STRATEGII NAŢIONALE ˛N DOMENIUL SĂNĂTĂŢII -...

STRATEGII NAŢIONALE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII

1. STRATEGIA NAŢIONALĂ PRIVIND REFORMA ÎN SPITALE

6

S I N T E Z A

privind strategia nationala pentru reforma in unitatile sanitare cu paturi

I. Spitalele sunt organizate în raport cu specificul patologiei în spitale generale sau

spitale de unică specialitate şi au în structura lor secţii distincte pentru tratamentul şi îngrijirea

bolnavilor cu afecţiuni acute şi afecţiuni cronice.

Unităţile sanitare cu paturi (spitale, institute, centre medicale şi centre de sănătate)

asigură servicii medicale de specialitate : preventive, curative, de urgenţă, de recuperare şi

paleative, precum si pre, intra şi postnatale.

Unităţile sanitare cu paturi participă în sistem integrat cu asistenţa medicală primară şi

ambulatorie de specialitate la asigurarea stării de sănătate în teritoriu.

II. Evoluţia principalilor indicatori la nivel naţional în anii 1998, 1999 şi 2000 se

prezintă astfel:

1998 1999 2000

- utilizarea paturilor 285,5 276,9 275,1

- durata medie de spitalizare 10,0 9,5 8,8

- rulajul bolnavilor 28 29 31

- mortalitatea in spitale 0,95 0,89 0,84

- cheltuieli in spitale

din care :

- pentru un pat 38.519.770 79.919.077 107.107.943

- pentru un bolnav 1.347.745 2.742.001 3.436.644

- pentru o zi spitalizare 134.942 288.638 389.156

- din care pentru medicamente :

- pentru un pat 6.664.777 14.199.920 23.479.232

- pentru un bolnav 233.190 487.195 753.350


III. Obiectivele propuse

1. Restructurarea unităţilor sanitare cu paturi insuficient folosite.

2. Reorganizarea, reprofilarea sau înfiinţarea de unităţi sanitare cu paturi, conform cu

necesităţile zonale, în raport cu morbiditatea specifică, în scopul asigurării accesului optim la

serviciile medicale.

7

3. Reorganizarea unor unităţi sanitare cu paturi insuficient folosite şi redistribuirea

spaţiilor pentru îngrijirea persoanelor cu probleme medico-sociale speciale.

4. Elaborarea criteriilor minime de acreditare a unităţilor spitaliceşti (asigurarea şi

garantarea drepturilor pacienţilor, controlul infecţiilor, asistenţă de urgenţă etc.).

5. Asigurarea unităţilor sanitare cu paturi cu personal medico-sanitar superior de

specialitate în toate zonele ţării, în raport cu prevederile de la punctul 2.

6. Ierarhizarea spitalelor în raport de competenţă.

7. Asigurarea unor facilităţi suplimentare pentru personalul superior sanitar de

specialitate, în zonele deficitare din punct de vedere al încadrării cu această categorie de

personal.

8. Implementarea sistemului informaţional.

9. Creşterea accesibilităţii pentru grupurile defavorizate.

10. Pentru obiectivele propuse vor fi implicate şi organele administraţiei publice locale.

IV. Indicatori de performanţă pentru unităţile sanitare cu paturi

Indicatorii de performanţă pentru unităţile sanitare cu paturi trebuie să reflecte

calitatea îngrijirilor medicale şi eficienţa din punct de vedere economic.

Pentru urmărirea celor două obiective se vor utiliza în principal următorii indicatori :

1. Număr de cazuri rezolvate pe grupe de specialităţi medicale şi în cadrul acestora pe

grupe de diagnostic medical în raport de complexitatea actului medical (indicatori de evaluare

folosiţi în programul pilot D.R.G.).

2. Indicele de calitate al diagnosticului.

3. Durata optimă de spitalizare.

4. Indicele de mortalitate.

5. Gradul de utilizare a paturilor.

6. Indicele de infecţii intraspitaliceşti (nozocomiale).

7. Indicator cost spitalizare/zi, pe pat şi pe bolnav.

8. Indicele de rulaj/pat al bolnavilor.

9. Indicatorii de condiţii de spitalizare (cazare şi masă).

V. Măsuri

A. Pe termen scurt până la 30 iunie 2002

1. Evaluarea unităţilor sanitare cu paturi existente din punct de vedere al serviciilor

medicale acordate în raport de : capacitate, resurse umane, dotare cu aparatură medicală etc.

8

în vederea elaborării programelor de restructurare şi reorganizare şi stabilirea necesităţilor în

domeniul asistenţei medicale cu paturi.

2. Elaborarea criteriilor pentru ierarhizarea spitalelor în raport de competenţă.

3. Elaborarea criteriilor pe baza cărora se face restructurarea şi reorganizarea unităţilor

sanitare cu paturi.

4. Restructurarea si reorganizarea centrelor de sănătate cu paturi.

B. Pe termen mediu până la 31 decembrie 2002

1. Reorganizarea si eficientizarea spitalelor comunale.

2. Organizarea reţelei de tratament pentru toxicomani pe centre interjudeţene.


C. Pe termen lung până la 31 decembrie 2004 1. Reorganizarea şi eficientizarea spitalelor judeţene, orăşeneşti, municipale, de

unică specialitate, clinice, institute şi centre medicale cu paturi.

2. Organizarea unor compartimente speciale de terapie intensivă interjudeţene pentru

nou-născuţi care necesita ingrijire complexa de terapie intensiva, în vederea reducerii

deceselor premature.

9

STRATEGIA NAŢIONALĂ PRIVIND REFORMA

ÎN UNITĂŢILE SANITARE CU PATURI

I. INTRODUCERE

Strategia de guvernare � componenta sănătate subliniază rolul guvernului în furnizarea

serviciilor de sănătate şi în mod particular în organizarea şi funcţionarea unităţilor sanitare cu

paturi. Unităţile sanitare cu paturi (spitale, institute, centre medicale şi centre de sănătate)

asigură servicii medicale de specialitate: preventive, curative, de urgenţă, de recuperare şi

paleative, precum si pre, intra şi postnatale. Spitalele sunt organizate în raport cu specificul

patologiei în spitale generale sau spitale de unică specialitate şi au în structura lor secţii

distincte pentru tratamentul şi îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni acute şi afecţiuni cronice.

Unităţile sanitare cu paturi participă în sistem integrat cu asistenţa medicală primară şi

ambulatorie de specialitate la asigurarea stării de sănătate în teritoriu.

Reforma unităţilor sanitare cu paturi presupune un set de acţiuni care să conducă la realizarea

anumitor obiective în concordanţă cu strategiile politicilor de sănătate. Cu alte cuvinte, dacă

obiectivele sunt îmbunătăţirea eficienţei şi creşterea capacităţii spitalelor de a răspunde la

aşteptările pacienţilor, reforma organizaţională are un potenţial real de succes.

II. STADIUL ACTUAL

Situaţia unităţilor sanitare cu paturi, a numărului de paturi, pe judeţe şi municipiul Bucureşti

precum şi a principalilor indicatori privind activitatea unităţilor la data de 31.XII.2000 este

cea prevăzută în Anexa nr.1 şi nr.2.

Evoluţia principalilor indicatori la nivel naţional în anii 1998, 1999 şi 2000 se prezintă astfel :

1998 1999 2000

- utilizarea paturilor 285,5 276,9 275,1

- durata medie de spitalizare 10,0 9,5 8,8

10

1998 1999 2000

- rulajul bolnavilor 28 29 31

- mortalitatea în spitale 0,95 0,89 0,84

- cheltuieli in spitale

din care :

- pentru un pat 38.519.770 79.919.077 107.107.943

- pentru un bolnav 1.347.745 2.742.001 3.436.644


- din care pentru medicamente :

- pentru un pat 6.664.77 14.199.920 23.479.232

- pentru un bolnav 233.190 487.195 753.350


Din analiza acestor indicatori, în anul 2000, comparativ cu 1998 şi 1999, au rezultat

următoarele:

1. utilizarea paturilor este în scădere faţă de 1998 şi 1999 atât pe total ţară cât şi pe

secţiile chirurgie, obstetrica-ginecologie, interne şi pediatrie;

2. pe judeţe, cea mai scăzută utilizare a paturilor se constată la : Harghita (219,6 zile),

Caraş-Severin (233,9 zile), Suceava (242,8 zile), Ialomiţa (246,4 zile), Tulcea (246,7

zile), Constanţa (249,9 zile), iar cea mai mare utilizare faţă de media pe ţară (275,1

zile) s-a înregistrat la : municipiul Bucureşti (306,4 zile), Vâlcea (302,2 zile), Iaşi

(301,1 zile), Brăila (299,6 zile), Bacău (299,4 zile), Bihor (297,0 zile), Satu-Mare

(296,7 zile);

3. durata medie de spitalizare pe total ţară cât şi la secţiile : interne, pediatrie, obstetrica-

ginecologie şi chirurgie a scăzut faţă de 1999;

4. pe judeţe, durata medie de spitalizare este mai mare la Ilfov (14,2 zile), Arad (11,30

zile), Bihor (11,2 zile), Covasna (10,7 zile), Timiş (10,7 zile), Sibiu (10,9 zile);

5. rulajul bolnavilor în spitale pe total ţară, cât şi pe secţiile de interne, pediatrie,

obstetrică-ginecologie şi chirurgie a crescut faţă de 1998 şi 1999;

6. mortalitatea în spitale pe total ţară şi pe secţiile de chirurgie a crescut faţă de 1999, în

timp ce la obstetrică-ginecologie, interne şi pediatrie a scăzut;

11

7. pe judeţe, mortalitatea în spitale este mai mare în: Satu-Mare (1,53% bolnavi

externaţi), Harghita (1,34% bolnavi externaţi), municipiul Bucureşti (1,31% bolnavi

externaţi), Timiş (1,22% bolnavi externaţi), Maramureş (1,18% bolnavi externaţi),

Braşov (1,15% bolnavi externaţi), Bihor (1,15% bolnavi externaţi) etc.

III. SCOPUL REFORMEI UNITĂŢILOR SANITARE CU PATURI este creşterea

performanţei spitalelor cu asigurarea accesului la servicii spitaliceşti.

IV. OBIECTIVELE GENERALE ALE REFORMEI UNITĂŢILOR SANITARE CU

PATURI

1. Creşterea eficienţei tehnice - utilizarea adecvată a resurselor limitate de la nivelul

spitalului prin eliminarea risipei. Astfel, reorganizarea structurii spitalului trebuie să

conducă la scăderea costurilor pentru serviciile furnizate.

2. Creşterea eficienţei alocative �maximizarea valorii obţinute pentru resursele cheltuite,

prin alocarea acestora în funcţie de rezultate şi de impactul asupra stării de sănătate

(ani de viaţă câştigaţi, creşterea calităţii vieţii, creşterea accesului la serviciile

prioritare).

3. Creşterea accesibilităţii pentru grupurile defavorizate (săraci, rural etc.) � prin

distribuţia resurselor în sistemul public centrată pe cei care au cea mai mare nevoie de

servicii şi acces limitat.

4. Adecvarea structurii serviciilor spitaliceşti la aşteptările utilizatorilor � prin

restructurarea acestora astfel încât serviciile publice să răspundă aşteptărilor

publicului, cu asumarea responsabilităţii faţă de acesta.

V. OBIECTIVE, MĂSURI STRATEGICE, INDICATORI DE PERFORMANŢĂ PE

TERMEN MEDIU (31 DECEMBRIE 2004) ALE REFORMEI UNITĂŢILOR

SANITARE CU PATURI

A. Obiective

1. Restructurarea unităţilor sanitare cu paturi insuficient folosite.

2. Reorganizarea, reprofilarea sau înfiinţarea de unităţi sanitare cu paturi, conform cu

necesităţile zonale, în raport cu morbiditatea specifică, în scopul asigurării accesului

optim la serviciile medicale.

12

3. Reorganizarea unor unităţi sanitare cu paturi insuficient folosite şi redistribuirea

spaţiilor pentru îngrijirea persoanelor cu probleme medico-sociale speciale.

4. Elaborarea criteriilor minime de acreditare a unităţilor spitaliceşti (asigurarea şi

garantarea drepturilor pacienţilor, controlul infecţiilor, asistenţă de urgenţă etc.).

5. Asigurarea unităţilor sanitare cu paturi cu personal medico-sanitar superior de

specialitate în toate zonele ţării, în raport cu prevederile de la punctul 2.

6. Ierarhizarea spitalelor în raport de competenţă.

7. Asigurarea unor facilităţi suplimentare pentru personalul superior sanitar de

specialitate în zonele deficitare din punct de vedere al încadrării cu această categorie

de personal.


9. Creşterea accesibilităţii pentru grupurile defavorizate.

Pentru obiectivele propuse vor fi implicate şi organele administraţiei publice locale.

B. Indicatori de performanţă

Indicatorii de performanţă pentru unităţile sanitare cu paturi trebuie să reflecte calitatea

îngrijirilor medicale şi eficienţa din punct de vedere economic.Pentru urmărirea acestor

obiective se vor utiliza în principal următorii indicatori :

1. număr de cazuri rezolvate pe grupe de specialităţi medicale şi în cadrul acestora pe

grupe de diagnostic medical în raport de complexitatea actului medical (indicatori de

evaluare folosiţi în programul pilot D.R.G.);

2. durata optimă de spitalizare;

3. indicele de mortalitate;

4. gradul de utilizare a paturilor;

5. indicele de infecţii intraspitaliceşti (nozocomiale);

6. indicator cost spitalizare/zi, pe pat şi pe bolnav;

7. indicele de rulaj/pat al bolnavilor;

8. indicatorii de condiţii de spitalizare (cazare şi masă).

C. Măsuri strategice

Până la 30 iunie 2002:

1. Evaluarea unităţilor sanitare cu paturi, existente din punct de vedere al serviciilor medicale

acordate în raport de : capacitate, resurse umane, dotare cu aparatură medicală etc. în

13

vederea elaborării programelor de restructurare şi reorganizare şi stabilirea necesităţilor în

domeniul asistenţei medicale cu paturi.

2. Elaborarea criteriilor pentru ierarhizarea spitalelor în raport de competenţă.

3. Elaborarea criteriilor pe baza cărora se face restructurarea şi reorganizarea unităţilor

sanitare cu paturi.

4. Restructurarea si reorganizarea centrelor de sănătate cu paturi.

Până la 31 decembrie 2002:

1. Reorganizarea si eficientizarea spitalelor comunale.

2. Organizarea reţelei de tratament pentru toxicomani pe centre interjudeţene.


Până la 31 decembrie 2004:

1. Reorganizarea şi eficientizarea spitalelor judeţene, orăşeneşti, municipale, de unică specialitate, clinici, institute şi centre medicale cu paturi.

2. Organizarea unor compartimente speciale de terapie intensivă interjudeţene pentru nou-

născuţi care necesita ingrijire complexa de terapie intensiva, în vederea reducerii deceselor

premature.

VI. ANALIZA PERFORMANŢEI SPITALELOR ŞI MĂSURI DE RESTRUCTURARE

A UNITĂŢILOR SANITARE CU PATURI

Factorii care influenţează performanţa spitalului sunt:

1. gradul de autonomie al spitalului;

2. expunerea spitalelor la presiunile pieţei;

3. gradul de responsabilitate financiară;

4. responsabilitatea spitalelor pentru performanţa lor;

5. funcţia socială.

VI. 1. Gradul de autonomie a spitalului

Are cel mai mare impact în reorganizarea structurală a unui spital. Gradul de autonomie este

de fapt capacitatea spitalului de a lua decizii privind:

A. Resursele umane

Probleme prezente:

1. Flexibilitate redusă în angajarea şi concedierea personalului angajat, conform nevoilor.

14

2. Număr insuficient de personal cu studii superioare în serviciile financiar-contabil.

Măsuri strategice:

1. Ministerul Sănătăţii şi Familiei trebuie să pună accent pe creşterea flexibilităţii în

normativele privind încadrarea cu personal. Este necesar să se redefinească actualele

norme de încadrare cu personal prin stabilirea unor limite inferioare care să asigure

calitatea serviciilor şi fără de care spitalul să nu primească certificare pentru furnizarea

anumitor tipuri de servicii şi a unor limite maximale. Între cele două limite spitalul poate

să decidă nivelul de încadrare cu personal.

2. Normative pentru numărul de personal (important de luat în calcul aportul rezidenţilor,

stagiarilor, cercetătorilor şi cadrelor universitare în furnizarea serviciilor spitaliceşti

pentru pacienţii internaţi).

3. Reglementarea relaţiei dintre activitatea spitalicească şi cea de învăţământ medical şi

cercetare prin:

a. stabilirea unor relaţii contractuale între universităţi şi spitale. Se au în vedere:

controlul duratei medii de spitalizare, resurselor umane, medicamentelor şi

materialelor sanitare, precum şi a investigaţiilor paraclinice pentru cazurile

didactice sau cele care participă la activitatea de cercetare;

b. definirea responsabilităţilor cadrelor didactice universitare în desfăşurarea

activităţii spitalelor;

c. clarificarea rolului şi funcţiilor medicilor rezidenţi în cadrul spitalelor

(contabilizarea acestora în momentul definirii necesarului de personal pe secţiile

spitaliceşti).

B. Managementul clinic � ghiduri de practică, funcţionarea comisiilor de calitate, circuitul

pacienţilor de la diagnosticare până la externare (transferuri între secţii, relaţia cu alte unităţi

sanitare în funcţie de competenţele spitalului etc.).

VI. 2. Expunerea spitalelor pe piaţa serviciilor spitaliceşti

Constă în măsura în care resursele spitalelor (financiare, umane şi investiţiile de capital) sunt

corelate cu performanţa lor.

15

Măsuri strategice:

1. Creşterea competiţiei pe piaţa serviciilor presupune realizarea unei relaţii directe între

veniturile spitalelor şi performanţa serviciilor oferite.

2. Creşterea responsabilităţii spitalelor în ceea ce priveşte capacitatea de acoperire a

costurilor serviciilor furnizate cu veniturile prin nivelul de rambursare a acestora.

3. Controlul costurilor este un bun stimulent economic pentru spital numai dacă spitalele pot

utiliza banii economisiţi pentru a creşte calitatea serviciilor sau pentru a trata mai mulţi

pacienţi. Experienţa internaţională arată că, chiar şi în ţările unde aceste mecanisme există

şi funcţionează, pentru sănătate costurile sunt în continuă creştere. Cu atât mai mult se

impune o atenţie deosebită pentru contabilitatea costurilor serviciilor spitaliceşti.

4. Realizarea mecanismelor de competiţie pentru resursele umane şi investiţiile de capital.

VI. 3. Gradul de responsabilitate financiară

Creşterea responsabilităţii spitalului în construirea şi aprobarea bugetului de venituri şi

cheltuieli, cu păstrarea economiilor făcute şi penalizare în cazul datoriilor poate să constituie

un mecanism de creştere a eficienţei.

Măsuri strategice:

Decizii corecte pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli.

VI. 4. Responsabilitatea spitalelor pentru performanţa lor

Responsabilitatea pentru performanţa spitalelor este în prezent una centrală, rolul principal

revenind Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi se realizează prin controlul asupra resurselor

umane şi prin aplicarea legislaţiei din domeniul public.

Măsuri strategice:

Reforma în acest domeniu poate însemna transferul de responsabilitate către spital. În acest

caz, mecanismele de control sunt indirecte, se realizează prin planificare de servicii, acreditare

şi contractare de servicii. Toate aceste măsuri presupun totodată definirea clară a rolurilor,

responsabilităţilor şi limitelor pentru Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Casa Naţională de

Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România şi Ministerul Finanţelor Publice.

16

VI. 5. Funcţie socială

Reforma organizaţională la nivelul spitalelor este motivată de creşterea eficienţei spitalelor,

dar nu pot fi neglijate obiective ca echitatea şi protecţia financiară.

Măsuri strategice:

Prioritar în reforma spitalelor trebuie să fie identificarea funcţiilor sociale şi definirea

organizaţiilor responsabile. De exemplu, acoperirea serviciilor pentru populaţia neasigurată,

riscul în cazul bolilor infecţioase, tratamentul pacienţilor cronici care nu sunt asiguraţi,

serviciile de urgenţă care sunt mai costisitoare decât estimările contractuale.

VII. GESTIONAREA MAI EFICIENTĂ A RESURSELOR LA NIVELUL

SPITALULUI

Scopul urmărit prin gestionarea mai eficientă a resurselor de la nivelul spitalului este de a da o

valoare mai mare banilor şi de a utiliza resursele spre furnizarea de servicii medicale eficace

în condiţii de eficienţă crescută şi la un nivel corespunzător de calitate.

Măsuri strategice pe termen scurt:

PRINCIPALELE ACŢIUNI STRATEGICE ŞI OPERAŢIONALE NECESARE LA

NIVEL CENTRAL SAU LOCAL

A. Definirea organizării şi funcţionarii spitalelor publice ca unităţi non profit, prestatoare de

servicii

B. Evaluarea performanţelor spitalelor (indicatori � durata medie de spitalizare, rata de

ocupare a paturilor, număr de pacienţi în funcţie de morbiditatea intraspitalicească

diagnosticată, număr de urgenţe, reinternări, transferuri, mod de internare etc.).

Acţiuni necesare:

1. Definirea rolurilor şi responsabilităţilor membrilor echipei de management spitalicesc.

2. Evaluarea performanţei managementului spitalicesc în baza contractului de administrare.

3. Analiza comparativă a performanţei spitalelor pe baza indicatorilor din anexa 1.

4. Monitorizare lunară a structurii cheltuielilor.

17

5. Elaborarea unor planuri naţionale şi locale privind investiţiile.

C. Reorganizarea structurii spitalelor în vederea scăderii costurilor fixe (secţii,

compartimente, laboratoare, servicii, ambulatoriu, structuri auxiliare � în ceea ce priveşte

numărul de paturi, încadrarea cu personal, funcţiile şi responsabilităţile etc.).

Acţiuni necesare:

1. Reorganizarea spitalelor pe principii de performanţă în concordanţă cu nevoia de servicii

medicale.

2. Crearea unui sistem de stimulente pentru furnizarea de servicii medicale în sistem

ambulatoriu.

PRINCIPALELE ACŢIUNI STRATEGICE ŞI OPERAŢIONALE NECESARE LA

NIVELUL SPITALELOR:

A. Îmbunătăţirea managementului spitalului

Activităţi necesare:

1. Implementarea unui plan anual de furnizare a serviciilor (tipuri şi număr de servicii, resurse

disponibile, infrastructura şi intenţiile de dezvoltare ale spitalului etc.).

2. Definirea indicatorilor de performanţă a echipei manageriale (director, directori adjuncţi,

contabil-şef, asistent-şef).

3. Evaluarea performanţei spitalului şi elaborarea de măsuri privind îmbunătăţirea acesteia.

4. Corelarea stimulentelor sau a penalizărilor (financiare, de angajare etc.) echipei

manageriale de performanţele spitalului.

5. Definirea în fişa postului a rolurilor şi responsabilităţilor celor implicaţi în gestionarea şi

funcţionarea spitalului, secţiilor etc.

6. Colectarea continuă a datelor necesare managementului sistemului informaţional.

B. Îmbunătăţirea structurii spitalului (clădiri, echipamente etc.)

18


1. Organizarea evaluării şi a măsurilor necesare pentru obţinerea autorizaţiei sanitare de

funcţionare a spitalelor.

2. Întreţinerea corespunzătoare a clădirii şi echipamentelor:

a. dezvoltarea unui plan anual privind investiţiile şi reparaţiile capitale a clădirilor şi

echipamentelor;

b. funcţionarea echipamentelor conform specificaţiilor tehnice ale acestora în vederea

obţinerii eficienţei maxime în utilizarea lor (personal adecvat ca număr şi pregătire,

aprovizionare cu materiale consumabile necesare etc.);

c. analiza eficienţei economice a contractelor de service pentru echipamente.

3. Reorganizarea secţiilor, compartimentelor, în vederea creşterii eficienţei.

4. Utilizarea unei platforme tehnice comune pentru serviciile spitaliceşti şi cele ambulatorii,

cu reducerea numărului de internări ce nu sunt necesare.

C. Utilizarea eficientă a resurselor umane ale spitalului


1. Încadrarea în normele maximale de personal pentru diferitele structuri ale spitalului.

2. Evaluarea performanţelor personalului pe baza îndeplinirii unor criterii definite în

concordanţa cu obiectivele din planul anual al spitalului.

3. Stabilirea unor criterii precise de evaluare şi stimulare a personalului .

4. Elaborarea unor planuri de recrutare de personal de specialitate în vederea asigurării

serviciilor necesare pacienţilor asiguraţi.

D. Elaborarea şi implementarea unui sistem de monitorizare a calităţii îngrijirilor


1. Utilizarea unui sistem de evaluare a satisfacţiei pacienţilor privind serviciile furnizate de

spital.

2. Înfiinţarea de comisii interdisciplinare de etică şi analiză a incidentelor şi accidentelor

clinice, inclusiv a implicaţiilor financiare.

19

3. Utilizarea unui sistem de identificare a problemelor privind calitatea îngrijirilor la nivelul

fiecărei secţii sau departament al spitalului.

Măsuri strategice pe termen mediu/lung:

A. Stabilirea unor politici de sănătate privind utilizarea noilor tehnologii (echipamente,

medicamente) în spitale numai pe baza unor studii de cost eficacitate.

B. Planificarea serviciilor spitaliceşti şi reforma instituţională.

Acţiuni necesare:

1. Evaluarea nevoilor de servicii spitaliceşti în concordanţă cu indicatorii de morbiditate din

aria geografică deservită, mobilitatea pacienţilor dinspre alte judeţe.

2. Elaborarea unor planuri naţionale şi locale privind numărul de paturi şi tipul de servicii

furnizate.

3. Reorganizarea spitalelor în funcţie de nevoile de servicii, în ceea ce priveşte

echipamentele, tehnologiile, inclusiv încadrarea cu personal.

4. Stabilirea unui plan de dezvoltare profesională a personalului de la toate nivelurile.

5. Dezvoltarea unui organism naţional de monitorizare a calităţii serviciilor spitaliceşti.

6. Dezvoltarea unui sistem de identificare a problemelor privind calitatea îngrijirilor la

nivelul fiecărei secţii sau compartiment al spitalului.

20

PATURI IN SPITALE TERITORIALE LA 31.XII.2000 Anexa 1

PATURI IN SPIT. TERIT. ENDO- CARDI- NUTRI-

NR. JUDETUL SI DE CRINO- OLOGIE TIE CTR. INTREP. LOGIE BOLI SI REUMA- SI

FARA IN- PROFE- ENDO- TOLO- DIA- INSOTI- TER- SIO- CARDI- GIE BET TORI NE NALE TA AD. A 1 2 3 4 5 6 7

TOTAL JUDET 160378 22656 1179 745 6076 746 1252 la %0 locuitori 7.15 1.01 0.05 0.03 0.27 0.03 0.06

1 Alba 2945 411 0 10 156 0 28 2 Arad 3726 473 15 40 130 30 40 3 Arges 3809 535 25 0 138 20 25 4 Bacau 3790 523 34 0 110 25 40 5 Bihor 5309 580 20 0 100 10 30 6 Bistrita-N. 1862 226 0 0 70 0 26 7 Botosani 3614 617 12 0 80 15 25 8 Brasov 4183 609 35 30 120 50 25 9 Braila 2596 343 0 30 100 40 20 10 Buzau 3159 514 0 0 110 0 25 11 Caras-S. 2752 540 0 0 110 20 25 12 Calarasi 1657 258 0 0 68 0 10 13 Cluj 7274 1034 60 85 233 60 40 14 Constanta 4420 470 30 0 100 0 25 15 Covasna 2312 169 0 0 890 15 24 16 Dambovita 3128 505 15 25 125 0 35 17 Dolj 5114 696 40 0 125 0 35 18 Galati 3798 452 20 0 110 0 36 19 Giurgiu 1165 178 0 0 70 0 10 20 Gorj 2660 422 45 0 75 0 0 21 Harghita 3003 430 0 0 90 0 24 22 Hunedoara 4738 723 25 25 197 62 26 23 Ialomita 1252 250 0 0 26 0 0 24 Iasi 7787 785 75 70 150 0 40 25 Ilfov 882 426 0 0 0 0 0 26 Maramures 4167 571 25 50 135 35 20 27 Mehedinti 2146 302 10 10 80 0 30 28 Mures 5161 572 50 35 251 0 15 29 Neamt 3150 386 45 0 137 35 31 30 Olt 2927 414 10 0 130 0 25 31 Prahova 5439 1290 10 0 127 45 40 32 Satu-Mare 2231 382 15 0 70 0 15 33 Salaj 1771 285 10 0 45 15 15 34 Sibiu 3434 362 25 135 127 0 25 35 Suceava 4112 523 0 50 115 50 25 36 Teleorman 2961 485 5 0 55 0 10 37 Timis 6658 575 44 50 240 20 115 38 Tulcea 1488 242 0 0 65 0 8 39 Vaslui 3148 435 0 0 68 0 0 40 Valcea 2832 384 50 0 99 0 15 41 Vrancea 1814 312 0 0 45 25 15 42 M.Bucuresti 20004 2967 429 100 804 174 234

21

HEMA- TOTAL NEU- O R L

GAS- TOLO- PSIHI- DIN CARE : RO- NEU- NR. TRO- GIE ATRIE CHI- RO- CTR.

ENTE- NEU- PSIHI- PSIHI- PSIHI- RUR- PSI- ROLO- ROLO- NE- ATRIE ATRIE ATRIE GIE HIA-

GIE GIE VROZE ACUTI CR. TRIE 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 1456 579 5229 17026 90 5519 4597 6820 1208 1273 3416 0.06 0.03 0.23 0.76 0.00 0.25 0.20 0.30 0.05 0.06 0.15

23 0 178 301 0 145 156 0 0 0 63 1 27 15 55 355 0 235 0 120 10 25 55 2 25 0 83 281 0 281 0 0 0 10 76 3 29 0 144 160 0 100 0 60 14 30 105 4 42 25 150 940 0 497 117 326 47 40 100 5 0 0 50 230 0 100 0 130 0 0 40 6 0 13 75 559 0 25 265 269 0 85 70 7

25 30 179 583 0 293 0 290 40 25 60 8 25 20 66 330 0 190 0 140 0 50 71 9 0 0 116 520 0 0 320 200 0 50 62 10 0 20 75 125 0 125 0 0 0 0 71 11 0 0 30 225 25 0 100 100 0 0 30 12

65 0 196 705 0 185 265 255 65 45 160 13 0 0 145 185 25 110 0 50 50 10 40 14 15 10 55 166 0 65 0 101 0 20 25 15 60 0 110 225 0 0 90 135 0 40 45 16 20 40 220 615 0 0 145 470 35 35 75 17 49 0 85 355 0 165 0 190 60 25 105 18 0 0 35 55 0 55 0 0 0 0 15 19

45 0 140 200 0 0 60 140 0 0 55 20 20 0 100 595 0 0 50 545 0 0 85 21 52 10 135 590 0 590 0 0 15 0 103 22 0 0 25 0 0 0 0 0 0 0 48 23

120 37 210 1296 0 0 310 986 152 65 170 24 0 0 0 341 0 341 0 0 0 0 0 25 0 0 145 526 0 140 150 236 35 0 30 26 0 15 75 166 0 91 0 75 0 0 50 27

60 45 205 700 0 0 335 365 60 50 95 28 0 11 95 235 0 115 0 120 12 18 79 29 0 0 70 247 0 0 105 142 0 25 68 30

50 0 100 530 0 100 430 0 30 135 120 31 25 0 70 185 0 25 90 70 0 15 40 32 105 0 50 90 0 0 90 0 0 0 30 33

25 0 155 560 0 560 0 0 35 75 55 34 0 0 140 436 0 200 20 216 0 0 70 35 0 0 110 350 0 110 185 55 0 0 82 36

55 55 161 1081 0 0 205 876 55 120 130 37 0 0 35 96 0 90 6 0 0 0 30 38

20 0 90 242 0 149 18 75 0 25 81 39 65 0 121 315 0 315 0 0 0 30 30 40 30 0 30 145 0 62 0 83 0 0 25 41

379 233 920 1185 40 60 1085 0 493 225 672 42

22

BOLI CHI- CHI- CHI- ONCO- ORTO-

NR. OF- CON- CHI- RUR- RUR- RUR- LOGIE PEDIE CTR. TAL- TA- RUR- GIE CHI- GIE GIE

MO- GI- GIE B M F RUR- PLAS- CAR- LO- OASE GENE- GIE TICA DIO- URO- PEDIA- GIE RALA COPII RECUP. VASC. LOGIE TRIE 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29

2800 8215 13587 499 1675 1043 436 3253 2294 4064 12488 0.12 0.37 0.61 0.02 0.07 0.05 0.02 0.14 0.10 0.18 0.56

1 52 175 312 6 12 22 0 10 18 85 253 2 45 175 202 8 50 35 0 50 50 110 287 3 95 170 275 0 55 40 0 50 30 85 286 4 66 310 336 0 55 35 0 55 25 115 344 5 103 200 395 25 80 25 0 100 60 130 465 6 39 120 145 0 0 0 0 36 25 52 130 7 50 235 190 0 45 28 0 60 45 50 327 8 42 170 335 10 45 60 0 75 65 140 320 9 43 75 240 10 55 15 0 35 55 75 150 10 64 107 311 0 25 40 0 30 40 86 323 11 60 126 320 0 0 0 0 25 45 35 273 12 25 35 190 0 20 15 0 25 17 62 190 13 135 290 739 50 115 0 60 542 78 150 470 14 40 300 295 15 40 25 0 50 35 230 330 15 30 100 95 0 0 5 0 15 35 40 151 16 40 155 300 15 0 0 0 50 50 55 260 17 75 295 479 30 45 40 0 130 80 80 390 18 80 240 320 25 60 50 0 25 62 90 240 19 15 105 135 0 0 0 0 0 10 25 115 20 65 86 285 10 0 0 0 25 40 80 272 21 80 185 250 10 0 0 0 0 15 48 265 22 73 188 471 10 0 50 0 50 85 160 345 23 25 25 190 0 10 0 0 30 0 0 170 24 200 375 580 60 135 30 10 140 85 80 550 25 0 0 30 0 0 0 0 10 0 0 0 26 30 205 330 0 40 35 0 40 55 105 325 27 40 70 294 0 15 6 0 30 50 47 192 28 90 350 430 30 50 15 65 60 104 165 535 29 55 212 270 15 25 30 0 85 55 100 271 30 66 160 225 0 30 35 0 60 40 65 245 31 85 285 517 25 45 39 0 80 75 150 358 32 35 148 190 0 25 25 0 35 50 60 236 33 27 105 165 0 0 10 0 25 25 60 185 34 55 180 242 0 60 25 0 55 55 75 195 35 35 345 350 0 35 0 0 40 35 65 350 36 70 150 281 4 15 6 0 50 15 75 233 37 160 287 540 60 65 45 50 100 112 141 615 38 35 100 163 0 23 10 0 40 7 22 150 39 90 219 235 0 30 0 0 50 0 51 354 40 30 105 221 0 26 0 0 50 30 64 185 41 36 70 174 6 25 15 0 20 30 40 201 42 319 982 1540 75 319 232 251 815 506 716 952

23

RECU- OBSTE- PNEUMO- CHI- MEDI- ANES- PERA- TRICA FTIZI- RUR- RECUP. CINA TEZIE NR.

RE DER- GINE- OLO- GIE MEDIC. GENE- REA- CTR.PEDI- MATO- COLO- NEO- GIE TORA- SI RALA NIMA- ATRI- VENE- GIE NATO- CO- BALNEO- CRO- RE ALTE

CA RICE LOGIE PULM. FIZIOT. NICI SEC. 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40

729 3423 15442 6559 9257 492 5633 621 1151 3715 161 0.03 0.15 0.69 0.29 0.41 0.02 0.25 0.03 0.05 0.17 0.01

0 54 385 118 0 0 167 0 0 106 0 1 0 70 442 200 348 0 221 15 90 58 0 2

34 46 325 166 551 0 247 20 20 96 0 3 85 93 415 228 245 0 31 0 50 88 0 4 0 105 452 170 435 15 315 28 0 122 0 5 0 50 250 100 130 0 53 20 40 30 0 6

50 95 345 174 130 0 135 45 0 59 0 7 10 65 347 115 335 15 90 0 0 133 0 8 60 40 285 120 165 0 15 0 0 63 0 9 0 28 302 141 180 0 0 0 20 65 0 10 0 85 340 117 160 0 20 25 65 70 0 11 10 38 162 77 105 0 10 0 0 55 0 12 40 180 580 205 289 30 400 30 0 143 0 13 0 90 385 215 325 0 880 0 0 110 0 14 0 30 168 73 55 0 0 0 0 25 101 15

20 50 402 148 80 60 165 0 20 73 0 16 15 118 551 238 200 40 149 25 54 144 0 17 0 78 461 192 290 70 25 25 25 118 25 18 0 18 125 47 125 0 0 0 62 20 0 19

60 73 291 118 0 0 145 43 25 60 0 20 0 90 328 141 55 0 115 35 0 42 0 21

55 131 403 179 159 0 171 0 120 125 0 22 0 25 215 87 40 0 25 0 20 41 0 23 10 125 629 220 485 55 565 0 75 208 0 24 0 0 51 19 0 0 0 0 0 5 0 25

50 95 375 168 361 25 231 35 0 90 0 26 0 45 234 105 190 0 50 0 0 40 0 27 10 130 399 185 150 0 90 30 40 75 20 28 65 65 348 195 170 0 55 0 0 50 0 29 6 70 358 140 148 10 140 0 65 75 0 30 0 70 590 248 135 0 135 0 0 125 0 31 0 50 230 135 130 0 0 15 0 50 0 32 0 55 140 76 140 0 35 15 30 33 0 33 0 60 257 146 245 0 120 0 0 85 0 34 0 93 410 200 360 0 75 130 100 70 10 35 0 60 402 128 185 0 74 0 55 61 0 36

65 130 579 225 420 57 55 10 30 211 0 37 0 80 140 85 105 0 12 0 0 40 0 38

84 72 330 155 270 0 50 30 120 47 0 39 0 47 345 127 205 0 178 30 25 55 0 40 0 42 210 103 110 0 50 15 0 40 0 41 0 482 1456 530 1046 115 339 0 0 509 5 42

24

Anexa 2

UTILIZAREA PATURILOR, DURATA MEDIE DE SPITALIZARE, RULAJUL SI MORTALITATEA IN ANUL 2000, IN SPITALELE TERITORIALE

NR. JUDETUL NUMAR UTILIZAREA DURATA MEDIE RULAJUL MORTALITATEA CRT. PATURI PATURILOR DE SPITALIZARE BOLNAVILOR IN SPITALE

TOTAL 156766 275.1 8.8 31 0.84 1 Alba 2945 254.7 8.9 29 0.94 2 Arad 3726 268.0 11.3 24 0.79 3 Arges 3809 287.1 8.6 33 0.44 4 Bacau 3790 299.4 8.1 37 0.59 5 Bihor 5199 297.0 11.2 27 1.15 6 Bistrita-N. 1862 277.3 9.6 29 0.77 7 Botosani 3624 276.6 8.7 32 0.48 8 Brasov 4063 289.5 9.6 30 1.15 9 Braila 2596 299.6 9.6 31 0.95 10 Buzau 3079 279.0 9.6 29 0.39 11 Caras-S. 2752 233.9 9.0 26 0.65 12 Calarasi 1657 295.3 8.7 34 0.34 13 Cluj 6997 271.5 8.4 33 1.05 14 Constanta 4255 249.9 8.3 30 0.84 15 Covasna 2312 252.7 10.7 24 0.86 16 Dambovita 3128 272.6 8.2 33 0.32 17 Dolj 4994 275.8 8.8 31 0.59 18 Galati 3678 277.9 8.0 35 0.89 19 Giurgiu 1165 266.3 8.2 33 0.54 20 Gorj 2660 271.0 7.8 35 0.18 21 Harghita 3003 219.6 10.6 21 1.34 22 Hunedoara 4588 255.8 10.5 24 1.04 23 Ialomita 1252 246.4 5.8 43 0.57 24 Iasi 7332 301.1 9.4 32 0.92 25 Ilfov 880 254.5 14.2 18 0.42 26 Maramures 4167 257.2 8.9 29 1.18 27 Mehedinti 2044 273.1 8.7 32 0.39 28 Mures 5161 273.5 9.6 28 1.06 29 Neamt 3150 263.5 8.2 32 0.55 30 Olt 2927 280.3 7.9 36 0.27 31 Prahova 5239 268.2 8.1 33 0.79 32 Satu-Mare 2201 296.7 8.8 34 1.55 33 Salaj 1771 254.3 9.1 28 0.61 34 Sibiu 3428 255.4 10.9 24 0.98 35 Suceava 4112 242.8 7.7 32 0.66 36 Teleorman 2715 261.6 8.5 31 0.44 37 Timis 6466 250.0 10.7 23 1.22 38 Tulcea 1488 246.7 7.8 32 0.83 39 Vaslui 3148 279.1 8.2 34 0.39 40 Valcea 2832 302.2 9.0 34 0.24 41 Vrancea 1814 286.4 7.4 39 0.61 42 M.Bucuresti 18757 306.4 8.0 38 1.31

25

2. STRATEGIA PRIVIND POLITICA ÎN DOMENIUL MEDICAMENTULUI ŞI MATERIALELOR SANITARE

26

STRATEGIA PRIVIND POLITICA NATIONALA A MEDICAMENTULUI

- SINTEZĂ -

Politica nationala a medicamentului (PNM) este o componenta esentiala a politicii nationale de sanatate. In esenta, PNM vizeaza asigurarea unei stari mai bune de sanatate pentru intreaga populatie, prin intermediul unui acces optim la medicamente controlate, cu siguranta, calitate si eficacitate dovedite. Produsele medicamentoase au un rol crucial in sistemul de sanatate, oferind o abordare practica multor probleme de sanatate, cu conditia sa fie accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar, disponibile si utilizate in mod rational.

Politica nationala a medicamentului are o importanta deosebita pentru Romania, care, in prezent, se confrunta cu mari dificultati financiare. Acest fapt are consecinte nefavorabile care se rasfrang negativ si asupra disponibilitatii si accesului la medicamente pentru o parte importanta a populatiei. Pentru industria farmaceutica nationala, care acopera 80% din nevoile de medicamente (ca volum) si care se gaseste intr-o situatie critica, formularea unei politici nationale este o necesitate imediata. Prioritatea acordata liberalizarii si privatizarii economice creeaza un context nou, in care se impune redefinirea alocarii resurselor si viabilitatii financiare a sectorului farmaceutic. Politica nationala a medicamentului este, de asemenea, un instrument de combatere a coruptiei si a conflictelor de interese.

In vederea armonizarii legislatiei cu cea a UE, Romania si-a definit un program adecvat, in concordanta cu cerintele UE, pentru transpunerea in propria legislatie, avand la baza urmatoarele principii cheie: echitate, accesibilitate, transparenta, parteneriat, competitie corecta, calitatea ingrijirii si continutul costului.

In perioada 1999 � 2000, in cadrul derulării Programului PHARE al Uniunii Europene RO 97122003, pe baza contractului încheiat cu firmele de consultanta NICARE � Belfast Irlanda de Nord si CREDES � Franta, s-a realizat un studiu amplu, al cărui document final a reprezentat Politica naţionala a medicamentului in România. Documentul final, cat si planul de acţiune privind punerea sa in practica s-au definitivat la sfarsitul anului 2000.

Principiul, in baza caruia s-a stabilit scopul Politicii nationale a medicamentului, este cel prevazut de Constitutia Romaniei la art.33, intitulat �Dreptul la ocrotirea sanatatii populatiei�.

Conform acestui pricipiu, statul este obligat sa garanteze, prin legi si reglementari specifice, dreptul populatiei la serviciile de sanatate, in cadrul carora serviciul terapeutic, avand ca obiectiv medicamentul, are un rol important.

Politica nationala a medicamentului abordeaza problemele majore ale urmatoarelor domenii:

1. Imbunatatirea si consolidarea legislatiei sectorului farmaceutic, armonizarea cu cerintele

Uniunii Europene: - Inspectia farmaceutica, statutul inspectorului; - Regulile de buna practica, inclusiv reglementari privind donatiile de medicamente; - Sustinerea industriei locale; - Autorizarea de punere pe piata a produselor medicamentoase; - Reglementarea circulatiei medicamentelor orfane.

27

2. Cresterea disponibilitatii si accesibilitatii medicamentelor: - asigurarea bazei de date cu privire la informatiile statistice, referitoare la consumul de

medicamente; - elaborarea listei medicamentelor compensate; - elaborarea listei medicamentelor esentiale; - asigurarea cu medicamente in zonele defavorizate; 3. Incurajarea consumului rational de medicamente: - formarea continua a farmacistilor, medicilor, informarea publicului � automedicatia; - elaborarea ghidurilor terapeutice; - imbunatatirea modului de prescriere a medicamentelor; - relatia medic � farmacist � pacient. 4. Definirea, imbunatatirea si consolidarea reglementarilor privind politica de preturi: - politica de preturi; - finantarea medicamentului (acoperirea cheltuielilor determinate de utilizarea

medicamentului în sistemul de sănătate); - compensarea in cadrul sistemului national de asigurari de sanatate.

28

STRATEGIA PRIVIND POLITICA NATIONALA A MEDICAMENTULUI

Introducere

In perioada 1999 � 2000, in cadrul derulării Programului PHARE al Uniunii Europene RO 97122003, pe baza contractului încheiat cu firmele de consultanta NICARE � Belfast Irlanda de Nord si CREDES � Franta, s-a realizat un studiu amplu, al cărui document final a reprezentat Politica naţionala a medicamentului in România. Documentul final, cat si planul de acţiune privind punerea sa in practica s-au definitivat la sfarsitul anului 2000.

Apreciem ca studiul a fost efectuat cu multa rigurozitate, pe baza ghidului OMS de realizare a obiectivului asupra politicilor naţionale ale medicamentului, si a fost circumscris ideii de armonizare cu cerinţele Uniunii Europene, in scopul pregătirii domeniului medicamentului pentru momentul aderării României la Uniunea Europeana.

Comitetul Naţional, care a analizat situatia pentru perioada studiata, a identificat problemele si prioritatile, a stabilit strategiile si a realizat planul de acţiune pentru transpunerea strategiilor, a concluzionat ca implementarea planului trebuie sa fie rezultatul unei colaborări strânse intre autoritatile statului, producătorii de medicamente, profesioniştii din cadrul serviciilor de sănătate, pacienţi si ONG-uri.

Din analiza pentru anul 2001 a indicatorilor de baza, de structura, de procedura si rezultate, care au condus la stabilirea obiectivelor Politicii naţionale a medicamentului si a planului de acţiune prioritar pentru implementarea acesteia, s-au putut desprinde concluzii cu referire asupra a doua categorii de principii / probleme:

- imbunatatirea unor aspecte privind aplicarea Politicii naţionale a medicamentului; - cronicizarea si acutizarea unor aspecte ale politicii medicamentului, datorate

nearmonizarii cerinţelor cu situaţia reala sau impunerii de termene si restricţii care nu si-au aflat corespondent in posibilitatea de desfasurare reala a principiilor politicii. Din acest punct de vedere, planul de acţiune propus in cadrul documentului menţionat va fi reactualizat cu masuri si termene in prezenta strategie.

Pornind de la ideea ca Politica naţionala a medicamentului este un instrument practic de angajare, care sa implice toţi posibilii parteneri din domeniu, ca aceasta politica vizează imbunatatirea procesului decizional cu privire la medicamente, descriind obiective comune si activitati corespunzatoare in termene de legi si regulamente, resurse umane, dezvoltare institutionala, finantare � sunt necesare urmatoarele directii de lucru:

- reactualizarea periodica a politicii nationale a medicamentului, tinand seama de pasii

indepliniti la diferite momente si de aparitia sau persistenta unor probleme; - descrierea aferenta a actiunilor necesare rezolvarii problemelor; - publicarea documentului reactualizat si distribuirea acestuia catre politicieni si alti

factori importanti, in vederea atingerii unui consens; - stabilirea unui comitet national de lucru in domeniul Politicii nationale a

medicamentului, care sa evalueze periodic directiile mentionate, intr-un cadru identificat, institutionalizat, reglementat si finantat.

In sensul celor mentionate, prezenta elaborare a strategiei privind Politica

nationala a medicamentului, reprezinta o reactualizare a celei elaborate la finele anului 2000. Pentru prezentarea acesteia, ne propunem urmatoarea metodologie:

29

I. Definirea scopului; II. Evaluarea situatiei prezente, cu identificarea indicatorilor si a dificultatilor; III. Stabilirea strategiei privind imbunatatirea activitatii in domeniul medicamentului prin definirea obiectivelor acesteia, a planului de actiune prioritar in vederea implementarii obiectivelor. I. Definirea scopului Politicii nationale a medicamentului in Romania

Principiul in baza caruia s-a stabilit scopul politicii nationale a medicamentului este cel prevazut de Constitutia Romaniei, la art.33, intitulat �Dreptul la ocrotirea sanatatii populatiei�.

Conform acestui pricipiu, statul este obligat sa garanteze, prin legi si reglementari specifice, dreptul populatiei la serviciile de sanatate, in cadrul carora serviciul terapeutic, avand ca obiectiv medicamentul, are un rol important.

Politica nationala a medicamentului (PNM) este o componenta esentiala a politicii nationale de sanatate. In esenta, PNM vizeaza asigurarea unei stari mai bune de sanatate pentru intreaga populatie, prin intermediul unui acces optim la medicamente controlate, cu siguranta, calitate si eficacitate dovedite. Produsele medicamentoase au un rol crucial in sistemul de sanatate, oferind o abordare practica multor probleme de sanatate, cu conditia sa fie accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar, disponibile si utilizate in mod rational.

Politica nationala a medicamentului are o importanta deosebita pentru Romania, care, in prezent, se confrunta cu mari dificultati financiare. Acest fapt are consecinte nefavorabile care se rasfrang negativ si asupra disponibilitatii si accesului la medicamente pentru o parte importanta a populatiei. Pentru industria farmaceutica nationala, care acopera 80% din nevoile de medicamente (ca volum) si care se gaseste intr-o situatie critica, formularea unei politici nationale este o necesitate imediata. Prioritatea acordata liberalizarii si privatizarii economice creeaza un context nou, in care se impune redefinirea alocarii resurselor si viabilitatii financiare a sectorului farmaceutic. Politica nationala a medicamentului este de asemenea un instrument de combatere a coruptiei si a conflictelor de interese.

In vederea armonizarii legislatiei cu cea a UE, Romania ar trebui sa-si defineasca in prezent un program adecvat, in concordanta cu cerintele UE, pentru transpunerea in propria legislatie, avand la baza urmatoarele principii cheie: echitate, accesibilitate, transparenta, parteneriat, competitie corecta, calitatea ingrijirii si continutul costului.

Este de evidentiat ca Politica nationala a medicamentului, astfel definita, se extinde doar asupra produselor medicamentoase cu indicatie terapeutica, autorizate de Agentia Nationala a Medicamentului, fara a cuprinde si alte produse incidente in actul de asistenta sanitara. II. Evaluarea situatiei prezente s-a efectuat tinand seama de indicatorii identificati cu ocazia studiului efectuat in cadrul Programului PHARE dupa cum urmeaza: - indicatori de baza: date populationale, date economice, date privind starea de sanatate,

date privind sistemul sanitar, bugetul public alocat sanatatii, cheltuielile totale cu medicamente, date privind sectorul farmaceutic;

- indicatori de structura si proces: legislatie si reglementari, selectarea si inregistrarea medicamentelor esentiale, alocarea medicamentelor in bugetul acordat sanatatii / politica de finantare a sectorului public, procedurile de achizitionare in cadrul sectorului public, distributia si logistica in sectorul public, politica de preturi, informarea si educatia continua in domeniul consumului de medicamente;

30

Date privind sectorul farmaceutic: - procent din PIB alocat sanatatii = 4,1% / 2000; - procent alocat din bugetul sanatatii pentru medicamente = 26%; - bugetul de sanatate in valoare absoluta = 31.710.969.667 mii lei, din care totalul

cheltuielilor cu medicamente in valoare absoluta = 8374,2 mld./ 2000; - resurse umane: - numar farmacisti ~ 8.000 - numar asistenti de farmacie ~ 18.000 - numar unitati producatoare de medicamente: 84/2001, dintre care 9 unitati au obtinut

certificare partiala GMP, 2 dintre ele pentru toate fluxurile; - numar depozite medicamente: 690/2001, din care 676 in mediul urban si 14 in mediul

rural; - numar farmacii in sectorul public (spitale): 400/2001 - numar farmacii din sectorul privat : 3951/2001, din care 2973 in mediul urban si 978

mediul rural; - numar de unitati farmaceutice (fostele oficii farmaceutice) aflate in proprietatea statului si

in curs de privatizare = 4 (S.C.F. �Galenus� S.A. Satu Mare, S.C.F. �Sanifarm� S.A. Oradea, S.C.F. �Centrofarm� S.A. Bucuresti, S.C.F. �Pharma� S.A. Bucuresti);

- numar de depozite farmaceutice aflate sub autoritatea Ministerului Sanatatii si Familiei = 1 (Compania Nationala �Unifarm� S.A.); La nivelul Companiei Nationale �Unifarm� S.A. s-au constituit, prin reglementari legale (Legea nr. 100/1998, ordinele ministrului sanatatii nr. 875/1999 si 612/2001, Legea nr. 73/1995 privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare): rezerva pentru situatii speciale si rezerva de mobilizare a MSF. In perioada 1990 � 2000, C. N. �Unifarm� nu a beneficiat, pentru activitatea sa de baza, diferita de constituirea rezervelor, de nici o subventie de la stat, lucrand pe principiul autofinantarii, ca orice societate comerciala; - numar drogherii: 799/2001, din care 430 in mediul urban si 319 in mediul rural. Regimul

juridic al tuturor drogheriilor este cel privat; - numar medicamente inregistrate pana in 2001: 796 DCI sub forma de 6371 denumiri comerciale, din care 895 OTC. Din totalul produselor comerciale, 1318 (20,7%) sunt produse romanesti. - numar medicamente pe listele cu medicamente prescrise si eliberate cu contributie

personala a asiguratului si cu medicamentele fara contributie, utilizate in tratamentul bolilor cronice, care beneficiaza de gratuitate: 259 DCI, respectiv 94 DCI (in anul 2000);

- numar inspectori in cadrul Directiei Generale Farmaceutice = 7 - numar inspectori in Agentia Nationala a Medicamentului: - sediu = 9 - unitati teritoriale = 13 - facultati de farmacie: Bucuresti, Iasi, Cluj, Tg. Mures, Craiova, Timisoara, Constanta,

Oradea. - industria autohtona de medicamente acopera 40% din consumul intern, sub aspect

valoric, si 80% din consumul intern, sub aspect fizic; - cheltuielile anuale pentru medicamente pe cap de locuitor situeaza Romania mult in urma

tarilor dezvoltate, fiind de aproximativ 17 USD/ cap de locuitor; - sub aspect valoric, consumul intern de medicamente, exprimat in milioane USD, a avut

urmatoarea evolutie: 1995 1996 1997 1998 1999 312,9 317 305,2 486 506

31

- In tarile Europei Centrale si de Est, situatia cheltuielilor anuale pe cap de locuitor, in anul 1997, era urmatoarea:

Nr. crt. TARA USD/ cap de locuitor 1 Slovenia 175 2 Cehia 80 3 Ungaria 77 4 Slovacia 51 5 Polonia 47 6 Romania 16 7 Rusia 13

In anul 2000, in Romania, acest indicator a fost de 17-18 USD/cap de locuitor. In ceea ce priveste consumul de medicamente, din punct de vedere valoric, gradul de acoperire al pietei interne se prezinta astfel:

Gradul de acoperire al pietei interne (% / an)Modul de asigurare al

consumului intern de medicamente 1995 1996 1997 1998 1998

Productia interna 61,1 56,6 51,0 55,0 39,0 Import 38,9 43,4 49,0 45,0 61,0

Date privind evolutia preturilor

In prezent, actele normative care stabilesc formarea si avizarea preturilor medicamentelor de uz uman sunt:

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman;

- Ordonanta de urgenta nr.36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei;

- Hotararea Guvernului nr.669/19 iulie 2001 privind criteriile si modalitatile de ajustare a preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei ;

- Ordinul ministrului sanatatii nr.917/1999 pentru aprobarea Normelor de stabilire a metodologiei de calcul a preturilor cu ridicata si amanuntul la produse medicamentoase.

- Ordinul ministrului sanatatii nr. 879/2000 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii nr.917/1999 privind stabilirea cotei de adaos comercial al farmaciei pentru medicamente prescrise in ambulatoriu in boli cronice.

In baza actelor normative in vigoare, agentii economici intocmesc documentatiile de ajustare

in conformitate cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.36/2001 si Hotararea Guvernului

nr.669/2001. Pentru produsele medicamentoase din import, avizarea preturilor se face in

conformitate cu Ordinul ministrului sanatatii nr. 917/1999.

32

Rezulta o metodologie de calcul diferentiata pentru produsele medicamentoase din productia

interna si cele din import, ajustarea acestora facandu-se dupa o formula unitara, si anume:

P1 = P0 (1 + YCV X K)

In care:

P1 = limita maxima a pretului cu ridicata;

P0 = nivelul pretului cu ridicata la precedenta ajustare; YCV = parametrul de ajustare, determinat conform prevederilor art.3 alin.(3) si (4)

din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.36/2001, dupa urmatoarea formula:

Y = Vn1 � Vn0 / Vn0

unde: Vn1 = valoarea parametrului la data ajustarii; Vn0 = valoarea parametrului la data ajustarii precedente; K = coeficientul de corectie a parametrului de ajustare, care reflecta avantajul

consumatorilor. La preturile cu ridicata astfel formate se aplica adaosul comercial, cuprins intre 7% si 33%. Adaosul comercial se stabileste diferentiat:

- pentru medicamentele din productia interna conditia de livrare este �franco gara de destinatie�;

- pentru medicamentele din import, conditia de livrare este �franco depozitul importatorului, inclusiv ambalajul de conservare si transport�.

Ajustarea preturilor cu ridicata si amanuntul se face la o devalorizare mai mare de 5%. Din analiza indicatorilor, si indeosebi ai celor referitori la activitatea farmaceutica, s-au desprins urmatoarele dificultati cu care se confrunta sectorul farmaceutic: 1. In domeniul activitatii de supraveghere a unitatilor farmaceutice se remarca: - lipsa unei legi a functionarii farmaciei si drogheriei; - lipsa unui statut al inspectorului implicat in activitatea de supraveghere care sa

evidentieze caracterul special al acestei functii si sa stabileasca un sistem institutionalizat de recrutare, instruire continua si salarizare corespunzatoare a acestuia;

- numar foarte mic de inspectori, aceasta regasindu-se numai la nivel central, nu si in teritoriu;

- activitatea serviciului pentru stupefiante si psihotrope este realizata de o singura persoana in conditiile in care problemele ridicate de toxicomanie si de trafic ilicit de droguri sunt in crestere.

2. In domeniul productiei locale se evidentiaza: - lipsa unei sustineri financiare din partea statului; - recuperarea cu intarziere a banilor de la beneficiari; - durata relativ mare (uneori peste 2 ani) a autorizarii de punere pe piata a

medicamentelor; - termen prea scurt pentru implementarea integrala a Regulilor de Buna Practica de

Fabricatie, ceea ce face ca pana la finele anului 2001, cei care au realizat un procent de

33

implementare a regulilor cuprins intre 50% � 80%, sa nu poata realiza deplina implementare, iar investitiile umane si materiale sa nu-si atinga finalitatea;

- in formula de calcul a pretului medicamentelor romanesti nu sunt prevazute cheltuieli de cercetare-dezvoltare pentru implementarea Regulilor de Buna Practica de Fabricatie, protectia mediului si pentru promovare;

- costuri ridicate pentru efectuarea studiilor de bioechivalenta pentru produsele generice, centrele in care se desfasoara sunt putine la numar, fapt care intarzie finalizarea lor si punerea pe piata a produselor (capacitatea medie de studiu este de aproximativ 30 studii / an);

- lipsa prevederilor legale privind substitutia generica; - achizitia de noi medicamente prin licitatie la nivelul spitalelor este ingreunata de

taxele de participare foarte mari (prohibitive) pentru producatorii şi distribuitorii autohtoni. Intrucat taxa de participare nu reprezinta o garantie de buna executie, mai ales in conditiile in care plata se face in limita fondurilor alocate (plata incerta ca timp si valoare), este necesara reglementarea acestui aspect.

3. In domeniul autorizarii de punere pe piata: - numar insuficient de evaluatori la nivelul Departamentului de evaluare-autorizare din

cadrul Agentiei Nationale a Medicamentului determinat de salarizarea descurajanta; - insuficienta cunoastere a activitatii de autorizare de punere pe piata de catre

reprezentantii producatorilor romani si straini; - modificarea periodica a reglementarilor in procesul de armonizare a legislatiei cu cea a

UE. 4. In domeniul disponibilitatii si accesibilitatii medicamentului: - lipsa unui sistem informational national privind consumul si miscarea medicamentelor

conduce la imposibila apreciare a nivelului consumurilor, a tendintelor morbiditatii si nevoilor terapeutice;

- lipsa unei liste a medicamentelor esentiale dupa model OMS care sa stea la baza elaborarii listelor medicamentelor din sistemul asigurarilor de sanatate;

- inexistenta criteriilor geografice si demografice la infiintarea farmaciilor publice duce la aglomerarea farmaciilor in mediul urban in defavoarea mediului rural;

- lipsa serviciilor farmaceutice in mediul rural si zonele defavorizate influenteaza negativ accesibilitatea si disponibilitatea medicamentelor;

- necorelarea resurselor financiare alocate din bugetul asigurarilor de sanatate cu necesarul real de medicamente al populatiei;

- supradimensionarea listei de medicamente compensate ceea ce duce la costuri ridicate si sincope in rambursarea catre beneficiar a costurilor de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate;

- lipsa unei reglementari nationale privind asigurarea medicamentelor orfane, in conformitate cu cerintele Parlamentului European si ale CE (Regulamentul nr. 141/2000).

5. In ceea ce priveste prescrierea rationala a medicamentelor se remarca lipsa unor

programe coerente de formare continua a profesionistilor care prescriu si elibereaza medicamentele, lipsa unor actiuni coerente de promovare a utilizarii rationale a medicamentulu prin ghiduri de prescriere si ghiduri terapeutice.

6. Sistemul actual de calcul si avizare a preturilor produselor medicamentoase genereaza o serie de dificultati:

34

- necorelarile legislative privind organismele abilitate sa reglementeze preturile medicamentelor:

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.36/2001, cat si Hotararea Guvernului nr.669/2001 nu tin cont de competentele prevazute in art.109 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.152/1999, cu completarile si modificarile ulterioare, in sensul implementarii conditiilor GMP pentru producatorii romani;

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.36/2001 cat si Hotararea Guvernului nr.669/2001 nu tin cont de Hotararea Uniunii Europene 89/105/EEC, ce reglementeaza transparenta masurilor privind pretul produselor medicamentoase de uz uman si inscrierea lor in scopul sistemului national de asigurari de sanatate;

- asimilarea operatiei de stabilire a preturilor produselor medicamentoase din import nou autorizate cu operatia de ajustare a preturilor produselor aflate pe stoc;

- limitarea posibilitatilor de ajustare a preturilor doar la importurile efectuate in dolari S.U.A., dupa cum prevede Ordonanta Guvernului nr.36/2001, in conditiile in care se trece la conversia celorlalte valute in EUR;

- mecanism de avizare a preturilor redundant si costisitor; - dimensionarea necorespunzatoare a cotelor de adaos comercial; - dimensionarea si ajustarea insuficienta a marjei de risc valutar; - modul defectuos de constructie a grilei valorice pentru preturi si nivelul subevaluat

al preturilor propuse; - modul de plata discriminatoriu aplicat pentru plata T.V.A., la medicamentele din

import fata de medicamentele din productia interna, la medicamente din import plata facandu-se in momentul importului conform Declaratiei vamale de import, iar pentru produsele din tara dupa 45 de zile.

III. Stabilirea strategiei privind imbunatatirea activitatii in domeniul medicamentului

III. 1. Definirea obiectivelor

III. 2. Planul de actiune prioritar pentru implementarea Politicii Nationale a Medicamentului

Politica Nationala a Medicamentului abordeaza problemele majore ale urmatoarelor domenii:

III. 1.1. Imbunatatirea si consolidarea legislatiei sectorului farmaceutic, armonizarea cu cerintele Uniunii Europene:

- inspectia farmaceutica, statutul inspectorului; - regulile de buna practica, inclusiv reglementari privind donatiile de medicamente; - sustinerea industriei locale; - autorizarea de punere pe piata a produselor medicamentoase; - reglementarea circulatiei medicamentelor orfane.

III.1.2. Cresterea disponibilitatii si accesibilitatii medicamentelor: - asigurarea bazei de date cu privire la informatiile statistice referitoare la consumul

de medicamente; - elaborarea listei medicamentelor compensate; - elaborarea listei medicamentelor esentiale; - asigurarea cu medicamente in zonele defavorizate;

35

III.1.3. Incurajarea consumului rational de medicamente

- formarea continua a farmacistilor, medicilor, informarea publicului �

automedicatia; - elaborarea ghidurilor terapeutice; - imbunatatirea modului de prescriere a medicamentelor; - relatia medic � farmacist � pacient.

III.1.4. Definirea, imbunatatirea si consolidarea reglementarilor privind politica de preturi:

- politica de preturi; - finantarea medicamentului (acoperirea cheltuielilor determinate de utilizarea

medicamentului în sistemul de sănătate); - compensarea in cadrul sistemului national de asigurari de sanatate.

III.1.1. Imbunatatirea si consolidarea legislatiei sectorului farmaceutic, armonizarea cu cerintele UE

III.1.1.1. Inspectia farmaceutica si statutul inspectorului Scopul activitatii de inspectie farmaceutica este supravegherea calitatii, sigurantei si

eficacitatii produselor medicamentoase pe parcursul urmat de acestea de la cercetare � fabricatie si pana la utilizatorul final, a respectarii Regulilor de buna practica in activitatile din domeniul medicamentului si crearea unui corp de specialisti raspunzatori, sub prestare de juramant, de supravegherea produselor medicamentoase, prelevarea de probe pentru analize s.a.

Institutiile implicate in activitatea de inspectie sunt: Ministerul Sanatatii si Familiei

� Directia Generala Farmaceutica � Serviciul de inspectie farmaceutica si Agentia Nationala a Medicamentului � Departamentul de inspectie farmaceutica.

Colegiul farmacistilor este in mod obligatoriu implicat, cu rol consultativ, in

activitatea de inspectie farmaceutica.

Regulile de buna practica sunt elaborate cu scopul de a stabili principiile si liniile directoare obligatorii care reglementeaza domeniul de aplicare.

III.1.1.2. Sustinerea industriei locale

Asigurarea populatiei Romaniei cu medicamente cu calitatea, siguranta si eficacitatea dovedite, in cantitatile necesare si la preturi accesibile nu poate fi realizata fara o industrie locala puternica.

Strategia de sustinere a industriei locale trebuie sa includa:

- sustinerea din partea statului a industriei farmaceutice si a industriei chimice

producatoare de materii prime utilizate in industria farmaceutica, in scopul asigurarii conditiilor pentru implementarea Regulilor de Buna Practica de

36

Fabricatie si a celor pentru materiile prime, se poate realiza prin crearea unor facilitati adecvate ; - elaborarea de catre Ministerul Sanatatii si Familiei a reglementarilor referitoare la:

a) metodologia de formare a pretului medicamentului care sa nu discrimineze produsele romanesti in raport cu cele de import;

b) substitutia generica: - identificarea cailor si masurilor care sa conduca la cresterea calitatii produselor

medicamentoase romanesti si a calitatii pregatirii profesionale continue a personalului implicat;

- intensificarea actiunilor de promovare a medicamentelor romanesti; - realizarea unui parteneriat intre Ministerul Sanatatii si Familiei, Industria

Farmaceutica si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

III.1.1.3. Autorizarea de punere pe piata

Asigurarea populatiei cu produsele medicamentoase cu calitatea, siguranta si eficacitatea dovedite reprezinta un obiectiv primordial al politicii nationale a medicamentului si nu se poate realiza decat in baza unei proceduri de autorizare la nivelul standardelor internationale.

Autorizarea de punere pe piata a produselor medicamentoase este atributia Agentiei

Nationale a Medicamentului.

III.1.2. Cresterea disponibilitatii si accesibilitatii medicamentelor

In scopul cresterii disponibilitatii calitative (forme farmaceutice) si cantitative a medicamentelor este necesara elaborarea listei nationale a medicamentelor esentiale care, in conformitate cu conceptul OMS, va include acele medicamente menite sa satisfaca nevoile majoritatii populatiei, medicamente aferente celei mai des intalnite patologii in randul populatiei respective.

Lista medicamentelor esentiale va avea la baza date statistice oficiale, la zi, privind

consumul de medicamente in stransa corelatie cu morbiditatea. Aceasta lista se revizuieste si adapteaza periodic in raport cu datele statistice

mentionate si cu progresele specifice in domeniul medicamentului.

Lista revizuita a medicamentelor esentiale se va baza pe ghidurile terapeutice pentru asistenta primara si spitaliceasca de Comitetul de experti pentru elaborarea acestor ghiduri, comitet independent profesional, politic si financiar.

Uniformizarea repartitiei teritoriale pe criterii geografice si demografice a unitatilor

de distributie (farmacii si depozite) in scopul evitarii concentrarii acestor zone urbane, in detrimentul zonelor rurale defavorizate sau izolate, se impune a fi stabilita prin elaborarea reglementarilor specifice.

De asemenea, se va elabora o lista minima obligatorie de medicamente corelate cu

necesitatile de tratament aferente patologiei zonei respective.

Gradul de accesibilitate a medicamentelor este influentat de pretul medicamentelor si cuantumul de resurse financiare alocate din bugetul asigurarilor de sanatate cheltuielilor

37

pentru medicamente. Acest cuantum ar trebui strict corelat cu necesarul real de medicamente al populatiei.

III.1.3. Incurajarea consumului rational de medicamente

Utilizarea rationala a medicamentului trebuie sa fie dezideratul oricarui sistem de

sanatate si trebuie sa se bazeze pe: - prescrierea rationala a medicamentelor, care sa ia in consideratie conditiile clinice,

riscurile si beneficiile, eficacitatea, dozarea, durata si costurile aferente tratamentului medicamentos respectiv;

- disponibilitatea, la momentul oportun, a medicamentelor cu calitate dovedita; - eliberarea corecta a medicamentelor.

Incurajarea utilizarii rationale a medicamentelor trebuie sa revina Universitatilor de

Medicina si Farmacie, Colegiilor Medicilor si Farmacistilor, Agentiei Nationale a Medicamentului, Asociatiilor Producatorilor de Medicamente, Casei Nationale de Asigurari de Sanatate.

La ora actuala, in Romania exista urmatoarele prioritati in domeniul utilizarii rationale a medicamentului:

- elaborarea si publicarea anuala a unui Index oficial al medicamentelor (Nomenclator);

- crearea de programe de formare continua pentru medici si farmacisti care sa vizeze utilizarea rationala a medicamentelor; - Promovarea automedicatiei corespunzatoare si prevenirea automedicatiei necorespunzatoare prin:

- publicarea listelor de medicamente clasificate dupa modul de eliberare (prescriere, OTC-uri);

- dezvoltarea si modernizarea unui �Cod de Etica pentru practicienii farmacisti�;

- eficientizarea inspectiei de farmacie ; - educarea populatiei in privinta utilizarii rationale a medicamentelor si

automedicatiei ; - Promovarea utilizarii rationale a medicamentului prin ghiduri de prescriere si ghiduri

terapeutice, cai de informare independenta privind medicamentele si buletine informative. Acestea trebuie sa fie accesibile tuturor profesionistilor implicati.

III.1.4. Definirea, imbunatatirea si consolidarea reglementarilor privind politica de preturi a medicamentelor

38

Un element esential al politicii de sanatate a unei tari il reprezinta finantarea cheltuielilor de sanatate, din care, o pondere importanta revine medicamentelor. Nivelul de dezvoltare al economiei influenteaza si chiar determina alegerea sistemului de finantare a cheltuielilor in domeniul sanatatii.

In cadrul general de promovare a politicii nationale a medicamentului, politica de

preturi trebuie sa fie reglementata astfel incat sa asigure dezvoltarea unei competitii corecte.

Stabilirea unei politici de preturi realiste reprezinta expresia finala a competitiei, exprimand modul in care medicamentul este disponibil, gradul de accesibilitate si suportul pentru dezvoltarea industriei locale. Pretul reprezinta in final una dintre parghiile prin care Ministerul Sanatatii si Familiei reglementeaza politica sa de sanatate.

In privinta politicii de preturi si de rambursare, Romania se gaseste intr-un proces de

schimbari majore si rapide.

In scopul remedierii deficentelor existente in sistemul de rambursare, sunt propuse urmatoarele masuri:

- alocarea unui procent din fondurile Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si Ministerul Sanatatii si Familiei corelat cu necesarul real de medicamente al populatiei;

- dimensionarea listelor medicamentelor eliberate cu si fara contributia asiguratilor pe baza criteriilor transparente si profesionale, terapeutice si economice in limita fondurilor colectate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si in functie de prioritatile de sanatate stabilite;

- stabilirea procentelor de compensare in functie de aceleasi criterii; - monitorizarea in prima etapa a consumului calitativ si cantitativ de medicamente si

ulterior, in a doua etapa, stabilirea unei cote destinate medicamentelor utilizate in spitale din bugetul global al acestora;

- monitorizarea preturilor si a consumului de medicamente la nivel national in scopul fundamentarii deciziilor ulterioare privind politica de preturi si cuantumul de compensare;

- eliminarea paralelismului finantarii medicamentelor cuprinse atat in programele

nationale de sanatate, cat si in lista vizand bolile cronice; - amendarea Proiectului de lege pentru adoptarea Ordonantei de urgenta a

Guvernului nr.152/1999, avand in vedere caracterul duplicitar al celor doua acte normative, respectiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.36/2001 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.152/1999 ;

- liberalizarea preturilor pentru produsele OTC; - necesitatea existentei unui singur organism de stabilire a preturilor unitar pentru

toate produsele medicamentoase, creandu-se in acest fel premisele pentru formarea Comisiei Economice de Preturi, cu implicarea tuturor autoritatilor ce participa la formarea si avizarea preturilor, finantarea si rambursarea acestora, controlul lor, precum si protectia sociala acordata;

- formarea Comitetului economic de lucru, ce va furniza datele Comisiei

Economice, in vederea stabilirii si avizarii preturilor;

39

- transparenta sistemului legislativ si a sistemului de preturi prin publicarea periodica a cataloagelor de preturi, cointeresarea farmacistului in vanzarile medicamentelor cu preturi mici, stimularea acestuia prin cota de adaos comercial, care poate fi aproximativ egala pe fiecare transa valorica;

- crearea unui sistem unitar de control al preturilor, atat pentru medicamentele din

productia interna, cat si pentru cele de import, in asa fel incat acesta sa nu poata restrictiona libera circulatie a marfurilor (produselor medicamentoase), desideratul fiind realizabil cu sprijinul Comisiei de transparenta;

- in vederea armonizarii legislatiei, se impune aplicarea prevederilor directivei UE 89/105 privind transparenta masurilor care reglementeaza preturile si politica de compensare a produselor medicamentoase (in sistemul national de asigurari de sanatate) prin infiintarea Comisiei de transparenta prin ordin al ministrului sanatatii si familiei.

III.2. Planul de actiune prioritar pentru implementarea Politicii Nationale a Medicamentului

Planul de actiune prioritar pentru implementarea Politicii Nationale a Medicamentului

este prezentat sub forma de tabel, care cuprinde definirea obiectivului strategiei, sarcina consecutiva, responsablitatea, durata de rezolvare, rezultatele asteptate, cuantificarea rezultatelor si indicatori de urmarit, natura costurilor suplimentare necesare rezervarii sarcinilor, resursele financiare posibile, constrangerile derivate.

Acest plan de actiune este prezentat sub forma de anexa (Anexa 1). Glosar de termeni

- OTC (Over the Counter): produse medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală;

- GMP (Good Manufacturing Practices): Reguli de Bună Practică de Fabricaţie (RBPF)

40

STRATEGIA NATIONALA IN DOMENIUL MATERIALELOR SANITARE

� SINTEZA �

Din studiul statisticilor in domeniu, elaborate de institutiile specializate la nivel national, se observa ca pentru materialele sanitare codate comercial CAEN 3310, la nivelul anului 2000, gradul de acoperire al consumului intern este de 13.5%. Tendintele pe termen mediu si lung sunt de 29.5% la finele anului 2005 si, respectiv, 35.9 %la nivelul anului 2010.Cifrele de mai sus reprezinta gradul de acoperire a consumului intern din resurse de productie ale economiei romanesti. Aceasta perspectiva ne face sa ne focalizam strategiile pe termen mediu si lung pe achizitie de pe terte piete . Necesitatea acoperirii cerintelor trebuie bazata pe pozitia de piata a ofertantilor, indicator ce ne da informatii multiple, validate de mecanismele economice. Distingem astfel ca operatori de piata: - Furnizorii; - Casele Judetene de Asigurari de Sanatate; - Casa Nationala de Asigurari de Sanatate; - Unitatile sanitare beneficiare. Strategia de achizitie cuprinde urmatorii pasi: 1. Listarea firmelor care au operat pe codul CAEN 3310 la nivelul anului precedent

(baza de date la Ministerul Industriei si Comertului). 2. Ordonarea ascendenta functie de cantitatile livrate /produs - ne da imaginea asupra

cotei de piata a furnizorului/produs. 3. Casa Judeteana de Asigurari isi construieste necesarul si incheie cu Casa Nationala

contract pentru furnizarea de materiale sanitare. 4. Casa Nationala organizeaza achizita pe baza necesarului din teritoriu (contingent).

Firmele care opereaza pe codul CAEN 3310 interesate, liciteaza cota de piata pentru anul in curs functie de pret specificatie tehnica etc.

5. Firmele castigatoare contracteaza structura de produse cu unitatile sanitare care au contract cu casa prin casele judetene de asigurari carora le revine obligatia de monitorizare a derularii livrarilor contingentate si termenii contractuali.

6. Firmele castigatoare vor beneficia de decontare directa cu casele de asigurari judetene.

7. Livrarile se fac de catre furnizor in conditia � franco beneficiar� pe baza comenzilor - in limita contingentului, vizate de Casa Judeteana de Asigurari.

8. Pentru cererile ce depasesc nivele contractate , unitatile sanitare vor organiza achizitia in conformitate cu prevederile legii, relatia contractuala si de decontare fiind furnizor � unitate sanitara.

9. Licitatiile se fac anual. Dimensionarea cantitativa si sortimentala se realizeaza pe baza necesarului contractat de fiecare Casa Judeteana cu Casa Nationala.

Avantajele acestei strategii se regasesc in primul rand in modul de fundamentare a ofertei pornind de la date reale de piata libera, canalizate spre un interes polarizat ca structura si pret prin metode ce stimuleaza - ce-i drept indirect - indigenizarea necesarului national. Primul efect este reducerea de pret, dar efectele ulterioare sunt cu mult mai importante si se concretizeaza in stimularea productiei interne.

41

STRATEGIA NATIONALA IN DOMENIUL MATERIALELOR SANITARE

(1) Scurtă prezentare a sectorului. Locul şi rolul în cadrul industriei şi al economiei

MATERIALELE SANITARE sunt cuprinse in sectorul industrial APARATE ŞI

INSTRUMENTE MEDICALE care în codificarea Activităţilor Economiei Naţionale - CAEN - cuprinde clasa CAEN 3310: Producţia de APARATE ŞI INSTRUMENTE MEDICALE, respectiv Fabricarea de echipamente medicale şi chirurgicale şi dispozitive ortopedice. Sectorul industrial CAEN 3310 este reprezentat de produse, tehnologii şi servicii medicale realizate în cca. 105 agenţi economici din care peste 20 sunt producatori de materiale sanitare.

Ponderea sectorului industrial CAEN 3310 în PIB-ul industriei CAEN 33 a cunoscut o

scădere majoră, de la 0,223 la 0,0622, în perioada 1991�1994, o dată cu scăderea drastică a întregii industrii şi economii româneşti, iar în perioada 1995�1996 a cunoscut o creştere lentă (nesemnificativă), după care în perioada 1997�2000 a avut o pondere tot mai minoră, dar cvasiconstantă, situaţie motivată şi de pătrunderea agresivă şi necontrolată a produselor medicale străine pe piaţa românească.

Producţia industrială a sectorului industrial în perioada 1990�2000 a cunoscut o

scădere majoră, de la cca 139,35 mil. $ la nivelul anului 1990, la cca 17,26 mil. $ la nivelul anului 1993, după care a avut o creştere lentă, până în 1996, ajungând la cca 33,26 mil. $, după care a urmat o scădere uşoară, ajungând la cca 22,98 mil. $ în anul 2000.

Personalul angajat în sectorul industrial CAEN 3310 a cunoscut, în perioada 1990�

2000, o scădere majoră, de la 4325 persoane la 1296 persoane în anul 2000, această situaţie datorându-se scăderii producţiei industriale, restructurării societăţilor comerciale aferente şi emigrării masive a specialiştilor (ingineri, cercetători).

Plecându-se de la momentul actual al INDUSTRIEI, de ajustare sectorială, fie prin

restrângeri de activităţi, fie prin modernizare şi/sau dezvoltare, industria APARATE ŞI INSTRUMENTE MEDICALE - CAEN 3310 se caracterizează ca fiind necesară într-o verigă structurală şi funcţională pentru asigurarea sănătăţii populaţiei în ansamblul său, evidenţiindu-se, mai puţin prin ponderea valorică şi mult mai mult prin gradul său de compatibilitate şi de monitorizare a sănătăţii populaţiei.

Sectorul industrial CAEN 3310, este o componentă importantă a industriei

MECANICĂ FINĂ [Aparate şi Instrumente Medicale, de Precizie, Optice şi Ceasornicărie � CAEN 33], caracterizat printr-o pondere mai redusă în valoarea producţiei industriale dar printr-o ofertă tehnică valoroasă, sub aspect calitativ, cu o poziţionare competitivă, dependentă de capacitatea de ajustare la cerinţele pieţei şi condiţionată de relansarea mai multor sectoare industriale (energia electrică, mecanică fină, electrotehnică, electronică, informatică, combustibil nuclear etc.).

Industria MATERIALELOR SANITARE este, în esenţă, o industrie utilă şi indispensabilă asigurării sănătăţii populaţiei prin realizarea unor produse medicale necesare sectorului sanitar prin conectarea la marile tendinţe tehnologice şi tehnice ale industriei similare europene şi mondiale.

(1) Evoluţia restructurării sectorului. Principalii factori care au influenţat evoluţia

acestuia A) Evoluţia restructurării sectorului:

42

(a) Evoluţia capacităţilor de producţie din sectorul industrial CAEN 3310 este exprimată prin gradul de acoperire (încărcare), acesta fiind mult inferior gradului de încărcare al anului 1989 (100%), ajungând la cca 23,8% la nivelul anului 1994, când a început să aibă o creştere lentă, continuă, până la 43,3% la nivelul anului 2000.

Această situaţie a fost în concordanţă cu scăderea drastică a economiei în general şi a

producţiei industriale în special, pe de o parte ca urmare a schimbării sistemului economic, a pătrunderii masive a produselor medicale străine, a desprinderii de capacităţi reprofilate în alte societăţi, a înfiinţării de noi societăţi (IMM-uri) etc., pe de altă parte, ca urmare a lipsei de comenzi, duratei mare de asimilare a produselor, uzurii tehnologice de fabricaţie, greutăţii în aprovizionare cu materii prime şi materiale, blocajului financiar, lipsei investiţiilor etc.

(b) Evoluţia nivelului tehnic al produselor şi tehnologiilor, în comparaţie cu nivelul mondial de referinţă (100%), cunoaşte, pentru produse praguri joase, ca extindere nomenclator (62,5%), gamă sortimentală (65%), performanţă hard (70%), precizie (70%), dependabilitate (70%), ergonomie (65%), apreciere globală performanţe (72,5%), nivel de preţ (67,5%) şi raport performanţă / preţ (1,31�0,272), iar pentru tehnologii, nivele scăzute, precum uzura fizică şi morală (60�80%), grad de automatizare redus, echipamente tehnologice universale şi cu grad scăzut de automatizare etc.

Cu toate acestea, nivelul tehnic al produselor a fost îmbunătăţit pe linia

caracteristicilor constructiv-funcţionale şi a performanţelor tehnice, datorită abordării unei concepţii noi în proiectare, prin asimilarea proiectării asistate pe calculator şi prin introducerea de elemente, componente şi subansambluri din import, dar şi pe linia calităţii de materii prime, materiale şi semifabricate.

(c) Nivelul preţurilor produselor sectorului industrial CAEN 3310, raportat la nivelul preţurilor practicate pe plan european / internaţional este într-o dispersie de cca (55�80%), iar dinamica preţurilor indigene este definită printr-un indicator de creştere foarte mare .

(d) Caracterizarea restructurării se sintetizează astfel: (d1) gradul de privatizare al sectorului este de cca 93,5% la nivelul anului 2000; (d2) ponderea firmelor mici şi mijlocii din totalul de 105 agenţi economici a ajuns

la 93,4% societăţi comerciale micro şi mici şi la 4,7% societăţi comerciale mijlocii; ponderea societăţilor comerciale mari este de 1,9%;

(d3) gradul de desprindere sau divizare de capacităţi de producţie este din ce în ce mai mare;

(d4) gradul de vânzare a unor active neproductive este mare şi tinde spre valorificarea lor;

(d5) gradul de vânzare a unor dotări tehnologice neperformante sau trecerea lor în conservare este mare şi tinde spre finalizarea acestora;

(d6) modificarea / schimbarea structurii de fabricaţie în funcţie de cerinţele pieţei este într-un proces continuu în fiecare societate comercială;

(d7) forţa de muncă, în sectorul industrial, a ajuns la o menţinere constantă începând cu anul 1999.

B) Principalii factori care au influenţat evoluţia sectorului industrial

(b1) schimbarea sistemului economic şi durata lungă a perioadei de tranziţie către economia de piaţă;

(b2) programe de guvernare elaborate într-un mediu de alternanţă politică, ce au prevăzut diferenţiat strategiile, politicile şi căile de derulare, ale redresării,

43

relansării economice şi ale integrării în U.E.; (b3) distorsiunile proceselor economice; (b4) nivelul neperformant şi modelul vechi al managementului, aplicat societăţilor

comerciale din profil; (b5) politica de supravieţuire a societăţilor comerciale, cu generarea procesului de

migrare a specialiştilor în străinătate; (b6) lipsa unor investiţii proprii sau atrase (ce au determinat menţinerea în stare

precară a tehnologiilor şi a dotărilor capacităţilor industriale şi afectarea capabilităţii tehnologice a acestora);

(b7) decapitalizarea şi blocajul financiar, la nivel de societate şi la nivel instituţional (ce au determinat involuţii privind ciclul de fabricaţie al produsului, cât şi capacităţile tehnologice şi de producţie ale societăţilor comerciale cu răsfrângere imediată asupra stării societăţii);

(b8) practicarea de creditări restrictive şi selective privind însăşi creditarea şi nivelul dobânzilor bancare, ce au determinat polarizarea "potenţialilor" oameni de afaceri şi "falimentarea" firmelor mici şi în special a IMM-urilor;

(b9) deficienţe ale legislaţiei interne, suprapuse cu întârzierea adoptării reglementărilor comunitare europene privind circulaţia produselor;

(b10) lipsa unei dotări tehnice şi tehnologice a societăţilor comerciale la nivelul corespunzător cerinţelor tehnico-tehnologice ale produselor pe piaţa internă şi externă, şi în conformitate cu standardele / normele UE.

(2) Evoluţia principalilor indicatori pe perioada 1989�2000 (a) Evoluţia producţiei industriale a sectorului CAEN 3310 cunoaşte o scădere majoră,

de la 139,35 milioane $ (3.121,5 miliarde lei) la nivelul anului 1990, la cca. 22,98 mil. $ (498.570 miliarde lei) la nivelul anului 2000 şi reprezentând un procent de 16,5%.

(b) Evoluţia exportului privind sectorul CAEN 3310 cunoaşte aproape o stagnare până în 1992, după care urmează o creştere continuă, pe toată perioada 1993�1998, ajungând în anul 1998 la o creştere de cca 192,9% faţă de 1996, şi de cca 150% faţă de 1997, după care cunoaşte o scădere uşoară până în anul 2000, ajungând la cca 79,6% faţă de 1998 şi la cca 91,9% faţă de 1999.

(c) Evoluţia importului privind sectorul industrial CAEN 3310 cunoaşte o creştere substanţială pe toată perioada 1993�2000, cu mici fluctuaţii, în perioada 1996�1997, ajungând la nivelul anului 2000 la cca 152,119 mil. $, adică la un procent de cca 662% faţă de producţia industrială a anului 2000.

(d) Gradul de acoperire al consumului intern privind sectorul industrial CAEN 3310 este exprimat prin valori scăzute, acesta scăzând continuu din anul 1996, până în anul 2000, când ajunge la o valoare de cca 13,52%.

(e) Valoarea adăugată, la produsele sectorului industrial CAEN 3310 cunoaşte o creştere continuă pe toată perioada, ajungând la cca 108,6% în 1998, faţă de 1997, la cca 112,8 % în 2000 faţă de 1999, ceea ce arată o integrare substanţială a inteligenţei şi a valorificării superioare a materiei şi materialului.

(3) Diagnoza sectorului pe perioada 1989�2000. Priorităţi pentru viitor (A) Diagnoza sectorului pe perioada 1989�2000 Diagnoza sectorului industrial CAEN 3310 se caracterizează astfel:

44

(1) capitalul social este în scădere din cauza schimbării structurii societăţilor comerciale (prin divizare, prin desprindere etc.); capitalul social pentru sectorul industrial CAEN 3310 a ajuns la cca 75,5 miliarde lei (p.c.) la nivelul anului 1997 şi rămâne la aceeaşi valoare şi la nivelul anului 2000; practic capitalul social a scăzut în 1998 la cca 81,8% faţă de 1997; în 1999 la cca 48% faţă de 1998; în 2000 la cca 85% faţă de 1999;

(2) cifra de afaceri este în scădere din cauza scăderii producţiei industriale a sectorului şi din cauza lipsei de comenzi de la beneficiari, ajungând la nivelul anului 1998 la cca 89,8% faţă de 1997; în 1999 la cca 97,8% faţă de 1997; în 2000 la cca 98,9% faţă de 1999 şi la cca 97% faţă de 1997;

(3) numărul de personal a scăzut continuu pe toată perioada 1990�2000, cunoscând la nivelul anului 1997 un număr de cca 2.134 persoane pe sectorul industrial CAEN 3310, iar la nivelul anului 2000, cca 1226 persoane, adică la 60,73% faţă de 1997 şi la cca 75% faţă de 1998; se constată că pe perioada 1999�2000 personalul s-a menţinut;

(4) exportul în cadrul sectorului industrial CAEN 3310, în general, pe perioada 1990�2000, a avut o evoluţie ascendentă, ajungând în 1998 la cca 151,16% faţă de 1997; în 1999 la cca 130,2% faţă de 1997; în 2000 la cca 120,23% faţă de 1997, la cca 92,32% faţă de 1999;

(5) ponderea exportului în cadrul sectorului industrial CAEN 3310 a cunoscut, în general, pe perioada 1990�2000, o creştere lentă, de la 5,6% în anul 1993, la 14,72% în anul 1997, la 21,96% în anul 1999, la 24,52% în anul 2000;

(6) importul de produse specifice sectorului industrial CAEN 3310 a cunoscut o creştere substanţială, deoarece consumul intern era, în mare parte, acoperit din acesta; astfel, a variat de la 236% în 1995, faţă de 1993, la 333,33% în anul 2000 faţă de anul 1993, la 156,8% faţă de anul 1998, la 151,55% faţă de anul 1999; se observă că, în continuare, consumul intern este acoperit în mare parte din import, ceea ce arată că în România există piaţă, iar producţia internă nu satisface major consumul intern;

(7) gradul de acoperire al consumului intern este exprimat în procente, din ce în ce mai mici, de la 27,89% în anul 1993, la 31,08% în anul 1996, la 21,27% în anul 1999 şi la 13,52% în anul 2000;

(8) producţia industrială a cunoscut în general scădere bruscă la începutul intervalului 1990�1993, după care a urmat o scădere uşoară, cu abateri pozitive la nivelul anilor 1994�1997, ajungând la nivelul anului 1999, la cca 111,79% faţă de 1998 şi la cca 86,2% faţă de 1997 şi la nivelul anului 2000, la cca 89,1% faţă de 1999;

(9) valoarea adăugată, la sectorul industrial CAEN 3310, este, în preţuri raportate, la nivelul anului 1997, în scădere, ajungând în 1998 la 87,75% faţă de anul 1997, la 81,25% în anul 1999 faţă de anul 1998, la 112,8% în 2000 faţă de anul 1999, la 91,66% faţă de anul 1998 şi la 80,44% faţă de anul 1997;

(10) productivitatea, la sectorul industrial CAEN 3310, este în preţuri raportate, la nivelul anului 1997, în creştere uşoară, în 1998, la cca 103,8% faţă de 1997, în 1999 la cca 110,6% faţă de 1998, în 2000 la cca 112,95% faţă de 1999.

(B) Priorităţi pentru viitor: (c1) creşterea ponderii produselor inteligente şi informatice; (c2) modificarea / schimbarea structurii de fabricaţie, în mod permanent, în funcţie de

cerinţele pieţei; (c3) asimilarea în fabricaţie, prin transfer tehnologic, a produselor rezultate din

cercetare-dezvoltare;

45

(c4) asigurarea instruirii / specializării personalului pentru activităţi de excelenţă în domeniu;

(c5) îmbunătăţirea şi modernizarea mediului de afaceri, pentru sprijinirea "sănătăţii economiei" în ansamblul său şi "sănătăţii societăţii";

(c6) integrarea inovării şi înnoirii tehnologiei medicale de fabricaţie şi de diagnosticare şi monitorizare a sănătăţii;

(c7) dezvoltarea nomenclatorului de produse cu nivel tehnologic şi informaţional ridicat;

(c8) continuarea selectării nomenclatorului de produse ; (c9) continuarea mutaţiilor în structurile de producţie ale firmelor în domeniu; (c10) dezvoltarea permanentă a pieţelor noi; (c11) asigurarea adaptării standardelor/normelor europene/internaţionale corespunzătoare

produselor şi serviciilor din sectorul industrial CAEN 3310; (c12) alinierea rapidă a produselor şi serviciilor româneşti aferente sectorului

industrial CAEN 3310 la nivelul de calitate U.E.; (c13) asigurarea dezvoltării complementarităţii domeniului românesc faţă de domeniul

similar al U.E.

(4) Tendinţa de evoluţie a sectorului generată de factori externi şi interni (conjunctura externă, integrarea în U.E., conjunctura internă)

(A) Tendinţa de evoluţie a sectorului generată de factori externi şi interni (conjunctura externă, integrarea în U.E., conjunctura internă) este sintetizată astfel:

(a) conjunctura pieţei mondiale determină evoluţia generală a economiei şi a sănătăţii populaţiei prin: (a1) aportul însemnat de valoare adăugată, determinat de gradul inteligent /

productiv accentuat de prelucrare a materiei şi materialului; (a2) activitatea de inovare tehnologică şi a schimbului internaţional de tehnologii; (a3) necesitatea unor investiţii specializate din exterior; (a4) gradul relativ înalt de maturizare a pieţelor din majoritatea statelor puternic

industrializate; (b) globalizarea economică şi globalizarea pieţei de desfacere; (c) creşterea cererii aparente pe plan mondial şi european; (d) creşterea rolului şi ponderii U.E. în triada S.U.A - Japonia - U.E., la producţie,

consum, export şi import, depăşind în procente S.U.A. şi Japonia; (e) evoluţia pozitivă a U.E. în sensul creşterii orientării spre categoriile de produse

medicale; (f) ritmul de creştere al pieţei produselor medicale este sensibil mai mare pentru U.E.,

faţă de polii mondiali S.U.A. şi Japonia; (g) triada mondială este în principal "producătorul" şi "consumatorul" produselor

medicale; (h) obligativitatea adaptării standardelor internaţionale pentru sprijinirea pătrunderii

produselor româneşti pe piaţa internaţională / europeană; (i) exigenţe impuse de integrarea europeană manifestate de următoarele tendinţe:

(i1) cererea este legată de nevoia de mai multă îngrijire şi de creşterea graduală a nivelului veniturilor U.E. şi de inovaţia tehnologică;

(i2) sprijinirea financiară (a României), dependentă de demararea strategiilor la U.E. şi, implicit, a strategiei sectorului industrial CAEN 3310;

46

(i3) asimilarea legislaţiei comunităţii europene deschide reale perspective de atragere a investiţiilor străine, necesare retehnologizării societăţilor comerciale;

(i4) efectele ciclurilor economice europene;

(B) Tendinţa de evoluţie a sectorului, generată de factori interni (conjunctura internă), este sintetizată astfel:

(b1) derularea strategiilor naţionale cu posibilitatea integrării domeniului aferent

sectorului industrial CAEN 3310; (b2) ritmul accelerat de absorbţie şi valorificare a rezultatelor C-D-I, mediu

favorizant al dezvoltării sectorului industrial cu noi produse / tehnologii; (b6) dezvoltarea accelerată a proprietăţii private în domeniul produselor şi

serviciilor medicale; (b7) obligativitatea respectării normelor şi reglementărilor privind siguranţa şi

sănătatea omului; (b8) apariţia de norme şi legislaţii noi, compatibile cu susţinerea dezvoltării

domeniului aferent sectorului industrial (legea parcurilor industriale etc.)

(5) Elemente de bază ale politicii sectoriale pe termen mediu şi lung (obiective,

direcţii, căi)

(A) Obiective majore (a1) maturizarea şi dezvoltarea structurilor de producţie prin:

(a1.1) intensificarea cererii interne, ca principal segment de piaţă; (a1.2) dezvoltarea produselor pentru export, menţinerea debuşeelor de piaţă,

realizarea de pieţe noi; (a1.3) realizarea sistemului investiţional propriu fiecărei firme/societăţi

comerciale; (a1.4) promovarea C-D-I aplicative prin susţinere financiară din surse publice şi

atrase; (a2) dezvoltarea şi creşterea capacităţii concurenţiale a firmelor/societăţilor comerciale

prin: (a2.1) finalizarea procesului de privatizare şi reformă; (a2.2) promovarea îmbunătăţirii calificării tehnice a personalului, mai ales prin

atragerea de specialişti tineri; (a2.3) promovarea şi perfecţionarea managementului operaţional şi strategic.

(6) Elemente de bază ale strategiei pe termen mediu şi lung (avantaje comparative şi competitive, direcţii de evoluţie a principalelor activităţi / subsectoare, propuneri şi măsuri principale, corelaţia cu alte sectoare economice)

(A) Elemente de bază ale strategiei pe termen mediu şi lung: consolidarea şi dezvoltarea firmelor şi creşterea competitivităţii prin:

(a1) activizarea mediului de afaceri pentru dezvoltarea cererii interne; (a2) acordarea de facilităţi pentru rezultate competente obţinute la manifestări

internaţionale; (a3) acordarea de fonduri investiţionale;

47

(a4) facilitatea de cooperări, cu asigurare de aport tehnologic; (a5) garantarea, din partea guvernului, a unor împrumuturi bancare (interne /

externe); tranzacţii externe ce vor determina dezvoltarea tehnologică a domeniului;

(a6) facilitarea de spaţiu şi fonduri, prin aplicarea legii, privind înfiinţarea parcurilor tehnologice / ştiinţifice;

(B) modernizarea proceselor şi tehnologiilor prin:

(b1) proiectarea asistată pe calculator; (b2) integrarea tehnicii de calcul; (b3) utilizarea de materiale noi şi performante; (b4) modernizarea tehnologiilor; (b5) integrarea tehnologiilor curate şi "high tech"; (b6) integrarea sistemului CAD/CAM; (b7) implementarea unui management tehnologic; (b8) utilizarea reingineeringului şi a ingineriei concurenţiale; (b9) dezvoltarea sistemului informatic şi informaţional;

(C) accelerarea procesului de privatizare prin:

(c1) restrângerea grupelor de produse; (c2) formarea de IMM-uri noi; (c3) încheierea privatizării; (c4) organizarea de centre de profit, de centre de excelenţă, de parcuri

tehnologice, de holding-uri / asociaţii / concerne, de centre de marketing strategic, şcoli de afaceri etc.;

(c5) aplicarea legislaţiilor de politică regională; (c6) promovarea programelor naţionale de C-D-I; (c7) absorbţia, prin mutaţii europene / internaţionale de tehnologii şi produse

specifice domeniului; (D) finalizarea alinierii la standardele internaţionale pentru produsele aferente

domeniului; (E) armonizarea cadrului legislativ şi instituţional privind aplicarea Legii nr. 176/

2000 privind dispozitivele medicale care asigura armoniozarea cu directivele UE privind dispozitivele medicale, Legii nr. 133 / 2000 privind dezvoltarea IMM, Directiva de protecţie a consumatorilor, Legea parcurilor tehnologice etc.;

(F) creşterea aportului C-D pentru susţinerea domeniului sectorului industrial prin: (f1) sprijinirea programelor de investiţii pentru cercetare; (f2) realizarea transferului tehnologic a rezultatelor C-D-I şi monitorizării

transferului; (f3) dezvoltarea de noi forme de infrastructură; (f4) sprijinirea programelor de C-D prin elaborare de proiecte aferente

domeniului; (f5) acreditări de laboratoare şi sprijinirea activităţilor de încercări în

domeniu; (f6) sprijinirea programului "High-Tech-Aparate şi Instrumente Medicale"; (f7) sprijinirea programului "Sănătate"; (f8) dimensionarea capacităţii de C-D şi sprijinirea cercetării cu fonduri în

valoare de 42,2 mld.lei.

(7) Prezentarea prognozei principalilor indicatori;

(A) Prognoza principalilor indicatori pe perioada 2001�2005

48

(a1) cifra de afaceri va creşte pe perioada 2001�2005 la cca 121,8%, cu un ritm mediu anual de cca 4,36%;

(a2) producţia industrială va creşte pe perioada 2001�2005 la cca 134,13%, cu un ritm mediu anual de cca 6,8%;

(a3) exportul va fi în creştere, la cca 166% pe perioada 2001�2005, cu un trend mediu anual de cca 13,32%;

(a4) importul va fi în scădere substanţială, la cca 68,7%, cu un trend mediu anual de cca 13,74%;

(a5) personalul angajat va cunoaşte o creştere, pe toată perioada 2001�2005, la cca 114,7%, cu o rată medie anuală de cca 2,9%;

(a6) productivitatea muncii va creşte, pe perioada 2001�2005, la cca 110,35%;

(a7) ponderea exportului în total (import + export) va fi în perioada 2001�2005, de la 3,9% la nivelul lui 2001 la cca 8,27% la nivelul lui 2005;

(a8) gradul de acoperire al consumului intern, în perioada 2001�2005, va creşte de la 15,6%, la nivelul anului 2001, la 29,52%, la nivelul anului 2005.

(B) Prognoza principalilor indicatori pe perioada 2006�2010

(b1) cifra de afaceri, în perioada 2006�2010 va creşte la cca 129,8%, cu un ritm mediu anual de cca 6%;

(b2) producţia industrială va creşte pe perioada 2006�2010 la cca 139%, cu un ritm mediu anual de cca 7,8%;

(b3) exportul va fi în creştere, la cca 153% pe perioada 2006�2010, cu un trend mediu anual de cca 10,6%;

(b4) importul va fi în scădere substanţială, cu cca 56,3%, adică cu un trend mediu anual de cca 11,26%;

(b5) personalul angajat va creşte, în perioada 2006�2010, la cca 114,6%, cu o rată medie anuală de cca 2,9%;

(b6) productivitatea muncii va creşte, pe perioada 2006�2010, la cca 127,5%, adică cu un ritm mediu anual de cca 5,5%;

(b7) gradul de acoperire al consumului intern, în perioada 2006�2010, va creşte de la 21,16% la nivelul anului 2006 la 35,9% la nivelul anului 2010.

(8) Sinteza programului strategic de evoluţie / dezvoltare a sectorului (principalele grupe de măsuri, sinteza resurselor necesare)

(A) Sinteza programului strategic al sectorului industrial pe termen mediu cuprinde următoarele grupe de măsuri:

(a1) grupa de măsuri pentru creşterea competitivităţii cuprinde: (a1.1) măsuri de politici neutrale: reglementări în domeniul calităţii şi protecţiei

mediului; selecţionarea grupelor de produse; restructurarea activităţii industriale; instruirea şi aplicarea unui management modern şi operativ; implementarea managementului calităţii; dezvoltarea şi stimularea investiţiilor, având nevoie de cca 20,5 miliarde lei ca resurse financiare (de la buget şi atrase);

49

(a1.2) măsuri de politici industriale specifice pe activităţi: stimularea şi susţinerea dezvoltării de programe C-D; dezvoltarea de capacităţi şi abilităţi de atragere şi de utilizare a resurselor externe de finanţare a investiţiilor; cofinanţare de proiecte cu aplicaţii multiple, benefice mai multor societăţi având nevoie de resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 12 miliarde lei;

(a1.3) măsuri de politici industriale specifice: formarea de IMM-uri noi; finalizarea privatizării societăţilor comerciale cu capital încă neprivatizat; organizare parc tehnologic pentru produse "high-tech", având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 15,8 miliarde lei;

(a2) grupa de măsuri pentru modernizarea produselor şi tehnologiilor cuprinde: (a2.1) măsuri de politici industriale: dezvoltarea programului "High-Tech

Aparate şi Instrumente Medicale"; simularea şi susţinerea dezvoltării de programe C-D, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 14 miliarde lei;

(a2.2) măsuri de politici industriale specifice pe activităţi: susţinerea realizării de produse industriale tehnologice noi; proiectarea hard şi soft pentru modernizarea produselor şi tehnologiilor; realizarea în cooperări, cu asigurarea aportului tehnologic, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 12 miliarde lei;

(a3) grupa de măsuri de accelerare a procesului de privatizare cuprinde: (a3.1) măsuri de politici industriale: formarea de IMM-uri noi; finalizarea

privatizării societăţilor comerciale; organizare "Parc tehnologic pentru produse medicale "high-tech"; organizare "Centru de Marketing strategic" la nivel de grup societăţi comerciale, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 15,8 miliarde lei;

(a4) grupa de măsuri de aliniere la standardele internaţionale cuprinde: (a4.1) măsuri de politici industriale: elaborarea unui program privind alinierea

standardelor ISO/EN pe domenii; proiectarea de standarde EN/ISO şi alinierea acestora, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 3,5 miliarde lei;

(a5) grupa de măsuri de armonizare a cadrului legislativ şi instituţional cuprinde: (a5.1) măsurile: diseminarea informaţiei cu privire la cadrul legislativ şi

instituţional; elaborare propuneri documentaţie privind alte legi şi cadre legislative, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 1 miliard lei;

(a6) grupa de măsuri vizând creşterea raportului C-D cuprinde: (a6.1) măsurile: lansarea programului "High-Tech Aparate şi Instrumente

Medicale"; lansarea programului "Transfer Tehnologic pentru industria Aparate şi Instrumente Medicale"; lansarea programului "Formarea de Centre de Excelenţă şi Parcuri Tehnologice şi Afaceri pentru industria Aparate şi Instrumente Medicale"; lansarea programului "Relansarea Industrială în zone geografice defavorizate, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 4,5 miliarde lei;

(a7) grupa de măsuri privind programul de dezvoltare a resurselor umane cuprinde: (a7.1) măsurile: elaborarea suportului de curs pentru instruire / şcolarizare pe

domenii specifice domeniului; organizarea "Şcolii de Afaceri" pentru instruire / şcolarizare pe domenii specifice domeniului; organizarea de seminarii prin "Şcolii de Afaceri" pentru instruire / şcolarizare pe domenii specifice domeniului, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 1,7 miliarde lei;

50

(a8) grupa de măsuri de perfecţionare a structurilor de organizare şi a managementului cuprinde:

(a8.1) elaborarea suportului de curs privind structurile de organizare şi a managementului în industrie; organizarea seminariilor de instruire / şcolarizare pentru structurile de organizare şi a managementului în domeniul aparatelor şi instrumentelor medicale, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 1,2 miliarde lei;

(a9) grupa de măsuri privind dezvoltarea unui mediu economic şi de afaceri prietenos

cuprinde: (a9.1) măsurile: proiectarea unui program cu workshop-uri, pentru diseminarea

informaţiilor privind cadrul legislativ, strategia sectorului industrial, politicile industriale privind rolul asociaţiilor profesionale şi sindicatele din domeniu; organizarea de workshop-uri privind diseminarea informaţiei în domeniu, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 4,0 miliarde lei / perioadă;

(a10) grupa de măsuri de dezvoltare a concurenţei libere şi loiale cuprinde: (a10.1)măsurile: elaborare suport de informaţii privind dezvoltarea concurenţei

libere şi loiale în domeniu; organizarea şi promovarea informaţiilor privind dezvoltarea concurenţei libere şi loiale în domeniu, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 4,5 miliarde lei / perioadă;

(a11) grupa de măsuri de promovare a investiţiilor intangibile cuprinde: (a11.1)măsurile: investiţie în C-D-I pentru domeniu; investiţie în domeniul

proprietăţii intelectuale din domeniu; investiţie în domeniul calităţii din sectorul industrial; investiţie în domeniul standardizării din domeniu , având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 16 miliarde lei / perioadă;

(a12) grupa de măsuri de dezvoltare a cooperării industriale cuprinde: (a12.1)măsurile: cooperarea în domeniul realizării de produse medicale

mecatronice (cu o firmă străină); cooperarea în domeniul realizării unor servicii complexe centralizate (cu o firmă străină), având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 22 miliarde lei / perioadă;

(a13) grupa de măsuri de susţinere a IMM-urilor cuprinde: (a13.1)măsurile: organizare de workshop-uri cu IMM-uri, privind legislaţia şi

alte acte normative etc.; promovarea de proiecte de acte normative în sprijinul IMM-urilor, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 5 miliarde lei / perioadă;

(a14) grupa de măsuri vizând protecţia mediului înconjurător cuprinde: (a14.1)măsurile: alinierea standardelor ISO/EN, pentru atestări ISO şi pentru

şcolarizări pentru protecţia mediului; şcolarizări pentru protecţia mediului în domeniu, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 17,1 miliarde lei;

(a15) grupa de măsuri pentru dezvoltarea cadrului legislativ pentru investiţii cuprinde: (a15.1)măsurile: proiectarea unui "cod de asigurare a unui climat investiţional de

atragere investitori străini"; proiectare informare şi interfaţă cu alte instituţii pe investitorii străini; proiectare proceduri pentru investitorii străini, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 2,2 miliarde lei;

(a16) grupa de măsuri pentru susţinerea programului de dezvoltare regională cuprinde: (a16.1)măsurile: proiectarea unui "centru zonal de diseminare informaţii" pentru

domeniu; proiectarea unui "Oficiu de Legături cu Industria" pentru

51

domeniu; proiectarea unui "Centru de asistenţă şi consultanţă" pentru domeniu; proiectarea unui "Plan de Afaceri" pentru derularea unui IMM în domeniu; proiectarea unei "Reţele Informaţionale" pentru zone regionale de dezvoltare în domeniu, având necesare ca resurse financiare (de la buget şi atrase) de cca 7,9 miliarde lei / perioadă;

Resursele financiare (de la buget şi atrase) necesare pentru programul strategic pe termen mediu sunt de cca 180,4 miliarde lei.

(B) Sinteza programului strategic al sectorului industrial pe termen lung cuprinde

următoarele grupe de măsuri: (b1) grupa de măsuri vizând restructurarea şi contribuţia la relansarea industriei

cuprinde: (b1.1) măsurile: dezvoltarea unei game de produse medicale mecatronice pentru

asigurarea şi monitorizarea sănătăţii societăţii româneşti ; derularea unor programe privind asimilarea în fabricaţie prin transfer tehnologic a rezultatelor cercetărilor, cu preponderenţă pentru tehnologii avansate curate şi produse noi competitive din grupa "high-tech" ; participarea la organizarea de Parcuri ştiinţifice tehnologice în domeniu, având necesare ca resurse financiare ( de la buget şi atrase ) de circa 200 miliarde lei ;

(b2.1) măsurile : portofoliul de proiecte investiţionale , de tehnologie şi know-how şi de îmbunătăţirea climatului de afaceri ; set de instrumente comerciale şi financiare pentru susţinerea şi dezvoltarea accelerată a exporturilor de aparate şi instrumente medicale ; finalizarea armonizării legislaţiei cu normele şi reglementările europene pentru asigurarea integrării în U.E. a sectorului industrial ; dezvoltarea ofertei tehnice şi comerciale a sectorului industrial de aparate şi instrumente medicale pentru promovarea producţiei cu o înaltă valoare adăugată pe piaţa europeană - internaţională, având necesare ca resurse financiare ( de la buget şi atrase ) de circa 114 miliarde lei ;

Resursele financiare ( de la buget şi atrase ) necesare pentru programul strategic pe termen lung sunt de 114 miliarde lei.

52

CONCLUZII MATERIALELE SANITARE din cadrul industriei de APARATE ŞI

INSTRUMENTE MEDICALE, analizată în interdependenţa dintre strategia generală a industriei şi politica economică a ţării pune în evidenţă următoarele aspecte:

(a) producţia industrială este în reviriment, începând cu 1999�2000, şi conform

trendului anual de creştere (cca 106%), în perioada 2001�2005 va creşte la cca 126,5% iar în perioada 2006�2010 va creşte cu cca 130,5%;

(b) exportul industrial este în creştere substanţială, conform trendului anual de creştere (cca 111%) în toată perioada 2001�2005 va creşte la cca 146,8%, iar în toată perioada 2006�2010 va creşte la cca 136% faţă de 2005;

(c) importul industrial este în scădere substanţială şi conform trendului anual de scădere (cca 13,5%), acesta se va reduce în toată perioada 2001�2005, cu cca 66,5% iar în toată perioada 2006�2010 se va reduce cu cca 61,4% faţă de 2005;

(d) productivitatea muncii, va creşte în toată perioada 2001�2005, la cca 110,4% iar în toată perioada 2006�2010 la cca 127,5%;

(e) gradul de acoperire al necesarului intern va cunoaşte o creştere în perioada 2001�2005, de la 15,6% la nivelul anului 2001 la 29,52% la nivelul anului 2005, iar în perioada 2006�2010 la 35,9%;

(f) dezvoltarea industriei în perspectiva aderării la comunitatea europeană va fi susţinută de programele de dezvoltare, de direcţiile şi măsurile privind restructurarea şi relansarea industriei şi de direcţiile şi măsurile privind continuarea dezvoltării economice durabile (vezi programele şi măsurile). Apreciem că acest sector industrial este un sector viabil şi de perspectivă,

contribuind prin gradul său de complementaritate si de realizare a proceselor medicale la susţinerea şi dezvoltarea unei economii şi societăţi româneşti sănătoase prin:

(1) apariţia de noi firme, cu capital privat, al căror obiect de activitate se încadrează în domeniile aferente domeniului;

(2) orientarea unor agenţi economici tradiţionali şi cu rezultate pozitive către export pe piaţa U.E.;

(3) gradul ridicat de privatizare al domeniului, ce demonstrează interesul investitorilor români şi străini;

(4) conectarea industriei din acest domeniu la marile tendinţe tehnologice şi tehnice de dezvoltare industrială care se manifestă în prezent în economia mondială şi care este în previzibilă ascendenţă.

53

3. STRATEGIA PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA SISTEMULUI DE FINANŢARE

DIN SĂNĂTATE

54

STRATEGIA PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA SISTEMULUI

DE FINANŢARE DIN SANATATE

- SINTEZA -

Sistemul actual de finantare a sanatatii - identificarea problemelor actuale ale functionarii sistemului de asigurari Strategia de finantare a sanatatii si directiile de actiune: I.Bugetul fondului de asigurari sociale de sanatate 1.Asistenta medicala primara

- cresterea accesului la serviciile medicului de familie - control mai riguros si masuri punitive privind abuzurile si prescrierile nejustificate

2. Asistenta medicala ambulatorie de specialitate

- controlul numarului de furnizori de servicii medicale care intra in relatii contractuale cu Casele de asigurari

- utilizarea de contracte de prestare de servicii pentru servicii publice conexe actului medical

- controlul mai riguros al serviciilor medicale prin echipe complexe formate din reprezentanti ai Caselor de asigurari, directiilor de sanatate publica si Colegiului medicilor din Romania

3. Servicii farmaceutice Politica nationala in domeniul medicamentului vizeaza urmatoarele masuri: a) Cresterea disponibilitatii si a accesibilitatii medicamentelor : - asigurarea bazei de date cu privire la informatiile statistice referitoare la consumul de

medicamente - elaborarea listei medicamentelor compensate - elaborarea listei medicamentelor esentiale - asigurarea cu medicamente in zonele defavorizate - desfiintarea plafonului valoric pe prescriptiile medicale

b) Incurajarea consumului rational de medicamente: - formarea continua a farmacistilor, medicilor, informarea publicului � automedicatia - elaborarea ghidurilor terapeutice - imbunatatirea modului de prescriere a medicamentelor - relatia medic � farmacist� pacient

c) Definirea, imbunatatirea si consolidarea reglementarilor privind politica de preturi: - politica de preturi - finantarea medicamentelor( acoperirea cheltuielilor determinate de utilizarea

medicamentelor in sistemul de sanatate) - compensarea in cadrul sistemului national de sanatate 4.Spitale a) Creşterea veniturilor la nivelul spitalelor prin stimularea cresterii veniturilor proprii datorita eficientizarii unor activitati, in proncipal gospodaresti

55

Pe termen scurt - Clarificarea formei de organizare şi funcţionare a spitalelor, a posibilităţii de a obţine venituri proprii si a posibilităţilor de gestionare a veniturilor proprii ale spitalului - Definirea cât mai exactă a serviciilor acoperite prin asigurările obligatorii

Pe termen mediu şi lung - Clarificarea unor aspecte legate de proprietatea spitalelor şi a echipamentelor, asocierea spitalelor cu investitori privaţi în vederea atragerii de fonduri suplimentare din partea noilor proprietari -Introducerea contabilitatii costurilor b) Îmbunătăţirea mecanismelor de finanţare a spitalelor

Pe termen scurt - Îmbunătăţirea sistemului de contractare a serviciilor medicale spitaliceşti cu CJAS

- Clarificarea aspectelor legislative privind drepturile şi obligaţiile părţilor contractante - Monitorizarea respectării contractelor de furnizare de servicii medicale spitaliceşti

- Imbunatatirea auditului intern al spitalelor -. Clarificarea modului de soluţionare a litigiilor legate de contractare - Redefinirea modalităţii de contractare cu spitalele pentru serviciile spitaliceşti şi

ambulatoriul de specialitate Pe termen mediu/lung

- Implementarea noilor mecanisme de finanţare a spitalelor (DRG) c) Gestionarea mai eficientă a resurselor la nivelul spitalului

Pe termen scurt - Definirea organizării şi funcţionarii spitalelor - Evaluarea performanţelor spitalelor - Reorganizarea structurii spitalelor în vederea scăderii costurilor fixe - Reglementarea relaţiei dintre activitatea spitalicească şi cea de învăţământ medical şi cercetare - Controlul costurilor cu medicamentele şi materialele sanitare - Îmbunătăţirea managementului spitalului - Monitorizarea incadrarii cheltuielilor in bugetul aprobat - Utilizarea eficientă a resurselor umane ale spitalului - Elaborarea şi implementarea unui sistem de monitorizare a calităţii îngrijirilor

Pe termen mediu/lung - Stabilirea unor politici de sănătate privind utilizarea noilor tehnologii - Controlul costurilor pentru medicamente şi tehnologii - Planificarea serviciilor spitaliceşti şi reforma instituţională - Introducerea standardelor contabile internaţionale - Dezvoltarea Asociaţei profesionale a spitalelor II.Cresterea eficientei fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru :

a) programe nationale de sanatate b) investitii, constructii, consolidari cladiri c) cresterea sumelor destinate actiunii privind achizitionarea de lapte praf pentru

combaterea morbiditatii si mortalitatii copiilor de 6 luni-1 an III. Intrari de credite externe pentru achizitionarea aparaturii de mare performanta necesara furnizarii in conditii de calitate a actului medical IV. Atragerea de sume din bugetele locale: - pentru finantarea actiunilor sanitare pe plan local, pentru reparatii capitale si curente ale infrastructurii sanitare

56

STRATEGIA PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA SISTEMULUI DE FINANŢARE DIN SANATATE

Introducere Reforma in sistemul sanitar a vizat o serie de obiective, intre care reforma finantarii asistentei medicale detine un rol central. Introducerea asigurarilor sociale de sanatate , care functioneaza de la 1 ianuarie 1998, o data cu intrarea in vigoare a Legii nr. 145/1997, a insemnat o schimbare fundamentala a modului de finantare a asistentei medicale si s-a perfectionat de la an la an, a adus in sistem sume suplimentare pentru finantarea serviciilor medicale dezvoltandu-se pe principii care se regasesc in majoritatea tarilor din Comunitatea Europeana .Legislatia aferenta realizarii reformei, precum si modul de implementare au fost deficitare in sensul ca reglementarile nu au fost in toate cazurile clar elaborate, nu au avut programe de implementare si nici nu au fost monitorizate si controlate. Sistemul de finantare a sanatatii Incepand cu 1 ianuarie 1998, o data cu intrarea in vigoare a Legii nr. 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate s-a trecut la un nou sistem de finantare a sanatatii, astfel: a) din bugetul fondului de asigurari sociale de sanatate pentru servicii medicale, dispozitive medicale si medicamente necesare persoanelor asigurate; b) din bugetul de stat pentru unitati sanitare si activitati din domeniul sanatatii publice, programe nationale de sanatate si actiuni sanitare, investitii; c) din credite externe pentru aparatura medicala de mare performanta ; d) din bugetele locale pentru stimulente acordate donatorilor voluntari de sange; e) venituri extrabugetare pentru programe de sanatate si activitati de perfectionare a personalului medical. Situatia actuală privind finanţarea serviciilor medicale In prezent, finantarea serviciilor medicale spitalicesti detine in continuare o pondere importanta comparativ cu celelalte tipuri de servicii, de cca 60-70 % din fondurile de asigurari sociale de sanatate comparativ cu alte tari din CE ( 40-50%) unde o parte din aceste servicii sunt rezolvate de asistenta medicala ambulatorie sau ingrijiri de specialitate la domiciliul pacientului. 1. La momentul actual finanţarea serviciilor se face pe baza de contract între furnizorii

acestora şi casele de asigurări de sănătate; Problemă: - nedefinirea clara a naturii juridice a contractelor de furnizare a serviciilor medicale, in opinia Casei Nationale de Asigurari de Sanatate fiind de natura comerciala. - neadaptarea structurilor organizatorice si functionale ale furnizorilor de servicii medicale in raport cu sistemul de contractare a serviciilor medicale. 2. Pentru a putea furniza servicii medicale unităţile trebuie să fie autorizate şi/sau acreditate . Problemă: existenţa autorizării şi definirea criteriilor de acreditare. 3. Accesul la serviciile medicale spitaliceşti este condiţionat de necesitatea acestor servicii Problemă: lipsesc stimulentele şi posibilităţile medicului de familie de a acţiona în sensul degrevării spitalului de servicii nenecesare. 4. Durata considerată optimă a serviciilor spitaliceşti este stabilită prin norme. Problemă: criteriul de stabilire a acesteia este tipul spitalului şi secţiei care furnizează serviciile şi nu diagnosticul pacienţilor. 5. Serviciile medicale rambursate sunt stabilite prin norme.

57

Problemă: definire insuficientă a serviciilor acoperite prin asigurările sociale; numarul unitatilor sanitare si in special al spitalelor nu este corelat cu nevoia de servicii sanitare astfel incat Casa Nationala sa poata stabili in mod real relatia intre necesar si posibilitatea de acoperire financiara. 6. Fondul pentru tipuri de asistenţa medicală se determină prin aplicarea unor cote asupra

fondului de cheltuieli pentru sănătate. Problemă: criteriul şi metoda de stabilire a acestor cote nu sunt suficient definite, nu sunt corelate cu nevoile si nu ajuta la controlul costurilor. Problemele care apar în implementarea acestuia sunt legate de insuficienta corelare a mecanismului de rambursare cu consumul real de resurse şi a acestuia din urmă cu standarde de eficienţă alocativă şi tehnică. Soluţia este în principal una tehnică, şi anume elaborarea de mecanisme de finanţare adecvate şi stabilirea unor standarde clare, bazate pe informaţii reale şi precise pentru indicatorii ce reflectă eficienţa alocativă şi tehnică. Evolutia cheltuielilor totale pentru actiunea de sanatate in perioada 1998-2001 Mentionam ca aceasta a avut o evolutie crescatoare reflectata prin cresterea de la 3,1 % pondere in PIB in 1998 la 4,2 % in 2001. De asemenea, cheltuielile cu servicii medicale si medicamente au crescut in aceeasi perioada de la 1,97% pondere in PIB in 1998 la 3,2 % in 2001. Valoarea in $US a cheltuielilor totale pentru sanatate a crescut de la 1,3 miliarde $US din care 0,7 miliarde $US pentru servicii medicale si medicamente in 1998, la 1,7 miliarde $US si, respectiv, 1,3 miliarde $US pentru servicii medicale si medicamente. Strategia de îmbunătăţire a finanţării şi direcţiile de acţiune

Asistenta medicala primara -Plata serviciilor medicale prestate se face prin tarif pe persoana asigurata � persoanele inscrise pe lista medicului de familie- si tarif pentru unele servicii medicale nominalizate , considerate cu impact in sanatatea publica. - Faţă de reglementările actuale, începând cu anul 2002 medicul de familie acorda servicii medicale şi pentru populaţia dintr-o anumită zonă repartizată de Direcţia de sănătate publică, populaţie care nu a fost înscrisă pe lista unui medic de familie, astfel încât să se asigure realizarea integrală a programelor de imunizări, de supraveghere a gravidelor şi de depistare activă a bolnavilor TBC. - Pentru a permite şi medicilor de familie să decidă cu privire la modul de utilizare a sumelor cuvenite s-a inlocuit bugetul de practică medicală cu un buget total, sumele ce se alocau prin acest buget acordându-se medicilor prin majorarea corespunzatoare a sumelor plătite pe bază de tarif pe persoană asigurată şi tarif pe serviciu medical. Din suma totală încasată medicul de familie va suporta şi cheltuielile de personal pentru asistenţii medicali şi alt personal încadrat, cheltuielile de administrare şi funcţionare a cabinetului medical, inclusiv cheltuielile de capital, cheltuielile cu medicamentele şi materialele sanitare pentru trusa de urgenţă. - Pentru atragerea medicilor in localitati izolate, cu conditii grele si foarte grele si cu un numar mic de locuitori, se va acorda o indemnizatie de instalare . - La medicii de familie la care se constata abuzuri sau prescrieri nejustificate de medicamente s-a luat masura diminuarii drepturilor privind plata per capita. - Au fost introduse o serie de îmbunătăţiri la reglementările existente, care să permită un control mai riguros al serviciilor furnizate de medicul de familie şi al prescrierilor de medicamente şi al investigaţiilor paraclinice de către casele de asigurări de sănătate şi direcţiile de sănătate publică, împreună cu Colegiul Medicilor din România şi alte organe abilitate.

58

Asistenta ambulatorie de specialitate - Numărul de medici care urmează să intre în relaţie contractuală cu Casele de asigurări de sănătate să fie stabilit de comisiile paritare de acreditare împreună cu direcţiile de sănătate publică, pentru a se realiza un echilibru între cererea de servicii medicale şi oferta de servicii, aşa cum se procedează şi în alte ţări, ştiut fiind că o ofertă exagerată de servicii poate conduce la o creştere artificială a cererii. - Serviciile publice conexe actului medical furnizate în cabinetele de practică se acorda pe baza de contracte de prestare a servicii cu furnizorii de servicii medicale de specialitate clinice şi stomatologice cu care colaborează, ţinând seama de strânsa legătură dintre cele două activităţi. - Numarul si tarifele pentru investigatiile paraclinice se negociaza pe baza propunerilor de oferte ale furnizorilor, potrivit complexitatii si performantelor aparaturii din dotare si se stabilesc in limita necesarului pe judet. - Control mai riguros al serviciilor furnizate de medicii de specialitate şi al prescrierilor de medicamente şi de investigaţii paraclinice de către Casele de asigurări de sănătate şi direcţiile de sănătate publică împreună cu Colegiul Medicilor din România şi alte organe abilitate.

Servicii farmaceutice Politica nationala in domeniul medicamentului vizeaza urmatoarele masuri: 1.Cresterea disponibilitatii si a accesibilitatii medicamentelor : - asigurarea bazei de date cu privire la informatiile statistice referitoare la consumul de

medicamente - elaborarea listei medicamentelor compensate - elaborarea listei medicamentelor esentiale - asigurarea cu medicamente in zonele defavorizate - desfiintarea plafonului valoric pe prescriptiile medicale 2. Incurajarea consumului rational de medicamente: - formarea continua a farmacistilor, medicilor, informarea publicului � automedicatia - elaborarea ghidurilor terapeutice - imbunatatirea modului de prescriere a medicamentelor - relatia medic � farmacist � pacient 3. Definirea, imbunatatirea si consolidarea reglementarilor privind politica de preturi: - politica de preturi - finantarea medicamentelor (acoperirea cheltuielilor determinate de utilizarea medicamentelor

in sistemul de sanatate) - compensarea in cadrul sistemului national de sanatate

Spitale: I. Creşterea veniturilor la nivelul spitalelor prin mărirea ponderii surselor private în

totalul resurselor financiare ale spitalelor (privatizarea unor servicii sau activităţi ale spitalului)

II. Îmbunătăţirea modalităţii (mecanismelor) de finanţare a spitalelor pentru a realiza o alocare mai obiectiva şi transparentă a resurselor financiare spre spitale şi pentru a stimula creşterea eficienţei furnizării serviciilor spitaliceşti

III. Gestionarea mai eficientă a resurselor la nivelul spitalului în vederea furnizării de servicii de calitate adecvate nevoilor pacienţilor

I. Creşterea veniturilor la nivelul spitalelor Creşterea veniturilor la nivelul spitalelor se va face în principal pe calea contractării unor anumite servicii în afara sistemului public sau al asigurărilor sociale de sănătate, adică prin stimularea creşterii veniturilor proprii.

59

Tipurile de servicii avute în vedere sunt cele în afara pachetului de servicii acoperit de asigurările sociale (servicii clinice sau servicii de confort sporit, alimentaţie, personal etc.). Aceste servicii vor fi plătite direct de pacienţii care le primesc sau prin alte mecanisme financiare (asigurări private, abonamente pentru îngrijiri etc.). Asigurările voluntare (private) de sănătate pot acoperi aceste servicii din afara pachetului asigurărilor obligatorii. Scopurile dorite prin creşterea veniturilor la nivelul spitalului sunt: 1. Îmbunătăţirea structurii şi echipamentelor spitalelor; prin creşterea veniturilor proprii

spitalele vor putea să-şi îmbunătăţească structura (inclusiv necesarul pentru autorizarea sanitară de funcţionare) în vederea furnizării unor servicii mai eficiente şi de calitate pacienţilor

2. Posibilitatea de mărire a veniturilor personalului; plecând de la veniturile proprii realizate se vor dezvolta mecanisme pentru o plată corespunzătoare a personalului medical, în acord cu serviciile furnizate la nivelul spitalului

3. Subvenţionarea prin resurse private a unor servicii publice subfinanţate; prin realizarea unor venituri proprii în afara sistemului public unele spitale publice vor putea continua să furnizeze servicii în cadrul asigurărilor obligatorii chiar dacă nivelul rambursării pentru unele dintre aceste servicii va fi insuficient; de asemenea, spitalele vor putea acoperi în acest fel şi serviciile acordate persoanelor neasigurate cărora spitalele publice sunt obligate să le acorde anumite servicii medicale

Principalele măsuri necesare atingerii acestor scopuri sunt: Pe termen scurt

A. Clarificarea formei de organizare şi funcţionare a spitalelor, precum şi a posibilităţii de a obţine venituri proprii din diferite activităţi clinice (servicii acordate unor pacienţi) sau neclinice (învăţământ, cercetare, închirieri, concesiuni, vânzări, prestarea unor servicii auxiliare etc.). Legea spitalelor şi normele de aplicare

B. Clarificarea posibilităţilor de gestionare a veniturilor proprii ale spitalului (reportări anuale ale soldului nefolosit la sfârşitul anului, posibilitatea stimulării financiare a angajaţilor şi managerilor, efectuarea de investiţii, reparaţii capitale etc.). Măsuri legislative � modificarea Legii nr. 505/2001

C. Definirea cât mai exactă a serviciilor acoperite prin asigurările obligatorii (publică şi socială) şi a celor contractate sau acoperite de spitale în cadrul acestor asigurări.

Pe termen mediu şi lung A. Definirea cât mai exactă a serviciilor acoperite prin asigurările obligatorii (publică şi

socială) şi a celor contractate sau acoperite de spitale în cadrul acestor asigurări. Specificarea pachetului de servicii acoperite de Legea nr. 145/1997 şi Legea nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică

B. Clarificarea unor aspecte legate de proprietatea spitalelor şi a echipamentelor, asocierea spitalelor cu investitori privaţi, investiţiile ce se vor face la nivelul spitalului (cine face investiţiile, cine suportă amortizarea etc.). Legea spitalelor şi Legea proprietăţii publice/private

C. Schimbarea formei de proprietate pentru unele spitale în vederea atragerii de fonduri suplimentare din parte noilor proprietari (fundaţii, organizaţii nonprofit). Reglementari pentru privatizarea unor spitale

D. Introducerea contabilitatii costurilor pentru realizarea unei evidenţe contabile moderne la nivelul spitalului, utilă în procesul evaluării activităţii şi pentru privatizarea unor activităţi spitaliceşti

60

II. Îmbunătăţirea mecanismelor de finanţare a spitalelor Modalitatea de plată pentru serviciile medicale oferite de spitale trebuie să fie concepută astfel încât să atingă următoarele scopuri: 1. Adecvarea decontarii cu tipul activităţii desfăşurate; deoarece spitalele sunt unităţi

sanitare ce furnizează o gamă largă de servicii (spitaliceşti şi ambulatorii) este necesară identificarea tuturor serviciilor furnizate de spitale, clasificarea acestor servicii şi găsirea unor modalităţi de decontare adecvate fiecărui tip de activitate

2. Transparenţă în modalitatea de decontare a serviciilor spitalelor; deoarece baza decontarii spitalelor este reprezentată de contractele cu CJAS, trebuie clarificate metodele de contractare a serviciilor spitaliceşti astfel încât să se ştie cu exactitate care sunt serviciile contractate şi ce fonduri sunt necesare

3. Creşterea accesibilităţii asiguraţilor la serviciile spitaliceşti necesare; sistemul de decontare a serviciilor spitalelor trebuie să creeze o competiţie pentru atragerea pacienţilor (fondurile să urmeze pacienţii) şi să nu creeze stimulente pentru o selecţie a acestora (cei cu nevoi mari să fie refuzaţi sau trimişi către alt furnizor)

Metodele de decontare a serviciilor spitalelor vor evolua de la cele utilizate în prezent la cele propuse pentru termen mediu şi lung. Criteriile de evaluare a fiecărui mecanism de plată folosit vor fi următoarele:

- modul de stimulare a eficienţei tehnice la nivelul spitalelor - modul de stimulare a eficienţei alocative la nivelul sistemului spitalicesc (modul în

care resursele sunt utilizate acolo unde produc cel mai mare beneficiu pentru sistem) - impactul asupra calităţii serviciilor - modul de control al costurilor totale - nivelul resurselor necesare funcţionării sistemului ales şi monitorizării spitalelor.

Plecând de la evaluarea situaţiei existente şi având în vedere scopurile prezentate anterior, măsurile propuse pentru sistemul de finanţare a spitalelor sunt:

Pe termen scurt A. Îmbunătăţirea sistemului de contractare a serviciilor medicale spitaliceşti cu CJAS

Acţiuni necesare: 1. Clarificarea aspectelor legislative privind drepturile şi obligaţiile părţilor contractante (spitalul şi CJAS)

a. Negocieri reale între părţi privind serviciile contractate avand in vedere performanta spitalului in functie de dotarea cu aparatura medicala, incadrarea cu personal de specialitate , conditii hoteliere diferentiate, competenta privind pachetul de servicii oferit

b. Evidenţierea factorilor externi care pot modifica termenii contractului (inflaţia, TVA etc.)

c. Ritmicitate în derularea sumelor contractate d. Acoperirea temporară a mijloacelor circulante prin diferite mecanisme , inclusiv

credite de la trezorerii sau banci e. Implicarea Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publică (ca reprezentant al

autorităţilor centrale şi locale cu rol în aplicarea politicilor de sănătate) în procesul negocierii

2. Monitorizarea respectării contractelor de furnizare de servicii medicale spitaliceşti 3. Auditul intern al spitalelor 4. Clarificarea modului de soluţionare a litigiilor legate de contractare 5. Redefinirea modalităţii de contractare cu spitalele pentru serviciile spitaliceşti şi ambulatoriul de specialitate prin contractarea separată a acestor servicii şi stimularea contractării serviciilor ambulatorii ; reducerea cheltuielilor spitalicesti

61

prin introducerea ingrijirilor medicale la domiciliu, acordate in sistem ambulatoriu de furnizori specializati

B. Îmbunătăţirea modalităţii de finanţare actuale. Deoarece unul din dezavantajele clare ale finanţării bazate pe zi de spitalizare este creşterea numărului de zile de spitalizare în vederea maximizării veniturilor, s-ar putea utiliza o finanţare bazată pe pacient, diferită în funcţie de secţia unde au fost furnizate îngrijirile de sănătate, la care sa se negocieze si durata de spitalizare, numarul de zile de spitalizare si utilizarea numarului de paturi, pe baza cărora să se formeze bugetul global al spitalului. Această metodă de finanţare va fi precursorul finanţării bazate pe tipul pacientului externat (DRG) ce reprezintă modalitatea aleasă pentru finanţarea spitalelor pe termen mediu/lung. Acţiuni necesare:

1. Pentru a diminua stimulentul de a interna cât mai mulţi pacienţi este necesar ca în

contractele cu CJAS să fie negociat un anumit număr de internări (plecând de la fondurile disponibile) şi să fie prevăzute situaţiile concrete când acest număr poate fi depăşit (epidemii, accidente colective etc.).

2. Monitorizarea internărilor şi a transferurilor pentru a vedea justificarea lor şi stabilirea unui nivel maxim acceptat pentru internări de urgenţă (diferit în funcţie de tipul spitalului)

3. Pentru reducerea internărilor în cazurile ce nu reprezintă urgenţe medicale se pot stabili liste de aşteptare

4. Modificări în funcţionarea sistemului de sănătate pentru a diminua cererea de servicii la nivelul spitalului:

a. Stimularea medicilor de familie în a furniza mai multe servicii în ambulatoriu şi a nu trimite pacienţii către alţi furnizori (diminuarea ponderii capitaţiei în favoarea plăţii per consultaţie)

b. Stimularea sistemului ambulatoriului de specialitate (prin mecanisme financiare, monitorizarea trimiterilor la spital etc.) şi a accesului la investigaţii paraclinice în ambulatoriul de specialitate

c. Modificarea sistemului de compensare a medicamentelor în ambulatoriu pentru acoperirea cât mai mare a celor esenţiale şi generice

C. Pregătirea cadrului general pentru sistemul de finanţare pe termen mediu/lung

Acţiuni necesare: 1. Clasificarea unitară a diferitelor tipuri de servicii spitaliceşti şi înregistrarea

separată a cheltuielilor cu furnizarea acestor servicii. Prin definirea structurilor spitalelor conform OMSF 457/2001 şi înregistrarea separată a cheltuielilor pe aceste structuri se vor putea evalua indicatorii necesari unei finanţări diferite în funcţie de serviciile furnizate

2. Definirea modalităţilor de finanţare utilizate pe termen mediu/lung, adecvate serviciilor furnizate de spitale

3. Reorganizarea sistemului de colectare şi raportare a datelor clinice (set minim de date la nivel de pacient spitalizat, rapoarte unice pentru toţi beneficiarii din sistem).

4. Definirea instituţiilor cu rolurile şi responsabilităţile necesare funcţionării sistemului de finanţare a spitalelor bazată pe caz

5. Evaluarea costurilor pentru tipurile de pacienţi în vederea utilizării acestora la finanţarea bazată pe caz (DRG) a pacienţilor acuţi

Pe termen mediu/lung A. Definirea modalităţilor de finanţare utilizate pe termen mediu/lung, adecvate

serviciilor furnizate de spitale, în funcţie de scopurile avute în vedere. Principalele servicii furnizate şi modalităţile de finanţare considerate sunt:

62

- Servicii pentru pacienţii acuţi � Plată bazată pe tipul de caz externat (DRG) - Servicii pentru pacienţi cronici (îngrijiri de lungă durată) � Plată pe zi spitalizare - Servicii de psihiatrie � Plată pe zi spitalizare - Servicii de urgenţă � Plată pe servicii -bloc - Servicii de dializă pentru IRC � Plată per unitate de serviciu - Servicii de radio şi chimioterapie � plată pe episod de tratament - Servicii ambulatorii � Plată pe consultaţie - Dispensarul TBC � buget istoric (pe baza cheltuielilor şi a unor normative) - Servicii de asistenţă primară � buget istoric - Alte servicii spitaliceşti

B. Pregătirea sistemului de sănătate în vederea utilizării noilor mecanisme de finanţare.

Acţiuni principale: 1. Clasificarea spitalelor în funcţie de serviciile furnizate şi pregătirea acestora pentru

mecanismele de finanţare utilizate 2. Definirea instituţiilor cu rolurile şi responsabilităţile necesare funcţionării sistemului de

finanţare a spitalelor bazată pe caz 3. Stabilirea etapelor de implementare a modalităţii de finanţare bazată pe caz 4. Evaluarea activităţii spitalelor pornind de la clasificarea pacienţilor acuţi în DRG 5. Evaluarea costurilor pentru tipurile de pacienţi în vederea utilizării acestora la finanţarea

bazată pe caz (DRG) a pacienţilor acuţi 6. Stimularea activităţii ambulatorii şi a îngrijirilor alternative pentru a prelua o parte din

serviciile furnizate de spitale Implementarea noilor mecanisme de finanţare a spitalelor adecvate serviciilor furnizate de spitale III. Gestionarea mai eficientă a resurselor de la nivelul spitalului Scopul urmărit prin gestionarea mai eficientă a resurselor de la nivelul spitalului este de a da o valoare fondurilor şi de a utiliza resursele spre furnizarea de servicii eficace în condiţii de eficienţă crescută şi la un nivel corespunzător de calitate.

Pe termen scurt Principalele acţiuni strategice şi operaţionale necesare la nivel central sau local: A. Definirea organizării şi funcţionarii spitalelor publice ca unităţi nonprofit,

prestatoare de servicii B. Evaluarea performanţelor spitalelor (indicatori � durata medie de spitalizare, rata

de ocupare a paturilor, număr de pacienţi în funcţie de morbiditatea intraspitalicească diagnosticată, număr de urgenţe, reinternări, transferuri, mod de internare etc.)

Acţiuni necesare: 1. Definirea rolurilor şi responsabilităţilor membrilor echipei de management

spitalicesc 2. Separarea funcţiilor manageriale de cele clinice (directori, şefi secţie etc.) 3. Evaluarea performanţei managementului spitalicesc în baza contractului de

management 4. Analiza comparativă a performanţei spitalelor pe baza indicatorilor din anexa 1 5. Monitorizare lunară a structurii cheltuielilor, inclusiv cele provenite din donaţii şi

sponsorizări, cu evaluarea ponderii acestora în finanţarea spitalelor şi a efectelor asupra finanţării viitoare a serviciilor spitaliceşti

6. Elaborarea unor planuri naţionale şi locale privind investiţiile 7. Monitorizarea investiţiilor făcute la spitale (încadrarea în planurile naţional şi

local) şi evaluarea investiţiilor �mascate�.

63

C. Reorganizarea structurii spitalelor în vederea scăderii costurilor fixe (secţii, compartimente, laboratoare, servicii, ambulatoriu, structuri auxiliare � în ceea ce priveşte numărul de paturi, încadrarea cu personal, funcţiile şi responsabilităţile etc.) Acţiuni necesare: 1. Reorganizarea spitalelor pe principii de performanţă în concordanţă cu nevoia de

servicii. 2. Crearea unui sistem de stimulente pentru furnizarea de servicii în sistem

ambulatoriu D. Reglementarea relaţiei dintre activitatea spitalicească şi cea de învăţământ medical şi cercetare Activităţi necesare: 1. Stabilirea unor relaţii contractuale între universităţi, instituţii de cercetare şi

spitale. Se au în vedere: controlul duratei medii de spitalizare, resurselor umane, medicamentelor şi materialelor sanitare, precum şi al investigaţiilor paraclinice pentru cazurile didactice sau cele care participă la procese de cercetare

2. Definirea responsabilităţilor cadrelor din învăţământ şi cercetare în desfăşurarea activităţii spitalelor

3. Clarificarea rolului şi funcţiilor medicilor rezidenţi în cadrul spitalelor (contabilizarea acestora în momentul definirii necesarului de personal pe secţiile spitaliceşti)

E. Controlul costurilor cu medicamentele şi materialele sanitare Activităţi necesare: 1. Creşterea transparenţei şi accesului la informaţii privind listele cu tarifele de

producţie şi import, precum şi cu listele Uniunii Europene privind medicamentele şi materialele sanitare. Se poate realiza prin crearea unor web-site-uri, publicarea materialelor (InfoSan, etc) şi distribuirea către spitale, DSP şi CJAS etc.

2. Utilizarea raportărilor cantitativ-valorice pentru farmaciile de spital şi monitorizarea consumului de medicamente în spital

3. Reevaluarea bianuală a cheltuielilor cu medicamentele compensate şi gratuite în ambulatoriu

4. Stabilirea de protocoale terapeutice pentru finantarea programelor de sanatate cu nominalizarea medicamentelor

Principalele acţiuni strategice şi operaţionale necesare la nivelul spitalelor: A. Îmbunătăţirea managementului spitalului

Activităţi necesare: 1. Implementarea unui plan anual de furnizare a serviciilor (tipuri şi număr de

servicii, resurse disponibile, infrastructura şi intenţiile de dezvoltare a spitalului etc.)

2. Definirea indicatorilor de performanţă a echipei manageriale (director, directori adjuncţi, contabil şef, asistent şef)

3. Evaluarea performanţei spitalului şi elaborarea de măsuri privind îmbunătăţirea acesteia

4. Corelarea stimulentelor sau a penalizărilor (financiare, de angajare etc.) echipei manageriale de performanţele spitalului

5. Definirea în fişa postului a rolurilor şi responsabilităţilor celor implicaţi în gestionarea şi funcţionarea spitalului, secţiilor etc.

6. Colectarea continuă a datelor necesare managementului sistemului informaţional. B. Utilizarea eficientă a resurselor financiare ale spitalului

Activităţi necesare: 1. Monitorizarea lunară şi trimestrială a cheltuielilor spitalului şi încadrarea în

bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat al spitalului

64

2. Asigurarea transparenţei în procesul de achiziţie de medicamente, materiale, echipamente etc. la preţuri cât mai mici

3. Înfiinţarea unei comisii profesionale de analiză a consumului, necesarului şi achiziţiilor de medicamente, materiale, echipamente etc.

4. Realizarea unor evidenţe cantitativ-valorice a consumurilor de medicamente şi materiale pe secţie, medic, pacient etc.

5. Participarea comună a unor spitale locale, regionale sau de profil similar la achiziţii de medicamente, materiale sanitare etc.

6. Utilizarea cu precădere a medicamentelor generice pentru tratamentele spitaliceşti C. Îmbunătăţirea structurii spitalului (clădiri, echipamente etc.)

Activităţi necesare: 1. Organizarea evaluării şi a măsurilor necesare pentru obţinerea autorizaţiei sanitare

de funcţionare a spitalelor 2. Întreţinerea corespunzătoare a clădirii şi echipamentelor:

a. Dezvoltarea unui plan anual privind investiţiile şi reparaţiile capitale ale clădirilor şi echipamentelor

b. Funcţionarea echipamentelor conform specificaţiilor tehnice ale acestora în vederea obţinerii eficienţei maxime în utilizarea lor (personal adecvat ca număr şi pregătire, aprovizionare cu materiale consumabile necesare etc.)

c. Analiza eficienţei economice a contractelor de service pentru echipamente 3. Contractarea externă a unor servicii de suport sau paraclinice (dacă spitalul

reuşeşte un beneficiu financiar, cu păstrarea calităţii îngrijirilor oferite pacienţilor) 4. Reorganizarea secţiilor şi compartimentelor în vederea creşterii eficienţei 5. Utilizarea unei platforme tehnice comune pentru serviciile spitaliceşti şi cele

ambulatorii, cu reducerea numărului de internări ce nu sunt necesare D. Utilizarea eficientă a resurselor umane ale spitalului

Activităţi necesare: 1. Definirea fişelor de post pentru fiecare membru al personalului, conform normelor

legale în vigoare 2. Încadrarea în normele maximale de personal pentru diferitele structuri ale spitalului 3. Evaluarea performanţelor personalului pe baza îndeplinirii unor criterii definite în

concordanţa cu obiectivele din planul anual al spitalului 4. Stabilirea unor criterii precise de evaluare şi stimulare a personalului (nivelul pe

grilă, salariul de merit, premii etc.), care să considere şi creşterea eficienţei spitaliceşti, cu menţinerea calităţii (analiza sistematică a schemelor terapeutice utilizate şi a investigaţiilor diagnostice)

5. Elaborarea unor planuri de recrutare de personal de specialitate în vederea asigurării serviciilor necesare pacienţilor asiguraţi

E. Elaborarea şi implementarea unui sistem de monitorizare a calităţii îngrijirilor Activităţi necesare: 1. Utilizarea unui sistem de evaluare a satisfacţiei pacienţilor privind serviciile

furnizate de spital (de exemplu: chestionare aplicate trimestrial, vizând activitatea personalului, facilităţile din spital etc.)

2. Înfiinţarea de comisii interdisciplinare de etică şi analiză a incidentelor şi accidentelor clinice, inclusiv a implicaţiilor financiare

3. Utilizarea unui sistem de identificare a problemelor privind calitatea îngrijirilor la nivelul fiecărei secţii sau departament al spitalului

Pe termen mediu/lung A. Stabilirea unor politici de sănătate privind utilizarea noilor tehnologii (echipamente,

medicamente) în spitale numai pe baza unor studii de cost/eficacitate şi a fondurilor disponibile (număr limitat, liste de aşteptare, co-plată)

65

B. Controlul costurilor pentru medicamente şi tehnologii Acţiuni necesare: 1. Evaluarea costurilor totale pentru compensarea medicamentelor propuse a fi

incluse 2. Elaborarea la nivel naţional a unei liste cu preţuri ale Uniunii Europene (care să fie

maximale) pentru medicamentele, materialele sanitare şi tehnologii 3. Menţinerea transparenţei şi accesului la informaţii prin întreţinerea şi actualizarea

web-site-ului cu listele cu tarifele de producţie şi import, precum şi cu listele Uniunii Europene privind medicamentele şi materialele sanitare

C. Planificarea serviciilor spitaliceşti şi reforma instituţională Acţiuni necesare: 1. Evaluarea nevoilor de servicii spitaliceşti în concordanţă cu indicatorii de

morbiditate din aria geografică deservită, mobilitatea pacienţilor dinspre alte judeţe 2. Elaborarea unor planuri naţionale şi locale privind numărul de paturi şi tipul de

servicii furnizate (pe baza nevoilor) 3. Reorganizarea spitalelor în funcţie de nevoile de servicii, în ceea ce priveşte

echipamentele, tehnologiile, inclusiv încadrarea cu personal 4. Stabilirea unui plan de dezvoltare profesională a personalului de la toate nivelurile 5. Dezvoltarea unui organism naţional de monitorizare a calităţii serviciilor

spitaliceşti 6. Dezvoltarea unui sistem de identificare a problemelor privind calitatea îngrijirilor

la nivelul fiecărei secţii sau departament al spitalului şi înfiinţarea de structuri pentru îmbunătăţirea calităţii

7. Evaluarea modalităţilor de finanţare utilizate şi ajustarea lor în funcţie de scopurile politicilor de sănătate definite

D. Introducerea standardelor contabile internaţionale pentru realizarea unei evidenţe contabile moderne la nivelul spitalului, utilă în procesul evaluării activităţii şi pentru privatizarea unor activităţi spitaliceşti

E Dezvoltarea unor asociaţii profesionale care să sprijine funcţionarea spitalelor în vederea creşterii eficienţei spitaliceşti

In contextul celor aratate, se impune luarea unor masuri pe linia imbunatatirii sistemului de finantare in sanatate: - Elaborarea de criterii de selectie a unitatilor sanitare in vederea contractarii serviciilor spitalicesti; Raspunde : Ministerul Sanatatii si Familiei si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate - Evaluarea ofertei de servicii, tinand seama de indicatorii realizati in perioada 1998-2000 Raspunde :Casa Nationala de Asigurari de Sanatate - Stabilirea tipurilor de spitale in vederea contractarii serviciilor medicale spitalicesti pe 2002 Raspunde : Ministerul Sanatatii si Familiei -Analiza cererii de servicii medicale fata de oferta de servicii medicale Raspunde :Casa Nationala de Asigurari de Sanatate - Stabilirea indicatorilor de performanta si a metodologiei de intocmire a bugetului de venituri si cheltuieli ale spitalului Raspunde : Ministerul Sanatatii si Familiei si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate Comcomitent se va urmari cresterea eficientei fondurilor alocate de la bugetul de stat, bugetele locale si a veniturilor extrabugetare: - Cresterea bugetului destinat intrarilor de credite pentru dotarea cu aparatura de mare performanta ;

66

- Imbunatatirea modului de elaborare si executare a programelor nationale de sanatate in functie de prioritatile de sanatate publica pe structuri si destinatii; - Cresterea sumelor pentru achizitionarea de lapte praf pentru combaterea morbiditatii si mortalitatii copiilor de 6-12 luni; - Atragerea de sume din bugetele locale pentru finantarea actiunilor sanitare pe plan local; - Cresterea cheltuielilor pe seama sumelor provenite din venituri extrabugetare Raspunde : Ministerul Sanatatii si Familiei Anexa 1 � Exemplu de indicatori de performanţă a spitalului

Criteriu Indicatori/măsuri de performanţă Acoperirea financiară a spitalului

• Total cheltuieli faţă de bugetul aprobat • Procent venituri proprii în bugetul aprobat • Nr. pacienţi neasiguraţi / nr. total pacienţi • Procent buget utilizat pentru întreţinerea clădirii şi echipamentelor

• Procent buget pentru investiţii Evaluarea calităţii serviciilor furnizate • Diagnostice, îngrijire şi

terapie corespunzătoare

• Rata mortalităţii intraspitaliceşti, din care cea intraoperatorie, la nivel de secţie.

• Rata infecţiilor nosocomiale • Rata complicaţiilor • Corespondenţă diagnostic la 72 de ore cu

diagnosticul la externare • Corespondenţă durata medie de spitalizare cu cea

naţională pe tip de spital şi secţie • Existenţa şi funcţionarea unei comisii de calitate

Eficacitatea activităţii spitalului • Urmărirea normelor şi

procedurilor în vigoare

• Număr şi tip de servicii furnizate raportate la numărul şi tipul serviciilor contractate

• Rata de utilizare a paturilor • Număr urgenţe • Număr servicii ambulatorii

Eficienţa activităţii spitalului

• Cost pe tipuri de pacienţi în limitele naţionale pe tip de spital şi secţie

• Cost pe zi de spitalizare în limitele naţionale pe tip de spital şi secţie

• Rata de absenteism a personalului Satisfacţia pacienţilor privind îngrijirile primite

• Nr. de pacienţi satisfăcuţi / nr. total pacienţi • Timpul de aşteptare în ambulatoriu sau la camera

de gardă

67

4. STRATEGIA PRIVIND SĂNĂTATEA FEMEII, COPILULUI ŞI FAMILIEI

PENTRU PERIOADA 2002 - 2006

68

INTRODUCERE

În toate societăţile şi culturile sănătatea femeii şi copilului, cât şi protecţia familiei reprezintă o componentă fundamentală pentru dezvoltarea umană în general. Un comportament sexual şi reproductiv sănătos are un impact semnificativ asupra sănătăţii generaţiilor următoare. În noua sa structură organizatorică, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi-a extins sfera de activitate de la protecţia şi promovarea sănătăţii populaţiei şi crearea de strategii sanitare, la implicarea nemijlocită în domeniul protecţiei familiei. În definirea şi implementarea acestor atribuţii, Ministerul Sănătăţii şi Familiei urmăreşte îndeplinirea obiectivelor Programului de guvernare pe perioada 2001 � 2004 şi respectarea obligaţiilor asumate de România prin diferite convenţii internaţionale. Programul de guvernare prevede îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, punându-se

accent pe protecţia medico-socială a femeii şi copilului, îndeosebi provenind din categorii

defavorizate. Programul guvernamental în domeniul sănătăţii porneşte de la faptul că

îngrijirea sănătăţii trebuie să fie un bun social colectiv şi accesibil tuturor cetăţenilor

României, indiferent de capacitatea lor de a plăti, pe fondul asigurării unui acces liber şi

echilibrat la serviciile de sănătate.

Ministerul Sănătăţii şi Familiei a iniţiat un proces consultativ şi participativ de planificare

strategică în domeniul sănătăţii femeii, copilului şi familiei, în conformitate cu recomandările

Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Ariile sănătăţii femeii, copilului şi familiei relevante pentru

România, definite în cadrul procesului de planificare strategică, sunt:

1. Planificarea familială (opţiunea reproductivă);

2. Avortul şi serviciile pentru întreruperea sarcinii în condiţii de siguranţă;

3. Maternitatea fără risc � îngrijirea prenatală, îngrijirea la naştere şi a nou născutului în

condiţii de siguranţă şi igienă; îngrijirea postnatală şi alăptarea;

4. Sănătatea copilului 0-1 an;

5. Sănătatea copilului 1-4 ani;

6. Sănătatea preşcolarilor şi scolarilor;

7. Profilaxia şi managementul infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS) şi a infecţiei cu

HIV/SIDA;

8. Managementul cancerului genito-mamar;

9. Sănătatea reproductivă şi sexuală a adolescenţilor şi tinerilor;

69

10. Sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă;

11. Prevenirea şi managementul infertilităţii;

12. Prevenirea şi managementul tuturor tipurilor de violenţă împotriva femeii şi copilului, în

special a abuzului sexual.

Situaţia actuală a sănătăţii femeii, copilului şi familiei în România Aspecte de demografie

Situaţia demografică este caracterizată, în ultimii 10 ani, de sporul natural negativ.

Această scădere se datorează:

- creşterii mortalităţii generale, de la 10,7/1000 locuitori în 1989, la 12/1000 locuitori în 1999,

fenomen explicabil prin înrăutăţirea condiţiilor de viaţă şi prin scăderea eficienţei

serviciilor medicale

- scăderii natalităţii de la 16/1000 de locuitori în 1989, la 10,4/1000 locuitori de nou-născuţi,

consecinţă firească a liberalizării avorturilor şi a folosirii mijloacelor contraceptive

- diminuării sporului natural, care a devenit negativ din 1992, în 1996 înregistrându-se un

vârf de minus 2,5/1000 locuitori, iar în 1999 fiind de minus 1,4/1000 locuitori

- scăderii numărului de copii şi tineri, ponderea copiilor 0-14 ani scăzând de la 26,7% în 1980,

la 18,8% în 1999.

Planificarea familială (opţiuni reproductive)

Conform datelor din studiul asupra sănătăţii reproducerii (1999), făcut pe un eşantion naţional

de femei cu vârste cuprinse între 15-49 ani şi bărbaţi cu vârste cuprinse între 15-49 ani:

- aproape toată populaţia (99%) a auzit de cel puţin o metodă contraceptivă modernă

- aproximativ 92% din populaţie a auzit despre sterilet, din care 55% ştiu cum se foloseşte

- 23,3% dintre femei şi 22,8% dintre bărbaţi din România folosesc metode contraceptive

moderne

- 58% dintre femeile şi 52% dintre bărbaţii căsătoriţi sau în uniune consensuală nu îşi mai

doresc copii

- 72% dintre femei şi 61% dintre bărbaţi doresc mai multe informaţii despre metodele

contraceptive

70

Evoluţia ratelor prevalenţei contraceptivelor este prezentată în Figura 1.

57,363,8

13,9

29,5

43,334,3

0102030405060708090

100

1993 1999

Prevalenta totala Metode moderne Metode traditionale

Figura 1. Evoluţia ratelor prevalenţei contraceptivelor.

Structura metodelor contraceptive utilizate este prezentată în Figura 2.

Nici o metodă35%

Prezervativ9%

Contraceptive orale8%

Coit întrerupt28%

Dispozitive intrauterine

7%

Ritm/Calendar6%

Alte metode moderne

1%

Spermicide3%

Sterilizarea feminină

3%

Figura 2. Structura metodelor contraceptive utilizate.

71

Avortul şi serviciile de întrerupere a sarcinii în condiţii de siguranţă

Evoluţia avortului în ultimii zece ani este descrescătoare, de la 2,2 avorturi per naştere în

1993 acum existând un avort la fiecare 1,6 naştere. Cele mai multe avorturi se produc la grupa

de vârstă 20-34 ani.

Evoluţia avortului în ultimii 10 ani este prezentată în Figura 3.

020406080

100120140160180200

Total La cerere Incomplet

Figura 3. Evoluţia avortului în ultimii 10 ani.

În Figura 4 se evidenţiază scăderea clară a ratei avorturilor (la mai puţin de jumătate) în

paralel cu creşterea clară a folosirii metodelor contraceptive moderne (peste dublu).

13,929,5

104

45

0

20

40

60

80

100

120

1993 1999

Rata prevalentei metodelor moderne Rata totală a avorturilor la cerere

Figura 4. Scăderea ratei avorturilor, în paralel cu creşterea utilizării contracepţiei.

Maternitatea fără risc � îngrijirea prenatală, asistarea la naştere şi a nou-născutului în

condiţii de siguranţă şi igienă; îngrijirea postnatală şi alăptarea

- aproximativ 60% din femeile gravide au beneficiat de prima vizită la medic în primul

trimestru de sarcină

72

- numărul mediu de vizite prenatale este de 5

- mortalitatea maternă în România este de 33 decese la 100.000 nou născuţi-vii, din care:

- 16,20 decese la 100.000 nou-născuţi vii datorate avorturilor

- 16,63 decese la 100.000 nou-născuţi vii datorate cauzelor obstetricale

Evoluţia mortalităţii materne între anii 1960 şi 2000 este descrisă în Figura 5, constatându-se

o scădere marcată a mortalităţii materne după 1990, datorită legalizării avortului şi

contracepţiei:

020406080

100120140160180200

Rata mortalităţii materne Avort Risc obstetrical

Figura 5. Evoluţia mortalităţii materne între anii 1960 şi 2000.

Evoluţia mortalităţii materne între anii 1989 şi 2000 este descrescătoare, reducându-se de

aproximativ 8 ori (Figura 6).

020406080

100120140160180

Rata mortalităţii materne Avort Risc obstetrical

Figura 6. Evoluţia mortalităţii materne între anii 1989 şi 2000.

73

Sănătatea copilului

Copiii reprezintă aproximativ 28% din populaţia ţării. Atât prin număr, cât şi prin

particularităţile biologice de vârstă, copiii sunt mari consumatori de servicii medicale. În mod

special de organizarea şi calitatea serviciilor preventive depinde starea de sănătate a populaţiei

infantile.

Mortalitatea infantilă (număr de decese 0-1 an, la 1000 nou născuţi) este principalul indicator

care caracterizează starea de sănătate a copiilor. Mortalitatea infantilă a scăzut semnificativ în

ultimele trei decenii: de la 49,4/1000 în 1970, la 26,9/1000 în 1989 şi la 18,6/1000 în 1999.

0

10

20

30

40

50

60

Rata mortalităţii infantile

Figura 7. Evoluţia ratelor mortalităţii infantile între anii 1970 şi 2000.

Mortalitatea infantilă la domiciliu se apropie de 30% din cazurile de mortalitate infantilă.

Mortalitatea 1-4 ani este un indicator de sănătate căruia i se acordă o atenţie deosebită pentru

că traduce eficienţa, respectiv ineficienţa măsurilor de prevenire a cauzelor principale de

deces, la această grupă de vârstă. Mortalitatea 1-4 ani înregistrează o scădere lentă şi continuă

în ultimii 10 ani: 1,9/1000 de locuitori 1-4 ani în 1990 şi 1/1000 în 1999.

Pe grupe de vârstă mortalitatea cea mai ridicată se înregistrează între 1-2 ani, unde atinge

valoarea de 2/1000 în 1998 şi 1,8/1000 în 1999.

Mortalitatea cea mai ridicată în mediul rural traduce diferenţele în: asistenţa medicală de

urgenţă, în adresabilitatea la servicii medicale, nivelul educativ mai scăzut, lipsă de

supraveghere a copiilor.

Principalele cauze de deces sunt accidentele, urmate de boli ale aparatului respirator şi tumori,

a căror prevenţie şi tratament se dovedesc insuficiente.

Peste 45% din decesele 1-4 ani se produc în unităţi sanitare, restul la domiciliu.

74

Prevenirea şi managementul infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS), inclusiv a infecţiei cu

HIV şi SIDA

- în anul 2000 rata sifilisului a fost de 44,3 cazuri la 100.000 locuitori;

- principala cale de transmitere a infecţiei cu HIV/SIDA este cea heterosexuală, dar a apărut

şi calea de transmitere prin folosirea seringilor în comun în cazul drogurilor injectabile;

- la data de 1 ianuarie 2001 se înregistra un total de 9.763 cazuri cumulate de SIDA;

- numărul de cazuri SIDA diagnosticate la copii este în scădere:

- între anii 1991 � 1998 s-au diagnosticat în fiecare an câte 400-500 de cazuri noi

- în 1999: 255 cazuri diagnosticate

- în 2000: 290 cazuri diagnosticate

- 90% dintre persoanele intervievate cunosc efectul protector al folosirii prezervativului;

- 75% dintre femei şi 69% dintre bărbaţi nu se consideră la risc de a se infecta cu HIV;

- aproximativ 10% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15-49 ani folosesc prezervativul.

Sănătatea reproductivă şi sexuală a adolescenţilor şi tinerilor

- cei mai mulţi adolescenţi cunosc riscul de infecţii transmise pe cale sexuală;

- în 1999 vârsta mediană la primul contact sexual a fost de 19,5 ani, în descreştere faţă de

anul 1993, când această vârstă era 20,5 ani;

- jumătate din tineri folosesc o metodă contraceptivă, iar 23% folosesc o metodă modernă;

27% folosesc o metodă contraceptivă tradiţională;

- 40% din tinerele femei şi 25% din bărbaţii tineri au cunoştinţe corecte despre ciclul

menstrual;

- dintre tinerii sub 24 de ani care şi-au început viaţa sexuală, 34% din femei şi 86% din

bărbaţi raportează că au doi sau mai mulţi parteneri sexuali;

- proporţia femeilor care şi-au început activitatea sexuală înainte de 20 ani este de 56%, în

timp ce 80% din bărbaţi îşi încep activitatea sexuală înainte de această vârstă;

75

Sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă

Tulburările provocate de menopauză pot avea efecte pe termen lung, de exemplu femeile la

menopauză sunt predispuse la osteoporoză. Efectele neplăcute ale menopauzei se pot evita

prin terapii adecvate de substituţie.

Prevenirea şi managementul infertilităţii

Infertilitatea este un domeniu care începe să capete importanţă din ce în ce mai mare în cadrul

sănătăţii reproducerii, apreciindu-se că aproximativ 15% din cupluri sunt afectate. Femeile şi

cuplurile trebuie să aibă dreptul la numărul dorit de copii, iar cifrele estimative ale

Comisiei de specialitate de obstetrică-ginecologie din Ministerul Sănătăţii şi Familiei arată

că, din nefericire, există cupluri care nu pot avea copii, deşi îşi doresc acest lucru.

Prevenirea şi managementul cancerului genito-mamar

- cancerele genito-mamare pot fi tratate şi chiar vindecate dacă sunt depistate cât mai

devreme (stadii precoce);

- în 1998 rata deceselor cauzate de cancerul de sân în România a fost de 18 decese la

100.000 femei

- femeile sunt diagnosticate în stadii tardive (II sau III), când şansele de vindecare sunt

reduse; educaţia populaţiei are un rol esenţial în acest domeniu.

Prevenirea şi managementul tuturor formelor de violenţă împotriva femeii şi copilului, în

special a abuzului sexual

În România fenomenul violenţei domestice şi sexuale a început să fie din ce în ce mai mult abordat. Victimele sunt în special femei şi copii, iar formele violenţei pot avea aspecte fizice dar şi psihice. Conform datelor din 1999 ale SSRR, de-a lungul vieţii, aproximativ 29% din femei au suferit abuzuri fizice produse de partenerii lor. Doua treimi din femei au raportat trecerea printr-un abuz sexual din partea soţilor sau partenerilor.

Prevenirea traficului de femei şi copii

Traficul de femei şi copii reprezintă o problemă care se află în atenţia mai multor instituţii guvernamentale, în acest sens demarându-se o serie de iniţiative, din care Ministerul Sănătăţii şi Familiei face parte. Exemple de astfel de parteneriate sunt cele din domeniul educaţiei persoanelor care sunt la risc de trafic, pentru a le proteja prin realizarea de activităţi educative în şcoli, dar şi prin campanii mass-media. Astfel de programe se vor adresa unor grupuri vulnerabile (copiii străzii, copii şi tineri instituţionalizaţi etc.).

Asistenţa medico-socială la nivelul comunităţii

Supravegherea stării de sănătate a populaţiei, precum şi prevenirea îmbolnăvirilor şi

76

promovarea sănătăţii este dificil de realizat în condiţiile actuale, având în vedere disfuncţionalităţile inerente implementării noii structuri organizatorice în sistemul de acordare a asistenţei medicale a populaţiei, în special în zonele rurale, unde lipseşte medicul de familie, în zonele geografice deosebite (relief, dispersia populaţiei etc.) şi în oraşele mari, cu densitate de grupări sociale defavorizate necuprinse în listele medicilor de familie. Lipsa medicului de familie sau neînscrierea pe listele acestuia a grupelor sociale defavorizate determină apariţia unor situaţii dificile, greu de controlat. a. nu se preia nou-născutul din maternitate şi nu se efectuează supravegherea acestuia;

b. nu se iau în evidenţă şi nu se examinează gravidele care nu sunt în listele medicilor de familie;

c. unii copii nu figurează pe catagrafia de vaccinare şi sunt excluşi din programul de

vaccinare;

d. nu se pot efectua şi supraveghea vaccinările la toţi copiii;

e. nu se poate stabili adevărata stare de morbiditate a populaţiei unei zone, din cauza faptului

că un număr destul de mare de persoane nu sunt pe listele medicilor de familie;

f. depistarea şi supravegherea focarelor TBC se face cu greutate, mulţi din aceşti bolnavi

nefiind înscrişi la medicul de familie;

g. nu se pot urmări tratamentele la domiciliu, nu se pot supraveghea şi urmări în evoluţie

bolnavii cronici, atât copii, cât şi adulţi;

Pentru rezolvarea acestor situaţii şi a supravegherii stării de sănătate a populaţiei, strategia

Ministerului Sănătăţii şi Familiei prevede înfiinţarea unei noi funcţii în asistenţa medicală -

asistenta medicală comunitară.

Tabelul următor prezintă principalii indicatori ai sănătăţii reproducerii şi sexualităţii în

România. Acolo unde datele pentru anul 2000 nu au fost disponibile, s-a menţionat anul.

Tabelul 1. Principalii indicatori ai sănătăţii reproducerii şi sexualităţii în România.

Indicator Valoare AnulPopulaţia (milioane) 22.435.205 2000 (1.07)Femei de vârstă fertilă (15 � 49 ani) 5.813.357 2000 (1.07)Natalitatea (născuţi vii la 1000 locuitori) 10,5 2000Mortalitatea generală (decese la 1000 locuitori) 11,4 2000Sporul natural (la 1000 locuitori) � 0,9 2000Rata totală a fertilităţii (la femeie) 1,3 1996-1999Rata totală a fertilităţii (la 1000 femei 15 � 49 ani) 40,342 2000

77

Procentul gravidelor luate în evidenţă şi urmărite în timpul sarcinii (%)

58 2000

Procentul de naşteri asistate în maternităţi (%) 85 2000Rata mortalităţii materne (la 100.000 născuţi vii) 32,83 2000

Rata mortalităţii materne prin avort (la 100.000 născuţi vii) 16,20 2000Rata mortalităţii materne prin risc obstetrical (la 100.000 născuţi vii)

16,63 2000

Mortalitatea perinatală (la 1000 născuţi vii + morţi) 5,9 2000Rata mortalităţii infantile (la 1000 născuţi vii) 18,6 2000Rata mortalităţii sub 1 � 4 ani (la 100.000 locuitori 1 � 4 ani) 0,91 2000Procentul sugarilor alimentaţi natural până la 4 luni (%) 40 2000Prevalenţa utilizării contracepţiei la femeile în cuplu (%)

Totală 63,8 1999Metode moderne 29,5 1999Metode tradiţionale 34,3 1999

Prevalenţa utilizării contracepţiei la toate femeile (%) Totală 48,2 1999Metode moderne 23,3 1999Metode tradiţionale 24,7 1999

Metode contraceptive folosite cel mai frecvent Prezervative 7,7 1999Contraceptive orale 6,5 1999Dispozitive intrauterine 4,9 1999

Rata avorturilor (la 1000 femei între 15 � 49 ani) 44,68 1999Rata avorturilor la cerere (la 1000 femei între 15 � 49 ani) 34,18 1999Rata totală a avorturilor la cerere (pe femeie) 2,2 1996-1999Raportul avorturi la cerere per născuţi vii 1,6 1996-1999Rata sifilisului (cazuri la 100.000 locuitori) 45,17 2000Rata infecţiilor cu gonoree (cazuri la 100.000 locuitori) 21,88 2000Rata infecţiei cu HIV (cazuri la 100.000 locuitori) 1.48 2000Rata SIDA (cazuri la 100.000 locuitori) 0.74 2000Număr de cazuri de SIDA 9.763 1985-2001Principalele cauze de mortalitate la femei (număr de cazuri la 100.000 femei)

Boli ale aparatului circulator 714,40 2000Tumori 151,34 2000Boli ale aparatului respirator 51,54 2000Boli ale aparatului digestiv 47,64 2000Accidente 30,08 2000

78

Obiective generale Pentru perioada 2002 � 2006 se propun următoarele obiective generale pe termen lung.

1. Planificarea familială (opţiuni reproductive)

Obiectivul general 1: Asigurarea drepturilor reproductive, inclusiv opţiunea informată.

Obiectivul general 2: Creşterea accesibilităţii la serviciile de planificare familială.

Obiectivul general 3: Creşterea adresabilităţii la serviciile de PF.

Obiectivul general 4: Încurajarea implicării bărbatului în PF.


Obiectivul general 1: Menţinerea şi îmbunătăţirea cadrului legal şi de reglare legat de avort şi

serviciile de întrerupere a sarcinii în România, în conformitate cu

legislaţia Uniunii Europene (UE).

Obiectivul general 2: Asigurarea accesului la serviciile de avort în condiţii de siguranţă.

Obiectivul general 3: Creşterea nivelului de informare legată de avortul la cerere şi a

serviciilor de întrerupere a sarcinii în rândul populaţiei.

Maternitatea fără risc

Obiectivul general 1: Îmbunătăţirea cadrului legal şi regulatoriu favorabil maternităţii fără

risc în România, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene (UE).

Obiectivul general 2: Reducerea mortalităţii şi morbidităţii materne.

Obiectivul general 3: Creşterea nivelului de informare în rândul populaţiei legată de

maternitatea fără risc.

Sănătatea copilului 0 � 1 an

Obiectivul general 1: Îmbunătăţirea cadrului legislativ şi de reglare pentru protecţia sănătăţii

copilului 0-1 an.

Obiectivul general 2: Reducerea mortalităţii şi morbidităţii neonatale.

Obiectivul general 3: Creşterea calităţii serviciilor de sănătate adresate copilului.

Obiectivul general 4: Îmbunătăţirea stării de sănătate a copilului 0-1 an.

Obiectivul general 5: Prevenirea abandonului copilului.

Obiectivul general 6: Identificarea precoce şi intervenţia timpurie în tulburările de dezvoltare

pentru prevenirea patologiei neuropsihice la copil 0-1 ani.

79

Sănătatea copilului mic 1 � 4 ani

Obiectivul general 1: Îmbunătăţirea cadrului legislativ pentru protecţia sănătăţii copilului.

Obiectivul general 2: Creşterea calităţii serviciilor de sănătate adresate copilului.

Obiectivul general 3: Îmbunătăţirea stării de sănătate a copilului.

Obiectivul general 4: Identificarea precoce şi intervenţia timpurie în tulburările de dezvoltare

pentru prevenirea patologiei neuropsihice la copil 1-4 ani.

Sănătatea prescolarilor şi a scolarilor

Obiectivul general 1: Îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor şi tinerilor din colectivităţi.

Obiectivul general 2: Realizarea de activităţi de informare-educare-comunicare (IEC) privind

un stil de viaţă sănătos în colectivităţile de copii şi tineri.

Prevenirea şi managementul infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS), inclusiv infecţia cu

HIV şi SIDA

Obiectivul general 1: Asigurarea cadrului legislativ necesar prevenirii discriminării

persoanelor care trăiesc cu HIV sau au SIDA.

Obiectivul general 2: Reducerea ratei infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS).

Obiectivul general 3: Reducerea incidenţei şi prevalenţei infecţiei cu HIV şi SIDA la mamă şi

făt.

Obiectivul general 4: Creşterea informării şi educaţiei populaţiei în domeniul prevenirii ITS.

Sănătatea adolescenţilor si tinerilor

Obiectivul general 1: Îmbunătăţirea cadrului legislativ şi de reglare necesar unor servicii

adecvate de sănătate a reproducerii şi sexualităţii (SRS) pentru

adolescenţi şi tineri.

Obiectivul general 2: Reducerea morbidităţii la adolescenţi şi tineri.

Obiectivul general 3: Asigurarea accesului la servicii de sănătate a reproducerii şi sexuale

adecvate.

Obiectivul general 4: Reducerea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor şi tinerelor.

Obiectivul general 5: Reducerea infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS) în rândul

adolescenţilor şi tinerilor.

80

Obiectivul general 6: Creşterea informării şi educaţiei adolescenţilor şi tinerilor în domeniul

sănătăţii reproducerii şi sexual.


Obiectivul general 1: Îmbunătăţirea stării de sănătate a reproducerii pentru femeile în vârstă.

Obiectivul general 2: Creşterea informării şi educaţiei populaţiei în domeniul sănătăţii

sexuale pentru persoanele în vârstă.


Obiectivul general 1: Reducerea ratei cancerului de col uterin.

Obiectivul general 2: Reducerea ratei cancerului mamar.

Obiectivul general 3: Creşterea informării şi educaţiei populaţiei în domeniul cancerului

genito-mamar.


Obiectivul general 1: Creşterea accesului la servicii de specialitate.

Obiectivul general 2: Creşterea informării şi educaţiei populaţiei privind prevenirea şi

managementul infertilităţii.

Prevenirea şi managementul violenţei şi abuzului sexual

Obiectivul general 1: Asigurarea cadrului legislativ necesar prevenirii violenţei domestice şi

sexuale în România.

Obiectivul general 2: Reducerea violenţei domestice şi sexuale împotriva femeii şi copilului.

Obiectivul general 3: Creşterea informării şi educaţiei populaţiei în domeniul violenţei

domestice şi sexuale.


Obiectivul general 1: Asigurarea cadrului legislativ pentru prevenirea traficului de femei şi

copii.

Obiectivul general 2: Reducerea traficului de femei şi copii.

81

Obiectivul general 3: Creşterea informării şi educaţiei populaţiei în domeniul traficului de

femei şi copii.


Obiectivul general 1: Crearea cadrului legislativ privind asistenţa medicală comunitară.

Obiectivul general 2: Asigurarea resurselor umane necesare în asistenţa comunitară.

Obiectivul general 3: Implementarea unui sistem de asistenţă medicală comunitară.

Obiectivul general 4: Implementarea unui sistem de mediatori comunitari.

Obiectivul general 5: Creşterea informării şi educaţiei populaţiei în domeniul traficului de

femei şi copii.

Măsuri pe termen mediu (3 ani) şi lung (5 ani) 2. Planificarea familială (opţiuni reproductive)

Până în anul 2004, măsurile legislative necesare respectării dreptului la sănătatea reproducerii,

în conformitate cu legislaţia internaţională, vor fi adoptate şi implementate la nivel naţional.

Până în 2004, reglementările care favorizează accesul şi adresabilitatea la serviciile de

planificare familială în reţeaua primară de sănătate vor fi adoptate şi implementate la nivel

naţional.

Până în 2006, furnizarea serviciilor de planificare familială (PF) de calitate se va extinde către

asistenţa primară de sănătate.

Până în 2004, toate serviciile de PF vor oferi contraceptive de calitate, la un preţ care nu va

depăşi 1,5% din venitul total anual al individului.

Până în 2004 sistemul de management al informaţiei în domeniul planificării familiale (PF) va

fi funcţional la nivelul întregii ţări.

Până în 2004, se vor realiza campanii naţionale susţinute de informare-educare-comunicare

(IEC) în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii (SRS).

Până în 2004, educaţia în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii (SRS) va fi

instituţionalizată (ex. şcoli, universităţi, orfelinate etc.).

Până în 2006, nu vor exista nici un fel de bariere legislative sau de reglare legate de accesul la

servicii de sterilizare masculină.

Până în 2006, vor exista servicii de planificare familială (PF) adaptate nevoilor bărbaţilor de

vârstă fertilă din România.

82

Până în 2006, cadrele medicale de specialitate vor fi instruite în domeniul promovării

serviciilor de contracepţie chirurgicală.

Până în 2006, se vor realiza campanii naţionale de informare-educare-comunicare (IEC) care

vor diminua barierele culturale legate de sterilizarea masculină.


Până în anul 2004, reglementările necesare asigurării serviciilor de întrerupere a sarcinii în

condiţii de siguranţă vor fi adoptate şi puse în practică la scara naţională.

Până în anul 2006, numărul de sarcini nedorite va scădea cu minimum 20%.

Până în anul 2006, toate serviciile de întrerupere a sarcinii vor oferi servicii de calitate.

Până în 2006 numărul avorturilor ilegale va scădea cu 50%.

Până în anul 2006, complicaţiile legate de avort vor scădea cu 50%.

Până în 2004, sistemul de management al informaţiei legate de avort va fi funcţional la nivel

naţional.

Până în 2004, se vor realiza campanii naţionale susţinute de informare-educare-comunicare

(IEC) legate de prevenirea sarcinilor nedorite şi conduita în cazul unei sarcini nedorite.

Maternitatea fără risc

Până în anul 2006, reglementările necesare asigurării maternităţii fără risc vor fi adoptate şi

puse în practică la scară naţională.

Până în anul 2006, mortalitatea maternă va fi redusă cu 30%.

Până în anul 2006, morbiditatea maternă specifică prin anemie feriprivă va fi redusă cu 30%.

Până în 2004, sistemul de asigurare a calităţii şi eficienţei consultaţiei prenatale va fi

implementat la nivel naţional.

Până în 2006, se vor realiza campanii naţionale de informare-educare-comunicare (IEC)

legate de sarcină, naştere, lăuzie.

Sănătatea copilului 0 � 1 an

Până în 2006, legislaţia în domeniul sănătăţii copilului 0-1an va fi armonizată cu legislaţia

Uniunii Europene (UE) în domeniu.

Până în anul 2006, mortalitatea neonatală va fi redusă cu 20%.

83

Până în 2006, mortalitatea perinatală va fi redusă cu 20%.

Până în 2006, mortalitatea infantilă va fi redusă cu 20%.

Până în 2006, va fi implementat un sistem de regionalizare a asistenţei neonatale.

Până în 2006, toate maternităţile vor implementa sistemul de �rooming-in�.

Până în 2006, toate serviciile de sănătate a copilului vor asigura servicii de calitate, conform

standardelor.

Până în 2004, personalul medical va fi format pentru asigurarea serviciilor de sănătate a

copilului.

Până în 2004, se va defini şi pune în practică un sistem de control al calităţii serviciilor de

sănătate pentru copii.

Până în 2004, un sistem de management al informaţiei în domeniul sănătăţii copilului va

exista şi va fi funcţional.

Până în 2006, se va realiza profilaxia distrofiei la copii 0-1 an prin acordarea de lapte praf

gratuit.

Până în 2006, toţi copiii la risc 0-1 an vor beneficia de programe de prevenire a apariţiei

malnutriţiei.

Până în 2006, toţi copiii la risc 0-1 an vor beneficia de programe de prevenire a apariţiei

anemiei feriprive.

Până în 2006, toţi copiii la risc vor beneficia de programe de prevenire a encefalopatiei

cauzate de fenilcetonurie si hipotiroidism congenital.

Până în 2006, toţi copiii la risc 1-4 ani vor beneficia de programe de prevenire a apariţiei

rahitismului carenţial.

Până în 2004, se vor desfăşura regulat campanii specifice de IEC pentru promovarea

alimentaţiei naturale a sugarului.

Până în 2006, numărul de nou-născuţi abandonaţi în maternităţi va scadea cu 50%.

Până în 2004, se va elabora şi implementa un sistem de depistare şi asistenţă a gravidei la risc

de abandon.

Până în 2004, specialiştii în domeniu, şi în special medicii de familie, vor fi formaţi pentru a

recunoaşte simptomele unei potenţiale suferinţe neurologice.

Până în 2006, se va pune în practică consilierea specifică a tuturor cuplurilor pentru profilaxia

apariţiei tulburărilor de dezvoltare la copiii 0-1 ani.

84

Până în 2006, se va implementa la nivel naţional un sistem de intervenţie timpurie, în echipă

multidisciplinară, pentru consilierea şi reabilitarea copiilor 0-1 ani.

Sănătatea copilului mic 1 � 4 ani

Până în anul 2006, legislaţia în domeniul sănătăţii copilului va fi armonizată cu legislaţia UE

în domeniu.

Până în 2006, toate serviciile de sănătate a copilului vor asigura servicii de calitate conform

standardelor.

Până în 2004, personalul medical va fi format pentru asigurarea serviciilor de sănătate a

copilului.

Până în 2004, se va defini şi pune în practică un sistem de control al calităţii serviciilor de

sănătate pentru copii.

Până în 2004, un sistem de management al informaţiei în domeniul sănătăţii copilului va

exista şi va fi funcţional.

Până în 2006, mortalitatea sub 5 ani va fi redusă cu 20%.

Până în 2006, morbiditatea infantilă generală va fi redusă cu 30%.

Până în 2010, creşte acoperirea programului de imunizări la 100%; noi vaccinuri vor fi incluse

în schema obligatorie de vaccinare.


anemiei feriprive.


malnutriţiei.


rahitismului carenţial.

Până în 2004, specialiştii în domeniu, şi în special medicii de familie, vor fi formaţi pentru a

recunoaşte simptomele unei potenţiale suferinţe neurologice.

Până în 2006, se va pune în practică consilierea specifică a tuturor cuplurilor pentru profilaxia

apariţiei tulburărilor de dezvoltare la copiii 1-4 ani.

Până în 2006, se va implementa la nivel naţional un sistem de intervenţie timpurie, în echipă

multidisciplinară, pentru consilierea şi reabilitarea copiilor 1-4 ani.

85

Sănătatea prescolarilor şi a scolarilor

Până în 2004, toţi copiii şi tinerii din colectivităţi vor beneficia de supravegherea dezvoltării

somato-psihice prin examene de bilanţ.

Până în 2004, se va face inventarierea factorilor de risc cu impact asupra sănătăţii copiilor şi

tinerilor din colectivităţi.

Până în 2004, personalul de specialitate din reţeaua de medicină şcolară va fi perfecţionat în

domeniul supravegherii stării de sănătate a copiilor şi tinerilor din colectivităţi.

Până în 2006, se vor realiza campanii de informare-educare-comunicare (IEC) privind un stil

de viaţă sănătos în colectivităţile de copii şi tineri.

Prevenirea şi managementul infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS), inclusiv infecţia cu

HIV şi SIDA

Până în anul 2006, măsurile legislative necesare prevenirii discriminării presoanelor care

trăiesc cu HIV sau au SIDA vor fi puse în practică la scară naţională.

Până în anul 2006, serviciile destinate depistării precoce şi managementului ITS se vor

extinde în asistenţa primară de sănătate.

Până în anul 2006, va exista un sistem de raportare la nivel naţional privind ITS.

Până în anul 2006, se va reduce transmiterea verticală a infecţiei cu HIV de la mamă la făt,

printr-un management eficient al gravidelor HIV pozitive.


privind prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală.

Până în 2004, educaţia în domeniul prevenirii ITS va fi instituţionalizată.

Sănătatea adolescenţilor si tinerilor

Până în anul 2006, măsurile legislative necesare asigurării unor servicii de calitate de SR,

specifice adolescenţilor şi tinerilor vor fi adoptate şi puse în practică la scară naţională.

Până în 2006, rata morbidităţii specifice pentru grupa de vârstă 14-25 de ani scade.

Până în anul 2006, vor exista servicii de sănătate a reproducerii (SR) special adresate

adolescenţilor şi tinerilor.

Până în 2006, rata sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor şi tinerelor va fi redusă cu 30%.

86

Până în anul 2006 rata infecţiilor cu transmitere sexuală la adolescenţi şi tineri va fi redusă cu

20%.

Până în 2004, se vor realiza regulat campanii naţionale consistente de informare-educare-

comunicare (IEC) privind prevenirea sarcinilor nedorite şi a infecţiilor cu transmitere sexuală

în rândul adolescenţilor şi tinerilor.

Până în 2004, educaţia în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii (SRS) adresate

adolescenţilor şi tinerilor va fi instituţionalizată.


Până în anul 2006, vor exista servicii de specialitate adresate femeilor în vârstă în fiecare

capitală de judeţ.

Până în 2006, se vor realiza campanii naţionale de informare-educare-comunicare (IEC) în

domeniul unui management eficient al menopauzei.


Până în anul 2006, serviciile de asistenţă primară de sănătate vor face depistarea precoce a

cencerului de col uterin.

Până în 2006, toate serviciile de sănătate, atât la nivel de asistenţă primară de sănătate, cât şi

la nivel de reţea de specialitate, se vor implica în activităţi de screening al cancerului de col

uterin.

Până în anul 2006, se vor organiza serviciile de screening al cancerului de col uterin şi mamar.


legate de prevenirea cancerului mamar şi a celui de col uterin.


Până în anul 2006, vor exista servicii de specialitate adresate managementului eficient al

infertilităţii.


legate de prevenirea şi managementul infertilităţii.

87

Prevenirea şi managementul violenţei şi abuzului sexual

Până în anul 2004, măsurile legislative necesare prevenirii violenţei domestice şi sexuale vor

fi adoptate şi puse în practică.

Până în anul 2006, vor exista servicii de specialitate adresate victimelor violenţei domestice şi

sexuale în fiecare capitală de judeţ.

Până în anul 2006, va exista o bază de date la nivel naţional privind victimele violenţei

domestice şi sexuale.


legate de fenomenul violenţei domestice şi sexuale.

Până în 2004, educaţia în domeniul prevenirii violenţei domestice şi sexuale va fi

instituţionalizată.


Până în anul 2004, va fi adoptat un cadru legislativ adecvat împotriva traficului de femei şi de

copii.

Până în anul 2006, vor exista servicii de specialitate care vor lupta eficient împotriva traficului

de femei şi copii.


privind fenomenul traficului de femei şi copii, ca şi al prevenirii acestuia.

Până în 2004 educaţia în domeniul traficului de femei şi copii va fi instituţionalizată.


Până în 2004, se va asigura cadrul legislativ necesar implementării serviciilor medico-sociale

la nivel comunitar

Până în 2004, se va asigura cadrul legislativ necesar implementării serviciilor sociale din

unităţile sanitare, cu preponderenţă spitale.

Până în 2004, se va elabora şi implementa un sistem de acreditare a organizaţiilor

neguvernamentale cu activitate în asistenţa medicală comunitară.

Până în 2004, se vor realiza programe de formare continuă pentru asistenţii medicali

comunitari.

Până în 2004, se va introduce tematica specifică pentru pregătirea asistentului medical

comunitar în programa şcolilor şi colegiilor de profil.

88

Până în 2004, mecanismele financiare necesare pentru finanţarea reţelei de asistenţă medicală

comunitară vor fi funcţionale.

Până în 2002, se vor implementa programe pilot de asistenţă comunitară în cel puţin 3 zone

din ţară.

Până în 2006, serviciile de asistenţă comunitară se vor extinde la nivel naţional.

Până în 2004, va exista un sistem naţional de mediatori comunitari, adresat cu precădere

îmbunătăţirii stării de sănătate în comunităţile de rromi.


privind sistemul de servicii comunitare.

Măsuri pe termen scurt (1 an) ��Reducerea numărului de sarcini nedorite şi a avorturilor la cerere prin creşterea

accesului la servicii de sănătatea reproducerii

��Consolidarea asistenţei medicale primare pentru furnizarea serviciilor de sănătate a

reproducerii în strânsă legătură cu serviciile de specialitate

��Îmbunătăţirea gradului de informare a populaţiei şi furnizorilor cu privire la metodele

moderne de contracepţie

��Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei asistenţei prenatale

��Elaborarea unui sistem coerent şi unitar de monitorizare a asistenţei prenatale

��Profilaxia anemiei feriprive la gravidă şi copil

��Profilaxia anemiei feriprive la gravidă

��Profilaxia anemiei feriprive la copilul 0-1 an

��Prevenirea cancerului de col uterin

��Depistarea activă precoce a cancerului de col uterin în asistenţa primară şi centre

specializate(SR)

��Profilaxia patologiei reproducerii umane

��Fundamentarea şi organizarea unei reţele de centre de diagnostic pre şi

postnatal(SR)

��Reducerea complicaţiilor neurologice şi psihice date de fenilcetonurie şi hipotiroidism

congenital

��Profilaxia sindromului de izoimunizare Rh(SR)

��Reabilitarea asistenţei neonatale

��Regionalizarea asistenţei neonatale

��Creşterea numărului de maternităţi care au sistem �rooming-in�

89

��Prevenirea patologiei neuropsihice la copil

��Diagnosticul şi intervenţia precoce în tulburările de dezvoltare pentru scăderea incidenţei

deficienţelor de dezvoltare neuropsihică la copil

��Profilaxia tulburărilor de dezvoltare la prematuri

��Scăderea morbidităţii specifice la copii născuţi prematur

��Profilaxia distrofiei la copilul 0-1 an

��Scăderea morbidităţii infantile datorate distrofiei la copii 0 � 1 an

��Creşterea gradului de informare a populaţiei cu privire la avantajele alăptării la sân

��Profilaxia rahitismului carenţial la copilul 0-3 ani

��Scăderea incidenţei rahitismului la copilul 0-3 ani

��Supravegherea stării de sănătate în colectivităţi de copii şi adolescenţi

��Supravegherea dezvoltării somato-psihice a elevilor

��Informarea colectivităţilor de copii şi adolescenţi cu privire la promovarea unui

comportament sanitar şi social sănătos

��Reforma sistemului de îngrijiri comunitare

��Crearea principiilor reţelei de servicii de asistenţa medicală comunitară şi testarea lor în

câteva zone pilot

��Informarea populaţiei şi a furnizorilor cu privire la structura şi atribuţiile serviciilor de

asistenţă comunitară

��Îmbunătăţirea coordonării şi managementului Programului de sănătate a copilului şi

familiei

��Înfiinţarea Unităţii de management a Programului de sănătate a copilului şi familiei şi

crearea normelor de funcţionare a acesteia

��Tratamentul unor afecţiuni cronice ale copilului şi femeii

��Tratamentul astmului bronşic la copil

��Tratamentul sindromului de detresă respiratorie la nou-născuţii prematur

��Tratamentul hepatitei B şi C la copil

��Tratamentul diareei cronice şi al sindromului de malabsorbţie la copil

��Tratamentul mucoviscidozei la copil

��Tratamentul hemofiliei la copil

��Tratamentul epilepsiei la copil

��Tratamentul imunodeficienţelor umorale primare la copil

��Tratamentul infertilităţii de cuplu

��Tratamentul patologiei legate de menopauză

��Prevenirea şi managementul violenţei împotriva femeii şi copilului

90

��Definirea principiilor şi normelor reţelei de prevenire şi management al violenţei

domestice şi sexuale împotriva femeii şi copilului

Concluzii 1. Priorităţi ale sistemului sanitar în acordarea de servicii medicale femeii, copilului şi familiei

sunt legate de:

- prevenţia îmbolnăvirilor

- medicina curativă

2. Situaţia sănătăţii femeii, copilului şi familiei poate fi îmbunătăţită dar nu rezolvată în

totalitate doar de reţeaua sanitară. Ea depinde, esenţial, de:

- educaţia generală a populaţiei, în special educaţia pentru o viaţă sănătoasă şi prevenţia

îmbolnăvirilor

- sănătatea mediului ambiant, fizic, comportamental

- contextul socio-economic

- lupta împotriva infracţionalităţii, care afectează, în special, sănătatea adolescenţilor

(trafic şi consum de droguri, prostituţie, abuzul şi abandonul copiilor, delincvenţa

juvenilă)

În acest context, Ministerul Sănătăţii şi Familiei abordează problemele de sănătate în

interacţiunea lor complexă cu alte fenomene socio-economice.

3. Medicina primară, primul palier de îngrijiri medicale, va avea în domeniul sănătăţii femeii,

copilului şi familiei ca principale obiective:

- integrarea furnizării serviciilor de sănătate a reproducerii în asistenţa primară

- identificarea şi urmărirea gravidelor, indiferent de statutul de asigurat, şi a nou-

născutului, vizite la domiciliu

- acordarea de servicii medicale persoanelor-cazuri sociale,

- crearea unei reţele de asistenţă medicală comunitară, ca interfaţă între serviciile

sociale şi cele medicale, pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei,

îndeosebi a grupurilor defavorizate, a persoanelor care nu pot dovedi calitatea de

asigurat şi, în special, în zonele rurale neacoperite de medicul de familie

4. Asistenţa medicală de specialitate în domeniul sănătăţii femeii, copilului şi familiei va fi

întărită prin:

- regionalizarea asistenţei obstetricale şi neonatale

91

- crearea de competenţe şi supraspecializări pentru acordarea de servicii medicale care

să corespundă nevoilor actuale.

5. Asistenţa medicală de urgenţă în domeniul sănătăţii femeii, copilului şi familiei va urmări:

- îmbunătăţirea infrastructurii locale, în domeniul comunicaţiilor şi transportului de

urgenţă

- creşterea eficienţei răspunsului la urgenţe, mai ales pentru zonele rurale

- pregătirea specifică a cadrelor medii şi superioare pentru situaţiile de urgenţă

obstetricale şi pediatrice

- modernizarea secţiilor de terapie intensivă, neonatologie, obstetrică ginecologie şi

pediatrie prin reamenajarea spaţiilor de funcţionare şi dotare cu echipament

corespunzător

6. Pentru rezolvarea situaţiei deficitare a sănătăţii comunitare şi a supravegherii stării de

sănătate a populaţiei, strategia Ministerului Sănătăţii şi Familiei prevede înfiinţarea unei

noi funcţii în asistenţa medicală - asistenta medicală comunitară - care urmează să aibă în

principal următoarele atribuţii:

- activitate medicală în comunitate (activitate curativă limitată pentru persoanele

defavorizate şi boli cu determinism social şi impact în sănătatea publică)

- activitate profilactică

- supravegherea stării de sănătate a populaţiei din zonele rurale în care nu există medic,

din zonele greu accesibile, din cauza particularităţilor geografice sau cu condiţii grele

de muncă.

7. Datorită diversităţii mari a problematicii abordate şi a numărului crescut de instituţii

implicate în domeniul sănătăţii femeii, copilului şi familiei se vor îmbunătăţi structurile şi

mecanismele de coordonare, monitorizare şi evaluare unitară a activităţilor şi bugetelor

aferente acestora

92

STRATEGIA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII ŞI FAMILIEI

REFERITOARE LA ASISTENŢA MEDICALĂ COMUNITARĂ

Prezentare generală O dată cu implementarea reformei în sistemul sanitar şi dezvoltarea reţelei de asistenţă medicală primară prin cabinetele medicilor de familie, şi ţinând cont că profesiunea de medic a devenit o profesiune liberală, s-a produs o sciziune în acordarea de asistenţă medicală pentru persoanele asigurate comparativ cu persoanele care nu pot face dovada calităţii de asigurat, în majoritate cazuri sociale. Prin persoane care aparţin cazurilor sociale înţelegem acele persoane care, din cauza unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să-şi asigure nevoile sociale, să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru integrare socială. În prezent, legătura dintre serviciile medicale şi cele sociale, implementarea colaborărilor intersectoriale, interdisciplinare la nivelul comunităţilor locale este dificil de realizat. Acest lucru este explicabil, ţinând cont de disfuncţionalităţile inerente implementării unei noi structuri organizatorice în sistemul de acordare a asistenţei medicale a populaţiei, în special în zonele rurale unde lipseşte medicul de familie, în zonele geografice deosebite (relief, dispersia populaţiei etc.) şi în oraşele mari cu densitate de grupări sociale defavorizate necuprinse în listele medicilor de familie, precum şi de insuficienta dezvoltare a reţelei de asistenţă socială. În acelaşi timp, unele zone rurale, zone geografice greu accesibile sau cu o dezvoltare economică deficitară suferă prin lipsa medicului de familie. Activitatea medicului de familie a fost centrată în ultimii ani pe asistenţa medicală acordată în cabinet numai persoanelor asigurate, înscrise pe lista sa, şi mai puţin pe vizite la domiciliu şi identificarea activă a problemelor de sănătate publică. Există nenumărate situaţii în care pacienţii cazuri sociale (în special rromi), ca şi cei care nu pot dovedi calitatea de asigurat, rămân neînscrişi pe listele medicilor de familie. Lipsa medicului de familie sau neînscrierea pe listele acestuia a persoanelor aparţinând grupelor sociale defavorizate determină apariţia unor situaţii dificile, greu de controlat, dintre care enumerăm: • nu se depistează activ, nu se iau în evidenţă şi nu se examinează gravidele care nu sunt în

listele medicilor de familie; • nu se preia nou-născutul din maternitate şi nu se efectuează supravegherea acestuia; • nu se pot efectua şi supraveghea vaccinările la toţi copiii; • unii copii nu figurează pe catagrafia de vaccinare şi sunt excluşi din programul de

vaccinare; • depistarea şi supravegherea focarelor TBC se face cu greutate, un număr foarte mic din

aceşti bolnavi fiind înscrişi la medicul de familie;

93

• nu se pot urmări tratamentele la domiciliu, nu se pot supraveghea şi urmări în evoluţie

bolnavii cronic, atât copii, cât şi adulţi;

• dispensarizarea activă a bolnavilor cronic lipseşte;

• nu se poate stabili adevărata stare de morbiditate a populaţiei unei zone, din cauza faptului

că un număr destul de mare de persoane nu sunt pe listele medicilor de familie.

Cadrul legislativ Conform Legii nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, art. 15, lit. a, b, j, şi art. 16,

Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului

Bucureşti, evaluează starea de sănătate a populaţiei în vederea realizării şi implementării unor

programe de sănătate destinate prevenirii îmbolnăvirilor şi promovării sănătăţii.

Totodată, HGR nr. 22 din 4 ianuarie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Sănătăţii şi Familiei, în art. 2, alin. 2 specifică: �Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează,

coordonează şi urmăreşte activităţile de asistenţă socială pentru asigurarea sănătăţii populaţiei,

sprijinirea sănătăţii familiilor şi categoriilor de populaţie defavorizate ��. În art. 16,

Ministerul Sănătăţii şi Familiei �colaborează cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în

domeniul coordonării metodologice a activităţii instituţiilor specializate care asigură servicii

de asistenţă socială�.

Legea asistenţei sociale, aflată în curs de adoptare, deschide posibilitatea creării şi dezvoltării de

servicii sociale sectoriale. Sistemul naţional al serviciilor de asistenţă socială centrat pe familie şi

comunitate va aborda la nivelul comunităţilor locale colaborări intersectoriale şi complementare.

Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului

asigurărilor sociale de sănătate pe anul 2002 prevede obligativitatea înscrierii pe liste

suplimentare ale medicilor de familie a persoanelor cazuri sociale dintr-o zonă teritorială

arondată medicului şi oferirea unui pachet minim de servicii medicale acestora.

În acest context, Ministerul Sănătăţii şi Familiei îşi propune definirea şi implementarea unei

reţele naţionale de asistenţă medicală comunitară.

Asistenta medicală comunitară Pentru rezolvarea situaţiilor descrise mai sus şi pentru supravegherea stării de sănătate a

populaţiei se propune înfiinţarea funcţiei de asistentă medicală comunitară, care urmează să

aibă ca atribuţie principală depistarea cazurilor medicale în rândul populaţiei defavorizate,

fiind interfaţa, persoana de legătură, între serviciile medicale şi cele sociale, la nivelul

comunităţii.

94

Atribuţii Asistenta medicală comunitară va îndeplini următoarele atribuţii:

• activitate de teren - depistarea activă a cazurilor neînscrise pe listele medicilor de familie,

în special a gravidelor şi copiilor;

• activitate medicală curativă - pachet minimal de servicii medicale acordate pacienţilor

care nu pot dovedi calitatea de asigurat;

• activitate profilactică: depistarea focarelor de boli transmisibile, luarea în evidenţă a

copiilor neîncrişi pe listele medicilor de familie pentru a fi incluşi în programele de

imunizări;

• supravegherea stării de sănătate a populaţiei din zonele rurale în care nu există medic, din

zonele greu accesibile, datorită particularităţilor geografice sau cu condiţii grele de

muncă;

• raportarea cazurilor sociale depistate către serviciile sociale din subordinea autorităţilor

locale pentru a beneficia de protecţie socială.

Activităţi Activităţile asistentei medicale comunitare constau în:

• supravegherea unei zone teritoriale foarte bine determinate (un sat sau mai multe, o

comună, un număr de blocuri sau un număr de străzi cu un anumit număr de

gospodării, familii sau indivizi);

• supravegherea în mod activ a stării de sănătate a populaţiei din zona arondată, în

principal a populaţiei neînscrise la medicul de familie;

• sesizarea din timp a apariţiei de focare de infecţie sau de boli infecţioase;

• identificarea persoanelor � cazuri sociale şi raportarea lor medicilor de familie din

teritoriul repartizat, în vederea înscrierii lor pe listele acestora;

• colaborarea cu toţi medicii de familie la care sunt înscrise persoanele din teritoriul pe

care îl supraveghează, îndrumând pentru consultaţii la dispensar persoanele bolnave,

solicitând, după caz, deplasarea medicului la domiciliu;

• identificarea persoanelor de vârstă reproductivă care au nevoie de metode de

contracepţie, diseminarea de informaţii specifice şi trimiterea lor la medicii de familie

şi cabinetele de planificare familială;

• identificarea gravidelor şi urmărirea lor prin protocoale limitate, trimiterea lor la

medicul de familie;

95

• preluarea de la maternităţi a nou-născuţilor şi mamelor care nu sunt pe listele medicilor de

familie şi supravegherea lor activă;

• urmărirea şi supravegherea în mod activ a copiilor de toate vârstele la segmentul de

populaţie neînscris pe listele medicilor de familie sau în zonele în care nu există medic;

• urmărirea şi supravegherea în mod activ a copiilor din evidenţa specială, vaccinărilor şi

aplicării măsurilor terapeutice recomandate de medic;

• efectuarea educaţiei sanitare în familie;

• în situaţia depistării unui caz social deosebit (copil aflat în dificultate, persoană în vârstă

bolnavă, fără aparţinător), sesizarea autorităţilor locale pentru stabilirea măsurilor ce se

impun.

Aceste cadre sanitare cu pregătire în domeniul asistenţei sociale vor contribui la cunoaşterea

stării de sănătate a populaţiei din zonele menţionate mai sus, la implementarea programelor şi

măsurilor profilactice şi curative, fiind arondate teritorial medicilor de familie şi spitalului ce

deserveşte zona respectivă.

Menţionăm că activitatea asistentei medicale comunitare nu se substituie şi nu înlocuieşte

activitatea medicului de familie sau a asistentei medicale a medicului de familie.

Formare

Asistentele medicale comunitare vor avea ca pregătire de bază pregătirea medicală şi un

modul de pregătire în domeniul social. Curriculum-urile de pregătire, formatorii şi

modalitatea de acreditare vor fi stabilite ulterior.

Normare şi număr necesar Normarea acestor cadre ar fi de minimum 700 familii/asistentă medicală comunitară, sau

aproximativ 2.300 de persoane la o asistentă medicală comunitară. Apreciem că pentru

acoperirea reală şi pentru supravegherea medicală a problemelor socio-medicale şi de educaţie

pentru sănătate pentru populaţia întregii ţări cu normarea de mai sus ar fi necesare

aproximativ 10.000 de asistente medicale comunitare.

În prima etapă, considerăm că este imperios necesară încadrarea unui număr de 3.500

asistente medicale comunitare pentru zonele cu probleme sociale deosebite care nu au

acoperire teritorială prin medic de familie.

96

Angajare şi plată Asistentele medicale comunitare urmează a fi angajate în aparatul propriu al consiliilor locale,

în cadrul serviciilor de asistenţă socială. Plata salariilor asistentelor medicale comunitare

urmează a fi făcută din bugetele locale.

Subordonare metodologică şi colaborare Pentru o cunoaştere cât mai reală a stării de sănătate a populaţiei de către Ministerul Sănătăţii

şi Familiei, îndeosebi din zonele defavorizate sau fără medici, pentru ca în funcţie de

morbiditatea zonală să poată lua măsuri eficiente în cadrul politicii naţionale de sănătate, şi

pentru coordonarea şi îndrumarea profesională asistentele medicale comunitare vor fi

subordonate metodologic şi informaţional Direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a

municipiului Bucureşti. Activitatea de asistenţă medicală comunitară va fi supravegheată de

inspectorii de specialitate din cadrul departamentelor programe de sănătate de la nivelul

Direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Asistenta medicală comunitară va colabora cu medicii de familie din teritoriul arondat,

comunicând acestora persoanele cazuri sociale care nu sunt înscrise pe listele acestora, pentru

a fi luate în evidenţă şi monitorizate de aceştia.

De asemenea, asistenta medicală comunitară va colabora cu celelalte compartimente şi

categorii profesionale implicate în sistemul naţional al serviciilor de asistenţă socială,

activitatea ei fiind centrată şi organizată la nivel comunitar.

C U P R I N S

1. STRATEGIA NAÞIONALÃ PRIVIND REFORMA ÎN SPITALE............................... 5

Sinteza privind strategia naþionalã pentru reforma în unitãþile sanitare cu paturi 6

I. Spitale Ð organizare ............................................................................................ 6II. Evoluþia principalilor indicatori la nivel naþional Ð 1998Ð2000......................... 6

III. Obiectivele propuse ............................................................................................ 6IV. Indicatori de performanþã pentru unitãþile sanitare cu paturi ............................. 7V. Mãsuri ................................................................................................................. 7

Strategia naþionalã privind reforma în unitãþile sanitare cu paturi ......................... 9

I. Introducere.......................................................................................................... 9II. Stadiul actual ...................................................................................................... 9

III. Scopul reformei unitãþilor sanitare cu paturi ...................................................... 11IV. Obiectivele generale ale reformei unitãþilor sanitare cu paturi........................... 11V. Obiective, mãsuri strategice, indicatori de performanþã pe termen mediu (31

decembrie 2004) ale reformei unitãþilor sanitare cu paturi ................................ 11VI. Analiza performanþei spitalelor ºi mãsuri de restructurare a unitãþilor sanitare

cu paturi.............................................................................................................. 13VII. Gestionarea mai eficientã a resurselor la nivelul spitalului ................................ 16

Anexa 1 Ð Paturi în spitale teritoriale la 31 XII 2000......................................... 20Anexa 2 Ð Utilizarea paturilor, durata medie de spitalizare, rulajul ºi mortali-

tatea în anul 2000 în spitalele teritoriale............................................ 24

2. STRATEGIA PRIVIND POLITICA ÎN DOMENIUL MEDICAMENTULUI ªI MATERIALELOR SANITARE ..................................................................................... 25

Strategia privind politica naþionalã a medicamentului Ð sintezã .............................. 26Strategia privind politica naþionalã a medicamentului ............................................. 28

Introducere ................................................................................................................. 28I. Definirea scopului Politicii naþionale a medicamentului în România ................ 29

II. Evaluarea situaþiei prezente ................................................................................ 29III. Stabilirea strategiei privind îmbunãtãþirea activitãþii în domeniul medicamentului .... 34

Strategia naþionalã în domeniul materialelor sanitare Ð sintezã ............................... 40Strategia naþionalã în domeniul materialelor sanitare .............................................. 41

Concluzii .................................................................................................................... 52

97

3. STRATEGIA PRIVIND ÎMBUNÃTÃÞIREA SISTEMULUI DE FINANÞARE DINSÃNÃTATE .................................................................................................................... 53

Strategia privind îmbunãtãþirea sistemului de finanþare din sãnãtate Ð sintezã .... 54

I. Bugetul fondului de asigurãri sociale de sãnãtate .............................................. 54II. Creºterea eficienþei fondurilor alocate de la bugetul de stat............................... 55

III. Intrãri de credite externe..................................................................................... 55IV. Atragerea de sume din bugetele locale ............................................................... 55

Strategia privind îmbunãtãþirea sistemului de finanþare din sãnãtate ..................... 56

Introducere ................................................................................................................. 56Sistemul de finanþare a sãnãtãþii................................................................................. 56Situaþia actualã privind finanþarea serviciilor medicale ............................................. 56Evoluþia cheltuielilor totale pentru acþiunea de sãnãtate în perioada 1998Ð2001...... 57Strategia de îmbunãtãþire a finanþãrii ºi direcþiile de acþiune ..................................... 57Ð Asistenþa medicalã primarã ..................................................................................... 57Ð Asistenþa ambulatorie de specialitate ...................................................................... 58Ð Servicii farmaceutice............................................................................................... 58Ð Spitale...................................................................................................................... 58

I. Creºterea veniturilor la nivelul spitalelor ........................................................... 58II. Îmbunãtãþirea mecanismelor de finanþare a spitalelor ........................................ 60

III. Gestionarea mai eficientã a resurselor de la nivelul spitalului ........................... 62Anexa 1 Ð Exemplu de indicator de performanþã a spitalului .................................... 66

4. STRATEGIA PRIVIND SÃNÃTATEA FEMEII, COPILULUI ªI FAMILIEI PENTRU PERIOADA 2002Ð2006 .................................................................................................. 67

Introducere ..................................................................................................................... 68

Situaþia actualã a sãnãtãþii femeii, copilului ºi familiei în România................................ 69Aspecte de demografie ............................................................................................... 69Planificarea familialã ................................................................................................. 69Avortul ºi serviciile de întrerupere a sarcinii în condiþii de siguranþã ....................... 71Maternitatea fãrã risc.................................................................................................. 71Sãnãtatea copilului ..................................................................................................... 73Prevenirea ºi managementul infecþiilor cu transmitere sexualã (I.T.S.), inclusiv a infecþiei cu HIV ºi SIDA............................................................................................ 74Sãnãtatea reproductivã ºi sexualã a adolescenþilor ºi tinerilor................................... 74Sãnãtatea sexualã a persoanelor în vârstã .................................................................. 75Prevenirea ºi managementul infertilitãþii ................................................................... 75Prevenirea ºi managementul cancerului genito-mamar ............................................. 75Prevenirea ºi managementul tuturor formelor de violenþã împotriva femeii ºi copilului, în special a abuzului sexual........................................................................ 75Prevenirea traficului de femei ºi copii ....................................................................... 75Asistenþa medico-socialã la nivelul comunitãþii ........................................................ 75Tabelul 1 Ð Principalii indicatori ai sãnãtãþii reproducerii ºi sexualitãþii în România 76

98

Obiective generale.......................................................................................................... 78

Mãsuri pe termen lung Ð 2002Ð2006 ......................................................................... 78Mãsuri pe termen mediu (3 ani) ºi lung (5 ani)......................................................... 81Mãsuri pe termen scurt (1 an) .................................................................................... 88

Concluzii ......................................................................................................................... 90Strategia Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei referitoare la asistenþa medicalã comunitarã ..................................................................................................................... 92

Prezentare generalã .................................................................................................... 92Cadrul legislativ ......................................................................................................... 93Asistenta medicalã comunitarã .................................................................................. 93

Atribuþii ................................................................................................................. 94Activitãþi ................................................................................................................ 94Formare.................................................................................................................. 95Normare ºi numãr necesar ..................................................................................... 95Angajare ºi platã .................................................................................................... 96Subordonare metodologicã ºi colaborare .............................................................. 96

99

STRATEGII NAŢIONALE ˛N DOMENIUL SĂNĂTĂŢII -...

Documents

Transcript of STRATEGII NAŢIONALE ˛N DOMENIUL SĂNĂTĂŢII -...