Stilul este omul însuși

Existența omului pe pămînt este o teorie indefinită. Individualitatea este cea mai contestată virtute omenească, care, de fapt, are menirea de a ne contrasta prin nuanțe dintr-un tablou sobru, lipsit de culori. A fi un om înseamnă a fi o piesă dintr-un mozaic incomplet, a fi un nume înseamnă a fi piesa lipsă.

Caracterul uman este unul dintre cele mai diversificate lucruri pe pămînt. O veșnică simbioză de stiluri sau o necontenită metamorfoză de idei. Cel mai îngrijit aspect al unui carcater devine în timp un model de urmat pentru stiluri nehotărîte și idei timide. Un caracter puternic explică în sine stiluri combinate perfect, idei abstracte, cizelate în apogeul existenței lor și nu în ultimul rînd libertatea și flexibilitatea gîndirii. A gîndi liber înseamnă a vedea cele mai timide idei din aspectul lor cel mai curajos. Libertatea gîndirii nu înseamnă a urma un oarecare stil, a gîndi liber înseamnă a crea un stil propriu.

Din cele mai rebele idei se nasc cele mai grandioase aspecte ale imposibilului. Un intelect cu adevărat liber este asemenea unui vultur care taie în zborul său întreg văzduhul, iar în timp de furtună, cînd toate păsările se ascund, el zboară deasupra norilor. Un intelect liber este un stil fix. Un stil puternic poate fi numit cu adevărat puternic doar atunci cînd îi poate da libertate gîndirii într-un macrocosm argumentativ.

Într-un fericit final un caracter strălucit își creează propriul fel de a gîndi, de a reda sau pur și simplu de a trăi. În scurta sa existență pe pămînt omul nu prea are timpul și îndemînarea de a se învăța să existe într-un stil străin. Omul rămîne în memoria tuturor după faptele sale, după personalitatea sa și după stilul în care a știut să trăiască. Deci, omul este însuși stilul, iar stilul este însuși omul...