AnalizatoriiAnalizatorii sunt formațiuni anatomo-funcționale complexe prin care sistemul nervos

central recepționeazӑ informațiile din mediul intern sau extern, le conduce şi le transformӑ în

senzații specifice,astfel ei reprezintӑ canalele informaționale ale sistemului nervos,ei

contribuie la realizarea integrӑrii organismului într-un tot unitar şi în acelaşi timp ,în mediul

înconjurӑtor.

Alcӑtuirea unui analizator:

Analizatorul este alcӑtuit din trei segmente:periferic,de conducere şi central.

• Segmentul periferic (receptorul) este o structurӑ specializatӑ cu proprietatea de a

recepționa stimuli fizici sau chimici, de a-i transforma în excitații –impuls nervos şi de a-i

transmite pe cӑile de conducere.

Receptorii sunt clasificați în trei categorii:

• exteroceptori sau receptorii cutanați;

• proprioceptori sau receptorii profunzi ai sistemului locomotor;

• interoceptori sau receptori ai viscelor.

• Segmentul de conducere este alcӑtuit din cӑile nervoase respective care au rolul de

a transmite impulsurile nervoase aparute în receptori pânӑ la centrii nervoşi superiori.

• Segmentul central este reprezentat de zona corticalӑ specificӑ în care se opereazӑ

analiza şi sinteza informației aparute prin stimuli nervosi în urma cӑrora vor rezulta senzații

specifice şi conştiente.

Analizatorul gustativReceptorii gustativi sunt situați la nivelul mugurilor gustativi raspândiți în numӑr mai

mare în mucoasa lingualӑ dar şi în mucoasa labialӑ şi mucoasa orofaringianӑ.Mugurii

gustativi au o formӑ ovoidӑ şi sunt formați din celule gustative,prevӑzute la polul apical cu

peri gustativi,celule de susținere şi celule bazale.Mugurele gustativ este înconjurat de fibre

nervoase senzitive.

Segmentul periferic (fig.1):

Segmentul periferic al analizatorului gustativ este format din corpusculi gustativi care

se regăsesc în grosimea epiteliului lingual și bucofaringian. Mucoasa linguală este o

membrană de culoare roz alcătuită din epiteliu pavimentos stratificat și corion, în care se află

formațiuni caracteristice numite papile linguale.

Denumirea acestora este legată de forma pe care o au:

• Papilele calciforme;

• Papilele fungiforme;

• Papilele foliate;

• Papilele filiforme.

•Papilele calciforme, în număr restrâns (7-11), sunt cele mai mari papile gustative

și se găsesc la baza limbii, sub forma literei V, cu deschidere spre vârful limbii. Papila

calciformă este alcătuită dintr-un mamelon cilindric în jurul căruia se află un șanț

perimamelonar și un caliciu care înconjoară șanțul perimamelonar. În pereții șanțului

perimamelonar, ai mamelonului și ai caliciului se află formațiuni specializate pentru

perceperea excitațiilor gustative numite corpusculi gustativi.

Corpusculul gustativ are formă ovoidă. Vârful său comunică cu șanțul

perimamelonar printr-un canal gustativ. Baza corpusculului gustativ e așezată pe membrana

bazală a epiteliului.

Corpusculul gustativ conține celule de susținere și celule senzoriale. Celulele

senzoriale au la vârf un cil gustativ care iese prin canalul gustativ în șanțul perimamelonar.

La baza celulelor senzoriale se găsesc terminațiile aferente ale nervilor gustativi. Între

celulele gustative se găsesc celulele de susținere.

• Papilele fungiforme se află pe vârful și pe marginile limbii. Au forma unor

ciuperci, prezentând la vârf o umflătură numită cap sprijinită pe o porțiune subțire

numită pedicul. Fața superioară a capului conține corpusculi gustativi.

• Papilele foliate sunt reprezentate prin niște lame paralele, asemenea foilor unor

cărți. Ele se găsesc în posterior și pe marginile limbii având pe suprafața lor corpusculi

gustativi.

• Papilele filiforme sunt alcătuite dintr-o parte centrală care se desface la vârf în

mai multe firișoare. Au rol numai în sensibilitatea generală a limbii, lipsindu-le corpusculii

gustativi. Mucoasa linguală prezintă și glande mucoase, care se deschid în șanțurile circulare

ale papilelor, având rol deosebit în funcția gustativă.

Fig.1: Segmentul periferic(faţa dorsală a limbii)

http://www.lefo.ro/aelbiologie.lefo.ro/biologie

Segmentul intermediar (de conducere-fig.2):

Segmentul intermediar (calea gustativă) este constituit dintr-un releu cu

trei neuroni senzitivi: primul, situat în ganglionii nervoși ai nervilor faciali, glosofaringian și

vag; al doilea, situat în nucleul tractului solitar din trunchiul cerebral; al treilea, situat

în talamus. Axonii primului neuron împrumută calea nervilor menționați iar axonii celui de-al

doilea neuron însoțesc lemnisculul medical.

Fig.2: Segmentul intermediar (calea de conducere a sensibilităţii gustative)

http://www.lefo.ro/aelbiologie.lefo.ro/biologie

Segmentul central:

Segmentul central se află în zona inferioară a girului postcentral, la care ajung axonii

celui de-al treilea neuron sub formă de fibre talamocorticale

. Din nucleul tractului solitar, multe impulsuri ajung direct la nucleii salivatori

superiori (puntea lui Varolio) şi inferiori(bulb). Din bulb, pe calea nervului glosofaringian

pleacă impulsuri care stimulează secreţia glandei parotide. Din puntea lui Varolio, pe calea

nervului facial pleacă impulsuri care stimulează secreţia glandelor submaxilară şi

submandibulară.

Structura mugurilor gustativi (fig.3)

Fiecare mugure gustativ este format din 40 până la 100 celule epiteliale, care

formează epiteliul, adică stratul care acoperă întreaga suprafaţă externă a corpului şi a

structurilor sale cavitare.

În mugurii gustativi se găsesc trei tipuri de astfel de celule:

‐de susţinere;

‐receptoare;

‐celule bazale.

Celulele de susţinere formează cea mai mare parte a mugurelui gustativ şi separă

celulele receptoare una de cealaltă.

Celulele mugurilor gustativi sunt înoite în permanenţă-durata medie de viaţă a

acestora fiind de circa 10 zile (http://www.corpul-uman.com)

Fig.3:Structura mugurilor gustativi

https://www.google.ro/search?q=structura+mugurilor+gustativi

Fiziologia analizatorului gustativOrice substanţă dizolvată în apă sau salivă, care excită receptorii gustativi se numeşte

substanţă sapidă. Substanţele care nu excită receptorii gustativi se numesc insipide.

Aplicarea unui stimul gustativ pe microvilul celulelor senzoriale este urmată de

modificarea permeabilităţii membranare pentru ioni. Aceasta determină formarea unui

potenţial de receptor, a cărui valoare este direct proporţională cu logaritmul concentraţiei

substanţei gustative excitatoare.

Senzaţia gustativă depinde de diferiţi factori:

1) concentraţia substanţei solvite - receptorul are un prag minim de excitaţie (mai

ridicat pentru substanţele dulci şi mai scăzut pentru cele amare. Apare astfel un mecanism de

protecţie faţă de alcaloizii (substanţe amare) care au un potenţial toxic pentru om.

2) zona limbii - sensibilitatea scade de la vârf spre baza limbii.

3) lumina - sensibilitatea şi frecvenţa de apariţie a impulsurilor la nivelul limbii

scad la întuneric, fiind probabil o adaptare la condiţiile de mediu (consumul de alimente se

face cel mai frecvent în timpul zilei şi necesită o sensibilitate mare pentru a diferenţia

alimentele propice consumului de cele impropii).

4) senzaţia de foame - scade pragul pentru dulce şi sărat şi-l creşte pentru amar.

5) temperatura substanţei gustative - optimă la 30 - 40 grade Celsius.

6) numărul de muguri gustativi excitaţi - intensitatea senzaţiei creşte direct

proporţional cu numărul mugurilor stimulaţi.

7) starea mucoasei linguale - o mucoasă uscată sau acoperită de depozite, scade

intensitatea senzaţiei gustative.

Omul percepe 4 gusturi fundamentale (fig4): acru, amar, dulce şi sărat. Gustul dulce

se percepe în special în zona anterioară a limbii, acrul şi sărat în zonele laterale ale limbii, iar

gustul amar la nivelul papilelor circumvalate de pe zona posterioară a limbii. Gustul

alimentelor rezultă din combinarea gusturilor fundamentale cu informaţii tactile, termice,

dureroase şi olfactive.

Adaptarea gustativă apare atunci când stimulul gustativ acţionează progresiv un timp

îndelungat asupra receptorului. Adaptarea este invers proporţională cu intensitatea şi viteza

cu care excitantul se răspândeşte pe suprafaţa limbii. Gustul se adaptează repede, senzaţia

dispărând chiar dacă stimulul persistă (în special pentru substanţele dulci şi sărate). În cazul

adaptării, sensibilitatea gustativă scade numai în raport cu stimulii aplicaţi progresiv şi

îndelungat, persistând sau amplificându-se pentru ceilalţi stimuli gustativi. Pentru perceperea

în continuare a senzaţiei trebuie ca alimentul să fie mişcat în gură pentru a stimula alţi

receptori.

Fig.4: Gusturile fundamentale( amar, acru, sărat, dulce)

https://www.google.ro/search?q=gustul

Stimularea mugurilor gustativi

Excitanţii adecvaţi ai sensibilităţii gustative sunt constituiţi de proprietăţile chimice

ale diferitelor alimente. Excitanţii – substanţele sapide, trebuie să îndeplinească anumite

condiţii pentru a stimula receptorii gustativi: solubilizarea într-un mediu lichid (saliva are rol

de solvent, de diluare, de curaţire a cavităţii bucale după contactul substanţelor cu mugurii

gustativi), să acţioneze sub formă de soluţie ionizată de săruri sau acizi, să aibă o anumită

temperatură (optimă 38°C), răspandirea şi omogenizarea substanţelor pe suprafaţa receptoare.

Când substanţele acţionează asupra limbii imobile durata de stimulare este mai mare (recepţie

pasivă), iar când acţionează în timpul mişcărilor limbii (recepţie activă), perioada de latentă

este redusă deoarece se asigură o dizolvare mai rapidă a substanţei, o distribuţie pe suprafaţă

mai mare, un contact mai bun cu receptorii.

Receptorii gustativi pot fi stimulaţi şi de substanţele sapide introduse în circulaţia

sanguină (exemplu decolina folosită pentru determinarea timpului de circulaţie, induce gustul

amar).

În procesul de excitare al mugurilor gustativi se disting două faze:

faza prenervoasă de activare a receptorilor prin traversarea porului gustativ de

către substanţa sapidă. Porul acţionează ca un diafragm în reglarea cantităţii substanţei

sapide ce pătrunde în mugure, prin interacţiunea cu proteinele celulare din membrana

porilor. Grupurile tiolice micşorează porul, oligoelementele Cu+2, Zn+2, dilată porul.

faza nervoasă, când substanţa sapidă vine in contact cu microvilii celulelor

senzoriale, induce .formarea unui potenţial de receptor care, după atingerea valorii prag,

generează potenţialul de acţiune ce se propagă prin nervii gustativi la centrii nervoşi. Prin

interacţiunea unei părţi din substanţa sapidă cu o proteină specifică de pe membrana

receptorului gustativ, creşte permeabilitatea membranei pentru Na+, se induce astfel un

potenţial de receptor.

Mecanismele prin care moleculele din soluţie produc potenţiale generatoare,

diferă de la substanţă la substanţă.

Substanţele sărate, depolarizează probabil celulele receptoare pentru gustul

sărat, printr-un influx pasiv de Na+ prin canale apicale. Acizii, depolarizează celulele

receptoare prin H+ blocând canalele apicale de K+ ce determină gustul dulce, se leagă de

receptorii membranari cuplaţi cu proteina Gs, activând adenilat ciclaza şi rezultând

creşterea AMPc.

AMPc acţionează prin intermediul unei proteinkinaze A care fosforilează

canalele de K+ de pe membrana bazo-laterală, determinând reducerea conductanţei pentru

depolarizarea membranei.

Substanţele ce determină gustul amar acţionează pe calea receptorilor cuplaţi

cu proteina Gq şi fosfolipaza C care hidrolizează fosfatidil inozitol difosfatul (PIP2) in

inozitol trifosfat (IP3) si diacilglicerol.Inozitol trifosfatul (IP3) declanşează eliberarea de

Ca+2 din reticulul endoplasmatic. Hidroliza PIP2 se asociază cu deschiderea de canale

cationice( http://www.ymed.ro/stimularea-mugurilor-gustativi)

/

Sensibilitatea gustativӑFactorii care intervin în cadrul sensibilitӑții gustative sunt considerați variabili.

Ȋntre factorii obiectivi se numӑrӑ:

• temperatura mediului ambiant : s-a constatat cӑ o creştere a mediului ambiant

provoacӑ o scӑdere a sensibilitӑții pentru sӑrat ,acru şi amar.

• lumina mediului ambiant:şederea timp îndelungat la întuneric provoacӑ o scӑdere a

sensibilitӑții gustative.Lumina diurnӑ provoacӑ o usoarӑ creştere a sensibilitӑții gustative.

•Concentrația de oxigen din atmosferӑ:scӑderea concentrației de oxigen din

atmosferӑ provoacӑ o scӑdere a sensibilitӑții pentru dulce şi oscilații în sensibilitatea pentru

acru,amar şi sӑrat.

• Culorile asociate (este un factor şi obiectiv, dar şi subiectiv). Poate fi obiectiv

datorită experienţei cromatice,  datorită factorilor de ordin cultural, social... Poate fi subiectiv

pentru că poate fi manipulat ca variabilă independentă.

Factorii subiectivi:

•dinamica trebuinței de hranӑ şi necesitӑțile alimentare: Inițial, senzația de foame

provoacӑ o creştere generalӑ a sensibilităţi gustative si nesatisfacerea alimentarӑ, accentuarea

senzației de flamânzire duce la scӑderea sensibilitaţii pentru dulce şi sӑrat; creşte

sensibilitatea pentru amar.

• tonalitatea afectivӑ şi experiența perceptivӑ gustativӑ -  ele influenţează dinamica

gusturilor intr-o manieră individualizatӑ.

• modificӑrile în compoziția sângelui. De exemplu, injectarea intravenoasӑ a

narcoticelor provoacӑ dupӑ o perioadӑ de latenţă o creştere generală a sensibilităţii gustative.

• învaţarea şi antrenamentul. Acestea duc la dezvoltarea acuitӑții si sensibilitaţii

gustative, la diferenţieri foarte nuanțate. Dar aceste calitӑţi se antreneazӑ şi pot fi

perfecționate. De exemplu, degustӑtorii de vinuri.

• maladiile.      - În tuberculoză, în faza incipientă, se constată o creştere a

sensibilităţii gustative, apoi denaturări oscilante; urmează o scădere considerabilă (de vină

sunt şi substanţele folosite in chimioterapie).

          ‐În stările gripale se constată denaturări ale simţului gustativ; unele

substanţe îşi pierd total gustul, altele accentuează.

   ‐ În boli ale sistemului nervos: tumori, epilepsie, paralizie progresivă,

isterie, neurastenie toate duc la o scădere a sensibilităţii gustative şi se ajunge până la

fenomene paradoxale cum ar fi halucinaţiile gustative.

Rolul sensibilităţii gustative: selectarea preferenţială a hranei în funcţie de dorinţa şi nevoile organismului;

împiedică ingerarea substanţelor nocive, a alimentelor alterate;

declanşarea reflexă a secreţiilor digestive;

aprecierea calităţii unor produse alimentare (degustatorii de vinuri);

îmbogăţeşte viaţa psiho-afectivă a individului, etc.

Tulburări ale gustului:Tulburările gustului pot fi caracterizate prin diminuarea până la dispariţia

simţului gustativ (senzaţia că mâncarea nu mai are gust), perceperea unui gust

modificat, uneori ciudat sau neplăcut şi chiar în absenţa totală a unui stimul gustativ.

Tulburările gustului pot fi induse de cele mai variate afecţiuni la nivelul

limbii sau de-a lungul căilor gustative până la creer. Pacientul care prezintă

pierderea gustului la dulce, sărat, acru, modificarea gustului normal al alimentelor,

percepţia unor gusturi care nu există, necesită un consult de specialitate ORL

precum si alte examene interdisciplinare pentru stabilirea exactă a diagnosticului şi a

tratamentelor care se impun.

Modificările senzaţiei gustative pot fi modificari cantitative:

-hipogeuzie:este un sentiment diminuat de gust ca urmare a tulburărilor de

transport, sau a tulburărilor neurosenzoriale(care afectează celulele senzoriale gustative sau

căile centrale gustative neuronale).

Poate fi ereditară sau dobândită; pot fi generale pentru toate gusturile, parţiale ale

unor gusturi, sau specifice pentru una sau mai multe gusturi.

Cauze: medicamente de chimioterapie, antibiotice, precum si deficienţă de zinc.

-ageuzie: este o stare patologică caracterizată prin diminuarea sau pierderea

simțului gustului. Se datorește unor leziuni localizate în centrii nervoși superiori din

scoarța cerebrală sau paralizii faciale.

De asemenea, există şi modificări calitative:

-disgeuzia : în acest caz gustul este greşit sau confundat.

Aceste modificări pot să apară datorită unor tulburări endocrine, unor procese locale

(stomatite, traumatisme, arsuri chimice, termice ale limbii, cavităţii bucale, acoperirea

palatului cu proteze dentare), unor leziuni ale căii de conducere (paralizia facială

infecţioasă, traumatică, paralizie a glosofaringianului), leziuni ale centrilor corticali

integratori ai senzaţiei gustative(http://www.ymed.ro/modificari-ale-senzatiei-gustative)

Cauze: Fumatul;

Infecţii dentare sau ale mucoasei orale;

Anumite medicamente, inclusiv antibioticele, litiul, chimioterapicele;

Xerostomie;

Carenţa de vitamine si minerale;

Tumori cerebrale sau traumatisme ale capului;

Lezarea nervilor gustativi;

Probleme metabolice / endocrine, cum ar fi diabetul sau bolile tiroidiene;

Depresia;

Radioterapia extremităţii cefalice;

Migrene;

Clorhexidina.

Tehnici de mӑsurare a sensibilitӑții gustative

• DEGUSTAREA. Se soarbe o cantitate micӑ de soluție care nu se înghite. Dupӑ

fiecare încercare se clӑteste gura cu apӑ distilatӑ la 38ºC si se face o pauză de 1 minut

între încercӑri.

•  STIMULAREA PUNCTIFORMA (cu picӑtură, cu pipetă sau cu o pensulӑ micӑ

îmbibatӑ în soluția respectivӑ). Prin acest procedeu au fost identificate ariile gustative

de pe limbӑ - metoda Toulouse-Vaschide.

Metoda se bazeazӑ pe 60 de flacoane prevӑzute cu o pipetӑ. Cea mai bunӑ variantӑ,

însa, este cea cu pensula, pentru că nu lasӑ prea mare cantitate. Este foarte important in

aceastӑ metodӑ sӑ se porneascӑ de la concentrații mici.

• Ȋn experiment se utilizeazӑ aplicatoarele gustative - aparate mai sofisticate care

permit şi o reglare a temperaturii substanței; ele masoarӑ si temperatura de la nivelul

suprafeței limbii. Aceşti indicatori se coreleazӑ pentru a obține mӑsuratori bune.

Totodatӑ, aplicatoarele gustative permit şi o reglare finӑ a cantitӑții de stimul aplicat.

Cercetarea sensibilitaţii gustative se poate face şi prin metoda reflexelor

condiţionate;  de exemplu, reacţia sugarului la lapte si la un anumit adaus de sare la lapte.

Există şi  metoda stimulării electrice  care foloseşte electrozi metalici aplicaţi pe o

regiune precisă, cu mai multă siguranţă decât o picătură de soluţie care se poate întinde

uneori peste limitele punctului de aplicaţie.

Curentul electric nu este un stimul gustativ adecvat, dar cercetatorii recurg si la

această metodă, căci s-au constatat cu mulţi ani in urmă reacţii gustative ca efect al stimulării

electrice.( http://www.scritub.com/medicina/Sensibilitatea-gustativa).

Bibliografie :

• A.Andronescu Anatomie funcționalӑ a sistemului nervos central,editura didacticӑ şi

pedagogicӑ Bucureşti 1979;

•G.S. Dragoi :Repciuc’s textbook of anatomy,vol 2,reprografia Univ. Din Craiova

1983;

• Z.Iagnov,E.Repciuc,G.Russu Anatomia omului vol 3 editura medicala 1965;

•G.D.Mocanu Introducere în studiul sistemului nervos central,editura reprograf 1999;

•Gheorghe Nӑstӑsescu, Luminița Ungureanu-Fiziologia animalelor-curs universitar

vol 1, Editura Sitech 1997;

•www.scribtub.com/medicinӑ/sensibilitate-gustativӑ

•http://www.ymed.ro/modificari-ale-senzatiei-gustative

• http://www.ymed.ro/stimularea-mugurilor-gustativi

•http://www.corpul-uman.com