8/17/2019 Stilul Prozei Eminesciene

1/4

Stilul prozei eminesciene

Observa ii generale. Structură. Aspecte morfologice i sintactice. Func ia poetică aț ș ț

limbajului eminescian. Ritmicitate

 Moto: „Din scrierea unui om se poate cunoa te gradul său de cultură: stilul e omul,ș

 se-n elege de aceea fiindcă nu e numai forma limbistică i fiindcă nu consistă numai înț șcuno tiin a limbii ci fiindcă exprimă totodată maniera de cugetare i de percep iune a omului.ș ț ș ț  

Cum descrie cineva un lucru, a a la văzut i la priceput. De-a se exprima bine i corect ș ș ș

asupra unui lucru e posibil numai la o universalitate a culturii, a adar la o claritate iș șidealitate a intui iunii tuturor lucrurilor asupra cărora el vorbe te. !Mi"ai #minescu$ț ș

 Nenumărate studii referitoare la proza eminesciană au încercat, într-un fel sau altul, ocodificare cât mai apropiată de esen a ei stilistică.S-a vorbit de proză lirică, de proză poetică,ț

de proză fantastică, de proză filisofică, de proză metaforizată, de proză de idei i, nu înșultimul rând, de proză ritmică. Multe din trăsături se includ sau se întrepătrund.E greu de delimitat i ni se pare lipsită de sens o atitudine tran antă, chiar în cazul uneiș ș

încercări de abordare a tetului în poză eminescian sub aspect stilistic. !e altfel, i în proză,șEminescu e tot poetul i, a a cum s-a mai spus, numai faptul că poezia lui Eminescu a intratș șmai adânc i vertiginos în con tiin a estetică a timpului i împre"urarea că multe din prozeleș ș ț șsale au rămas până târziu în manuscris au împiedicat să se vorbească de autorul %ărmanului

 Dionis, Cezarei, &enului pustiu, ca de un prozator fantastic de pildă, cu nimic mai pre"os fa ățde creatorii romantici ai genului# Novalis, $offman, %hamisso, Edgar &oe.  &rin titanismul romatic, prin fantezia îndrăznea ă ascociată unei naturi meditative,țnelini'tite, proza lui Eminescu a impus în proza românească un peisa" individualizat 'i

inimitabil, un stil, ridicând epica românească la condi ia de universalitate.ț  Marile mituri 'i motive literale ale romantismului european (umbra,visul, zborul, oglinda,dublul) primesc, prin contributia autorului Sărmanul !ionis, mai cu seamă, solu*ii artisticenebănuite. E o ardere intelectuală ce fascinează, dincolo de posibile inadverten e în tet sauțovăieli în epresie.ș

  +om analiza structura tetului eminescian încercând să urmărim, pe cât va fi cu putin*ă,două dominante stilistice ale prozei# lirismul (înscris în sfera epresiei simbolice, în stilulmetaforic concretizat în nenumăratele teme 'i motive# natura, visul, amintirea, dialogul cudivinitatea, nocturnul,erosul, libertatea) i fantasticul (acel fantastic investit in capacitatea de aș

 plasmui universuri poetice, caracteristic prozei eminesciene). %ăci, eliminând concep*ia luioger %allois de pildă, care face distinc*ia între feeric i fantastic, vom prelua drept foarteș

 potrivită cu tetul eminescian formula propusă de drian Marino, aceea a contaminării celor două categorii, destul de aproape în fond, dacă admitem ca feericul e varianta poetică afantasticului. stfel, un tet poate fi simultan feeric 'i fantastic.  &eniu pustiu e compus dupa cum s-ar parea, in maniera descrisa de Novalis in ragmente.&oetul romancier incearca sa facă poezie din evenimente si dialoguri, din reflec*ii 'i descrieri,asa cum poetul liric face din sentimentele, gandurile si imaginile sale. rta lui ar consta în aalege elementele i a le asambla. stfel ne apare 'i structuraș &eniului pustiu  - pusă subsemnul simbolului, într-o succesiune de tablouri ce ilustrează o atitudine afectivă 'i o gândirefilosofică.

8/17/2019 Stilul Prozei Eminesciene

2/4

S-ar putea spune că &eniu 'ustiu  e un vast poem sociogonic, dacă n-ar eistaîncercarea de diferen iere a tipologiilor si tendin a de a transpune observa ii i aspect dinț ț ț șlumea reala(descrierea realistă a mizerii /ucure tiului, redarea în amănunt a mobilierului luiș0oma Nour, înclina ia pentru portret, înfa i at cu minu iozitate i a ezat întotdeauna sub unț ț ș ț ș șsimbol).

&ortretul e întotdeauna al unui inadaptat, sfâ iat de antagonism, maladiv sau nebun,știpic romantic, dar cât prive te simbolistica, se poate porni de la nume. 1ntre 2oan 'i 0oma seșintroduce distan a dintre credin ă i sfin enie, cuplurile ilustrează, în alcătuirea lor, aceea iț ț ș ț șsimbolistică a numelor# 0oma Nour-gânditorul plin de îndoieli i &oesis- Nume simbolic alș

 poeziei, 2oan i Sofia - puritate i în elepciune. !e aici, de la conturul foarte clar al celor douăș ș țcupluri, se pot deduce două planuri paralele, aproape distinct, care arareori interferează si,mai departe se poate inputa lipsa de unitate in esătura romanului, dacă n-am ine seama deț ținterpretarea 3oei !umitrescu- bu ulenga ce mai adaugă celor două planuri pe un al treilea-ș

 planul naratorului, ca un prezent de permanenta referin ă. 4 structura modernă deci.țModernă e considerată i anticonstruc ia, adică pierderea irului epic prin zăbovireaș ț ș

mai cu seamă asupra momentelor ecesive, situa iilor limită (co maruri, stări demen iale,ț ș ț

incendii, ucideri, sinucideri) ce depa esc cu mult calapoadele eterioare ale romantismului.șMergînd pe linia modernismului, putem admite si unele elemente de metaroman înintroducere, pornind de la defini ia dată de !umas romanului# 5!umas zice că romanul ațeistat întotdeauna. Se poate. El e metafora vie ii. &rivi i reversul aurit al unei monede calpe.ț țsculta i cântecul absurd al unei zile care n-a avut preten iunea de a face mai mult zgomot înț țlume decât celelalte, în genere, estrage i din aste poezia ce poate eista in ele i iată romanul5ț ș(&eniu pustiu)

!e la structura simplă, de succesiune de tablouri într-un "urnal confesiv a &eniului pustiu, trecem, 'i nu întâmplător, la o alta, amiguă 'i de fapt ambiguizată, aceea a %ărmanului Dionis. Se pot găsi în %ărmanul Dionis puncte commune cu aproape toate celelalte opera în

 proză eminesciene. Se constată, în primul rând, o reluare a ideilor, motivelor, de la o proză laalta. ragmente întregi din &eniu pustiu am putea spune că sunt transferate în %ărmanul 

 Dionis, dacă n-ar interveni în acele pasa"e modificarea persoanei verbului, de la persoana 2 în&eniu pustiu, la persoana a 222-a în %ărmanul Dionis#

6!intr-o fereastră deschisă din catul de sus auzii, prin aerul nop*ii, tremurând notele dulci aleunui piano (7). 1mi deschisei ochii pentru ca să visez în libertate. Mi se păru atunci că suntîntr-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta75 (&eniu pustiu$

6!intr-o fereastră deschisă din catul de sus el auzi, prin aerul nop*ii, tremurând notele dulci

ale unui clavir. El î'i închise ochii pentru ca să viseze în libertate. 2 se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta75 (%ărmanul Dionis$

 Nicio diferen*ă între cele două fragmente, afară de persoana verbului 'i o substitu*ie leicală#clavir în loc de pian.

!esfă'urarea nara*iunii la persoana 2 conferă autenticitate tetului, într-o presupusăsuprapunere a naratorului cu emi*ătorul enun*ului în procesul de comunicare. &ersoana 2 din(mbra mea trece în persoana a 222-a în %ărmanul Dionis, dar de fapt, naratorul e văzut ca o

 proiec*ie a semanticii persoanei a 222-a în epresia persoanei 2. Nota de ambiguitate cre'temult în Sărmanul !ionis fa*ă de 8mbra mea. 6+om pleca în lume5 9 ne se 'tie unde- spune

!ionis. 1n 8mbra mea locul de refugiu e luna dintr-un început. :ri"a pentru formă se observăiară'i în Sărmanul !ionis. emarcăm o tendin*ă de estompare a neologismului plin de

8/17/2019 Stilul Prozei Eminesciene

3/4

rigurozitate, în folosul poeticită*ii) un eemplu doar, din multele# elemental predicativesuplimentar ;

8/17/2019 Stilul Prozei Eminesciene

4/4

instrumental privirii,care este întotdeauna ochiul. cestor categorii grupate dupacriteriul semantic li s-ar mai adaugă, statut distinc, substantivul 6vis5, cu dubla valoaresimbolica# ca tărâm al protec*iei în irealul oniric, dar 'i ca stare de contemplaremelancolică, suns*inâd cugetarile metafizice a lui !ionis. %elei de a doua ipostaze avisului ca spatiu al cugetarii melancolice,2 se adauga forma substantivală, visătoriei

care, prin faptul ca trimite la nostalgia unor lumi îndepărtate, poartă în sine o anumeîncărcătura mitică. 4bservăm că substantivul e aproape întotdeauna inso*it dedetermina*ie (6intensivă visătoriei5,5ochii mari 'i străluci*i5 etc.), faza este bogata,ampla. 2nteresantă 'i demnă de retinut, ca particularitate leicală, este formaadverbială 6uitit5. 8mbra, devenită om, 6se uita spărios 'i uitit la !an5.

%a proiec*ie în imaginar a dorin*ei, apar în %ărmanul Dionis modul imperativ 'iviitorul. 2mperativul cre'te din interiorul prezentului, a cărui realitate o estompează

 prin ambiguizare# 67vino cu mine în lume7), iar viitorul se conturează de"a ca promisiune # 6vom trai asa de fericiti acolo unde vom fi75

1n ce prive'te proza lui Eminescu, simbolul trăie'te în cuvânt, dându-i valen*e poetice 'i purtând semnul talentului creatorului de geniu. 6%apul unui om de talent e

ca o sală iluminata cu pără*i de oglinzi5. Spune Eminescu însu'i într-unul dinmanuscrise. !incolo de mi"loace stilistice, de realizare a poeziei sale, prin chiar fondulsău luminos, Eminescu sacralizează limba, dându-i o aura mitică.

1n proza eminesciană, func*ia poetică î'i subordonează în mod absolut celelaltefunc*ii, comunicarea lingvistică se transformă în comunicare poetică. :ama ideilor solicită bogate asocieri de cuvinte, ample determinări atributive, compara*ii mereualtele, nescrise până la Eminescu de altcineva.

Epresia poetică a prozei se spri"ină, într-o mare măsură importantă, 'i peconvergen*a mai multor figuri de stil.

1n legătură cu epitetele prozei, observăm că acumularea lor reprezintă treiaspecte interesante# ele pot apărea în serie aproimativ sinonimică, în alăturăricontrastante, cu tendin*a de a sublinia antiteza, sau în serie complementară, fiecareepitet adăugând o notă nouă prin acumulare 'i poten*are. %ompara*iile, surprinzătoare,depă'esc cu mult compara*iile comune, senine ale unui /olintineanu în  Manoil, deeemplu. %ât despre metaforă, ea dovede'te capacitatea epresivă a artei scriitorului'i, cum spunea ristotel, distinge pe adevăratul poet de autorii minori ce recurg la'abloane. Da Eminescu întâlnim din primele pagini metafore unice în proza noastră, iar 

 pe măsură ce eerci*iul stilistic a sporit, scriitorul încarcă tot mai mult paginile cu celemai nea'teptate construc*ii, cu metafore 'i epresii noi, în genul aforismelor.

%a stil 'i compozi*ie, proza lui Eminescu nu e a'adar, unitară. !ar romanticii îngenere consideră că stilul trebuie să difere de la capitol la capitol, fiecare impunând o

arhitectură proprie.!eparte de a fi "ocul suplimentar5 al unui geniu pe marginea crea*iei lirice,proza literară a lui Eminescu, a'a cum observa Eugen Simion, are o structurăoriginală, esen*ial romantică, valori 'i mituri proprii ce o deta'ează 'i o diferen*iază.coperă o epocă 'i epuizează, în orice caz, un stil.5