strategii didactice
2
STRATEGII DIDACTICE Diferite metode, materiale didactice şi mijloace de învăţământ pot fi utilizate singure sau în combinaţie. Folosirea lor izolată sau excesivă este mai puţin eficientă decât în asociaţie. Chiar cele mai sofisticate metode sau tehnici audio-vizuale, prin ele însele, izolate, nu constituie o garanţie a eficienţei lor, a unei învăţări reuşite. Complexitatea unei situaţii de instruire este de aşa natură încât solicită folosirea unor variate metode şi mijloace, clasice sau moderne, nu ca ent ităţi distincte, ci ca resurse inderdependente ce acţionează după principiul complementarităţii funcţiilor, al compensaţiei şi susţinerii reciproce. Astăzi, strategiile de predare urmăresc folosirea celor mai adecvate metode şi procedee de predare, corelate mijloacelor de învăţământ moderne, în baza alternării, îmbinării formelor de organizare existente. Concepută ca un scenariu didactic cu structură complexă, strategia didactică prefigurează traseul metodic cel mai eficient care urmează să fie parcurs în abordarea unei înlănţuiri de situaţii concrete de predare şi învăţare. Strategia trebuie gândită astfel încât să ducă la eliminarea hazardul, să prevină erorile, riscurile şi evenimentele nedorite în practica pedagogică. Modul în care învăţătorul reuşeşte să aleagă, să combine, şi să organizeze - într-o ordine cronologică — ansamblul de metode, materiale şi mijloace în vederea atingerii anumitor obiective, defineşte ceea ce se cheamă strategia didactică. Adeseori, unui mod de combinare a resurselor amintite i se asociază un mod de abordare a învăţării şi predării (un anumit mod de a ataca rezolvarea unei situaţii de instruire, de a pune elevii în contact cu materia nouă, de învăţat). Există moduri de abordare diferite. De exemplu, analitic sau sintetic, intuitiv sau deductiv, creativ sau algoritmic, teoretic sau practic, interdisciplinar sau unidisciplinar, clasic sau modern, frontal sau individual etc. Alteori un mod de abordare poate fi orientat spre — „învăţarea prin receptare" ori „prin cercetare (descoperire)", sau „învăţarea prin acţiune practică", „învăţarea prin joc" sau „simulare", „învăţarea prin experimentare", „învăţarea prin repetiţie", „învăţarea prin imitaţie" etc. O strategie poate fi înţeleasă ca un mod de abordare şi rezolvare a unei sarcini de instruire (învăţare), rezolvare care presupune alegerea anumitor metode şi mijloace, combinarea şi organizarea .optimă a acestora în scopul atingerii unor rezultate maxime. Elaboarea / alegerea unei strategii eficiente se face în funcţie de diferite criterii: concepţia pedagogică (didactică) generală a epocii noastre şi concepţia pedagogică personală a învăţătorului, aceea pe care a reuşit să şi-o formeze în cursul anilor. Nu este tot una ca el să întreprindă această alegere şi combinare de metode şi mijloace de pe o poziţie tradiţională, depăşită, sau de pe una modernă, înnoitoare. O concepţie modernă este centrată pe utilizarea unor metode activ-participative, însoţite de materiale didactice şi mijloace care vin în sprijinul acestui activism. De asemenea, succesul unei strategii depinde de competenţa celui care o aplică; un învăţător fără o bună pregătire va resimţi mereu nevoia de reţete. Or, metodologia didactică nu este o sumă de reţete; ea este o examinare concretă a fiecărei situaţii şi o soluţionare metodologică optimă; obiectivele instructiv-educative specifice, unei situaţii de instruire. Pentru tipuri de obiective diferite se pot adopta strategii diferite, De exemplu, există strategii specifice învăţării informaţiilor, noţiunilor abstracte, deprinderilor intelectuale sau practice, formării atitudinilor, convingerilor etc. Cu cât strategia este mai clar şi precis „focalizată" pe obiective, cu atât ea va fi mai eficientă; natura conţinutului. Unul şi acelaşi conţinut poate fi predat în moduri diferite: prezentat într-o formă
-
Upload
cristina-otel -
Category
Documents
-
view
5 -
download
1
Transcript of strategii didactice
-
STRATEGII DIDACTICE
Diferite metode, materiale didactice i mijloace de nvmnt pot fi utilizate singure sau n combinaie. Folosirea lor izolat sau excesiv este mai puin eficient dect n asociaie. Chiar cele mai sofisticate metode sau tehnici audio-vizuale, prin ele nsele, izolate, nu constituie o garanie a eficienei lor, a unei nvri reuite. Complexitatea unei situaii de instruire este de aa natur nct solicit folosirea unor variate metode i mijloace, clasice sau moderne, nu ca entiti distincte, ci ca resurse inderdependente ce acioneaz dup principiul complementaritii funciilor, al compensaiei i susinerii reciproce.
Astzi, strategiile de predare urmresc folosirea celor mai adecvate metode i procedee de predare, corelate mijloacelor de nvmnt moderne, n baza alternrii, mbinrii formelor de organizare existente.
Conceput ca un scenariu didactic cu structur complex, strategia didactic prefigureaz traseul metodic cel mai eficient care urmeaz s fie parcurs n abordarea unei nlnuiri de situaii concrete de predare i nvare. Strategia trebuie gndit astfel nct s duc la eliminarea hazardul, s previn erorile, riscurile i evenimentele nedorite n practica pedagogic.
Modul n care nvtorul reuete s aleag, s combine, i s organizeze - ntr-o ordine cronologic ansamblul de metode, materiale i mijloace n vederea atingerii anumitor obiective, definete ceea ce se cheam strategia didactic.
Adeseori, unui mod de combinare a resurselor amintite i se asociaz un mod de abordare a nvrii i predrii (un anumit mod de a ataca rezolvarea unei situaii de instruire, de a pune elevii n contact cu materia nou, de nvat). Exist moduri de abordare diferite. De exemplu, analitic sau sintetic, intuitiv sau deductiv, creativ sau algoritmic, teoretic sau practic, interdisciplinar sau
unidisciplinar, clasic sau modern, frontal sau individual etc.
Alteori un mod de abordare poate fi orientat spre nvarea prin receptare" ori prin cercetare (descoperire)", sau nvarea prin aciune practic", nvarea prin joc" sau simulare", nvarea prin experimentare", nvarea prin repetiie", nvarea prin imitaie" etc.
O strategie poate fi neleas ca un mod de abordare i rezolvare a unei sarcini de instruire (nvare), rezolvare care presupune alegerea anumitor metode i mijloace, combinarea i organizarea .optim a acestora n scopul atingerii unor rezultate maxime.
Elaboarea / alegerea unei strategii eficiente se face n funcie de diferite criterii:
concepia pedagogic (didactic) general a epocii noastre i concepia pedagogic personal a nvtorului, aceea pe care a reuit s i-o formeze n cursul anilor. Nu este tot una ca el s ntreprind aceast alegere i combinare de metode i mijloace de pe o poziie tradiional, depit, sau de pe una modern, nnoitoare.
O concepie modern este centrat pe utilizarea unor metode activ-participative, nsoite de materiale didactice i mijloace care vin n sprijinul acestui activism. De asemenea, succesul unei strategii depinde de competena celui care o aplic; un nvtor fr o bun pregtire va resimi mereu nevoia de reete. Or, metodologia didactic nu este o sum de reete; ea este o examinare concret a fiecrei situaii i o soluionare metodologic optim;
obiectivele instructiv-educative specifice, unei situaii de instruire. Pentru tipuri de obiective
diferite se pot adopta strategii diferite, De exemplu, exist strategii specifice nvrii informaiilor, noiunilor abstracte, deprinderilor intelectuale sau practice, formrii atitudinilor, convingerilor etc. Cu ct strategia este mai clar i precis focalizat" pe obiective, cu att ea va fi mai eficient;
natura coninutului. Unul i acelai coninut poate fi predat n moduri diferite: prezentat ntr-o form
-
de-a gata constituit, enuniativ sau deductiv sau ntr-o manier de solicitare activ a funciilor mentale, de incitare la observaii, la prelucrarea datelor, la elaborri prin eforturi proprii ale noilor cunotine etc.;
tipul de experien de nvare propus elevilor. Fiecare tip de experien nou de nvare presupune asigurarea unor condiii specifice care vor favoriza producerea nvrii dorite. De exemplu, nvarea prin descoperire dirijat va solicita o cale inductiv, bazat pe demonstraii i observaie, ori pe mici experimente, pe explorarea senzorial a obiectelor i a fenomenelor realitii obiective, pe prelucrarea datelor concrete i ajungere la noi generalizri etc. Cele mai solicitate strategii sunt cele care stimuleaz tipuri active de nvare;
principiile/normele, regulile didactice, care exprim anumite legi i legiti bio-psiho-pedagogice ce stau la baza explicrii mecanismelor nvrii, oblig i ele la alegerea preferenial a unor metode, materiale i mijloace, la unele sau altele dintre combinaiile posibile ale acestora dup criterii de adecvare" i eficien";
dotarea didactico-material a colii, inclusiv caracteristicile spaiului colar, plasarea localului de coal ntr-un mediu natural sau nu;
timpul colar disponibil. Dat fiind numrul mare de variaii i subvariaiile implicate n procesul predrii i nvrii, nu se pot formula reguli precise dup care ar putea s fie construite strategiile didactice, mizndu-se pe creativitatea nvtorului, care nu poate fi nlocuit cu reete. Numai o examinare atent a variabilelor celor mai importante ce constituie o situaie de instruire poate legitima alegeri adecvate de metode, materiale i mijloace i integrarea lor ntr-o form sintetic, ntr-o strategie de aciune. A adopta o strategie, presupune, aadar, a emite o ipotez de lucru, a adopta o linie directoare de aciune ce va pune n valoare ntregul potenial pedagogic ce-l ascund n ele diferitele metode, materiale i mijloace avute la ndemn, n, raport cu ceea ce ne propunem s realizm.
inndu-se seama de particularitile evolutive ale gndirii elevilor, n procesul nvrii, distingem:
strategii inductive care conduc elevul de la analiza faptelor concrete la elaborarea noiunilor noi; de la percepia intuitiv la gndirea abstract; de la cazuri concrete la idee; de la particular la general; de la cunoaterea efectelor la desluirea cauzelor etc.;
strategii deductive ce conduc elevul pe un traseu invers celui inductiv, adic de plecare de la definiie la concretizri sau exemplificri, de la noiune la exemplul concret, de la general la particular etc.;
strategii analogice bazate pe modelare; strategii mixte etc. Didactica modern recunoate meritele att ale abordrii inductive ct i ale celei deductive,
ambele necesare iniierii elevilor in metodele cunoaterii tiinifice. n funcie de particularitile psihice ale vrstei colarului mic, se impun, n mod firesc, strategiile inductive, mult mai accesibile de data aceasta.
Dup gradul de dirijare/nondirijare a nvrii, strategiile pot fi difereniate n: - strategii algoritmice care prescriu, pas cu pas, cu mare rigurozitate aciunile i operaiile predrii-nvrii, comportamentele nvtorului i ale elevilor; care impun o dirijare foarte strict a nvrii ca, de exemplu, cele programate, algoritmi didactici etc.;
- strategii semialgoritmice (de nvare semiindependent); - strategii nealgoritmice care nu prescriu dinainte desfurarea procesului, de predare-nvare; dirijarea nvrii este redus la minimum, accentul punndu-se pe nvarea independent (strategii euristice bazate pe nvarea prin cercetare i descoperire; strategii bazate pe conversaia euristic; strategii bazate pe rezolvarea, n mod , independent, a problemelor; strategii creative, care las cmp deschis spontaneitii, originalitii etc.). n practic, nu exist strategii strict euristice sau pur algoritmice, ci strategii mixte n care elementele de dirijare i independen se mbin n proporii diferite.
