Analizatorul

olfactivBolile

analizatorului olfactiv

Analizatorii sunt complexe unitare care au rolul de prelua stimulii, de a îi conduce la sistemul nervos central, pentru a fi transformaţi în senzaţii specifice.

 Analizatori: gustativ, auditiv,

vestibular, cutanat, olfactiv, visual, motor.

Analizatorul olfactiv

Analizatorul olfactiv recepţionează şi prelucrează informaţiile referitoare la proprietăţile chimice ale unor substanţe odorante, aflate la o anumită distanţă faţă de organism. El are rol în aprecierea calităţii aerului, a calităţii alimentelor şi în declanşarea secreţiei salivare.

Bolile analizatorului olfactivAdenoidita

Epistaxisul

Fibroza chistică

Ozena

Polipii nazali

Polipoza nazală

Rinita

Rinoreea

Roncopatia

Sinuzita

Bibliografie, realizatori

AdenoiditaAdenoidita reprezintă o afecţiune frecventă mai

ales la sugari şi la copiii mici şi este provocată de o infecţie microbiană sau virotică a ţesutului glandular din regiunea nazo-faringiană.

Adenoidita este o afecţiune a căilor aeriene superioare ce se defineşte prin inflamaţia amigdalei faringiene Lushka. Aceasta face parte din cercul de ţesut limfatic cunoscut sub numele de inelul lui Waldeyer. Hipertrofia ţesutului adenoidian are drept urmare apariţia unor mase cu diametru de 2-3 cm, care ocupă cavumul (porţiunea superioară boltită a nazofaringelui), interferă trecerea aerului prin fosele nazale obstruând astfel orificiile mediale ale trompei lui Eustachio.

AdenoiditaAdenoidita cunoaşte următoarea

clasificare: Adenoidita acută; Adenoidita subacută; Adenoidita recidivantă cronică.

Adenoidita

Simptome: Forma acută a bolii debutează cu

febră, dificultate în respiraţie, sforăit. Evoluţia bolii duce în timp la adenoidita cronică, cunoscută în rândul populaţiei generale cu termenul de polipi nazali (formaţiuni vegetative). Caracteristic acestei forme de boală este pacientul care respiră frecvent pe gură şi sforăie mereu în timpul somnului.

Adenoidita

Tratamentul se adresează formei cronice de boală şi vizează ameliorarea pe cât posibil a efectelor secundare afecţiunii.

Tratamentul local constă în drenarea şi aspiraţia secreţiilor şi administrarea de picături decongestive şi dezinfectante. Febra este combătută cu antipiretice administrate pe cale orală sau rectal (supozitor).

 Cupri

ns

EpistaxisulEpistaxisul (sângerarea nazală) este un accident

obişnuit, mai ales la copii şi poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea în nas sau suflarea nasului. Poate apărea şi în urma unei infecţii a mucoasei care determină uscarea şi apariţia de cruste. Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate pune în pericol viaţa, în special la persoanele în vârstă. Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirină, anticoagulante sau la pacienţii cu boli hematologice. Dacă epistaxisul apare frecvent (mai des de o dată pe săptămână) poate fi un indiciu al unei alte probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială.

Epistaxisul

Prevenire: evitarea supraîncălzirii camerei – se

recomandă o temperatură de 15 – 17°C, deoarece aerul rece este mai umed;

aplicarea unei creme grase (vaselină) în interiorul nasului;

spray-urile nazale si soluţiile saline sunt o soluţie pentru a evita uscarea mucoasei nazale;

evitarea luării frecvente de aspirina.

EpistaxisulTratament:

Pacientul trebuie să respecte următoarele sfaturi: evitarea eforturilor fizice; amplasarea unui cub de gheaţă la rădăcina

nasului pentru a favoriza oprirea sângerării; evitarea ingestiei de sange – aceasta poate

provoca greturi si varsaturi; aplicarea unei comprese îmbibată în apă

oxigenată sau a unei comprese cu vaselină; capul trebuie înclinat uşor pe spate, pentru a

evita ingestia sau inhalarea sângelui.

Cuprins

Fibroza chistică

Fibroza chistică este o afecţiune congenitală, care se transmite autozomal recesiv; este caracterizată printr-o perturbare a glandelor exocrine (care eliberează secreţiile lor caracteristice pe toate căile posibile, cu exceptia fluxului sanguin). Se estimează că această afecţiune apare cu o frecvenţă de 1/2500 nou născuţi. Este mai frecventă la rasa caucaziană, fiind mai rară la alte rase. Aproximativ 50% dintre copii mor în prima parte a vieţii.

Fibroza chistică

Cauzele fibrozei chisticeMutaţiile congenitale ale genei

CFTR determină schimbări ale proteinei responsabile cu transportul ionilor prin membrana celulară. Aceasta cauzează perturbări ale secreţiei glandelor exocrine, mai ales la nivelul sistemului respirator şi tractului gastrointestinal. Fibroza chistică este o afecţiune incurabilă. Doar un mic procent dintre aceşti pacienţi trăiesc peste 20 de ani.

Fibroza chistică Simptomele fibrozei chisticeLa nivelul sistemului respirator: tuse cronică şi

paroxistică, pneumonie cronică şi recurentă, hemoptizii (tuse cu sânge), infecţii cronice cu Pseudomonas aeruginosa sau Stafilococ auriu, atelectazii recurente (umplere insuficienta cu aer în anumite părţi ale plămânului), bronşiectazii (dilataţii anormale ale bronhiilor), semne de fibroză pulmonară pe radiografie (striaţii), sinuzite cronice.

La nivelul tractului gastrointestinal: la nou născuti - ileus meconial sau sindromul dopului meconial, icter prelungit; transpiraţii profunde, urât mirositoare, simptome ale sindromului de malabsobţie, prolaps de mucoasă rectală, ciroză biliară hepatică, litiază biliară la copil, pancreatite cronice la copil, torsiune intestinală la făt. Alte simptome, la nivelul altor organe si sisteme, sunt posibile, incluzând mai ales deficit de greutate şi de creştere, inflamarea glandei salivare parotide, deficitul proteic cu modificări de creştere în timpul copilşriei, semne ale deficitului de vitamine liposolubile.

Fibroza chistică

Cum este diagnosticată fibroza chistică

Suspiciunea de fibroză chistică apare pe baza semnelor clinice de la nivelul sistemului respirator sau tractului gastrointestinal. Confirmarea diagnosticului se face prin determinarea concentraţiei de clor a sudorii, ca şi prin studii genetice care confirmă mutaţia la nivelul genei CFTR.

Fibroza chistică Tratamentul fibrozei chistice constă în asigurarea unei

diete hipercalorice încă din primele zile de viaţă (120-150% din ceea ce necesită în mod normal un copil sănătos de aceeaşi vârstă). Dieta trebuie completată cu aport mai mare de clorură de sodiu, ca şi cu vitamine liposolubile (A, D, E, K) şi vitamina B6. Deficienţa exocrină a pancreasului este tratată prin administrarea preparatelor enzimatice pancreatice la fiecare masă.

Tratamentul fibrozei chistice ar trebui să includă tratarea corectă a afecţiunilor respiratorii cronice şi recurente, în principal drenajul sistematic al mucusului stagnant la nivelul tractului respirator, tratamentul antibacterial în timpul exacerbărilor simptomelor bronho-pulmonare, utilizarea preparatelor mucolitice, ca şi - la unii copii - tratamentele steroide, administrate pe cale orală, intravenoasă sau inhalatorie.

Fibroza chistică Pronosticul fibrozei chistice este

întotdeauna grav. Se estimează că majoritatea pacienţilor mor în prima parte a copilăriei, înainte ca diagnosticul să poată fi pus. În ultimii ani, metodele de diagnostic s-au îmbunăţit şi pediatrii au început să recunoască mai rapid această afecţiune. Tratamentul modern a contribuit la o prelungire semnificativă a duratei de supravieţuire a acestor pacienţi. În ţările europene şi în America de Nord, aproximativ 50% dintre pacienţi ating vârsta de 30 de ani.

Cuprins

OzenaOzena este o afecţiune cronică a nasului,

caracterizată prin 3 elemente: atrofia (subţierea) mucoasei şi cornetelor nazale; secreţii purulente care formeaza cruste; prezenţa unui miros foarte urât, respingător, perceput mai

ales de persoanele din jur, pentru că de obicei simţul olfactiv al bolnavului este diminuat sau dispărut.

Boala se găseşte mai mult la femei. Apare de obicei la vârsta pubertăţii. Până în prezent nu se cunoaşte precis cauza, de aceea nici tratamentul nu este pe deplin eficace.

Se utilizează badijonari cu soluţii iodo-glicerinate, spălături cu soluţii cloruro-sodice (sare), aerosoli cu antibiotice, inhalare de aer ionizat, medicamente stimulatoare ale secreţiei glandelor din nas etc. Mai eficace este tratamentul chirurgical (aşa-numitele operaţii de recalibrare a foselor nazale). Cupri

ns

Polipii nazali

Polipii nazali sunt prelungiri ale mucoasei care căptuşeşte cavitatea nazală şi sinusurile paranazale. Prezenţa polipilor poate să determine un grad de obstrucţie a căilor respiratorii. Dacă au dimensiuni relativ mici, polipii pot trece neobservaţi, nu determină simptome clinice şi nu necesită tratament de specialitate. Polipii de dimensiuni mai mari pot pune însă probleme respiratorii, pierderea sensibilităţii olfactive, sinuzite frecvente.

Polipii nazali

Polipii nazali sunt clasificati de către specialişti în antrocoanali şi etmoidali, în funcţie de relaţia cu sinusurile. Astfel, polipii antrocoanali sunt cei care au origine în sinusurile maxilare (sunt mai puţin întâlniţi) şi sunt unici, iar cei etmoidali au origine în sinusurile etmoidale şi sunt multipli şi chiar bilaterali. Polipii multipli (polipoza) apar mai ales în relaţie cu sinuzitele cronice, rinitele alergice sau sinuzitele alergice.

Polipii nazali Polipii nazali pot afecta indivizi de orice

vârstă, însă apar mai frecvent la copii şi la adulţii tineri, în mod particular la cei cu astm, alergii şi istoric îndelungat de sinuzite. Aproximativ 30% din pacienţi au alergie la diverşi factori din mediu.

În ciuda faptului că tratamentul medicamentos poate reduce dimensiunile polipilor, doar tratamentul chirurgical poate vindeca aceste afecţiuni. Din păcate însă, vindecarea nu are întotdeauna caracter definitiv, în numeroase cazuri polipii avand caracter recurent.

Cuprins

Polipoza nazalăPolipoza nazală reprezintă o degenerare

edematoasă a mucoasei nazale ca urmare a unor fenomene alergice. Polipii produc obstrucţia foselor nazale având ca rezultat imposibilitatea respiraţiei nazale, scpderea mirosului, voce nazonată, cefalee. Uneori se poate suprainfecta, ducând la apariţia unei secreţii nazale purulente.

Polipoza nazală mai poate să apară ca fenomen de însoţire într-o serie de alte boli: infecţiile rinosinusale, tumorile cu localizare rinosinusală şi unele boli sistemice: mucoviscidoza, sindromul Widal, etc.

Polipoza nazalăCum se manifestă polipoza nazală

în polipoza de cauză alergică: obstrucţia nazală este bilaterală cu prezenţă în fosele nazale a unor formaţiuni chistice translucide, cu aspect de ciorchine de strugure;

în polipoza de cauză infecţioasă: obstrucţia nazală este de obicei unilaterală, însoţită de rinoree mucopurulentă unilaterală;

la copii poate apărea o formă severă de polipoză alergică: polipoza nazală deformantă care duce la lărgirea piramidei nazale în lateral şi pe înălţime deoarece oasele feţei sint încă în perioada de creştere.

Polipoza nazalăTratamentul polipozei nazale constă în îndepărtarea

polipilor pe cale endonazală pentru refacerea culoarului aeric nazal. De cele mai multe ori însă, polipii reapar dacă nu se asociază un tratament eficient al cauzei (alergie, infecţii, sinuzite, etc):

Pentru polipoza alergică: se practică polipectomia nazală, urmată de tratamentul alergiei. Efectuarea unei tomografii computerizate simple poate arăta extensia polipozei în sinusurile maxilare şi etmoidale, fapt care impune tratamentul chirurgical simultan sau succesiv al acestora. Forma cea mai extinsă a bolii este pansinuzita polipoasă bilaterală, care necesită o intervenţie chirurgicală radicală cu deschiderea tuturor sinusurilor feţei.

Pentru polipoza de cauză infecţioasă se tratează întâi infecţia rinosinusală ce a cauzat apariţia polipilor şi apoi se realizează polipectomia.

Pentru polipoza nazală deformantă a copilului tratamentul este cel adresat alergiei, urmat de polipectomie, dar polipii

recidivează frecvent.

Cuprins

Rinita Rinita(guturai) reprezintă o

inflamaţie a mucoasei nazale, datorată infecţiilor virale, bacteriene, la care se adaugă şi o multitudine de factori favorizanţi, cum ar fi poluarea atmosferică, frigul, încăperile uscate, oboseala şi subalimentaţia. În funcţie de stadiul evolutiv în care se află, rinita poate fi acută sau cronică. La rândul său, rinita cronică se poate clasifica în catarală (adica congestia sau inflamaţia mucoasei nazale), hipertrofică (mucoasa nazală are un volum crescut) şi atrofică (mucoasa nazală se atrofiază, se micşoreaza în volum).

Rinita

Aparent banală, rinita are, în special datorită abuzului de spray-uri nazale, consecinţe destul de neplăcute. Nasul devine aproape în permanenţă înfundat, simţul olfactiv scade, iar somnul îşi pierde calitatea datorită sforăitului din ce în ce mai frecvent.

RinitaRinita prezintă o simptomatologie diversă, în funcţie de

stadiul evolutiv în care se află.-Rinita acută(coriza), apare în special primăvara şi toamna şi se

manifestă prin senzaţia de nas înfundat, de usturime şi uscăciune la nivelul nasului şi gâtului, tuse şi cefalee matinală Secreţia nazală este apoasă, bolnavul strănută des şi lăcrimează şi uneori poate acuza şi o diminuare a auzului şi senzatia de înfundare a urechilor.

-Rinita cronică catarală se manifestă prin nas înfundat aproape permanent, o jenă continua în respiraţie -în special atunci când pacientul se află în poziţia culcat- , o uşoară scădere a auzului, sforăituri în timpul somnului, stări de ameţeală matinală şi dureri de cap.

Rinita-La rinita cronică hipertrofică mucoasa nazală se

îngroaşă edematos, luând formă de polipi. Simptomele sunt asemănătoare celor din rinita catarală, însa mai accentuate.

-Rinita cronică atrofică afecteaza mai ales femeile.Se manifestă prin obstrucţie nazală, senzaţie de nas uscat, cefalee, dureri la rădăcina nasului.

-Ozena reprezintă o rinită cronică atrofică gravă, cu un debut la vârste tinere, de aproximativ 12-15 ani şi în special la sexul feminin. Se manifestă prin scurgeri nazale abundente, cu puroi. Pe mucoasa nasală se pot observa multiple cruste de culoare verzuie, urât mirositoare.

RinitaTratamentul alopatRinita dispune de un tratament care constă

în instilaţii nazale cu substanţe antiseptice. Se poate folosi în general vitamino-terapia şi imunostimulatoarele.

Tratamentul naturistMetodele naturiste de tratament ale rinitei

sunt numeroase, iar dintre cele mai eficiente amintim inhalaţiile de abur fierbinte, sub un prosop, după ce în prealabil s-a adăugat ulei volatil de pin şi de lămâie în apa fierbinte.

Cuprins

RinoreeaRinoreea denumeşte scurgerea de lichid

provenind din fosele nazale. Este asociată cu inflamaţia şi congestia mucoasei foselor nazale şi a sinusurilor. O infecţie virală (răceala) este cauza cea mai comună a rinoreei, deşi alergiile, gripa şi infecţia sinusurilor constituie de asemenea cauze ale acestor simptome.

O rinoree este adesea de origine infecţioasă. Ea apare în cursul unei rinite sau al unei sinuzite (inflamaţie a sinusuriIor). Alte semne şi tratamentul depind de varietatea exactă a afecţiunii.

RinoreeaCauzele rinoreei:

Alergii Rinită cronică Rinofaringită Algia vasculară a feţei Raceală sau gripă Boala fibrochistică Rinita alergică Alergiile alimentare Virus respirator sincitial Infecţia sinusurilor Granulomatoza lui Wegener Tuse convulsivă

Temperatură scăzută sau modificări bruşte de temperatură

Ingerarea de alimente condimentate

Unele medicamente Polipi nazali Anomalii anatomice

(deviaţie de sept nazal) Tumori ale căilor respiratorii Rinita vasomotorie Infecţie virală Hipertrofia adenoidiană Substanţe chimice iritante Expunerea la fumul de

ţigară Prezenţa unor corpi străini

în căile respiratorii Modificări hormonale Leziuni/ traumatisme la

nivelul nasului Cupri

ns

RoncopatiaSforăitul (Roncopatia) este un fenomen

larg răspândit, care apare în timpul somnului şi în majoritatea cazurilor perturbă odihna partenerului de pat. Informaţiile despre prevalenţa sforăitului diferă, astfel că se poate stabili o dependenţă în funcţie de varstă şi de sex. Fiecare al treilea bărbat şi fiecare a şasea femeie de vârstă medie sforăie. În aproximativ 5-10% din cazuri cauza e reprezentată de apneea nocturnă şi este inclusă în categoria tulburărilor de somn. Majoritatea persoanelor care sforăie manifestă aşa-numitul sforăit primar, care nu perturbă somnul şi, din punct de vedere medical, nu comportă niciun risc pentru sănătate şi nu necesită, de regulă, tratament.

RoncopatiaDacă sforaitul se corelează cu o

disfuncţionalitate a aparatului respirator, cum ar fi apneea nocturnă, atunci se va manifesta zgomotos şi neregulat (sforăit secundar). Somnul pacientului nu este odihnitor, acesta resimţind oboseala în timpul zilei. Din cauza lipsei de oxigen, persoana se trezeste foarte des, respiră foarte greu şi se trezeste chiar gâfâind. Studiile efectuate arată ca netratarea sforăitului duce la creşterea cazurilor de hipertensiune arterială, infarct de miocard şi accidente vasculare cerebrale. Aproximativ 4 % din bărbaţi şi 2% din femeile de vârstă medie suferă de apnee nocturnă.

RoncopatiaZgomotul caracteristic din sforăit apare la

relaxarea muşchilor planşeului bucal. Poziţia corpului joacă în acest caz un rol important: în timp ce în poziţie decubit dorsal (pe spate) căderea limbii înspre faringe favorizează adesea sforăitul, poziţia decubit ventral (pe burtă) poate reduce adesea zgomotele din sforăit, pana la dispariţia lor completă.

Roncopatia Apariţia sforăitului este favorizată de următorii

factori: Supraponderalitatea: s-a stabilit existenţa unui raport între

indicele de masă corporală şi apariţia sforăitului. Această corelaţie este explicabilă prin îngustarea căilor respiratorii datorită depunerii exagerate de ţesut adipos în zona gâtului.

Varsta; Sexul masculin; Consumul de alcool sau de mâncăruri grase înainte de

culcare; Fumatul; Ingerarea de somnifere; Obstruarea respiraţiei nazale

(de exemplu datorită unei rinite).

Roncopatia

Sfaturi pentru a putea controla problema:  Evitaţi alcoolul, fumatul şi cafeaua. Curăţaţi-vă nasul bine înainte de culcare. Dormiţi pe o parte, nu pe spate. Ridicaţi capul patului cu câţiva centimetri

sau dormiţi pe o pernă mai înaltă. Reduceţi consumul de lactate din dieta

zilnică, pentru eliminarea congestiei nazale. Se va evita mâncarea grea seara, mai ales

înainte de culcare.

Roncopatia

Metode de tratare a sforăitului: chirurgical, ceea ce presupune

internarea în spital pentru câteva zile, iar apoi o perioadă de repaus pentru recuperare.

tratarea sforăitului cu ajutorul laserului. În acest caz perioada de refacere este mai mare, dar nu se necesită spitalizare.

Cuprins

SinuzitaSinuzita este o inflamaţie ce

afectează una sau mai multe din cele patru perechi de cavităţi ale oaselor craniene, numite sinusuri. Inflamaţia sinusurilor este de obicei cauzată de o infectie.

Sinusurile sunt cavităţi ale oaselor craniene,

acoperite cu o mucoasă identică cu mucoasa nazală. Fiecare sinus comunică

cu fosele nazale prin mici conducte ce asigură

trecerea aerului.

SinuzitaSemne şi simptome

durere facială (deasupra sprâncenelor, a dinţilor, în jurul ochilor şi în spatele acestora);

senzaţii dureroase de presiune în zona sinusurilor; congestie nazală; secreţii nazale galbene sau verzui, purulente în

cazul unei infecţii bacteriene. Dacă secreţiile sunt limpezi, este vorba de o răceală;

tuse; febră uşoară şi o stare generala de rău; diminuare sau pierdere a simţului olfactiv.

În cazul unei sinuzite cronice, simptomele sunt aceleaşi, dar durează mai mult timp (peste 6 săptămâni).

SinuzitaPrevenirea sinuzitei :

Tratarea răcelilor şi alergiilor; Atenţie la umiditatea aerului din casă! Sinusurile tale

drenează mai bine aerul când este umed; Evitarea poluării: Expunerea în mediile poluate poate irita

fosele nazale, agravând sinuzita; Renunţarea la fumat: Tutunul reprezintă una dintre cele mai

cunoscute cauze de iritare a sinusurilor; Eliminarea băuturilor alcoolice: Pana şi consumul ocazional

al alcoolului determină umflarea membranei sinusurilor; Ferirea de temperaturi extreme: Temperaturile foarte scăzute

sau foarte ridicate, precum şi schimbările subite de temperatură produc dureri puternice de cap şi de dinţi;

Băutul unei cantităţi mari de apă: Apa influenţează gradul de umiditate al organismului şi ajută la prevenirea congestiilor nazale. Cupri

ns

Bibliografie

Manual de Biologie pentru clasa a XI-a, Ionel Roşu, Ed. Corint, 2006

en.wikipedia.org sfatulmedicului.ro

Realizatori

Dimofte Alina Grigoraş Daniela Lefter Daniela