Stagiul de cotizare reprezintă perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de

asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu

declaraţie individuală de asigurare sau contract de asigurare socială au datorat şi plătit

contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii.Stagiul de cotizare

coincide cu vechimea în muncă. Realizarea stagiului de cotizare constituie o

condiţie necesară la stabilirea pensiilor pentru limită de vîrstă, pensie de

dizabilitate, de urmaş.

În stagiul de cotizare (de muncă) se includ perioadele de activitate pe bază

de contract individual de muncă, gospodării țărănești (de fermier) și a

membrilor acestor gospodării, sau munca individuală, indiferent de

caracterul şi durata lucrului, cu condiţia achitării contribuţiilor de asigurări

sociale pentru aceste perioade.

Pentru persoanele care lucrează în agricultură, în baza contractului individual

de muncă, în stagiul de cotizare se include perioada lucrărilor sezoniere şi se

echivalează cu un an calendaristic, cu condiţia ca suma anuală a

contribuţiilor să nu fie mai mică decît suma anuală a contribuţiilor calculate

din salariul minim pe ţară stabilit de legislaţie.

Stagiul de cotizare se calculează în baza documentelor prezentate, care

confirmă însumarea perioadelor de activitate în care au fost plătite

contribuţiile de asigurări sociale la fondul de pensii.

Stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei include perioade contributive

(perioade pentru care s-au achitat contribuțiile) şi perioade necontributive.

Se consideră necontributive perioadele în care persoana nu plătește

contribuțiile de asigurări sociale, dar în temeiul legii aceste perioade se

includ în stagiul de cotizare (muncă).

Aceste perioade sunt:

•  perioada de satisfacere a serviciului militar;

•  perioada de îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani;

•  perioada aflării persoanei asigurate în concediu medical sau cu

indemnizație de șomaj.

De asemenea, în stagiul de cotizare se includ următoarele perioade

necontributive realizate doar pînă la 1 ianuarie 1999:

•  perioada îngrijirii unei persoane cu dizabilități de gr. I;

•  perioada îngrijirii unui copil cu dizabilități sub vîrsta de 16 ani;

•  perioada îngrijirii unei persoane care a depăşit vîrsta de 75 de ani;

•  perioada de studii în instituţiile de învăţămînt universitar de zi (institute,

universităţi, academii);

•  perioada serviciului militar sau alt serviciu asimilat acestuia.

Începînd cu 1 ianuarie 1999, a fost stabilit stagiul de cotizare necesar

obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă de 26 de ani pentru

bărbaţi şi de 22 de ani pentru femei. În fiecare an stagiul de cotizare se

majorează cu 1 an pentru bărbaţi şi cu 2 ani pentru femei, pînă la atingerea

stagiului de cotizare de 30 de ani atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei.

Începînd cu 1 iulie 2011, stagiul de cotizare necesar la stabilirea pensiei

pentru limită de vîrstă pentru bărbați se majorează cu 6 luni şi devine 30 ani

și 6 luni pînă atingerea stagiului de cotizare necesar de 35 de ani, conform

tabelului de mai jos.

De la 1

iulie

Stagiul de

cotizare

201130 de ani și 6

luni

2012 31 de ani

201331 de ani și 6

luni

2014 32 de ani

201532 de ani și 6

luni

2016 33 de ani

201733 de ani și 6

luni

2018 34 de ani

201934 de ani și 6

luni

202035 de ani

În cazul în care persoana la atingerea vîrstei de pensionare confirmă un

stagiu de cotizare mai mic decît cel necesar (30 de ani pentru femei şi 31 de

ani și 6 luni de la 01 iulie 2013 pentru bărbaţi), dar nu mai mic de 15 ani, se

stabilește o pensie pentru limită de vîrstă parțială, adică

incompletă,calculată proporţional numărului de ani de cotizare.

Reforma de pensionare în Republica Moldova prevedea creşterea stagiului de cotizare

pînă la 35 de ani către anul 2008 atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. Această

creştere este destul de semnificativă, luînd în consideraţie că anterior stagiul necesar

pentru obţinerea pensiei pentru limită de vîrstă constituia pentru bărbaţi 25 ani, iar

pentru femei – 20 de ani. Însă ultima redacţie a Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat prevede un stagiu de cotizare necesar atît pentru femei, cît şi pentru

bărbaţi în mărime de 30 de ani. În acelaşi timp, legea prevede că persoana asigurată,

care la atingerea vîrstei de pensionare stabilite nu poate confirma stagiul deplin de

cotizare necesar, însă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani, are dreptul

de a beneficia de o pensie parţială, calculată proporţional stagiului de cotizare. Astfel, în

prezent pentru a beneficia de dreptul la pensie pentru limită de vîrstă este suficient de a

avea un stagiu de cotizare de 20 de ani (evident, cu condiţia atingerii vîrstei de

pensionare). Pentru fiecare an de stagiu mai mare de 35 de ani mărimea pensiei

stabilite se majorează cu 2% din venitul asigurat, în timp ce pentru fiecare an de stagiu

de cotizare de la 20 pînă la 35 de ani – 1.2%. În legislaţia de pensionare a Republicii

Moldova sînt prevăzute şi stimulente pentru o realizare şi mai tîrzie a dreptului la

pensie. În acest caz mărimea pensiei se majorează cu 2% din venitul asigurat pentru

fiecare an asigurat, lucrat după atingerea vîrstei de pensionare stabilite. 

Stagiul de cotizare în sistemul public de asigurări sociale se calculează prin însumarea

tuturor perioadelor contributive. La perioadele contributive sînt asimilate, de asemenea,

perioadele necontributive, precum sînt: beneficierea de indemnizaţii privind

incapacitatea temporară de muncă, de maternitate, de şomaj. În stagiul de cotizare se

mai includ şi alte perioade necontributive: satisfacerea serviciului militar în termen sau

cu termen redus, îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani. În stagiul de

cotizare, de asemenea, se includ perioadele în care, pînă la intrarea în vigoare a Legii

privind pensiile de asigurări sociale, a fost desfăşurată activitatea în calitate de membru

de colhoz; activitatea de creaţie a membrilor uniunilor de creaţie; activitatea în calitate

de slujitor şi lucrător al cultelor. 

Modul de includere în stagiul de cotizare a perioadelor ce ţin de îngrijirea copiilor şi

invalizilor, studiilor şi serviciului militar (legislaţia prevede că acestea se compensează

din contul mijloacelor bugetului de stat), nu este pînă în prezent descris în actele

normative.

Există posibilitatea realizării/completării stagiului de cotizare, prin încheierea unui

contract de asigurare socială cu casa teritorială de pensii din raza de domiciliu. Cota de

contribuţie este de 31,3% din venitul asigurat, care nu poate fi mai mic de 35% din

câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de

stat, dar nu mai mare de 5 ori căştigul salarial mediu brut ( pentru anul 2014 valoarea

este de 2.298 lei).

Contractul de asigurare socială se încheie la casa teritorială de pensii de care aparţine

mama dumneavoastră şi cuprinde:  datele de identificare ale asiguratorului şi ale

persoanei asigurate, adresa asiguratului, condiţiile de asigurare (venit asigurat, cota de

contribuţie, cuantumul contribuţiei de asigurări sociale, contul în care se plăteşte

contribuţia de asigurări sociale, termenul de achitare), obligaţiile asiguratorului şi ale

asiguratului, precum şi clauzele contractuale.Termenul de plată a contribuţiei de

asigurări sociale este lunar, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii pentru care

se face plata.

Contribuţia se poate plăti şi anticipat, pe o perioadă de cel mult 12 luni, calculate de la

data la care se face plata. În aceste situaţii stagiul de cotizare este corespunzator

timpului efectiv parcurs în interiorul perioadei pentru care s-a efectuat plata.

Contractul de asigurare sociala intră în vigoare la data înregistrării acestuia la

casa teritorială de pensii, produce efecte numai pentru viitor deci plata retroactivă

nu este posibila.

Modul de confirmare a stagiului de cotizare

Stagiul de cotizare se stabileşte în baza documentelor eliberate de la locul de muncă,,

studii sau altei activităţi, care se include în stagiul de cotizare, sau a documentelor

eliberate de organizaţiile ierarhic superioare, precum şi de instituţiile de arhivă.

Stagiul de cotizare, realizat înainte de intrarea în vigoare a Legii privind pensiile şi pînă

la introducerea evidenţei individuale de asigurări sociale, se confirmă prin carnetul de

muncă.

Dacă carnetul de muncă lipsește; include înscrieri incorecte şi imprecise; lipsesc

înscrisurile respective despre anumite perioade de activitate, pentru confirmarea

stagiului se iau în considerare alte documente, eliberate în modul stabilit: adeverinţele,

extrasele din ordine, conturile personale, statele de salarii, legitimaţii, referinţe,

contractele şi acordurile de muncă în scris avînd note referitoare la realizarea acestora,

foile matricole şi listele-formular, carnetele de membru al artelurilor cooperatiste de

producţie şi alte documente ce conţin informaţii referitoare la perioada de muncă.

După introducerea evidenţei individuale de asigurări sociale stagiul de cotizare se

determină în baza datelor dincodul personal. Unul din actele de confirmare a stagiului

de cotizare este certificatul despre stagiul de cotizare, eliberat gratuit, anual, sub

forma unui extras de cont de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, prin structura

sa teritorială, la solicitarea persoanei asigurate. Extrasul de cont se eliberează şi la

cererea repetată a asiguratului, contra plată, oricând în timpul anului.

Se vor include în stagiul de cotizare la prezentarea documentelor ce certifică

plata contribuţiilor de asigurări sociale, eliberate de organele teritoriale de asigurări

sociale, următoarele activități:

activitatea avocaţilor, auditorilor, notarilor;

munca în propriile gospodării ţărăneşti (de fermier) a membrilor acestor gospodării

şi a cetăţenilor, munca cărora a fost folosită în bază de contract și confirmată prin

înscrierile din carnetul de muncă;

activitatea de creaţie a membrilor uniunilor de creaţie;

activitatea în baza contractelor civile certificată de către patron și cu mențiunea

acestuia despre îndeplinirea sarcinii.

Durata incapacităţii temporare de muncă, survenită în perioada de muncă, se stabileşte

în baza documentelor, eliberate de la locul de muncă respectiv sau de instituţia

medicală.

Drept confirmare a îndeplinirii serviciului militar în termen sau cu termen redus servesc

înscrierile respective în livretele militare sau adeverinţele de recrutare, eliberate de

centrele militare, statele majore şi instituţiile fostelor ministere de forţă unionale şi

republicane, adeverinţele eliberate de instituţiile de arhivă şi curative militare, notiţele

despre serviciul militar, introduse în carnetul de muncă în baza documentelor.

Perioada îngrijirii unui invalid de gradul I, unui copil-invalid sub vîrsta de 16 ani sau a

unei persoane care a depăşit vîrsta de 75 ani se confirmă de organele teritoriale de

asigurări sociale de la domiciliul persoanei îngrijite în baza:

cererii şi buletinului de identitate ale persoanei ce a efectuat îngrijirea (extrasul

buletinului de identitate). Pentru persoanele ce locuiesc împreună cu persoana ce

necesită îngrijire alte acte nu se solicită;

confirmării depuse de persoana îngrijită, iar în caz de imposibilitate (deces,

sănătatea şubredă) – cea a membrilor familiei acesteia sau actul de constatare a

circumstanţelor reale pentru persoanele care locuiesc separat de persoana ce

necesită îngrijire;

documentelor ce confirmă faptul şi durata invalidităţii (pentru invalizii de gradul I şi

copiii invalizi) şi vîrsta (pentru persoanele de vîrstă înaintată şi pentru copiii-

invalizi).

În calitate de documente ce confirmă invaliditatea pot fi acceptate:

extrasul din actul eliberat de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii (C.E.M.V.),

avizul medical, l

egitimaţia de pensionar,

extras din procesul verbal, în care se prevede stabilirea prestaţiilor pentru

beneficiarul concret etc., iar în privinţa copiilor invalizi care nu beneficiază de

alocaţiile corespunzătoare – adeverinţa eliberată de instituţiile medicale ce

confirmă că maladia respectivă este specificată în indicatorii medicali care dau

dreptul copilului sub vîrsta de 16 ani să fie recunoscut invalid şi indică data luării la

evidenţă în instituţia medicală.

Perioada îngrijirii copiilor se stabileşte prin documentele care certifică naşterea copilului

(adeverinţa de naştere) şi împlinirea de către copil a vîrstei de 2 sau 8 ani (extras din

buletinul de identitate, adeverinţa de căsătorie, adeverinţa de deces, adeverinţa

organelor fondului locativ etc.).

5. Reguli de confirmare a stagiului de cotizare

Documentele prezentate pentru confirmarea stagiului de cotizare trebuie să fie

adeverite prin semnătura conducătorilor şi ştampila întreprinderii, organizaţiei (secţiilor

de cadre).

Înscrierile în carnetul de muncă trebuie să fie executate în conformitate cu cerinţele

Instrucţiunii privind modul de întocmire şi evidenţă a carnetelor de muncă la

întreprinderi şi organizaţii, în vigoare la momentul completării carnetului de muncă.

În cazul în care înscrierile în documentele de muncă conţin devieri de la regulile

stabilite, chestiunea privind posibilitatea utilizării lor în calitate de dovezi ale stagiului de

cotizare este soluţionată de organele teritoriale de asigurări sociale.

Pentru confirmarea stagiului de cotizare se iau în considerare numai datele referitoare

la perioadele de lucru incluse în carnetele de muncă în baza documentelor. În

adeverinţele ce confirmă perioadele de muncă trebuie să se menţioneze, de asemenea,

în temeiul căror documente au fost eliberate.

Înscrierea sumară despre stagiul de cotizare inclus în carnetul de muncă în baza altor

documente este considerată drept dovadă a stagiului de cotizare pentru activitatea

realizată:

după 14 decembrie 1962, dacă în carnetul de muncă sînt făcute înscrieri concrete

referitoare la locurile de muncă, perioadele de angajare şi funcţiile deţinute de

solicitant înainte de angajarea acestuia la întreprinderea, instituţia sau organizaţia

ce i-a eliberat carnetul de muncă;

înainte de 14 decembrie 1962, indiferent de faptul dacă în carnetul de muncă se

conţin sau nu datele menţionate mai sus .

Dacă pe lîngă carnetul de muncă solicitantul mai prezintă documente aparte referitoare

la activitatea sa de muncă înainte de completarea carnetului de muncă, la care se

referă înscrierea sumară, apoi stagiul de cotizare, înscris printr-o cifră totalizatoare,

trebuie confirmat prin documente. Aceasta nu se referă la cazurile de prezentare a

documentelor privind perioadele activităţii de muncă, înscrierile despre care, în

conformitate cu regulile în vigoare, trebuiau fi introduse în carnetul de muncă din rând

nou.

Dacă numele, prenumele şi patronimicul, indicat în documentul ce confirmă stagiul de

cotizare, nu coincid cu numele, prenumele şi patronimicul persoanei indicate în buletinul

de identitate sau adeverinţa de naştere, faptul apartenenţei acestui document persoanei

în cauză se stabileşte prin judecată.

Perioadele activităţii de muncă, conform carnetului de muncă, se calculează de la data

angajării până la data concedierii. Ziua concedierii se consideră ultima zi de muncă.

La calcularea stagiului de cotizare general şi special la durata stagiului respectiv pentru

fiecare caz de concediere se adăugă o zi.

În cazurile în care în documentul prezentat sunt indicaţi numai anii de muncă, fără

concretizarea datelor concrete, drept dată se ia 1 iulie a anului respectiv, iar dacă nu

este indicată ziua lunii, ca atare este considerată data de 15 a lunii respective.

Pentru confirmarea stagiului de cotizare se prezintă extrasul din carnetul de muncă.

Organele teritoriale de asigurări sociale confruntă extrasul cu originalul, legiferează

extrasul, carnetul de muncă fiind restituit titularului.

Alte documente ce confirmă stagiul de cotizare se primesc numai în original, exceptând

livretele militare şi documentele de studii (diploma), din care, de asemenea, se fac

extrase.