se camere aranjate şi mobilate în stil bucovinean tradiţional, cu

elemente folclorice de o valoare deosebită. Demn de reţinut este faptul că turiştii au

ocazia să fie serviţi cu produse alimentare naturale. O altă caracteristică a turismului rural

din Bucovina este valorificarea în întregime a produselor realizate în gospodarie. Turistul

are posibilitatea să guste din preparatele culinare şi băuturile specifice zonei, unele dintre

ele fiind unice. Mulţi turişti se reântorc pe aceste meleaguri tocmai pentru a se reântâlni

cu aceste mâncăruri delicioase.

Zona Bucovina, ca unitate turistică, este proiectată ca un model dinamic de

dezvoltare şi se înscrie în procesul de înnoire calitativă prin preocuparea de punere în

valoare, la un nivel din ce în ce mai înalt, a bogatelor resurse de care dispune.

6

CAPITOLUL 1

POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL BUCOVINEI

Bucovina este un spaţiu cultural tânăr şi nealterat, un spaţiu cu vocaţie culturală

europeană, o promisiune de excelenţă a culturii române. Sunt, în România, spaţii

culturale care au obosit. Care nu mai pot aduce nimic nou în cultură, care respiră numai

prin nările trecutului. Bucovina poate aduce, la masa culturii române, anvergura şi

excelenţa unui spaţiu care, din destin periferic, şi-a păstrat aerul tonic al tinereţii cultu-

rale. Bucovina nu a avut vreme să fie macerată de malaxorul care destramă eroi şi tradiţii.

Aici, cultura română respiră tânăr şi liber, fără inhibiţii, fără „eroi civilizatori”, fără

„modele” culturale autoritariste.

În viziunea de marketing turistic, potenţialul turistic face parte integrantă din

oferta turistică, una din cele două laturi, alături de cererea turistică, ale pieţei turistice.

Mai mulţi autori s-au ocupat, în lucrările lor, de cercetarea conţinutului şi naturii

ofertei turistice. Astfel, încă în 1959, elveţianul W. Hunzincker, în manualul său de

economia turismului, arăta că "oferta turistică este o combinaţie de elemente materiale şi

servicii", combinaţie în care serviciile joacă rolul principal. De asemenea, britanicul H.

Medlik consideră produsul turistic ca "un amalgam de elemente tangibile şi intangibile,

concentrate într-o activitate specifică", iar profesorul elveţian J. Krippendorf înţelege prin

oferta turistică "un mănunchi de elemente materiale şi imateriale oferite consumului şi

care ar trebui să aducă unele foloase cumpărătorului, adică să-l satisfacă". El include în

elementele politicii produsului turistic următorii factori:

factori naturali (poziţia în teritoriu, relieful, vegetaţia, fauna, clima,

peisajul);

factori generali ai existenţei şi activităţii umane (ospitalitate, obiceiuri,

folclor, cultură, artă, economie, politică etc.);

infrastructura generală (transpoturi şi comunicaţii, populaţia şi aşezările

omeneşti), alţi factori ai infrastructurii (apă, canalize, telecomunicaţii etc.);

echipamentul turistic (cazare, alimentaţie publică, transport turistic etc.).

E. Nicolaescu este de părere că "lista elementelor care concură la crearea

produsului turistic" a trebuit să includă următoarele categorii principale de factori:

7

patrimoniul turistic, cu factorii naturali (aşezarea geografică, climă, relief,

peisaj etc.); diverse elemente naturale de atracţie specifică (cursuri de ape, izvoare, lacuri

etc.), factorul uman (ospitalitatea, obiceiuri şi datini, folclor, istorie, artă, cultură etc.);

infrastructura generală a zonei, incluzând dezvoltarea economică generală

(industrie, agricultură, transporturi, comerţ), dezvoltarea demografică (populaţie şi

aşezări omeneşti), infrastructura generală edilitară;

infrastructura cu specific turistic;

cadrul general privind pregătirea şi perfecţionarea cadrelor din turism;

cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism.

În concepţia profesorului Cristiana Cristureanu, oferta turistică este formată din

cadrul şi potenţialul natural şi antropic, masa de bunuri materiale (alimentare, industriale)

destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţile specifice,

infrastructura specifică turistică şi condiţiile de comercializare (preţ, facilităţi etc.).

Principala caracteristică a ofertei turistice o reprezintă complexitatea ei. Elementele

componente ale ofertei pot fi grupate în două categorii:

elemente atractive, compuse din resurse naturale, socio-culturale, umane,

tehnologice, având o importanţă relativă în timp şi spaţiu;

elemente funcţionale, compuse din echipamentul şi serviciile care fac

posibilă desfăşurarea producţiei turistice.

1.1 Poziţia în teritoriu şi căi de acces

În cazul unei zone turistice, poziţia în teritoriu se cere a fi analizată din

următoarele unghiuri de incidenţă:

situarea zonei faţă de fluxurile turistice internaţionale; din acest punct de

vedere, trebuie precizat că zona Bucovinei este străbătută de 2 importante fluxuri turistice

internaţionale: dinspre nord, fluxuri turistice care intră în ţară prin punctul de frontieră

Siret şi se îndreaptă spre zonele turistice ale României şi spre Bulgaria, şi invers; dinspre

est, fluxurile ce străbat zona turistică Bucovina îndreptându-se spre Bistriţa sau

Maramureş şi centrul şi vestul ţării, ori fluxurile turistice în vestul ţării ce vin în zonă (ca

8

destinaţie) şi trec spre alte zone din estul ţării, sau se îndreaptă spre punctele de frontieră

cu Polonia, Ucraina sau Republica Moldova;

zona turistică, destinaţie a fluxurilor turistice interne:

este etapă în circuitele turistice "Turul României";

destinaţia unor excursii tematice;

program-excursie cu turiştii străini veniţi pe litoral;

destinaţia unor excursii speciale (excursii combinate).

poziţia zonei faţă de alte zone turistice de atracţie, în ideea organizării

unor acţiuni turistice combinate; din acest punct de vedere, judeţul Suceava se află în

apropiere de Maramureş, Bistriţa, Neamţ şi Iaşi - zone turistice de marcă.

Fig.1.1 Poziţia în teritoriu şi căi de acces

Deşi zona Bucovina este situată, geografic, în partea extrem nord-estică a

României, privită din prisma relaţiei turism-teritoriu-fluxuri turistice, această poziţie în

teritoriu este un aspect pozitiv ce trebuie valorificat în perspectiva imediată şi mai

9

îndepărtată, având în vedere şi vecinătatea a două vechi provincii istorice româneşti -

Bucovina de Nord şi Basarabia.

Căile de acces în Bucovina sunt constituite din:

căi feroviare: magistrala Bucureşti - Bacău - Suceava - Vicşani, cu

ramificaţia Suceava - Rădăuţi - Putna şi Suceava - Gura - Humorului - Câmpulung

Moldovenesc - Vatra Dornei - Sângeors Băi - Năsăud - Beclean;

căi rutiere : DN 2 - E 85, Bucureşti - Bacău - Fălticeni - Suceava - Siret;

DN 17 A, Câmpulung Moldovenesc - Suceviţa - Rădăuţi - Siret; DN18, Iacobeni -

Ciocăneşti - Borşa; DN 29, Suceava - Botoşani; DN Suceava - Dorohoi;

căi aeriene - aeroportul Salcea, la 15 km de Suceava, 75 km de

Câmpulung Moldovenesc şi 105 km de Vatra Dornei.

1.2 Cadrul natural, element reprezentativ al produsului turistic bucovinean

Ţinutul Bucovinei se află în nordul Moldovei, una dintre cele trei provincii

istorice ale României. Această zonă a devenit în 1775 parte a Imperiului Austro-

Habsburgic, rămânând în componenţa acestuia pîna în 1918. Numele de Bucovina dat

provinciei a rămas din acea perioadă, când i-a fost atribuită această denumire de "Ţară a

fagilor" (Buchenland). Cu o suprafată de 8553,5 kmp, se suprapune parţial Carpaţilor

Orientali şi Podişului Sucevei. Peisajul este de o variată frumuseţe, corespunzând

reliefului care coboară gradual de la vest la est: munţi (versantul estic al Carpaţilor

Orientali), coline (Subcarpaţii) şi platouri înalte (Platoul Moldovei). Aici este situat cel

mai complex şi mai întins masiv de origine vulcanică din România - Masivul Călimani

(2102 m), aici se află cel mai spectaculos sistem de culmi muntoase paralele - Obcinele

Bucovinei (1100 m), şi cele mai interesante sisteme depresionare cu turbării şi ape

subterane mineralizate (Depresiunea Dornelor).

1.2.1 Relief

Relieful se caracterizează printr-o mare varietate şi bogăţie a formelor: munţi,

depresiuni intramontane, dealuri, podişuri.

10

O zonificare a resurselor turistice naturale, în funcţie de valoarea, specificul şi

repartiţia lor geografică indică următoarele areale:

arealul alpin şi subalpin al masivului Căliman reuneşte în peisaj un relief

de platou vulcanic şi de creastă, cu păstrarea celui mai mare crater vulcanic din ţara

noastră. În partea nord-vestică, renumitele stânci ,, 12 Apostoli ,, iar pe platou asociaţii de

jnepeni şi alte flori viu colorate;

defileul Bistriţei de la Zugreni include o vale transversală săpată în

gnaisuri porfiroide dure. Elementele de atracţie sunt meandrele încătuşate, barajul pentru

plute, vechea albie rămasă suspendată pe malul drept, umerii şi ţancurile de stâncă, flora

caracteristică. Tot aici se întîlnesc defileele de la Toance şi cheile săpate în calcarele

cristaline de pe valea inferioară a Barnarului;

depresiunea Dornelor, bogată în izvoare de ape minerale, se remarcă prin

îmbinarea armonioasă a cadrului natural cu elementele etnografice şi folclorice, o notă

aparte pentru turbăriile de la Tinovul Mare şi Poiana Stampei, rezervaţii naturale;

carstul Rarăului, cu Pietrele Doamnei, dolinele de sub vârful Rarău şi de

pe Todirescu, Peştera Liliecilor, sectoarele de chei de pe Valea Caselor şi de pe Izvorul

Alb; abrupturile de prăbuşire de la Popchii Rarăului, grohotişurile fosile de la vest de

Piatra Zimbrului. Prezenţa calcarelor recifale contrastează cu rezervaţia floristică

Todirescu, cu mânăstirea Sihăstria şi floarea de colţ;

valea superioară a Moldovei, de la izvoare la Pojorâta, cu rezervaţiile

Lucina, Răchitişul Mare, stâncile Adam şi Eva de la Pojorâta, sectoarele de chei şi defilee

ale afluenţilor Moldovei: Breaza, Botuşi, Pojorâta; o notă de originalitate pentru bogatele

tradiţii folclorice şi etnografice;

culmea Stânişoarei, cu pajişti întinse şi relief monoton, constituie o

importantă platformă de belvedere spre Munţii Bistriţei, la vest, şi Podişul Moldovei, la

est. Pe aici şerpuieşte renumitul drum din valea Sabasei în Suha Mare, evocat de Mihail

Sadoveanu în romanul ,,Baltagul ,,, un posibil itinerar turistic.

11

1.2.2 Hidrografie

Reţeaua hidrografică a judeţului însumează o lungime totală de 3.092 km. Toate

râurile de pe teritoriul judeţului Suceava sunt tributare râului Siret, datorită configuraţiei

generale a reliefului.

Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează prin

intermediul afluenţilor săi peste 33% din suprafaţa judeţului Suceava, după care urmează

Bistriţa (cca. 30% din suprafaţă) şi Suceava. 

Apele stătătoare constau din lacuri naturale de dimensiuni mici şi lacuri antropice

amenajate în scopuri complexe: rezerve de apă industrială şi potabilă, apărare împotriva

inundaţiilor, piscicultură etc. Cele mai numeroase acumulări antropice sunt cele 6 lacuri

situate de-a lungul râului Şomuzu Mare. 

1.2.2.1 Resurse hidrografice

Ţara Dornelor se individualizează prin prezenţa izvoarelor de apă minerală

carbogazoasă, bicarbonatate, feruginoase, magneziene, oligometalice, atermale, indicate

unor afecţiuni ale aparatului hipertiroidism, afecţiuni ale aparatului locomotor şi ale

sistemului nervos periferic, care sunt valorificate la Vatra Dornei, Dorna Candreni şi

Poiana Negrii.

Valea Bistriţei, cu un peisaj impresionant prin frumuseţe şi sălbăticie, este

suficient valorificată până în prezent, deşi aici sunt numeroase posibilităţi pentru

agrement, iar localitatea Broşteni (cu izvoare de apă) s-ar contura ca o viitoare staţiune

balneoclimaterică.

1.2.2.2 Ape minerale

În afara resurselor naturale destinate turismului montan, în zonă a fost evidenţiată

existenţa unor factori naturali de cură, între care apele minerale, nămolul de turbă şi

gazele terapeutice, bogăţii care situează zona Bucovinei pe locul al treilea pe ţară, după

Harghita şi Covasna.

12

În funcţie de individualitatea hidroclimatică şi genetică, pe teritoriul zonei

Bucovina se disting următoarele tipuri de ape minerale:

ape carbogazoase, bicarbonate, calcice, magnezice, sodice, feruginoase,

reprezentate prin 68 de izvoare naturale şi surse forate investigate; sunt concentrate în

sud-vestul judeţului Suceava, pe raza localităţilor Broşteni, Cârlibaba, Coverca,

Dârmoxa, Dorna Candreni, Dragoiaoasa, Panaci, Poiana Coşnei, Poiana Negri, Poiana

Vinului (Coşna), Sărişorul Mare, Şarul Bucovinei, Şarul Dornei şi Vatra Dornei. Apele

de acest tip, folosite şi ca ape de masă, se industrializează în 5 centre de îmbuteliere:

Poiana Negri, Şaru Dornei, Poiana Coşnei, Poiana Vinului şi Dorna Candreni. În cura

internă, sunt utilizate în tratarea unor afecţiuni gastrice, iar în cea externă pentru tratarea

afecţiunilor aparatului cardiovascular, în bazele de tratament din staţiunea Vatra Dornei;

ape minerale sulfuroase, în principal oligominerale, reprezentate printr-un

număr de 20 surse naturale şi forate, sunt distribuite pe teritoriul localităţilor Benia,

Broşteni, Cacica, Câmpulung Moldovenesc, Cârlibaba, Găineşti, Iacobeni, Izvoarele

Sucevei, Leşu Ursului, Mânăstirea Humorului, Moldova Humorului, Moldova Suliţa,

Paltinul, Vatra Moldoviţei şi Voroneţ. Dintre acestea sunt utilizate numai cele de la

Iacobeni, sporadic, pentru aerosoli (la Vatra Dornei). Colectivul de avizare medicală a

apelor minerale din Institutul de Medicină Fizică, Balneologie şi Recuperare Medicală

(IMFBRM) din Bucureşti le recomandă în tratarea anumitor afecţiuni urinare, metabolice;

ape clorosodice concentrate, uneori sulfuroase, reprezentate prin 15 surse

naturale, care sunt distribuite pe teritoriul localităţilor Cacica, Drăceni, Râşca, Solca,

Suceviţa, Stulpicani, Vatra Moldoviţei, Vicov şi Putna. Aceste ape sunt utilizate local şi

pentru nevoile fabricii de bere Solca. Din cauza debitelor neglijabile nu prezintă interes

balnear;

apele vitriolice, sulfatate, calcice, magneziene, sunt reprezentate prin 2

surse, repartizate pe teritoriul localităţilor Frumoasa şi Solca şi nu prezintă interes

terapeuric datorită debitului foarte redus.

Tot din categoria factorilor naturali de cură fac parte nămolurile de turbă,

identificate la Izvoarele Sucevei şi în zăcămintele de la Poiana Stampei. Potenţial, ele

există, după aprecierile IMFBRM, în toate turbăriile judeţului, respectiv la Dorna

Cândreni, Drăgoiasa, Lucina, Panaci, Poiana Coşnei şi Şaru Dornei.

13

1.2.3 Clima

Zona beneficiază de un bioclimat tonic-stimulator, cu maximum de eficienţă la

altitudinile cuprinse între 1000-1800 m., în timp ce în zonele de podiş din estul judeţului

Suceava bioclimatul este sedativ, de cruţare. Un bioclimat aparte, cu un aer puternic

ozonat, se înregistrează în perimetrul localităţii Solca, bioclimat propriu unei staţiuni

balneoclimaterice.

Aşezarea geografică şi altitudinea relativ mare a reliefului determină o climă mai

aspră în judeţul Suceava, comparativ cu judeţele aflate la sud sau cele cu altitudini medii

mai mici. Spaţiul geografic al judeţului Suceava aparţine aproape în egală măsură

sectorului cu climă continentală (partea de est) şi cea cu climă continental-moderată

(partea de vest). În ansamblul său, clima păstrează multe nuanţe de continentalism şi

excesivitate, care se manifestă atât în intervalul rece al anului, cât şi în cel cald.

Temperaturile cele mai scăzute din zona montană se înregistrează nu pe vârfuri, ci

în depresiuni şi văi datorită fenomenului de inversiune climatică.Durata iernii este cu 1-2

luni mai mare la munte, decât în regiunea deluroasă.

Aşezată la poalele munţilor Runcu, Măgura şi Bodea, la 620 m. altitudine,

localitatea Câmpulung Moldovenesc - principala bază de ascensiuni spre cele două

masive - dipune de un climat subalpin, cu aer pur, lipsit de umiditate excesivă, fără

schimbări bruşte de temperatură şi fără curenţi de aer, tipic pentru o staţiune climatică.

La staţia meteorologică Rarău (1538 m. altitudine) se înregistrează o temperatură

medie anuală de 2,3° C. Temperatura medie a lunii ianuarie este de -7° C, iar a lunii

august de 12° C. Primul îngheţ se produce în septembrie, iar ultimul în mai şi chiar mai

târziu, în iunie. Numărul mediu al zilelor cu îngheţ este de 180. Peste altitudinea de 1000

m. zăpada se menţine constant până în lunile martie-aprilie, iar ninsori temporare cad

până în luna iunie.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 920 mm. Grosimea stratului de

zăpadă variază între 20-30 cm., menţinându-se constant din decembrie până în aprilie.

Deci un alt avantaj pentru sporturile de iarnă al masivelor Rarău şi Giumalău este cel

climatic şi în special grosimea şi durata stratului de zăpadă, în această privinţă depăşind

staţiunile Poiana Braşov, Predeal, Sinaia.

14

1.2.4 Faună şi vegetaţie

O atraţie deosebită pentru turişti o reprezintă numeroasele rezervaţii naturale din

judeţ: forestiere - Codrul secular Slătioara, Pădurea seculară Giumalău, Rezervaţia

Răchitişul Mare, Rezervaţia de la Lucina, Tânovul Mare de la Poiana Stampei; floristice -

Rezervaţia floristică Todirescu; plantele monumente ale naturii; plantele rare; endemice;

arborii ocrotiţi. Ponderea vegetatiei o alcatuiesc padurile, care ocupa peste 52% din

suprafata judetului, cu o compozitie de 79,4% rasinoase si 20,6% foioase.

Pentru amatorii de vânătoare, fauna este reprezentată printr-un mare număr de

cerbi, capre, mistreţi, iepuri, urşi, fazani. Anual, în zonă se recoltează circa 1000 de

cervide (cerbi, ciute, căpriori, căprioare şi iezi pentru selecţie). Abundenţa vânatului este

demonstrată şi de cele circa 45 tone de carne - vânat şi 25000 de piei şi blănuri cât se

obţin anual. Masivele Rarău şi Giumalău sunt bogate în vânat, fapt ce prilejuieşte o

intensă activitate cinegetică, câteva adăposturi de vînătoare uşurează practicarea vânătorii

sportive. Dintre speciile de interes vânătoresc se întâlnesc cerbul, mistreţul, cocoşul de

munte, ursul etc. Râurile, în special Moldova şi afluienţii săi, sunt bogate în peşte, pentru

care au şi fost amenajate păstrăvăriile de la Prisaca Dornei şi Valea Putnei.

Pescuitul se practică în aproape toate râurile judeţului, în special în Bistriţa,

Moldova, Suceava şi Siret. Au fost amenajate iazuri - Dragomirna, Lipoveni; păstrăvării-

Valea Putnei, Brodina, Prisaca Dornei.

15

CAPITOLUL 2

RESURSE ANTROPICE IN TINUTUL BUCOVINEAN

Pe măsura resurselor turistice naturale sunt şi cele antropice, între care se

detaşează monumentele istorice şi de artă medievală, incluse între capodoperele artei

universale. Prin originalitate, aceste monumente constituie, pentru efortul turistic al ţării

noastre un produs cu caracter de unicat. Zona este presarată pe toata întinderea ei cu

biserici şi mănăstiri renumite pentru picturile exteriore şi interioare, edificii unice în

lume. Aproape toate mănăstirile au fost ridicate în secolele XV - XVI, în timpul domniei

voievozilor Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă

("albastrul de Voroneţ", "verde de Suceviţa" etc.) şi prezintă scene unice prin compoziţia

lor grafică, scene care descriu momente importante din religie sau momente din istoria

Europei (Cucerirea Constantinopolului la Humor, Geneza la Voroneţ, Scara virtuţilor la

Humor etc.).

Din categoria obiectivelor de interes turistic internaţional fac parte, în primul rând

cele 5 monumente cu picturi exterioare (Voroneţ, Humor, Arbore, Suceviţa şi

Moldoviţa). Caracteristic pentru aceste edificii, intrate deja în patrimoniul culturii

universale (fapt evidenţiat şi în albumul editat de UNESCO-dedicat valorilor artistice

mondiale), constituie forţa lor de atracţie pe care o exercită asupra unei largi categorii de

turişti străini.

Dacă frumuseţile locurilor ar fi fost de ajuns pentru a aduce şi bunăstare, atunci

Bucovina ar fi fost cu siguranţă unul dintre cele mai bogate tărâmuri ale acestei lumi. Din

păcate acest lucru nu a fost suficient. Istoria locurilor i-a învăţat însă pe oamenii de aici

că nu poţi căpăta nimic de la nimeni fără să lupţi.

2.1 Particularităţi socio-economice

Agricultura, principala activitate a spaţiului rural bucovinean se confruntă cu un

grad de mecanizare mai redus decat cel înregistrat la nivel naţional pentru principalele

maşini şi utilaje agricole. Cele 37% dintre comunele bucovinene pentru care suprafaţa

agricolă ce revine pe un tractor se cifrează sub media naţională sunt amplasate, în genere,

16

în zona de podiş şi câmpie a arealului în cauza care beneficiază de condiţii agro-pedo-

climatice mai favorabile pentru culturile de camp.

Toate localităţile bucovinene fără excepţie se confruntă temporar sau permanent

cu probleme legate de excesul de umiditate din sol care afectează negativ potenţialul

productiv agricol. Incidenţa acestui fenomen la nivelul comunelor variază în limite foarte

largi, o treime din localităţi (zona de campie şi podiş) administrând terenuri afectate în

proporţie de peste 50% de umiditate excesivă. Amenajările de desecare şi drenaj sunt

concentrate în zonele cele mai grav afectate: din cele 30% comune cel mai grav afectate,

în 10% nu există astfel de lucrări corectoare.

Bucovina înregistrează disparităţi teritoriale semnificative în ceea ce priveşte

condiţiile geografice şi agro-pedo-climatice ceea ce impune structuri ale producţiei

agricole diferenţiate în funcţie de pretabilitatea factorilor de mediu. Zonele din jumătatea

estică ale Bucovinei au relief de câmpie şi podiş de joasă altitudine prezentând deci

condiţii favorabile cultivării cerealelor. În jumătate din acestea se cultivă şi sfecla de

zahăr, ponderea acestei culturi în suprafaţa arabilă fiind, pentru marea lor majoritate,

peste media natională ceea ce denota caracterul de sursă de venit atribuit acestei culturi.

În zona dealuroasă, resursele funciare agricole sunt partajate între cultivarea furajelor

pentru creşterea animalelor şi în

scopuri comerciale, şi cultivarea

legumelor şi leguminoaselor

necesare asigurării subzistenţeii

gospodăriei rurale.

La nivelul arealului rural

bucovinean există condiţii

favorabile creşterii animalelor nu

numai datorită prezenţei unor

suprafeţe întinse de paşuni şi faneţe

naturale ci şi a tradiţiei locale privind creşterea bovinelor şi prepararea brănzeturilor şi

caşcavalurilor. Creşterea taurinelor este o activitate generalizată la nivelul zonei studiate,

pentru 90% dintre localităţile bucovinene numărul de bovine pe hectar având valori peste

cele naţionale. La această primă şi importantă activitate a spaţiului rural, agricultura, se

17

adaugă şi activităţile industriale care vin să completeze economia rurală. Principalele

ramuri industriale ce pot fi regăsite în ruralul bucovinean sunt: industria alimentară,

dezvoltată în corelaţie directă cu tendinţele şi orientările agriculturii judeţului; se bazează

în principal pe prelucrarea produselor animaliere; exploatarea şi prelucrarea lemnului a

cărei dezvoltare este determinată de suprafaţa mare a fondului forestier; industria uşoară

reprezentată prin unităţi de confecţii, textile, tricotaje şi încălţăminte; industria extractivă

şi prelucrătoare a minereurilor neferoase este dezvoltată în judeţ prin exploatarea (piritei,

minereurilor cuprifere, polimetalice, baritină).

Turismul reprezintă un important element în dezvoltarea zonei Bucovina. Datorită

condiţiilor favorabile de care dispune, a frumuseţii locurilor, purităţii aerului, apelor,

zonele montane din zona Bucovina, ca şi pitorescul regiunii, binecunoscuta ospitalitate,

tradiţiile populare, obiceiurile, specificul gastronomiei moldoveneşti, dau culoare locală

pentru atragerea turiştilor. Alături de aceste elemente de atracţie deosebite, agroturismul

are o ofertă de cazare şi alimentaţie deosebită, de la cabane şi pensiuni cu caracter rustic

la cele dotate la standarde de trei stele. Agroturismul poate fi practicat în toată perioada

anului şi completat de pescuit şi vânătoare, drumeţii montane.

2.2 Vestigii istorice

Muzeul de Istorie din Suceava prezintă, pe parcursul a 27 săli de expoziţie,

vechimea, continuitatea şi unitatea elementului etnic autohton de-alungul tuturor etapelor

de dezvoltare cunoscute de istoria poporului român;

Înfiinţat în anul 1900, din iniţiativa unor intelectuali suceveni,

deţinător, iniţial, al unui patrimoniu restrans, rezultat din săpăturile

arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun, muzeul şi-a

îmbogaţit de-a lungul timpului colecţiile, şi-a amplificat şi

diversificat în permanenţă activitatea. Dispune în prezent de

valoroase colecţii arheologice, numismatice, fonduri memoriale şi documentare, cărţi,

reviste, manuscrise, partituri, arme, uniforme, pinacotecă. Expoziţia de istorie, din strada

Ştefan cel Mare 33, reorganizată şi deschisă în 1981, prezintă istoria Bucovinei, în

contextul istoriei naţionale. Ideea fundamentală, consecvent prezentă pe parcursul

18

expoziţiei, constă în sublinierea vechimii, continuităţii şi unităţii elementului etnic

autohton de-a lungul tuturor etapelor de dezvoltare istorică a poporului român, în pofida

tuturor greutătilor pe care le-a depăşit de fiecare dată, reuşind să creeze o civilizaţie

caracterizată prin valoare, bogăţie şi originalitate. În acest context, sunt puse în evidenţă,

evoluţia străvechilor civilizaţii care s-au succedat, în special a civilizaţiei geto-dacice,

procesul de etnogeneză al poporului român, factorii interni şi externi care i-au influenţat

dezvoltarea, de-a lungul secolelor. Un loc important îl ocupă, firesc, perioada medievală,

prin faptul că teritoriul judeţului Suceava a constituit vatra de formare a statului feudal

independent Moldova, că aici, se afla primele trei capitale ale Moldovei, Baia, Siret şi

Suceava, de numele căreia este legată glorioasa domnie a lui Ştefan cel Mare. Aici, a

înflorit în epoca medievală o remarcabilă artă şi cultură romanească a cărei perenitate

constituie o mărturie a geniului creator al poporului român. Este prezentat momentul

primei uniri politice a Ţărilor Române, sub Mihai Voievod Viteazul în anul 1600, istoria

acestor locuri de la 1775, când partea de nord-vest a Moldovei a fost anexată de Imperiul

Habsburgic, moment în care acest teritoriu s-a numit Bucovina, până la făurirea statului

naţional român unitar, în anul 1918, precum şi etapele de integrare a acestui străvechi

pământ românesc în structurile statului român.

Hanul Domnesc din Suceava, având ca sediu un valoros monument civic de

arhitectură moldovenească din secolul al XVIII-lea se prezintă ca o expoziţie, sinteză a

etnografiei şi artei populare din Ţara de Sus. Din această fac

parte expoziţia permanentă de artă populară din Vatra Dornei şi

casa muzeu din oraşul Solca (reconstituie un interior ţărănesc din

zona Bucovina).

Muzeul etnografic Hanul Domnesc Suceava este cea mai veche

clădire civila din municipiul Suceava.

Muzeul de Ştiinţele Naturii din Suceava, prezintă fauna locală, după criteriul

ecologic, pe medii de viaţă. Funcţionează într-o clădire situată în

Parcul Central al municipiului Suceava. Având ca bază un

patrimoniu reprezentat de eşantioane de flori de mină, remarcabile

prin valoarea lor stiinţifică, frumuseţe şi culoare şi nu în ultimul

rând, prin diversitatea formelor de cristalizare; o colecţie

19

deosebită de amprente foliare şi fragmente de trunchiuri pietrificate din principalele ere

geologice; elemente de faună cuaternară; herbarul "Flora Bucovinei"; fauna Bucovinei

bine reprezentată în Colecţiile de Ornitologie şi Mamalogie; colecţiile de gândaci de

scoarţă, malofage, viespi aurii, ceramicide - făcând parte din Rezerva entomologică.

Această expoziţie are în vedere două aspecte importante: - Pământul - o biologie

geologică; - Pădurea bucovineană - comunitate complexa de viaţă şi ecosistem

polifuncţional. Periodic, în spatiul rezervat, se organizează expoziţii temporare cu o

tematica diversă.

Planetariul din Suceava în activitatea căruia intră spectacole de planetariu ce

cuprinde mişcarea diurnă a stelelor, a planetelor.

Situat într-o clădire cu arhitectura specifică, dotat cu aparatură

modernă, observatorul sucevean oferă publicului spectacole de

planetariu, ce prezintă evoluţia diurnă şi nocturnă a stelelor şi

planetelor, observaţii astronomice cu telescopul, etc.

Cetatea lui Ştefan cel Mare a fost menţionată documentar pentru prima dată la 10

februarie 1388, fiind construită în timpul domniei lui Petru I Muşat(1375 - 1391).Iniţial

construcţia este de plan rectangular. Turnurile de apărare, de forma pătrată, se gaseau la

capetele şi la mijlocul fiecărei

laturi. Ştefan cel Mare

restaurează ăncăperile din

interior şi adaugă zidul de

incintă, zid care a fost

construit în două etape,

turnurile pătrate devenind

circulare. În interior se aflau

încăperi pentru soldaţi,

camere pentru domnitor şi

familia sa, un paraclis,

depozite de alimente şi muniţii. Cetatea de Scaun a fost supusă la puternice asedii în

timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1476,1485,1497) fără a putea fi cucerită. În anul

20

1538, trădarea boierilor face posibilă cucerirea ei de către otomani. În timpul celei de-a

doua domniii a lui Alexandru Lapuşneanu (1564 - 1568), din dispoziţia turcilor Cetatea

de Scaun este incendiată, capitala fiind mutată la Iaşi. La sfarşitul sec.al XVI-lea cetatea

devine resedinţa lui Aron Vodă (1592 - 1595) şi Ştefan Răzvan(1595), aliaţii lui Mihai

Viteazul sau al voievozilor din familia Movilă. O ultimă epocă de stralucire cunoaşte

cetatea în vremea lui Vasile Lupu, care va întreprinde mari lucrări de restaurare, dar

asediul din anul 1653, cand noul domn, Gheorghe Ştefan, atacă cetatea în care se aflau

familia şi averea lui Vasile Lupu, pune capăt acestei epoci de efemeră stralucire. În anul

1675, din ordinul Porţii Otomane, voievodul Dumitraşcu Cantacuzino dispune

distrugerea cetaţii. Caţiva ani mai tarziu, la sfarsitul celei de-a treia domnii a lui Duca

Vodă, un cutremur va rupe latura de nord şi va distruge zidurile care se mai ţineau în

picioare. Lucrările de restaurare încearcă să redea cetăţii stralucirea de odinioară.

Chilia lui Daniil Sihastrul

Unul din cei mai populari sfinţi moldoveni din toate timpurile a fost Daniil

Sihastrul, cunoscut şi sub numele de Sfântul Daniil schimonahul sau Sfântul Daniil cel

Nou pentru a-l deosebi de proorocul din Vechiul

Testament sau de Daniil Stâlpnicul. Amintirea lui

s-a transmis din neam în neam, din timpul vieţii

lui, din a doua jumătate a veacului al XV-lea,

până în zilele noastre. A dus o viaţă aspră, de post

şi rugăciune împreunate cu munca în gospodaria

schitului. Aici a îmbrăcat schima cea mare, adică ultima treaptă a calugăriei, primind un

nume nou, Daniil. Noul ieroschimonah Daniil s-a retras apoi într-un loc tăinuit, înspre

munte, pe malul pârâului Viţeu, azi în satul Putna. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit

cu multă osteneală un paraclis. Se mai văd şi azi pridvorul, naosul şi altarul, iar dedesubt

o încăpere săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie, după ostenelile zilei.

2.3 Valori etnografice şi folclorice

Bucovina folclorică: folclorul, meşteşugurile, artizanatul, transmise din generaţii

şi păstrate cu sfinţenie, dar şi cu mare plăcere de către bucovineni fac ca acest ţinut să fie

21

atât de autentic şi atât de vizitat. Picturile din mănăstiri, meşteşugul încondeierii ouălor

de Paşte, obiceiurile religioase sau cele populare de peste an, adunate şi minunat

prezentate în Muzeul din Gura Humorului, meşterii artizani iîntilniţi, muzica şi horele în

care trebuie să te prinzi şi tu, bucatele şi băuturile, totul în spiritul şi tradiţia locală! Ca să

nu uiţi niciodată!

Muzeul Etnografic al Bucovinei. Expoziţia de bază se află situată la Hanul

Domnesc. Cei care vor să cunoască mai profund oamenii acestor

locuri de legendă, vor găsi în sălile expoziţiei, materializate în

creaţii populare de o autenticitate şi frumuseţe artistică, ce ţin de

ocupaţiile tradiţionale, obiceiuri şi datini, port şi interior tărănesc,

dovadă a perenităţii. Reorganizată în anul 1982, expoziţia prezintă

tematic, cele şase zone etnografice din judeţ (Suceava, Fălticeni, Humor, Câmpulung

Moldovenesc, Ţara Dornelor Şi Rădăuţi), unitatea şi diversitatea particularităţilor

ornamentale, compoziţionale şi cromatice. Expoziţia sintetizează capacitatea creatoare a

locuitorilor acestei zone.

Muzeul satului bucovinean este în curs de amenajare şi este

situat în parcul Cetaţii. Este alcătuit din case originale, strămutate

din diferite zone ale judeţului Suceava şi amplasate într-un cadru

natural adecvat. Interiorul acestor case este amenajat tradiţional.

Muzeul de Istorie din Suceava cuprinde secţia memorială în

cadrul căreia funcţionează:

- fondul documentar memorial ,,Leca Morariu”, cuprinzând biblioteca fostului

profesor de la Universitatea din Cernăuţi, lucrări de artă plastică, fotografii de epocă:

- fondul documentar memorial ,,Ion Vicoveanu”, cu un număr apreciabil de

partituri muzicale aparţinând unor compozitori bucovineni, cărţi, reviste, manuale;

- fondul documentar memorial ,,Petru Comarnescu”, compus din cărţi de

specialitate, de literatură, istorie, manuscrise, obiecte personale ale reputatului critic şi

istoric de artă;

- fondul documentar memorial ,,Eusebiu Camilar”, cuprinde cărţi ale scriitorului

originar din Udeşti (în ediţie Priceps), piese arheologice, obiecte personale, opere de artă

plastică, fotografii;

22

În casa în care a copilărit Eusebiu Camilar şi se retragea de multe

ori să scrie, este amenajată acum casa memorială. Prin obiecte,

cărti, mobilier, ziare, este redată atmosfera în care a crescut şi creat

scriitorul. Anual, este organizat aici Concursul Naţional de poezie

şi proză scurtă "Eusebiu Camilar - Magda Isanoş".

- fondul documentar ,,Simion Florea Marian”, situat în Suceava, în casa ce a

aparţinut marelui folclorist şi etnograf, cuprinde o expoziţie memorială, biblioteca,

manuscrise;

Situată în municipiul Suceava, Aleea Simeon Florea nr. 4, în casa care a aparţinut

marelui folclorist. Reconstituie locul în care a trăit şi creat opere de referinţă în etnografie

şi folcloristică între care: "Nunta la români", "Înmormantarea la

români", "Sărbătorile la români", "Ornitologia poporană română",

etc. Aici există o vastă bibliotecă, publicaţii de specialitate, presă

românească din Bucovina, manuscrise de la Simeon Florea Marian

încă nepublicate: "Botanica poporală română", "Mitologia

poporului român", documente personale, fotografii de epocă, scrisori ale unor mari

personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale româneşti, etc.

- complexul muzeistic ,,Ciprian Porumbescu”, situat în comuna care astăzi poartă

numele compozitorului, dirijorului şi interpretului bucovinean, are în componenţă Casa

memorială, Muzeul Memorial ,,Ciprian Porumbescu” şi cripta familială;

- fondul memorial documentar ,,Nicolae Labiş” de la Mălini, organizat în casa în

care poetul a trăit.

Inaugurat în decembrie 1975, Fondul Memorial-Documentar Nicolae Labiş evoca concret

şi sugestiv, cu ajutorul patrimoniului disponibil, personalitatea

artistică şi umană a lui Nicolae Labiş, semnificaţia operei sale,

contextul celor mai importante momente care i-au marcat experienţa

şi creaţia. Expoziţia cuprinde o serie de documentare şi acte

personale sau de familie, documente literare, scrisori particulare şi

acte oficiale care-l evocă pe poet, fotografii, reviste la care a colaborat, aprecieri critice,

manuscrise.

23

- fondul memorial documentar „ Mihail Sadoveanu”: "Casa din deal", de la nr. 68, de pe

strada Ion Creanga, a fost construită dupa planurile lui Mihail Sadoveanu, pe locul

cumparat de la fiica farmacistului Carol Vorel, văduva inginerului

Engel care construise drumul de fier Dolhasca - Fălticeni.  Aici a

locuit scriitorul între anii 1909 şi 1918. "Ajuns acasă, nu mă

gândesc decât să mă reculeg şi să mă odihnesc", scria Sadoveanu

în 1913.

Muzeul etnografic din Gura Humorului, profilat pe reprezentarea ocupaţiilor din

zonă, valorifică un interesant şi valoros patrimoniu legat de pescuit, vânătoare, cules,

albinărit, păstorit, agricultură, industrie casnică, prelucrarea textilelor, obţinerea

ceramicii, prelucrarea lemnului, a osului şi a metalului.

Muzeul etnografic,,Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc este destinat

prezentării culturii tradiţionale a lemnului şi reflectă varietatea şi ingeniozitatea

obiectelor utilitare, pe care omul le-a confecţionat din lemn.

Muzeul Etnografic Tehnici Populare Bucovinene din Municipiul Radauţi este cel

mai vechi din Moldova, fiind deschis în aprilie 1934. Este singurul muzeu din ţara în

incinta căruia funcţionează un atelier de olărie, în care se lucreaza atât ceramica

tradiţională cât si ceramica de factură nouă.

Muzeul Apelor ’’Mihai Băncescu’’ deţine colecţia biologului şi oceanografului

Mihai Băncescu (1908-1999), diograme cu floră şi faună acvatică, moluşte, peşti, corali,

crustacee adunate din trei oceane, din Marea Neagra şi Marea Mediterană, glob geografic

cu relieful scoarţei terestre, păsări acvatice din România, colecţia de moluşte şi corali din

Marea Roşie donată de C. Căruntu.

Curtea Domnească Suceava a fost edificată pe parcursul secolelor XIV – XV. În

timpul domniei lui Petru I Muşatinul au fost construite o casă din lemn şi un turn de

piatră. Alexandru cel Bun a adăugat noi construcţii, care au fost distruse în urma

campaniei otomane din anul 1476 în Moldova. În timpul domniei lui Stefan cel Mare au

fost refăcute din piatră şi cărămidă căpătând forma pe care astăzi o prezintă riunele

palatului domnesc.

2.3.1 Caracteristicile satului Bucovinean

24

Viaţa în mediul rural este simplă şi complexă, în acelaşi timp. Oamenii încă

urmează reguli stricte ale comportamentului şi păstrează tradiţiile vechi, dar stilul actual

de viaţă produce valori contradictorii chiar şi în cele mai îndepărtate sate. Tărâm locuit în

mod armonios de naţionalităţi variate, Bucovina s-a opus celor mai radicale transformări

în privinţa timpului şi a modei şi a păstrat maniera de viaţă de neuitat.

În micile ferme familiale se cresc deseori păsări de curte – pe lângă găini, se mai

cresc şi raţe, gâşte şi curci. O curte ţărănească ce este caracteristică Bucovinei include în

general casa principală, opusă porţii, bucătăria de vară în dreapta, grajdul şi fânarul în

stânga, un şopron inferior între casă şi hambar, o fântână şi o cuşcă pentru câine.

Când mai multe generaţii locuiesc în interiorul aceleiaşi curţi, părinţii sau bunicii

se mută în bucătăria de vară, care devine o a doua locuinţă, cu o singură cameră şi un hol.

Pereţii acestei gospodarii ţărăneşti sunt

doar parţial acoperiţi cu tencuialş şi lasă

vizibilă structura butucilor. În stanga se

află hambarul. Un ţăran avea în medie

câteva hectare de pământ în marginea

satului. Terenul din jurul fermei era

folosit pentru necesităţile zilnice, în timp

ce produsele obţinute pe pământul mai

îndepărtat erau vândute sau schimbate cu altceva, astfel încât să se asigure traiul familiei

de-a lungul anului. Structura satului diferă, spre exemplu, între un sat din Neamţ, unde

casele sunt aliniate de-a lungul drumului principal, cu o livadă în spatele casei şi doar un

strat de flori în faţă. În Bucovina, fiecare casă are fântâna proprie în curte, în timp ce în

Neamţ o fântână obişnuită se găseşte la marginea drumului.

Bărbat purtând costum popular pentru slujba de duminică. Atât haina, cât şi vesta

sunt brodate. Costumul popular încă este purtat zilnic de către bătrâni, în timp ce tânăra

generaţie poartă în mod regulat haine occidentale. Aceştia din urmă se îmbracă rareori în

costume tradiţionale în afară de ocaziile speciale. Costumul bărbatului este format din

pantaloni albi (iţari) - lungi, pentru a fi împăturiţi de mai multe ori, fiind o bună protecţie

împotriva umidităţii, o cămaşă albă - care prezintă în general o broderie geometrică în

negru sau maro – şi o vestă (bundiţă) cu pielea albă în afară şi cu blana spre interior.

25

Acest din urmă obiect de vestimentaţie este decorat cu motive florale sau geometrice şi

adaosuri din blană de jder. De asemenea, bărbaţii poartă curele, împletite sau

confecţionate din piele. Uneori, centura din piele este purtată

deasupra celei împletite. Lăţimea curelei depinde de

înălţimea la care se află satul – cu cât e mai înalt satul, cu cât

centura e mai lată. Viitoarea nevastă tăia, cosea şi broda

costumul celui care urma să îi fie soţ, în timpul logodnei de

un an. Femeile poartă o vestă asemănătoare, dar decoraţia

este mai colorată. Cămaşa femeii este bogat împodobită cu

motive florale şi geometrice. În legătură cu acest fapt, s-a

spus că împodobirea în întregime a cămăşilor bucovinene

evocă decoraţia bisericilor descrise. Femeile se mai îmbracă şi cu o fustă dintr-o singură

croială (catrinţe), care se leagă de jur împrejur, deasupra cămăşii lungi până la genunchi,

legată cu o lată centură împletită. Există anumite haine pentru anotimpurile reci, pentru

toamnă şi iarnă. Sumanul, folosit toamna, este confecţionat dintr-o haină din lână deasă.

Cojocul este o haină lungă până la genunchi, cu blana întoarsă în interior şi pielea în

afară, decorat cu flori brodate.

Oamenii din Bucovina nu numai că întâmpină străinii, dar de asemenea le oferă

acestora un loc de dormit, nu pentru câştiguri financiare, ci pentru că sunt ospitalieri,

considerând că este o onoare să deschidă uşa casei lor. Când vine vorba despre mâncare,

cele mai bune mâncăruri tradiţionale sunt servite – mămăligă cu brânză proaspătă,

smântână, ouă, cârnaţi de porc, sarmale (frunze de viţă de vie sau de varză umplute cu

orez şi carne), iaurt, ciorbă sau răcituri (carne în aspic). Cea mai mare parte a mâncării

este greoaie, iar digestia se face mai uşor cu un pahar de ţuică (coniac de prune). Aceasta

e singura băutură alcoolică folosită de obicei şi este adesea consumată din acelaşi pahar

de către toţi mesenii. Se mănâncă zilnic supe variate şi borş (supă acrită cu tărâţe de grâu,

fermentate în apă). Încă se mai prepară o combinaţie densă de boabe de grâu fierte,

coliva, un fel de plăcintă servită pentru a comemora morţii şi care se mănâncă cu anumite

ocazii. Mâncărurile coapte în cuptor sunt de obicei prăjiturile şi plăcintele pe bază de

făină. La plăcintele poale-n brâu, brânza este împachetată în aluat; în vărzări, varza este

folosită în locul umpluturii. Dintre tradiţionalele bunătăţi de Paşti, pasca e specifică zonei

26

rurale, iar cozonacul îşi are rădăcinile în mediul urban. Pasca este făcută dintr-o foaie din

aluat dospit, acoperit cu un amestec din brânză de vaci, smântână, ouă şi zahăr, decorată

cu o cruce făcută din cocă şi coaptă într-o tavă rotundă. Cozonacul este făcut dintr-o foaie

din acelaşi aluat, acoperit cu nuci, rulat şi copt într-o tavă înaltă.

Locuitorii Bucovinei sunt cunoscuţi crescători de oi şi vaci şi produc un lapte

foarte bun, care concurează – în întreaga regiune a Moldovei – doar cu cei din zona

Neamţului. Atât Suceava, cât şi Neamţ sunt zone deluroase, cu o altitudine între 400 m –

1000 m, cu pajişti frumoase şi iarbă

bună. Anul pastoral începe în aprilie şi

se termină în octombrie, timp în care

oile stau la stână, în afara satului şi sunt

păzite de un cioban. Proprietarii oilor

primesc laptele şi brânza în mod

periodic, fapt care depinde de câte oi

deţin aceştia. Ciobanii sunt plătiţi mai

degrabă în produse decât în bani. Caii

sunt folositi pentru toate felurile de transporturi, pe tot parcursul anului. Aceeaşi manieră

de troc a fost folosită şi la mori, când se măcina grâul, sau la presele de vin, când se

striveau strugurii. În zilele noastre, presele moderne de vin pot fi găsite în aproape fiecare

casă, dar morile sunt deţinute de mici firme, iar plata se face parţial în făină, parţial în

bani.

Bucovina mai este cunoscută şi pentru animalele şi păsările domestice bine

crescute, precum şi pentru produsele excelente cum ar fi cartofii, varza, conopida şi

recolta de fructe, mai ales mere, pere, prune şi cireşe. Se cultivă şi cereale, dar recolta e

destinată mai ales cererilor din gospodărie. Dintotdeauna prelucrarea lemnului a fost una

dintre principalele ocupaţii din Bucovina. Printre măştile tradiţionale jucate, Capra este

una dintre cel mai frecvent interpretate. Viaţa ţăranului român a fost mereu structurată în

jurul ciclului anual al muncii - agricultura, gospodărirea animalelor, vânatul, pescuitul şi

apicultura. Existenţa acestuia s-a referit mereu la a face pământul productiv, nu cu scopul

de a se îmbogăţi, ci pur şi simplu pentru a asigura un trai bun familiei sale.

27

Ciclul anual este de asemenea urmat când vine vorba de tradiţii şi credinţe, multe

dintre ele povestite la o recoltă bună sau pentru împăcarea spiritelor. Credinţa în spiritele

strămoşilor este printre cele mai importante. Se spune că aceste spirite se întorc printre

cei vii în timpul sărbătorilor de iarnă, de la Crăciun la Bobotează. Nu vin cu gânduri rele

şi sunt răsplătiţi prin respectul care li se cuvine. Această credinţă se poate observa în

principal la tradiţionala mască din acest timp al anului, având personajele principale

Bătrânul şi Bătrâna. Dacă aceste spirite întârzie întoarcerea pe tărâmul lor, apare riscul de

deveni periculoşi. Pentru a fi alungaţi, se pune usturoi la ferestrele caselor. Aceeaşi mască

ce întruchipează tradiţiile povesteşte despre credinţele în puterea supranaturală a

animalelor, cum ar fi ursul (simbolizând protecţia şi puterea), capra, berbecul, struţul,

care sunt reprezentaţi cu măşti realiste.

2.3.2 Comunităţi specifice

Comuna Ciocăneşti - În nordul ţării, ascunsă printre Munţii Bucovinei, se află una

dintre cele mai pitoreşti localităţi din România. Ciocăneşti este o comuna cu oameni

gospodari şi ospitalieri, care a reuşit să se afirme

din punct de vedere turistic prin eforturi

conjugate depuse de-a lungul vremurilor.

Mai toate casele din localitatea suceveană

Ciocăneşti păstrează unele particularităţi locale

care nu se mai întâlnesc în alte zone din ţară

decât în mod sporadic. Este vorba de motivele

florale care decorează pereţii exteriori ai tuturor

caselor, pictate în stil tradiţional, rustic şi care

uneori sunt însoţite de forme ce trimit cu gândul la simboluri creştine precum crucea. În

localitate există, de altfel, şi o ludotecă, fiind una dintre puţinele comune din ţară care au

aşa ceva. Nu degeaba este Ciocăneşti considerată o comună-muzeu bucovinean în aer

liber. Şi mai interesant este însa ce au reuşit să facă locuitorii comunei Ciocăneşti cu

această moştenire cultural-tradiţională. Animaţi şi educaţi, totodată, în spiritul poate un

pic mai conservator, dar mereu surprinzător din Bucovina, localnicii din Ciocăneşti au

28

considerat în primul rând că trebuie să treacă de la vorbe la fapte şi unul dintre primele

lucruri pe care le-au facut a fost acela ca Primăria să interzică distrugerea faţadelor. Ba

mai mult, primarul şi consilierii au considerat că nu ar fi deloc nepotrivit ca gospodarii ce

vor să îsi refaca faţadele caselor să fie şi sprijiniţi financiar, cu condiţia menţinerii

specificului local. De fapt, este una din puţinele localităţi din mediul rural - nu doar din

judeţul Suceava, ci şi din ţară - care a luat astfel de măsuri pentru combaterea "poluarii

arhitecturale" şi stimularea menţinerii tradiţiilor. Evident că nu a fost suficient pentru

micuţa comunitate din Munţii Bucovinei.

În câţiva ani, în pitoreasca comună cu mai puţin de 2.000 de locuitori au apărut nu

mai puţin de 15 pensiuni rurale, Ciocăneşti fiind una dintre puţinele localităţi din mediul

rural care are un centru de informare turistică, iar acesta din urmă nu este doar pe hârtie,

ci chiar îşi face simţită prezenţa şi utilitatea. În viitorul apropiat, la Ciocăneşti va fi

înfiinţată o pârtie de schi, iar în zona urmează să fie amenajat şi un hotel.

Festivaluri naţionale în martie şi august: comuna este printre puţinele care se

poate mândri cu două festivaluri naţionale de promovare a unor obiceiuri populare.

Primul este Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate şi are loc, de regulă, în luna martie,

când încă zăpada de la munte este din belsug. Un ou de lemn cu o înălţime de trei metri

este, de fapt, simbolul acestui festival. Al doilea este Festivalul Naţional al Păstrăvului,

organizat de regula în luna august. Este un prilej pentru mii de turişti să viziteze munţii

din Bucovina şi să petreacă în zona respectivă. Atunci sunt organizate diferite manifestări

cu specific rustic, tradiţional, cum ar fi plimbări cu trăsuri sau chiar cu pluta, dar şi

spectacole ori concursuri gastronomice. Cu această ocazie este organizat şi un concurs

sportiv naţional de pescuit păstrăv şi lipan, prilej excepţional pentru pescari din toata ţara

de a se întâlni într-un cadru natural splendid, pe valea râului Bistriţa Aurie. Dincolo de

aceste festivaluri naţionale menite să atragă turişti atât în sezonul rece, cât şi în perioada

mai caldă a anului, la Ciocăneşti se încearcă şi, cel puţin pânaă în prezent, s-a şi reuşit

menţinerea unor obiceiuri vechi şi care s-au pierdut în alte zone, în condiţiile în care au

apărut alte "tentaţii turistice moderne". Este cazul plutăritului, comuna Ciocăneşti fiind

una din puţinele localităţi, dacă nu chiar singura din ţară, în care mai sunt organizate

plimbări cu pluta. Plutaşii bătrâni încă mai povestesc turiştilor cum mergeau pe râu până

29

în părţile de sud ale ţării pentru a căra lemne şi încă mai ştiu tehnicile de fabricare a unor

plute cu care se poate călători pe Bistriţa Aurie.

  Câmpulung Moldovenesc - Festivalul Internaţional de Folclor „Întâlniri

Bucovinene", se desfăşoară, începând din 1990. Ideea a cucerit două personalităţi, mai

întâi: pe profesorul filolog slavist al Universităţii Varşovia, cernăuţean de origine,

Kazimierz Feleszko şi pe etnograful de la Casa de Cultură a oraşului polonez Pila,

Zbigniew Kowalski. Începuturile acestui festival îşi au originea în anul 1986, când, în

orăşelul Jastrowie, care se află nu departe de oraşul Pila, s-a format un grup artistic de

amatori „Jastrowiacy", alcătuit din emigranţi polonezi în Bucovina. Organizatorii

festivalului s-au lămurit după câtva timp că imboldul care i-a mânat să se apuce de treabă,

şi i-a călăuzit în timp, a fost nevoia de conservare şi propagare a imaginii Bucovinei ca

regiune multinaţională în care grupurile etnice diferite au trăit şi trăiesc în bună înţelegere

şi fără conflicte între etnii.

Prima ediţie a festivalului a avut loc la Jastrowie în perioada 22-24 iunie 1990,

sub denumirea de „Festival de folclor al polonezilor originari din Bucovina". Pasiunea

bucovinenilor polonezi pentru polonezii ucraineni, români şi pentru alţi fârtaţi împrăştiaţi

în lume, a condus la necesitatea producerii unor schimbări în programul festivalului, care

căpăta astfel un caracter internaţional. Pentru a evita evidenţierea şi prezenţa numai a

grupurilor folclorice şi tradiţionale poloneze, organizatorii au hotărât să lărgească

participarea la festival prin invitarea unor grupuri aparţinând altor etnii bucovinene. Din

anul 1992 s-a optat pentru denumirea Festivalul Internaţional de Folclor „Întâlniri

Bucovinene". Schimbarea denumirii festivalului a creat posibilitatea de a reînvia şi de a

prezenta, prin folclor, bogăţia principală a Bucovinei: relaţiile de bună vecinătate, la baza

cărora, pe primul plan, a fost întotdeauna omul şi nu încurcatele sisteme politice, stima,

înţelegerea şi respectul între diferenţele etnice, culturale şi religioase.

„Întâlnirile Bucovinene" ocupă astfel un loc excepţional între festivalurile

folclorice internaţionale din Europa, devenind între timp, cea mai mare manifestare

europeană de acest gen, la care sunt prezentate folclorul şi tradiţiile Bucovinei prin

participarea organizatorică a patru ţări în care trăiesc foşti locuitori ai Bucovinei şi

urmaşii acestora. Acest festival constituie un factor important de influenţare pozitivă a

legăturilor dintre indivizi, dintre etnii, dar şi dintre statele central şi est europene. Acest

30

festival, organizat în cele patru ţări: Polonia, România, Ungaria şi Ucraina, din luna mai

şi până în octombrie, motivează tânăra generaţie bucovineană să preia cu entuziasm şi să

continue tradiţia festivalului.

Cacica - Localitatea Cacica este una dintre cele mai reprezentative asezări pentru

zona istorica Bucovina .Localizată în centrul circuitului turistic bucovinean Cacica tinde

să devină una dintre cele mai complexe staţiuni turistice din ţara noastră. Pitorescul

regiunii îl conferă Obcina Cacica acoperită cu păduri şi păşuni şi care este străbătută de

două poteci turistice. Prin gama aspectelor peisagistice şi usoara lor accesibilitate prin

pantele relativ domoale, creează un cadru potrivit pentru odihnă şi recreere, iar salina

ofera posibilitatea tratării afecţiunilor reumatismale şi respiratorii. Situată la 18 km de

oraşul Gura Humorului, salina Cacica reprezintă un punct de atracţie pentru mulţi

vizitatori. Începută din ordinul Împaratesei Mariei Tereza, salina a fost săpată manual şi

s-a deschis în 1791. Există 8200 de galerii toate săpate manual, armate cu lemn şi care se

găsesc în perfectă stare şi astăzi. Printre ele, renumite sunt BISERICA SFÂNTA

BARBARA (Varvara), locul de rugăciune a tuturor minerilor care au lucrat acolo, loc

unde şi astăzi se mai oficiază slujbe, SALA DE BAL sau de festivităţi (la 44 m subteran,

astăzi teren de tennis, volei) şi micul lac de saramură (38 m adancime), unde, cândva se

faceau plimbări cu barca.

În localitatea Cacica s-a atestat, pe baza descoperirilor arheologice, una din cele

mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa, datând din perioada

culturii Cris din neoliticul timpuriu (mileniul 5 î.Hr.). Existenţa izvoarelor cu apă sarată

de aici, şi folosinţa lor în stare naturală, cât şi pentru producerea sării recristalizate prin

fierbere are însă o vechime milenară, aşa după cum au relevat-o cercetarile arheologice

întreprinse în 1952, 1968 la Solca şi 1989 la Cacica. Aceste izvoare, numite slatine, spre

deosebire de sare care era proprietatea domnească, apar în documentele vremii ca fiind

proprietate mănăstirească, fie obstească.

În perioada evului mediu, pâna la sfârsitul secolului al XVII - lea, nu s-a încercat

o industrializare a acestor slatine din dorinţa de a nu scădea preţul de monopol al sării, ce

aducea venituri visteriei domnilor Moldovei şi de teama de a nu trezi lăcomia turcilor

după cum arăta Dimitrie Cantemir în Descripţio Moldavie.

31

La adâncimea de 25 m s-a deschis prima cameră în care s-a amenajat o capelă.

Lipsa unei biserici l-a determinat pe primul preot Jakub Bogdanowicz să amenajeze în

subteranele minei o capelă în cinstea Sfintei Varvara. La început, viaţa religioasă a

locuitorilor din Cacica s-a concentrat în jurul clădirii salinei. La capelă duce o scară de

peste 192 de trepte, aflată la o adâncime de 21 m. Se poate spune că este o bisericuţă cu

tot ce trebuie: altar, icoane, candelabru, amvon şi balcon pentru cor. Altarul şi amvonul

sunt sculptate în sare masivă. Iniţial, întreaga capelă era căptuşită cu lemn, dar în 1904

lemnul a fost îndepărtat şi s-a construit un mare "sanctuar" în masivul de sare.

Dimensiunile capelei sunt: 25 m lungime, 9 m lăţime şi 7 m înălţime. Pereţii sunt

rectangulari, iar în partea dreaptă se află o icoană reprezentând-o pe Sfânta Varvara,

patroana capelei şi protectoarea minerilor.

Puţul de extracţie expune trei compartimente: două pe care circulă în tandem două

colivii de transport materiale, pe cel de-al treilea-lea sunt montate conductele de transport

apă şi saramură. Traseul conduce la lacul artificial pe pereţii căruia se găsesc cristale de

sare. Lacul a fost săpat manual de mineri, bazinul cu saramură având dimensiuni relativ

mari(10x6 m). Înainte, pe acest lac, cu ajutorul unei plute, se faceau mici plimbări fiind

un mijloc de agrement, a minerilor dar şi a localnicilor. Lacul este îngrădit cu balustrada,

şi iluminat de câteva reflectoare care însă nu pun în valoare aspectul deosebit pe care îl

are. Urmeaza sala de dans, la adâncimea de 37 m, numită "Sala Ing. Agripa Popescu"

primul director general al regiei Monopolurilor Statului (asa cum apare într-un basorelief

în peretele de sare). Sala are dimensiuni relativ mari: 24x12x12 m iar la capete are 3

balcoane şi ele săpate în sare. La acest nivel se organizau baluri, întâlniri festive,

spectacole fiind şi primul loc de distracţie din zonă.

Basilica Catolică din localitate este una de importanţă majoră în ţara noastră. La

aceasta recunoaştere s-a ajuns în 1996, când, prin decretul episcopului Petru Gherghel,

Biserica Parohială din Cacica a fost declarată oficial Sanctuar diecezan. Un an mai târziu,

în ziua de 15 august 1997, în prezenţa nuntiului apostolic Janusz Bolonek şi cu acordul

Conferinţei Episcopatului României, episcopul Petru Gherghel a declarat Sanctuarul de la

Cacica Sanctuar naţional. În anul 2000, an de jubileu, la cererea episcopului de Iasi,

Monsenior Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, Biserica din Cacica a fost recunoscută

public de către Papa prin conferirea titlului de Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000,

32

Ioan Paul al II-lea, prin intermediul Congregaţiei Cultului lui Dumnezeu şi Disciplinei

Sacramentelor, a conferit acest titlu Bisericii din Cacica. Proclamarea acestui document a

avut loc în timpul solemnităţilor prilejuite de hramul din 15 august 2000 prin delegatul

papal, cardinalul Luigi Poggi.

Oraşul Gura Humorului este situat în depresiunea intramontană cu acelaşi nume,

dezvoltată la confluenţa Moldovei cu râul Humor, la o altitudine de 490m. La nord sunt

culmile Obcinei Humorului, la sud Obcina Voroneţului iar la vest Obcina Mare. Aceşti

munţi sunt bine împăduriţi, iar climatul de adapost conferă oraşului cu cca. 16.850 de

locuitori un cadru plăcut şi pitoresc. Localitatea apare pentru prima dată menţionată

documentar la 26 februarie 1490. Oraşul, situat între comorile de nepreţuit, frumuseţi ale

Voroneţului şi ale Humorului, face parte din acel străbun ţinut al Bucovinei, unde

nenumărate monumente şi vestigii ale trecutului sunt atestări de netăgăduit ale

statorniciei şi continuităţii poporului român. Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina

a fost înfiinţat în 1959 şi deţine peste 2000 de piese. Oferă publicului vizitator, pe langa

expoziţia permanentă, diverse expoziţii temporare cu tematică variată, iar câteva săli

prezintă opere ale pictorului francez de origine română George Cotos. Anual aici se

organizează concursul de caricatură "Umor La Gura Humorului", care reuneşte cei mai

buni caricaturişti din ţară. La 5 Km de oraş se află una dintre cele mai importante ctitorii

ale lui Ştefan cel Mare - Mănăstirea Voroneţ - supranumită "Capela Sixtină a Orientului.

Comuna Moldova Suliţa - La izvoarele râului Moldova şi la 40 km de

Câmpulung, se află comuna Moldova Suliţa. Formată dupa 1762, mai întâi în vatra

veche Lucina, prin aşezarea pe pustie a huţulilor roiţi din ţinutul Putilei şi a

Câmpulungului pe Ceremus. Înconjurată de Obcina Lucina, cu cele mai înalte vârfuri din

Obcinile Bucovinei, Hrobi 1507 m, Lucina (1588 m), Chiţcaul Toncii (1430 m), de

culmea alungită a muntelui Găina cu 1455 m şi Glodu din munţii Răchiţiş cu 1286 m.

Obcina Feredeu o desparte de Brodina de Sus prin muntele Veju Mare (1494 m).

Populaţia de aproape 2300 de locuitori o formează huţulii, românii şi ţiganii din cătunul

Plai stabiliţi acolo încă de pe la sfârşitul secolului 18.

Trei rezervaţii naturale, la dreapta pârâului Tătarca, Rezervaţia Răchiţişu Mare cu

strugurele ursului (relict glaciar), la 1,2 km de Lucina se află Rezervaţia naturală Tinovul

Găina pe un hectar cu mesteacăn pitic (relict arctic). Pe drumul modernizat în 2003, de-a

33

lungul pârâului Lucava, spre cătunul Lucina (7 km), trecând pe sub pereţii de calcar ai

Lucavei cu floare de colţ, respectiv Rezervaţia geologică Cheile Lucavei, se ajunge la

Herghelia de cai huţuli Lucina, înfiinţată în 1856. Urcând pe la grajdurile de pe Camionca

vreo 4 km ajungem pe cel mai înalt punct de belvedere din Obcinile Bucovinei, Batca

Tătarcii (1549 m). Ateliere meşteşugăreşti între care se distinge unicul atelier de

sculptură în os din regiune, la Mircea Murga, pe pârâul Suliţei. La familia Chisciuc a fost

creată o secţie de prelucrare a fructelor de pădure şi a ciupercilor, finanţată de Fundaţia

Carpatică FDEC România printr-un proiect al Fundaţiei BALTAGUL din Câmpulung

Moldovenesc. Prin acelaşi proiect a fost pus în valoare un adapost de etapă pentru 10 cai

lângă cabana turistică Obcioara aşezată pe drumul forestier Tătarca. Se poate practica

turismul ecvestru şi drumeţia în condiţii foarte bune. Tot pe Obcioara se concentrează

sălaşele de vite şi oi.

Comuna Marginea este amplasată, din punct de vedere geografic, la contactul

Podişului Sucevei cu Obcina Mare, pe drumul ce leaga Rădăuţiul de Câmpulung

Moldovenesc. Denumirea comunei Marginea provine de la faptul că localitatea este

situată la marginea pădurii. După alte păreri, originea toponimului de Marginea ar fi de

natură politică, respectiv graniţă sau un hotar de ţară. Prezenţa unui cadru natural

deosebit, de contact, cu răuri repezi şi pajişti presărate de aşezări temporare de vară,

conferă plaiurilor bucovinene o funcţie prioritar turistică, pretabilă agroturismului.

Pe harta turistică a Bucovinei, Marginea apare ca un centru al artei populare, în

primul rând datorită ceramicii neagre realizate aici, ce datează din neolitic. Ea a fost

identificată în cadrul culturilor Horodiştea-Floreşti şi La Tene, ultima fiind perioada de

înflorire a ceramicii negre geto-dacice. În secolele XII-XV, ceramica neagră cunoaşte o

puternică dezvoltare, mai ales în nordul Moldovei. Marginea a rămas până astăzi cel mai

renumit sat din ţara noastră, care produce ceramică de acest tip, prin vechea tehnică

preistorică de ardere înabuşită (reducătoare) şi de ornamente prin lustruirea cu ajutorul

unei pietre de râu (cremene).

În prezent, familiile de olari: Magopat şi Pascaniuc continuă meşteşugul

producând două feluri de ceramică: neagră şi smălţuită.

34

2.3.3 Ocupaţii bucovinene

Cu origini străvechi care vin din veacuri, meşteşugurile, arta ţesutului şi cusutului,

nobleţea vestimentaţiei populare, transpunerea sensibilităţii şi a dragostei de frumos în

adevarate capodopere realizate din lemn, metal, os sau piele, în arhitectura caselor şi

agrementarea specifică a interioarelor, sunt preocupări care au dat şi dau o măsură

talentului locuitorilor acestor meleaguri.

În regiunea Bucovinei, se practică numeroase activităţii artizanale: pictarea

icoanelor: 13 artizani, plus cea realizată în cadrul Mănăstirilor; celebrele ouă încondeiate

de mână în aproximativ 60 ateliere de artizanat; meşteşugirea lemnului: 10 artizani care

fabrică butoaie–52 artizani care sculptează în lemn – 1 fabricant de instrumente muzicale

tradiţionale; olărit ( în special olăritul cu argilă neagră cunoscut în întreaga lume): 7

artizani; măşti populare: 7 artizani.

Împistritul ouălor - s-ar părea că referitor la acest subiect nu sunt multe chestiuni

de adăugat şi că motivaţia reală a problemei ar fi doar surprinderea momentului actual în

evoluţia acestei îndeletniciri. Se pot identifica cu uşurinţă trei tehnici fundamentale de

împlinire a ornamenticii ouălor:

- încondeiatul în două maniere: cu pensula şi cu peniţa;

- împistritul - arhaic şi actual;

- pictatul cu vopsele de ulei - tehnică "kitch", generată de succesul comercial al

desfacerii producţiei primelor două maniere şi proliferată în ultimele decenii în întreaga

zonă.

Deci încondeierea propriu-zisă este ceva deosebit de împistrire, întrucât diferă,

atât uneltele, cât şi aspectul final al bijuteriei ovoidale. Un ou încondeiat cu pensula poate

fi recunoscut cu uşurinţă datorită tuşei groase care foloseşte doar trei - patru culori de

bază, reproducând prin subtilă asociere motivele florale desprinse de pe altiţe, bondiţe şi

cojoace, în special în zona Dornelor. Această tehnică era folosită şi de către o călugăriţă

de la Schitul din Orata, pe ale cărei ouă pictate erau înfăţişate şi scene legate de Înviere.

Încondeiatul cu peniţa uzează de scriitura cu tuş negru, deci cali-gramă fermă care

este umplută interior cu tuşuri colorate, practic motivele rezultate fiind copii subtile ale

ouălor realizate prin tehnica împistririi. Rezultă astfel că ouăle încondeiate nu folosesc

35

baia integrală de culoare. Cele mai izbutite exemplare de ouă încondeiate prin această

tehnică se realizează în Fundu Moldovei şi Botuş.

Tehnica împistririi - cea mai complexă, cea mai realizată artistic şi totodată şi cel

mai greu de realizat, întrucât folosind baia integrală de culoare şi uzând de tehnica

cruţării succesive a fondului, rezultă că travaliul de elaborare artistică este îndelungat şi

dificil. Unealta de bază, chişiţa, este formată dintr-un beţişor având la unul din capete

fixată o mică bucăţică de tablă foarte subţire de alamă sau aramă, având în interior un

orificiu foarte fin prin care să poată trece ceara fierbinte.

Împistritul arhaic realizează obţinerea unor ornamente prin două nuanţe cromatice

valorate prin simplă cruţare a fondului. Deci, împistritul comportă minimum două nuanţe

depăşind culoarea de bază, de obicei alb, vernil în mai multe nuanţe (pentru ouăle de raţă)

şi rare cazuri galbenul rezultat dintr-o baie prealabilă peste care se aplică ceară de albine

cruţând succesiv celelalte straturi de culoare. Vorbind de împistritul actual ne referim la

beţia cromatică ce reuşeşte să unifice plenar, în cazuri excepţionale, până la 12 culori,

parte rezultând din baia de culoare, parte fiind obţinute după aplicarea primei scriituri în

ceară. Tot spre diferenţierea tehnicilor menţionate precizăm că ouăle încondeiate se

lucrează întotdeauna calde pentru a permite o uscare rapidă, doar baia de culoare fiind

călduţă pentru a nu deforma scriitura în ceară a chişiţei.

Pictura pe sticlă - ocupând un loc de seamă în creaţia noastră populară, arta

icoanelor pe sticlă din Transilvania a trezit un larg şi justificat ecou şi în afara hotarelor

ţării. În secolul al XIX-lea, negustorii ambulanţi au colportat icoane în diferite localităţi

din Bucovina, provenite de la cunoscutul centru de pe lângă mănăstirea din Necula -

Gherla sau din alte localităţi din Transilvania şi Maramureş. Acestea, alături de altele

realizate pe lemn sau xilogravuri, împodobeau locuinţele ţărăneşti din comuna noastră.

Pentru a realiza o pictură pe sticlă, mai întâi se desenează ştima sau mâţa pe o

coală de hârtie de culoare albă, scoţându-se negativul pe spatele acestei hârtii. Se

pregăteşte sticla la dimensiunea dorită, fiind bine curăţată, pe care se scrie cu tocul

folosindu-se tuşul negru, contururile desenului de pe ştimă. Pentru colorarea elementelor

ce constituie ansamblul desenului, se folosesc diferite vopsele şi diluanţi, care se

uniformizează cu ajutorul unor pensule.

36

Pictura propriu-zisă se realizează pe spatele sticlei, astfel încât aceasta serveşte

atât ca suport al picturii, cât şi ca luciu al suprafeţei pictate. O particularitate deosebită a

lucrărilor realizate în acest centru este o remarcabilă fineţe a desenului, precum şi

sobrietatea culorilor.

Ramele respectă modalitatea de construire a celor tradiţionale. Astfel, din leţurile

"formuite" la freză şi fălţuitor se înseamnă cele patru bucăţi ce alcătuiesc rama, adică "se

închipuie" rama, apoi se taie la colţuri pentru a se putea apoi "întorloca" cu ajutorul unei

pene muiate în clei de oase sau aracet. Urmează "rihtuitul", adică se îndreaptă cu dălţile şi

cu glaspapir. La colţuri în locurile cu găuri se nivelează suprafeţele cu un soi de grund

amestecat cu aracet, care apoi este lustruit cu pâslă. În funcţie de culorile dominante pe

sticlă, rama este vopsită, uneori numai cu baiţ în diferite nuanţe sau cu diferite vopsele

pentru lemn de culoare albă, roşcată, verde închis.

Sticla pictată este acoperită cu o hârtie de o anumită culoare pe partea pe care s-au

aplicat vopselele, este aşezată pe ramă, iar pe partea din spate se aşeza o bucată de carton,

apoi peste ramă se fixează un fundac - bucăţi de draniţă bătute pe margine cu cuie de mici

dimensiuni.

Realizatorii acestor lucrări au participat cu piese la diferite expoziţii personale sau

colective în străinătate: Amsterdam (Olanda), Etalle (Belgia), Bar le Duc (Franţa),

Luxemburg, precum şi în ţară: Bucureşti, Sibiu, Suceava, Fălticeni, Gura Humorului şi

Fundu Moldovei la toate cele nouă ediţii ale festivalului "Buna Vestire". Din aceste

lucrări, multe se află în colecţii particulare din ţară şi din multe ţări ale lumii (Marea

Britanie, Austria, Belgia, Canada, Elveţia, Franţa, Germania, Luxemburg, Moldova,

Spania, Statele Unite, Israel, Italia, precum şi în îndepărtata Japonie).

Icoanele pe sticlă de la Botuş sunt de o rară frumuseţe artistică. Calitatea acestui

centru - poate fi numit astfel pentru răspândirea icoanelor în Bucovina - se remarcă prin

cromatica folosită care nu depăşeşte paleta altiţelor geometrice, mergând de la tensiunea

albastrului de Voroneţ până la culorile aureolelor, care, în marea lor majoritate, sunt

lucrate în foiţă de aur.

37

2.3.4 Manifestări etno-folclorice

Viaţa în Bucovina este marcată de o serie de evenimente, sărbători şi festivaluri

care au loc anual. Din vremuri imemoriale, bisericile din Bucovina se târnoseau cu ocazia

sărbătoririi unui sfânt, purtând apoi hramul său. Cu această ocazie soseau în locul

respectiv, în căruţe trase de cai, pelerini care asistau la acest eveniment. Nu erau

restaurante pe vremuri, iar pelerinii nu aveau unde să mănânce. Localnicii, cu ospeţia şi

generozitatea caracteristice bucovinenilor, îi invitau la masă, adică "la hram", bucuroşi să

cunoască oameni noi. Era o modalitate de comunicare, în acele vremuri. Acest obicei se

păstrează şi azi şi se petrece la fel în zilele de hram bisericesc. La marile sărbători

religioase mănăstirile sunt pline de credincioşi. Bisericile sunt prea mici să încapă o aşa

mulţime de oameni şi de aceea ceremoniile se ţin afară. Aceste tradiţii vechi sunt bine

păstrate în acest loc izolat din România. Există multe ocazii de sărbătoare; în primul rand,

sunt sărbătorile religioase, Crăciunul, Paştele şi sărbătorile Sfinţilor importanţi; apoi, mai

sunt numeroase festivaluri etno-folclorice, legate de obicei de ritualurile agrare ciclice; la

acestea pot fi adăugate numeroasele alte manifestări culturale şi târguri. Sărbătorile şi

festivalurile folclorice sunt numeroase şi adesea foarte pitoreşti. Sunt peste 25 pe tot

parcursul anului în teritoriu :

Februarie:

- Păltinoasa – Vremea Şezătorilor. O sărbătoare a muzicii folclorice. De la început, o

Şezătoare este o reuniune în casa unui ţăran, o îmbinare între cercul de cusut şi o ocazie

pentru cântece, dansuri, recitaluri, poezii sau glume.

- Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc şi Cârlibaba – Serbările Zăpezii.

Martie:

- Fundu Moldovei, ultima săptămână din martie - Festivalul de Muzica

Religioasă ,,Bunavestire”.

- Stroieşti martie – Festivalul concurs ’’Comori de suflet românesc’’

- Vatra Moldovitei, martie - Flori din Bucovina.

- Cornu Luncii, martie - Hora Gospodarilor, o sărbătoare locală a dansului şi muzicii

folclorice.

Aprilie

38

- Gura Humorului – ’’Târgul de Paşti’’, expoziţia meşterilor şi meşteşugarilor, târgul

ouălor împiestrite,

- Suceava – ’’Târgul de Paşti’’

- Suceava – Salonul de primăvară al artiştilor plastici amatori,

Mai:

- Rădăuţi - Festivalul de Muzica Rock.

- Marginea, prima zi din mai - Târgul de Ceramică Neagră, târg al cearmicii negre facute

în sat.

- Dărmăneşti - Festivalul Minorităţilor ,,Convieţuiri”, festivalul minorităţilor etnice din

Bucovina, armeni, ucrainieni.

- Solca 11 mai – Festivalul ’’Muguri de brad’’,

- Vatra Dornei – Flori de mai, festival judeţean de folclor,

Iunie:

- Gura Humorului - Festivalul Naţional de Caricaturi şi Epigrame ,,Umor la Gura

Humorului”,

- Straja, prima jumatate a lunii iunie - Festivalul Tradiţiilor de Nunta.

- Sadova - Strunga Oilor, oile sunt adunate la stână şi oaia care dă cel mai mult lapte

primeşte un premiu. Un fel de brânză numită ,,caş” preparat din lapte de la toată turma.

- Horodnic - Festivalul Instrumentelor Populare ,,Silvestru Lungoci”.

- Mănăstirea Putna - o slujbă specială în strânsă legătură cu sfârşitul perioadei de post.

- Horodnic - Dansuri Tradiţionale, un festival de dansuri folclorice.

- Bilca - Festivalul Bătrânilor, cei în vârstă cântă cântece tradiţionale şi dansează.

- Baia - Simpozionul ,,Baia - File de istorie”, un simpozion anual cu momente importante

din istorie,

- Suceava – Târgul meşteşugarilor,

- Arbore – Sărbătoarea salcâmului.

Iulie:

- Suceava - Competiţia muzicii clasice ,,Ciprian Porumbescu”.

- Rădăuţi - Târgul Olarilor ,,Ochi de Păun”.

- Fălticeni - ,,Şezătoare de seară”, demonstraţii de dans şi muzică folclorică.

39

- Câmpulung Moldovenesc - Festivalul Internaţional de Folclor ,,Întâlniri Bucovinene” şi

Târgul meşterilor populari.

August:

- Suceava - Târgul Meşterilor Olari

- Suceava - Costumaţii vechi (după datina străbuna), o prezentare de costume şi tradiţii

vechi.

- Rădăuţi - Festivalul Internaţional de Folclor ,,Arcanul”. Arcanul este simbolul

serviciului militar obligatoriu al secolului XIX. Recrutarea forţată a tinerilor era o

tragedie a întregii familii,

- Rădăuţi – Târgul Naţional al Meşterilor Olari ’’Ochiul de Păun’’

- Fundu Moldovei - Sărbătoarea Arcanului, festivalul folclorului.

- Suceava, prima săptămână din august - Festivalul Naţional de Dans ,,Hora de la

Prislop”.

- Vicovul de Sus, 15 august – Târgul meşterilor populari,

- Ciocăneşti, 15-17 august – Festivalul Păstrăvului,

- Bilca - Sărbătoarea Sfintei Marii,

- Suceava, 18 august-12 septembrie,2009 – 620 de ani de atestare documentară a cetaţii

de scaun Suceava.

Septembrie

- Coşna – Festivalul fructelor de pădure.

Octombrie

- Gura Humorului, 10-12 octombrie – Toamna la Voroneţ- festival-concurs naţional de

film şi diaporamă,

- Cernăuţi-Ucraina – Festivalul internaţional de folclor : Întâlniri bucovinene,

- Fălticeni – Târgul mărului,

- Suceava – Salonul naţional de grafică satirică.

Noiembrie

- Suceava, 8 noiembrie-9 decembrie – Salonul internaţional de artă fotografică digitală; şi

Festivalul Internaţional de Diaporamă Digitală,

- Suceava, 30 noiembrie- 30 decembrie – Târgul ’’Crăciun în Bucovina’’.

40

Decembrie

- Suceava, 9 decembrie – Târgul minorităţilor,

- Ciocăneşti, Suceava, 27 decembrie – Festivalui interjudeţean de datini şi obiceiuri din

străbuni,

- Valea Moldovei; Dolhasca, 27 decembrie – Datini şi obiceiuri de iarnă,

- Vatra Dornei, 28 decembrie – Festivalul : Porniţi plugul feţi frumoşi.

2.4 Obiective turistice ce au făcut cunoscută zona ca zonă turistică

Dacă există o regiune în Europa Centrală care oferă un panel vast şi variat de

atracţii turistice, aceea este cu siguranţă zona Mănăstirilor clasificate din Bucovina.

Regiunea istorică din nordul României, la vest de Carpaţi şi la sud de Ucraina, civilizaţia

nu s-a întrerupt aici de mai mult de 14000 ani. Cunoscutele perioade Cucuteni şi

Romaines, printre altele, oferă chiar şi în zilele noastre numeroase mărturii şi vestigii în

muzee şi la loc deschis. Viaţa culturală a marcat din totdeauna viaţa acestei regiuni. Tot

în această regiune primul turist român, prinţul Dimitrie Cantemir, a apreciat potecile de

munte, deja puse în valoare în secolul XVIII. Primul hotel-cabană a fost construit în

1906.

Acest peisaj, care este în mod intrinsec de un mare interes turistic, se bucură de

bogăţii unice în lume: bisericile şi mănăstirile pictate din secolele XV şi XVI, clasificate

de UNESCO în 1972 şi înscrise în catalogul „ Patrimoniului Universal Protejat”. Frescele

interioare şi exterioare, care acoperă ansamblul de edificii, sunt de o rară frumuseţe şi

oferă magia atemporalităţii. Mănăstirile au reintrat de câţva ani în sânul Bisericii fiind

luate în îngrijire de către maici care, pe lângă simţul responsabilităţii conservării acestui

patrimoniu, au o vie dorinţă de a deschide porţile acestor locuri unui număr cât mai mare

de vizitatori.

Numărul mănăstirilor de interes internaţional este de 15, din care 5 sunt clasificate

în patrimoniul Umanităţii de la UNESCO:

-Arbore: Biserică construită în 1503 - pereţii pictaţi în 1541 - culoare dominantă:

verde

-Humor: 1530 - pereţii pictaţi în 1535

41

-Moldoviţa: 1532 – pereţii pictaţi 1537 – culoare dominantă: roşu – cărămiziu –

mic muzeu de artă religioasă – 40 călugăriţe vieţuiesc aici din care 6 sunt traducătoare

(ghid) -Suceviţa: 1583 – pereţii pictaţi 1596 sau 1601 – traducătoare (ghid) – peisaj

remarcabil

-Voroneţ: 1488 – pereţii pictaţi în 1496 – Cea mai reputată mănăstire şi una din

cele mai frumoase mănăstiri ortodoxe din Europa – supranumită „Capela Sixtină a

Orientului” – culoare dominantă: „albastru de Voroneţ”. 16 maici trăiesc aici dintre care

2 sunt traducătoare (ghid). De asemenea mai pot fi citate:

-Mănăstirea Suceava şi Hagicadar

-Agapia: una din cele mai mari mănăstiri de maici din lumea ortodoxă

-Dragomirna: 1609 - la marginea Sucevei – una din cele mai înalte clopotniţe din

România – peisaj remarcabil

-Putna: construită în 1469 – important loc de pelerinaj în religia ortodoxă 15

august – 80 călugări locuiesc aici – peisaj remarcabil

-Mănăstirea Zamca: din Suceava

-Mănăstirea Sf. Ioan: din Suceava

-Manastirea Slătioara: Comuna Râşca

-Secu

-Văratic: ateliere de ţesut – muzeu religios

-Biserica catolică de la Cacica: loc cunoscut de pelerinaj.

Se estimează un număr de 100000 turişti pe an. Sezonul turistic este concentrat pe

o perioadă de 4,5 luni, în funcţie de condiţiile meteorologice. În timpul lunilor de iarnă,

când este zăpadă, accesul spre cea mai mare parte a mănăstirilor este dificil. Clientela

este foarte diversificată ca vârstă, categorii socio-profesionale şi origine naţională şi

internaţională. Nivelul ofertei hoteliere orientează totuşi în momentul de faţă piaţa spre o

clientelă tânără, individuală şi în grup.

2.4.1 Mănăstirea Voroneţ

Mănăstirea Voroneţ, cea mai vizitată dintre Mănăstiri, se află la 5 km de Gura

Humorului şi 36 km de Câmpulung Moldovenesc. Ctitorită de Ştefan cel Mare (1488),

42

construcţia este celebră pentru "albastrul de Voroneţ" - considerat de specialişti unic în

lume şi cunoscut ca şi roşul lui Rubens sau verdele lui Veronese.

În pisania aflată deasupra uşii din pronaos stă scris: "Io Ştefan Voievod, din mila

lui Dumnezeu, Domnul Ţarii Moldoveneşti, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi

acest hram în mănăstirea de la Voroneţ în numele Sfântului, slăvitului mare mucenic şi

purtător de biruinţă Gheorghe, în anul 6996, al lunii mai 26, în luna Pogorârii Duhului

Sfânt şi a fost terminată în acelaşi an al lunii septembrie 14".

Mănăstirea Voroneţului, monument memorial şi votiv, s-a bucurat încă de la

început de o atenţie specială, atât din partea lui Ştefan cel Mare, dar şi din a urmaşilor săi.

În 1547, Mitropolitul Grigorie Roşca a

construit pridvorul închis de la vest, pentru

care a adoptat o soluţie nemaiîntâlnită până

la el - peretele de vest al pridvorului este un

perete plin, fără nici o deschidere. Se

creeaza astfel (împreună cu suprafeţele

laterale ale masivilor contraforţi de colţ) un

imens ecran unitar, pe care se desfăşoara

binecunoscuta Judecată de Apoi, care a facut

ca Mănăstirea Voroneţ să fie considerată

"Capela Sixtină a Orientului".

Pictura exterioară a Mănăstirii Voroneţ se datorează aceluiaşi Grigore Roşca.

Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă

compoziţie pe cinci registre, unică în arta orientului creştin. Specialiştii o consideră prin

amploare, ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compoziţiilor

de la Athos şi celor de la Camposato (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din

Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din

Siena, Assisi, Orvieto. Originalitatea artistului constă în curajul său de a introduce în

scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobza), peisaj local, ştergare,

veşminte populare. Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu şi filosofi antici,

portrete socotite capodopere. Lângă intrare sunt pictaţi Sf. Daniil Sihastrul şi mitropolitul

Grigorie Roşca. Pe abside, conform regulei împământenite, Cinul adună zeci de figuri

43

într-un adevărat alai. Pe cât a mai rămas din peretele nordic nespălat de ploi, Adam ară,

Eva toarce lâna (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul lui Adam şi Vămile Văzduhului

înseamnă de fapt legende folclorice. Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al

XVI-lea. Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel

Mare: bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje impunătoare, orănduire scenica mai

puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos), compoziţii neîntrecute prin

sobrietate, vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe

Muntele Măslinilor, în conca), elemente ce vădesc apropierea de mediul real, patetic

uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor, tabloul votiv). Pictura pronaosului,

ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce vor să facă parcă legatura cu exteriorul,

trecând totuşi prin pridvor, unde Calendarul bisericii, dar mai ales Sfântul Ilie se bucura

de o prospeţime stângace cu o nota de umor.

Deasupra uşii de la intrare, în pronaos, se

află inscripţia în piatră ce precizează numele

ctitorului şi timpul înălţării mănăstirii. Tot în

pronaos se află mormântul Sf. Cuvios Daniil

Sihastrul, primul stareţ al mănăstirii. Tabloul

votiv, al întemeietorului, se află în naos şi îl

reprezintă pe Ştefan cel Mare, alături de

Doamna Maria-Voichiţa şi fiul lor Bogdan.

Forma iniţială a bisericii Mănăstirii Voroneţ

mai poate fi vazută în tabloul votiv: asezată

pe un soclu de piatră, cu turla înalţată pe o bază pătrată. Exonarthexul i-a fost adăugat în

1547 la initiaţiva mitropolitului Grigorie Roşca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Asa cum se înfăţişează astăzi, Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente

moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan

treflat cu turla pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la

chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenta contraforturilor) şi strict autohtone (turla pe patru

arcuri şi baza stelată, ocnite sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză şi discuri smălţuite).

Încă de la început, Mănăstirea Voroneţ a fost o adevarată lavră a isihasmului românesc.

Viaţa monahala s-a întrerupt în anul 1785, dupa anexarea Bucovinei la Imperiul

44

Habsburgic şi s-a reluat în anul 1991, de data aceasta cu obşte de calugăriţe sub stăreţia

Stavroforei Irina Pantescu.

2.4.2 Mănăstirea Putna

Prima ctitorie a Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mănăstirea Putna, cu

hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost sorocit loc de odihnă veşnică pentru domnitor

şi familia sa. Zidirea a început la un an după cucerirea cetăţii Chilia în vara anului 1466

(la 4 iulie după prima versiune a

Letopiseţului de la Putna, 10 iulie după

a doua versiune şi după Cronica

moldo-polonă). Lucrările de

construcţie au durat patru ani, timp în

care această măreaţă operă a fost dusă

la bun sfârşit de arhitectul grec Teodor,

ajutat de meşterii zidari, pietrari,

zugravi şi argintari veniţi din

Transilvania. Ion Neculce scria în O samă de cuvinte: "şi aşa au făcut mânăstirea de

frumoasă tot cu aur poleită; zugrăveala mai mult aur dacât zugrăveală şi pre dinlăuntru şi

pre dinafară şi acoperită cu plumb. Şi dzicu călugării să fi fost făcută şi sfeşnicele cele

mari şi cele mici şi policandru şi hora tot prisne de argint". Sfinţirea mănăstirii s-a făcut

la 3 septembrie 1470, după victoria asupra tătarilor la Lipinţi, slujba fiind săvârşită de un

sobor de 64 de arhierei, preoţi şi diaconi, în frunte cu mitropolitul Teoctist, episcopul

Tarasie al Romanului, egumenii mănăstirilor, după cum relatează Letopiseţul de la Putna

şi cel al lui Grigore Ureche.

Strădania domnitorului ctitor de a crea Putnei o puternică bază materială reiese

din cuprinsul multor documente păstrate. Prin hrisovul datat 17 noiembrie 1502 Ştefan

cel Mare hotăra ca preoţii din satele Mănăstirii Putna să plătească acesteia dările ce

reveneau chiriarhului şi să fie judecaţi de egumen, nu de slujbaşii Mitropoliei. Din lungul

şir al actelor de danie, menţionăm ultimul act emis în timpul vieţii, la 2 februarie 1503,

prin care i se întăreau mănăstirii toate daniile şi privilegiile obţinute până atunci (27 de

45

sate, vii, sare de la ocnă, pietre de ceară, venitul unor vămi, mori, prisăci). Alte danii au

făcut şi unii din boierii lui Ştefan. Privilegiile mănăstirii au fost întărite şi printr-un hrisov

emis de Ştefăniţă Vodă, nepotul lui Ştefan cel Mare (1517-1527), la 21 august 1520.

Urmaşii au continuat să înzestreze mănăstirea astfel încât puterea ei economică a crescut

necontenit.

Încă din timpul lui Ştefan cel Mare, cu îndrumarea primilor ei egumeni,

arimandriţii Ioasaf, Paisie (zis cel Scurt) şi Spiridon, Mănăstirea Putna a devenit cel mai

însemnat centru cultural şi artistic al ţării. Importanţa ei creşte şi prin faptul că este

gropniţa lui Ştefan cel Mare, a familiei şi a urmaşilor săi până la Petru Rareş. În pridvorul

bisericii se află mormântul mitropolitului Teoctist. Toate mormintele au lespezi funerare

frumos lucrate, cu inscripţii în limba slavonă.

Biserica, reconstruită de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan şi Eustaţie

Dabija (1653-1662) se înscrie în datele generale ce constituie trăsăturile epocii: plan

trilobat, brâu în torsadă împărţitor al zidurilor, ocniţe din arcaturi şi arcade oarbe, pilaştri,

ferestre dreptunghiulare gotice; turla are coloane răsucite, pridvorul închis apare aici

pentru prima dată în Moldova. Mormântul domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt este

acoperit cu un baldachin de marmură albă, vârf de creaţie a genului, iar cripta cu o piatră

pe care frunza dăltuită a stejarului aminteşte de copilăria voievodului; pe alte morminte

(sec. XV-XVI) lespezile sunt împodobite cu litere majuscule, vrejul meandric, păsări

ciugulind ce par desprinse din fresce şi ţesături populare sau cu repertoriu ornamental

complicat de influenţă barocă apuseană (sec. XVII-XVIII). Puternice ziduri de piatră

înconjoară biserica (Turnul Tezaurului – 1481) accesul făcându-se prin gangul turnului

cu metereze (sec. XVIII) numit ,,Turnul lui Eminescu”, spre ceea ce Vasile Drăguţ

considera ,,…unul dintre cele mai importante ansambluri monastice din ţară”.

În vecinătatea mănăstirii, o biserică de lemn, probabil cel mai vechi monument al

arhitecturii religioase din Moldova, ctitorie a voievodului Dragoş (cca. 1353) a fost adusă

din Volovăţ la Putna de Ştefan cel Mare şi Sfânt în amonte pe valea apei. Chilia şi o

bisericuţă (9,25 m lungime) scobite în piatră sunt atribuite sihastrului Daniil în beneficiul

căruia domnitorul ridică schitul Voroneţ.

46

Pictura originală, distrusă în timpul

luptelor pentru domnie dintre Vasile

Lupu şi Gheorghe Ştefan, s-a încercat a

fi refăcută abia în secolele XVIII-XIX

când în pridvor s-au zugrăvit doar câteva

chipuri de sfinţi. Această dorinţă de a

reda Putnei strălucirea de odinioară,

când era "tot cu aur poleită zugraveala,

mai mult aur decât zugraveală şi pre dinăuntru şi pre denafară..." (cronicarul Ion

Neculce), a început să prindă contur abia în 1972 când, mitropolitul de atunci, Iustin

Moisescu, a binecuvântat proiectul de refacere a picturii din biserica mare a mănăstirii, pe

baza unui plan iconografic întocmit de părintele Sofian Boghiu. Ca o proorocie peste

decenii, hotărârea mitropolitului de a încredinţa pictarea ctitoriei ştefaniene celor ce vor

picta mai înainte Paraclisul mănăstirii, s-a împlinit la 10 iulie 2001, când, cu

binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

pictorii Mihail şi Gavril Moroşan au trasat primele linii la noua frescă.

Fii ai Bucovinei, pictori de categoria I-a, cu numeroase lucrări în ţară şi

străinătate, fraţii Moroşan au împodobit biserica cu frumoase chipuri, scene şi compoziţii

pe fondul foiţei de aur. Stilul neobizantin, cu acorduri cromatice deosebite, compoziţiile

inedite, sunt câteva din caracteristicile noii picturi.

Muzeul Mănăstirii Putna reflectă statutul avut de aşezământul monahal încă de la

întemeiere - cel mai important centru de cultură şi creaţie artistică medievală din

Moldova. Colecţie de broderii - (piese caracteristice vremii), adevărate capodopere ce au

făcut onoare multor expozitii internaţionale, cotată printre cele mai valoroase din Orientul

creştin: Acoperamântul de mormânt al Mariei de Mangop (1477) - cel mai vechi portret

brodat în mărime naturală din arta moldovenească, dvera mare (1510) şi altele patru

(1484-1510). Manuscrise - realizări de seamă ale miniaturisticii naţionale, scrieri vestite

pentru calitatea desenelor însoţitoare, varietatea coloritului acestora, sunt reprezentate

prin Tetraevangheliarul de la Humor (1473) şi altele două din 1488-1507, la fel de

faimoase, coborâte din şcoala lui Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamţ, al cărui

Tetraevanghel (1429) se află acum la Oxfort (biblioteca Bodleyana). Tot atât de preţioase

47

- ferecături din argint ale manuscriselor, cădelniţa decorată cu stema Moldovei, dăruită de

Ştefan cel Mare şi Sfânt (1470), cruci, icoane, potire, ca şi piese sculptate în lemn (racla -

sec. XV); unul din cele trei clopote (Blagovistnic -1490) provine tot de la Ştefan

Voievod. Cel mai vechi istoric al mănăstirii (1761) se datorează învăţatului Vartolomeu

Măzareanu, egumen la Putna.

De-a lungul vremii Mănăstirea Putna a suferit numeroase refaceri şi reparaţii,

ultimele în anii 1968-1970. Turnul de la intrare păstrează obiecte ce amintesc serbarea

prilejuită de împlinirea a 400 de ani de la sfinţirea mănăstirii (1871) unde au participat,

printre altii, poetul Mihai Eminescu, scriitorul Ioan Slavici, compozitorul Ciprian

Porumbescu, istoricul A. D. Xenopol.

2.4.3 Mănăstirea Suceviţa

Mănăstirea Suceviţa, cu hramul Învierea Domnului, a fost construită în ultimele

decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movilă. Tradiţia asează

pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn şi o schivnicie de pe la

începutul veacului al XVI-lea.

Primii sihaştri de pe valea pârâului Suceviţa au fost ucenici ai Sfântului Daniil

Sihastrul. Aceşti sihaştri se nevoiau sub Muntele Obcina Mare, unde mai tarziu şi-au

făcut o mică biserică de lemn cu hramul "Schimbarea la Faţă". Locul se numeşte până

astăzi "La Pustnici". Legenda spune că, mai tarziu, dupa secolul al XVI-lea, pentru

răscumpararea a cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de

treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii. Documentar, Mănăstirea Suceviţa este

atestata la anul 1586, ca rezultat al iniţiativei mitropolitului Gheorghe Movilă.

Dupa venirea pe tronul Moldovei, în anul 1595, Ieremia Movilă adaugă bisericii

două pridvoraşe, amplasate la intrare, zidurile şi turnurile de incintă, care conferă

mănăstirii înfăţişare de cetate medievală, o casă domnească, ale cărei ruine se mai văd şi

astăzi pe latura de nord, precum şi chilii pentru călugări.

48

Tot în timpul domniei lui Ieremia

Movilă se pictează biserica în

interior şi exterior. Pictura,

realizată în frescă, a fost executată

de doi pictori moldoveni, Ioan

Zugravul şi fratele sau Sofronie, şi

se pastrează în forma originală.

Aceasta are o valoare artistică,

culturală, istorică şi duhovnicească

incontestabile în întreaga lume. În

camera mormintelor îşi dorm

somnul de veci fraţii voievozi Ieremia  şi Simion Movila ale căror lespezi funerare din

marmură de Ruşchiţa sunt, în tradiţia inaugurată de Ştefan cel Mare, valoroase obiecte de

artă medievală românească. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor

Movileştilor - mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti

între secolele XVI-XVII.

Tabloul votiv înfăţişând familia lui Ieremia Movilă, se desfaşoară în partea stângă

a uşii naosului, în partea opusă aflându-se al doilea tablou votiv reprezentând pe

mitropolitul Gheorghe Movilă, iniţiatorul construirii bisericii, şi pe tatăl fraţilor Movilă,

Ioan Movilă (fost logofăt, călugărit la bătrâneţe cu numele de Ioanichie).

Construită în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă

bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn

din Moldova - Mănăstirea Suceviţa, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul

statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis.

Nota aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise - stâlpii legaţi prin arcuri în

acoladă - plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord. Prin excelenţă "munteneşti",

pridvoarele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Se menţin

firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocnitele numai la turlă, inclusiv pe baza ei

stelată.

49

Incinta mănăstirii este un

patrulater cu laturile de 100 şi 104

metri, înconjurat de ziduri înalte de

6 metri şi groase de 3 metri,

prevăzute cu contraforturi,

metereze, drum de strajă, patru

turnuri de colţ şi unul cu paraclis

peste gangul intrării - stema

Moldovei.

Mănăstirea Suceviţa, ultima

biserică moldavă zugrăvită în

exterior, este un "testament al artei

vechi moldoveneşti". Tradiţia şi

inovaţia împletesc original şi pitorescul într-o desfăşurare multicromă dominată de un

verde crud, plin de viaţă.

Programul iconografic al picturii interioare şi exterioare respectă tradiţia constituită în

epoca lui Petru Rareş (prima jumatate a sec. al XVI-lea), dar introduce teme noi, cu

caracter teologico-dogmatic, cum este scena din conca naosului reprezentând imnul

liturgic "Unul nascut.." şi alte reprezentări ale Sfintei Treimi.

O trăsătură caracteristică a picturii de la Suceviţa este înclinaţia spre naraţiune,

configurând cicluri complete din vieţile unor sfinţi (Sfântul Pahomie, Sfântul Ioan cel

Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mucenic Gheorghe, Viaţa lui Moise

etc), prezentate cu scop educativ. Ştiinţa şi măiestria pictorilor se descifrează mai ales în

abordarea perspectivelor studiate, a populării fundalurilor cu peisaje sau arhitecturi

specifice spaţiului artistic post-bizantin din această zonă a Europei.

Pictura murală de la Mănăstirea Suceviţa, considerată de cercetatorul de artă

francez Paul Henry drept "testamentul artei moldovenesti", încheie epoca de mari creaţii

care a fost secolul al XVI-lea, ale carei monumente cu pictura exterioară de la Humor,

Moldoviţa, Arbore şi Voroneţ constituie capodopere ale artei universale. Pictura

interioară este repartizată pe toată suprafaţa disponibilă conform schemelor tradiţionale,

îmbogatiţă însă prin subiecte mai puţin obişnuite în Moldova, dar familiare pentru

50

Muntenia - spre exemplu: reprezentarea Cortului Mărturiei, în altar. Iconostasul

Mănăstirii Suceviţa este sculptat în lemn de tisa, în stil baroc şi datează din anul 1801.

Pridvorul întâmpină, ca de obicei, cu Judecata de Apoi şi o foarte pământeană

relatare istorică: Întâmpinarea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou la curtea lui Alexandru

cel Bun. Naosul cuprinde un mozaic miniatural din viaţa lui Iisus, trei imagini ale

Genezei unde natura şi peisajul ies în prim plan - sunt tratate cu generozitate şi

semnificativ, zugravii plasând fără sfiala în ambianţa persano-mediteraneeană maci,

garofiţe şi viţă de vie - şi "tabloul votiv", care este şi el bogat în personaje.

Unică în pictura noastră este

iconografia oconiţei - Viaţa lui Moise -

tot miniaturizată, unde apar şi caţei,

purcei, ba chiar evrei cu căciuli

ţuguiate, elemente laice de sorginte

locală, în timp ce Maica Domnului - pe

boltă - are flori în nimb şi este

încorporată unui peisaj montan.

Alte sute de scene descriu, în pronaos,

Viaţa Sfântului Gheorghe, Calendarul,

Sinoadele, imagini din Viaţa Sfântului

Nicolae ce se desfăşoară în ambianţa marină.

Pictura exterioară a Mănăstirii Suceviţa este cea mai bine păstrată din grupul

bisericilor moldoveneşti cu pictura exterioară, fiind totodată singura care-şi păstrează

latura de nord, unde este reprezentată scena "Scara virtuţilor", cea mai impresionantă

scena, prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului.

Din tematica picturii mai amintim: Rugăciunea tuturor sfinţilor, Arborele lui Iesei, cicluri

complete din viaţa unor sfinţi: Sfântul Ioan cel Nou, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul

Mucenic Gheorghe, friza profeţilor şi filosofilor antichităţii, între care regăsim pe David

şi Solomon, Homer, Sofocle şi Aristotel.

Revelatoare şi definitorie pentru Suceviţa ramâne însă Scara Sfântului Ioan

Climax (la nord), cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinţei într-o

primă judecată imediat dupa moarte şi una din cele mai valoroase compoziţii ale picturii

51

medievale româneşti. Aici, Vamile văzduhului nu mai dau nici o şansă păcătoşilor. Este

redatş lupta dintre bine şi rău, încercarea omului de a paşi spre perfecţiune pentru a-şi

redobândi chipul pierdut prin căderea în păcat.

Peretele de vest nu are pictură - se spune că zugravul, care lucra în paralel la

Mănăstirea Suceviţa a Movileştilor şi la Mănăstirea Teodoreni din Burdujeni, a cazut de

pe schela Mănăstirii Suceviţei şi a murit.

2.4.4 Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa este una dintre cele mai vechi aşezări monahale, cu un

important trecut istoric. Originea sa nu este cunoscută cu precizie, însă tradiţia o

aminteşte încă din perioada voievozilor Muşatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a

fost zidită prima biserică din piatră, atestată documentar între 1402-1410 cu întregul

ansamblu de contrucţii, având hramul Buna Vestire şi fiind deja un centru cultural.

Mănăstirea Moldoviţa s-a bucurat de privilegii şi din partea lui Ştefan cel Mare. Prin mai

multe hrisoave voievodul a confirmat mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci şi

privilegii comerciale, care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova.

Ctitoria lui Alexandru cel Bun a rezistat până la sfârşitul sec. al XV-lea, când s-a prăbuşit

din cauza unor alunecări de teren. Ruinele se văd şi astăzi la 500 m distanţă de actuala

construcţie. Dorind să continue existenţa aşezământului, voievodul Petru Rareş îi

schimbă amplasamentul şi construieşte în 1532 noua biserică (păstrată până astăzi),

închinând-o aceluiaşi hram. Tot atunci mănăstirea a fost împrejmuită cu ziduri şi turnuri

de apărare, căpătând aspect de fortăreaţă. Pe ruinele fostelor chilii a fost ridicată în

perioada 1610-1612 clisiarniţa (casa egumenească) de către episcopul Efrem de Rădăuţi,

pentru păstrarea odoarelor bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti. Sub

domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldoviţa funcţiona un important centru

cultural, unde se copiau şi se împodobeau cărţi bisericeşti. Cele mai valoroase manuscrise

datează din secolul al XV-lea. Activitatea culturală desfăşurată în epoca lui Alexandru cel

Bun a continuat şi în secolele al XVII-lea (se remarcă strădaniile episcopului Efrem de

Rădăuţi, mare cărturar şi ctitor la Moldoviţa, care a organizat aici o şcoală de copişti şi

miniaturişti) şi al XVIII-lea.

52

Acoperişul bisericii este în întregime din şiţă de brad. Mănăstirea Moldoviţa este

a doua după Humor şi ultima dintre mănăstirile bucovinene având pridvorul deschis.

Pictura interioară nu se abate de la tradiţie, însă Răstignirea (naos) e socotită cea mai

valoroasă realizare pe această temă din bisericile Bucovinei; se fac în mod curent

asemănări cu arta italiană (Coborârea de pe cruce) sau cu iconarii Novgorodului din sec.

XV (Plângerea lui Iisus, peretele

de nord). În conca altarului, la o

masă concavă, Cina cea de taină

îl are pe Iisus la centru într-o

atitudine plină de căldură.

Bogăţia elementelor figurative şi

decorative, strălucirea coloritului

sunt impresionante la Fecioara

orantă din bolta pronaosului ca şi

la Maica Domnului Îndurătoare

din timpanul portalului, imagine

mai umanizată şi mai tragică

decât în orice altă iconografie.

Pictura exterioară datând din anul 1537, mai mult decât cea interioară, prezintă evidente

asemănări cu fresca de la Mănăstirea Humor, este complexă imagistic şi bogată cromatic.

În pridvor, ca peste tot, Judecata de Apoi include printre eretici pe Mohamed. Faţada

sudică, avantajată, a bineconservat Imnul acatist şi un impresionant Asediu al

Constantinopolului, poate cel mai bine zugrăvit; alături Rugul lui Moise completează

ilustrarea învăţăturii mariologice ortodoxe. Tot la sud, într-o compoziţie generoasă,

Arborele lui Iesei se înalţă străjuit de căpeteniile celor 12 seminţii ale lui Israil. Pe abside

este reprezentat Cinul, ca grăitoare legătură între Biserica triumfătoare din cer şi cea

luptătoare de pe pământ. Remarcabilă împletirea şi unitatea elementelor bizantine şi

locale, interpretarea românească a unor teme tradiţional bizantine. Din punct de vedere

artistic, împodobirea bisericilor cu picturi exterioare este o inovaţie. La Mănăstirea

Moldoviţa pictura reprezintă un tot unitar de cultură generală - pe lângă scenele

religioase, în exterior se pot vedea scene istorice (Asediul Constantinopolului) şi cu

53

aspect cultural (Filosofii antici). Pe stâlpul de pe faţada sudică sunt redaţi sfinţii militari

(Sf.Gheorghe, Sf.Dimitrie, Sf.Mercurie). În continuare, pe aceeaşi faţadă, la partea

superioară este reprezentat "Imnul acatist", una dintre cele mai frumoase teme

iconografice, care se poate vedea la bisericile din Bucovina. Alături de "Imnul acatist" şi

"Asediul Constantinopolului" apar şi "Rugul lui Moise" şi Arborele lui Iesei" (temă care

ilustrează genealogia lui Iisus şi nu lipseşte de la nici o biserică cu picturi exterioare din

Moldova). La baza întregii picturi interioare şi exterioare, care se desfăşoară după un

program precis, stă un principiu caracteristic artei creştine - acela de a oferi prin pictură

sinteza adevărurilor religiei. Spre deosebire de pictura din secolul al XV-lea, care

vorbeşte mai mult prin sobrietate şi simbolism, cea de la Moldoviţa, deşi continuă tradiţia

bizantină, are un caracter mult mai realist, narativ. Realismul cu care sunt tratate

personajele şi felul în care sunt aşezate în cadrul respectiv, insuflă viaţă scenelor. În

întreaga pictură figurile sunt judicios

distribuite, urmând să pună în valoare

proporţiile armonioase ale bisericii.

Siluetele elegante ale personajelor sunt în

acord cu suprafaţa curbă a absidelor, în

perfectă concordanţă cu arhitectura

monumentului. Catapeteasma este

sculptată în lemn, pictată şi aurită,

adevarată operă de artă.

Muzeul mănăstirii păstrează

manuscrise din secolul al XV-lea în care

se fac referiri preţioase la modul de

organizare a şcolii mănăstireşti, la

activitatea culturală în general. Aici au

fost caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) şi o psaltire (1614). Jilţul

domnesc din vremea lui Petru Rareş (sec. XVI) este cea mai valoroasă operă de acest fel

din Moldova, în bună vecinătate cu broderiile dăruite de Voievodul Ştefan cel Mare

(sec.XV). În anul 1785 Mănăstirea Moldoviţa a fost desfiinţată. Până în 1932-1934 când

şi-a reluat activitatea ca mănăstire de maici, a suferit numeroase deteriorări. În perioada

54

1954-1960 Moldoviţa a fost restaurată şi înnoită. Acoperişul a fost refăcut în întregime şi

i s-a mărit sarpanta pentru protecţia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i

evidenţia silueta impunătoare, fundaţiile şi soclul au fost consolidate, iar zidurile,

turnurile şi chiliile au fost refăcute.

2.4.5 Mănăstirea Arbore

În 1503 Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnic de

seamă al lui Bogdan al III-lea şi tutore al lui Ştefăniţă Vodă, cel care în 1497 a apărat cu

curaj Cetatea de Scaun timp de trei săptămâni împotriva asediului polon, cel care

începând din 1486 a fost portarul Sucevei aproape 40 de ani, a ridicat un paraclis la

Curtea sa situată pe valea râului Solca.

În 1523 "în luna lui aprilie, în

cetatea Hârlaului, Ştefan Vodă

(Ştefăniţă Vodă) au tăiat pre

Arburie hatmanul, pe carile zic

să-l fi aflat cu hiclenie"

(Grigore Ureche). Luca Arbore

a fost înmormântat în ctitoria

sa. Chivotul de mormânt al

ctitoruliui (în pronaos) este

apreciat ca cel mai valoros

însemn funerar de stil gotic din

Bucovina. Mănăstirea Arbore a fost construită din cărămidă şi piatră extrasă de la

carierele din zonă. Cu plan dreptunghiular la exterior (fără turlă) şi fals-trilobat în interior

(absidele sunt două nişe arcuite în grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă

nemaiîntâlnită până atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcţiei

este accentuată de prelungirea pereţilor spre vest cu cca 2,5 metri şi unirea lor la partea

superioară prin arcadă, obţinându-se astfel un spaţiu semideschis ce apare pentru prima

dată în arhitectura moldovenească.

55

Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII când edificiul,

supus vitregiilor istoriei, a rămas fără acoperiş. Tablourile votive (în pronaos şi naos)

înfăţişează totuşi desluşit pe ctitor şi familia sa în două ipostaze, figurile fiind profund

portretizate laic. Sfinţii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile în relief şi aurite,

semn al opulenţei caracteristice fruntaşilor feudalităţii locale, chiar într-o perioadă de

permanente conflicte cu Poarta otomană împotriva căreia se invocă victoria, simbolic, în

Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos); compoziţia dă; nota specifică picturii murale din

Bucovina. Pictura exterioară este opera lui Dragoş Coman din Iaşi chemat la 1541 de

Ana, fiica lui Arbore, să zugrăvească biserica. Artistul dovedeşte geniu: umblat pe multe

meleaguri străine, el inovează, are o viziune nouă faţă de înaintaşi, reuşeşte o sinteză

îndrăzneaţă între elementele orientale şi occidentale bine integrată totuşi în tradiţie. Se

păstrează canonic Imnul acatist (la miazăzi), dar Asediul Constantinopolului capătă

substanţa real-istorică (asediul perşilor din anul 626); reprezintă doar o aliniere formală

impusă de moment, opţiunea antiotomană a pictorului fiind evidenţiată prin actualizarea

Cavalcadei (în interior). Drumul magilor, Maica Domnului şi alte scene denotă o

înclinaţie spre peisajul stâncos, pe un fundal preponderent verde, ca şi la Judecata de

Apoi unde găseşte unele soluţii proprii de fluidizare a mişcării personajelor. În Cinul de

pe absidă, printre sfinţii martiri figurează şi apărătorul de moarte, Cristofor, cu pruncul

Iisus pe umăr; este o imagine unică şi neobişnuită pentru Moldova, influenţă a picturii

murale din ţările catolice.

Proba de geniu a zugravului rămâne însă decorul faţadei de apus; în marea

cavitate unde se fac îndeobşte

pomeni şi parastase, întregul

perete pare o imensă carte de

miniaturi care "…îmbină o

viziune parcă de quatrocento

italian cu strălucirile emailurilor,

stampelor şi covoarelor

orientale" (P. Comărnescu). La

nici o altă mănăstire nu găsim un

asemenea ansamblu de miniaturi considerat de altfel drept cel mai bine realizat din toată

56

pictura epocii Ştefan cel Mare - Petru Rareş. Întâlnim şi aici pe Adam arând, pe Eva

torcând (în Geneză), mesenii de la Ospăţul Sfântului Gheorghe sunt aşezati şi cu spatele

la pridvor (amplasament străin bizantinismului, introdus de Renaşterea italiană), redarea

peisajului, a stâncilor în speţă, trimite spre Giotto, dar personajele au o mişcare mai

firească, "trăiesc" evenimentul - pe acelaşi fond verde întunecat. Şi tot aici artistul se

dovedeşte curajos: la trecerea de pe un zid pe altul, aşeazş capul balaurului într-o scenă şi

coada în alta (aducerea balaurului). Tranşant, Dragoş Coman introduce în pictura

bisericească unul dintre cele mai laice munumente de artă moldovenească.

2.4.6 Manastirea Humor

Mănăstirea Humor este una dintre cele mai vestite ctitorii ale evului mediu

moldovenesc. În pădurile nesfârşite de la poalele Obcinei Mari, Oană vornicul de la

Suceava, întemeia loc de rugăciune pe valea râului Humor după 1400, la vremea domniei

lui Alexandru cel Bun. Mănăstirea Humor s-a bucurat de veniturile pe care le avea

moştenite încă de la ctitor şi de la fiii

săi, fiind confirmate şi de Ştefan cel

Mare printr-un hrisov datat 25 aprilie

1475 (cinci sate, un munte, o slatină

şi o prisacă). Se mai văd ruinele

zidurilor primei ctitorii în vecinătatea

actualei biserici a Mănăstirii Humor

construită în 1530 ,,cu cheltuiala şi

osteneala” logofătului Teodor

Bubuiog şi a soţiei sale Anastasia,

după cum menţionează pisania

aşezată la intrare. Pictura interioară,

cel puţin parţial realizată de ,,Toma, zugrav de Suceava” (1535) păstrează schema

iconografică accentuând mişcarea şi umanismul expresiilor (Cina cea de taină - adsida

altarului, Ospeţia lui Avram - conca de sud, Tabloul votiv, Maica Domnului - cupola

pronaosului).

57

Pictura exterioară vădeşte pe deplin arta meşterului Toma – cele mai vechi fresce

în aer liber din Bucovina, unde, preciza istoricul Vasile Drăguţ, ,,…îşi spune cuvântul o

sărbătorească orchestraţie de culori calde, pe suportul cărora roşul se detaşează cu

strălucire”. Unică prin valoare în pictura noastră veche este imaginea Maicii Domnului cu

pruncul din timpanul portalului; tot în pridvor Judecata de Apoi se lasă privită şi din

afară, luminată prin arcade. Dacă peretele nordic a fost în mare parte şters de intemperii,

cel dinspre sud se constituie într-un real tezaur.

Imnul acatist (24 de strofe-scene) ocupă majoritatea suprafeţei, ilustrat în special

prin Glorificarea Mariei şi monumentala compoziţie Asediul Constantinopolului, voită

eroare istorică purtând mesajul antiotoman specific vremii; li se alătură Rugul în flăcări,

Acatistul Sfântului Nicolae şi Legenda fiului risipitor. Absidele bisericii cuprind Cinul

(Deisis), rugăciunea tuturor sfinţilor proprie numai picturii exterioare din Bucovina,

frescă de amploare considerată şi ea o invocaţie la apărarea Moldovei în faţa ameninţării

semilunei. Biserica Mănăstirii Humor se

numără, alături de bisericile de la

Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa şi Arbore,

printre ctitoriile împodobite atât la

interior cât şi la exterior cu fresce

bizantine care le fac unice în lumea

ortodoxă. În fapt, fresca exterioară de la

Humor pictată de Toma Zugravul în 1535

deschide şirul celorlalte biserici cu pictură

exterioară din Moldova.

În pronaos picturile înfăţişează

Sinaxarul (calendarul bisericesc), icoana

Adormirii Maicii Domnului şi a Sfintei

Fecioare rugătoare, îngeri şi profeţi. În

camera mormintelor bolta este acoperită cu scene din viaţa Sfintei Fecioare Maria. În

naos sunt pictate chipuri de sfinţi, ciclul Patimilor şi Învierea, iar pe boltă Hristos

Pantocrator. Tot în naos sunt tablourile ctitorilor. În altar, pe bolta absidei, este

reprezentată, tradiţional, Maica Domnului cu Pruncul, alături de chipuri de sfinţi ierarhi şi

58

Cina cea de taină. Dar ceea ce impresionează cel mai mult sunt frescele exterioare.

Principalele teme iconografice sunt: Acatistul Bunei Vestiri (faţada sudică), Arborele lui

Iesei (faţada nordică), Judecata de Apoi (faţada vestică) şi Cinul, care cuprinde o

procesiune a sfinţilor îngeri, profeţi, apostoli, ierarhi, martiri şi cuvioşi (absidele laterale

şi cea a altarului). Pe peretele exterior sudic este de remarcat, în partea inferioară, scena

asediului Constantinopolului, reflectând evenimentele din 1453 care au dus la ocuparea

capitalei Imperiului Bizantin de către turci.

Arhitectura Mănăstirii Humor prezintă un interes cu totuldeosebit. Aici apar

pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova pridvorul deschis şi o încăpere la

etaj, numită tainiţă, ce se suprapune camerei mormintelor. În zilele de răstrişte aici se

păstrau obiectele de preţ. Din pridvor se pătrunde în pronaos, iar mai departe în camera

mormintelor şi în naos. Spre răsărit biserica se termină prin absida de formă circulară a

altarului, despărţit de naos printr-o catapeteasmă foarte veche, o excepţională sculptură în

lemn. Edificiul are plan treflat, fără turlă pe naos ca şi în cazul altor ctitorii boiereşti.

Elementul particular este pridvorul deschis cu arcade, inovaţie în epocă determinată atât

de tradiţia constructivă locală (prispe, foişoare) cât şi de influenţele renascentiste din

exterior (loggia preluată mai târziu şi de ,,stilul brâncovenesc”). Faţadele prezintă

cunoscutul joc de arcaturi şi ocniţe, ancadramentele de piatră sunt dreptunghiulare la

ferestrele gotice bipartite. Turnul de apărare a fost înălţat de Vasile Lupu (1641).

Evangheliarul de la Humor (1473) cu celebra miniatură a domnitorului Ştefan cel Mare şi

Sfânt (aflat în muzeul Mănăstirii Putna) şi jiltul pe care sunt sculptate capete de bour

certifică, printre altele, valoarea centrului de cultură care a fost mănăstirea încă de la

începuturi. Viaţa monahală a călugărilor a fost întreruptă în 1785, la anexarea Bucovinei

de către Imperiul Habsburgic; biserica s-a menţinut cu îndeletnicirile parohiale până la 1

august 1991 când şi-a recăpătat statutul de mănăstire, acum fiind slujită de călugăriţe.

2.4.7 Mănăstirea Agapia

Mănăstirea Agapia, cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril (8 noiembrie),

este situată pe valea pârâului Agapia (Topoliţa), la poalele culmii Măgura, într-un cadru

59

natural deosebit de pitoresc, înconjurată de culmi montane îmbrăcate cu păduri seculare

şi împestriţată multicolor de numeroase grădiniţe cu flori şi livezi.

Biserica din incintă a fost construită din piatră şi cărămidă după un plan

arhitectural treflat, asemănător Bisericii "Trei Ierarhi" din Iaşi, cu turla pe naos, de către

arhitectul Ionasc (Enache) Ctisi, Constantinopolitanul (arhitect de curte al lui Vasile

Lupu), cu cheltuiala Hatmanului Gavriil (fratele domnitorului Vasile Lupu şi a soţiei sale,

Liliana, în perioada anilor 1642-1644. În anii următori, s-a construit zidul de incintă, cu

chilii etajate şi turnul clopotnită, prin portalul căruia se pătrunde în mănăstire. Sfinţirea a

avut loc la 12 septembrie 1647, fiind oficiată de

mitropolitul Varlaam al Moldovei, înconjurat de un mare

sobor de preoţi şi călugări, la care a participat şi

domnitorul Vasile Lupu, cu toată boierimea Moldovei.

Pentru ziua sfinţirii, hatmanul Gavriil împreună cu

Cneaghina Liliana a comandat şi a donat bisericii o

evanghelie scrisă pe pergament şi împodobită cu frumoase

miniaturi cu portretele evangheliştilor, de către vestitul

copist Ivanco, de la Episcopia Rădăutilor, monah provenit

de la Mănăstirea Putna.

Ctitorii au mai dăruit noului lor aşezământ şi o frumoasă

cruce cu opt braţe, sculptată în miniatură, cu cele

douasprezece praznice mari de peste an, îmbrăcată în argint aurit, filigranat. Evanghelia

îmbrăcată în ferecături de aur şi crucea ctitorească, împreună cu alte obiecte vechi şi de

valoare provenite de la Mănăstirea Agapia, se păstrează la Muzeul de Artă, secţia Artă

Medievală, din Bucureşti.

Biserica cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" din incinta mănăstirii a

fost renovată de mai multe ori. Cu prilejul renovării din anul 1858, interiorul bisericii a

fost pictat de Nicolae Grigorescu. Cu toate că avea doar 18 ani, acesta a realizat o

remarcabilă suită de compoziţii murale şi de icoane pline de lumină, mişcare şi realism.

Pictorul a folosit modele vii, alese cu multă grijă, pentru a realiza portretele sale şi s-a

inspirat pentru compoziţii din marii meşteri ai Renaşterii. Pentru Icoana Sfântului

Gheorghe în picioare, de pe uşa stângă a altarului, s-a inspirat din sculptura lui Donatello

60

din Florenţa, iar pentru a realiza pe prorocul Daniel, din stânga registrului de sus al

tampei, şi-a facut autoportretul. Grigorescu a îmbinat tradiţia bizantină cu stilul neoclasic

şi cu arta românească, creată de geniul său artistic. Pictura Mănăstirii Agapia este

dominată de un puternic suflu realist, de

viaţă, de autenticitate, ceea ce a facut să

dobândească o deosebită valoare

artistică. În cupola boltei naosului este

pictat Iisus Pancocrator, tronând pe un

curcubeu, care pune în valoare tricolorul

românesc. O manieră picturală, cu pastă

uleioasă îngroşată şi linii sigure, a fost

abordată pentru tablourile Apostolilor

Petru, Andrei, Ioan şi Pavel, de pe cilindrul bolţii, între patru ferestre.

Agapia din Deal sau Agapia Veghe

Acest aşezământ de cult este situat către nord, la cca. 2 km de Mănăstirea Agapia

(Agapia din Vale), într-o poiană adăpostită. Începuturile vieţii monahale au facut-o

calugării sihaştrii. În a doua jumătate a secoului XIV-lea, aceştia, sub conducerea

cuviosului Agapie, au ridicat un schit din lemn, pe locul numit astăzi "Livada părinţilor".

De la acest sihastru şi-au primit numele mănăstirea, munţii din jur, valea cu pârâul şi mai

apoi satul şi comuna. La sfârşitul secolului al XV-lea, s-a construit o nouă biserică din

lemn şi câteva chilii pe actualul loc, numit "Poiana lui Eufrosin". Cu timpul, numărul

sihaştrilor s-a mărit şi biserica a devenit neîncăpătoare. De aceea, la mijlocul secolului al

XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Rareş şi doamna Elena au contribuit la construcţia

unei noi biserici din piatră, pe locul celei vechi, pe care au înzestrat-o cu odoare şi moşii.

Până în secolul al XVII-lea, mănăstirea a avut o perioada de glorie, fiind un important

lăcaş de închinăciune şi de cultură. Aici au ucenicit şi au învăţat mulţi feciori de boieri şi

domni, unii dintre ei ajungând episcopi, mitropoliţi sau domnitori ai Moldovei. Printre ei

se numără şi domnitorul Aron-Vodă (1591-1595), de care se leagă legenda încrustată cu

litere vechi şi cam şterse de vreme, pe o stâncă ce este cunoscută sub numele de "Piatra

lui Aron-Vodă", situată cam la jumătatea distanţei, pe drumul ce duce de la Agapia din

Deal la Agapia din Vale. Mănăstirea Agapia din Deal a rămas o sihăstrie, un sălaş al

61

schivnicilor bătrâni, iubitori de linişte şi de viaţă aspră pustnicească. Biserica, cazută în

ruină, cu hramul "Sfinţii

Arhangheli Mihail şi

Gavril", a fost

reconstruită şi ctitorită în

anul 1680 de Anastasia

Doamna, soţia lui

Gheorghe Duca-Vodă,

adăugându-i un nou

hram, "Schimbarea la

Faţa a Domnului" (6

august), care se păstrează

şi astăzi. Sihăstria de la

Agapia Veche a fost un nucleu de credinţă ortodoxă şi de cultura românească, în care

pustnicii au trăit într-o desăvârşită pietate, unii dintre ei fiind proslăviţi după moarte, în

rândul sfinţilor: cuviosul Agapie Sihastrul, cuviosul Eufrosin Sihastrul, sihaştrii din

muntele Scaunele (situat pe obcină, un kilometru mai sus de Agapia Veche), cuvioşii

părinţi Evloghie, Pirmen, Mihail, Vasile şi Paisie (sec. XVI-XVII), Sfântul Rafail,

Sfântul Partenie şi alţii. (Prostosinghel Ioanichie Bălan, 1990).

2.4.8 Mănăstirea Dragomirna

La 12 kilometri de Suceava, aproape de pădure, spre satul Mitocul Dragomirnei a

fost ridicată Mănăstirea Dragomirna. Mitropolitul Anastasie Crimca, fiul negustorului

sucevean Ioan Crimca şi al Cristinei a pus piatra de temelie a acestei mănăstiri în anul

1602. Înainte de construirea marii mănăstiri, o altă biserică mai mică fusese ridicată.

Această bisericută poate fi vazută astăzi în curtea Mănăstirii Dragomirna, fiind de fapt

prima biserică ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca împreună cu rudele sale - Lupu

şi Simion Stroici. Pisania de la intrare arată că biserica stă sub hramul Sfinţilor Enoh, Ilie

şi Ioan Botezatorul. La scurt timp după numirea sa ca Mitropolit al Moldovei, Anastasie

Crimca începe să construiască Mănăstirea Dragomirna. Lucrările au fost terminate în

62

1609, iar mănăstirea a fost sfinţită la sărbătoarea Pogorârea Sfântului Duh. Popa Crăciun

Matieş, Popa Ignat şi Gligorie au împodobit cu delicateţe frescele cu elemente decorative

împrumutate din miniaturile şi din manuscrisele moldoveneşti. Picturile se desfăşoară în

perfect acord cu canoanele Bisericii Ortodoxe: Iisus în Grădina Ghetsimani, Prinderea lui

Iisus, Crucificarea, Coborarea de pe Cruce sunt numai câteva dintre scenele care uimesc

prin frumuseţe.

Pe lângă valoarea

lor artistică, frescele de la

Dragomirna au o mare

valoare documentară.

Elementele populare

precum şi costumele epocii

sunt atent reprezentate şi

observate de către

zugravi.La Dragomirna au

fost înmormântaţi Anastasie

Crimca, Maria Mavrocordat, Mitropolitul Daniil Vlahovici. Alte morminte au fost

descoperite în timpul săpăturilor care s-au facut în incinta mănăstirii. În secolul al 17 -

lea, masive ziduri de apărare au înconjurat mănăstirea, dându-i acesteia un aspect de

fortăreaţă. O cale de acces cu bolta în stil gotic, subliniată de nervuri, ornate cu motive

florale, traversează pe sub turnul clopotnită. Turnul clopotniţă are la primul etaj o capelă,

iar camera clopotului este la ultimul etaj. Marea sală de mese unde obişnuiau călugării

din vechime să servească masa se menţine încă în forma sa originală şi se află în partea

dreaptă a turnului. Arhitectura moldovenească a acelui timp va cunoaşte multiple inovaţii

prin această construcţie cu proporţii şi elemente inovative. Cu o structură îngustă şi

alungită, având o absidă poligonală în partea de vest, ansamblul impresionează prin alura

sa monumentală. Biserica ni se dezvăluie ca un edificiu deosebit, unde cadrele ferestrelor

cu elementele de factura gotică se armonizează perfect cu bogatele decoraţiuni ale turlei

ce sunt de influenţa pură românească.

63

CAPITOLUL 3

PARTICULARITĂŢILE ACTIVITĂŢII TURISTICE BUCOVINENE

3.1 Baza tehnico-materială turistică

Alături de volumul cererii turistice, baza tehnico-materială a turismului determină

volumul economic al activităţii turistice la nivelul economiei naţionale sau, în profil

teritorial, la nivel de judeţ, zonă, staţiune turistică. Inseparabile funcţionând, analitic şi

statistic aceste două componente ale activităţii de turism trebuie tratate separat, atât în

dinamică cât şi în structură, în scopul evidenţierii punctelor de discontinuitate şi găsirii

soluţiilor adecvate.

Baza tehnico-materială este gradul de dotare şi echipare a teritoriului receptor de

turişti, caracterizat prin ambianţa generală, confort, capacităţi de cazare, alimentaţie

publică şi modul cum acestea satisfac cerinţele unui anumit număr de vizitatori.

3.1.1 Infrastructura

Aşezarea geografică este deosebit de favorabilă dezvoltării turismului:

relief foarte variat (zona de munte 53%; zona de podiş 30%, zona de luncă 17%);

acces facil:

- din sudul ţării se poate ajunge la Suceava cu mijloace auto, pe drumul european

E85 (DN2), cu trenul pe ruta Bucureşti - Suceava, iar cu avionul la aeroportul Salcea;

- din vestul ţării se ajunge la Suceava pe drumul european E576 (DN17) Cluj-

Napoca - Suceava şi pe calea ferată Cluj Napoca- Suceava;

- din nord-vestul ţării, din Maramureş se ajunge la Suceava prin pasul Prislop, pe

drumul naţional DN18 Baia Mare – Sighetul Marmaţiei - Iacobeni;

- judeţul Suceava se află amplasat la intersecţia a două magistrale europene: E85 -

Giurgiu - Bucureşti - Suceava - Siret şi E576 - Suceava - Dej – Cluj Napoca.

- în jurul mănăstirilor sunt cinci heliporturi, iar la Floreni (Vatra Dornei) este un

mic aeroport pentru avioane de capacitate redusă.

64

Legături aeriene:

Aeroportul din Suceava a fost construit în 1963. El oferă o pistă de 1800 m

lungime şi 30 m lăţime, permiţând accesul avioanelor de tip scurt şi mediu rutier. Tipul

de avion care transportă cel mai mare număr de pasageri ar fi Boeing 737 de aproximativ

150 locuri. Aeroportul corespunde normelor de trafic internaţional şi poate primi zboruri

internaţionale. Aerogara dispune de servicii de vamă şi viză. Ea poate primi 100 pasageri

în trafic intern şi 50 în cel internaţional. Linia actuală Bucureşti – Suceava (o linie

cotidiană în momentul actual) este dotată de către TAROM cu aparate foarte recente

ATR 42 (scaune de piele) de aproximativ 50 locuri.

Un serviciu de elicoptere ar putea fi uşor asigurat până la cele mai importante

destinaţii din teritoriu. Un eliport a fost de altfel amenajat la Suceviţa. Staţiunea Vatra

Dornei dispune de o pistă de 60 m pentru mici avioane private şi elicoptere. Pista este

totuşi închisă pentru moment.

Legături feroviare:

În momentul de faţă legăturile feroviare între Bucureşti şi Suceava sunt în număr

de şase. Plecările nu sunt totuşi posibile decât la începutul şi sfârşitul zilei. În timpul

sezonului de iarnă, trenuri speciale asigurau în anii 70-80 legătura Bucureşti – Putna.

Nici un tren de noapte confortabil nu asigură legătura Bucureşti – Suceava. După

exemplul vechilor trenuri de lux din Europa Centrală, n-ar fi posibil să se pună în uz

vagoane de noapte pentru o clientelă turistică.

3.1.2 Baza de cazare

Judeţul Suceava are facilităţi de cazare moderne ceea ce explică numărul mare de

turişti care vizitează anual acest judeţ. Baza materială a turismului din judeţul Suceava

cuprinde în prezent peste 100 de hoteluri, hanuri, moteluri, case de odihnă, vile, cabane,

popasuri şi campinguri cu peste 6.000 de locuri de cazare.

65

Tabel 3.1

Structura de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

STRUCTURI DE PRIMIRE

TURISTICA

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Hoteluri 20 21 22 23 23 24 25 25Hoteluri pentru

tineret- - - - 1 3 3 3

Hosteluri - - - - 1 2 2 2Moteluri 6 6 5 3 2 3 3 3

Hanuri turistice 1 1 - - - - - -Vile turistice 15 16 15 16 17 22 22 21

Cabane turistice 4 4 4 3 3 3 3 4Campinguri 2 2 1 2 3 5 6 6

Tabere de copii 3 3 3 1 1 1 1 -Pensiuni turistice

urbane16 17 22 24 30 44 44 49

Pensiuni turistice rurale

10 8 12 11 22 70 108 120

Pensiuni agroturistice

16 18 34 38 38 - - -

Popasuri turistice - - 1 1 2 1 1 1TOTAL 93 96 119 122 143 179 220 236

Sursa:

Pe categorii de clasificare, 39,9% din numărul total de turişti sosiţi a fost

înregistrat în structurile de cazare turistică clasificate cu 2 stele, fiind urmate de

structurile cu 3 stele (33,2%), cu 4 stele (14,6%) şi cu o stea (12,3%).

Tabel 3.2

Categoria de clasificare pe număr de unităţi de cazare

TIPUL UNITĂŢII DE CAZARE

STELE 1 2 3 4

FLORI/MARGARETE1 2 3 4

Pensiune turistică - 8 12 4 1 17 21 7Hotel 1 4 9 3 - - - -Motel - 3 1 - - - - -Vilă - 1 2 1 - - 3 -

Hostel - - - 1 - - - -Bungalow - - 1 - - - - -

Cabană turistică 1 4 - - 1 2 4 1Camping - - - - - 1 - -

Sat de vacanţă - - - - - - 1 -Căsuţe tip camping - 1 14 - - 2 - -

Popas turistic - - - - - 4 - -Pensiune agroturistică - 1 1 - - 8 4 -

Apartament sau cameră de - - - - - 11 - -

66

închiriatTOTAL 2 22 40 9 2 45 33 8

Sursa: Strategia de dezvoltare a turismului în judeţul Suceava

Tabel 3.3

Capacitate de cazare turistică – numar de locuri

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007TOTALDin care

5269 5034 5192 5577 5755 6526 7012 6831

Hoteluri 2652 2062 2429 2863 2633 2808 2799 2678Hotel pentru

tineret- - - - 18 151 180 166

Hosteluri - - - - 18 46 46 46Moteluri 262 189 145 90 72 109 107 109

Hanuri turistice 28 18 - - - - - -Vile turistice 444 491 498 464 486 585 694 650

Cabane turistice 132 145 145 226 222 232 264 287Campinguri 244 32 42 82 174 278 328 300

Tabere de copii 1026 1056 1056 804 487 487 232 -Pensiuni turistice

urbane236 247 374 494 652 849 867 920

Pensiuni turistice rurale

116 108 179 183 323 947 1447 1627

Pensiuni agroturistice

129 146 284 333 368 - - -

Popasuri turistice - - 40 38 102 14 8 8Sursa: Strategia de dezvoltare a turismului în judeţul Suceava

Capacitatea de cazare turistică în funcţiune a structurilor de primire turistică în

semestrul I 2008 a fost de 1016.6 mii locuri-zile,în creştere cu 4,6% comparativ cu

semestrul I 2007. În totalul capacităţii de cazare turistice în funcţiune în semestrul I 2008

hotelurile au deţinut cea mai mare pondere, de 49,2%, urmate de tiristice rurale cu 17,1%,

pensiunile turistice urbane 14,2%, vilele turistice 9,2%, cabanele turistice 3,4%, hoteluri

pentru tineret 2,3%, campingurile 1,8%, moteluri 1,7% şi 1,1% au reprezentat celelalte

tipuri de structuri de primire turistică.

Clasificând capacitatea de cazare în funcţiune pe zone turistice, cea mai mare

pondere o deţine zona staţiunii balneare Vatra Dornei cu 29,9% din capacitate, zona ’’alte

localităţi şi trasee turistice ’’ cu 29,4%, zona ’’ staţiuni din zona montană’’ cu 21,4% şi

zona oraşelor reşedinţă de judeţ cu 19,3%.

67

3.1.3 Reţeaua unităţilor de alimentaţie publică

Deşi toate unităţile de alimentaţie publică pot fi utilizate de către turişti, în atenţie

sunt luate cele reprezentative, în special cele aferente bazelor de cazare, ca şi cele de

categorie superioară.

Tabel 3.4Serviciile de servire a mesei si servicii de agrement din cadrul unităţilor de cazare

TIPUL UNITĂŢII

DE CAZARE

MIC DEJUN SERVICII DE AGREMENT

Cu mic

dejun

Fara mic

dejun

Mic dejun

la cerere

Excur-sii/

Drume-ţii

Vână-toare/ pes-cuit

Plim-bări cu sania/ trăsura

Vizite la

stână

Seri folclo-

rice

Loc de

joacă copii

Echi-taţie/ schi

Baza de

trata-ment

Fără servi cii de agre-ment

Pensiuni turistice

37 21 12 17 8 24 5 10 5 18 2 20

Hoteluri 10 4 3 7 3 4 2 4 3 5 8 5Moteluri 2 1 1 - - - - - 1 - - 3

Vile 3 3 1 4 3 5 3 3 2 3 3 2Hosteluri 1 - - - - - - - - - - 1Bungalow 1 - - - - - - - - - - 1

Cabane turistice

6 3 4 2 - 3 - - 2 2 - 5

Camping 1 - - - - 1 - - - - - -Sate de vacanţă

1 - - 1 - 1 1 - - - - -

Casuţe tip camping

15 1 1 3 - 14 1 - - - - -

Popasuri turistice

2 1 1 4 1 2 - - - 1 - -

Pensiuni agroturis-

tice10 2 2 3 2 9 2 2 6 2 - 2

Apartamen-te/camere de

închiriat11 - - - 10 1 - - - - - -

TOTAL 100 36 25 41 27 64 14 19 19 31 13 39

Sursa: Strategia de dezvoltare a turismului în judeţul Suceava

Tabel 3.5Tipul produselor oferite la masă turiştilor

TIPUL UNITĂŢII DE CAZARE

PRODUSE TRADIŢIONALE

PRODUSE NETRADIŢIONALE

FĂRĂ MASĂ TURIŞTILOR

Pensiuni turistice 55 25 12Hoteluri 14 14 3Moteluri 4 4 -

Vile 5 2 2Hosteluri 1 1 -

Bungalow-uri 1 1 -Cabane turistice 10 7 2

Camping-uri 1 - -Sate de vacanţă 1 - -

68

Căsuţe tip camping 17 14 -Popasuri turistice 4 - -

Pensiuni agroturistice 10 1 3Apartamente sau camere de

inchiriat11 - -

TOTAL 134 69 21

Sursa: Strategia de dezvoltare a turismului în judeţul Suceava

Din punctul de vedere al structurii pe tipuri de unităţi, se constată o diversificare

redusă a unităţilor de alimentaţie publică, cele mai numeroase fiind restaurantele clasice,

bufetele şi barurile de zi. Deşi zona Bucovinei are o bucătărie tradiţională recunoscută,

unităţile de alimentaţie publică sunt reduse ca număr; de asemenea se constată o

predominanţă a unităţilor pe traseele turistice.

3.1.4 Serviciile suplimentare

Într-o viziune modernă, serviciilor suplimentare le este stabilit un rol deosebit în

sporirea atractivităţii destinaţiilor turistice, ca şi în creşterea încasărilor pe turist şi pe

zi/turist. În principal, serviciile suplimentare cuprind activităţi de agrement, acele

activităţi menite să asigure petrecerea plăcută a timpului liber al turiştilor la locul de

sejur. Agrementul se constituie ca parte componentă a serviciilor turistice suplimentare;

la rândul lor acestea mai cuprind şi alte activităţi complexe desfăşurate de unităţi

specializate menite să satisfacă nevoile sociale ale persoanelor care se deplasează în

diferite locuri, pe o perioadă mai mare de 24 de ore, pentru odihnă, reconfortare, cură

balneară sau în scopul de a cunoaşte colţuri din natură, monumente culturale şi istorice,

precum şi pentru participarea la diverse reuniuni internaţionale şi în interes de afaceri.

Serviciile turistice suplimentare, diversificarea acestora trebuie să răspundă următoarelor

necesităţi:

să fie în măsură să stimuleze interesul fiecărui turist pentru o gamă variată de

prestaţii;

să satisfacă motivaţiile şi preferinţele pentru activităţi recreative ale celor mai

diverse categorii de clintelă turistică, de la turismul de masă, până la manifestările

individuale, cu caracter de unicat, ale cerinţelor;

69

să ofere posibilităţi multiple, cu variante zilnice diferite, de petrecere agreabilă

a timpului liber în orice împrejurare, dincolo de condiţiile meteorologice nefavorabile;

să dezvolte oferte atractive în vederea creşterii solicitărilor de servicii turistice;

să pună la dispoziţia clientului mai multe variante de programe turistice, ceea ce

va permite substituirea unui program cu altul la fel de recreativ.

În sens turistic, agrementul reprezintă satisfacerea unor motivaţii diverse, legate

de mişcare, contact cu natura, participare, sport, cunoaştere, acţiuni care au un numitor

comun - calitatea lor de a place. Activităţile recreative, distractive, de divertisment -

reunite în egrementul turistic - completează oferta turistică. Turismul nu se poate concepe

fără agrement; şi nu orice fel de agrement, ci unul plin de conţinut, capabil să satisfacă un

număr cât mai mare de cereri, să răspundă nevoilor de reconfortare şi destindere pentru

toate vârstele şi profesiile. Calitatea serviciilor depinde de o serie de factori între care

competenţa şi educaţia personalului din unităţile turistice, precum şi de educaţia generală

a cetăţenilor, de gradul de confort, de promptitudinea serviciilor, de calitatea şi

diversitatea meniurilor oferite. Aceasta presupune studierea gusturilor turiştilor, testarea

lor şi apoi asigurarea bazei materiale corespunzătoare, completarea celei existente cu săli

polivalente în care turistul să poată să vizioneze un film, să citească o carte, să joace şah,

biliard sau să se deconecteze cu jocuri mecanice.

Punerea la dispoziţia turiştilor a unor forme cât mai variate şi utile de agrement

constituie o direcţie de ridicare a nivelului calitativ al turismului românesc, în general, şi

a celui bucovinean, în special.

Forme de agrement

a) Activităţi cultural-distractive, forma de agrement cea mai indicată turiştilor cu

afecţiuni cardiovasculare, se desfăşoară în principal la clubul staţiunii, situat în fostul

cazino, clădire cu valoare arhitectonică, dar care are un număr restrîns de încăperi

destinate agrementului, o mare suprafaţă fiind ocupată de o pensiune a staţiunii. La club

se află o bibliotecă, unde se face şi vizionarea programelor TV, se organizează audiţii

muzicale şi se ţin conferinţe, o sală de jocuri de club, o sală de spectacole de 280 de

locuri.

b) Activităţile sportive sunt mai bine reprezentate la Vatra Dornei decât cele

cultural-distractive, în ce priveşte baza materială.

70

Complexul de agrement Lunca Dornei oferă o piscină în aer liber (cu apă de râu),

un lac de mici dimensiuni (lac în care se poate face canotaj), 2 popicării cu câte o pistă,

un teren de tenis (care se transformă iarna în patinoar), mese de tenis în aer liber şi jocuri

de club. Bazinul terapeutic şi sauna de la baza de tratamant ,,Călimani” sunt folosite

pentru agrement mai mult vara, pentru că în sezonul rece sunt probleme legate de

încălzirea apei.

Sporturile de iarnă sunt foarte bine reprezentate la Vatra Dornei. Pe Dealul Negru,

la poalele căruia este situată staţiunea, se poate schia până în luna aprilie. În plus, aici

există avantajul de a avea pârtie de schi chiar lângă hotel, confort oferit de puţine staţiuni

din ţară. S-au amenajat pârtii de schi, un schi-lift, o pârtie de sanie omologată (1200 m) şi

un telescaun cu lungimea de 2,8 km. Pe lângă acestea, în cadrul activităţilor culturale, în

circuitul turistic sunt cuprinse unităţi muzeistice şi alte obiective cu caracter istoric,

etnografic şi cultural: Voroneţ, Humor, Moldoviţa, Suceviţa, bisericile de la Volovăţ,

Solca, Horodnic, Sf. Treime Siret, colecţiaToader Hrib de la Arbore. Un renumit centru

de creaţie populară în domeniul olăritului, se află în comuna Marginea; sunt incluse şi

câteva monumente istorice valoroase: Baia, Probota, Slatina, Râşca, Răuseni. Între

Ciocăneşti şi Cârlibaba se evidenţiaza bogata zestre etnografică şi folclorică, integrată în

peisajul deosebit de pitotesc al Văii Bistrişei Aurii.

Activităţi turistice cu caracter recreativ

În unităţi de cazare cu confort superior sunt instalate aparate TV, în jur de 90%

din camere, în celelalte unităţi acest nivel de dotare se găseşte la jumătate din numărul

camerelor şi chiar la mai puţin, recurgându-se la alternativa mutării unor aparate TV în

unele spaţii de folosinţă comună. Recepţiile tuturor unităţilor de cazare sunt dotate cu

jocuri de rumy, şah, table, care sunt puse la dispoziţia turiştilor pentru închiriere.

Unităţile reprezentative şi care sunt frecventate mai mult de turişti străini pune la

dispoziţia acestora pentru consultare principalele ziare şi reviste în limba română şi

publicaţii străine. La unele hoteluri sunt posibilităţi de a se amenaja săli de club în care să

se organizeze activităţi recreative.

În unităţile de alimentaţie publică de categoria I, formaţiile orchestrale prezintă

zilnic programe muzicale, se organizează mese festive care, alături de servirea unor

preparate ale bucătăriei tradiţionale, crează cadrul specific al acestor restaurante. Pentru

71

grupurile organizate de turişti români şi străini unele restaurante organizează seri cu

specific local în cadrul cărora se prezintă spectacole folclorice la care îşi dau concursul

formaţii proprii ale acestor unităţi, alte formaţii şi interpreţi laureaţi. Deosebit de atractive

pentru turişti, şi din acest motiv ar trebui extinse, sunt focurile de tabără organizate la

cabanele ,,Rarăul”, ,,Zugreni”, ,,Runc”, ,,Deia” şi ,,Putna”. În aceeiaşi măsură se pot

organiza sistematic pentru turiştii străini petreceri câmpeneşti şi servirea unor mese la

stânele din zona de munte.

Vânătoarea şi pescuitul sportiv

Bogăţia cinegetică este atestată de faptul că judeţul Suceava deţine locul I pe ţară

în ce priveşte efectivele de cerb carpatin şi cocoş de munte, 3-4 la mistreţ şi urs. În

Bucovina există 14 case de vânătoare, care au între 7-20 locuri de cazare. Până în anul

1974, când s-au introdus unele măsuri restrictive, judeţul Suceava era vizitat de peste 200

de turişti străini. Din punctul de vedere al încasărilor valutare, turismul pentru vânătoare

este avantajos dacă se ia în calcul faptul că preţurile medii în funcţie de punctajul

trofeului sunt destul de ridicate. În zona de munte există o densă reţea de apă care se

întinde pe 1950 km.

Cele 38 fonduri de pescuit sunt gospodărite în mod egal de acoalele silvice şi de

Asociaţia Judeţeană a Vînătorilor şi Pescarilor Sportivi. Apele sunt populate de specii de

salmonide: păstrăv indigen - pe văile Putnei, Barnar, Coşna, Bancu, Tibău, Cârlibaba,

Neagra Broşteni, Brodina; Lipan - pe văile Bistriţei, Tibău, Moldovei, Neagra Broşteni,

Sucevei superioare; lostriţa populează râul Bistriţa de la Cârlibaba la lacul Izvorul

Muntelui.

Baza de tratament

Ea este concentrată, în întregime, în staţiunea Vatra Dornei, valorificând resursele

de apă minerală şi de nămoluri terapeutice. Procedurile cu apă mineralizată se efectuează

în cadrul celor două baze de tratament ,,Dorna” şi ,,Călimani”, iar vechea bază de

tratament din cadrul Policlinicii balneare asigură tratamentul cu nămol (împachetări şi

băi).

Capacitatea de tratament a staţiunii este de 4818 proceduri pe zi, din care, 1760

proceduri majore (băi carbogazoase) şi 3058 proceduri asociate (hidroterapie, mofete,

fizioterapie). Sintetic, dotarea bazelor de tratament, precum şi capacitatea pe fiecare tip

72

de procedură se prezintă în tabelul nr.2. În ce priveşte structura tratamentelor se constată

ponderea relativ redusă a băilor carbogazoase şi a mofetelor în totalul procedurilor, dacă

se ţine seama de faptul că staţiunea Vatra Dornei este profilată pe tratamentul afecţiunilor

cardiovasculare

3.2 Forme de turism

Resursele turistice ale unui teritoriu sunt exploatate în cadrul unor forme de

turism sau forme ale circulaţiei turistice, generate de amploarea fluxurilor turistice intra-

şi interregionale, aceste forme de turism au cunoscut o diversificare crescândă. Varietatea

resurselor turistice ale României şi dispersia lor relativ uniformră în teritoriu, precum şi

diversitatea acţiunilor turistice interne şi internaţionale au permis alcătuirea unei

clasificări a formelor de turism în funcţie de mai multe criterii, cu elemente utilizate pe

plan internaţional, respectiv în clasificările Organizaţiei Mondiale a Turismului. Un prim

criteriu, care s-a impus pe plan mondial încă de la începuturile activităţii turistice

organizate, este cel al provenienţei fluxurilor turistice. În funcţie de acest criteriu s-au

delimitat două forme de turism: turismul intern şi turismul internaţional. Turismul intern

este forma de turism la care participă populaţia unei ţări în interiorul graniţelor ei.

Turismul internaţional este forma de turism care include turiştii ce depăşesc, în cadrul

călătoriilor lor, graniţele ţării de reşedinţă.

Potenţialul turistic al zonei Bucovina permite practicarea celor mai diverse forme

de turism. În ultimii ani, turismul internaţional a reprezentat 10-15% din circulaţia

turistică înregistrată în unităţile de cazare ale zonei. În cadrul turismului internaţional

bucovinean se regăsesc forme ale turismului de sejur (turism balnear, turism montan), ale

turismului cultural (excursii la monumentele istorice şi de artă) şi turism de tranzit.

Turismul naţional s-a dezvoltat în zona Bucovinei, atât sub aspectul turismului de

sejur (tratament balnear, odihnă, minivacanţe), cât şi al turismului de circulaţie sau

itinerant (excursii la monumente, drumeţii montane) şi ocazional (la manifestări

folclorice, la sfârşit de săptămână).

73

După modul şi momentul în care este angajată o acţiune turistică, formele de

turism pot fi următoarele: turism organizat, turism neorganizat (sau pe cont propriu) şi

turism semiorganizat sau mixt.

Turismul organizat presupune achitarea anticipată a unei călătorii turistice, fie în

cadrul turimului intern, fie în cadrul turismului internaţional. Aranjamentele

internaţionale sunt de tipul călătoriilor charter, sejururi în staţiuni etc. În cea mai mare

parte, zona este vizitată în cadrul turismului organizat, respectiv sejur în staţiunea Vatra

Dornei, excursii cu turiştii străini sosiţi pe litoral sau în staţiuni balneare şi montane

apropiate, excursii cu plecare din Suceava etc.

După perioada anului în care se desfăşoară acţiunea turistică, formele de turism se

grupează în turism continuu (de-a lungul întregului an) şi turism sezonier (în care se

încadrează şi turismul la sfârşit de săptămână), practicat în anumite perioade ale anului.

În Bucovina, activitatea turistică are un pronunţat caracter sezonier, deşi potenţialul

turistic permite desfăşurarea activităţii în tot cursul anului. Cauza se regăseşte în

insuficienta valorificare a potenţialului turistic, ca urmare a unui grad redus de dotare şi

echipare a unor obiective, localităţi şi areale de interes turistic, menite să asigure

desfăşurarea activităţii turistice în tot cursul anului.

După mijloacele de transport, formele de turism se grupează în turism feroviar,

rutier, naval şi aerian. În judeţ, ponderea cea mai mare o deţin turismul rutier şi feroviar.

Cel mai cuprinzător criteriu de clasificare a formelor de turism, în care se regăsesc, pe de

o parte, preferinţele turiştilor, iar pe de altă parte, resursele turistice ale teritoriului, este

cel după motivaţia care generează călătoria. Se disting astfel: turismul balnear de odihnă,

de agrement, sportiv, profesional, ştiinţific, de afaceri, de reuniuni şi congrese, etnic, de

studii (liceale şi universitare), cultural, drumeţie montană etc.

La rândul lor, unele forme pot fi nuanţate, ca de exemplu: vânătoare şi pescuit

sportiv, sporturi de iarnă, de vară etc. Bucovina dispune de resurse turistice care permit

practicarea tuturor acestor forme de turism.

Din datele prelucrate ale unei investigaţii sociologice întreprinse în rândul

populaţiei din judeţul Suceava şi din alte judeţe, a reieşit că principalele motivaţii de

excursii ale populaţiei locale sunt agrementul (32,4 % din totalul răspunsurilor

înregistrate), vizitarea obiectivelor cultural- istorice (26,4 %). Printre obiectivele sau

74

destinaţiile turistice cele mai frecvent citate sunt mânăstirile (23,5 % din totalul

răspunsurilor), staţiunea Vatra Dornei (14,6), precum şi principalele centre urbane ale

judeţului (Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Fălticeni cu 14,2 %).

Pentru persoanele investigate din alte judeţe, principalele motive care le-au

determinat excursia în judeţul Suceava au fost următoarele:

vizitarea unor obiective şi localităţi turistice (64 % din cei chestionaţi);

petrecerea unei minivacanţe de 5-7 zile (22,5 % din cei chestionaţi);

petrecerea concediului de odihnă (20,3 % din cei chestionaţi);

petrecerea sfârşitului de săptămână (13,5 % din cei chestionaţi);

cura balneară la Vatra Dornei (4,3 % din cei chestionaţi);

practicarea sportului preferat (3,6 % din cei chestionaţi).

3.2.1 Turism de circulaţie

Turismul de circulaţie reprezintă principala formă de turism care se poate practica

în Bucovina, ca urmare a existenţei unui număr mare de atracţii turistice, de certă valoare

artistică, istorică sau ştiinţifică, şi a unei reţele de drumuri modernizate şi bine întreţinute.

3.2.2 Turism automobilistic

Turismul automobilistic se poate practica pe traseele de tranzit care străbat judeţul

Suceava de la sud la nord şi de la est la vest şi în mod deosebit pe câteva trasee în circuit.

Traseul de tranzit est-vest, DN 17, în lungul sau în apropierea sa se înşiruie o

parte din obiectivele turistice majore ale Bucovinei. Pe acest traseu se pot vizita: comuna

Ciprian Porumbescu, salina Cacica, Mânăstirile Humor şi Voroneţ, Codrul secular

Slătioara, Câmpulung Moldovenesc, staţiunea Vatra Dornei, satul Ciocăneşti.

Traseele de circuit. Principalele obiective turistice din judeţ sunt amplasate în

lungul unui inel de circulaţie principal, a cărui parcurgere permite vizitarea următoarelor

obiective turistice: Suceava, mânăstirea Dragomirna, biserica din Pătrăuţi, biserica din

Părhăuţi, Rădăuţi, biserica Arbore, biserica Solca, Mânăstirea Putna, atelierele de

ceramică din Marginea, Mânăstirea Suceviţa, Mânăstirea Moldoviţa, staţiunea

75

balneoclimaterică Vatra Durnei, Câmpulung Moldovenesc, biserica Voroneţ, biserica

Humor, comuna Ciprian Porumbescu.

Parcurgerea acestor trasee permite şi vizitarea zonelor etnografice valoroase,

caracterizate prin port popular, arhitectura populară, artizanat, obiceiuri. Portul

bucovinean se păstrează în special în satele de munte, grupate în trei areale distincte:

arealul care cuprinde valea superioară a Moldovei şi Ţara Dornelor (Vama,

Vatra Moldoviţei, Sadova, Dorna Cândreni);

arealul din apropierea oraşului Rădăuţi (Horodnic, Arbore, Vicov, Marginea,

Putna);

arealul portului popular (Brodina, Cârlibaba, Izvoarele Sucevei, Ulma, Argel).

Trasee în circuit pot fi organizate şi prin includerea unor destinaţii turistice din judeţele

învecinate: Neamţ, Maramureş, Satu Mare, Cluj, Bistriţa-Năsăud. De-a lungul lor se

vizitează zone folclorice inedite ca: Ţara Oaşului, Ţara Lăpuşului, Maramureşul şi

Năsăudul; se vizitează bisericile de lemn din lungul văilor Iza şi Mara, elementele

decorative în lemn specifice Maramureşului; se vizitează monumentele caracteristice

culturii moldoveneşti din zona mănăstirilor bucovinene şi din zona Neamţ, traseele

desfăşurându-se într-un cadru natural foarte atractiv. Numărul mare de atracţii turistice

din lungul acestor trasee, varietatea şi valoarea lor deosebită permit ca ele să fie apreciate

ca trasee de mare valoare turistică internaţională.

3.2.3 Turism rural şi agroturism

Turismul rural (agroturismul) deţine o pondere considerabila. Acesta este

concentrat în jurul zonelor Vatra-Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Putna, Gura

Humorului si în general în localităţile învecinate mănăstirilor.

Turismul rural din judeţul Suceava se caracterizează prin mai mulţi factori

determinanţi: dintre cei mai importanţi factori am putea aminti:  calitatea peisajului

natural şi numeroasele obiective turistice de factură religioase. La acestea se adaugă

calitatea aerului şi a apelor, mai ales a vestitelor izvoare cu apă minerală.

  Un element cheie este ospitalitatea oamenilor, aceasta trăsătura fiind definitorie

pentru bucovineni. Datorită unui exces de spaţiu în gospodăriile ţărăneşti (mai ales în

76

zona de munte a judeţului) există posibilitatea găzduirii turiştilor în gospodărie, acestora

oferindu-se camere aranjate şi mobilate în stil bucovinean tradiţional, cu elemente

folclorice de o valoare deosebită.  Demn de reţinut este faptul ca în cadrul gospodăriilor

agroturistice sucevene, turiştii au ocazia sa servească produse alimentare 100% naturale,

fără aditivi, conservanţi sau compuşi chimici sintetici.

O caracteristică a agroturismului din judeţul Suceava este faptul ca valorifică în

întregime produsele realizate în gospodărie. Ceea ce este, însa, specific, este reprezentat

de faptul că turistul are posibilitatea sa servească din preparatele culinare şi băuturile

specifice zonei, unele dintre ele fiind unice. Mulţi turişti se reîntorc pe aceste meleaguri

tocmai pentru a se reîntâlni cu aceste produse. Au devenit, de asemenea, foarte cunoscute

şi apreciate, curele de produse alimentare naturale, curele de plante medicinale.

Un alt element atracţie pentru turismul rural este artizanatul, tradiţiile si

obiceiurile locale. Totuşi, pentru turismul rural se manifestă încă o cerere relativ scăzută,

aceasta situaţie fiind determinata de lipsa mijloacelor financiare (în rândul turiştilor

români) şi de insuficienţă promovare (în rândul turiştilor străini).

Aşadar turismul rural reprezintă o formă particulară de turism, mai complexă,

cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, circulaţie turistică,

prestare de servicii suplimentare), cât şi cea economică (de regulă agricolă), găseşte în

satele bucovinene premise favorabile de dezvoltare.

Spaţiul rural dispune de un bogat potenţial turistic care există atât în zonele

montane, cât şi în cele submontane.

3.2.4 Turism sportiv

Turismul pentru vânătoare şi pescuit, ca şi cel pentru practicarea sporturilor

nautice necesită a fi promovat având în vedere potenţialul existent - cinegetic, piscicol şi

hidrografic.

Turismul pentru echitaţie beneficiază de existenţa a două herghelii: la Rădăuţi şi

Lucina. Transferate recent în răspunderea Regiei naţionale a Pădurilor, acestea s-ar putea

revigora economic, permiţându-şi şi activităţi în folosul turiştilor.

77

Turismul pentru sporturi de iarnă este practicat în zona oraşelor Câmpulung

Moldovenesc şi Vatra Dornei, dar acesta poate cunoaşte o extindere mult mai mare.

Turismul extrem se poate desfăşura într-un mediun care condiţiile geografice sunt

favorabile ( peisaje naturale atractive, obiective naturale originale etc.). Ca parte

componentă a turismului în general, turismul extrem este sinonim cu turismul de

aventură, cuprinzând activităţi specifice: alpinismul, parapanta, navigaţia, călătoriile cu

mijloacele motorizate, snowboarding extrem, caving, etc. Munţii Bucovinei oferă

excelente condiţii pentru practicarea unor activităţi ce ţin de turismul de aventură. În

perioada verii, Munţii Suhard, Giumalău şi Călimani, aflaţi în jurul staţiunii Vatra Dornei

sunt pe placul celor care doresc să facă drumeţii sau să se deplaseze cu bicicletele pe

traseele montane de creastă, sport cunoscut sub numele de mountain – biking. În zona

Dornelor se pot organiza, de asemenea, activităţi specifice sporturilor extreme şi

turismului de aventură cum ar fi: river – rafting-ul, mountain – biking – ul. Un alt sport

extrem practicat la Vatra Dornei este parapanta, datorită condiţiilor deosebite oferite de

Munţii Suhardului, în special în Vârful Ouşorul, care este considerat unul dintre cei mai

prielnici pentru practicarea spoturilor aeronautice, în special a parapantei şi deltaplanului.

Alpinismul este practicat mai ales în Călimani, Rarău – Giumalău, Suhard, atât

vara, cât şi iarna. Escalada sportivă începe în luna mai şi se termină în octombrie.

Sezonul de ice – climbing ( escaladă sportivă pe gheaţă ) în cascada Zugreni şi culoarele

învecinate, începe în decembrie şi se termină în martie.

Traversarea tiroliană ( lansarea asigurată, pe coardă întinsă între 2 puncte fixe –

pereţi de stâncă, copaci, maluri etc.), alături de rapel ( coborâre controlată pe coardă

asigurată pe lângă un perete de stâncă) sunt alte activităţi sportive extreme ce pot fi

practicate în zonă.

Raftingul-ul ( lb. engleză – whitewater rafting – rafting de apă albă) este una

dintre cele mai rapid dezvoltate activităţi sportive şi de agrement în aer liber şi presupune

coborârea într-o barcă gonflabilă a unui râu cu apă repede. Alături de acesta, whitewater

kayaking ( creek kayaking – parcurgerea unor râuri de munte cu debite mari, pe distanţe

cuprinse între 50 m, până la câteva sute; rodeo kayaking se face aproape static, pe

porţiuni mici de râu, cu vârtejuri, valuri mari pe care se fac figuri acrobatice ) se poate

practica pe râurile din zona Depresiunii Dornelor. Alte forme de turism extrem care ar

78

putea fi practicate în judeţul Suceava sunt: orientarea ( utilizând hătţi, busole, fenomenele

meteo şi astrologice, reperele naturale etc.), paintball ( luptă simulată între două echipe

dotate cu arme speciale ce lansează bile cu vopsea ), supravieţuirea ( în sălbăticie, în

condiţii ostile), caving ( incursiune ghidată în peşteră, orientare şi depăşirea unor variate

obstacole).

3.2.5 Turism terapeutic

Turismul în scop terapeutic este practicat în special în depresiunea Dornelor si

Câmpulungului. Prezenta izvoarelor minerale, impun o nota specifica acestei zone.

Astfel, zăcămintele de ape carbogazoase constau într-un număr de 37 izvoare, care apar

pe teritoriul localităţilor: Poiana Coşnei, Dorna Candrenilor, Poiana Negrii, Vatra Dornei,

Ortoaia, Şaru Dornei, Panaci, Glodu, Dârmova, Broşteni. Se mai cunosc surse de ape

minerale la Poiana Ştampei, Dornişoara, Neagra Şarului şi Drăgoiasa.

Turismul balnear este relativ dezvoltat, dar necesită multe îmbunătăţiri pe linia

modernizării bazei materiale. Municipiul Vatra Dornei, declarat staţiune turistică s-a

dezvoltat în special prin turism, datorită staţiunii balneoclimaterice şi a izvoarelor de apă

minerală ( carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonate sodice, calcice şi magnezice,

feruginoase), cu multiple calităţi terapeutice, precum şi a nămolului de turbă din Tinovul

Mare. Indicaţiile terapeutice sunt de profilaxie, pentru tratament curativ şi de recuperare,

afecţiuni ale aparatului cardio – vascular, afecţiuni ale aparatului locomotor, pentru boli

asociate etc.

3.2.6 Turism religios

Cu siguranţă nu există un alt loc în lume cum este Bucovina în Nordul Moldovei,

România, unde un grup de mănăstiri pictate cu o aşa calitate superioară a frescelor

exterioare, asteaptă să fie văzute. Obiectivele sale turistice, cum sunt bisericile şi

mănăstirile au fost vizitate în pelerinaje de credincioşi încă din timpurile când nu erau

cunoscute şi acum de un număr mare de turişti curioşi şi avizi să cunoască, în special,

capodoperele artei Bizantine. Cele 5 mănăstiri pictate, Voroneţ, Humor, Moldoviţa,

79

Suceviţa şi Arbore, unicate pe plan mondial, au fost recunoscute încă din anul 1972,

primind astfel premiul „Pom d’or” din partea Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor şi

Scriitorilor de Turism, urmând ca mai târziu, acestea împreună cu Mănăstirea Pătrăuţi,

Probota şi Suceava, din anul 1993 să fie declarate Patrimoniul Universal UNESCO.

Valoarea artistica a acestora este comparata de istoricii de artă cu operele murale ale

bisericilor San Marco din Veneţia sau ale celei din Orvietto.

3.2.7 Turism de wekeend

Turismul la sfîrşit de săptămână poate fi practicat de populaţia urbană a Bucovinei

şi a zonelor învecinate, cu vizitarea obiectivelor turistice din judeţ sau cu petrecerea

câtorva ore plăcute într-un cadru natural atrăgător.

3.3 Cererea turistică

Piaţa turistică este o componentă a mediului economico-social, un element

important al pieţei serviciilor de consum. Piaţa serviciilor reprezintă sfera economică în

care nevoile de consum se manifestă sub forma cererii de servicii, iar producţia sub forma

ofertei de servicii si prin confruntarea celor 2 laturi se finalizează tranzacţiile prin

intermediul actelor de vânzare-cumpărare. Piaţa turistică este o sferă de interferenţă a

ofertei turistice materializată prin producţia turistică şi cererea turistică materializată în

consum.

Cererea turistică reprezintă ansamblul persoanelor care işi manifestă dorinţa de a

se deplasa periodic şi temporar în afara reşedintei proprii pentru alte motive decât acela

de a presta o activitate remunerată. Cererea turistică se formează la locul de reşedinţă al

turistului pe care îl numim bazinul cererii caracterizat prin diferite trăsături etnice,

economice, sociale şi politice ale teritoriului naţional. Consumul turistic reprezintă o

formă de materializare a cererii ce include totalitatea cheltuielilor efectuate de cererea

turistică pentru achizitionarea unor servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.

Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei implicând deplasarea.

Determinanţii cererii se împart în:

80

a) Determinanţii economico-sociali (factorul demografic (acesta este purtătorul

cererii), timpul liber, urbanizarea, nivelul veniturilor, nivelul preţurilor şi tarifelor).

b) Determinanţii motivaţionali (motivaţia turistică care îndeplineşte 3 funcţii:

funcţia de destindere, funcţia de divertisment, funcţia de dezvoltare).

Tipuri de cerere turistică în funcţie de particulărităţile individului:

1. cererea psihocentrică: care preferă acele zone turistice ce include amenajări cu

grad ridicat de confort, cu servicii de calitate superioară care reproduc cât mai fidel,

condiţii de locuit de la locul de reşedinţă.

2. cererea alocentrică: cea care preferă regiuni turistice puţin cunoscute cu dotări

materiale minimale, dar cu atracţii naturale sau culturale deosebite (turişti exploratori).

3. cererea cvasipsihocentrică: această categorie preferă oferta turistică de calitate

care să reproducă condiţiile de la locul de reşedintă, dar care oferă satisfacţia unui

consum specific atât sub aspect material, cât şi natural. Această categorie preferă zonele

depărtate, în ţări dezvoltate sub aspect economic.

4. cererea cvasialocentrică: caută satisfacţia turistică în marile contraste care

există între culturi, civilizaţii, pretenţiile turiştilor sunt legate în special de motivaţia

principală a călătoriei şi mai puţin de elementele funcţionale ale ofertei.

5. cererea mezocentrică: care echivalează cu cea mai mare parte a consumatorilor

ce au ca principală motivaţie odihna în varianta de turism organizat.

Consumul turistic: În turism volumul consumului trebuie să fie echivalent cu

volumul producţiei. Volumul consumului este influenţat în mod direct de nivelul

preţurilor şi tarifelor şi de venitul disponibil al consumatorului. Consumul turistic

manifestă o puternică concentrare în timp deoarece coincide cu perioadele de timp liber,

o concentrare în spaţiu la nivelul destinaţiei turistice, o concentrare în motivaţie deoarece

acesta este elementul fundamental care transformă cererea turistică în consum efectiv.

Coşul de consum turistic este alcătuit din:

-cazare;

-restauraţie (deţine între 40% şi 50% din totalul consumului);

-transport, agrement şi alte consumuri specifice (30%-50%);

-alte cheltuieli.

81

3.3.1 Circulaţia turistică

Statisticile referitoare la fluxurile turistice în zona Bucovina nu evidenţiază

volumul real al fenomenului turistic întrucât, în general, înregistrările efectuate nu au fost

continue şi nu s-au făcut după o metodologie unică. Această situaţie este caracteristică

mai ales ultimilor ani, pentru care datele nu au mai fost urmărite de către organizatorii de

turism locali şi centrali, sub nici o formă.

Totuşi, o imagine asupra numărului de vizitatori ai mânăstirilor bucovinene se

poate realiza prin:

urmărirea numărului de turişti şi a înnoptărilor înregistrate în unităţile de cazare

din oraşe şi din lungul traseelor turistice, considerându-se că, în mod sigur, fiecare turist a

vizitat cel puţin două din aceste obiective;

urmărirea înregistrărilor la unele din obiectivele menţionate, rezultate din

numărul de bilete vândute la intrarea în incinta mânăstirilor sau la muzee.

Tabel 3.6Numărul turiştilor cazaţi

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007TOTAL-din care

153515 151370 162423 162473 187412 192120 211003 226277

Hoteluri 120704 118587 119336 123397 134821 134781 136711 145344Hotel pentru

tineret- - - - 763 1152 1601 2129

Hosteluri - - - - 271 973 1133 1669Moteluri 5284 6797 6742 3226 2657 3023 4331 5087

Hanuri turistice - - - - - - - -Vile turistice 12155 10121 9173 9171 11104 13940 15348 17161

Cabane turistice 6033 3420 3203 3296 3483 3935 3756 3658Campinguri - 34 155 231 1195 1060 1737 1468

Tabere de copii 3100 3114 3582 3489 5193 1195 700 -Pensiuni turistice

urbane3787 5284 11942 11497 16235 19585 24298 23121

Pensiuni turistice rurale

1188 1854 3329 4026 6696 12197 20562 25547

Pensiuni agroturistice

1264 2159 4719 4081 4867 - - -

Popasuri turistice - - 242 59 127 2 78 -Sursa: Strategia de dezvoltare a turismului în judeţul Suceava

82

Numărul de sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funsţiuni de

cazare turisticăîn semestrul I 2008 a fost de 98,6 mii, din care 85,7 mii sosiri ale turiştilor

români (86,9%) şi 12,9 mii sosiri ale turiştilor străini (13,1%). Comparativ cu semestrul I

2007, numărul total de sosiri a crescut cu 3,9%, numarul de sosiri ale turiştilor români a

înregistrat o creştere cu 8% iar cel al turiştilor străini o scădere cu 17,3%.

Sosirile înregistrate în hoteluri au reprezentat 65,6% din numărul total de sosiri, în

pensiunile turistice rurale înregistându-se 11,2%, în vilele turistice 9,6%, în pensiunile

turistice urbane 8,6% şi 5,1% au reprezentat sosirile în celelalte tipuri de structuri de

cazare turistică.

Numărul de înnoptări în structurile de primire turistică în semestrul I 2008 a fost

de 213,4 mii, din care 190,5 mii înnoptări turişti români (89,3% din total înnoptări) şi

22,9 mii înnoptări turişti străini (10,7%). Comparativ cu semestrul I 2007, numarul de

înnoptări a scăzut cu 1,5% pe total, scăderea fiind în cazul turiştilor străini, cu 25,7%, în

timp ce numărul de înnoptări ale turiştilor români a crescut cu 2,6%.

Indicele de utilizare netă a capacitaţii de cazare turistică în funcţiune în

semestrul I 2008 a fost de 21% la total structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare

turistică, în scădere cu 1,3 puncte procentuale faţă de indicele de utilizare înregistratîn

semestrul I 2007 (22,3%).

Pe zone turistice, în semestrul I 2008, cea mai mare valoare a indicelui de utilizare

netă s-a înregistrat în ’’zona oraşelor reşedinţă de judeţ’’, 31,1%, urmat de zona staţiunii

balneare Vatra Dornei 26,7%, zona ’’alte localităţi şi trasee turistice’’ 15,5% şi zona

’’staţiuni din zona montană’’ 11,4%. În semestrul I 2008 indici de utilizare netă a

capacităţii de cazare turistică peste media judeţului au înregistrat: hotelurile şi vilele

turistice (27,8%) şi hostelurile (21,5%).

Tabel 3.7Indicii de utilizare a capacitatii de cazare - procente -

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007TOTAL-din care 36.0 32.4 29.1 25.8 24.6 22.5 24.3 25.6

Hoteluri 43.3 39.7 33.8 30.7 29.7 29.1 31.4 33.6Moteluri 10.8 13.9 17.0 11.6 11.9 9.0 17.5 19.1

Hanuri turistice - - - - - - - -Vile turistice 31.2 29.1 27.7 28.7 27.4 27.2 29.5 30.0

Cabane turistice 10.7 11.2 9.3 10.1 9.7 7.9 8.6 9.2Campinguri - 0.7 2.4 2.9 6.3 8.2 9.2 7.4

83

Tabere de copii 40.4 24.6 24.3 15.9 20.9 15.1 32.9 -Pensiuni turistice

urbane11.4 14.4 20.3 13.6 13.3 13.1 18.2 19.4

Pensiuni turistice rurale

6.5 9.1 17.3 18.5 16.7 12.3 14.0 15.5

Pensiuni agroturistice

7.0 12.7 21.4 15.7 16.6 - - -

Popasuri turistice - - 2.3 3.9 1.3 0.5 31.8 -Sursa: Strategia de dezvoltare a turismului în judeţul Suceava

Durata medie a şederii în perioada 1.01-30.06.2008 pe total structuri de primire

turistică a fost de 2,2 zile faţă 2,3 zile în perioada similară a anului precedent. Durata

medie a şederii a înregistrat o scădere mai accentuată la turiştii stăini (1,8 zile în

semestrul I 2008 faţă de 2 zile în semestrul I 2007) comparativ cu durata medie de şedere

a turiştilor români (2,2 zile în semestrul I 2008 faţă de 2,3 zile în semestrul I 2007). Pe

zone turistice, cea mai mare durată a şederii s-a înregistrat în zona staţiunii balneare

Vatra Dornei (3,6 zile).

3.3.2. Aspecte calitative privind cererea turistică

Zona mănăstirilor bucovinene s-a impus şi se impune din ce în ce mai mult pe

piaţa turistică internă şi internaţională, constituind o ofertă turistică majoră care

determină o cerere corespunzătoare. Astfel, dacă în 1975 zona era vizitată de 250000 de

turişti, din care circa 50.000 erau turişti străini, în 1989 numărul turiştilor era de 420.000,

respectiv 54.000 de turişti străini, iar în 1999, deşi în condiţii conjuncturale de excepţie,

numărul celor care au vizitat mânăstirile a fost de circa 375000, din care peste 132.000 de

turişti străini, ceea ce reprezintă un procent important din totalul turiştilor itineranţi

înregistraţi la nivel naţional(10%). Acestă impresionantă dinamică a numărului de turişti

se datorează prezenţei aici a celebrelor mânăstiri pictate - ofertă turistică cu caracter de

unicat pe plan internaţional.

Produsul turistic ,,Bucovina” satisface în egală măsură atât cererea internă, cât şi

pe cea internaţională. Pentru turismul intern, opţiunile de bază rămân valorile culturale,

mânăstirile fiind principala motivaţie a unei excursii în Bucovina. De altfel, dinamica

evoluţiei numărului de turişti corespunde acestei motivaţii, zona mânăstirilor devenind în

ultimul deceniu una din principalele zone polarizatoare ale turismului intern. Vizitarea

84

mânăstirilor reprezintă un program turistic specific turismului itinerant - acea formă de

turism ce se susţine printr-o puternică motivaţie de ,,cunoaştere”, ,,dorinţa de a cunoaşte

lucruri inedite” şi ,,specificul traseului”, manifestată îndeosebi în rândul tineretului şi

persoanelor de vârsta a treia.

Pe piaţa internaţională, mănăstirile bucovinene sunt oferite în cadrul diferitelor

programe şi aranjamente, fie ca destinaţie anume, fie ca etapă în circuitul României sau

ca excursie suplimentară cu turiştii străini veniţi pe litoral sau în alte zone turistice,

încercându-se astfe satisfacerea cererii turistice internaţionale crescânde pentru acest

produs turistic. S-a constatat că mănăstirile din Nordul Bucovinei constituie prima

preferinţă pentru turiştii francezi, englezi, belgieni, olandezi, italieni şi spanioli. Fluxul

turiştilor străini la monumentele din zona Bucovina, a evidenţiat următoarele: turiştii

doresc să revină în această parte a ţării în proporţie de 71,4 % (212), iar ceea ce

determină această dorinţă este:

renumele mănăstirilor - 71 % (125);

îmbogăţirea cunoştinţelor - 81 % (64).

Pornind de la interesul francezilor pentru monumentele istorice de artă şi

arhitectură, îndeosebi din afara regiunii de reşedinţă, putem afirma că Franţa, care a emis

cea mai mare cerere efectivă pentru mânăstirile din Bucovina, va constitui în continuare

sursa unei cereri potenţiale importante.

Preferinţe pentru mănăstiri manifestă şi un număr mare de turişti din Germania.

La populaţia din Germania este predominantă părerea că arta, în general muzeele

sunt un apanaj al ,,păturilor celor mai instruiteale populaţiei, al elitei culturale”, dar în

acelaşi timp se constată un interes sporit pentru monumente, a căror vizitare este inclusă

în noţiunea loisir-ului. Există dorinţa de instruire, fără constrângeri didactice, iar vizitarea

este condiţionată nu doar de valoarea obiectivului, dar şi de poziţia sa geografică şi de

varietatea distracţiilor pe care le oferă. O altă motivaţie este aceea a prestigiului unui

monument de artă care datorită popularizării a devenit familiar marelui public şi devine

un element al culturii generale.

O piaţă potenţială pentru produsul turistic Bucovina o reprezintă şi Olanda.

Organizaţia de specialitate Inter View a constatat că în Olanda cei mai interesaţi de

muzee şi în special de artă sunt locuitorii oraşelor mari şi mijlocii, absolvenţi cu studii

85

medii sau superioare, aparţinând claselor sociale înalte şi fac parte din grupa de vârstă 12-

24 ani.

În perspectivă nu va trebui neglijată nici piaţa turistică americană, cu atât mai

mult cu cât americanii care vin în Europa sunt în general foarte activi, interesaţi de tot,

alegând circuite care cuprind cât mai multe ţări posibile.

3.4 Soluţii privind transformarea Bucovinei într-un produs turistic de succes

Bucovina, ca destinaţie turistică, dispune de resurse numeroase (naturale,

culturale, istorice şi balneare) şi este de fapt ca un vast muzeu în aer liber, în care a rămas

înscrisă în piatră, lemn, culoare şi grai o însemnată parte din zbuciumul, din visele şi

străduinţele străbunilor noştri, şi în care oamenii locurilor te întâmpină şi azi cu o

tradiţională ospitalitate, dar şi cu nobleţea vredniciei şi aspiraţiilor lor spre frumos.

Judeţul Suceava, dăruit de natură cu un peisaj deosebit, este din punct de vedere turistic o

zonă de prim rang al ţării şi ocupă unul dintre primele locuri privind potenţialul

economic, uman şi turistic, iar acest ţinut al Sucevei înseamnă istorie eroică, tradiţii şi

obiceiuri de certă originalitate, monumente şi meşteşuguri de o rară ingeniozitate, ctitorii

voievodale renascentiste ce atestă, de peste cinci veacuri, vocaţia noastră europeană.

Bucovina deţine un potenţial turistic optim practicării multor forme de turism,

situându-l printre regiunile clasice de turism ale ţării, caracterizat printr-o varietate şi

frumuseţe a peisajelor naturale, o multitudine a monumentelor naturii, istorice şi de artă

feudală, bogăţie, diversitate şi originalitate a elementelor etnografice şi de artă populară

(în mare parte nealterate), prin numeroase staţiuni climaterice şi balneo–climaterice, prin

frecvenţa obiectivelor muzeistice, cât şi a particularităţile florei şi faunei (multe cuprinse

în rezervaţii naturale). Oficial, Bucovina este centru turistic încă din sec.XIX, odată cu

înfiinţarea stabilimentului balnear Vatra Dornei (1845). Potenţialul său natural a fost

recunoscut odată cu declararea monumentelor naturii, de exemplu, în anul 1955 a

Tinovului Mare (Poiana Stampei) sau în 1971 a Rezervaţiei ,,12 Apostoli”, sau în anul

1973 a Rezervaţiei de jnepeniş şi Pinus cembra din munţii Călimani.

Turismul reprezintă una din principalele modalităţi de petrecere plăcută şi utilă a

timpului. Turismul religios la vestitele mănăstiri din Bucovina şi agroturismul sunt

86

principalele ţinte ale străinilor şi românilor care vizitează zona, la care se adaugă turismul

de aventură în Bazinul Dornelor sau în apropierea Parcului Naţional Călimani, turismul

cultural în zona Fălticeni şi Suceava, precum şi turismul balnear la Vatra Dornei. Prin

potenţialul uman şi material pe care îl antrenează în dezvoltarea sa, turismul acţionează

ca un factor stimulator al progresului. Turismul reprezintă o activitate cu rol important în

dezvoltarea unor zone. Turismul se caracterizează printr-un înalt dinamism, atât la nivel

naţional cât şi la nivel mondial, adresându-se unor segmente largi ale populaţiei şi

răspunzând necesităţilor oamenilor de refacere a sănătăţii, de recreere şi cunoaştere.

Totodată, turismul, datorită caracterului său de masă, precum şi conţinutului său

complex, antrenează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii profunde asupra

evoluţiei întregii societăţi.

Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la „tezaurul de civilizaţie” şi

frumuseţe a societăţii, facilitează schimbul de opinii, idei, gânduri, astfel contribuind în

mod egal la formarea intelectuală a indivizilor. Pe plan economic, turismul se dovedeşte a

fi un factor al progresului economic, cu largi şi pozitive implicaţii asupra dezvoltării

întregii societăţi. Astfel, prin faptul că acţionează în direcţia introducerii în circuitul

economic (intern şi internaţional) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural istoric, de

mare atracţie, şi a unora din realizările contemporane în domeniile construcţiilor şi artei,

turismul se constituie într-un factor dinamizator al structurii economiei locale.

Efectele economice ale activităţii turistice sunt prezente şi în planul eficienţei

economice ale altor ramuri de activitate: este stimulată dezvoltarea cantitativă şi calitativă

a acestora, este atrasă forţa de muncă disponibilizată şi se ceeaza noi locuri de muncă în

ramuri adiacente.

Necesitatea dezvoltării economice durabile ne relevă tot mai mult importanţa

elaborării şi aprobării unor strategii, al căror obiectiv final rezidă în faptul că potenţialul

turistic natural şi antropic al Bucovinei să nu fie afectat negativ de turism, ci dimpotrivă,

să fie protejat spre binele generaţiilor viitoare. Strategiile de dezvoltare a turismului

descoperă deficienţele existente în oferta turistică a Bucovinei şi determină direcţiile

strategice de înlăturare a lor, precum şi organizaţiile responsabile de realizarea scopurilor

scontate.

87

În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării

turismului, rezultă din următoarele aspecte:

- resursele turistice sunt practic inepuizabile, iar turismul reprezintă unul dintre puţinele

sectoare ale economiei cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

- exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice însoţite de o promovare

eficientă pe piaţa externă, trebuie privită ca o sursă de mărire a încasărilor valutare ale

statului, contribuind astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe;

- turismul reprezintă o piaţă oarecum sigură a forţei de muncă şi, practic, de redistribuire

a persoanelor disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;

- turismul, prin efectul său multiplicator, acţionează ca un element dinamizator al

sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri şi servicii care

antrenează o creştere în sfera producţiei acestora, contribuind în acest mod, la

diversificarea structurii sectoarelor economiei naţionale;

- dezvoltarea armonioasă şi oarecum uniformă a turismului pe tot teritoriul contribuie la

creşterea

economică şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind

şi o sursă importantă de sporire a veniturilor populaţiei;

- turismul reprezintă un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale, prin extinderea ariei ofertei

specifice şi crearea de locuri de muncă în mediu rural altele decât cele tradiţionale,

ameliorând condiţiile de viaţă şi sporind veniturile populaţiei locale;

- în condiţiile respectării şi promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul

reprezintă un mijloc de protejare, conservare şi valorificare al potenţialului cultural,

istoric, folcloric şi arhitectural al ţărilor, şi regiunilor ;

- adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă a unei regiuni impune luarea

unor măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei umane (apă,

aer, floră, faună, ecosisteme, etc.), turismul având în acelaşi timp şi o vocaţie ecologică;

- pe plan social, turismul, se manifestă ca un mijloc activ de educare şi ridicare a

nivelului de instruire şi civilizaţie a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea

timpului liber al populaţiei.

Organizaţia Mondială a Turismului a făcut un studiu legat de activităţile turistice

cele mai populare care vizează naturalul şi culturalul. Aceste activităţi pot fi foarte bine

88

practicate şi în zona Bucovinei, fiind totodată şi o soluţie de diversificare a serviciilor

turistice. Aceste activităţi sunt (pe forme de turism):

Turismul natural:

- Drumeţia, ciclismul;

- Plimbări, vizite turistice, admirarea peisajelor, organizarea de picnicuri, înotul;

- Admirarea vieţii sălbatice (de exemplu: a păsărilor);

- Vizitarea rezervaţiilor naturale şi a parcurilor;

- Canotaj, călărie, navigaţie, plimbări cu barca;

- Vânătoare, pescuit, culegerea fructelor de pădure;

- Participarea la conservarea naturii: adunarea deşeurilor, cosirea ierbii;

Turism de aventură:

- Dog sledging, schi;

- Plimbări cu pluta pe ape limbezi de munte, body surfing, escaladarea stâncilor, ciclism

montan;

- Tururi stimulative (pentru companii).

Turismul educativ:

- Cursuri la faţa locului privind conservarea, identificarea speciilor şi reabilitare;

- Cursuri de bucătărie locală, confecţionarea obiectelor artizanale şi restaurare;

- Cursuri de muzică, pictură, limbă, fotografie;

- Învăţarea istoriei locale, artei şi moştenirii.

Turismul cultural:

- Festivaluri şi evenimente, banchete;

- Muzică, teatru, prezentări;

- Viaţa la sate, viaţa rurală ( de exemplu: familii şi pieţele de duminică);

Gastronomie, vizitarea / gustarea produselor locale;

- Plimbări, admirarea peisajelor, a caselor din sat şi a “atmosferei”;

- Vizitarea monumentelor istorice şi religioase sau clădirilor vernaculare, ruinelor.

Ca şi lucrări propriu-zise ce necesită a fi puse în aplicare numim:

Restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural mondial şi moderniyarea

infrastructurii conexe;

89

Restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural national şi modernizarea

infrastucturii conexe, cu potential turistic important în vederea introducerii lor în

circuite turistice;

Amenajarea în scop turistic a obiectivelor turistice naturale şi

construirea/modernizarea căilor de acces la principalele obiective turistice naturale;

Valorificarea potenţialului turistic montan prin construirea/modernizarea punctelor de

observare/filmare/fotografiere; construirea/modernizarea refugiilor montane;

amenajarea posturilor salvamont;

Dezvoltarea turismului balnear prin reabilitarea/modernizarea infrastructurii rutiere,

inclusiv unitaţile din corpul drumului în staţiuni turistice balneare, climatice şi

balneo-climatice; crearea/reabilitarea parcurilor balneare, parcuri – gradină; crearea,

modernizarea, dotarea bazelor de tratament din staţiunile turistice balneare, climatice

şi balneo-climaterice, inclusiv a salinelor terapeutice;

Modernizarea şi extinderea structurilor de cazare şi a unităţilor conexe;

Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor

specifice şi a activitaţilor de marketing specifice;

Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia naturii.

Destinaţia turistică Bucovina trebuie promovată cât mai eficient ca fiind „un loc

unic” atât pe piaţa internă, dar şi pe pieţele turistice internaţionale. Industria turismului

este foarte fragmentată, fiind formată din diferite firme mici şi mari, iar dezvoltarea

turismului în această regiune necesită coordonare, investiţii, instruire şi marketing, fiind

de fapt o coordonare între Guvern, autorităţile administraţiei publice locale, firmele şi

comunităţile locale.

90

CONCLUZII

Oficial, Bucovina este centru turistic încă din sec.XIX, odată cu înfiinţarea

stabilimentului balnear Vatra Dornei (1845). Potenţialul său natural a fost recunoscut

odată cu declararea monumentelor naturii, de exemplu, în anul 1955 a Tinovului Mare

(Poiana Stampei) sau în 1971 a Rezervaţiei “12 Apostoli”, sau în anul 1973 a Rezervaţiei

de jnepeniş şi Pinus cembra din munţii Călimani.

Turismul bucovinean cunoaşte o puternică dezvoltare în ultimii ani, antrenând un

număr însemnat de oameni în judeţ, din ţară şi de pe toate continentele lumii.

Multitudinea, diversitatea şi complexitatea obiectivelor turistice din judeţ au influenţat

direct modul de abordare a acestui domeniu de activitate, tot mai mulţi amatori de turism

orientându-se spre o anumită formă care să le satisfacă dorinţele în cel mai înalt grad. In

anul 2008 s-a inregistrat o crestere cu 20% a numarului de turisti care au vizitat judetul,

dupa ce in 2006 Bucovina a fost vizitata de aproximativ 200.000 de turisti, din care 77%

români si 23% straini.

Caracteristic pentru Bucovina a devenit turismul religios practicat de turiştii

străini atraşi de frumuseţea şi încărcătura cultural – istorică a mănăstirilor, bisericilor şi

schiturilor. Cele mai vizitate obiective sunt mănăstirile Voroneţ, Humor, Moldoviţa,

Suceviţa, Putna, Dragomirna, „Sf. Ioan” şi altele.

Turismul în scop terapeutic se practică de regulă în Depresiunea Dornelor şi

Câmpulung Moldovenesc, turiştii fiind atraşi de apele minerale şi aerul ozonat pentru

tratarea unor afecţiuni, îndeosebi în Staţiunea Balneoclimaterică din municipiul Vatra

Dornei. Aceasta este amplasată în nordul ţării, dezvoltarea ei fiind legată de descoperirea

unor ape minerale "care înţepau limba". In veacul al XIX-lea, specialiştii din Occident

comparau favorabil "borcutul de Dorna" cu apele minerale din vestitele staţiuni europene

Antenil, Mitterbad, Bad -Bruckenau, Santa-Caterina şi altele. Vatra Dornei este denumită

"Perla Bucovinei", care oferă un cadru propice drumeţiei, fiind un punct de plecare în

excursii în Munţii Ouşoru, Călimani, Pietrosu Bistriţei, Giumalău. Împrejurimile oferă

condiţii şi pentru vânătoare.

91

Turismul ecvestru şi cinegetic poate fi practicat în condiţii deosebite şi a cunoscut

o puternică dezvoltare în zona montană, flora şi fauna conferind judeţului Suceava o

inegalabilă frumuseţe şi atractivitate. Sub egida Academiei Române sunt protejate şi

ocrotite peste 20 de rezervaţii naturale.

Turismul sportiv este insuficient promovat însă se practică cu succes, în special

iarna, în zonele Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc.

Turismul ştiinţific şi de afaceri sunt alte forme care s-au afirmat în ultimii ani. Pe

lângă formele de turism prezentate, în ultimii ani, a prins destul de bine turismul rural sau

agroturismul, în mod deosebit în locurile de munte. Locuinţele confortabile, condiţiile

naturale deosebite, mâncărurile tradiţionale gătite din produse 100% ecologice şi

cunoscuta ospitalitate bucovineană au condus la creşterea considerabilă a numărului de

turişti care doresc să-şi petreacă vacanţele sau timpul liber în mijlocul naturii şi satului

românesc.

Turismul poate fi sursa importantă pentru realizarea de venituri materiale, dar

acesta presupune investiţii. Există deci un cerc în care se învârt la nesfârşit cei doi factori

importanţi:

- realizarea calităţii în servicii din turism pentru atragerea vizitatorilor;

- investiţii pe măsură pentru a avea cu cei atrage.

Dacă aceşti factori sunt realizaţi, atunci putem spune că turismul constituie o

sursă de bani continuă. Bazându-ne pe acest principiu, toţi factorii în drept investesc în

„industria turismului” pentru a deveni una dintre cele mai prospere zone ale României.

Conform unor aprecieri referitoare la formarea imaginii în turism am concluzionat că un

turist mulţumit, satisfăcut de locul unde şi-a petrecut vacanţa, prin transmiterea

informaţiilor, a valorii lor, poate influenţa alţi cinci turişti potenţiali pentru a-şi petrece, în

viitor, vacanţa la locul respectiv de sejur, în timp ce un turist nemulţumit de calitatea

serviciilor mai ales de personalul din turism, influenţează zece turişti potenţiali. În acest

context, comportamentul lucrătorului din turism sub aspectul corectitudinii şi solicitudinii

este hotărâtoare în crearea unei imagini pozitive privind destinaţia turistică.

Pentru dezvoltarea turismului în această zonă sunt necesare o serie strategii care

să aducă venituri atât pentru populaţia zonei cât şi pentru economia în ansamblu. Aceste

strategii sunt necesare şi pentru turişti care vor să îşi petreacă cât mai plăcut timpul liber.

92

Bucovina este una din zonele cele mai importante în ceea ce priveşte potenţialul turistic

prin monumentele istorice şi de arhitectură, artă populară, cadrul natural de care dispune,

factorii terapeutici, aici trăind oameni primitori, gospodari, buni păstrători ai unor tradiţii

multiseculare şi, dacă, la acestea se adaugă creşterea calităţilor serviciilor oferite,

împreună cu susţinerea acestei activităţi printr-o campanie publicitară eficientă, atât în

ţară, cât şi în străinătate prin toate aceste se speră la dezvoltarea cât mai puternică a

turismului în Bucovina. Turiştii vin în Bucovina să vadă minunile acestei zone încărcate

de istorie, să pipăie piatra, să absoarbă atmosfera fermecată a unei ţări de basm.

93

Bibiliografie

1. BUCOVINA 2000, Tipografia Lidana, Suceava, 2000;

2. Buciuman E., Strategii şi acţiuni în zona montană, Editura Tribuna

Economică, nr. 44, 1990 ;

3. Ciobanu, I., (1998) - Management strategic, Editura Polirom, Iaşi.;

4. Constantin Emil Ursu si Corina Liliana Ignat Judetul Suceava- Ghid Turistic

(Seria Ghiduri), Editura Bucovina Istorica, Suceava 2003 ;

5. Constantin Emil Ursu, Maria Olenici si Corina Liliana Ignat Bucovina

Editura Terra Design, Gura Humorului 2004 ;

6. Dan Ganea, Enciclopedia geografică a României, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1998;

7. Dumitru Marcel Zahaniciuc Zona Etnografica Campulung Moldovenesc

Editura Muzeul “Arta Lemnului”, Campulung Moldovenesc 1996;

8. Snak O., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Editura

Expert, 2006

9. Stănciulescu Gabriela, Managementul turismului durabil în centrele urbane,

Editura Economică, Bucureşti, 2004

10. *** www.world-tourism.org

11. *** www.romanianturism.ro

12. *** www.europa.eu.int

94