Glasul Bucovinei

30
Glasul Bucovinei

description

o

Transcript of Glasul Bucovinei

Page 1: Glasul Bucovinei

Glasul Bucovinei

Murariu Nicoleta

Facultatea: Litere și Științe ale ComunicăriiSpecializarea: Comunicare și Relații Publice

Page 2: Glasul Bucovinei

Glasul BucovineiOrgan de propagandă pentru unirea românilor

Este un ziar bisăptămînal, apărut la Cernăuți în perioada 22 octombrie 1918 – 24 noiembrie 1918. Directorul acestui ziar a fost profesorul Sextil Pușcariu, începând cu data de 24 noiembrie 1918 și avea drept scop susținerea românismului.În unul din articolele de program ale ziarului citim:"Conștienți de răspunderea ce o ia asupra sa cel ce are chemarea și putința de a forma opinia publică, grija noastră de căpetenie va fi să ne ținem la înălțimea unei prese cinstite. Vom căuta să ne păstrăm independența în orice condițiuni, sprijinind fără a face cult de persoane, pe cei ce vom avea convingerea că merită ajutorul nostru, care nu se va degrada, însă, niciodată la nedemne laude de reclamă."

În primul număr din 22 octombrie 1918 se publică apelul "Ce vrem?":

Ce vrem?

Evenimentele se precipită.În vremurile mari care se pregătesc nu mai e nevoie să mergem izolați, fiecare pe drumul său, ci trebuie să ne strângem rândurile, să ne sfătuim unul cu altul și din sfaturile noastre să răsară o orientare pentru publicul mare.

Din conștiința acestei trebuințe se naște publicația periodică "Glasul Bucovinei".Cei ce iscălim acest articol – program nu vrem să alcătuim un nou partid politic, ci ne-am

adunat spontan la această manifestare românească convinși că de acum nu mai e vreme de așteptare. Suntem încredințați că orice Român se va alătura programului nostru.

Știu foarte bine că nu aici, în Bucovina, se va hotărâ asupra sorții noastre și că nu o mână de oameni, oricât de bine intenționați ar fi ei, vor putea decide asupra unor chestiuni, care nu mai e numai a noastră, ci alcătuește o parte a marei probleme europene. Dar dacă aiurea se va hotărâ asupra sorții popoarelor, ele vor fi întrebate mai întâiu de voința lor. De aceea trebue să știm de pe acum ce vrem și să o spunem cu glas tare, împiedicând din vreme orice acțiune care s-ar întreprinde în detrimentul intereselor românești.Vrem: să rămânem Români pe pământul nostru stămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești;Nu mai vrem: să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin.Pretindem: ca împreună cu frații noștrii din Transilvania și Ungaria, care ne găsim în aceeași situație să ne plăsmuim viitorul care ne convine nouă în cadrul românismului.Cerem: să ne putem aduce la congresul de pace aceste postulate ale noastre prin reprezentanți aleși de noi înșine din mijlocul națiunii noastre.

Stăm pe punctul de vedere al principiilor lui Wilson, adoptate și de ministrul austro – ungar de externe. Nu vrem decât ceea ce după drept ni se cuvine și luptând pentru drepturile noastre nu vom scurta pe nimeni în drepturile lui. Dar ceea ce după drept ni se cade, acum când

Page 3: Glasul Bucovinei

zorile dreptății au răsărit pretutindeni, o vom cere neînfricați și nu există jertfă pe care să n= o aducem cu drag pentru împlinirea idealului nostru.

În numărul 6 din 8 noiembrie 1918, apare un articol de bun venit dedicat Armatei Române:

"Bine ați venit!

În mormântul său de la Putna s'a deșteptat Voievodul după un somn de cinci sute de ani, chinuit de visuri urâte de mai bine de un veac. L-au trezit tropote de cai, pe care el le-a recunoscut: "Vin arcașii mei, în colțul de țară care mi-a fost mai drag!"

Armatele române au intrat în Bucovina, unde acum fâlfâie triumfător stindardul României.

Umbra lui Ștefan binecuvântă poporul său. De pe plaiurile Ardealului ne cheamă duhul lui Mihai Viteazul. Răsune buciumele pe întreg cuprinsul românesc, căci se apropie sărbătoarea mare a Unirii tuturor Românilor.

Copleșiți de dorul visului nostru de veacuri, îngenunchiem înaintea mormintelor eroilor noștri, reînoind jurământul de a înfăptui România mare.

Bine ați venit vitejilor! În casele noastre, la sate și la orașe, unde au fost lacrimi pentru pribegii noștri căzuți alături de voi pe câmpul de luptă, se înseninează sufletele:

Trăească Armata Română!Trăească România Mare!Trăească Poporul Românesc!Trăească Regele și Dinastia!”

Glasul BucovineiRevistă trimestrială de istorie și cultură

Apare la Cernăuți – București în perioada 1994 – 2007, continuă. Redactor - șef Alexandrina Cernov, redactor - șef adjunct Vasile Tărâțeanu iar din colectivul de redacție mai fac parte și Petru Ciobanu, Mihai Iordache, Ștefan Munteanu, Ion Popescu Sireteanu.

În primul număr din 1994, Alexandrina Cernov semnează următorul articol – program:

Glasul Bucovinei – la început de drum

Azi, ca și ieri, dar poate chiar mai mult ca oricând, ne preocupă istoria Bucovinei, perspectiva ei. Stăpâniți de sentimentul haosului total ce domnește în noi și în afara noastră, de procesul anevoios de redresare economică, care este mai mult o dorință de a-l considera proces progresiv, decât o realizare evidentă a lui, acestea și multe altele ne obligă să ne oprim și să ne gândim la ceea ce am fost și suntem, la ceea ce e necesar și la ceea ce e inutil, la adevăratele valori umane care să mențină și să consolideze tot ce, într-un cuvânt, numim ideal. Dar, mai întâi, se profilează necesitatea de a recupera adevărul istoric, de a revalorifica istoria culturii românești pe acest picior de plai mioritic și de a continua tradițiile ei, care ne îndeamnă tot mai mult să întemeiem ”un punct de convergență” pentru toți acei, ce cuprinși fiind de dorința de a

Page 4: Glasul Bucovinei

menține vie flacăra, ce mai arde în inimile noastre, se vor dedica muncii, oricât de modest ar fi prinosul lor.[...]

Se consideră că țările mici au culturi limitate prin spațiu și limbă, că lumea contemporană, cuprinsă de un torent de mari valori și evenimente scrise și trăite, nu mai are timp să le cunoască. Dar dacă ar fi să numim Bucovina țară, precum și fusese numită - Țara de Sus, ea nu s-ar încadra în acest stereotip. Destinul neobișnuit al istoriei și culturii ei a lărgit acest spațiu, călăuzindu-i pe fiii ei spre o cultură europeană vastă, spre marile universități ale lumii.

Istoria Bucovinei, ca un colț de țară, cu destinul ei specific, începe cu 330 de ani în urmă – 1774, când trupele imperiale austriece au ocupat nordul Moldovei, numit ulterior Bucovina. Până la această dată istoria ei nu se deosebește cu nimic de istoria Țării Moldovei.[...]

Astăzi o nouă explozie naționalistă amenință cu o nouă forță anihilarea a tot ceea ce este istorie, cultură și tradiție națională, dacă acestea nu sunt, desigur, ucrainene. ”Naționaliștii ucraineni, citim în articolul de program al lui Roman Covali (Ceas, 2 iulie 1993), reies din concepția relațiilor interetnice, care consolidează exclusivitatea intereselor ucrainene. Interesul oricărei nații intră în contradicție cu interesele altei națiuni, în primul rând, a celor vecine. A încheia acorduri temporare de colaborare se recomandă numai cu acele națiuni, cu care nu au frontiere comune, și, prin urmare, conflicte teritoriale...”

Sinceritatea cu care se expune în acest program dorința de ”a distruge” și de ”a domina” depășește cu mult formula diplomatică de homo bucovinensis sau chiar de cea homo sovieticus. Citim în continuare:”Concepția naționalismului ucrainean contemporan corespunde cuvintelor cazacilor lui Ostrianin:”Când pământul nostru se va curăți (de alte naționalități, care după concepția lor trebuiesc asimilate, distruse), atunci vom domina!”:

Să ne curățim asimilând sau distrugând.Când vom sta tare pe pământul nostru, atunci să privim sever și la alte pământuri – dacă

nu se încalcă și acolo”drepturile ucrainenilor”.E trist și deprimant. Să sperăm că nu vor birui aceste deziderate.

Astăzi conștiința apartenenței naționale a românilor bucovineni esteb pusă din nou la grea încercare. Reapariția detașamentelor de cazaci cu hatmanii lor, ca mod de afirmare și puritate etnică ucraineană, tendințele naționale șovine ale multor partide ne readuc acum, la sfârșit de secol, la o nouă formă de rezistență morală și etnică – cea a rezistenței prin limbă și cultură, tradiții naționale și istorice, prin memoria trează a conștiinței de neam.

Revista de față va fi o publicație de cultură și se va numi ”Glasul Bucovinei”, își propune, în primul rând, recuperarea adevărului istoric: cronologia istorică și politică, activitatea partidelor politice, mărturii istorice, aspecte de viață spirituală religioasă, dicționare bibliografice, portretele reprezentanților științei și culturii românești din Bucovina, memorialistică, demografie, creație literară, artă, etnografie și folclor.[...]

Vom formula răspunsuri, dar și întrebări. Vom fi gata să polemizăm.

Trebuie remarcat faptul că dacă în revistele din anul 1994 totul era scris în limba română, observăm că cele din 2010 - 2011, apar cu mici îmbunătățiri cum ar fi un cuprins, un titlu și o scrisoare adresată colaboratorilor, editate atât în limba română cât și în limba engleză.

Page 5: Glasul Bucovinei
Page 6: Glasul Bucovinei
Page 7: Glasul Bucovinei
Page 8: Glasul Bucovinei
Page 9: Glasul Bucovinei
Page 10: Glasul Bucovinei
Page 11: Glasul Bucovinei
Page 12: Glasul Bucovinei
Page 13: Glasul Bucovinei
Page 14: Glasul Bucovinei
Page 15: Glasul Bucovinei
Page 16: Glasul Bucovinei
Page 17: Glasul Bucovinei
Page 18: Glasul Bucovinei
Page 19: Glasul Bucovinei
Page 20: Glasul Bucovinei
Page 21: Glasul Bucovinei
Page 22: Glasul Bucovinei
Page 23: Glasul Bucovinei
Page 24: Glasul Bucovinei
Page 25: Glasul Bucovinei
Page 26: Glasul Bucovinei
Page 27: Glasul Bucovinei