Stomatita

Caracteristica principala a stomatitei aftoase este aparitia unor mici ulceratii, deseori dureroase, in cavitatea bucala, in special in interiorul buzelor, al obrajilor sau pe limba. Stomatita aftoasa nu este contagioasa. Nu poate fi transmisa prin folosirea in comun a unor obiecte sau prin sarut.

CAUZE

Cauza exacta a stomatitei aftoase nu este cunoscuta. Exista insa mai multi factori implicati in dezvoltarea acestor leziuni:

Sistemul imunitar slabit;

Alergii la cafea, ciocolata, branza, nuci, citrice sau cartofi;

Stresul;

Virusuri si bacterii;

Nutritie dificitara;

Unele medicamente.

Stomatita aftoasa afecteaza circa 20% din populatie si este cel mai frecvent intalnita la copiii si adolescentii cu varsta cuprinsa intre 10 si 19 ani. La aproximativ o treime dintre persoanele afectate, leziunile reapar timp de cativa ani dupa declansare.

SIMPTOME

Fiecare pacient poate prezenta simptome diferite, dar cele mai comune sunt:Leziuni in cavitatea bucala, de obicei in interiorul buzelor, al obrajilor sau pe limba;

Ulceratii rosiatice la baza si cu o crusta galbuie sau albicioasa; In majoritatea cazurilor nu sunt prezente stari febrile; Leziunile se vindeca in general in 7 pana la 14 zile; Afectiunea tinde sa recidiveze.

Gastrita reprezintă inflamaţia acută sau cronică a mucoasei gastrice. Această inflamaţie duce la apariţia de leziuni ce pot avea o evoluţie variabila, de la autocicatrizare până la complicaţii grave cum ar fi hemoragia sau perforaţia. Gastrita poate fi:

Acută – cu o evoluţie de scurtă durată şi cu posibilitate de vindecare rapidă, după eliminarea posibililor factori determinanţi şi efectuarea tratamentului.

Posibila cauză a acestui subtip de gastrită poate fi consumul unor medicamente, bauturi sau alimente cu potenţial agresiv pentru mucoasa gastrică.

Cronică – prezintă simptome pentru un interval lung de timp şi are o evoluţie îndelungată, care poate sfârşi prin apariţia atrofiei mucoasei gastrice. Durerile pot fi permanente, dar există şi varianta ca acestea să nu existe.

Factorii declanşatori ai gastrită

Gastrita poate apărea că rezultat al leziunilor produse de acid asupra mucoasei gastrice. Fumatul excesiv, stresul şi consumul de alcool produc gastrită sau agravează semnele şi simptomele unei asemenea afecţiuni. Gastritele pot fi, de asemenea, provocate de administrarea anumitor medicamente. Gastrita erozivă este frecvent asociată cu ingestia de aspirina sau alte antalgice asemănătoare, ca ibuprofenul sau naproxenul. În unele cazuri, gastrita este prezentă la persoanele al căror stomac nu produce acid, mucoasa stomacului fiind, astfel, atrofiată.  Acest tip de gastrită, numită gastrită atrofică, este asociată cu lipsa vitaminei B12 în organism şi apare, în general, la pacienţii vârstnici.

Diagnosticul gastritei

Gastrita poate fi diagnosticată după efectuarea unui consult medical,  prin aplicarea procedurilor specifice de investigare. Dintre acestea, amintim radiologia, endoscopia şi gastroscopia. Diagnosticul de gastrită poate fi confirmat cel mai bine cu ajutorul unei endoscopii superioare, care evidenţiază leziunile tipice. O biopsie de ţesut gastric poate fi, de asemenea, utilă. Importante sunt şi semnele funcţionale (secreţia de acid clorhidric). În cazul unui diagnostic dificil de stabilit, sunt recomandate şi alte investigaţii,

printre ele numarându-se examenul histopatologic şi investigarea bacteriologică a mucoasei gastrice.

La originea durerilor abdominale aparute adesea intre mese se poate afla ulcerul stomacal, cunoscut sub denumirea de ulcer gastro-duodenal. Acesta se grupeaza in doua patologii oarecum diferite: ulcerul gastric si ulcerul duodenal.Ulcerul de care se manifesta in aproximativ 90% dintre ulcerele stomacului se situeaza intre stomac si intestinul subtire . Este o forma mai usoara de boala si implicit mai simplu de tratat. Se intalneste mult mai des la barbati, decat la femei. Al doilea tip de ulcer este cel gastric, o forma de boala mult mai rara, insa mai grava, care necesita o atenta supraveghere medicala.Cauzele ulcerului stomacalPrima cauza a aparitiei ulcerului stomacal este contractarea unei bacterii: . Este depistata la peste 90% dintre persoanele care sufera de ulcer duodenal si peste 70% - ulcer gastric . Insa, aceasta bacterie nu declanseaza neaparat aparitia ulcerului, ci vinovati mai pot fi factorii genetici sau de mediu. Contaminarea cu bacteria helycobacter pylori survine de obicei in timpul copilariei. Eradicarea timpurie a acestei bacterii diminueaza riscul de recidiva si aparitia complicatiilor.De asemenea, administrarea freventa de antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina) este adesea cauza dezvoltarii ulcerului la stomac. Antiinflamatoarele actioneaza prin inhibarea unei enzime, COX-1, care are o actiune protectoare asupra stomacului crescand sinteza mucusului (peretii stomacului sunt protejati fata de actiunea coroziva a sucului gastric de catre un strat de acest strat de mucus). Riscul de ulcer este major in cazul asocierii a doua medicamente antiiflamatoare, a unui tratament prelungit sau a unor doze foarte puterni

Alte afectiuni sunt susceptibile de a se afla la originea ulcerului gastro-duodenal: insuficienta renala cronica, pancreatita cronica alcoolica, hiperparatiroidia etc.Simptomele ulcerului stomacalUlcerul este definit ca o pierdere din mucoasa peretelui stomacal sau duodenal. Aceasta boala se manifesta printr-o durere abdominala tipica, denumita si ulceroasa: senzatie de durere vie, de tipul crampelor sau a foamei puternice, cu iradiere spre zona dorsala. Este calmata prin alimentatie si medicamente anti-acididitate.  

cum se trateaza ulcerul? Masuri igieno-dietetice care privesc comportamentul alimentar si dieta.Pacientul cu ulcer trebuie sa evite mesele abundente, recomandindu-se prinzuri reduse cantitativ si frecvente (5-6/zi). Alimentatia ulcerosului trebuie sa fie completa, bogata in

toate principiile alimentare, cu evitarea consumului de alimente sau bauturi care cresc aciditatea gastrica (tot ce e acru e si acid!): supa de carne, condimente, citrice, rosii, ceapa, bauturi carbogazoase, precum si dulciurile concentrate consumate pe stomacul gol. In general, s-a renuntat la listele de alimente recomandate sau interzise, bolnavul fiind sfatuit doar sa evite mincarurile care nu-i priesc.Se recomanda excluderea fumatului si a consumului de alcool!

Dispepsia reprezintă o senzaţie de discomfort resimţită de pacient în partea superioară a abdomenului sau în piept, care poate fi descrisă ca o senzaţie de balonare, de plenitudine sau de arsură. Denumită popular şi indigestie, dispepsia este prezentă la circa 25-30% din populaţie, fiind cel mai frecventă la femeile cu vârsta cuprinsă între 16 şi 60 ani. Frecvenţa de apariţie a dispepsiei la femei creşte în timpul menstruaţiei sau a sarcinii.

Semnele dispepsiei

Simptomele din cadrul dispepsiei sunt cel mai des provocate de alimentaţie. În mod frecvent pacienţii prezintă semnele bolii după o masă copioasă sau dupa consumarea unor alimente care "nu cad bine". simptomele pot persista timp de 3 sau 4 zile, dar în unele cazuri ele pot deveni severe şi continue, caz în care bolnavul este silit să îşi întrerupă activităţile zilnice.

Ca şi descriere a bolii, dispepsia se caracterizează în principal prin stări de greaţă (stomac deranjat), balonare după masă (descrisă ca o senzaţie de stomac plin), durere în regiunea stomacului (ca o sfredelire sau ca o arsură), arsură retrosternală (pirozis) provocată de regurgitaţia conţinutului gastric în esofag sau chiar în cavitatea bucală, eructaţii (râgâit), vomă şi distensia abdomenului cauzată de gaze intestinale în exces.

Cauzele dispepsiei

În multe dintre cazuri, simptomele indigestiei însoţesc o afecţiune  gastrică sau a tubului digestiv, precum ulcerul peptic, gastrita, boala de reflux gastro-esofagian sau litiaza biliară.

În situaţia în care dispepsia apare la un pacient care nu are în istoricul bolilor sale una din afecţiunile descrise mai sus, simptomele afecţiunii pot apărea în urma unui stil de viaţă nesănătos expus la mult stres şi odihnă puţină sau a unei diete necorespunzătoare (cu excese alimentare, cu o hrană săracă în nutrienţi). De asemenea, dispepsia mai poate apărea la persoanele care mănâncă repede, apărând astfel aerofagia (înghiţirea de aer).

Tratamente naturiste în dispepsie

- Sucul de grepfrut conţine multe vitamine, enzime şi pectină, substanţe ce îi conferă calităţi aperitive şi tonice indicate în calmarea simptomelor neplăcute din dispepsie. Se vor consuma 3 pahare de suc pe zi, înainte de mesele principale, putându-se îndulci cu miere.- Uleiul de nucă - se va lua dimineaţa pe stomacul gol câte o lingură în cazurile de dispepsie sau atunci când se doreşte eliminarea viermilor intestinali.

- Ashwaganda este un arbust originar din India care conţine mucilagii amare şi acre care activează enzimele digestive, stimulând pofta de mâncare. Fructele sale sunt folosite proaspete sau uscate în dispepsii, împotriva flatulenţei şi pentru stimularea secreţiei bilei.

- Obligeana - rizomii plantei se folosesc din cele mai vechi timpuri în tratarea bolilor digestive, făcând parte din compoziţia ceaiurilor aperitive. Pulberea, maceratul sau tinctura de obligeană stimulează lent secreţiile gastro-intestinale, redau pofta de mâncare, elimină gazele intestinale şi înlătură constipaţia. Se recomandă consumul a câte o jumătate de linguriţă de pulbere de 3-4 ori pe zi sau 20 de picături de 3 ori pe zi de tinctură.

Refluxul gastro-esofagian este o afectiune datorata unei disfunctionalitati a sfincterului cardia si consta in inchiderea incompleta a sa, ceea ce va permite continutului gastric sa urce in esofag. Cardia este sfincterul situat la limita dintre esofag si stomac, este de forma unui inel muscular care se comporta asemenea unei valve permitand in mod normal trecerea alimentelor si a lichidelor doar intr-un sens: de la esofag la stomac.

SimptomePrincipalele simptome sunt reprezentate de pirozis si regurgitatia acida. - Pirozis este senzatia de arsura la nivelul esofagului resimtita de bolnav retrosternal (in spatele sternului) cand continutul gastric se revarsa in esofag, datorita aciditatii acestuia - Regurgitatia acida reprezinta un simptom prin care continutul lichid al stomacului poate ajunge pana in cavitatea bucala. Nu intotdeauna pirozisul este un simptom patologic. El poate aparea si sporadic in plina stare de sanatate fara a avea o semnificatie patologica. Persistenta pirozisului mai mult de doua saptamani poate fi considerat ca semn al refluxului gastro-esofagian si impune investigatii suplimentare. Refluxul gastroesofagian poate aparea la orice varsta si la ambele sexe. Sunt persoane ce prezinta reflux gastroesofagian fara a avea insa si pirozis, prezenta acestuia nefiind obligatorie pentru a putea fi diagnosticata boala. In schimb acestia pot prezenta o durere in piept nespecifica si care nu poate fi explicata prin prezenta altei afectiuni, decat raguseala in special dimineata si eventuale dificultati de deglutitie. Mai poate fi perceputa si o senzatie de gat stramt si inecare dupa deglutitie, precum si tuse uscata si respiratie dificila.

Daca sunt prezente si persista semne precum pirozisul (arsuri in capul pieptului si pe gat) sau alte simptome descrise mai sus este recomandabil sa va prezentati la un medic specializat pentru diagnosticare si tratament de specialitate. De preferat sa va consulte un medic specializat in aceste afectiuni cum ar fi un gastroenterolog. In functie de cat de severa este afectiunea tratamentul va implica una sau mai multe masuri prin care se va schimba modul de viata, daca este nevoie se va administra si un tratament medicamentos sau chiar interventie chirurgicala in cazurile cele mai grave. Schimbarile modului de viata ce vor trebui facute sunt in primul rand urmatoarele: 

- daca fumati sa renuntati la fumat - sa evitati consumul de bauturi alcoolice - sa scadeti in greutate atat cat este nevoie 

MINISTERUL EDUCATIEI TINERETULUI SI SPORTULUI

REFERATTema: Maladile sistemului digestivObectul de studiu: Biologie

Efectuat :Sochirca Andrei Gr 22 OP