GUVERNUL ROMANIEI

MINISTERUL ADMINISTRATIEI PUBLICE

STRATEGIA GUVERNULUI

privind

DEZVOLTAREA SERVICIILOR PUBLICE DE GOSPODARIE

COMUNALA

Bucuresti – 20 august 2001

1/57

Strategia Naţională privind dezvoltarea

serviciilor publice de gospodăriE comunală pe

PERIOADA 2001 – 2004 ŞI PÂNĂ ÎN ANUL 2030

AUGUST 2001

2/57

CUPRINS CAPITOLUL I Introducere Pag. 1 CAPITOLUL II Evoluţia în Europa a conceptului despre serviciile

publice de interes economic general Pag. 3

CAPITOLUL III Starea actuală a serviciilor publice de gospodărie comunală

Pag. 5

3.1. Starea tehnică actuală a infrastructurii locale Pag. 5 3.1.1. Alimentarea cu apă a localităţilor Pag. 5 3.1.2. Canalizarea si epurarea apelor uzate Pag. 6 3.1.3. Energie termică pentru încălzirea şi prepararea

apei calde menajere Pag. 6

3.1.4. Salubrizarea localităţilor Pag. 7 3.1.5. Distribuţia gazelor naturale Pag. 8 3.1.6. Distribuţia energiei electrice Pag. 9 3.2. Accesibilitatea serviciilor Pag. 9 3.2.1. Alimentarea cu apa potabila Pag. 9 3.2.2. Canalizarea apelor uzate Pag. 9 3.2.3. Sisteme de încălzire Pag. 10 3.2.4. Alimentarea cu energie electrica Pag. 10 3.2.5.Alimentarea cu gaze naturale Pag. 10 3.2.6.Concluzii Pag. 10 3.3. Situaţia operatorilor din domeniul serviciilor publice de

gospodărie comunală Pag. 11

3.3.1. Date generale Pag. 11 3.3.2. Situaţia regiilor şi societăţilor comerciale din

subordinea autorităţilor locale care produc şi distribuie energie termică

Pag. 12

3.4. Cadrul legislativ şi instituţional pentru organizarea, conducerea şi administrarea serviciilor publice de gospodărie comunală

Pag. 14

3.5. Finanţarea serviciilor publice de gospodărie comunală

Pag. 15

3.5.1. Finanţarea activităţii curente a serviciilor publice de gospodărie comunală

Pag. 15

3.5.2. Finanţarea investiţiilor Pag. 15 3.5.3. Subvenţiile Pag. 16 3.5.4. Mecanismele şi sursele folosite pentru

finanţarea programelor de investiţii Pag. 17

3.6. Concluzii Pag. 19 CAPITOLUL IV Principalele obiective şi priorităţi ale serviciilor publice

de gospodărie comunală Pag. 19

4.1.Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităţii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei

Pag. 19

4.2. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact major asupra stării de sănătate şi a nivelului de trai a

Pag. 20

3/57

populaţiei (alimentare cu apă, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces a populaţiei la aceste servicii

4.3.Restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei

Pag. 20

4.4. Promovarea principiilor economiei de piaţă şi reducerea gradului de monopol

Pag. 21

4.5. Atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale

Pag. 21

4.6. Instituţionalizarea creditului local şi extinderea utilizării acestuia în finanţarea investiţiilor din infrastructură

Pag. 22

4.7. Promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă Pag. 22 4.8. Promovarea parteneriatului social Pag. 23 CAPITOLUL V

Evaluarea costurilor generate de implementarea strategiei pe termen mediu şi lung

Pag. 24

5.1. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de apă şi canalizare

Pag. 24

5.1.1. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de apă şi canalizare în mediul urban

Pag. 25

5.1.2. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de apă şi canalizare în mediu rural

Pag. 26

5.2. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de producere şi distribuţie a energiei termice.

Pag. 27

5.3. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de salubritate

Pag. 28

5.4. Evaluarea necesarului total de investiţii pentru serviciile de gospodărie comunală

Pag. 29

5.5. Surse potenţiale de finanţare Pag. 30 5.5.1. Stimularea implicarii capitalului privat

(parteneriatul public-privat) Pag. 30

5.5.2.Atragerea şi utilizarea fondurilor nerambursabile bi- şi multilaterale.

Pag. 31

5.5.3. Utilizarea creditelor în finanţarea serviciilor publice şi a lucrărilor de investiţii în infrastructura locală

Pag. 32

5.6. Stimularea reorganizării pe principii economice a sectorului prin intermediul programelor de investiţii finanţate cu sprijinul statului

Pag. 33

5.7. Necesitatea înfiinţării unei Bănci de Investiţii a Autorităţilor Locale (BIAL)

Pag. 34

5.7.1. Expunere generală Pag. 34 5.7.2.Strategia de dezvoltare a BIAL Pag. 36 5.8. Asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectelor Pag. 37 5.9. Proiecte viitoare Pag. 38 5.10. Efectele colaterale ale investiţiilor din

infrastructura locală asupra altor sectoare economice Pag. 38

5.11. Concluzii Pag. 39 CAPITOLUL VI Componenta legislativă şi de reglementare a

sectorului serviciilor publice de gospodărie comunală

Pag. 41

6.1. Componenta legislativă Pag. 41 6.2. Autoritatea de reglementare Pag. 41

4/57

6.3. Transferul competenţelor cu privire la serviciile locale de gaz şi electricitate de la Ministerul Industriilor şi Resurselor la autorităţile locale

Pag. 42

6.4. Alte prevederi legislative Pag. 43 6.5. Concluzii Pag. 43

CAPITOLUL VII Reforma managerială şi administrativă a serviciilor publice de gospodărie comunală

Pag. 44

7.1. Raporturile între administraţia publică locală şi operatori

Pag. 44

7.2. Procesul de reducere a numărului de operatori Pag. 45 7.3. Concluzii Pag. 46

CAPITOLUL VIII Pregatirea profesionala continua Pag. 46

8.1. Principiile pregătirii profesionale a personalului care lucrează în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală

Pag. 46

8.2. Concluzii Pag. 47 CAPITOLUL IX Relaţiile operatorilor cu patronatul, federaţiile,

organizaţiile consumatorilor şi structurile Federaţiei Aleşilor Locali din România

Pag. 47

9.1. Acordul tripartit soluţie de succes pentru susţinerea dezvoltării şi modernizării serviciilor publice de gospodărie comunală

Pag. 47

9.2. Concluzii Pag. 48 CAPITOLUL X Concluzii generale Pag. 48

5/57

CAPITOLUL I Introducere

Sectorul serviciilor publice de gospodărie comunală a suferit

transformări majore în utimii 10 ani din punct de vedere organizatoric, tehnic şi administrativ dar nu se poate afirma că aceste transformări s-au produs în urma unor acţiuni planificate sau în baza unei strategii sectoriale adoptate la un anumit moment de Guvern sau de o altă autoritate, aceste transformări având cu precădere un caracter aleator şi conjunctural.

Atât Programul de Guvernare al actualului cabinet pe perioada 2001-2004 cât şi Strategia Economică a României pe termen mediu, au evidenţiat pentru prima dată importanţa ramurii serviciilor pentru populaţie cu componenta sa serviciile publice de gospodărie comunală şi au subliniat rolul lor în procesul de ridicare a calităţii vieţii. Această politică este dovedită în primul rând prin elaborarea şi punerea în aplicare a o serie de acte normative adoptate în primele luni ale anului în curs, respectiv:

• Legea nr. 326/28 iunie 2001 a Serviciilor Publice de Gospodărie Comunală, lege cadru de concepţie modernă, europeană, care stabileşte sarcini importante cu privire la responsabilităţile pe care le are Guvernul României şi structurile administraţiei publice centrale şi locale cu privire la politica generală a statului în acest domeniu, exprimată prin strategii specifice care se elaborează în corelare cu Programul de Guvernare. Această lege este urmată de o serie de reglementări sectoriale care pentru prima dată în istoria României postbelice stabilesc reguli administrative; juridice şi tehnice pentru fiecare serviciu de gospodărie comunală respectiv pentru:

Apă şi canalizare; Producţia şi distribuţia energiei termice; Salubritate (Ordonanţa Guvernului nr. 87/30.08.2001); Transport public local de călători (Ordonanţa Guvernului

nr. 86/30.08.2001); Drumuri şi spaţii verzi; Distribuţie energie electrică în localităţi; Distribuţie gaze naturale în localităţi.

• Hotărârea Guvernului României nr. 8 din 04.01.2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei Publice a stabilit sarcini concrete cu privire la coordonarea din punct de vedere strategic şi metodologic a ramurii serviciilor publice de gospodărie comunală creînd în cadrul ministerului şi structurile necesare pentru aducerea lor la îndeplinire.

Prin aceste reglementări şi prin altele care vor urma se creează un cadru legislativ coerent care va permite o dezvoltare a sectorului în concordanţă cu prevederile directivelor europene având ca finalitate oferirea unor servicii de calitate consumatorilor la preţuri accesibile cu respectarea principiilor dezvoltării durabile, a economisirii resurselor şi a protecţiei mediului.

6/57

Pentru motivele prezentate mai sus Ministerul Administraţiei Publice apreciază că este oportun să se elaboreze în acest moment o strategie pe termen mediu (2001 – 2004) şi termen lung (până în anul 2030) pentru domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală, care având ca punct de plecare analiza situaţiei existente, să creioneze scenariile posibile de modernizare şi dezvoltare a acestor servicii şi să contribuie astfel la luarea unor decizii majore cu privire la direcţiile de acţiune în etapele ce vor urma.

Se poate pune întrebarea de ce s-au ales ca orizonturi de timp două momente, respectiv anul 2004 şi anul 2030, atât de îndepărtate unul de altul şi dacă o strategie pentru o perioadă atât de îndelungată nu riscă să aibă un grad ridicat de perisabilitate. În ceea ce priveşte primul orizont de timp (anul 2004) este clar că acesta corespunde primului mandat al actualului guvern iar pentru această perioadă este foarte important să se stabilească obiective măsurabile pentru a căror îndeplinire avem în faţă o perioadă hotărâtoare de 3 ani. Este de fapt perioada de lansare şi de probare a ipotezelor pe care a fost construită strategia şi la sfârşitul căreia se pot face o serie de corecţii.

Cel de-al doilea orizont, anul 2030, corespunde momentului când, conform evaluărilor făcute se vor putea atinge obiectivele propuse astăzi în directivele U.E. cu privire la calitatea apei potabile, compoziţia apelor uzate, calitatea aerului şi problematica deşeurilor.

Acest al doilea orizont este dictat de posibilităţile limitate de a face investiţii în acest sector şi aşa cum este normal va trebui verificat şi ajustat în funcţie de evoluţia generală a programului şi a altor indicatori foarte importanţi cum ar fi: evoluţia PIB; evoluţia venitului pe cap de locuitor în mediul rural şi mediul urban, dezvoltarea tehnologiilor, etc.

În acest moment considerăm că eşalonarea efortului investiţional pe o durată de 30 de ani este o soluţie rezonabilă şi o propunem pentru a fi luată în discuţie.

Această analiză va trebui să aibă în vedere, pe de o parte, dezvoltarea durabilă a ţării, conservarea resurselor naturale şi protecţia mediului în paralel cu dimensiunea socială a serviciilor publice de gospodărie comunală care se adresează în prezent la cca. 65% din populaţia ţării şi de care în perspectiva anilor 2030 va beneficia peste 95% din populaţia ţării în condiţii de calitate corespunzătoare şi la preţuri accesibile aşa cum arătam mai sus.

Principiul de bază de la care s-a plecat în structurarea acestei strategii este deci să se creeze acele condiţii prin care să putem oferi consumatorilor serviciile respective la standarde de calitate europeană şi la preţuri accesibile, cu alte cuvinte spus existenţa consumatorilor determină necesitatea serviciului şi nu invers.

Strategia de faţă plasează, serviciile publice de gospodărie comunală în sfera întreprinderilor cu participare publică şi a întreprinderilor de interes economic general, aşa cum sunt ele definite în Carta Albă a Uniunii Europene şi încearcă să alinieze aceste servicii la conceptul european, având la bază următoarele principii fundamentale:

7/57

• Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităţii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei;

• Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de bază (alimentare cu apă, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces a populaţiei la aceste servicii;

• Restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei şi reconsiderarea raportului preţ/calitate;

• Promovarea principiilor economiei de piaţă şi reducerea gradului de monopol;

• Atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale;

• Instituţionalizarea creditului local şi extinderea contribuţiei acestuia la finanţarea serviciilor comunale

• Promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă • Promovarea parteneriatului social şi pregătirea continuă a resurselor

umane.

CAPITOLUL II Evoluţia în Europa a conceptului despre

serviciile publice de interes economic general Cartea Albă asupra guvernării Europei, lansată în cadrul reuniunii

Parlamentului European din 15 februarie 2000, a introdus noul concept de parteneriat democratic între diferitele nivele de guvernare în Europa şi tratează problematica serviciilor publice de interes economic general considerându-le de o importanţă deosebită pentru menţinerea coeziunii sociale, ridicarea calităţii vieţii pe continentul european şi asigurarea dezvoltării durabile.

Principalele probleme care se ridică astăzi în Uniunea Europeană cu privire la viitorul serviciilor publice sunt:

globalizarea şi deschiderea pieţei pentru libera concurenţă; privatizarea; descentralizarea; întărirea coeziunii sociale; păstrarea caracterului teritorial; dezvoltarea durabilă.

Serviciile publice de interes economic general în concepţia europeană trebuie să aibă următoarele caracteristici:

universalitate; egalitatea tratamentului; continuitate; siguranţa persoanelor şi a serviciului; adaptabilitate şi gestiune pe termen lung; transparenţă.

8/57

Strategia de faţă defineşte principalele obiective de dezvoltare a serviciilor publice de gospodărie comunală în conformitate cu prevederile directivelor europene pentru:

- apa potabilă Nr. 98/83/EEC - apa uzată urbană Nr. 91/271/EEC - deşeuri Nr. 75/442/CEE - depozitare Nr. 96/59/CE - calitatea aerului Nr. 96/62/CE - apa de suprafaţă pentru apa

potabilă Nr. 75/440/EEC

- poluanţi periculoşi în apa subterană Nr. 80/68/CEE - poluanţi periculoşi în apa de

suprafaţă Nr. 76/464/CEE

Actualele evoluţii de pe piaţa europeană a serviciilor marchează două

tendinţe majore, respectiv: tendinţa de globalizare a serviciilor publice şi de deschidere a pieţei, însoţită de apariţia şi dezvoltarea unor companii mari transnaţionale; Acest proces conduce dacă nu este bine stăpânit la transformarea vechilor monopoluri de stat în monopoluri private tendinţa de menţinere a acestor servicii sub autoritatea statului sau a autorităţilor publice locale dezbătută pe larg în ţarile U.E. şi foarte controversată.

În ţări mai avansate pe drumul aderării (de exemplu: Cehia, Ungaria) procesul de privatizare a început cu câţiva ani în urmă, dar până în prezent nu se pot cita exemple de privatizări care să aducă îmbunătăţiri spectaculoase în calitatea serviciilor, la preţuri accesibile. Atât pentru ţările membre cât şi pentru cele aflate în procesul de aderare, etapa de faţă este o etapă de căutări în care se aşteaptă să se dea răspunsuri optime la problemele tehnice, economico-financiare, manageriale şi sociale pe care le ridică aceste servicii.

Raportate la situaţia din aceste ţări, serviciile publice de gospodărie comunală din România marchează o rămânere în urmă deosebit de accentuată atât sub aspectul performanţelor tehnice, a calităţii, a continuităţii cât şi sub aspectul costurilor şi consumurilor de materii prime, materiale şi energie.

Concluzii:

• Sectorul serviciilor publice de gospodărie comunală trece printr-o perioadă de schimbări majore în întreaga Europă;

• Deschiderea pieţei serviciilor şi globalizarea sunt două provocări de mare actualitate, la care fiecare ţară membră, sau în curs de aderare, trebuie să dea un răspuns;

9/57

• Trebuie subliniată dimensiunea socială a serviciilor publice de interes economic general şi impactul pe care acestea îl au asupra coeziunii sociale;

• În ţările U.E., unde a fost deschisă piaţa concurenţială şi unde s-a trecut la procesul de privatizare a fost necesară înfiinţarea unor autorităţi de reglementare la nivel central care să controleze respectarea regulilor jocului;

• Serviciile publice de interes economic general trebuie să-şi menţină caracterul local sau regional.

CAPITOLUL III Starea actuală a sectorului serviciilor publice

de gospodărie comunală 3.1. Starea tehnică actuală a infrastructurii locale. 3.1.1. Alimentarea cu apă a localităţilor

În prezent, în România dispun de sisteme centralizate de distribuţie a apei potabile 2.910 de localităţi, din care: toate cele 263 municipii şi oraşe; 2647 localităţi rurale, reprezentând cca.17% din numărul total al

acestora. Reţelele de distribuţie a apei potabile au o lungime totală de 38.238

km, asigurând o echipare în mediul urban de numai 70 % din lungimea totală a străzilor.

Capacitatea actuală a sistemelor centralizate de alimentare cu apă pentru centrele populate este de 120 mc / s, din care 48 mc /s îl furnizează sursele subterane, iar 72 mc/s sursele de suprafaţă, inclusiv Dunărea.

Cantitatea anuală de apă potabilă distribuită consumatorilor însumează cca. 1.700 milioane mc, din care pentru uz casnic cca. 1.106 milioane mc.

În ultimii 10 ani se constată o scădere a cantităţii totale de apă distribuită în reţea datorată în principal reducerii activităţilor industriale şi a contorizării şi o creştere a cantităţii de apă distribuită populaţiei. Repartizarea neuniformă a resurselor de apă pe teritoriul ţării, gradul insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apă, poluarea semnificativă a unor râuri interioare, face ca zone importante ale ţării să nu dispună de surse suficiente de alimentare cu apă în tot cursul anului, mai ales în perioadele de secetă sau în iernile cu temperaturi scăzute, când zile întregi alimentarea cu apă este întreruptă sau debitele se reduc drastic.

10/57

3.1.2. Canalizarea şi epurarea apelor uzate În prezent, dispun de reţele de canalizare publică un număr de

637 localităţi, din care: 263 de municipii şi oraşe; 374 de localităţi rurale

Reţeaua de canalizare are o lungime totală de 16.348 km, din care, în mediul urban 15.092 km. Lungimea străzilor echipate cu reţele de canalizare este de cca. 12.540 km, asigurând, în mediul urban o dotare de numai 49 % din lungimea totală a străzilor.

În comparaţie cu străzile echipate cu conducte de alimentare cu apă, numai 71 % din acestea sunt echipate şi cu reţele de canalizare.

În cele 206 staţii de epurare a apelor uzate municipale existente în România se tratează numai 77 % din debitul total evacuat prin reţelele publice de canalizare; 47 de localităţi urbane (printre care: Bucureşti, Craiova, Drobeta-Turnu-Severin, Brăila, Galaţi, Tulcea), deversează apele uzate în emisari fară o epurare prealabilă. 3.1.3. Energie termică pentru încălzirea şi prepararea apei calde menajere

În România sunt realizate sisteme publice de încălzire şi prepararea

apei calde menajere în 283 de localităţi, din care în funcţiune 259. Prin aceste sisteme s-au distribuit în anul 2000 o cantitate de

29.100.000 mii Gcal, din care 93 % reprezintă consumul casnic al populaţiei. Instalaţiile şi echipamentele care compun aceste sisteme sunt, în

marea majoritate a localităţilor, uzate din punct de vedere fizic şi moral, cu randamente scăzute şi pierderi de până la 30 – 35%, fapt care diminuează substanţial avantajele producerii şi distribuţiei centralizate a energiei termice determină costuri ridicate şi consumuri de resurse naturale care se achiziţionează parţial din import.

Evoluţia cantităţilor de energie termică produsă şi distribuită către populaţie este prezentată în tabelul de mai jos: Nr. crt. Denumire UM 1996 1997 1998 1999 2000 1. Energia termica

distribuita total Gcal 35661233 38526446 37271434 33464607 29100000

2. Pentru mun. si orase, din care

Gcal 35477667 38332676 37089603 33348879 28924000

3. Pentru populatie Gacl 299112311 33495249 32947738 29730764 25867000 Pe tipuri de combustibili şi pe sisteme de încălzire situaţia se prezintă astfel: Tip cladire Număr de unităţi locative

11/57

Mod de incalzire

În blocuri În sistem grupat

Îndividuale Total

Termoficare 2304633 15402 9977 2330012 Gaze 383820 14352 22322 420494 solid 18105 5032 16085 39222

Centrale termice

lichid 114811 2495 3632 120938 Gaze 33083 86136 122831 242050

Solid* 46310 143704 14535 866702

Sobe lichid 1657 5181 3543 21373

Mediu urban (municipii si orase

Altele 2558 2221 3543 8322 Termoficare 21210 1837 447 23494

Gaze 6378 721 1025 8124 solid 5386 2650 8123 16159

Centrale termice

lichid 8901 2419 994 12314 Gaze 521 9028 85809 95358

Solid* 34603 99673 3256248 3390524

Sobe lichid 1129 796 12278 14203

Mediu rural

Altele 1472 898 9650 12020 Din punct de vedere al sistemelor de încălzire , locuinţele se clasifică astfel: Mediu urban Mediu rural Total Nr. locuinţe % Nr. locuinţe % Termoficare 2330012 57,63 23494 0,66 2.353.506 Centrale termice 580654 14,34 36597 1,03 617.251 Sobe 1130125 27,91 3500085 97,98 4.630.210 Altele 8322 0,12 12020 0,33 20.342 Total 4049113 100,0 3572196 100,0 7.621.309

În prezent se constată o tendinţă pe care o considerăm periculoasă de

debranşare a consumatorilor captivi din blocuri de la reţeaua de încălzire şi montare a unor microcentrale de apartament ce funcţionează pe gaze naturale.

Fenomenul s-a dezvoltat pe fondul unui vid de legislaţie în acest domeniu şi datorită preţului foarte scăzut al gazelor naturale oferite consumatorilor individuali printr-un mecanism de subvenţie încrucişată. 3.1.4. Salubrizarea localităţilor

Din cele aproximativ 13 000 localităţi existente în România, numai cca.

2500 dispun de sisteme organizate de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor urbane.

Cantitatea totală de deşeuri urbane rezultate din localităţile care dispun de servicii de salubritate este de cca. 7,7 mil. tone anual, din care 6,3 mil. tone deşeuri menajere de la populaţie si 1,4 mil. tone - deşeuri stradale.

12/57

Din această cantitate: • 75% deşeuri menajere propriu-zise (de la populaţie şi agenţi

economici); • 12% nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti; • 4% alte tipuri de deşeuri, inclusiv deşeuri provenite de la spitale şi

din construcţii. Raportat la numărul de locuitori din mediul urban, evoluţia cantităţilor şi indicilor ce caracterizează producerea deşeurilor menajere şi urbane este prezentată în tabelul următor.

Deşeuri urbane Din care deşeuri menajere Producţia de deşeuri pe

locuitor Anul Total mil. tone/an Kg/loc. şi an Kg/loc. şi zi

Kg/loc. şi an Kg/loc. şi zi

1995 6,84 300 0,90 186 0,51 1996 6,7 304 0,83 194 0,53 1997 6,0 263 0,72 203 0,55 1998 5,5-6,0 250 0,5-0,6 180-200 0,50

În România există inventariate 1.976 depozite de deşeuri urbane, din

care doar 15% posedă autorizaţii sanitare şi de mediu. În prezent au fost amenajate 5 depozite ecologice în municipiile Bucureşti (comunele Vidra şi Giuleşti-Sarbi), Sighişoara, Constanţa (Năvodari), Piatra Neamţ şi recent s-a inagurat în prezenţa primului ministru un astfel de depozit pentru municipiul Ploieşti. Există iniţiative private în curs de materializare şi în alte municipii şi oraşe. Suprafaţa ocupată de aceste depozite se ridică la peste 1.800 ha de teren. Majoritatea sunt amplasate necorespunzător: în apropierea zonelor locuite, pe malurile cursurilor de apă, pe terenuri unde apa freatică este la mica adâncime, pe soluri nisipoase cu stabilitate redusă şi neimpermeabilizate natural, în văi în care se colectează ape meteorice.

Lipsa exigenţelor ecologice în organizarea depozitelor, precum şi slaba dotare cu utilaje şi echipamente de transport, recuperare, reciclare şi valorificare specifice acestor servicii, face ca nivelul serviciului de salubrizare în majoritatea localităţilor ţării să fie necorespunzătoare. 3.1.5. Distribuţia gazelor naturale

La sfârşitul anului 2000, numărul de localităţi racordate la sistemul

naţional de transport şi distribuţie a gazelor naturale era de 1022 din care municipii şi oraşe 169, iar lungimea reţelelor de distribuţie era de 21.598 Km.

În anul 2000 s-a distribuit un volum de 9.193.681 mii m.c, din care pentru consumul populaţiei 3.742.058 mii m.c.

Tendinţa este de creştere a numărului de localităţi şi de abonaţi la reţelele de gaze naturale, dar trebuie reţinut faptul că această resursă naturală este limitată în timp, iar în perspectiva anilor 2030 vom deveni din ce

13/57

în ce mai dependenţi de importul ei din zona de răsărit a Europei şi din Asia. Deci se impune utilizarea gazelor naturale cu chibzuinţă în instalaţii cu randament ridicat pe cât posibil de cogenerare. 3.1.6. Distribuţia energiei electrice

Accesul la energia electrică este, fără îndoială, facilitatea cea mai

generalizată pentru aşezările umane din România. Astfel, 98% dintre localităţi sunt racordate la sistemele de transport şi distribuţie a energiei electrice, consumul casnic reprezentând 21% din total. 3.2. Accesibilitatea serviciilor

3.2.1. Alimentarea cu apa potabilă Din totalul de cca. 22,4 mil. locuitori, în România beneficiază de apa

potabila din reţeaua publică 14,7 mil. persoane (65%), din care 11,3 mil. în mediul urban (92%), şi 3,4 mil. în mediul rural (33%).

Din comparaţia acestor date cu nivelele existente in anul 1976, rezultă o dinamică a numărului de locuitori care beneficiază de apa potabilă din reţeaua publică prezentată în planşa nr. 1.

Într-un interval de 25 de ani s-a realizat o creştere a numărului de utilizatori racordaţi la reţele de apă curentă de la 29% din populaţia ţării la 65%, deci cu 36 procente în condiţiile în care în acelaşi interval de timp s-au produs mutaţii majore şi în raportul dintre populaţia urbană şi cea rurală.

Nivelul de echipare cu sisteme centralizate de alimentare cu apa potabilă a populaţiei este net defavorabil mediului rural. 3.2.2. Canalizarea apelor uzate

Ca şi în cazul alimentării cu apă potabilă, populaţia care beneficiază

de serviciul de canalizare publică este mult mai mare în mediul urban decât în cel rural - 10,3 mil. (86%), respectiv 1,15 mil. (11,2%).

Comparativ cu situaţia anului 1976, evoluţia acestui indicator este prezentată în planşa nr. 2.

Corelând cele două echipări hidroedilitare se poate grupa populaţia ţării în trei mari categorii:

populaţia care beneficiază de ambele servicii – 51%; populaţia care beneficiază numai de alimentare cu apă, dar nu şi de

canalizare – 14%; populaţia care nu beneficiază nici de alimentare cu apa şi nici de

canalizare – 35%; Împărţirea populaţiei ţării în funcţie de modul de acces la cele două

servicii este prezentată în planşa nr. 3.

14/57

3.2.3. Sisteme de încălzire

Sistemele de încălzire folosite de populaţia României sunt

preponderent centralizate în mediul urban (71%), la sistemele de termoficare fiind racordaţi 6,9 mil. locuitori, iar 1,7 mil. la centralele termice de bloc sau cvartal.

Sistemele individuale, în special sobele cu combustibil solid, sunt omniprezente în mediul rural asigurând încălzirea pentru 10,1 mil. locuitori (98%).

Pentru anul 2000, repartizarea populaţiei ţării după tipul de încălzire utilizat se prezintă conform planşei nr. 4. 3.2.4. Alimentarea cu energie electrica

Distribuţia de energie electrică este asigurată pentru aproape toată

populaţia ţării, fiind lipsiţi de acesta un număr de cca. 455 mii locuitori situaţi în general în mediul rural (410 mii).

Compararea situaţiei existente în anii 1976 si 2000 ne duce la reprezentarea grafica prezentată în planşa nr. 5: 3.2.5.Alimentarea cu gaze naturale

Un număr de 7,3 mil. locuitori beneficiază de gaze naturale de la

reţeaua publică, din care 6,9 mil. persoane în mediul urban. De remarcat că alte 6,8 mil. locuitori folosesc pentru prepararea hranei gaze din butelii, din care 3,1 mil. din mediul rural. 3.2.6. Concluzii

Rezulta deci, că din punct de vedere fizic, infrastructura existentă

permite accesul populaţiei la principalele servicii în proporţiile reprezentate în planşa nr. 6.

Radiografia asigurării principalelor servicii de gospodărie comunală către populaţie prezentată mai sus defineşte punctul de plecare în strategia de dezvoltare a acestor servicii pe care dorim să o prezentăm în continuare şi într-un fel constituie un moment al adevărului şi al unor decizii majore respectiv:

dacă dorim cu adevărat să accedem cu calitatea şi accesibilitatea serviciilor la standardele europene atunci trebuie să nu ne mai amăgim în continuare cu paleative, ci să dăm o dimensiune reală problemei şi să o abordăm în mod organizat.

Acest tip de abordare este caracteristică modului de a gândi şi acţiona a guvernului Adrian Năstase şi este pentru prima dată când problematica serviciilor comunale este discutată într-o astfel de manieră.

15/57

3.3. Situaţia operatorilor din domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală 3.3.1. Date generale În prezent serviciile publice de gospodărie comunală sunt furnizate/prestate de un număr de 556 operatori de servicii publice de gospodărie comunală, subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale sau operatori cu capital privat care prestează servicii pentru acestea, dintre care 74 regii autonome şi 482 societăţi comerciale. În funcţie de participarea cu capital a autorităţilor administraţiei publice locale, societăţile comerciale se împart în:

- societăţi comerciale cu capital 100% al autorităţilor locale:216 unităţi;

- societăţi comerciale la care participarea cu capital a autorităţilor administraţiei publice locale este mai mare de 50%: 30 unităţi;

- societăţi comerciale la care participarea cu capital a autorităţilor administraţiei publice locale este mai mică de 50%: 236 unităţi.

În cadrul acestor unităţi, în anul 2000, au lucrat un număr de 155.802 salariaţi, iar în anul 2001 lucrează un număr de 152.759 salariaţi. Fondul de salarii, plătit salariaţilor din societăţile subordonate autorităţilor administraţiei publice locale a avut în anul 2000 valoarea de 5.048.184 mil lei, iar în anul 2001 este de 6.473.822 mil. lei. Venitul salarial mediu lunar realizat pe ramură în anul 2000 a fost de 3.300.000 lei. Referitor la situaţia economico-financiară a unităţilor subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, în urma bilanţului contabil pe anul 2000, se constată că 223 operatori înregistrează beneficii, în timp ce 98 operatori înregistrează pierderi. Astfel, ca exemplu de unităţi care au înregistrat beneficii în anul 2000, cităm regiile autonome care au beneficiat de investiţii în cadrul programelor cofinanţate de BERD, iar ca unităţi care au înregistrat pierderi cităm regiile şi societăţile de alimentare cu energie termică în sistem centralizat. Din analiza datelor cu privire la societăţile cu capital 100% privat, au rezultat următoarele:

• În cadrul acestor societăţi lucrează un număr de 28.154 salariaţi. • Din cele 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti, doar 4 judeţe nu au

astfel de societăţi cu capital privat şi anume: Botoşani, Iaşi, Teleorman şi Vaslui.

• De asemenea, 9 judeţe au doar câte o singură societate privată în domeniul gospodăriei comunale.

• Se constată existenţa a numeroase societăţi comerciale, foarte mici, care au ca profil de activitate transportul de călători. De exemplu, în municipiul Reşiţa sunt 15 firme cu un total de 67 salariaţi, ceea ce înseamnă aproximativ 4 salariaţi/firmă.

16/57

• Aceste societăţi comerciale au o mare diversitate în ceea ce priveşte profilul de activitate.

Din această diversitate, cel mai des întâlnit profil la societăţile prestatoare este cel de salubritate, urmat de cel al transportului local.

Datele statistice prezentate dovedesc câteva tendinţe manifestate în ultima perioadă:

- apariţia operatorilor privaţi în sectoare ale serviciilor comunale care nu necesită capital de pornire mare sau programe de investiţii de valori ridicate;

- lipsa unor reglementări foarte clare pentru acest domeniu a determinat o dezvoltare a acestui fenomen într-o manieră aleatorie şi nu ca o politică gândită şi condusă la nivel local sau naţional;

- nu se poate afirma că în prezent la noi în ţară există o piaţă a serviciilor comunale;

- de asemenea, deşi legislaţia permite în principiu concesionarea sau privatizarea în domeniul serviciilor comunale, practic concesiuni s-au acordat numai în câteva oraşe, respectiv: în Bucureşti şi Ploieşti pentru apă; în Ploieşti, Alba Iulia, Tulcea şi parţial Cluj pentru energie termică şi într-un număr mai mare de oraşe pentru servicii de salubritate;

- se constată şi fenomene negative apărute în procesul de privatizare prin FPS, ca urmare a faptului că întregul patrimoniu aferent unui serviciu dintr-un oraş a fost vândut la licitaţie unei firme private fără a se negocia un contract cu clauze exprese privind obligaţiile noului proprietar de a presta serviciul respectiv în anumite condiţii de calitate şi preţ.

- un fenomen asemănător s-a petrecut şi cu unele dotări specifice serviciilor comunale care erau înglobate în patrimoniul unor societăţi comerciale ce au fost privatizate şi care ulterior a trebuit să fie răscumpărate de către oraş de la noul proprietar.

3.3.2. Situaţia regiilor şi societăţilor comerciale din subordinea autorităţilor locale care produc şi distribuie energie termică

În prezent 283 de localităţi (municipii, oraşe şi comine) din România au sisteme centralizate de producere şi distribuire a energiei termice, din care în 259 localităţi acestea sunt în funcţiune. Din acestea 34 de oraşe şi municipii cumpără agentul termic de la unităţi ale S.C. Termoelectrica S.A., iar 225 produc energia termică în centrale termice proprii sau o cumpără de la alte societăţi comerciale.

Din analiza datelor prezentate de autorităţile administraţiei publice locale pentru 41 de judeţe şi Primăria Municipiului Bucureşti, privind situaţia

17/57

economică pe primele 6 luni din anul 2001, au rezultat în principal următoarele:

1. Încasările efective la 30 iunie 2001, inclusiv restanţele anului 2000, reprezintă 5.805,3 mld. lei, adică 73,66% faţă de valoarea facturată consumatorilor. Restanţele faţă de sumele facturate se localizează astfel:

- de la populaţie 3.154,6 mld lei - de la unităţi bugetare 348,9 mld. lei - de la alţi consumatori 581,9 mld. lei

2. Datorită neîncasării efective a sumelor facturate pentru încălzire şi apă caldă menajeră, la 30 iunie 2001, n-au fost plătite în termen utilităţile către diferiţi furnizori, ceea ce a condus la majorări şi penalităţi de întârziere, astfel că la finele semestrului I unităţile locale furnizoare de căldură şi apă caldă menajeră înregistrează următoarele datorii:

- Datorii totale din care: 5.702,2 mld. lei

- către Termoelectrica 3.226,1 mld. lei - către furnizorii de gaze şi

alţi combustibili 1.762,8 mld. lei

- către bugetul de stat 282,7 mld. lei - către alţi furnizori 429,6 mld. lei

3. O parte din datorii (care cuprind şi majorările legale pentru neplata în termen a utilităţilor) se datorează şi imposibilităţii bugetelor locale de a acoperi necesarul de subvenţii şi de ajutorare stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare. Astfel, din totalul subvenţiilor şi ajutoarelor pentru anul 2001, determinate în conformitate cu prevederile legale, de 6.312,7 mld. lei se asigură de la bugetul de stat 2.524 mld. lei, restul de 3.788,7 mld. lei urmând să fie acoperit de la bugetele locale. Până la 30 iunie a.c. din bugetul de stat şi bugetele locale a fost acoperită suma de 2.571,9 mld. lei pentru subvenţii şi ajutoare, din care:

- pentru subvenţii 2.045,2 mld lei - pentru ajutoare 526,7 mld. lei

Datele de mai sus relevă o situaţie foarte gravă a societăţilor şi regiilor de subordonare locală care produc şi distribuie energie termică în localităţi, provocate în principal de următoarele cauze: scăderea dramatică a capacităţii de plată a populaţiei produsă în ultimii 2-3 ani; lansarea, de către reprezentanţii fostei puteri executive în cursul campaniei electorale din noiembrie 2000 a OUG nr. 270/2000, care prevedea scutirea de plată a datoriilor vechi cu condiţia achitării celor de la data curentă. Această acţiune

18/57

electorală a avut un impact defavorabil asupra consumatorilor care, implicit, au fost stimulaţi să nu îşi achite datoriile; acordarea subvenţiilor pentru energie termică în mod uniform tuturor consumatorilor indiferent de venit; lipsa unei strategii de modernizare a acestor servicii, de îmbunătăţire a randamentelor, de reducere a pierderilor şi implicit a costurilor de producţie; lipsa sistemelor de măsurare a căldurii în apartamente şi chiar la nivel de bloc sau scară; lipsa fondurilor necesare pentru finanţarea unor lucrări de modernizare sau reabilitare a instalaţiilor de producere şi distribuţie a energiei termice uzate moral şi fizic cu o vechime în exploatare de 30 – 40 ani; divizarea operatorilor în societăţi mici la nivelul fiecărui oraş şi municipiu indiferent de mărimea acestuia şi de numărul de utilizatori, ceea ce generează cheltuieli suplimentare, lipsa capacităţii tehnice de soluţionare a tuturor problemelor şi de optimizare a consumurilor;

3.4. Cadrul legislativ şi instituţional pentru organizarea, conducerea şi administrarea serviciilor publice de gospodărie comunală

Prevederile legilor nr. 215/2001 a Administraţiei Publice Locale, nr. 326/2001 a Serviciilor Publice de Gospodărie Comunală, împreună cu reglementările anterioare, respectiv “Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia” şi „Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor” creează un cadru coerent, pe baza căruia se pot organiza şi administra serviciile publice de gospodărie comunală.

Astfel, responsabilitatea integrală asupra organizării, administrării, conducerii şi monitorizării acestor servicii revine autorităţilor locale, care sunt şi proprietarii patrimoniului public sau privat cu care se operează în efectuarea prestaţiilor.

În prezent, acest cadru legislativ este în curs de completare, aşa cum prevede Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală, cu reglementări secundare sectoriale.

Foarte importante sunt câteva prevederi ale acestui pachet legislativ şi anume:

se face distincţie între proprietarul patrimoniului care este autoritatea publică locală şi operator, care poate fi cu capital 100% public, mixt sau 100% privat; indiferent de statutul juridic al operatorului, autoritatea locală deleagă gestiunea serviciului în baza unui contract, iar operatorul va fi selecţionat prin proceduri de licitaţie; contractul de delegare de gestiune şi regulamentul de serviciu se vor întocmi având la bază modelele întocmite de Ministerul

19/57

Administraţiei Publice şi instituţionalizate printr-un ordin al ministrului administraţiei publice; toţi operatorii, indiferent de statutul lor juridic se vor licenţia; pentru licenţierea operatorilor şi monitorizarea contractelor de delegare a gestiunii, se va înfiinţa o autoritate naţională de reglementare

3.5. Finanţarea serviciilor publice de gospodărie comunală 3.5.1. Finanţarea activităţii curente a serviciilor publice de gospodărie comunală se face prin:

susţinere prin alocaţii acordate integral din bugetele locale pentru acoperirea 100% a cheltuielilor (cazul întreţinerii drumurilor şi spaţiilor verzi); susţinere parţială prin preţuri şi tarife subvenţionate (cazul energiei termice şi a transportului public); susţinere totală prin preţuri şi tarife plătite de consumatori (cazul serviciilor de apă şi canalizare, colectare, transport şi depozitare de deşeuri menajere).

3.5.2. Finanţarea investiţiilor necesare acestor servicii de mare importanta se realizează în general de către bugetele locale sau prin transferuri de la bugetul de stat. Operatorii din acest domeniu, fie ca este vorba de societăţi comerciale, fie de regii autonome au posibilităţi financiare foarte limitate, cauzate in principal de:

- rata foarte redusă a profitului (atunci când există). Din păcate mentalitatea generală este ca aceste servicii nu trebuiesc organizate după criterii de eficienţă economică, ci după principii de protecţie socială;

- blocajul financiar şi întârzierea la plată a facturilor, în special pentru distribuţia de energie termică şi apă potabilă. Din această cauză nu pot fi mobilizate nici măcar fondurile din amortizarea capitalului fix. Este de remarcat ca există localităţi unde perioada medie de încasare a facturilor depăşeşte 200 de zile, ceea ce la un nivel al inflaţiei de 40% pe an, a însemnat o devalorizare de aproximativ 25%, între momentul emiterii unei facturi şi momentul încasării ei. Acest blocaj are mai multe cauze: imposibilitatea individualizării costurilor serviciilor pentru fiecare familie şi decuplarea din sistem a celor care nu plătesc, precum şi costul mare al serviciilor oferite în raport cu puterea de cumpărare a majorităţii populaţiei;

- costurile de producţie exagerate generate de: starea tehnică deplorabilă a majorităţii reţelelor şi instalaţiilor, ineficienţa sistemelor centralizate de foarte mari dimensiuni, situaţia de monopol care caracterizează atât la nivel central, cât şi local, majoritatea acestor servicii publice. Astfel se ajunge la situaţia paradoxală, în care preţul acestor servicii, considerate

20/57

indispensabile, devine exagerat de mare în raport cu veniturile populaţiei. De exemplu, la actualele preţuri pentru energie termică, apa caldă şi apa potabilă, costurile acestor servicii vor reprezenta într-o lună de iarnă, pentru o familie de 4 persoane, cu două salarii medii, care locuieşte într-un apartament de 3 camere, aproximativ 25% din venituri. Daca adăugăm costurile cu energia electrică, telefon şi alte servicii importante, toate aceste costuri depăşesc 35% din veniturile lunare, ceea ce este foarte mult;

3.5.3. Subvenţiile reprezintă un aspect foarte important în mecanismul finanţării serviciilor publice şi a utilităţilor comunale. În acest moment există două servicii publice importante subvenţionate: distribuţia energiei termice şi transportul local de călători. În cazul distribuţiei energiei termice există două tipuri de subvenţii:

a) subvenţia către producător, calculată ca diferenţă între preţul local şi preţul naţional de referinţă (adică cel plătit de populaţie). Aceasta subvenţie este suportată din bugetul local, fie din surse proprii, fie din sume de echilibrare primite de la bugetul central cu aceasta destinaţie. Această subvenţie ridică anumite probleme: - realizează o protecţie socială uniformă pentru toţi consumatorii

persoane fizice, indiferent de veniturile lor, ceea ce conduce la costuri deosebit de mari şi nu au efectul social scontat;

- povara pentru bugetul local este foarte mare, în multe cazuri aceasta subvenţie depăşeşte 25%-30% din cheltuieli, în special pentru oraşele mici sau pentru cele care folosesc pentru încălzire combustibil lichid uşor. Sumele de echilibrare repartizate de bugetul de stat cu aceasta destinaţie sunt în volum insuficient şi sosesc cu mare întârziere;

- nivelul subvenţiei, şi deci al resurselor bugetului local alocate acestei destinaţii este determinat într-o manieră decisivă de deciziile marilor companii naţionale: SC Electrica, Distrigaz şi PETROM, ceea ce influenţează negativ capacitatea administraţiei publice locale de a urmări o politică coerentă din punct de vedere financiar în acest domeniu;

b) ajutoarele băneşti acordate familiilor cu venituri reduse pe perioada lunilor noiembrie-martie pentru încălzire. Aceste ajutoare sunt de fapt o subvenţie pentru categoriile cele mai afectate de creşterea preţurilor. Ea se acordă în funcţie de veniturile nete ale unei de familii, şi chiar dacă fundamentarea ei practica lasă de dorit, acest sistem este mai eficient decât subvenţia către producător. Acordarea acestui tip de subvenţie contribuie la diminuarea blocajului financiar;

Subvenţia pentru transportul local de calatori este reglementată prin OUG 97/1999, modificată prin OUG 148/2000 şi este suportată din bugetul local. Modul de calcul al subvenţiei ţine cont de diferenţa dintre numărul

21/57

estimat de călători şi cel efectiv şi de diferenţa dintre tariful stabilit în condiţii comerciale şi tariful impus. Volumul subvenţiei variază în funcţie de dimensiunea localităţii, a numărului de calatori şi de existenţa unor servicii de transport concurente: taxi sau maxi-taxi. Acest lucru se datorează faptului ca într-o localitate sunt atât trasee rentabile cât şi mai puţin rentabile, care trebuiesc însă acoperite fiind vorba de un serviciu public. Activităţile de taxi şi maxi-taxi se concentrează pe traseele cele mai rentabile, diminuând într-o proporţie de loc neglijabila numărul de călători ai societăţii locale de transport. În plus, multe din societăţile de taxi şi maxi-taxi practică evaziunea fiscală şi beneficiază de lipsa unor reglementări clare ale consiliului local privitoare la activitatea de transport în comun (ex: scoaterea la licitaţie a traseelor de maxi-taxi, combinarea traseelor foarte rentabile cu cele mai puţin rentabile, etc). În consecinţă, în special în oraşele de dimensiuni mai mici, cu o populăţie de până în 200.000 de locuitori, subvenţionarea transportului local înseamnă în plus şi un transfer de resurse către firmele private care practica taximetria sau maxi-taxi. 3.5.4. Mecanismele şi sursele folosite pentru finanţarea programelor de investiţii

Bugetul de stat se confruntă în această perioadă cu constrângeri tot

mai mari şi de aceea tendinţa de reducere a finanţării serviciilor publice locale şi a investiţiilor din această sursă este tot mai evidentă.

De altfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii finanţelor publice locale, bugetul de stat participă cu resurse numai la finanţarea obligaţiilor pe care şi le-a asumat în cadrul unor angajamente cu instituţiile financiare internaţionale. Pe de altă parte, autorităţile locale nu au încă suficiente resurse proprii pentru acoperirea acestor nevoi.

Analizând principalele trei căi de atragere a capitalului în finanţarea acestor investiţii (implicarea capitalului privat; atragerea şi utilizarea fondurilor nerambursabile şi multilaterale; utilizarea creditelor) putem constata următoarele: a. Implicarea capitalului privat şi realizarea unor parteneriate solide şi de lungă durată între sectorul public şi cel privat este la început de drum. Există câteva realizări în acest domeniu :

− Bucureşti, Ploieşti, în domeniul alimentării cu apă şi canalizării; − Ploieşti, Alba Iulia, Tulcea, Pitesti, in domeniul incalzirii centrale; − Bucuresti, Sibiu, Cluj, Braşov, Buzău, Constanţa, s.a. în domeniul

salubrităţii; − Constanţa, Oradea, în domeniul distribuirii gazelor naturale.

b. În ceea ce priveşte atragerea şi utilizarea unor fonduri nerambursabile există câteva realizări notabile, dintre care enumerăm:

− Fondurile obţinute de la EU-Phare pentru finanţarea unor proiecte de investiţii în şase oraşe cuprinse în programul MUDP II;

22/57

− Fondurile obţinute de la EU-Phare pentru finanţarea unor proiecte de investiţii în Valea Jiului;

− Fondurile obţinute de la EU-Phare pentru finanţarea asistenţei tehnice necesare implementării unor programe de investiţii (MUDP I si II, Valea Jiului), precum şi a unor programe de dezvoltare instituţională (RGA Bucureşti, Corporatizarea operatorilor din serviciile publice, etc.)

− Fondurile obţinute de la Guvernul Olandei pentru: • finanţarea unor lucrări de investiţii la AQUASERV Tg. Mureş; • finanţarea unor programe de asistenţă tehnică în domeniul

dezvoltării instituţionale a sectorului apei din judeţul Cluj, a pregătirii programului MUDP II, etc.;

− Fondurile obţinute de la Guvernul Danemarcei pentru: • Finanţarea proiectului privind reabilitarea staţiei de epurare şi a

staţiilor de pompare din reţeaua de canalizare a municipiului Arad; • Finanţarea studiilor pregătitoare pentru lucrările de investiţii din

staţiile de epurare din Braşov, Craiova şi Mangalia; • Finanţarea misiunii de recunoaştere pentru proiecte eligibile în

programul ISPA. c. Finanţarea investiţiilor prin credite

Cele mai semnificative realizări în acest domeniu sunt: MUDP I, Valea Jiului, MUDP II, şi Programul de reabilitare a sistemelor de termoficare în cinci oraşe finanţate de BERD, Reabilitarea sistemelor de termoficare din municipiile Bucureşti şi Cluj finanţate de BEI şi Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă a municipiului Bucureşti, finanţat de Banca Mondială.

Structura tipica a montajelor financiare în cadrul acestor programe a fost: împrumut rambursabil până la 50%, sprijin financiar nerambursabil de la Guvernul României şi EU – 45% şi surse proprii ale autorităţii locale – 5%. Un exemplu tipic de aranjament financiar se regăseşte în programul MUDP II: - Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare 75.000 mii $ SUA - UE -PHARE 33.807 mii $ SUA - Guvernul României 8.526 mii $ SUA - Consiliile judeţene/locale şi regiile autonome 8.149 mii $ SUA.

Taxele vamale şi taxa pe valoarea adăugată, estimate la cca. 34.813 mii $ SUA, se suportă de partea română.

Intrarea într-un astfel de program presupune însă un efort considerabil din partea regiilor autonome şi al autorităţilor locale respective, precum şi asumarea unor angajamente pe termen lung. Ele privesc în principal creşterea performanţelor operaţionale şi financiare, utilizarea unor metode moderne de management tehnic şi financiar, investiţii în resursele umane şi în sistemele informaţionale de management.

Experienţa ultimilor ani dovedeşte însă că astfel de programe pot fi implementate cu succes şi reprezintă motorul dezvoltării serviciilor publice din România.

23/57

3.6. Concluzii Din prezentarea datelor statistice cu privire la situaţia serviciilor publice

de gospodărie comunală rezultă următoarele: sistemele cu care se operează au o pronunţată uzură fizică şi morală, care conduc la randamentele scăzute, consumuri mari şi pierderi nejustificate; calitatea serviciilor este sub nivelul standardelor europene şi nu sunt oferite marii majorităţi a consumatorilor la preţuri accesibile şi în mod nediscriminatoriu; cadrul legislativ este permisiv şi favorabil relansării ramurii, dar necesită completări pentru anumite sectoare legislaţia este încă contradictorie şi discriminatorie.; starea economică a operatorilor, în mod deosebit a celor din domeniul serviciilor de încălzire urbană, este aproape de falimentul financiar; sursele proprii, ca şi cele ale bugetelor locale şi respectiv ale bugetului central, nu pot asigura modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii;

CAPITOLUL IV Principalele obiective şi priorităţi ale

serviciilor publice de gospodărie comunală

Pentru a atinge cele două deziderate fundamentale ale serviciilor publice de interes economic general respectiv:

calitate la standarde europene; accesibilitate din partea tuturor consumatorilor fără discriminări de nici o natură, inclusiv prin preţ

este necesar să urmărim în cadrul strategiei pe termen mediu şi lung o serie de obiective pe care le prezentăm mai jos

A. Principalele obiective ale Strategiei pe termen mediu (2001 – 2004) a serviciilor publice de gospodărie comunală sunt: 4.1.Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităţii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei

Responsabilitatea organizării şi funcţionării operatorilor de servicii de gospodărie comunală revine autorităţilor locale. Guvernul va sprijini măsurile de îmbunătăţire a performanţelor operaţionale şi financiare a agenţilor prestatori, în vederea creşterii siguranţei şi calităţii serviciilor asigurate populaţiei, prin:

24/57

• Elaborarea urgentă a legislaţiei secundare necesare implementării noii Legi nr.326/2001a serviciilor publice de gospodărie comunală;

• Înfiinţarea comisiilor de licenţiere a operatorilor pentru fiecare categorie de servicii în parte;

• Înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul serviciilor de gospodărie comunală;

• Stimularea măsurilor de reorganizare şi regrupare a agenţilor prestatori, după criterii de eficienţă economică şi capacitatea tehnică de soluţionare a problemelor financiare şi operaţionale cu care se confruntă astăzi o mare parte a localităţilor;

4.2. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact major asupra stării de sănătate şi a nivelului de trai a populaţiei (alimentare cu apă, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces a populaţiei la aceste servicii

Gradul redus de echipare tehnico-edilitară îngreunează accesul populaţiei la serviciile asigurate prin sisteme centralizate, supuse controlului şi monitorizării autorităţilor. De aceea, Guvernul va asigura extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de bază (alimentare cu apă, canalizare, salubrizare ) şi creşterea gradului de acces a populaţiei la aceste servicii prin:

• promovarea şi susţinerea unor programe de investiţii pentru reabilitarea, extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, canalizarea apelor uzate, colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere din mediul urban (ISPA, MUDP 3);

• implementarea unor programe de dezvoltare a infrastructurii rurale (Sapard, Programul de Dezvoltare Rurală);

• modernizarea sistemelor de producere, transport şi distribuţie a energiei şi termice prin sisteme de cogenerare în vederea creşterii eficienţei energetice, îmbunătăţirii raportului preţ/calitate şi menţinerii unui nivel de suportabilitate acceptabil pentru bugetul de familie.

4.3.Restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei

Mecanismele actuale de protecţie socială, în condiţiile constrângerilor bugetare existente, îngrădesc accesul unor categorii sociale defavorizate la un nivel acceptabil de servicii publice de primă necesitate. De aceea, Guvernul va restructura mecanismele de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei prin:

• Adresarea protecţiei sociale din domeniul serviciilor publice exclusiv segmentelor defavorizate ale populaţiei;

• Extinderea protecţiei sociale pentru segmente defavorizate ale populaţiei la toate serviciile de interes vital;

25/57

• Implementarea unui sistem unitar şi coerent de protecţie socială pentru serviciile energetice (energie electrică, termică şi gaze naturale) şi eliminarea subvenţionărilor încrucişate.

Aceste deziderate se vor realiza cu începere de la 01.01.2002 odată cu intrarea în vigoare a Legii venitului minim garanta nr. 416/2001. 4.4. Promovarea principiilor economiei de piaţă şi reducerea gradului de monopol

Cele mai multe dintre serviciile publice de gospodărie comunală au

caracter de monopol natural, determinat de situaţia de clienţi captivi a beneficiarilor racordaţi la sistemele centralizate de alimentare cu apă, canalizare, energie termică şi electrică, gaze naturale, etc. Guvernul va iniţia măsuri de punere în competiţie a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finanţare şi a managementului prin:

• Scoaterea obligatorie la licitaţie a serviciilor publice în cazurile în care operatorul înregistrează pierderi financiare sau nu poate asigura o calitate corespunzătoare a serviciilor pe care le prestează;

• Neacordarea licenţelor de operare agenţilor prestatori care nu îndeplinesc criteriile de performanţă stabilite prin reglementări specifice;

4.5. Atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale

Nevoile urgente de investiţii pentru reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii serviciilor de gospodărie comunală sunt estimate la un miliard de dolari SUA anual, într-un program de 15 ani şi apoi următorii ani până în 2022 de 402 mil. USD şi până în 2030 de 193 mil. USD . Datorită constrângerilor bugetare care caracterizează perioadele de tranziţie, finanţarea acestor investiţii nu poate fi realizată, decât în mică măsură, din fonduri publice, atragerea capitalului privat fiind o necesitate stringentă. De aceea, Guvernul va promova măsuri de atragere a capitalului privat în sfera serviciilor publice şi va sprijini autorităţile publice locale în realizarea unor parteneriate public-private pentru finanţarea nevoilor urgente de investiţii, prin:

• Pregătirea şi implementarea proiectelor de investiţii de tip BOT pentru extinderi şi dezvoltări importante la staţiile de tratare şi epurare a apei, la centralele termice sau cele cu cogenerare, la depozitele ecologice pentru deşeurile urbane;

• Fixarea unor limite minimale a investiţiilor prevăzute pentru reabilitarea sistemelor în cadrul contractelor de concesiune ce vor fi pregătite şi lansate în perioada următoare;

• Gruparea teritorială a operatorilor de servicii, pentru a-i face mai atractivi pentru investitorii strategici;

26/57

• Stabilizarea cadrului legislativ referitor la serviciile de gospodărie comunală, odată cu definitivarea legislaţiei secundare şi înfiinţarea autorităţii naţionale de reglementare.

4.6. Instituţionalizarea creditului local şi extinderea utilizării acestuia în finanţarea investiţiilor din infrastructură

Alături de capitalul privat, creditul este o altă sursă tradiţională de finanţare a investiţiilor din infrastructură în ţările Uniunii Europene. Creditul permite degrevarea parţială a bugetelor locale de eforturile pentru finantarea proiectelor complexe de investiţii şi repartizarea mai echitabilă a sarcinilor de plată între beneficiari. De aceea, Guvernul va întreprinde măsurile necesare instituţionalizării creditului local şi înfiinţării unei bănci specializate în finanţarea investiţiilor promovate de autorităţile locale, prin:

• Elaborarea unui proiect de lege privind înfiinţarea Băncii de Investiţii a Autorităţilor Locale şi acordarea de facilităţi pentru sprijinirea creditului local;

• Solicitarea unei asistenţe tehnice finanţate de către UE-Phare pentru întărirea capacităţii instituţionale a BIAL nou înfiinţate;

4.7. Promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă

Serviciile de gospodărie comunală au un impact deosebit asupra mediului. Pe de o parte, reprezintă un important factor poluator, iar pe de altă parte, participă în mod esenţial la limitarea gradului de poluare (epurarea apelor uzate, colectarea şi depozitarea deşeurilor). Respectarea exigenţelor de mediu pe parcursul întregului ciclu de viaţă a infrastructurii serviciilor de gospodărie comunală (construire-exploatare-întreţinere-demolare) dobândeşte o importanţă deosebită în cadrul conceptului de dezvoltare durabilă. De aceea, Guvernul va iniţia măsuri concrete privind alinierea reglementărilor şi standardelor româneşti din domeniul serviciilor de gospodărie comunală la exigenţele Uniunii Europene, prin:

• Armonizarea reglementărilor din domeniul serviciilor de gospodărie comunală cu prevederile directivelor UE referitoare la apă, deşeuri, energie, transport;

• Sprijin financiar pentru cofinanţarea programelor care cuprind masuri de dezvoltare a infrastructurii (ISPA, Sapard, PDR, MUDP 3, TECP 2,etc.);

• Promovarea unor programe speciale pentru oraşele mici în vederea reabilitării şi modernizării infrastructurii locale.

27/57

4.8. Promovarea parteneriatului social

Ideologia social-democrată acordă o importanţă deosebită participării tuturor partenerilor sociali la fundamentarea şi luarea deciziilor care au impact major asupra populaţiei. Serviciile de gospodărie comunală au un rol esenţial în solidarizarea socială a cetăţenilor, în asigurarea unui trai decent, în păstrarea păcii sociale. Plecând de la acest principiu, în perioada 2001 - 2004 Guvernul va depune eforturi pentru:

• amplificarea implicării structurilor din societatea civilă, în principal a sindicatelor şi patronatelor, în elaborarea de strategii, politici şi programe sectoriale;

• realizarea unor proiecte de parteneriat in scopul consolidării legaturilor cu asociaţiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor de gospodărie comunală;

• asigurarea condiţiilor de pregătire profesională continuă a tuturor lucrătorilor din sfera serviciilor de gospodărie comunală.

B. Principalele obiective strategice pe termen lung (2005 – 2030) vor fi:

• îndeplinirea exigenţelor impuse prin directivele U.E. la toate categoriile de servicii publice de gospodărie comunală;

• asigurarea accesului generalizat al populaţiei la serviciile de interes vital (apă, canalizare, salubritate, încălzire);

• deschiderea deplină a pieţei serviciilor de gospodărie comunală şi stimularea mediului concurenţial în acest domeniu;

• dezvoltarea durabilă; • protecţia mediului; • gospodărirea cu grijă a resurselor naturale; • menţinerea unui echilibru corect între veniturile populaţiei şi tariful

serviciilor.

Concluzii: Strategia modernizării şi dezvoltării serviciilor de gospodărie comunală pentru perioada 2001 – 2004 şi până în 2030 va avea la bază următoarele obiective fundamentale:

• Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităţii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei;

• Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de bază (alimentare cu apă, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces a populaţiei la aceste servicii;

• Restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei şi reconsiderarea raportului preţ/calitate;

• Promovarea principiilor economiei de piată şi reducerea gradului de monopol;

28/57

• Atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale;

• Instituţionalizarea creditului local şi extinderea contribuţiei acestuia la finanţarea serviciilor comunale;

• Promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă; • Promovarea parteneriatului social şi pregătirea continuă a resurselor

umane; • Menţinerea unui echilibru permanent între veniturile populaţiei şi

tarifele aplicate fără a se urmări beneficii mari şi fără să se asigure protecţie socială prin preţ.

CAPITOLUL V Evaluarea costurilor generate de implementarea

strategiei pe termen mediu şi lung 5.1. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de apă şi canalizare

Ipotezele de calcul ale necesarului de investiţii pentru serviciile de apă

şi canalizare au avut în vedere următoarele: perioada de aliniere la nivelul parametrilor ceruţi de directivele U.E. a serviciului de apă şi canalizare se propune să fie de 20 ani pentru mediul urban cu începere din 2002 şi de 28 ani pentru mediul rural; populaţia care va beneficia de aceste servicii este: • în mediul urban: 12,3 mil. loc. – în medie; • în mediul rural: 7,9 mil. loc. – în medie. prognoza privind evoluţia populaţiei până în anul 2020 prezentată în anexa VI arată un spor negativ care pentru total populaţie evoluează de la 22.430.450 loc. în 2001 la 20. 887.500 loc. în 2020, din care: • în mediul urban evoluţia este de la 12.274.134 loc. în 2001 la

10.808.500 loc. în 2020; • în mediul rural evoluţia este de la 10.146.564 loc. în 2001 la 10.079.000

loc. în 2020; Clasificarea oraşelor în funcţie de numărul de locuitori prezentată în

tabelul de mai jos:

29/57

Nr. crt.

Denumire categorie oras

Criteriu de analiza (nr. locuitori)

Nr. de oraşe

Nr. total de locuitori

%din total locuitori ţara

% din total locuitori mediu urban

1. Oraşe mari şi foarte mari

Peste 100 mii

25 7120522 31,33 57,58

2. Oraşe (cat. 1-3) Intre 20-100 mii

85 3663960 16,12 29,63

3. Oraşe mici şi foarte mici

Sub 20 mii 152 1581378 6,95 12,79

4. Total mediu urban - 262 12365860 54,40 100 5. Total locuitori ţara - - 22730600 100 -

Menţionăm că oraşele mici şi foarte mici, unele cu mai puţin de 20 mii locuitori, sunt amplsate în zonele montane, zone balneo-climatrice (peste 40 de oraşe) sau cu un pronunţat caracter agricol, fiind apropiate de mediul rural din care provin.

Satele care au între 500-4000 de locuitori de regulă sunt legate de activitatea agricola şi foarte rar de alte activităţi: forestieră, minieră, comercială, turistică, sau balneo-climaterică.

costurile pentru investiţii au fost evaluate pe baza unor indicatori specifici care s-au calculat ca un raport al investiţiilor necesare pentru modernizarea sistemelor şi numărul de locuitori plecându-se de la studii de fezabilitate şi proiecte în curs de execuţie. nu s-a luat în calcul devalorizarea dolarului; s-a considerat ipoteza unei rate constante a investiţiei.

Deoarece evaluările au fost făcute pe baze statistice important de reţinut este ordinul de mărime al costurilor programului de investiţii şi orizonturile de timp la care ne propunem să realizăm servicii de calitate europeană pentru un anumit număr de utilizatori. 5.1.1. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de apă şi canalizare în mediul urban

Din analiza proiectelor în curs de execuţie şi/sau a studiilor de fezabilitate aprobate, au rezultat următoarele valori specifice de investiţie necesare pentru modernizarea şi reabilitarea unor capacităţi existente:

- pentru instalaţii de tratare a apei potabile

40 USD/loc.

- pentru instalaţii de distribuţie şi transport a apei potabile

110 USD/loc.

- pentru reţele de canalizare a apelor uzate

100 USD/loc.

- pentru staţii de epurare a apelor uzate

90 USD/loc

Aşa cum rezultă din datele prezentate în anexa nr. IV A necesarul total de investiţii pentru reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare

30/57

cu apă şi canalizare şi aducerea la parametrii ceruţi de standardele europene este de :

Total investiţii din care:

4.173.205 mii USD

- pentru serviciul de apă potabilă 1.841.120 mii USD - pentru serviciul de canalizare 2.331.085 mii USD

În condiţiile unei rate constante anuale a investiţiilor, se poate stabili o

valoare medie anuală de : 278,3 mil. USD/an. În graficul din planşa nr. 7 se reprezintă populaţia care va beneficia

de serviciile de apă şi canalizare în fiecare an până la sfârşitul perioadei, iar în graficul de la planşa nr. 8 se reprezintă modul de alocare a fondurilor pentru servicii de apă şi canalizare. 5.1.2. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de apă şi canalizare în mediu rural

Investiţia specifică pentru lucrări noi de alimentări cu apă şi canalizare în mediul rural a fost calculată în următoarele ipoteze:

alimentarea cu apă a celor 7.935.000 locuitori se va realiza integral până în anul 2017; într-o primă fază sistemele de alimentare cu apă potabilă vor asigura apă curentă la cişmele stradale, urmând ca pe măsură ce se extinde canalizarea să se treacă la faza a-2-a, de realizare a branşamentelor individuale. Debitul mediu asigurat va fi de 170 l/om şi zi. reţelele de canalizare se vor realiza până în anul 2030, iar staţiile de epurare vor fi construite în 2 – 3 etape, începând cu treapta mecanică şi continuând apoi cu treapta biologică şi treapta terţiară dacă va fi cazul.

În ipotezele de mai sus investiţia specifică va fi: pentru alimentarea cu apă potabilă: 250 USD/loc; pentru canalizare şi epurare: 350 USD/loc;

Aşa cum rezultă din datele prezentate în anexele nr. IVB şi IVC necesarul total de investiţii pentru extinderea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în mediul rural este de:

Total investiţii din care:

• 5.407.205 USD

− pentru serviciul de apă potabilă • 1.983.713 USD − pentru serviciul de canalizare • 3.423.492 USD

31/57

Pentru a avea o alocare anuală constantă a fondurilor pe întreaga perioadă 2002 – 2030 se propune ca în prima perioadă 2002 – 2017 să se investească anual pentru alimentarea cu apă suma de 119 mil. USD, iar pentru canalizare suma de 74,2 mil. USD, ceea ce totalizează o valoare anuală de 193,2 mil. USD, iar în a doua perioadă 2017 – 2030 să se investească anual numai în canalizare suma de 193,2 mil. USD.

În planşa nr. 9 sunt redate grafic alocarea fondurilor şi evoluţia numărului de locuitori care va beneficia de aceste servicii. 5.2. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de producere şi distribuţie a energiei termice.

Necesarul de investiţii pentru serviciile de producere şi distribuţie a energiei termice a avut în vedere următoarele: perioada de aliniere la nivelul parametrilor stabiliţi prin directivele U.E. a serviciului de producere şi distribuţie a energiei termice va fi de 15 ani, cu începere din 2002; populaţia care va beneficia de aceste servicii va fi 6,5 milioane de locuitori în uşoară scădere faţă de cifra actuală de 6,7 milioane; numărul de apartamente care vor beneficia de aceste servicii se evaluează la 2.335.000 unităţi locative; se propune un scenariu în care numărul de apartamente racordate, respectiv populaţia care va beneficia de aceste servicii, se păstrează relativ constant; procesul de modernizare şi retehnologizare va cuprinde toate capacităţile de producţie ca şi sistemele de distribuţie a energiei termice, care aparţin autorităţilor locale. S-a luat în calcul şi modernizarea acelor capacităţi care în prezent aparţin SC Termoelectrica SA sau altor agenţi economici şi care urmează să treacă în patrimoniul autorităţilor locale; 50% din capacităţile de producere a energiei termice, în procesul de modernizare, vor fi transformate pentru a produce în regim de cogenerare; costurile de investiţii au fost evaluate pe baza unor indicatori specifici ai căror valori sunt următoarele:

• pentru investiţii în sisteme

de distribuţie şi transformare 180 USD/loc. respectiv 500 USD /ap.

• pentru investiţii în sisteme de transport

145 USD/loc. respectiv 400 USD/ap.

• pentru investiţii în centrale termice simple (CT)

390 USD/loc. respectiv 1.100 USD/ap

• pentru investiţii în centrale termice de cogenerare

1.035 USD/loc. respectiv 2.900 USD/ap.

32/57

Aşa cum rezultă din datele analitice prezentate în Anexa nr. IV D necesarul total de investiţii pentru reabilitarea şi modernizarea sistemelor de producere şi distribuţie a energiei termice este de 6.797.000 mii USD.

În condiţiile unei rate constante anuale a investiţiei valoarea medie va fi de 453 mil. USD/an.

În planşele nr. 10 şi 11 se prezintă pentru fiecare an în parte până la sfârşitul perioadei populaţia care va beneficia de aceste servicii şi modul de alocare a fondurilor de investiţii. 5.3. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de salubritate

Ipotezele de calcul a necesului de investiţii pentru serviciile de salubritate au avut în vedere următoarele: • perioada de implementare a programului, respectiv de aliniere la

parametrii ceruţi de directivele U.E. pentru serviciul de depozitare a deşeurilor va fi de 15 ani cu începere din 2002;

• populaţia care va beneficia de aceste servicii va fi în final întreaga populaţie a ţării împărţită în două categorii, astfel:

• localităţi cu peste 10.000 locuitori care însumează o populaţie de 12.224.221 locuitori:

• localităţi sub 10.000 locuitori care însumează o populaţie de 10.206.239;

• pentru localităţi cu peste 10.000 locuitori se vor organiza depozite controlate şi/sau instalaţii de reciclare a deşeurilor;

• pentru localităţi cu o populaţie sub 10.000 de locuitori, se vor organiza staţii de transfer cu o capacitate de depozitare echivalentă cu cantitatea de deşeuri colectată în 3 săptămâni din zona de referinţă;

• s-a luat în calcul un volum specific de deşeuri de 0,6 m3/ an şi locuitor; • în funcţie de tipul de depozit, investiţia specifică luată în calcul va avea

următoarele valori: • pentru depozite care asigură servicii pentru o

populaţie medie sub 10.000 loc., respectiv staţii de transfer;

198 USD/loc.

• pentru depozite care asigură servicii pentru o populaţie medie de 100.000 ÷ 300.000 loc.

38 USD/loc.

• pentru depozite sau instalaţii de reciclare care asigură servicii de depozitare în municipiul Bucureşti.

18 USD/loc.

• Investiţia specifică pentru modernizarea parcului de autovehicule şi echipamente de salubritate inclusiv recipienţi de colectare

16 USD/loc.

Aşa cum rezultă din datele analitice prezentate în anexa nr. IV E necesarul total de investiţii pentru reabilitare, modernizare şi realizarea de

33/57

depozite ecologice sau instalaţii de reciclare este de 1.267.720 mii USD din care:

• pentru amenajare de depozite ecologice şi rampe de transfer

897,8 mil. USD

• pentru dotare cu echipamente de salubritate

369,9 mil. USD

Ipoteza de calcul este maximală şi va fi necesar ca în perspectiva anilor 2005 să fie revizuită avându-se în vedere faptul că vor putea fi puse în practică o serie de politici în domeniul deşeurilor cum ar fi:

• minimizarea producerii deşeurilor; • colectarea selectivă; • producerea de compost; • reciclarea unor categorii de materiale (sticlă, metale, plastic, etc.); • incinerarea.

5.4. Evaluarea necesarului total de investiţii pentru serviciile de gospodărie comunală

Necesarul total de investiţii pentru reabilitarea infrastructurii serviciilor de apă-canalizare, încălzire urbană şi salubritate calculat în subcapitolele 5.1; 5.2 şi 5.3 este următorul:

• apă-canalizare în mediu urban 4.173.205 mii USD

• apă-canalizare în mediu rural 5.407.205 mii USD

• servicii centralizate de încălzire 6.796.958 mii USD

• serviciul de salubritate 1.267.720 mii USD Total investiţii în perioada 2002 - 2030 17.645.078 mii USD sau

17,65 miliarde USD Rata anuală a investiţiilor determinată în condiţiile de mai sus pe

perioade va fi următoarea: • în perioada 2002 - 2017 940 mil. USD/an

• în perioada 2017 - 2022 402 mil. USD/an

• în perioada 2022 - 2030 193 mil. USD/an În diagramele din planşele nr. 12, 13, 14, 15 şi 16 sunt redate modul

de alocare pe ani şi pe cele trei sectoare de activitate a fondurilor de investiţii, efortul investiţional cumulat şi alocarea fondurilor între sectoare.

Nu au fost cuprinse în aceste evaluări investiţiile pentru serviciile de transport public, reamenajare şi modernizare drumuri şi străzi şi iluminat

34/57

public pentru care conform unor studii se apreciază că sunt necesare următoarele sume:

• transport public local 2.200 mil. USD

• modernizări drumuri 1.936 mil.USD

• iluminat public 220 mil. USD Total 4.356 mil. USD

În ipoteza că aceste investiţii se vor derula într-o perioadă de 15 ani

rezultă o rată anuală de: 290 mil. USD care ar urma să se adauge la rata de 940 mil. USD/an. 5.5. Surse potenţiale de finanţare

Bugetul de stat se confruntă în această perioadă şi probabil şi în următorii ani cu constrângeri mari, de aceea reducerea finanţării serviciilor publice locale şi a investiţiilor din aceasta sursă este o cerinţă tot mai evidentă.

Pe de alta parte, autorităţile locale nu au încă suficiente resurse proprii pentru acoperirea acestor nevoi. De aceea trebuiesc avute în vedere principalele trei căi de atragere a capitalului în finanţarea acestor servicii :

• stimularea implicării capitalului privat (parteneriatul public-privat); • atragerea şi utilizarea fondurilor nerambursabile bi- şi multilaterale; • utilizarea creditelor în finanţarea serviciilor publice şi a lucrărilor de

investiţii în infrastructura locală cu garanţii de stat sau ale autorităţilor locale.

5.5.1. Stimularea implicarii capitalului privat (parteneriatul public-privat).

Capitalul privat trebuie implicat în sfera serviciilor publice locale, sub

forma parteneriatului public-privat, pentru ca: i) interesul privat disciplinează autoritatea din punct de vedere bugetar

şi creşte eficienţa economică a operatorului; ii) concentrează capital pe termen lung în sfera serviciilor publice; iii) introduce elemente de concurenţă într-un domeniu caracterizat în

general ca monopolist, iar concurenţa determină creşterea calităţii. În prezent, implicarea capitalului privat şi realizarea unor parteneriate

solide şi de lungă durată între sectorul public şi cel privat este la început de drum.

Evoluţia aranjamentelor contractuale existente de concesiune în domeniul apei, energiei termice, salubrităţii, iluminatului public, etc. va fi evaluată riguros, astfel încât experienţele şi învăţăturile bune să poata fi multiplicate, iar experienţele negative să fie evitate.

35/57

În perioada următoare Ministerul Administraţiei Publice va sprijini implicarea capitalului privat în investiţiile din gospodaria comunală, în principal prin aranjamente de tip Construieşte-Operează-Transferă (BOT). Investiţiile mari şi costisitoare, necesare pentru construirea unor staţii de tratare a apei, a centralelor de cogenerare pentru asigurarea energiei termice, a gropilor ecologice de depozitare a deşeurilor se vor realiza cu predilecţie prin aranjamente contractuale de aceasta formă.

Pe această cale va trebui atras anual capital privat în valoare de 150 mil. USD în perioada 2002 – 2004, de 250 mil. USD în perioada 2005 – 2017 şi 100 mil. USD în perioada 2018 – 2030.

De asemenea va fi deschisă mai mult piaţa serviciilor de gospodărie comunală (apă, canalizare, energie termică) pentru operatorii cu capital privat sau mixt. Procesul de licenţiere, obligativitatea îndeplinirii unor criterii de performanţă, scoaterea la licitaţie publică a serviciilor prestate de operatorii care nu au obţinut licenţa, sunt căile avute în vedere pentru deschiderea pieţei serviciilor de gospodărie comunală către operatorii strategici. Pe această cale va fi atras anual capital privat pentru mijloace circulante în valoare de 100 mil. USD în perioada 2002 – 2004 şi respectiv de 50 mil. USD în perioada 2005 – 2030.

În acest scop legislaţia secundară în curs de elaborare, va trebui să dea soluţii cu privire la modul de selecţie al partenerilor, la conţinutul contractelor de delegare a serviciului, la condiţiile de derulare şi garantare a investiţiei, etc. Foarte important este ca mesajul autorităţilor locale şi centrale cu privire la interesul pentru astfel de aranjamente să fie transparent, riguros şi profesionist în aşa fel încât să fie încurajaţi parteneri serioşi cu potenţial economic şi tehnic şi nu vânători de afaceri dubioase. 5.5.2. Atragerea şi utilizarea fondurilor nerambursabile bi- şi multilaterale.

Este normal ca scenariile de finanţare a proiectelor de investiţii din infrastructura urbană a României să aibă în vedere şi sursele de finanţare nerambursabile provenite de la U.E. sau de la alte state europene sau din afara continentului european pentru următoarele argumente:

i) este o ţară candidată la integrare, ii) este parte a eco-sistemului european, ca poluator şi în acelaşi timp ca

receptor de poluare. iii) este o ţară care a aderat la majoritatea convenţiilor de mediu şi

dezvoltare durabilă. În această perioadă se află în diferite faze de pregătire programe de

investiţii în infrastructura locală finanţate parţial din credite nerambursabile de la U.E:

• Programul ISPA, componenta – mediu; • Programul SAPARD, măsura 2.1 – Dezvoltarea şi îmbunătăţirea

infrastructurii rurale;

36/57

• Programele de coeziune economică şi socială finanţate din Fondul de dezvoltare regională (Phare);

• Programul RICOP – componenta Lucrări Publice Aceste programe sunt avansate din punctul de vedere al pregătirii

tehnice şi al aranjamentelor financiare pentru care sunt stabilite comitetele de coordonare şi agenţiile de implementare.

În această perioadă Ministerul Aministraţiei Publice îşi defineşte rolul şi locul în cadrul acestor programe, având în vedere competenţele conferite prin prevederile Legii nr. 326/2001 a Serviciilor Publice de Gospodărie Comunală şi a HG nr. 8/2001.

MAP va continua eforturile pentru a atrage fonduri nerambursabile bi- şi multilaterale în vederea finanţării unor investiţii în infrastructura locală. De asemenea va avea în vedere canalizarea acestora cu predilecţie către proiectele de infrastructură care nu generează venituri sau care se adresează comunităţilor defavorizate.

Se poate aprecia că o bună organizare a activităţii de pregătire şi derulare a acestor proiecte, care să reducă grija forurilor internaţionale cu privire la capacitatea României de a administra aceste fonduri, ar putea conduce la o rată anuală a acestor ajutoare de până la 500 mil. Euro în intervalul 2001 - 2004 ceea ce reprezintă cca 40% din necesarul anual. 5.5.3. Utilizarea creditelor în finanţarea serviciilor publice şi a lucrărilor de investiţii în infrastructura locală

Finanţarea infrastructurii prin credite bancare trebuie extinsă pentru ca: alocaţiile de la bugetul statului devin din ce în ce mai reduse, ca

urmare a constrângerilor bugetare; interesul capitalului privat este încă mic în comparaţie cu nevoile de

investiţii ale acestui sector; creditul impune eficienţa economică şi presupune disciplina

financiară, caracteristici care lipsesc cel mai mult acestui sector; creditul permite împărţirea poverii investiţiilor urgente din

infrastructura (generatoare de beneficii pe termen lung), pe mai multe generaţii de viitori beneficiari.

De aceea, sunt în curs de pregătire următoarele programe: • Programul de dezvoltare rurală în valoare de cca 100 mil. USD

finanţat de Banca Mondială a cărui implementare va începe în anul 2002 şi se va întinde pe următorii cinci ani;

• Programul de dezvoltare a utilităţilor municipale, etapa a III-a (MUDP 3) care se adresează nevoilor de investiţii în infrastructura oraşelor mijlocii, în domeniul apei potabile şi igienei urbane. Valoarea acestui program este estimată la 300 ÷ 400 mil. USD, cofinanţarea urmând să fie asigurată de BERD. În schema de finanţare vor trebui incluse credite neramburasabile şi transferuri de la bugetul de stat;

37/57

• Programul de conservare a energiei urbane, etapa a II-a (TECP 2) care se adresează nevoilor de investiţii în infrstructura serviciilor de energie electrică, termică şi gaze naturale, în principal din mediul urban. Schema de finanţare are în vedere, pe lângă credite bancare pe termen lung de la BERD şi alte instituţii financiar internaţionale şi atragerea unor granturi de la U.E., precum şi facilităţi ale programelor de joint implementation, etc.

5.6. Stimularea reorganizării pe principii economice a sectorului prin intermediul programelor de investiţii finanţate cu sprijinul statului

Responsabilitatea înfiinţării, organizării şi asigurării unei funcţionări corespunzătoare a serviciilor publice menite să satisfacă nevoile fundamentale ale cetăţenilor revine, în conformitate cu prevederile Legii nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală, în principal, autorităţilor publice locale.

În vederea creşterii eficienţei economice şi a viabilităţii financiare a prestatorilor de servicii, a concentrării expertizei tehnice necesare promovării proiectelor de investiţii, trebuiesc iniţiate măsuri care să ducă la:

o reducerea numărului de operatori în domeniul apei şi organizarea acestora ţinând cont de configuraţia bazinelor hidrografice şi de performanţele operaţionale şi financiare ale nucleului în jurul căruia urmează să se facă gruparea;

o coagularea operatorilor din domeniul energiei (energie electrică, gaze naturale, energie termică) şi deschiderea treptată a pieţei pentru operatorii privaţi;

o cooperarea autorităţilor locale în domeniul salubrităţii (gropi ecologice sau uzine de reciclare pentru mai multe localităţi);

o înfiinţarea unor holdinguri la nivel judeţean care să fie responsabile cu pregătirea şi implementarea programelor de investiţii. În acest scop, MAP îşi propune să stimuleze măsurile care conduc la

realizarea acestor obiective prin: cuprinderea cu prioritate în programele cu finanţare externă a

proiectelor cu impact regional; sprijinirea cu asistenţă tehnica a asociaţiilor intercomunitare care s-au

constituit în vederea rezolvării unui serviciu de utilitate publică; asigurarea unor programe de pregatire pentru specialiştii holdingurilor

judeţene; sprijinirea acelor autorităţi care dovedesc seriozitate, competenţă şi

perseverenţă în pregătirea şi susţinerea unor proiecte din această categorie. Nu clientelismul politic ci competenţa vor fi criteriile ce vor sta la baza modului de selecţionare a partenerilor locali. Ministerul Administraţiei Publice nu doreşte şi nu va întreprinde măsuri de centralizare a deciziei cu privire la dezvoltarea acestor proiecte şi

38/57

programe, dar îşi propune să fie arbitrul unei competiţii deschise şi transparente a tuturor localităţilor care vor şi pot să se lanseze în astfel de întreprinderi.

5.7. Necesitatea înfiinţării unei Bănci de Investiţii a Autorităţilor Locale (BIAL) 5.7.1. Expunere generală

Abordarea realistă a responsabilităţii asigurării surselor şi mecanismelor necesare finanţării proiectelor prioritare de investiţii presupune existenţa pârghiilor instituţionale adecvate. Legea finanţelor publice locale aduce în această direcţie o serie de elemente pozitive, menite să asigure :

- dezvoltarea rolului autorităţilor publice locale în gospodărirea resurselor şi nevoilor comunităţii, în conformitate cu principiile autonomiei locale şi cu mecanismele economiei de piaţă.

- stimularea autorităţilor publice locale pentru depunerea de eforturi vizând mobilizarea de resurse pentru proiectele prioritare.

- creşterea gradului de predictibilitate a veniturilor în cadrul bugetelor locale prin limitarea sistemului de transferuri de la bugetul de stat şi alocarea acestora în scopuri strict definite.

- creşterea autonomiei de decizie a autorităţilor administraţiei publice locale de a contracta împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung.

O soluţie în spiritul principiilor de mai sus este creditul local. Instituţionalizarea lui constituie una dintre pârghiile esenţiale ale mecanismului financiar care va permite autorităţilor administraţiei publice locale să-şi asigure un grad mai mare autonomie.

Înfiinţarea creditului local poate fi susţinută cu următoarele argumente: • nevoile de investiţii sunt deosebit de mari şi presante; • alocaţiile de la bugetul de stat devin tot mai reduse datorită

constrângerilor bugetare; • mobilizarea unor resurse proprii semnificative în bugetele locale este

dificilă şi cere o perioadă mai lungă de timp; • finanţarea prin credite permite realizarea investiţiilor prioritare şi urgente

peste limitele capacităţii financiare curente; • defalcarea costurilor aferente împrumuturilor pe întreaga durată de

viaţă a proiectului, permite distribuirea sarcinilor de plată şi asupra viitorilor beneficiari ai efectelor rezultate din aceste investiţii. Plecând de la aceste premise, prin HG. Nr.8/2001 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea MAP, art. 4 al.(1) lit. s s-a stabilit ca o atribuţiune a ministerului să “sprijine extinderea creditului în finanţarea proiectelor de

39/57

infrastructură, inclusiv prin înfiinţarea unei bănci a autorităţilor locale care să faciliteze învestiţiile în acest domeniu”.

În prima etapă, Banca de Investiţii a Autorităţilor Locale (BIAL) urmează să beneficieze de o serie de facilităţi, cum ar fi :

1. garanţia statului pentru creditele angajate de pe piaţa de capital în primii trei ani de activitate; 2. scutirea plăţii impozitului pe profit în primii cinci ani de activitate şi posibilitatea capitalizării integrale a contravalorii acestuia; 3. regim preferenţial în recuperarea debitelor de la autorităţile locale, prin execuţia silită a sumelor cuvenite ca transferuri de la bugetul de stat pentru investiţii; 4. acoperirea parţială, pentru o perioadă prestabilită de timp, a dobânzilor la creditele acordate autorităţilor locale din transferuri de la bugetul de stat. Principalii acţionari ai băncii ar urma să fie:

• autorităţile locale respectiv consilii judeţene, consilii municipale, orăşeneşti şi comunale;

• bănci internaţionale; • bănci naţionale; • fonduri de pensii; • statul român; • alţi acţionari.

Participarea autorităţilor locale la capitalizarea băncii creează următoarele avantaje :

1. atragerea acestora la administrarea băncii, ceea ce va facilita armonizarea intereselor comerciale cu cerinţele sectorului public în ceea ce priveşte criteriile de finanţare, riscul asociat şi nivelul dobânzilor aplicate; 2. orientarea mai redusă spre profitabilitate şi mai mult spre finanţarea la costuri cât mai mici a sectorului public, în special în primii ani de funcţionare; 3. calitate mai bună a portofoliului de împrumuturi, datorată în principal gradului mare de transparenţă pe care îl va asigura participarea reprezentanţilor autorităţilor locale la acordarea împrumuturilor; 4. însumarea cererii de la mai multe autorităţi locale va permite BIAL să facă împrumuturi mai mari, care pot fi obţinute în condiţii mai avantajoase; 5. acordând credite unui număr mare de autorităţi locale, BIAL va beneficia de avantajul diversificării riscurilor, pe principiul legii numarului mai mare. Participarea statului la capitalizarea băncii şi statutul de acţionar al

acestuia creează următoarele avantaje : 1. participă prin reprezentanţi la stabilirea politicilor de creditare, putând astfel să se asigure de buna utilizare a banului public, precum şi a facilităţilor asigurate acestei bănci ;

40/57

2. asigură băncii o credibiliate mai mare în cadrul operaţiunilor de atragere a fondurilor de pe piaţa de capital şi implicit, dobânzi mai reduse; 3. poate emite o garanţie de adecvare a capitalului BIAL care va fi foarte utilă acesteia în primii ani de activitate.

5.7.2.Strategia de dezvoltare a BIAL A. BIAL se va înfiinţa prin actul de voinţă al autorităţilor publice locale şi

centrale, precum şi a celorlalţi investitori care vor participa la capitalizarea sa iniţiala. Se contează pe sprijinul Comisiei Europene - programul PHARE, al instituţiilor financiare internaţionale şi al sistemului bancar român şi străin.

B. Printr-o lege specială urmează să se prevadă: 1. modul în care autorităţile locale care şi-au exprimat intenţia de a

deveni membri fondatori vor participa la capitalizarea şi administrarea acestei bănci;

2. modul în care statul va participa la completarea capitalului iniţial şi rolul pe care îl va avea în administrarea băncii ;

3. facilităţile pe care le va avea această bancă şi intervalele de timp în care le va deţine; C. Un nucleu de specialişti va fi selecţionat şi pregătit pentru a prelua

responsabilităţile legate de înfiinţarea propriu-zisă a băncii, precum şi de realizarea primelor operaţiuni bancare.

D. Înfiinţarea propriu-zisă a BIAL este prevazută în prima jumatate a anului viitor, odată cu aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe anul 2002 şi crearea în acest fel a condiţiilor necesare vărsării capitalului subscris.

E. Prima operaţiune bancară a BIAL va consta în creditarea proiectelor de investiţii cuprinse în programul - pilot. Acest program va fi pregătit în paralel cu operaţiunile de înfiinţare a băncii. Operaţiunea de pregatire a programului - pilot trebuie să cuprindă : 1. selecţionarea proiectelor cuprinse în programul-pilot. Aceasta selecţie va fi făcută dintre proiectele propuse de autorităţile locale fondatoare pe baza următoarelor criterii :

a) sa fie proiecte din sfera serviciilor publice locale care generează venituri ce se încasează de la beneficiari pe bază de tarife; b) durata de execuţie a investiţiei să nu fie mai mai mare de doi ani de la data începerii lucrărilor; c) participarea la finanţare cu resurse proprii a autorităţii locale să fie de cel puţin 30%; d) rata de recuperare a investiţiei să fie de minimum 20%. e) sarcinile anuale de rambursare a împrumutului să nu depăşească 5% din totalul veniturilor estimate pe durata anului fiscal în care se face împrumutul.

41/57

2. evaluarea tehnică şi financiară a acestora. Confirmarea concordanţei cu criteriile de selecţie; 3. proiectarea montajului financiar necesar finanţării acestui program - pilot; 4. identificarea surselor atrase pe care noua bancă le va putea utiliza în finanţarea programului, alături de resursele sale proprii.

F. Pentru această primă operaţiune, BIAL are nevoie de un sediu constând dintr-un spaţiu relativ redus ca dimensiune şi facilităţi, precum şi de un număr limitat de angajaţi. Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de asigurarea acestor condiţii minimale de funcţionare pe o perioadă limitată, se vor solicita fonduri nerambursabile comunităţii europene, agenţiilor internaţionale de dezvoltare şi organismelor financiare internaţionale.

G. Pe măsura coagulării condiţiilor necesare extinderii sferei de activitate, BIAL va trece la pregătirea şi finanţarea unui număr tot mai mare de proiecte de investiţii propuse de autorităţile locale fondatoare. Aprecierea eligibilităţii acestora va fi făcută începand cu această dată de către structurile abilitate ale băncii, pe baza unei metodologii aprobate de către Adunarea generală, astfel încât să fie înlăturate toate elementele de subiectivism şi să existe o transparenţă totală asupra modului de alegere a proiectelor.

H. Odată cu extinderea sferei de activitate, inclusiv prin promovarea altor produse bancare prevăzute în statutul de funcţionare al BIAL, vor fi amplificate corespunzator resursele materiale şi umane angajate. În acest fel, tot mai multe autorităţi locale vor putea beneficia de pe urma existenţei şi fincţionării acestei bănci specializate.

5.8. Asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectelor

Pregătirea proiectelor de investiţii în concordanţă cu cerinţele instituţiilor financiare internaţionale este o cerinţă de bază în vederea atragerii de investiţii în gospodăria comunală. Pentru îmbunătăţirea capacităţii de elaborare a proiectelor specialiştii autorităţilor locale şi ai operatorilor de servicii pot beneficia de asistenţă tehnică asigurată prin programe cu finanţare externă:

SCEPD – Întărirea capacităţii de dezvoltare a proiectelor în infrastructura de mediu, finanţat de DIFID – Marea Britanie

RIP – Programe de infrastructură cu impact regional în cadrul Pactului de stabilitate, finanţat USAID – SUA

PPP – Dezvoltarea unor proiecte de parteneriat public-privat, finanţat de DIFID – Marea Britanie

DMSP – Dezvoltarea managementului în serviciile publice, finanţat EU-PHARE

Vom continua eforturile de realizare a unor astfel de programe de pregatire şi asistenţă tehnică, cu sprijin financiar bi- şi multilateral.

42/57

Modul în care au fost pregătite şi s-au derulat programele de investiţii

cofinanţate de BERD; BEI; BM şi UE sunt un argument încurajator pentru partea română, dar şi pentru partenerii externi că sectorul are un potenţial profesional ridicat, este capabil să atragă specialişti şi din alte sectoare (economic, juridic, bancar, etc.) şi ca atare nu trebuie să existe temerea că în perspectiva dezvoltării unor programe la nivelul prognozat nu va fi capabil să le administreze. 5.9. Proiecte viitoare

În urma întrevederilor şi discuţiilor purtate cu reprezentanţii Băncii Mondiale în luna mai, sunt condiţii pentru lansarea în această toamnă a unui nou program de dezvoltare instituţională şi investiţii în domeniul serviciilor publice de interes local. Grupul ţintă al programului va fi constituit din oraşele cu populaţia cuprinsă între 20 şi 50 de mii de locuitori.

De asemenea, trebuiesc făcute eforturi pentru realizarea unor aranjamente bilaterale cu ţări ale Uniunii Europene şi chiar cu companii de utilităţi publice, pentru finanţarea nevoilor urgente de investiţii în infrastructura serviciilor cu caracter social. Experienţa dobândită de unele oraşe în programele de infrăţire va trebui de asemenea valorificată într-o cât mai bună masură. 5.10. Efectele colaterale ale investiţiilor din infrastructura locală asupra altor sectoare economice

Pregătirea şi realizarea lucrărilor de investiţii cuprinse în această strategie va avea o întreagă serie de efecte pozitive asupra altor sectoare economice, precum şi a ocupării forţei de muncă. O evaluare sumară a acestora permite evidenţierea următoarelor aspecte:

• Realizarea lucrărilor de construcţii, montaj prevăzute în programele de investiţii va necesita crearea a 260 de mii de noi locuri de muncă şi menţinerea acestui necesar pe perioada 2002 – 2017;

• Producerea echipamentelor şi instalaţiilor care se vor pune în operă în Cadrul lucrărilor de modernizare şi dezvoltare a infrastructurii (s-a presupus că 40% dintre acestea se vor produce de industria românească) va asigura locuri de muncă pentru alţi 40 de mii salariaţi în industria orizontală;

• Va intra în ţară moneda convertibilă prin intermediul investiţiilor directe, a împrumuturilor rambursabile şi a granturilor de cca 800 mil. USD/an;

• Sectorul serviciilor de gospodărie comunală va rămâne deschis pentru tehnologie şi know-how de nivel internaţional;

43/57

• Vor fi asigurate condiţiile de bază ale unui trai civilizat şi respectiv ale prezervării stării de sănătate a populaţiei.

5.11. Concluzii Modernizarea şi dezvoltarea sectorului serviciilor publice de

gospodărie comunală şi aducerea sa la nivelul standardelor europene şi a prevederilor din directivele U.E. nu este posibilă fără un program susţinut de finanţare care va trebui să aibă ca surse principale:

• bugetul statului; • bugetele locale; • capitalul privat şi/sau utilizarea procedurii BOT; • fonduri nerabursabile şi multilaterale; • credite de la bănci romăneşti sau internaţionale; • bonduri municipale.

Cota de participare a fiecăreia din aceste surse în cadrul sumei totale prognozate se va modifica în timp şi este de dorit ca participarea directă a bugetului de stat să scadă la fel şi efortul bugetelor locale, în schimb să crească participarea capitalului privat şi a creditelor.

Mecanismul creditării pe termen mediu şi lung împarte efortul investiţional pe mai multe generaţii proporţional cu durata de utilizare a fondului fix realizat.

Pentru a dezvolta mecanismul creditării este necesar ca: • statul să-şi asume în mai mare măsură responsabilitatea garantării

creditelor pentru investiţii şi nu pentru consum ; • autorităţile locale să devină mai curajoase şi mai independente în

acordarea unor garanţii având în vedere pârghiile pe care legislaţia actuală le-a creat;

• băncile care acordă astfel de credite să fie stimulate prin măsuri legilslative;

modul de calcul al tarifelor pentru serviciile prestate să cuprindă în mod obligatoriu şi taxa de dezvoltare.

Efortul investiţional prognozat de cca 940 mil USD/an în primii 15 ani nu trebuie să fie considerat ca un consum de resurse financiare pur şi simplu, ci trebuie judecat ca un proces complex în cadrul căruia se produc bunuri materiale cu o perioadă lungă de utilizare, se realizează condiţii de viaţa la standardele europene pentru întreaga populaţie a ţării şi se îndeplinesc politicile de mediu şi de dezvoltare durabilă pentru care România s-a angajat în perspectiva integrării în U.E.

Pentru perioada 2002 – 2004 propunem ca această sumă să fie asigurată din următoarele surse: • sume defalcate de la bugetul de stat – 100 mil. USD; • sume asigurate de la bugetele locale inclusiv din emisiuni din bonduri

municipale – 90 mil. USD; • sume primite sub formă de granturi de la U.E. sau alţi donatori prin

programele Phare, SAPARD, etc. – 550 mil. USD; • credite de la instituţii bancare internaţionale garantate de stat sau de

44/57

autorităţile locale – 300 mil. USD; • fonduri de investiţii private asigurate prin procedee de BOT sau investiţii

directe – 100 mil. USD. Acest efort investiţional conduce la atingerea obiectivelor de mai sus

şi va avea şi următoarele consecinţe în plan economic şi social: • se menţine în activitate forţa de muncă care lucrează în acest sector de

cca 150.000 persoane cu tendinţă de creştere în următorii ani datorită dezvoltării unor noi capacităţi;

• se dă de lucru la încă aproximativ 260.000 persoane care vor fi angrenate în programele de investiţii (cca 500 mil. USD reprezintă manopera);

• se stimulează industria românească producătoare de utilaje, maşini şi materiale specifice care în acest mod ar crea cca. 40.000 – 50.000 de locuri de muncă;

• din cele 940 mil. USD cheltuite anual în ţară se pot consuma cu materiale manoperă şi utilaje cca. 75% ~ 80% ceea ce înseamnă şi aport proporţional la buget sub formă de taxe, impozite şi TVA;

• se aduc devize în ţară rezultate din credite şi sume nerambursabile de cca. 800 mil. USD/an.

• se pot dezvolta oportunităţi pentru mari companii străine producătoare de echipamente, utilaje specifice care să realizeze capacităţi de producţie în România având în vedere că prin asemenea programe de investiţii pe termen lung, se asigură şi piaţa de desfacere necesară;

• se dă un mesaj de relansare economică a unor sectoare importante ale economiei naţionale (construcţia de maşini, producţia de materiale de construcţii şi instalaţii, servicii, etc.);

• se dă un mesaj pozitiv investitorilor şi operatorilor străini care doresc să se implice în acest sector;

• conduce la economii importante de resurse naturale şi combustibili, în special gaze naturale şi petrol, care în prezent datorită randamentelor scăzute şi pierderilor din sistemele de încălzire urbană, se irosesc în proporţie de cca 30%;

• se reduce în următorii ani efortul bugetului de stat şi a bugetelor locale pentru plata subvenţiilor la energia termică, datorită reducerii costurilor de producere şi distribuţie;

• se întăreşte autonomia locală şi capacitatea de decizie şi de administrare a administraţiei publice locale în probleme vitale pentru o aşezare umană.

CAPITOLUL VI Componenta legislativă şi de reglementare a sectorului serviciilor

publice de gospodărie comunală

6.1. Componenta legislativă

45/57

Putem aprecia că Legea nr. 215/2001, Legea nr. 216/2001, Legea nr. 326/2001 şi Legile nr. 213/1998 şi nr. 219/1998 creează un cadru de reglementări coerent şi propice pentru dezvoltarea şi modernizarea serviciilor publice de gospodărie comunală.

În continuare este foarte important ca procesul de elaborare şi aprobare a reglementărilor sectoriale secundare să se desfăşoare în ritm alert în aşa fel încât pentru fiecare serviciu în parte, respectiv:

− apă şi canalizare; − producere şi distribuţie energie termică; − salubrizarea localităţilor; − transport urban de călători; − alimentare cu electricitate; − alimentare cu gaze naturale; − drumuri şi spaţii verzi;

să existe o reglementare specifică însoţită de modele de contracte de serviciu, de metodologii de delegare a serviciului şi regulamente de serviciu.

De asemenea este foarte important ca printr-o reglementare la nivel de lege să se elaboreze o procedură mai operativă de judecare a neîndeplinirii clauzelor dintr-un contract de serviciu sau de delegare a administrării serviciului. 6.2. Autoritatea de reglementare

Un obiectiv foarte important este înfiinţarea unei autorităţi de reglementare în domeniu, care după modelul altor asemenea organisme în funcţiune la noi în ţară sau în alte ţari europene să aibă următoarele principale atribuţiuni: a). atestarea/autorizarea operatorilor de servicii publice de gospodărie comunală; b). culegerea de informaţii privind activitatea operatorilor de servicii publice de gospodărie comunală şi publicarea acestora; c). controlul documentelor şi evidenţelor operatorilor de servicii publice de gospodărie comunală; d). stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor în condiţiile respectării contractelor de delegare a gestiunii; e). efectuarea de ajustări de tarife la cererea uneia dintre părţile contractante, în condiţiile legii; f). soluţionarea conflictelor dintre operatorul şi consumatorul de servicii publice de gospodărie comunală; g). solicitarea de la operatorii de servicii a programelor de îmbunătăţire a activităţii, în cazul în care prestaţiile acestora nu corespund parametrilor stabiliţi în licenţa de operare, respectiv în contractul de delegare a gestiunii;

46/57

h). retragerea licenţelor de operare, în cazul în care operatorul de servicii publice de gospodărie comunală refuză să ia măsuri în vederea îmbunătăţirii activităţii.

Această autoritate ar urma să funcţioneze în subordinea Ministerului Administraţiei Publice ca o structură extrabugetară, iar înfiinţarea ei ar urma să facă obiectul unei hotărâri de guvern. 6.3. Transferul competenţelor cu privire la serviciile locale de gaz şi electricitate de la Ministerul Industriilor şi Resurselor la autorităţile locale

În conformitate cu prevederile Legii nr. 326/2001 art. 2, art. 3 şi art. 12 urmează ca serviciile de alimentare cu energie electrică şi cu gaze naturale în localităţi să devină servicii subordonate autorităţilor locale. În îndeplinirea prevederilor acestei legi este necesar să se întreprindă următoarele măsuri:

• inventarierea patrimoniului aferent acestor servicii de pe teritoriul localităţilor şi efectuarea transferului fără plată către autorităţile publice locale în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998;

• păstrarea la nivel local a structurilor specializate ale SC Electrica respectiv Distrigaz şi transformarea acestora în societăţi la început cu capital 100% al autorităţilor locale care să administreze acest patrimoniu şi să efectueze serviciul respectiv;

• elaborarea unor reglementări specifice noilor condiţii de administrare şi noilor realţii create pentru cele două servicii.

Întregul proces va trebui să se desfăşoare sub controlul Ministerului Administraţiei Publice şi al Ministerului Industriei şi Resurselor asistate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale şi împreună cu reprezentanţii autorităţilor publice locale pe baza unui program de lucru care să fie aprobat prin ordinul comun al celor două ministere.

Nu se pune problema în această etapă a unor reduceri de personal, sau a unor reorganizări care să prejudicieze funcţionarea serviciului.

Menţionăm că aceste propuneri nu vin în contradicţie cu strategia energetică a României, aprobată prin HG nr. 647/2001 ci o completează şi o susţine tocmai prin acest proces de descentralizare reală a celor două servicii şi prin transferul competenţelor către autorităţile locale, respectiv către acele structuri ale administraţiei care răspund direct în faţa cetăţenilor de organizarea şi administrarea lor.

De altfel, istoria interbelică a României şi cea postbelică până în anii

1968 (pentru energia electrică) şi 1972 (pentru gazele naturale) arată că aceste servicii au aparţinut autorităţilor publice locale, iar în prezent în ţări ca Germania, Austria, Suedia, Danemarca, Italia, etc., întâlnim o astfel de organizare şi nu sunt motive să se considere că o gestiune de la centru (fie aceasta la nivel de minister, de holding sau de structură regională), ar putea

47/57

să asigure un serviciu mai bun, mai aproape de consumator şi la un preţ mai mic în comparaţie cu o autoritate publică locală. 6.4. Alte prevederi legislative

Relansarea sectorului serviciilor publice de gospodărie comunală trebuie acompaniată de o serie de măsuri legislative şi de reglementare conexe cum ar fi: • punerea de acord a tuturor actelor normative elaborate de Autoritatea

Naţională de Reglementare în domeniul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale şi de balte ministere cu prevederile Legii 326/2001:

• elaborarea unui act normativ la nivel de OUG pentru anularea penalităţilor la facturile neachitate în termen de către societăţile şi regiile de servicii comunale către furnizorii de energie electrică, energie termică, gaze naturale, produse petroliere, etc.

• Elaborarea unui act normativ care să creeze o relaţie de echilibru între bugetul statului, bugetele locale şi operatorii de servicii publice locale în ceea ce priveşte îndeplinirea reciprocă a obligaţiilor de plată şi de decontăre pentru impozite, rambursare TVA; plata subvenţiilor, plata facturilor pentru servicii efectuate, etc.;

• Elaborarea unui act normativ pentru executarea silită a răilor platnici. 6.5. Concluzii

Cadrul legislativ şi de reglementări în vigoare asigură astăzi în România premizele pentru o dezvoltare sănătoasă şi durabilă a sectorului serviciilor publice de gospodărie comunală.

Acest cadru trebuie completat cu pachetele de ordonanţe, hotărâri de guvern şi norme departamentale care vor fi elaborate până la sfârşitul semestrului I – 2002.

În final, întregul pachet de reglementări specifice sectorului va fi grupat într-un „Cod al serviciilor publice de gospodărie comunală” a cărui aprobare şi apariţie este planificată pentru semestrul II – 2002.

Capitolul VII Reforma managerială şi administrativă a

serviciilor publice de gospodărie comunală 7.1. Raporturile între administraţia publică locală şi operatori

Din punct de vedere administrativ serviciile publice de gospodărie comunală sunt de interes local şi în conformitate cu legislaţia în vigoare şi în

48/57

curs de elaborare se organizează şi se conduc de către autorităţile publice locale, conform următoarelor principii: • Autoritatea publică locală are în proprietate bunurile de natură publică sau

privată cu care se operează în executarea serviciilor respective; • Operatorii indiferent de statutul lor juridic primesc dreptul de a opera în

baza unui contract de delegare de serviciu câştigat prin licitaţie; • Contractul de delegare a serviciului şi regulile de atribuire a acestuia se

întocmesc conform unor modele elaborate de autoritatea de reglementare în domeniu şi aprobate de Ministerul Administraţiei Publice;

• Toţi operatorii vor fi licenţiaţi de către autoritatea de reglemnatare conform unor proceduri aprobate prin hotărâre de guvern la propunerea Ministerului Administraţiei Publice;

• Contractele de delegare pentru operarea serviciului vor fi monitorizate de autorităţile publice locale şi supervizate de autoritatea de reglementare;

• Tarifele şi indexarea acestora vor fi calculate conform unor metodologii elaborate prin hotărâre de guvern de către operatori, vor fi aprobate de autorităţile concedente şi verificate de autoritatea naţională de reglementare;

• Activitatea conducătorilor va fi evaluată în baza unor contracte şi criterii de performanţă

Pentru a se obţine performanţele dorite sub raportul calitate/cost este necesar să se generalizeze următoarele concepte: • al evaluării performanţelor operatorilor în domeniul serviciilor publice de

gospodărie comunală şi în acest scop se va instituţionaliza procedura de benchmarking Aceasta înseamnă introducerea unor indicatori cu privire la performanţele tehnice, economice, financiare ale fiecărui operator şi compararea acestora la sfârşitul unor etape cu performanţele celei mai bune la momentul respectiv;

• al separării activităţii de efectuare a serviciului care are un caracter pur economic de protecţie socială. Protecţia socială a categoriilor populaţiei cu venituri mici se asigură nu prin tarif ci prin programe speciale finanţate din surse ale bugetelor locale sau ale bugetului de stat;

• al echilibrului între costuri şi încasări, cu un control permanent al tarifului care trebuie calculat în aşa fel încât să acopere în totalitate cheltuielile fără beneficii exagerate şi să cuprindă o componentă pentru dezvoltare.

De asemenea salariile vor fi menţinute la nivelul negociat cu federaţiile sindicale, cu respectarea reglementărilor în vigoare. 7.2. Procesul de reducere a numărului de operatori

Numărul foarte mare de 556 operatori inventariat la sfârşitul semestrului I a.c. care prestează servicii publice de gospodărie comunală dovedeşte că sectorul nu a fost condus până în prezent şi nu a avut o politică sau o strategie la nivel guvernamental.

49/57

Este foarte clar că un număr atât de mare de operatori nu pot oferi performanţă, nu pot susţine programe de dezvoltare şi nu pot fi parteneri serioşi în procesul de modernizare a serviciilor comunale.

De aceea este necesară reducerea numărului acestora ţinându-se cont de următoarele:

• specificul serviciului; • mărimea localităţilor sau a numărului de benficiari deserviţi; • performanţele economico-financiare şi calitatea personalului; • criteriul regional; • potenţialul de a pregăti şi susţine programe de dezvoltare; • renunţarea la orgolii locale sau diverse interese de grup. Măsurile de restrângere a numărului de operatori în conformitate cu

criteriile de mai sus trebuie să aparţină autorităţilor locale, iar în procesul respectiv Ministerul Administraţiei Publice şi autoritatea de reglementare se vor implica numai prin aplicarea procedurilor de licenţiere şi respectiv monitorizarea contractelor de delegare a serviciului.

Fără a planifica o anumită cifră maximă sau minimă se poate evalua că în condiţiile în care această politică va fi condusă corespunzător se poate atinge un nivel de cca 150 – 200 operatori până în 2005 şi sub 100 până în 2010.

În acest număr se vor include şi operatorii de servicii din domeniul electricităţii şi gazelor naturale.

Ca forme de organizare, aşa cum prevede legislaţia în vigoare acestea pot fi:

• societăţi comerciale la nivel judeţean sau municipal pentru un singur tip de serviciu;

• societăţi comerciale municipale pentru toate serviciile; • asocieri în participaţiune a mai multor localităţi pentru organizarea

şi operarea unor servicii comunale; • societăţi comerciale înmatriculate în România aparţinătoare ale

unor companii internaţionale care pot avea contracte de concesiune pentru unul sau mai multe servicii în mai multe localităţi;

• servicii specializate în cadrul structurilor administraţiei publice locale (nu se recomandă această formă, dar legea o prevede).

7.3. Concluzii:

Este foarte important să reţinem principalele coordonate manageriale

şi administrative a serviciilor publice de gospodărie comunală şi anume: • Autoritatea publică locală este proprietarul bunurilor cu care se efectuează

serviciul, iar dreptul de operare poate fi încredinţat unui agent economic licenţiat în baza unui contract de delegare câştigat prin licitaţie;

• Regulile jocului sunt controlate de autoritatea de reglementare; • Calitatea serviciului şi tariful accesibil sunt principalele condiţii pe care să

le îndeplinească operatorul;

50/57

• Restructurarea domeniilor serviciilor publice de gospodărie comunală presupune şi restrângerea numărului de operatori la o cifră rezonabilă 150 – 200 într-o primă etapă şi apoi la cca 100 în cea de-a doua etapă.

CAPITOLUL VIII Pregătirea profesională continuă

8.1. Principiile pregătirii profesionale a personalului care lucrează în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală

Dezvoltarea programului propus mai sus trebuie să se sprijine şi pe pregătirea profesională continuă a întregului personal care lucrează în ramura serviciilor publice de gospodărie comunală.

Legislaţia actuală prevede ca cel puţin odată la 5 ani fiecare salariat să treacă printr-o formă de pregătire profesională, care să fie organizată în cadrul unor centre de pregătire profesională sau a unor instituţii de învăţământ în cazul personalului cu studii superioare.

Pentru materializarea unui astfel de program sunt necesare: • Asigurarea şi finanţarea bazei materiale printr-un sistem de prelevare din

fondul anual de salarii a fiecărui agent economic a unui procent de 0,5%, care să fie utilizat numai pentru această destinaţie;

• Patronatul şi asociaţiile profesionale vor organiza această activitate şi vor asigura spaţiile necesare cu dotarea corespunzătoare, programele de pregătire, materialele didactice şi corpul de lectori;

• Pentru personalul cu studii superioare şi în mod special pentru manageri se vor organiza cursuri de pregătire post universitare în cadrul Şcolii Naţionale de Administraţie Publică – Secţia Servicii Publice;

• Întreaga activitate va trebui organizată în baza unui ordin al ministrului administraţiei publice

8.2. Concluzii:

Problema pregătirii profesionale va trebui să fie inclusă în sarcinile

contractuale pentru toţi operatorii de servicii publice de gospodărie comunală şi va trebui să fie monitorizată ca şi ceilalţi indicatori de performanţă

CAPITOLUL IX Relaţiile operatorilor cu patronatul, federaţiile sindicale

organizaţiile consumatorilor şi structurile Federaţiei Aleşilor Locali din România

51/57

9.1. Acordul tripartit soluţie de succes pentru susţinerea dezvoltării şi modernizării serviciilor publice de gospodărie comunală

Acordul tripartit administraţie-patronat-sindicate va trebui să

funcţioneze în conformitate cu principiile U.E. şi este de aşteptat ca cele trei structuri să găsească acele formule de colaborare care fără a încălca autonomia de decizie şi identitatea fiecăruia să realizeze acorduri cu privire la: • Respectarea prevederilor din contractele colective de muncă; • Nivelul salariilor şi modul lor de indexare; • Pregătirea profesională; • Respectarea normelor de protecţia muncii şi asigurarea condiţiilor

corespunzătoare de muncă; • Asigurarea echipamentelor de protecţie şi a sporurilor pentru munca

depusă în condiţii cu grad ridicat de periculozitate; • Antrenarea salariaţilor la îmbunătăţirea performanţelor societăţii şi la

creşterea calităţii serviciilor; • Educarea salariaţilor în spiritul unui comportament civilizat faţă de public,

beneficiar al serviciilor publice de gospodărie comunală. Un obiectiv important care va trebui inclus în strategiile locale privind

dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală va trebui să fie educarea şi conştientizarea publicului consumator.

Utilizatorii vor trebui educaţi încă de pe băncile şcolii şi prin mediile de informare cu privire la importanţa acestor servicii privite din perspectiva unei vieţi igienice şi salubre, şi a eforturilor umane şi materiale, care se fac de către autoritatea locală şi operatori pentru a oferi astfel de servicii.

Această politică de educare a publicului consumator va trebui să se regăsească şi în strategia naţională şi startegiile locale cu acţiuni de tipul: • Editare de broşuri de informare pentru cetăţeni; • Editare de afişe, postere şi alte materiale de propagandă, care să fie

afişate în punctele de mare aglomerare ale oraşelor; • Realizarea unor filme de scurt metraj de desene animate, care să fie

difuzate pe canalele televiziunii naţionale şi pe canalele locale de televiziune;

• Folosirea presei locale şi centrale pentru dezbateri pe diverse teme cum ar fi: calitatea serviciilor, costul lor, valoarea investiţiilor, ce însemană neglijenţa şi proasta administrare din partea utilizatorilor a reţelelor interioare de alimentare cu apă şi căldură, etc.

O altă latură a procesului de educaţie al consumatorilor va trebui să conţină problemele de protecţia mediului şi de prezervare a resurselor naturale. 9.2. Concluzii:

52/57

Societatea civilă reprezentată prin patronat, sindicate, asociaţii profesionale şi ale consumatorilor va trebui să fie o prezenţă activă în procesul de modernizare a serviciilor publice de gospodărie comunală. Cuvântul de ordine între aceste structuri şi reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale va trebui să fie dialogul.

CAPITOLUL X

Concluzii generale

• Serviciile de gospodărie comunală se încadrează în sfera mai largă a serviciilor publice de interes economic general pentru a cărui reglementare în prezent Uniunea Europeană elaborează un nou concept ce urmează să fie materializat printr-o „Cartă albă a serviciilor publice de interes economic general”;

• Serviciile publice de gospodărie comunală au o dimensiune economică şi o dimensiune socială indisolubil legate între ele şi în consecinţă o guvernare după principii social democrate trebuie să se preocupe în egală măsură de cele două aspecte;

• Strategia şi politicile în domeniul serviciilor de gospodărie comunală aşa cum o prevăd legile în vigoare astăzi în România trebuie să fie elaborată şi condusă de stat, iar răspunderea pentru administrarea, conducerea şi monitorizarea serviciilor lor revine autorităţilor publice locale;

• Modernizarea şi dezvoltarea serviciilor publice locale este o cerinţă a procesului de integrare a României în U.E., iar problematicile legate de calitatea apei potabile şi a apelor uzate, de gestiunea deşeurilor urbane, de depozitarea şi prelucrarea deşeurilor şi de protecţia aerului sunt abordate într-o serie de directive ale U.E. constituind tot atâtea subiecte de negociere în cadrul Caietului nr. 22.

• Trebuie să se facă o disticţie clară între funcţia de proprietar al patrimoniului cu care se operează pentru efectuarea serviciilor publice de gospodărie comunală şi care revine autorităţilor publice locale şi funcţia de operator al serviciului care poate fi realizată de orice persoană juridică de drept român cu condiţia să fie atestat şi să aibă un contract câştigat pe bază de licitaţie;

• Sistemele cu care se operează în prezent în domeniul serviciilor de gospodărie comunală au o pronunţată uzură fizică şi morală, care conduce la randamente scăzute, consumuri mari şi la o

53/57

calitate necorespunzătoare a acestora; • Cadrul legislativ este favorabil relansării ramurii şi ca atare

trebuie valorificat corespunzător şi dezvoltat; • Sursele proprii, ca şi cele ale bugetelor locale şi respectiv ale

bugetului central nu pot asigura modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii urbane;

• Strategia modernizării şi dezvoltării serviciilor de gospodărie comunală pentru perioada 2001 – 2004 şi până în 2030 va avea la bază următoarele obiective fundamentale: a) Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea

responsabilităţii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei;

b) Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de bază (alimentare cu apă, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces a populaţiei la aceste servicii;

c) Restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei şi reconsiderarea raportului preţ/calitate;

d) Promovarea principiilor economiei de piată şi reducerea gradului de monopol;

e) Atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale;

f) Instituţionalizarea creditului local şi extinderea contribuţiei acestuia la finanţarea serviciilor comunale;

g) Promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă; h) Promovarea parteneriatului social şi pregătirea continuă a

resurselor umane.

• Modernizarea şi dezvoltarea sectorului serviciilor publice de gospodărie comunală şi aducerea sa la nivelul standardelor europene şi a prevederilor din directivele U.E. nu este posibilă fără un program susţinut de finanţare care va trebui să aibă ca surse principale:

• bugetul statului; • bugetele locale; • capitalul privat şi/sau utilizarea procedurii BOT; • fonduri nerabursabile şi multilaterale; • credite de la bănci romăneşti sau internaţionale;

bonduri municipale. Mecanismul creditării pe termen mediu şi lung împarte efortul

investiţional pe mai multe generaţii proporţional cu durata de utilizare a fondului fix realizat.

Pentru a dezvolta mecanismul creditării este necesar ca:

54/57

• statul să-şi asume în mai mare măsură responsabilitatea garantării creditelor pentru investiţii şi nu pentru consum ;

• autorităţile locale să devină mai curajoase şi mai independente în acordarea unor garanţii având în vedere pârghiile pe care legislaţia actuală le-a creat;

• băncile care acordă astfel de credite să fie stimulate prin măsuri legilslative;

• Efortul investiţional prognozat de cca 940 mil USD/an în primii 15 ani nu trebuie să fie considerat ca un consum de resurse financiare pur şi simplu, ci trebuie judecat ca un proces complex în cadrul căruia se produc bunuri materiale cu o perioadă lungă de utilizare, se realizează condiţii de viaţa la standardele europene pentru întreaga populaţie a ţării şi se îndeplinesc politicile de mediu şi de dezvoltare durabilă pentru care România s-a angajat în perspectiva integrării în U.E.

Pentru perioada 2002 – 2004 propunem ca această sumă să fie asigurată din următoarele surse: • sume defalcate de la bugetul de stat – 100 mil. USD/an; • sume asigurate de la bugetele locale inclusiv din emisiuni din

bonduri municipale – 90 mil. USD/an; • sume primite sub formă de granturi de la U.E. sau alţi donatori prin

programele Phare, SAPARD, etc. – 350 mil. USD/an; • credite de la instituţii bancare internaţionale garantate de stat sau de

autorităţile locale – 300 mil. USD/an; • fonduri de investiţii private asigurate prin procedee de BOT sau

investiţii directe – 100 mil. USD/an. • Acest efort investiţional conduce la atingerea obiectivelor de

mai sus şi va avea şi următoarele consecinţe în plan economic şi social:

• se menţine în activitate forţa de muncă care lucrează în acest sector de cca 150.000 persoane cu tendinţă de creştere în următorii ani datorită dezvoltării unor noi capacităţi;

• se dă de lucru la încă aproximativ 260.000 persoane care vor fi angrenate în programele de investiţii (cca 500 mil. USD reprezintă manopera);

• se stimulează industria românească producătoare de utilaje, maşini şi materiale specifice care în acest mod ar crea cca. 40.000 – 50.000 de locuri de muncă;

• din cele 940 mil. USD cheltuite anual în ţară se pot consuma cu materiale manoperă şi utilaje cca.75% ~ 80% ceea ce înseamnă şi aport proporţional la buget sub formă de taxe, impozite şi TVA;

• se aduc devize în ţară rezultate din credite şi sume nerambursabile de cca. 800 mil. USD/an.

• Cadrul legislativ şi de reglementări trebuie completat cu pachetele de ordonanţe, hotărâri de guvern şi norme

55/57

departamentale care vor fi elaborate până la sfârşitul semestrului I – 2002.

În final, întregul pachet de reglementări specifice sectorului va fi grupat într-un „Cod al serviciilor publice de gospodărie comunală” a cărui aprobare şi apariţie este planificată pentru semestrul II – 2002.

• Regulile jocului în domeniul serviciilor de gospodărie comunală sunt controlate de autoritatea naţională de reglementare înfiinţată în acest scop;

• Restructurarea domeniilor serviciilor publice de gospodărie comunală presupune şi restrângerea numărului de operatori la o cifră rezonabilă 150 – 200 într-o primă etapă şi apoi la cca 100 în cea de-a doua etapă.

• Problema pregătirii profesionale va trebui să fie inclusă în sarcinile contractuale pentru toţi operatorii de servicii publice de gospodărie comunală şi va trebui să fie monitorizată ca şi ceilalţi indicatori de performanţă.

• Societatea civilă reprezentată prin patronat, sindicate, asociaţii profesionale şi ale consumatorilor va trebui să fie o prezenţă activă în procesul de modernizare a serviciilor publice de gospodărie comunală. Cuvântul de ordine între aceste structuri şi reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale va trebui să fie dialogul.

56/57

ANEXA V

LISTA

PROIECTELOR

PRIORITARE DE INVESTIŢII

57/57