SPRE O ARHITECTUR Ă II - UAUIM

Teză de doctorat Asist. Univ. Arh. Mihaela ZAMFIR (Grigorescu) Facultatea de Arhitectură, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti, 2014

Rezumat-1 SPRE O ARHITECTURĂ A COMUNITĂŢII-repere interdisciplinare pentru societatea urbană contemporană-

REZUMAT

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ,

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU”, BUCUREŞTI

SPRE O ARHITECTURĂ A COMUNITĂŢII

-repere interdisciplinare pentru societatea urbană contemporană-

TEZĂ DE DOCTORAT

-rezumat-

Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Arh. Daniela RĂDULESCU-ANDRONIC

Doctorand: Asist. Univ. Arh. Mihaela ZAMFIR (Grigorescu)

© 2014, Mihaela Zamfir (Grigorescu)



REZUMAT

1. INTRODUCERE p.6

1.1 ARGUMENT p.7 1.2 CONTEXTUL CERCETĂRII p.8 1.3 CONCEPTE p.12 1.4 METODOLOGIA CERCETĂRII p.13 1.5 STRUCTURA LUCRĂRII p.17 1.6 REZULTATE ]ne[AŞTEPTATE p.18

2. TENDINŢE ACTUALE ALE SOCIETĂŢII- SPRE O ARHITECTURĂ A COMUNITĂŢII

p.20 2.1 COMUNICARE PRIN CULTURĂ p.21

2.1.1 Relaţia cultură-comunicare p.21 2.1.2 Comunicare analogică şi comunicare digitală. Descifrarea arhitecturii p.23 2.1.3 Noile mijloace de comunicare. Interdependenţa cultură-comunicare p.26 2.1.4 Comunicare prin cultură - cultură prin comunicare.

Consumerism, spectacularizare şi despectacularizare p.30 2.1.5 Cultură de masă-cultură media-cultura net p.34 2.1.6 Schimb cultural - ]Trans[culturaţie- ]Trans[arhitectură p.39

2.2 COMUNITATE p.46

2.2.1 Abordări ale teoriei comunităţii. Relevanţe pentru arhitectură p.46 2.2.2 Comunitate-societate-comunitarizare.

Caracteristici esenţiale pentru arhitectură p.53 2.2.3 Conceptualizarea comunităţii într-o societate a globalizării.

Considerente pentru arhitectură p.57 2.2.4 Conceptul de comunitate sustenabilă. Premize pentru arhitectură p.62

Bibliografie Capitolul 2 p.68

3. ARHITECTURA COMUNITĂŢII- REPERE INTERDISCIPLINARE p.71

3.1 DESPRE RELAŢIA SPAŢIU PUBLIC- SPAŢIU PRIVAT AZI p.72

3.2 REPERE INTERDISCIPLINARE PENTRU ARHITECTURA COMUNITĂŢII p.77

3.2.1 Filosof – Arhitect p.79 3.2.2 Sociolog – Arhitect p.87 3.2.3 Artist – Arhitect p.93 3.2.4 Arhitect – Arhitect şi Arhitect – Ceilalţi p.101

3.3 DESPRE PARTICIPARE CA ESENŢĂ REGENERATOARE p.103

3.3.1 Arhitectura participativă şi stimularea comunităţii.

Modele de participare p.106 3.3.2 Arhitectura comunităţii ca arhitectură integrată.

Analiză comparativă şi sinteză a teoriilor lui John F.C. Turner. John Habraken şi Christopher Alexander p.111

c e r e r e

r ă s p u n s



REZUMAT

3.4 SCHIMB DE VALORI. ARHITECTUL DEMIURG – ARHITECTUL INTEGRATOR – DEMI-ARHITECTUL p.119

3.4.1 Arhitectul şi comunitatea.

O survolare istorică asupra profesiei de arhitect p.120 3.4.2 Arhitectul acum, arhitectul integrator p.121

3.5 SINTEZĂ UTILĂ PENTRU ARHITECTURA COMUNITĂŢII. ARHITECTURA COMUNITĂŢII – INTEGRATIVĂ, INCLUZIVĂ, INTERACTIVĂ p.127


i n t e g r a r e________________ i n c l u z i u n e___________________i n t e r a c t i v i t a t e

4. ARHITECTURA COMUNITĂŢII- ARHITECTURĂ INTERGENERAŢIONALĂ p.132

c o n t e x t____________________c o n c e p t e__________________________p r e m i z e

4.1 ARGUMENT PENTRU INTERGENERAŢIONALITATE- VÂRSTELE, O FEREASTRĂ CĂTRE ARHITECTURA COMUNITĂŢII p.133

4.2 IMBĂTRÂNIREA POPULAŢIEI- O SCHIMBARE DE PARADIGMĂ PENTRU ARHITECTURĂ p.134

4.2.1 Îmbătrânirea populaţiei –

fenomen determinant pentru secolul XXI p.134 4.2.2 Contextul internaţional p.137 4.2.3 Contextul naţional p.140

4.3 IMPACTUL ÎMBĂTRÂNIRII ASUPRA ORAŞULUI/ ARHITECTURII COMUNITĂŢII p.144

4.4 COMUNITATE PRIETENOASĂ CU VÂRSTA / VÂRSTELE (Age friendly) - 10 CONCEPTE p.150

4.4.1 Crestere Inteligentă ( Smart Growth ) p.151 4.4.2 Comunităţi Sănătoase (Healthy Communities) p.152 4.4.3 Noul Urbanism (New Urbanism) p.153 4.4.4 Design Universal (Universal Design) p.154 4.4.5 Oraşe Prietenoase Pentru Copii (Child Friendly Cities) p.155 4.4.6 Leadership In Energy (LEED ND) p.156 4.4.7 Comunităţi Sigure OMS (WHO Safe Communities) p.157 4.4.8 Comunităţi Rezistente La Căldură

(Heat Resilient Communities) p.158 4.4.9 Comunităţi cu un Mod de Viaţă Activ

(Active Living Communities) p.158 4.4.10 Comunităţi Prietenoase Cu Vârsta

(Age Friendly Communities) p.159

____________________________ p r i n c i p i i ____________________________________

c e r e r e



REZUMAT

4.5 ARHITECTURA COMUNITĂŢII- ARHITECTURĂ PRIETENOASĂ CU VÂRSTA- ARHITECTURA VÂRSTELOR p.161

4.5.1 GerontoARHITECTURA- Arhitectura prietenoasă cu vârstnicii (Elderly friendly) p.163

4.5.2 Principii de GerontoARHITECTURĂ p.164 4.5.3 PedoARHITECTURA-

Arhitectura prietenoasă pentru copii (Child friendly) p.172 4.5.4 Principii de PedoARHITECTURĂ p.174

4.6 ARHITECTURA INTERGENERAŢIONALĂ p.179

4.6.1 Problema intergeneraţionalităţii la nivel teoretic – implicaţii în arhitectură p.179

4.6.2 Importanţa intergeneraţionalităţii în dezvoltarea armonioasă a individului şi comunităţii p.181

4.6.3 Principii pentru arhitectura comunităţii ca ARHITECTURĂ INTERGENERAŢIONALĂ p.183


5. CENTRELE COMUNITARE ASTĂZI p.193

comasare-concomitenţă______multifuncţionalitate hibridă________polivalenţă adaptabilitate

______________________mono/multi/inter-generaţionalitate____________________________

5.1 REPERE ISTORICE p.194

5.2 ANVERGURĂ p.199

5.2.1 Centre comunitare mici (100-1000mp) p.202 5.2.2 Centre comunitare medii (1001-3000mp) p.202 5.2.3 Centre/ansambluri comunitare mari (3001-10000 mp)

şi foarte mari (10001- >15000mp) p.203

5.3 PRINCIPII CONTEMPORANE ÎN GÂNDIREA CENTRELOR COMUNITARE p.205

5.3.1 COMASARE-CONCOMITENŢĂ p.206 5.3.2 MULTIFUNCŢIONALITATE HIBRIDĂ p.212 5.3.3 POLIVALENŢĂ-ADAPTABILITATE p.218 5.3.4 MONO/MULTI/INTER-GENERAŢIONALITATE p.225

5.3.4.1 Centre comunitare destinate copiilor p.225 5.3.4.2 Centre comunitare destinate tinerilor p.234

5.3.4.2.1 Volumetrii simple p.234 5.3.4.2.2 La scara locului, bine integrate în context p.239 5.3.4.2.3 Volumetrii sculpturale, dinamice p.244 5.3.4.2.4 Centre/ansambluri de mari dimensiuni p.247

5.3.4.3 Centre comunitare destinate vârstnicilor p.252

r ă s p u n s

r ă s p u n s

c e r e r e



REZUMAT

5.3.4.3.1 Asistenţa în comunitate cu păstrarea domiciliului- Centre comunitare de zi pentru vârstnicii independenţi sau semidependenţi; Adult Day Care p.255

5.3.4.3.2 Asistenţa în comunitate care implică schimbarea domiciliului- (Assisted Living Facilities (ALF)- Centre Rezidenţiale cu Asistenţă Continuă; Group Homes; Adult Foster Care- Centre de îngrijire pentru Adulţi, locuinţe sociale, Continuing Care Retirement Comunities (CCRC)- Comunităţi de Pensionari care oferă Asistenţă Continuă p.259

5.3.4.3.3 Asistenţa instituţionalizată (Nursing Homes-Cămine spital) p.262

5.3.4.3.4 Centre tip “Respiro” pentru pacienţi cu boală Alzheimer p.265

5.3.4.4 Centre multi/inter-generaţionale p.270

5.4 TIPOLOGII ŞI FUNCŢIUNI p.283 5.4.1 Componenta socială şi de loisir p.283

5.4.1.1 Relaxarea activă şi sportivă p.287 5.4.1.2 Relaxarea pasivă, socializare prin discuţii şi întâlniri p.265

5.4.2 Componentă formativă p.291 5.4.3 Componentă culturală şi de loisir p.295 5.4.4 Variante mixte p.302 5.4.5 Fără predeterminare funcţională p.309

5.5 SINTEZĂ UTILĂ PENTRU DEFINIREA CENTRELOR COMUNITARE p.310


6. CONTURAREA INTERDISCIPLINARĂ A CONCEPTULUI DE ARHITECTURĂ PENTRU

COMUNITATE- aplicaţie INTERVIU p.326

7. CONCLUZII p.351

BIBLIOGRAFIE p.374

CĂRŢI ŞI ARTICOLE p.374 DOCUMENTE OFICIALE p.378 WEBOGRAFIE p.379

LISTA ILUSTRAŢIILOR p.384

ANEXE p.406 • ACTIVITATE DE CERCETARE ÎN CADRUL PROIECTULUI DE DOCTORAT p.407

Teză de doctorat Facultatea de Arhitectură, Universitatea de Arhitectur

SPRE O ARHITECTURĂ A COMUNITĂŢ

REZUMAT

• Articole, conferinţe, workshop

• INTERVIURI SPECIALIŞTI

• Vintilă MIHĂILESCU• Adrian MAJURU• Aurel CODOBAN• Denizia GAL• Miroslav TAŞCU• Raluca PETRE• Alina Letiţia MATEI• Adrian NUŢĂ • Andreea Georgiana MARIN• Seramis SAS• Silviu APOSTOL• Rodica RĂDULESCU • Francisc SIMO• Gelu ONOSE• Constantin BOGDAN• Leon ZĂGREAN• Radu VRAŞTI• Mihai ZAMFIR• Radu DOP• Richard CONSTANTINESCU• Ioana HAŞU• Nicolae MANDEA• Katia PASCARIU• Mihai GOJGAR• Sorin PUŞCOCI• Elena MIHĂILESCU• Andreea TINDECHE• Cerasella CRĂCIUN• Alexandru• Hanna DERER• Augustin IOAN• Florian STANCIU• Mircea OCHINCIUC• Niculae GRAMA• Gheorghe ROŞU• Cosmin CACIUC• Bogdan TOFAN• Marina MIHĂILĂ• Mihai DUŢESCU• Alina VOICULEŢ• Vlad EFTENIE• Lorin NICULAE• Vlad THIERY

Asist. Univ. Arh. Mihaela ZAMFIR Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureş

A COMUNITĂŢII-repere interdisciplinare pentru societatea urban

Articole, conferinţe, workshop-uri

INTERVIURI SPECIALIŞTI

Vintilă MIHĂILESCU Adrian MAJURU Aurel CODOBAN Denizia GAL Miroslav TAŞCU-STAVRE Raluca PETRE Alina Letiţia MATEI Adrian NUŢĂ Andreea Georgiana MARIN Seramis SAS Silviu APOSTOL Rodica RĂDULESCU (Nicola) Francisc SIMON & Rodica MOISE Gelu ONOSE Constantin BOGDAN

ĂGREAN Radu VRAŞTI Mihai ZAMFIR Radu DOP Richard CONSTANTINESCU Ioana HAŞU Nicolae MANDEA Katia PASCARIU Mihai GOJGAR Sorin PUŞCOCI Elena MIHĂILESCU Andreea TINDECHE Cerasella CRĂCIUN Alexandru-Ionuţ PETRIŞOR Hanna DERER ugustin IOAN

Florian STANCIU Mircea OCHINCIUC Niculae GRAMA Gheorghe ROŞU Cosmin CACIUC Bogdan TOFAN Marina MIHĂILĂ Mihai DUŢESCU Alina VOICULEŢ Vlad EFTENIE Lorin NICULAE Vlad THIERY

Asist. Univ. Arh. Mihaela ZAMFIR (Grigorescu) i Urbanism Ion Mincu, Bucureşti, 2014

Rezumat-6 repere interdisciplinare pentru societatea urbană contemporană-

p.411

p.412 p.413 p.414 p.415 p.417 p.418 p.419 p.420 p.421 p.422 p.423 p.424 p.425 p.427 p.429 p.431 p.433 p.435 p.436 p.437 p.439 p.440 p.441 p.442 p.444 p.445 p.446 p.447 p.448 p.449 p.450 p.451 p.452 p.453 p.454 p.455 p.456 p.457 p.458 p.460 p.462 p.463 p.464



REZUMAT

ARGUMENT

În prezent, discursurile despre arhitectură pornesc în general de la premizele societăţii contemporane. Se vorbeşte despre societatea în care trăim, despre societatea comunicaţională, informatizată, despre arhitectura care trebuie să răspundă cerinţelor societăţii, mai rar este antamat subiectul unei arhitecturi pentru comunitate, a comunităţii. Terminologia folosită nu este întâmplătoare şi derivă din tendinţele actuale- informatizare, virtualizare, spectaculizare, consumerism, laicizare, urbanizare, din procesul de globalizare, supunându-se efectelor de efemerizare şi delocalizare.

Coagularea unei comunităţi pare extrem de dificilă în societatea urbană contemporană. Lipsa de timp, amânarea infinită a contactului direct, răsturnarea piramidei de valori au dus la amânarea formulării unui concept actual dedicat arhitecturii comunităţii.

Pesimismul filosofilor contemporani, soluţiile uneori matematice date de sociologi sau psihologizarea astăzi excesivă a relaţiilor dintre indivizi închid tabloul de reticenţe care planează asupra comunităţii.

Şi totuşi, germenii comunitari sunt prezenţi în criteriile care pot coagula comunităţile: loc, profesie, interes, vârstă, spiritualitate chiar dacă sub o nouă formă, contemporană.

Ar putea părea un paradox faptul că tocmai astăzi, într-o societate globalizată, dominată ar spune unii specialişti de arhitectura-spectacol, această teză de doctorat îşi propune conceptualizarea arhitecturii comunităţii şi mai mult, formularea unor idei cu aplicabilitate pentru stimularea spiritului comunitar în şi prin arhitectură. Şi totuşi, adevăratele valori nu-şi pierd valabilitatea, sunt doar exprimate diferit. Tendinţele actuale ale societăţii- comunicarea, circulaţia rapidă a informaţiei, globalizarea trebuie văzute ca resurse şi nu ca piedici. Arhitectura, prin concreteţea sa, nu-şi va pierde valoarea niciodată dacă este gândită pentru oamenii contemporani. Arhitectul astăzi trebuie să dovedească doar capacitate integrativă şi spirit interdisciplinar.

CONTEXTUL CERCETĂRII

Contextul cercetării poate fi defalcat pe trei paliere: socio-cultural, profesional şi personal.

• Contextul socio-cultural, anticipat deja în partea de argument, este dezvoltat din diferite puncte de vedere în primele trei capitole. Nicicând poate, ca în epoca informaţională în care trăim, relaţia dintre cultură şi comunicare nu a constituit o mai bogată resursă de analiză, permanent validă şi valorificată de ştiinţele care cercetează condiţia umană. Culturii i se recunoaşte capacitatea incontestabilă de a se ridica deasupra relativizărilor ce caracterizează abordările



REZUMAT

contemporane de sorginte postmodernă. Pe de altă parte, dezvoltarea fără precedent a mijloacelor de comunicare, într-un ritm extrem de alert a dat noi dimensiuni abordărilor culturale. Cultura, prin valorile sale ştiinţifice şi artistice, a intrat în viaţa socială a individului, democratizându-se. Această stare de fapt a dat naştere la temeri fondate sau din contră, uneori exagerate legate de statutul culturii, de valorile societăţii contemporane încă din anii ’70 ai secolului trecut. Baudrillard anticipează consumerismul care caracterizează societatea contemporană la trei ani după ce Debord vorbeşte despre surclasarea culturii de spectacol şi consum. Arhitectura nu a fost ferită nici ea de consumerism, de spectacular, fiind în permanentă legătură cu societatea căreia îi răspunde.

Aceste scăpări nu sunt însă reguli, noile mijloace de comunicare dovedindu-se până la urmă instrumente culturale reale, eficiente, care, utilizate cu discernământ, ridică societatea pe o treaptă valorică superioară. Comunicarea în mediul virtual este modelatoare de comunităţi, de relaţii între oameni. O arhitectură pentru comunitate este o arhitectură care ia în considerare toate aceste realităţi contemporane, depăşind tendinţele pesimiste de condamnare, iritare, blazare şi extrăgând tendinţele novatoare şi spiritul timpului.

O altă consecinţă a dezvoltării fără precedent a mijloacelor de comunicare sunt schimburile interculturale, care rezultă din procesul de globalizare, conceptualizate sub termenul de apropiere culturală, care se manifestă sub patru forme: schimb cultural, dominaţie culturală, exploatare culturală şi transculturare. Atrage atenţia mai ales acestă ultimă formă de apropiere culturală, transculturarea (transculturaţia) care presupune o supramixare de elemente culturale, un schimb de metode şi idei a căror valabilitate devine universală.

În acest context se dezvoltă teoriile actuale despre comunitate şi societate. Sociologii utilizează doi termeni din limba germană pentru comunitate şi societate: GEMEINSCHAFT şi GESELLSCHAFT. Gemeinschaft înseamnă în limba germană comunitate dar în sociologie este utilizat pentru a denumi caracteristicile esenţiale ale comunităţii, iar Gesellschaft înseamnă societate, în sociologie substantivul transformându-se în adjectiv, descriind răceală, formalism. Transformările din epoca contemporană, ritmul alert al vieţii urbane tind să augmenteze comunităţile existente, să împrumute din Gesellschaft. Se poate spune că în cheie contemporană, termenul de comunitate pendulează între gemeinschaft şi gesellschaft.

Alte două tendinţe majore la nivele global se răsfrâng şi asupra arhitecturii: îmbătrânirea populaţiei şi urbanizarea, determinând o schimbare de perspectivă care este multidimensională. Se poate vorbi despre dimensiunea demografică, populaţională a arhitecturii care rezultă din fenomenul îmbătrânirii populaţiei. Această perspectivă conturează arhitectura destinată unei



REZUMAT

populaţii cu structură şi dinamică influenţate decisiv de fenomenul demografic al îmbătrânirii. Pe o treaptă superioară se poate vorbi despre dimensiunea vârstei în arhitectură care conturează o perspectivă socială, perspectiva grupurilor sociale şi a arhitecturii potrivite diferitelor categorii de vârstă. Ultima treaptă este dimensiunea intergeneraţională care propune perspectiva arhitecturii comunităţii ca arhitectură integrativă a tuturor vârstelor. Perspectiva intergeneraţională include dimensiunea personală, a individului ca Persoană şi membru al unei comunităţi intergeneraţionale.

Aceste context schimbă încă odată premizele de la care arhitectura comunităţii poate porni.

CULTURĂ – COMUNICARE – COMUNITATE – VÂRSTE • Contextul profesional se referă la preocupările teoretice şi

practice din cadrul arhitecturii în domeniul comunităţii. În prezent nu a fost conceptualizat termenul de arhitectură a comunităţii deşi există interes în acest domeniu din partea specialiştilor din diverse domenii: arhitecţi, sociologi, psihologi, oameni de artă, medici, ingineri. Aceste preocupări din domenii diferite şi mai ales competenţele dau de fapt caracterul particular al proiectării pentru comunitate, acela de interdisciplinaritate şi produce o mutaţie în definirea poziţiei arhitectului. Profesia de arhitect se defineşte astăzi printr-o capacitate integrativă de coroborare a informaţiei din domenii variate conexe, printr-o abordare multicriteriată, prin muncă de echipă. Arhitectul comunităţii acordă o importanţă crescută valorilor sociale.

Teza de faţă îşi propune pe lângă conceptualizarea termenului de arhitectură pentru comunitate să deschidă apetitul arhitectului pentru aprofundarea problematicii comunităţii, având o vădită perspectivă interdisciplinară.

• Contextul personal evocă propria sferă de interes în acest domeniu al arhitecturii destinate comunităţii, în promovarea valorilor ei sociale. Chiar dacă asocierea poate părea oarecum neobişnuită, desenul, designul, ştiinţele biologice şi în special anatomia, chimia, ştiinţele sociale şi în final arhitectura dau sens preocupărilor mele de foarte mult timp.

Interesul profesional pentru stimularea spiritului comunitar în şi prin arhitectură a fost declanşat metodic în cadrul proiectului doctoral care iniţial a avut ca titlu: SPAŢII ŞI EDIFICII PUBLICE- răspunsul arhitecturii la cerinţele

socio-culturale ale comunităţii. Treptat, prin aprofundarea studiului, cu fiecare capitol am tins spre o conceptualizare interdisciplinară, actuală a termenului de ARHITECTURĂ a COMUNITĂŢII. Drept urmare, titlul final al tezei de doctorat este:

SPRE O ARHITECTURĂ A COMUNITĂŢII -repere interdisciplinare pentru societatea urbană contemporană-



REZUMAT

CONCEPTE

ARHITECTURĂ

COMUNITATE SOCIETATE EMPOWERMENT SOCIAL ARHITECTURA COMUNITĂŢII INTERDISCIPLINARITATE COMUNICARE CULTURĂ – CULTURĂ MEDIA SCHIMB CULTURAL-]trans[CULTURAŢIE-]trans[ARHITECTURĂ PARTICIPARE - ARHITECTURĂ PARTICIPATIVĂ EXPERIMENTARE COMUNITATE PRIETENOASĂ CU VÂRSTA INTERGENERAŢIONALITATE - ARHITECTURĂ INTERGENERAŢIONALĂ GerontoARHITECTURĂ PedoARHITECTURĂ CENTRU COMUNITAR COMASARE-CONCOMITENŢĂ MULTIFUNCŢIONALITATE HIBRIDĂ POLIVALENŢĂ-ADAPTABILITATE-SPAŢIU MULTIFUNCŢIONAL mono/multi/ inter-GENERAŢIONALITATE CLĂDIREA DESCHISĂ ARHITECTUL COMUNITAR / COMUNITĂŢII



REZUMAT

METODOLOGIA CERCETĂRII

Tema de cercetare aleasă oferă un subiect de sinteză cu spectru ştiinţific interdisciplinar. Scopul acestei lucrări îl constituie conceptualizarea integrată a unei arhitecturi destinate comunităţii în cadrul societăţii contemporane dominată de viteză, virtualizare, spectaculizare, consumerism, laicizare, globalizare, de îmbătrânire a populaţiei şi urbanizare, cu deschidere spre viitor.

Abordarea unei astfel de teme presupune o documentare bogată, multi-inter-disciplinară pentru că subiectul comunităţii este abordat de specialişti din domenii diverse: sociologie, antropologie, psihologie, filosofie, medicină, gerontologie, teologie, arhitectură şi urbanism, comunicare, economie.

Spectrul acestei documentări interdisciplinare cu caracter sine qua non a determinat încă de la început necesitatea unei structurări clare a corpului de cercetare. Astfel, a fost determinată ca fiind premergătoare formulării unui set de obiective specifice, tangibile, identificarea tendinţelor actuale ale societăţii şi consultarea teoriilor formulate vis-a-vis de conceptul de comunitate. În cadrul documentării a fost urmărită relaţia comunicare prin cultură sub toate aspectele contemporane. Cuplul conceptual cultură-comunicare este supus în prezent unor abordări dintre cele mai diverse, de la teoretizări aride la nuanţări semantice expresive, de la enunţări aproape justiţiare la abordări echilibrate, deschise. Au fost studiaţi şi citaţi specialişti importanţi care activează în acest domeniu dintre care amintim : Miége, Debord, Baudrillard, Georgiu, Ghiu, Mihali. În paralel, a fost parcursă şi o bibliografie relevantă în domeniul comunităţii: Tönnies, Paul-Lévy, Putnam, Weber, Cohen, Ashton, Hutton, Bartle, Mihăilescu, Hatos, Tompea. În acest mod, au fost clarificate tendinţele actuale ale societăţii, s-a evidenţiat prin apel la domeniul sociologic diferenţa dintre conceptele de societate şi comunitate.

Pe tot parcursul acestei documentări bibliografice s-a urmărit interesul profesional personal, acela din domeniul arhitecturii şi s-a fundamentat viitoarea abordare interdisciplinară, integrativă, recunoscându-i-se capacitatea regenerativă şi novativă. Totodată s-a clarificat un prim obiectiv tangibil, acela al identificării potenţialului de stimulare a spiritului comunitar în şi prin arhitectură şi s-a formulat o primă ipoteză de lucru, pe principiul CERERE (din partea societăţii / comunităţii) şi RĂSPUNS (din partea arhitecturii). Această relaţie s-a îmbogăţit conceptual, identificându-se potenţialul activator al ambelor părţi implicate (arhitectură şi comunitate), fiind oarecum determinată statică la început.

Acest fapt a determinat revizuirea structurii iniţiale şi clarificarea acesteia pe principiul influenţei dinamice reciproce dintre ARHITECTURĂ şi COMUNITATE.



REZUMAT

Au fost clarificate astfel tipul de abordare, structura lucrării şi a fost identificat un set de obiective specifice, ca parte intrinsecă a strategiei de abordare integrată, interdisciplinară.

Pe tot parcursul lucrării, filonul arhitecturii destinate comunităţii s-a păstrat ca factor ordonator, chiar dacă firul cercetării a cunoscut cum este şi firesc noi aspecte, uneori diferite de cele propuse iniţial.

Setul de obiective specifice al tezei de faţă include: stimularea spiritului comunitar în şi prin arhitectură, formularea unui set de principii pentru arhitectura comunităţii, demonstrarea importanţei contemporane a unei perspective a vârstei pentru arhitectura destinată comunităţii, evidenţierea principiilor contemporane în gândirea centrelor comunitare şi în final revelarea potenţialului aplicativ al prezentului studiu.

O dată formulat setul de obiective specifice, s-a procedat la stabilirea ipotezelor de lucru. Principiul de bază a rămas identificarea cerinţelor, nevoilor societăţii contemporane şi răspunsul pe care arhitectura îl poate da. Acest principiu este valabil pe tot parcursul lucrării.

Ipoteza principală de lucru este că arhitectura, mai mult ca oricare disciplină, prin capacitatea sa integrativă şi sintetizatoare poate să valorifice calitativ cunoştiinţe din varii domenii şi să stimuleze spiritul comunitar.

Mai mult, arhitectura destinată comunităţii anticipează schimbările care se petrec cu viteză în societatea contemporană, adaptându-se cu succes. Nu în ultimul rând, fundamentarea conceptuală a arhitecturii destinate comunităţii constituie un reper important în teoria şi practica arhitecturală contemporană, cu aplicabilitate în diferite programe socio-culturale şi de locuire.

Cercetarea de faţă se află la graniţa a TREI TIPURI DE CERCETARE: CONCEPTUALĂ- îşi propune definirea conceptului de arhitectură destinată comunităţii, TEORETICĂ- tinde spre elaborarea unei teorii a arhitecturii comunităţii şi EXPLORATORIE- acest ultim aspect fiind dovedit de acumulările teoretice şi practice uneori nepreconizate de la început,



REZUMAT

STRUCTURA LUCRĂRII

Teza de faţă are 465 de pagini şi este structurată pe şapte capitole şi anexe, la rândul lor suborganizate în subcapitole pe principiul influenţei dinamice reciproce dintre SOCIETATE / COMUNITATE şi ARHITECTURĂ.

Bibliografia numără 137 titluri cărţi şi articole, 14 documente oficiale, şi 155 referinţe web. Suportul grafic este asigurat de: 695 fotografii, 28 scheme, 14 tabele şi 2 grafice.

Capitolul 1- INTRODUCERE iniţiază şi stabileşte coordonatele generale ale cercetării: argument, context, concepte, metodologie, structură şi rezultate. Este un capitol elocvent pentru înţelegerea demersului ştiinţific şi a tipului de abordare interdisciplinară utilizat.

Capitolul 2- TENDINŢE ACTUALE ALE SOCIETĂŢII- SPRE O ARHITECTURĂ A COMUNITĂŢII reprezintă o analiză a triunghiului conceptual cultură-comunicare-comunitate/societate cu punctarea nevoilor/cerinţelor societăţii/comunităţii relevante pentru arhitectură. Oferă reperele de bază pentru demersul ştiinţific ulterior.

Capitolul 3- ARHITECTURA COMUNITĂŢII- REPERE INTERDISCIPLINARE oferă o sinteză utilă pentru arhitectura comunităţii ca arhitectură integrativă, incluzivă, interactivă prin apelul la cupluri ştiinţifice atât interdisciplinare cât şi în cadrul intern al arhitecturii: filosof-arhitect, sociolog-arhitect, artist-arhitect, arhitect-arhitect şi arhitect-ceilalţi. Demonstrează importanţa participării ca esenţă regeneratoare şi dezvoltă teorii legate de rolul arhitectului astăzi ca arhitect integrator.

Capitolul 4- ARHITECTURA COMUNITĂŢII- ARHITECTURĂ INTERGENERAŢIONALĂ dezvoltă perspectiva vârstei / vârstelor în arhitectura destinată comunităţii, constituindu-se ca o aplicaţie conceptuală importantă pentru societatea contemporană şi pentru criteriile actuale de coagulare ale comunităţii. Pornind de la tendinţele actuale ale secolului XXI, îmbătrânirea populaţiei şi urbanizarea, analiza conceptuală merge mai departe, într-un spirit interdisciplinar şi dezvoltă importanţa dimensiunii tuturor vârstelor pentru arhitectura comunităţii. Capitolul 4 se remarcă printr-o abundenţă conceptuală, teoretizând noi termeni: GerontoARHITECTURĂ- arhitectura prietenoasă cu vârstnicii, PedoARHITECTURĂ- arhitectura prietenoasă pentru copii şi ARHITECTURA INTERGENERAŢIONALĂ- văzută ca punct ultim teoretic pentru perspectiva vârstei în arhitectura comunităţii.

Capitolul 5- CENTRELE COMUNITARE SOCIO-CULTURALE AZI oferă un set de principii contemporane de organizare la nivel funcţional şi elemente cu caracter de reper pentru morfologia centrelor comunitare.



REZUMAT

Pornind de la repere istorice pentru clădirile şi spaţiile cu valenţe comunitare, capitolul 5 face o selecţie a celor mai reprezentative centre comunitare contemporane din punctul de vedere al arhitecturii, oferind o ierarhie bazată pe anvergură, un set de principii contemporane de organizare planimetrică şi funcţională şi o tipologie a acestor centre, toate sub aspectul unei analize volumetric-formale şi estetice.

Capitolul 6- CONTURAREA INTERDISCIPLINARĂ A CONCEPTULUI DE ARHITECTURĂ PENTRU COMUNITATE-aplicaţie INTERVIU continuă la un nivel mai aplicat exerciţiul interdisciplinar început în capitolul 2, exprimă problematica complexă a arhitecturii destinate comunităţii şi creionează profilului echipei interdisciplinare care poate colabora în cadrul proiectelor destinate comunităţii.

Capitolul 7- reprezintă concluziile cercetării, sinteza şi rezultatele obţinute precum şi aportul original al autorului la dezvoltarea conceptuală a arhitecturii destinate comunităţii.

Totodată în acest capitol sunt determinate direcţii posibile de dezvoltare a cercetării realizate cu posibile aplicaţii interdisciplinare.

Cercetarea experimentează trei nivele conceptual-aplicative: virtual-teoretic, prin analiza cuplurilor filosof-arhitect, sociolog-arhitect, artist-arhitect, arhitect-arhitect şi arhitect-ceilalţi, arhitectural-instrumental prin particularizarea arhitecturii comunităţii în centrele comunitare şi aplicat-teoretic interdisciplinar prin realizarea interviului cu specialişti, personalităţi marcante din arhitectură şi disciplinele conexe.

REZULTATE ]ne[ AŞTEPTATE

Pe parcursul cercetării iniţiale am remarcat lipsa existenţei unei teorii actuale legate de arhitectura comunităţii. Această remarcă s-a perpetuat până la finalul cercetării, drept urmare, conceptualizarea integrată a unei arhitecturi destinate comunităţii a fost principalul rezultat aşteptat.

Consultând o bibliografie consistentă din domenii conexe- filosofie, sociologie, psihologie, medicină, arte, având pe parcursul proiectului de doctorat o activitate interdisciplinară atât la nivel teoretic (articole, conferinţe şi cursuri interdisciplinare) cât şi practic (lucrul în echipă interdisciplinară la proiecte cu caracter interdisciplinar) am vrut să demonstrez importanţa interdisciplinarităţii în fundamentarea unei arhitecturi destinate comunităţii. Mai mult, arhitectura având un caracter practic mi-am propus să identific cum poate arhitectura să stimuleze spiritul comunitar.

Experienţa teoretică şi practică din fuziunea arhitecturii cu ştiinţe sociale şi în special cu gerontologia m-a făcut să conştientizez importanţa dimensiunii



REZUMAT

vârstei în arhitectură. Drept urmare, mi-am dorit să demonstrez printr-o aplicaţie conceptuală importanţa conturării unei perspective a vârstei / vârstelor pentru arhitectura destinată comunităţii, practic demonstrarea necesităţii gândirii arhitecturii pentru comunitatea /societatea contemporană ca o arhitectură intergeneraţională.

Acesta a fost unul dintre rezultatele neaşteptate iniţial dar demonstrat treptat începând cu a doua jumătate a lucrării.

Centrele comunitare au fost considerate o aplicaţie pentru arhitectura comunităţii (nicidecum rezumată doar la această morfologie), drept urmare mi-am dorit evidenţierea principiilor contemporane pentru gândirea centrelor comunitare pentru a merge mai departe şi a formula principii pentru arhitectura comunităţii.

Scopul final al acestui studiu este evidenţierea potenţialului aplicativ interdisciplinar.

SINTEZĂ IDEI ŞI CONCLUZII

Cred cu tărie că expresia unei societăţi contemporane civilizate şi arhitectura care o reprezintă îşi găsesc resursele în viaţa comunităţilor constituente şi în relaţiile stabilite între membri acestora. Indubitabil, arhitectura oglindeşte starea de bunăstare a unei societăţi, politicile de guvernare, fără componenta comunitară rămâne însă nesustenabilă. Comunitatea reprezintă stratul profund al societăţii, spiritualitatea, valorile intrinseci ale acesteia iar arhitectura se află în relaţie de permanentă interdependenţă cu comunitatea. Arhitectura şi comunitatea se definesc reciproc, potenţându-şi calităţile, revigorându-se, integrându-se în acest proces mondial de globalizare dar prezervându-şi în acelaşi timp unicitatea individuantă.

Arhitectura pentru comunitate este arhitectura însăşi. Atunci de ce vorbim despre o ARHITECTURĂ A COMUNITĂŢII? De ce teoretizăm un concept care ar trebui să fie de fapt apanajul arhitecturii pur şi simplu? Discuţia îmbracă două aspecte, pe de o parte este comunitatea cu toate transformările din epoca contemporană, suspectată de lichefiere sau chiar inexistenţă, pe de altă parte este arhitectura care nu reuşeşte întotdeauna să creeze acel tandem armonios împreună cu comunitatea, rămânând oarecum inconsistentă sau uşor artificială.

Societatea actuală este supusă consumerismului şi spectaculizării, clătinând valorile intrinseci ale comunităţilor care o alcătuiesc. Este cultivat interesul propriu, individualismul, acumularea de bunuri materiale, concurenţa acerbă în detrimentul spiritului comunitar. Pe de altă parte, timpul liber este aproape inexistent iar dacă apare, este întotdeauna eficientizat. Întâlnirile sunt reduse de multe ori la cele virtuale şi nu puţine sunt părerile conform cărora spaţiul public este ameninţat de aceste alternative ale realităţii concrete.



REZUMAT

Arhitectura se supune de multe ori acestor tendinţe, devenind comercială. Mall-urile invadează viaţa publică şi au succes mai ales în cazul democraţiilor tinere. A tot încăpătoare, oferă oamenilor tot ce au nevoie, doar pentru A CONSUMA însă. Consumerismul şi spectacolul, stridenţele, opulenţa devin apanajul societăţii actuale (România nu face excepţie), erodând valorile care animau cândva comunitatea.

În România programul de centru comunitar este aproape inexistent ceea ce denotă încă o dată gravitatea problemei. În cadrul oraşelor, arhitectura participativă, stimularea comunităţii prin şi împreună cu arhitectura se lovesc de mai multe probleme. Pe de o parte, comunităţile sunt rarefiate şi de multe ori gregare, participarea comunitară este quasi inexistentă (situaţie caracteristică statelor post-comuniste). Pe de altă parte, în cazul în care arhitectura reuşeşte să stimuleze participarea, aceasta este făcută de multe ori intuitiv, fără strategii sau politici sociale structurate. Rezultatele sunt doar parţiale şi de multe ori nemulţumitoare, fie că e vorba de arhitect sau membri comunităţii. Comunităţile gregare reflectă o arhitectură gregară. Comunicarea dintre arhitect şi comunitate este precară şi reclamă abordări interdisciplinare prin colaborări cu alţi specialişti.

Arhitectura nu este numai răspunsul la problemele comunităţii precum nici comunitatea nu reflectă în totalitate arhitectura. Se poate vorbi de o relaţie dinamică, de interdependenţă între arhitectură şi comunitate în care rolurile activ şi pasiv sunt împărtăşite. Tocmai această relaţie face subiectul de cercetare al prezentei teze.

Este argumentată astfel necesitatea formulării unei teorii actuale pentru arhitectura comunităţii şi formularea unui concept dedicat care să constituie suport pentru formularea strategiilor comunitare integrate. Comunitatea este un concept al ştiinţelor sociale şi, prin urmare, dezvoltarea unei teorii pentru arhitectura care o reprezintă nu s-a putut face decât printr-o abordare interdisciplinară.

În acest sens, prima parte a tezei este dedicată argumentării importanţei cercetării, descrierii contextului în care aceasta se desfăşoară, precizării conceptelor utilizate, decrierii metodologiei de cercetare şi a structurii lucrării, prezentării rezultatelor ]ne[aşteptate.

Urmând firul logic al demersului argumentativ, cercetarea oferă o perspectivă de ansamblu asupra tendinţelor actuale ale societăţii, introduce intr-un mod interdisciplinar noţiunile esenţiale despre teoria comunităţii în scopul apropierii de o teorie actuală a arhitecturii destinate acesteia.



REZUMAT

Triunghiul conceptual cultură – comunicare – comunitate constituie motorul iniţial de cercetare. Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei informaţiei a atras după sine dezvoltarea unor noi comportamente culturale.

O arhitectură pentru oameni, pentru comunitate este o arhitectură care ia în considerare aceste realităţi contemporane şi odată depăşite tendinţele pesimiste, de condamnare, de iritare, de blazare, extrăgând esenţele novatoare şi spiritul timpului, se poate modela relaţia arhitectură-comunitate. Se poate vorbi de arhitectură pentru comunitate dar în acelaşi timp şi de comunitate pentru arhitectură.

Dezvoltarea fără precedent a mijloacelor de comunicare, circulaţia informaţiei facilitează schimburile interculturale menţinând acel balans necesar culturii între naţional şi universal. Din întrepătrunderea fluxurilor de comunicare, din interpenetrarea culturilor rezultă varietăţi noi, adesea extrem de interesante, este vorba de fapt de o reconceptualizare a apropierii culturale.

În cadrul fenomenului de apropriere culturală atrage atenţia fenomenul de transculturaţie. Extrapolând, se poate vorbi de ]trans[Arhitectură, arhitectura dincolo de limite, arhitectura ca efort. Arhitectura pentru comunitate se poate exprima în acest caz pe o paletă largă de tonuri, de la specificitate locală până la universalul global. ]trans[Arhitectura este consecinţa societăţii contemporane globalizate, văzută ca răspuns integrator la cerinţele megacomunităţii. Transculturaţia este un aspect esenţial al societăţii actuale iar arhitectura, ca disciplină sintetizatoare, reuşeşte să combine, îmbine, răspundă comunităţii actuale, deschise, eliberate, dinamice.

Dezvoltarea conceptului de comunitate întregeşte sistemul descris anterior. Practic, definirea comunităţii în contextul societăţii actuale constituie una dintre cele mai importante părţi ale tezei, indispensabilă pentru definirea arhitecturii care o reprezintă. Este evidenţiat profilul complex al comunităţii-socio-cultural, spiritual, de vârstă, etnic, istoric, antropologic. Termenul de comunitate este analizat comparativ cu cel de societate prin apelarea iniţială la terminologia din domeniul sociologiei.

Arhitectura contemporană destinată unei comunităţi contemporane este Gemeinschaft şi Gesellschaft în acelaşi timp. Arhitectura unei comunităţi contemporane este flexibilă, permeabilă, deschisă comunicării. Arhitectura contemporană trebuie să aibă o viziune holistică, formulând răspunsuri coerente, rezultate din abordări interdisciplinare, integrative.

Conceptul de comunitate este îmbogăţit mai mult prin demersul interdisciplinar întreprins la finalul cercetării. Criteriul valorilor comune devine cel mai tare criteriu in definirea comunităţilor actuale. (Tașcu-Stavre, 2014; Apostol, 2014; Petrişor, 2014; Ioan, 2014; Ochinciuc, 2014; Eftenie, 2014) Locul,



REZUMAT

indisolubil de arhitectura pe care o irigă, şi-a pierdut în mod firesc din forţă pentru comunităţile globalizate de astăzi. “Comunitatea transcende spaţiul determinat [...]” (Majuru, 2014), “[...] odată cu evoluţia internetului, comunităţile nu se identifică cu un anumit teritoriu, ci pot fi foarte distribuite în spaţiu” (Apostol, 2014). Arhitectura destinată comunităţii trebuie să reuşească să asigure acel balans optim între trecut şi viitor, “reamintind o parte dintre valorile care agregau acest spirit comunitar odinioară, dar, pe de altă parte, și instilând o seamă de valori noi, împrejurul cărora, ca deziderate, să se re-ordoneze aceasta.” (Ioan, 2014)

Cercetarea zăboveşte cu bună ştiinţă asupra definirii comunităţii astăzi pentru că o arhitectură care îi este destinată sau care se naşte împreună cu aceasta trebuie să-şi cunoască catalizatorul, destinatarul, partenerul. Cunoaşterea se poate face numai printr-o abordare interdisciplinară.

“Construcţia comunitară se întemeiază pe un sens comun şi pe trinomul comunicare-comuniune-comunitate”. (Constantinescu, 2014)

Luând în considerare părerea medicului Richard Constantinescu, triunghiul conceptual cultură – comunicare – comunitate îşi îmbogăţeste sensul prin adăugarea conceptului de comuniune. Într-un sens profund spiritual, intrinsec, comunitatea poate fi definită drept comuniune.

Comunitatea se defineşte prin interioritate, vibrantă coerent, armonios şi totodată diferenţiată, neuniformă, “[...] o familie ai cărei membrii fac un tot şi totuşi sau tocmai de aceea, sunt proeminenţi, perfect conturaţi: tatăl este tatăl şi bine distins de fiu sau de bunic, fratele mai mare faţă de soră etc” (Stanciu, 2014)

Esenţa familiei (Stanciu, 2014; Haşu, 2014) capătă un alt sens astăzi, de la familia extinsă care cuprindea părinţi, copii, bunici, mătuşi se trece la familia nuclearizată alcătuită doar din părinţi-copii sau doar un părinte şi un copil sau chiar doar soţi. Această nouă realitate se transpune şi la scara comunităţii şi implicit în arhitectura care o reprezintă. Revigorarea spiritului comunitar se poate face doar printr-o atitudine deschisă, conciliantă, democratică. Disponibilitatea individului (Pascariu, 2014) este esenţială în succesul funcţionării comunităţii şi arhitecturii care o deserveşte. Mai departe, se poate vorbi de participare care poate fi stimulată prin învăţare socială.

Care este rolul arhitectului? Arhitectul trebuie să se identifice cu valorile comunităţii căreia i se adresează, să devină parte integrantă din procesele de comunitarizare (V. Mihăilescu, 2014). Trebuie să fie conştient de importanţa abordării interdisciplinare şi chiar mai sus, transdisciplinare. Arhitectul trebuie să aibă o perspectivă holistică asupra societăţii contemporane şi a modului în care se dezvoltă în cadrul procesului de globalizare, să aibă cunoştinţă de aspectele pozitive şi negative care decurg din transformările socio-culturale. Mergând la un nivel mai intim, al comunităţii, este important de luat în considerare participarea



REZUMAT

activă a membrilor în relevarea unui aparat funcţional care să fie în armonie cu preocupările comune. Conlucrarea dintre arhitect şi specialişti din discipline conexe este esenţială în abordarea proiectelor comunitare.

Un pas mai departe în înţelegerea conceptului de comunitate în cadrul mai amplu al procesului de globalizare este conceptul de comunitate sustenabilă care aduce după sine o arhitectură destinată unei comunităţi sustenabile.

În cadrul tezei, cercetarea demonstrează importanţa interdisciplinarităţii pentru subiectul abordat în două moduri: prin patru dialoguri ipotetice cu filosofia, sociologia, artele şi propria breaslă şi prin interviul aplicat specialiştilor, personalităţi marcante din arhitectură şi din domenii conexe arhitecturii, oferind o sinteză utilă pentru definirea unei teorii a arhitecturii destinate comunităţii şi clarificării rolului integrator al arhitectului.

Potenţialul novativ al arhitecturii contemporane este stimulat de colaborarile interdisciplinare care devin o condiţie sine qua non în cazul unui beneficiar multiplu cum este o comunitate. Astăzi arhitectura îşi extrage pe diferite paliere esenţele novatoare din colaborări cu discipline ca filosofia, sociologia, artele, psihologia, medicina, gerontologia socială, media & comunicare, ingineria.

Întâlnirile cu ceilalţi sunt în final prilej pentru întâlnirea cu tine însuţi. La final de periplu interdisciplinar rămâne frământarea, meditaţia asupra conexiunilor. Arhitectura are o deosebită capacitate de deschidere faţă de alte discipline şi de sintetizare, regenerându-se în permanenţă. O dată parcursă această călătorie interdisciplinară, nu mai poate fi vorba de o reîntoarcere, ci de o devenire continuă de noi ipostaze revelatoare de valori. Arhitectura oferă astfel noi răspunsuri şi dă noi teme de gândire societăţii/comunităţii. Întâlnirea cu celelalte discipline este esenţială în epoca în care trăim, fuziunea cu acestea generând soluţii ferite de artificialitate, proprii dezvoltării comunităţii.

Arhitectura trebuie să-şi construiască o viziune structurată nu numai asupra nevoilor comunităţii (Taşcu-Stavre, 2014) dar şi asupra sensului intrinsec al năzuinţelor, speranţelor, valorilor care o însufleţesc. Dacă arhitectura rezonează cu sensul comunităţii şi îi întâmpină nevoile, următorul pas este să le evoce (Gojgar, 2014).

Cum poate fi stimulat spiritul comunitar astăzi?

În primul rând prin dialog, comunicare. (V.Mihăilescu, 2014; Apostol, 2014; Tindeche, 2014; Grama, 2014; Caciuc, 2014)

Participarea (V.Mihăilescu, 2014; Vraşti, 2014; Constantinescu, 2014; Roşu, 2014), dialogul social de tip bottom-up (Caciuc, 2014) culminând cu conceptul de empowerment social (Mihăilă, 2014), experimentarea, sunt valori esenţiale pentru succesul proiectelor comunitare. Arhitectura comunitară îmbracă



REZUMAT

astăzi aspectul arhitecturii participative. Spiritul comunitar este dezvoltat de arhitectura participativă. Conceptul de ‘clădire deschisă’, ‘construire deschisă’ are o mare rezonanţă şi în cazul edificiilor publice destinate comunităţii. Realizarea unei structuri cadru care să permită modificări ulterioare în conformitate cu dorinţa utilizatorilor este de dorit.

Cum poate fi arhitectul azi?

Arhitectul comunitar, sau pentru a evita interpretările peiorative, arhitectul comunităţii, este arhitectul interesat de problemele oamenilor, ale comunităţii, şi acordă o importanţă crescută valorilor sociale.

Arhitectul contemporan este conştient de importanţa abordării interdisciplinare în cadrul proiectelor, fiind capabil să lucreze într-o echipă interdisciplinară, având capacităţi integrative şi abilităţi de manageriere.

Arhitectul contemporan conştientizează importanţa includerii comunităţii în procesul de zămislire a arhitecturii, este deschis spre comunicare atât cu beneficiarul cât şi cu specialiştii din disciplinele conexe implicaţi direct/indirect.

Arhitectul contemporan este un bun profesionist care înţelege importanţa microspecializărilor dar totodată îşi păstrează o viziune de ansamblu, putând descifra rezultatele coroborării tuturor informaţiilor.

Arhitectul contemporan se autoponderează în poziţia de arhitect Demiurg, se fereşte de poziţia de Demi-arhitect şi renaşte permanent, redefinindu-se din poziţia de Arhitect Integrator.

Cercetarea de faţă se constituie ca o resursă importantă în abordarea arhitecturii spaţiilor şi edificiilor destinate comunităţii astăzi. Esenţele novatoare nu pot fi extrase decât aprofundând schimburile de informaţii cu disciplinele conexe. Fundamentarea conceptului de arhitectură pentru comunitate se face cu informaţii aduse din domeniile filosofiei, sociologiei, psihologiei, artei, comunicării şi mijloacelor mass-media, asistenţei sociale, gerontologiei sociale, ştiinţelor exacte-medicină, biologie, ecologie, matematică, IT, inginerie (lista poate să continue). Eludarea importanţei acestor parametri nu poate duce decât la eşec. Astăzi nu se mai poate vorbi de monodisciplinaritate, arhitectura nu mai poate fi decât integrativă, orgoliile profesionale nu-şi au rostul.

Respingerea, blamarea schimbărilor prin care trece societatea nu aduce rezolvări. Trebuie văzută partea pozitivă, extrasă şi folosită constructiv. Semnalele de alarmă trase de filosofi trebuie atent cântărite, având un rol extrem de important în menţinerea calităţii ontologice a arhitecturii. Aceste semnale de alarmă trebuiesc privite constructiv şi nu în lamentări execive. Un spaţiu public



REZUMAT

de succes este un spaţiu ontologic. Arhitectura poate avea un rol important în conturarea axiologică a spaţiilor şi clădirilor destinate comunităţii. Teama de spaţiul virtual este uşor exagerată, spaţiul virtual şi comunicarea pe internet pot fi folosite ca atu-uri pentru conştientizarea importanţei trăirii experienţei reale, concrete. Arhitectura îşi păstrează avantajul concretului, este reală, palpabilă prin esenţă. Modul în care este gândită poate asigura acel echilibru GEMEINSCHAFT-GESSELSCHAFT. Un rol important îl are în acest sens implicarea comunităţii în procesul de elaborare a spaţiilor şi edificiilor destinate comunităţii în diferite etape: concept, proiectare, execuţie. S-a arătat importanţa utilizării unui model de parteneriat în procesul elaborării obiectului de arhitectură şi a spaţiilor publice. Conştientizarea importanţei modelului participativ vine din domeniile sociologiei. Arhitectura menţine comunitatea şi comunitatea este factor regenerator pentru arhitectură. Arhitectul poate învăţa, astfel, să lucreze cu beneficiarul, să comunice cu el, să nu-l mai considere un factor perturbator ci mai curând o resursă în elaborarea proiectului. La rândul său, beneficiarul ar fi bine să fie instruit să conştientizeze importanţa profesiei de arhitect şi să-i acorde respectul cuvenit. Comunitatea trebuie să înveţe să-şi exprime dorinţele dar totodată să înveţe să primească sfaturile profesionistului.

Arhitectul trebuie să acorde importanţă tuturor categoriilor sociale şi de vârstă din comunitatea căreia i se adresează ca profesionist în dezvoltarea proiectelor pe carei le destinează. Trebuie să propună o arhitectură incluzivă, adaptabilă, integrativă. Specializările şi microspecializările nu trebuie să împieteze asupra realizării unei concepţii de ansamblu.

A nu se uita că arhitectura este definită de multe ori ca artă. Ce dacă tehnologia este uneori predominantă în aspectul exterior sau interior al arhitecturii? Arta relaţionează acum cu tehnologia şi se potenţează reciproc, generând noi limbaje formale. Arta conferă arhitecturii simbolistică, recognoscibilitate, sacralitate. Se poate vorbi de artă prin arhitectură şi artă în cadrul arhitecturii. Arta şi comunitatea se regenerează reciproc iar arhitectura devine mediu de asimilare. Arhitectura asimilează de fapt toate imput-urile date de domeniile conexe pe care apoi le “discută” cu comunitatea.

Arhitectura destinată comunităţii reinventează astăzi conceptul de arhitectură participativă, oferindu-se spre înţelegere. În acest moment, arhitectura se recomandă să fie permisivă, adaptabilă, flexibilă asumându-şi riscurile care decurg din această atitudine: dualism, inconsecvenţă, amalgam, polivalenţă, ambiguitate. O societate democratică nu se poate uni decât într-o comunitate democratică a cărei arhitectură trebuie să-i redescopere valorile. Public place versus public space este un motto care animă arhitectura astăzi.

Aşadar, spre o arhitectură a comunităţii, integrativă, incluzivă, interactivă şi democratică.



REZUMAT

Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei deschide o nouă cale de cercetare interdisciplinară, arhitectura fiind unul dintre domeniile vizate. Teza dezbate o dimensiune esenţială pentru arhitectura comunităţii, aceea a varstei/ vârstelor şi demonstrează importanţa arhitecturii comunităţii ca arhitectură intergeneraţională, constituindu-se ca un studiu conceptual aplicat pentru criteriile de coagulare ale comunităţii.

Perspectiva vârstei densifică efortul conceptual, sintetizând principiile pentru arhitectura comunităţii atât din punctul de vedere al fiecarei categorii de vârstă cât şi din punctul de vedere al comunicării între generaţii. Sunt conceptualizate trei tipuri de arhitectură pentru comunitate: GerontoARHITECTURA- arhitectura prietenoasă pentru vârstnici, PedoARHITECTURA- arhitectura prietenoasă pentru copii şi ARHITECTURA INTERGENERAŢIONALĂ care stimulează comunicarea între mai multe sau toate categoriile de vârstă.

Schimbarea de perspectivă adusă arhitecturii de cele două tendinţe ale secolului XXI -îmbătrânirea populaţiei şi urbanizarea- este multidimensională. Se poate vorbi despre dimensiunea populaţională, demografică a arhitecturii care rezultă din fenomenul îmbătrânirii populaţiei. Această perspectivă conturează conceptul de GerontoARHITECTURĂ. Pe o treaptă mai sus se poate vorbi apoi despre dimensiunea vârstei, multigeneraţională în arhitectură care conturează o perspectivă socială, perspectiva grupurilor sociale şi a arhitecturii potrivite tuturor categoriilor de vârstă. Ultima treaptă este dimensiunea intergeneraţională care propune perspectiva arhitecturii comunităţii ca arhitectură integrativă a tuturor vârstelor. Perspectiva intergeneraţională include dimensiunea personală, a individului ca persoană şi membru al unei comunităţi intergeneraţionale.

Intergeneraţionalitatea constituie un criteriu de sustenabilitate pentru comunitate şi implicit pentru arhitectură. Participarea, valorificarea rolului social al fiecarei categorii de vârstă fac ca arhitectura comunităţii să contribuie la definirea unui self comunitar.

“Arhitectura trebuie să nu permită perisabilitatea, ci din contră, să faciliteze schimbul intergeneraţional, tradiţiile şi astfel să faciliteze construirea unui self comunitar.” (Vraşti, 2014)

Arhitectura comunităţii este o arhitectură a vârstelor. Din această perspectivă a vârstelor în arhitectură trebuie acordată atenţie în special grupelor de vârstă sensibile, vârstnici şi copii.

Cercetarea de faţă a generat un nou concept, GerontoARHITECTURA, căruia îi este formulat un set de principii. Gerontoarhitectura înseamnă arhitectură fără bariere. Schimbarea de optică în teoria şi practica de arhitectură vizează atât



REZUMAT

elemente punctuale, subansamble ale unei clădiri cât şi clădirea întreagă, extinzându-se la nivel de ansamblu (cartier, oraş), astfel GerontoARHITECTURA este importantă de la detaliu la ansamblu. Gerontoarhitectura oferă confort psihologic vârstnicilor, făcând diferenţa între a fi izolat şi a avea intimitate, promovează independenţa, autonomia. Un aspect important este că face diferenţa între ÎMBĂTRÂNIREA ACASĂ (ageing in place) şi ÎMBĂTRÂNIREA ÎN COMUNITATE (ageing in community). Arhitectura azi înseamnă arhitectură

pentru toată viaţa (LIFE LONG ARCHITECTURE), are viziunea viitorului. Persoanele vârstnice au nevoie de intimitate, demnitate şi respect, autonomie şi siguranţă astfel că gerontoarhitectura răspunde setului de valori, nevoilor persoanelor vârstnice. GerontoARHITECTURA înseamnă intergeneraţionalitate, nu este “arhitectură pentru vârsta a III-a”, este arhitectura care anticipează schimbările care intervin pe măsură ce se avansează în vârstă, favorizând schimburile intergeneraţionale. Este o arhitectură care stimulează comunicarea, interacţionarea, stabilirea relaţiilor de prietenie, este o arhitectură pentru comunitate care combate discriminarea pe criterii de vârstă, este universală.

În conturarea conceptului de arhitectură pentru comunitate, un rol esenţial îl joacă aspectul “child-friendly”. Chiar dacă tendinţa societăţii este de îmbătrânire, copiii rămân o grupă vulnerabilă de vârstă de care trebuie să se ţină seama în conceperea arhitecturii oraşelor, cartierelor, comunităţii. O arhitectură a comunităţii este o arhitectură a tuturor vârstelor. Drept urmare, s-a dovedit necesară şi dezvoltarea conceptului de PedoARHITECTURĂ. PedoARHITECTURA este doar în aparenţă un pandant al GerontoARHITECTURII pentru că cele două concepte au origini şi fundamente diferite. Pe lângă perspectiva specifică grupei de vârstă, GerontoARHITECTURA este generată de tendinţa actuală la nivel mondial, aceea a îmbătrânirii populaţiei. Ca şi în cazul GerontoARHITECTURII, teza dezvoltă un set de principii pentru arhitectura comunităţii ca arhitectură prietenoasă pentru copii.

Pedoarhitectura întăreşte şi conferă identitate comunităţii copiilor. Arhitectura Prietenoasă pentru Copii (Child Friendly) se naşte din joacă. Teza insistă pe o abordare interdisciplinară în generarea arhitecturii comunităţii, astfel şi PedoARHITECTURA trebuie concepută în acelaşi mod în care copiii joacă un rol important şi sunt implicaţi ca parteneri cu rol determinant. Arhitectura prietenoasă pentru copii este interactivă, spaţiile interioare sunt amuzante şi primitoare, designul interior este variat prin volumetrie, spaţialitate şi cromatică. Se recomandă o gândire a spaţialităţii interioare flexibilă, adaptabilă în timp. Ca şi GerontoARHITECTURA, PedoARHITECTURA stimulează interacţiunea între generaţii Arhitectura prietenoasă pentru copii oferă un mediu de dezvoltare sănătos, având o perspectivă bio-psiho-socială asupra sănătăţii, susţine drepturile copilului dintre care dreptul la joacă este unul esenţial.



REZUMAT

Conturarea conceptelor de GerontoARHITECTURĂ şi PedoARHITECTURĂ stau de fapt la bază conturării conceptului de ARHITECTURĂ INTERGENERAŢIONALĂ, indispensabil unei conceptualizări actuale ale arhitecturii destinate comunităţii. Perspectiva intergeneraţională include dimensiunea personală, a individului ca persoană şi ca membru al unei comunităţi intergeneraţionale. Arhitectura comunităţii este arhitectura fiecărei vârste şi arhitectura care mixează vârstele. Arhitectura constituie suport pentru dezvoltarea relaţiilor intergeneraţionale şi poate cataliza dezvoltarea acestor relaţii. Arhitectura intergeneraţională face trecerea de la comunităţi unidimensionale, de vârstă la comunităţi multidimensionale, intergeneraţionale.

Arhitectura are un rol important în catalizarea relaţiilor intergeneraţionale, în recuperarea valorilor tradiţionale aferente relaţiilor sociale. Arhitectura poate da răspunsuri actuale la problemele comunităţii. Chiar dacă sunt răspunsuri diferite în funcţie de fiecare grupă de vârstă pe care arhitectura le poate da, există şi răspunsuri comune. Designul spaţiilor şi edificiilor publice joacă un rol important în încurajarea relaţiilor intergeneraţionale. În prezent, în teoria de arhitectură nu s-a acordat interes dezvoltării subiectului intergeneraţionalităţii. Arhitecţii intervievaţi în cadrul acestui demers teoretic nu au adus în discuţie deloc acest aspect. Deşi ar trebui ca relaţiile intergeneraţionale să se desfăşoare natural, firesc, fără nevoia teoretizării, în prezent se constată necesitatea formulării unor criterii pentru arhitectura intergeneraţională.

Arhitectura intergeneraţională este flexibilă, adaptabilă, integrativă, este accesibilă tuturor categoriilor de vârstă. Arhitectura comunităţii privită ca arhitectură intergeneraţională utilizează principiile Design-ului Universal. Astfel, este importantă atât gândirea urbanistică de ansamblu-oraş, cartier cât şi cea la nivel de obiect de arhitectură şi detaliu. Arhitectura intergeneraţională favorizează socializarea între categorii de vârstă diferite, ponderându-se între neutru şi personalizat. Comunităţile intergeneraţionale sunt comunităţi sustenabile, astfel arhitectura intergeneraţională poate constitui un criteriu de sustenabilitate pentru comunitate. Arhitectura intergeneraţională combate discriminarea pe criterii de vârstă (AGEISM), ia în considerare seturile de valori particulare şi comune diferitelor categorii de vârstă şi rezultă dintr-o analiză la un nivel intim al comunităţii. O atenţie deosebită în cadrul acestui concept este arătată categoriilor sensibile de vârstă, copii şi vârstnici, arhitectura intergeneraţională având un caracter suportiv şi stimulând în acelaşi timp independenţa.

În concluzie, se poate spune că arhitectura comunităţii este arhitectura fiecărei vârste şi arhitectura care mixează vârstele. În multitudinea sa de valenţe, arhitectura poate fi suport şi catalizator pentru dezvoltarea relaţiilor intergeneraţionale. Arhitectura contemporană face trecerea de la comunităţi unidimensionale de vârstă la comunităţi multidimensionale,



REZUMAT

intergeneraţionale. Conturarea unei coeziuni intergeneraţionale trebuie privită în contextul societăţii actuale. Rolul arhitecturii în dezvoltarea spiritului intergeneraţional este amplificat.

În gândirea unei arhitecturi pentru comunitate trebuie avută în vedere participarea tuturor membrilor la viaţa comunităţii, un interes sporit trebuind acordat persoanelor cu dizabilităţi. Arhitectura comunităţii este gândită din start ca o arhitectura incluzivă, accesibilă (Simon & Moise, 2014; Onose, 2014; Constantinescu, 2014; Matei, 2014), fără bariere arhitecturale. Arhitectura trebuie să acorde atenţie şi accesibilizarii mediului deja existent. Astfel, arhitectura comunităţii se sprijină pe trei concepte: Design Universal, Adaptare Rezonabilă, Accesibilitate. Până la urmă este vorba ca arhitectura comunităţii să fie o arhitectură prietenoasă. (Haşu, 2014; Pascariu, 2014)

Îndemnul medicului Richard Constantinescu pentru arhitecţi este:

“Gândul celor care proiectează trebuie să fie cuprinzător şi să aibă în vedere vulnerabilitatea persoanelor cu dizabilităţi, la “barierele de mediu [...] Pentru aceşti oameni, liberul acces în comunitate îi face incapabili de a participa la viaţa comunităţii şi le accentuează anxietatea, adâncindu-i în deznădejde.” (Constantinescu, 2014)

Vorbind despre toleranţă, incluziune, atenţie, grijă, arhitectura comunităţii poate lua în considerare dezvoltarea armonioasă a întregului ecosistem urban. Animalele, cadrul natural, antropizat care participă într-un fel sau altul la viaţa membrilor comunităţii, toate trebuiesc avute în vedere.

Ce înseamnă până la urmă, concret, arhitectura comunităţii? Arhitectura comunităţii înseamnă mediul construit care se oferă spre utilizare comunitară sau stimulează participarea comunităţii, într-un profund sens social, incluziv. Înseamnă amenajari cu caracter permanent sau temporar atât la nivel urbanistic-spaţii publice, pieţe, scene, târguri cât şi obiecte de arhitectură- primării, biblioteci, magazine, aşezăminte sociale, cluburi, săli de sport, dotări de tip after-school, centre de (re)conversie profesională, centre spa, centre comunitare. Un spaţiu cu valenţe comunitare poate fi cel dintre blocuri unde copiii se joacă iar parinţii şi bunicii se întâlnesc şi stau de vorbă. Un astfel de spaţiu poate fi considerat cu valoarea comunitară doar atunci când este amenajat coprespunzător, când comunitatea şi-l aproprie, şi-l asumă şi prin urmare are grijă de el. Altfel, rămâne doar un spaţiu al manifestărilor gregare. Arhitectura comunităţii nu se manifestă doar în obiecte de arhitectură de sine stătătoare, poate lua forma unui spaţiu înglobat într-o clădire al cărui scop primordial este altul. De exemplu, poate fi un spaţiu la parterului imobilelor colective care poate fi utilizat în diverse moduri de vecinii care o locuiesc: serbări de zile, evenimente, discuţii care privesc buna funcţionare a comunităţii de la bloc.



REZUMAT

Programul de arhitectură care reprezintă în forma cea mai complexă arhitectura comunităţii este cel de centru comunitar. Teza oferă o perspectivă aplicată asupra arhitecturii contemporane destinată comunităţii prin analiza unui numar bogat de centre comunitare, formulează principii contemporane în gândirea acestora, analizează tipologii şi funcţiuni, toate sub umbrela unei abordări arhitecturale integrative.

Pentru a putea formula astăzi ipoteze pentru o arhitectură care să stimuleze spiritul comunitar este necesară o survolare istorică a arhitecturii destinate comunităţii. Această analiză a demonstrat că arhitectura este formă a conştinţei sociale încă din cele mai vechi timpuri.

În scopul ordonării informaţiei şi instrumentalizării acesteia pentru arhitecţi, sunt propuse trei tipuri de clasificări pentru centrele comunitare contemporane care au în vedere următoarele criterii: anvergură, principii, tipologii şi funcţiuni.

Analiza din punctul de vedere al anvergurii, necesară cuantificării investiţiei în corelare cu comunitatea şi politicile comunitare aferente acesteia a pus în evidenţă trei categorii de centre: centre comunitare mici (100-1000mp), centre comunitare medii (1001-3000mp), şi centre/ ansambluri comunitare mari (3001-10000mp) şi foarte mari (10001- >15000mp).

Anvergura centrelor comunitare constituie un criteriu de analiză relevant

prin cumularea sinergică cu alte elemente definitorii ale acestora: principii, tipologii şi funcţiuni, utilizatori- public, comunitate, spaţiu. Elementele care ţin de natura arhitecturală şi urbanistică a centrelor îşi găsesc proiecţia în sistemul de politici sociale, în capacitatea financiară a comunităţii.

Indiferent de dimensiune, centrele comunitare constituie elemente polarizatoare pentru comunitate, ridicând indicele de calitate a vieţii, oferind alternative variate la petrecerea timpului liber împreună.

Cercetarea a pus în evidenţă patru principii contemporane în gândirea centrelor comunitare: comasare-concomitenţă, multifuncţionalitate hibridă, polivalenţă-adaptabilitate şi mono/multi/inter-generaţionalitate.

Foarte puţine dintre exemplele de centre comunitare contemporane au o structură funcţional-spaţială precis determinată integral. Deşi cantitativ predomină spaţiile cu funcţiuni clare, particularizante, spaţiile cu caracter polivalent, multifuncţional sunt prezente aproape întotdeauna, chiar dacă subordonat. Centrele comunitare funcţionează în general după scenarii stabilite de comun acord cu comunitatea, fiind valabile cel puţin pentru un anumit moment din viaţa comunităţii respective. Multifuncţionalitatea interpretată strict în sensul comasării- concomitenţei funcţionează mai ales pentru centre de mari dimensiuni care permit



REZUMAT

o paletă largă de spaţii destinate unor funcţiuni variate. Sunt funcţiuni care necesită spaţii specializate (de ex. dotările sportive, bucătărie) sau care răspund mai bine cerinţelor comunităţii dacă sunt particularizate (vorbim în special de categoria persoanelor în vârstă, mai conservatori prin definiţie).

Multifuncţionalitatea înţeleasă însă ca polivalenţă, aduce întotdeauna un plus centrelor comunitare în adaptarea la cerinţele în permanentă schimbare astăzi.

Spaţiile multifuncţionale reprezintă neprevăzutul, anticiparea neanticipării viitorului. Acestea apar subordonate în cazul centrelor comunitare de dimensiuni mari sau medii sau pot fi de sine stătătoare în cazul centrelor de mici dimensiuni.

Centrul comunitar de mici dimensiuni constituie un exerciţiu interesat din punctul de vedere al multifuncţionalităţii, făcând trecerea spre ultimul principiu discutat, de POLIVALENŢĂ - ADAPTABILITATE INTEGRALĂ. Rezumând, MULTIFUNCŢIONALITATEA-HIBRIDĂ constituie principiul cel mai des utilizat în gândirea centrelor comunitare contemporane. Spaţii polivalente, adaptabile sunt incluse în scheme de partiuri multifuncţionale. Spaţiul polivalent poate fi subordonat ansamblului sau poate constitui elementul cel mai important din compoziţie. Centrele care oferă o multifuncţionalitate hibridă răspund poate cel mai bine comunităţii ca întreg, oferind atât specificitate, stabilitate cât şi flexibilitate, adaptabilitate, fiind capabile de o metamorfoză optimă.

Spaţiul multifuncţional arhitectural înţeles ca polivalent, flexibil, adaptabil poate fi generator de clădiri de sine stătătoare în cazul centrelor comunitare. Deşi apare utilizat preponderent în cazul clădirilor cu tentă cultural-artistică (ex. teatre experimentale), acesta oferă rezoluţii arhitecturale posibile pentru centre comunitare de mică anvergură. În acest caz, multifuncţionalitatea înţeleasă ca polivalenţă poate apărea în dublă ipostază: ca gest arhitectural deliberat, deschis în permanenţă metamorfozelor sociale ale comunităţii sau ca răspuns pragmatic la diverse constrângeri financiare. Cele două ipostaze pot coexista, oferind o paletă largă de formule arhitecturale.

Principiul COMASĂRII-CONCOMITENTEI este primul folosit în ordine cronologică şi presupune existenţa mai multor spaţii cu destinaţie funcţională diferită, precisă, care funcţionează simultan sub acelaşi acoperiş. În cazul centrelor comunitare contemporane este utilizat mai ales la clădirile de dimensiuni ample ce permit o desfăşurare spaţială generoasă.

Principiul MULTIFUNCŢIONALITĂŢII-HIBRIDE este cel mai des utilizat în cazul centrelor comunitare contemporane şi presupune întrepătrunderea în proporţii variabile a celor două tipuri de multifuncţionalitate, prin comasare concomitentă şi prin polivalentă-adaptabilitate. Din punctul de vedere al



REZUMAT

schemei funcţionale, aceste centre răspund poate cel mai bine comunităţii ca întreg, oferind atât specificitate, stabilitate, cât şi flexibilitate, adaptabilitate.

Ultimul principiu utilizat în schema funcţională a centrelor comunitare contemporane este POLIVALENŢA- ADAPTABILITATE. Refuzul predeterminării şi conştientizarea schimbărilor rapide prin care trece societatea de azi elimină schemele funcţionale complexe, propunând în schimb spaţii adaptabile, flexibile, posibil a fi utilizate în chipuri variate. Acest principiu este aplicat centrelor comunitare de dimensiuni reduse. În acest caz, spaţiul multifuncţional generează centre comunitare de sine stătătoare.

Dimensiunea vârstei în cadrul centrelor comunitare este dezbătută in cadrul ultimului principiu evidenţiat, acela de MONO/MULTI/INTER-GENERAŢIONALITATE. Criteriul vârstei este unul dintre cele mai uzitate în coagularea centrelor comunitare, atât ca factor conjunctiv, integrator cât şi ca factor particularizant, disjunctiv. Sunt analizate centre destinate unei singure categorii de vârstă-copii, tineri, vârstnici şi centre cu spectru multi/inter-generaţional.

În cazul centrelor comunitare pentru copii sunt întâlnite atitudini diferite, de la volume organice şi cromatici pregnante la forme simple şi materiale naturale, exprimând spiritul locului în care sunt construite şi tipologia comunităţii căreia îi sunt destinate. Toate ţin cont chiar dacă mai pot fi îmbunătăţite de particularităţile vârstei: energie, curiozitate, spirit de joacă şi devin catalizatori pentru activităţile care se desfăşoară şi pentru relaţiile care se stabilesc în cadrul comunităţii.

Centrele comunitare dedicate tinerilor pot fi personalizate în trei moduri: formal-volumetric, prin funcţiune şi prin cromatică. În general funcţiunea este elementul particularizator predominant, mijloacele de expresie arhitecturală diferind în funcţie de arhitect, comunitate şi cultură. Exemplele discutate pot îngloba expresia unei arhitecturi minimaliste, neutre, chiar austere sau dovedesc calitaţile unei arhitecturi contextualiste, uneori peisagere sau propun volumetrii dinamice, viu colorate, adevărate sculpturi arhitecturale. Vârsta ca element particularizator îşi pune sau nu amprenta în funcţiunile centrelor comunitare. Interesantă este componenta polivalentă, multifuncţională prezentă în majoritatea exemplelor care devine uneori de sine stătătoare. În acest caz, criteriul vârstei rămâne subordonat. Vârsta poate particulariza şi expresia arhitecturală-volumetrie (dinamism), cromatică (vie,dinamică) jocurile de lumină.

Interesant la arhitectura centrelor comunitare pentru tineri este flexibilitatea, deschidere spre nou, dinamismul, experimentul, poate mai prezente decât în cazul centrelor comunitare destinate altor categorii de vârstă.



REZUMAT

Aspectele comunitare sunt esenţiale în programele destinate vârstnicilor. Dat fiind faptul că speranţa de viaţă este în creştere, toate centrele care oferă asistenţă socio-medicală în diferite proporţii trebuie gândite ca nişte centre comunitare. Vârstnicii îşi pot petrece o lungă perioadă de timp în astfel de centre uneori până la sfârşitul vieţii, de aceea acestea trebuie să asigure un mediu plăcut, conforrtabil, să stimuleze viaţa socială şi interacţiunea atât cât este posibil.

În concluzie, categoria vârstnicilor constituie un caz aparte pentru arhitectura comunitară datorită problemelor de sănătate care apar pe măsură ce se înaintează în vârstă. Vârstnicii independeţi din punctul de vedere al sănătăţii pot participa la viaţa comunităţii, frecventând centre comunitare de zi. În cazul vârstnicilor semidependeţi sau dependenţi, instituţionalizaţi, spaţiul comunitar trebuie inclus în centrele de instituţionalizare. În cazul centrelor de tip Assisted Living Facilities sau a Continuing Care Retirement Communities, componenta comunitară este mai dezvoltată, de la mici dotări cu caracter comunitar sau spaţii multifuncţionale destinate activităţilor diverse la zone funcţionale dezvoltate: cafenea, centru spa, ateliere de arte şi meşteşuguri, galerii de artă, cluburi, săli de cursuri (limbi străine, IT), săli de muzică, dans, gimnastică, piscină, saloane de frumuseţe, spaţii amenajate în exterior pentru public. Cele mai multe centre care au o componentă de instituţionalizare sunt amplasate în zone generoase ca suprafaţă, deschise, cu un pronunţat caracter verde. Este încurajată petrecerea timpului în aer liber. Pe măsură ce componenta medicală devine pregnantă, dotările comunitare scad în mod firesc ca anvergură. Rămân totuşi spaţii care păstrează această notă- zona de luat masa, zonele de circulaţie care sunt amplificate pentru a încuraja repausul, socializarea, admirarea peisajului şi curţile interioare amenajate astfel încât să fie uşor de parcurs de vârstnicii cu probleme cronice de deplasare sau psihice, oferind experienţe spaţiale variate şi senzaţia de siguranţă şi confort.

Dacă centrele comunitare de zi destinate vârstnicilor sunt de mică anvergură, oferind de multe ori spaţii polivalente, flexibile adaptabile diferitelor activităţi, centrele de instituţionalizare oferă în ţări ca SUA, Canada, Anglia o paletă largă de dotări.

Pe lângă funcţiuni şi elemente care decurg din acestea-design universal, design pentru toţi, un alt element particularizator dat de vârsta utilizatorilor este imaginea. Fie că au un aspect tradiţionalist, fie că adoptă un limbaj modern, centrele comunitare contemporane destinate vârstnicilor propun culori şi materiale calde, naturale, zone vitrate mari, evită aspectul de instituţionalizare şi oferă un confort apropiat căminului propriu. Cromatica vie este utilizată inteligent ca reper de orientare sau pentru a stimula anumite senzaţii (ex. apetitul) sau pentru relaxare, liniştire, combaterea anxietăţii, depresiei.



REZUMAT

Conceptul de multi- şi mai ales cel de inter-generaţionalitate în arhitectura centrelor comunitare este încă la început. Deşi exersat în exemplele discutate, încă este insuficient exploatat şi rămâne mai mult la nivel declarativ. Ideea de multigeneraţionalitate se reflectă în funcţiunile prevăzute în cadrul centrelor comunitare care încearcă să acopere o paletă cât mai largă de interes. Spaţiile pot fi specializate sau polivalente, adaptabile în funcţie de eveniment sau de categoria de vârstă care o utilizează. Şi totuşi zonele funcţionale destinate diferitelor categorii de vârstă nu comunică suficient. Există zone în care acestea fuzionează ori pe acelaşi nivel sau pe un nivel intermediar. Poate cele mai favorizate în cadrul acestor centre sunt grupele tinere de vârstă- copiii şi tinerii. Categoria vârstnicilor rămâne insuficient reprezentată în cadrul acestor centre mixte. Poziţionarea spaţiilor destinate vârstnicilor ar trebui să fie la nivelul terenului pentru a le facilita accesul, în relaţie cât mai directă cu cele destinate copiilor.

Contactele intergeneraţionale se petrec în spaţiile comune-foyere, zone de circulaţie, în sălile polivalente, multifuncţionale sau în biblioteci. Terasele, spaţiile deschise şi acoperite oferă de asemenea prilej pentru discuţii între generaţii.

De apreciat este aspectul arhitecturii participative în cadrul acestor centre, în cele mai multe cazuri comunitatea a fost implicată direct atât în faza incipientă cât şi în cea de execuţie.

Ca imagine, centrele multi/inter/generaţionale diferă foarte mult, nu mai există o particularizare din punctul de vedere al vârstei pentru că răspund la două sau mai multe categorii. Aspectul este influenţat mai mult de contextul natural, socio-cultural, de condiţiile climatice, de personalitatea arhitectului, de dorinţele comunităţii şi chiar de resursele financiare.

Cromatica este sau nu un instrument arhitectural folosit. Materialele diferă în funcţie de zonă, de condiţiile de climă.

În concluzie, conceptul de multi/ inter-generaţionalitate constituie o resursă bogată, încă insuficient exploatată în cazul centrelor comunitare. Cauze? Mentalităţi neactualizate, experienţă insuficientă, neconştientizarea schimbărilor în piramida vârstelor, o cooperare incompletă între specialişti din diverse domenii.

Teza propune şi o structurare a tipologiilor şi funcţiunilor centrelor comunitare contemporane. Utilizând criteriul funcţiunii predominante, sunt identificate 5 tipologii: componentă socială şi de loisir, componentă formativă, component culturală şi de loisir, variante mixte fără predeterminare funcţională.



REZUMAT

La rândul lor, centrele comunitare în care predomină componenta socială şi de loisir au două subcategorii: relaxare activă şi sportivă şi relaxare pasivă, socializare prin discuţii şi întâlniri.

Activitatea sportivă este o preocupare importantă pentru societatea contemporană, combaterea sedentarismului fiind una din menirile centrelor comunitare contemporane. Comunitatea este îndemnată să se relaxeze activ, prin mişcare. Centrele comunitare contemporane în care predomină componenta sportivă oferă facilităţi atât la interior cât şi la exterior. Spaţiile sunt bine luminate natural, se pune accent pe ventilarea naturală, pe folosirea materialelor non toxice. Deşi se adresează în special tinerilor, este încurajată participarea tuturor categoriilor de vârstă.

Centrele comunitare în care predomină componenta de relaxare pasivă, de socializare, de consum au mai multe avantaje: răspund cerinţelor unor categorii largi din cadrul comunităţii locale favorizând interacţiunea dintre indivizi din categorii socio-profesionale diferite, din categorii de vârstă diferite; sunt un stimul de relaxare nepretenţioasă pentru comunitate; oferă suport membrilor comunităţii, ajutându-i să se dezvolte armonios, punând la dispoziţie alternative viabile la violenţă şi obiceiuri nocive.

Destinaţia preponderent culturală, mai mult ca oricare alta, conferă centrelor comunitare plus de valoare în expresia volumetric arhitecturală. Baza conceptuală de la care se pleacă în gândirea acestor centre este întotdeauna consistentă. Formulele volumetrice şi spaţialităţile interioare beneficiază de toate mijloacele arhitecturale compoziţionale, fiind puse în valoare de tehnologiile contemporane. Funcţiunile cu destinaţie culturală adăpostite se deschid comunităţii într-o atitudine democratică care lasă de cele mai multe ori selecţia frecventării la latitudinea utilizatorilor. Centrele comunitare contemporane a căror componentă culturală este preponderentă, invită utilizatorii să experimenteze cultura pe diferite nivele, oferindu-le posibilitatea de a-şi alege locul potrivit dar în acelaşi timp stimulează competiţia, chiar şi cu tine însuţi şi oferă posibilitatea experienţelor culturale deosebite.

Centrele comunitare care rezultă dintr-o mixare funcţională complexă denotă mai multe aspecte. Din punctul de vedere al politicilor sociale, la nivel naţional şi local, se remarcă importanţa acordată conturării armonioase a comunităţilor şi dezvoltării spiritului civic şi al sentimentului de apartenenţă la comunitate. Programele complexe gândite pentru comunitate sunt transformate în arhitectură, rezultând de cele mai multe ori centre de mari dimensiuni care denotă faptul că bugetul acordat acestor clădiri este important. În top se află ţări ca SUA, Australia, Germania.



REZUMAT

Vorbind din punctul de vedere al arhitecturii, mixitatea se traduce în complexitate funcţională care este exprimată în scheme planimetrice atent gândite. De cele mai multe ori, spaţiile gravitează în jurul a unuia sau mai multe spaţii cu caracter polivalent, multifuncţional.

Expresia exterioară a centrelor comunitare nu ţine întotdeauna însă pasul cu atenţia acordată spaţialităţii interioare. La centrele de dimensiuni foarte mari coaja începe să se dilueze ca intensitate, mijloacele compoziţionale fiind reduse treptat. Anvelopanta se transformă mai mult în unele cazuri într-o coajă cu rol de protecţie. Calitatea finisajelor variază, neexcelând firesc în cazul acestui tip de program.

Definindu-se ca factor novator dar îmbrăcând şi aspectul unei economii de investiţie, centrele comunitare nepredeterminate funcţional îşi găsesc perfect utilitatea în cadrul societăţilor actuale, mereu în schimbare dar şi în cadrul comunităţilor cu resurse financiare mai scăzute.

Capitolul destinat centrelor comunitare contemporane constituie partea cea mai aplicată din cadrul cercetării de faţă, oferind o bază solidă pentru viitoarele practici de arhitectură. Referitor la România, nu este un îndemn la copiere de modele ci mai curând la documentare şi învăţare, la formularea unor politici comunitare în cadrul cărora centrele comunitare să ocupe un loc central, contribuind semnificativ la conturarea unei vieţi comunitare reale şi la formarea de comportamente comunitare. România este încă o democraţie tânără, aflată în perioadă de tranziţie însă prin dialog, învăţare socială şi puterea exemplului spiritul comunitar poate fi revigorat. Arhitectura, prin concreteţea ei poate revigora comunităţi iar la rândul lor, comunităţile pot însufleţi arhitectura.

Interdisciplinaritatea este miza acestei cercetări, succesul unei arhitecturi destinate comunităţii rezidă în formarea unor echipe interdisciplinare de profesionişti. Interviul a dovedit deschiderea specialiştilor din diverse domenii spre acest subiect şi a certificat faptul că, cel puţin la nivel profesional şi academic, există cu adevărat comunitate şi în România.

Concluzionând dar lăsând un final deschis, se pot face următoarele afirmaţii despre o arhitectură a comunităţii astăzi, aşa cum a fost conceptualizată in cadrul prezentei teze de doctorat:



REZUMAT

• Arhitectura comunităţii astăzi stimulează spiritul comunitar.

• Răspunde/constituie un suport pentru nevoile comunităţii.

• Se adresează profilului complex al comunităţii- socio-cultural, spiritual, de vârstă, etnic, istoric, antropologic.

• Se adresează atât comunităţii cât şi individului stimulând participarea, dinamica comunităţii şi sentimentul de apartenenţă.

• Arhitectura determină comunitatea şi comunitatea determină arhitectura.

• Arhitectura comunităţii astăzi este flexibilă, permeabilă, deschisă comunicării.

• Are o viziune holistică, operând abordări interdisciplinare, integrative.

• Arhitectura comunităţii astăzi poate fi definită ca o arhitectura vârstelor.

• Rolul arhitecturii comunităţii în dezvoltarea spiritului intergeneraţional este amplificat.

• Arhitectura comunităţii este concomitent generică- comunitate heterogenă şi specifică- comunitate închegată, foarte specifică.

• Într-o zonă aplicată a pattern-urilor arhitecturii, se poate vorbi despre arhitectură pentru comunitate-arhitecturi pentru comunităţi.

• Arhitectura comunităţii coexistă atât sub forme centralizate, închegate cât şi sub forme difuze, descentralizate.

• Arhitectura astăzi este integrativă, incluzivă, interactivă, democratică, destinată întregii comunităţi indiferent de vârstă, gen, etnie, profesie, sănătate fizică şi psihică.

• Arhitectura comunităţii ia în considerare dezvoltarea armonioasă a întregului ecosistem urban.

• Se sprijină pe principiile, noţiunile oferite de alte teorii de arhitectură- Arhitectura Incluzivă, Arhitectura Participativă, Noul Urbanism etc.

• Teoria arhitecturii pentru comunitate se sprijină pe teoriile despre comunitate din sociologie şi antropologie.

• Teoriile de arhitectură vizează în general o tematică mai largă, culturală, estetică, arhitectura comunităţii aduce DIMENSIUNEA OMULUI.

• ARHITECTURA COMUNITĂŢII este o ARHITECTURĂ ONTOLOGICĂ.

Sinteza rezultatelor cercetării pune în evidenţă contribuţia originală şi prezintă noi ipoteze de cercetare.



REZUMAT

Proiecte de arhitectură pentru comunitate se fac astăzi, atât în formă centralizată cât şi descentralizată. Nu este fundamentată însă o teorie a acestor practici de arhitectură pe care lucrarea de faţă o face.

Teza aduce o contribuţie substanţială la conceptualizarea interdisciplinară a unei arhitecturi a comunităţii într-o societate contemporană, globalizată. Deşi în practica de arhitectură există destule exemple de centre comunitare şi/sau funcţiuni, spaţii publice cu caracter comunitar, teoria de arhitectură nu dezvoltă în prezent acest subiect.

Deşi tendinţa iniţială a fost de a da un răspuns aplicat la cum poate arhitectura să stimuleze spiritul comunitar, în final am preferat oferirea de repere, principii, instrumente. Oricând însă, pentru mediatizarea acestui subiect şi pentru atingerea unui scop practic se pot produce grile de verificare, ghiduri care pot fi diseminate către forurile administrative.

Un alt aspect original este abordarea integrativă, interdisciplinară bazată pe patru aspecte: cercetarea unei bibliografii bogate din diverse domenii conexe; aprofundarea interferenţelor arhitecturii cu filosofia, sociologia şi artele prin intermediul unor dialoguri virtuale; realizarea unui interviu adresat profesioniştilor atât din domeniul arhitecturii şi urbanismului cât şi din specialităţi conexe- antropologie, filosofie, sociologie, asistenţă socială, psihologie, biologie & psihologie, matematică & biologie, ONG-accesibilitate, handicap, dizabilităţi, medicină, jurnalism & comunicare, arte-teatru & film, teologie & spiritualitate, comunicaţii & IT; experienţa de cercetare şi din cei cinci ani de doctorat. Pe parcursul proiectului de cercetare am participat cu prezentări la douăzeci şi şapte de conferinţe internaţionale şi naţionale dintre care şaptesprezece au fost cu spectru interdisciplinar. Am scris doisprezece articole pe această temă dintre care şapte cu abordare interdisciplinară sau scrise în echipă interdisciplinară şi am susţinut douăzeci şi sapte de comunicării ştiinţifice. Am fost în echipa de organizare a unui atelier interdisciplinar medicină-psihologie-asistenţă socială- arhitectură care s-a desfăsurat pe parcursul a două luni la sfârsitul anului 2013. Toată această experienţă a fost utilizată în cadrul proiectului de cercetare, reuşind astfel să definesc pe de o parte rolul integrator al arhitectului astăzi şi pe de altă parte să conturez profilul echipei interdisciplinare care poate fi angrenată în proiectele de arhitectură destinate comunităţii.

Dimensiunea vârstei/ vârstelor în arhitectura comunităţii este un alt aspect original al lucrării de faţă, constituindu-se ca o aplicaţie conceptuală pentru criteriile de coagulare ale comunităţii astăzi. Stimularea relaţiilor între grupe de vârstă diferite în cadrul comunităţii în şi prin arhitectură constituie o preocupare importantă. Teza conceptualizează pentru prima dată doi termeni, GerontoARHITECTURA şi ARHITECTURA INTERGENERAŢIONALĂ, propunând şi termenul de PedoARHITECTURĂ.



REZUMAT

Deasemenea, teza aduce o contribuţie concretă pentru practica de arhitectură, oferind principii în gandirea centrelor comunitare contemporane.

Prezenta teză de doctorat constituie un punct de pornire pentru o multitudine de direcţii de cercetare atât pentru domeniul arhitecturii cât şi pentru alte domenii conexe- antropologie, sociologie, psihologie, filosofie, comunicare, arte, gerontologie, urbanism şi design. Încurajează în special formarea de echipe interdisciplinare de lucru.

Datorită caracterului de sinteză, conceptual, tema fiecărui capitol poate constitui subiect pentru viitoare cercetări aprofundate.

Teza propune un model de gândire conceptual, flexibil, greu perimabil, asumându-şi un caracter anticipativ pentru viitoarele transformări ale societăţii.



REZUMAT

BIBLIOGRAFIE Cărţi şi articole:

1. Abric, Jean-Claude, 2002, Psihologia comunicării-teorii şi metode, Polirom, Iaşi; 2. Alexander, Christopher, (1) 1977, A pattern language: Towns, Buildings, Constructions, Oxford

University Press; (2) 1975, The Oregon Experiment, Oxford University Press; 3. Anderson, Jonas E., 2011, On the interaction between frail older people and the built environment,

Architecture and ageing, Stockholm, E-Print AB; 4. Arnold, Eberhard, Why we live in community, 2011, New York, Plough Publishing House Rifton; 5. Arthur, James, Community Involvement and Communitarian Theory,

http://www.citized.info/pdf/commarticles/Community_Involvement_James_Arthur.pdf ; 6. Ashton, Hazel şi Thorns, David, City & Community 6:3 September 2007: The role of the information

communications technology in retrieving local community, (American Sociological Association) New York Avenue, NW, Washington DC 20005-4701;

7. Aureli, Pier Vittorio, The Architectural Review; Oct 2011; 230, 1376; ProQuest Central: Reading the digital revolution, p.112;

8. Ball M., Scott, Aging in place, a toolkit for local governments, Atlanta Regional Commission (ARC) & Community Housing Resource center (CHRC), www.atlantaregional.com ;

9. Barbu Băneş, Adela-Oana, 2009, Măştile comunicării-comunicarea din perspectiva filosofiei practice, teză de doctorat, coordonator Prof. Dr. Constantin Grecu, Universitatea de Vest, Timişoara;

10. Bartle, Phil, 2007, (1) Ce este comunitatea? O perspectivă sociologică, Sursa: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/whtcomru.htm; (2) Caracteristicile comunităţii, Sursa: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/com-ccru.htm;

11. Baudrillard, Jean, 1970, Societatea de consum, mituri şi structuri, ed.a 2-a, 2008, Bucureşti , SNSPA;

12. Bech, Ulrich & Bech, Elisabeth, 2002, Individualization: Institutionalized Individualism and its Social and Political Consequences, capitolul 2, A life of one’s own in a runaway world; individualization, globalization and politics, SAGE Publications Ltd;

13. Belea, Romeo, 1971, Spatiul teatrului de drama contemporan- teza de doctorat, biblioteca UAUIM, dr.14, Bucureşti;

14. Benesch, Klaus (University of Munich, Germany)Jeffrey L. Meikle(University of Texas at Austin, USA)David E. Nye(University of Southern Denmark, Denmark)Miles Orvell, 2009, Public space and the ideology of place in American culture, Amsterdam - New York, NY (Temple University, Philadelphia, USA);

15. Biciuşcă, Florin, 2006, Experimentul Caţelu, Bucureşti, Paideia; 16. Blaga, Lucian, (1) 1996, Artă şi valoare, Trilogia valorilor III, Bucureşti, Humanitas;

(2) 1969, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti; 17. Bohm, Victor, 1969, Cubes and Man: a Psychological View of Architecture, Psychological Library

Publishing; 18. Brook, Peter, 1997, Spaţiul gol, Unitext, Bucureşti; 19. Bruhn, John G., Springer 2005, The Sociology of Community Connections; 20. Bryant, Greg, 1991, The Oregon Experiment after twenty years, RAIN, Winter/Spring 1991 Volume

XIV; 21. Bukov, Aleksej, Maas, Ineke, Lampert, Thomas, 2002, Social Participation in Very Old Age: Cross-

Sectional and Longitudinal Findings From BASE. Journal of Gerontology. Psychological Sciences, Vol. 57B, no.6, pp.510-517, Oxford University Press, Washington D.C., SUA;

22. Burr, Kevin et ali, 2003, The Role of the Architect: Changes of the Past, Practices of the Present, and the Indications of the Future, Brigham Young University Provo;

23. Butcher, Luke, 2011, The Architect Is Dead. Long Live The Architect, http://lukebutcher.blogspot.ro/2011/04/architect-is-dead-long-live-architect.html ;

24. Choay, Francoise, (1) 2002, Urbanismul, utopii si realitati, Bucuresti, Paideia; (2) 1998, Alegoria patrimoniului, Bucureşti, Simetria;

25. Cohen, Anthony, 1985, The symbolic construction of community, London and New York, Routledge; 26. Cojocaru, Georgiana, Baza de date cu unităţile care asistă persoanele vârstnice aflate în

dificultate, http://cnpv.ro/analize36.php, ultima dată accesat 23.04.2014; 27. Constantin, Bogdan, 2011, Reconversia spitalelor în „cămine” de bătrâni, Viaţa Medicală, Nr.16

(1110) 28. Craig, Gary, 2005, Community capacity- building: Definitions, scope, measurements and critiques,

OECD;



REZUMAT

29. Crowhurst Lennard, Suzanne H., 2012, Planning for healthy living: the Next Challenge, http://www.livablecities.org/articles/planning-healthy-living-next-challenge www.livablecities.org;

30. Debord, Guy, 2001, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, Bucuresti, Est; 31. De Mèredieu, Florence, 2005, Arta şi noile tehnologii, Bucureşti, RAO; 32. Dietrich, Kurt, Sociology and the architectural design, Architectural Curriculum Course Outline 33. Dumitrescu, Carmen, 2008, (1) Teorie şi practică a comunicării pentru arhitecţi şi designeri; (2)

Comunicare şi identitate în design, arhitectură şi urbanism, Bucureşti, Ion Mincu; 34. Dzenko, Corey, 2009, Analogic to Digital: The Indexical Function of Photographic Images; 35. Eco, Umberto, 2000, Cum se face o teză de licenţă, Bucureşti, Pontica; 2008, Apocaliptici şi

integraţi-comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă, Bucureşti, Polirom; 36. Esposito, Roberto, 2010, Communitas, the origin and destiny of community, Stanford Universitu,

Stanford, California; 37. Foucault, Michel, 1994, Altfel de spatii (Dits et escrits, Gallimard), vol IV, pp 752-763; 38. Frampton, Keneth, 1982, Towards a Critical Regionalism: Six points for an architecture of

resistance, in Anti-Aesthetics, Hal Foster; 39. Frehs, Jim, 2011, Helping Canadians adapt to a changing climate: developing heat resilient

communities and individuals in Canada; 40. Gans, Herbert J., City & Community 1:4 December 2002: The sociology of space: a use centered

view, (American Sociological Association) New York Avenue, NW, Washington DC 20005-4701; 41. Gehl, Jan, 1987, Life between buildings, using public space, New York, Van Nostrand Reinhold Co.; 42. Georgiu, Grigore, 2004, Filosofia culturii. Cultură şi comunicare, Bucureşti, Comunicare.ro; 43. Ghiţă, Simona şi Garoschy, Daniela, 2009, (1) Îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice în

ţările Uniunii Europene şi în România, http://www.cnpv.ro/studiu_ingr_lg_dur.pdf; (2) 2009, Organizarea şi funcţionarea instituţiilor de asistenţă socială în regim rezidenţial pentru persoanele vârstnice, http://www.cnpv.ro/pdf/analize2007_2009/Org_func_inst_asistenta_sociala_2009.pdf;

44. Ghiu, Bogdan, 2006, Globish comunicarea (I), http://atelier.liternet.ro/articol/3677/Bogdan-Ghiu/Globish-comunicarea-I.html; Globish comunicarea (II), http://atelier.liternet.ro/articol/3725/Bogdan-Ghiu/Globish-comunicarea-II.html;

45. Hanson, J; Hillier, B, 1987, The architecture of community: some new proposals on the social consequences of architectural and planning decisions, Architecture et Comportement/Architecture and Behaviour , 3 (3) 251 – 273;

46. Harrison, Charles, 2003, Modernism in Critical Terms for Art History, ed. by R. Nelson & R. Schiff, University of Chicago Press, pp.180-201;

47. Hatos, Adrian, 2013, Participarea comunitară în România- acţiune colectivă urbană în post-socialism, Iaşi, Institutul European;

48. Hawes, Catherine, Ph.D., Rose , Miriam, M.Ed. şi Phillips, Charles D., Ph.D., M.P.H., U.S.; 49. Heidegger Martin, (1) 1995, Originea operei de artă, Colectia Paradigme, Humanitas; (2)

1982Originea formei in arta, Bucuresti ,Univers; 50. Department of Health and Human Services Assistant Secretary for Planning and Evaluation Office of

Disability, Aging and Long-Term Care Policy, A National Study of Assisted Living for the Frail Elderly: results of a national survey of facilities, 14.12.1999, Washington D.C., SUA;

51. Hinshelwood, R.D., 2013, Ce se petrece în grupuri- comunităţi nevrotice, comunităţi sănătoase, Trei, Bucureşti;

52. Hodos, Jerome, 2007, Globalization and the Concept of the Second City, City & Community, 6:4 decembrie 2007, ©American Sociological Association, 1307 New York Avenue, NW, Washington, DC 20005-4701;

53. Holland, Caroline at ali, 2007, Social interaction in urban public places, The Policy Press, Bristol; 54. Huspek, Michael, 2007, Symposium: Habermas and Deliberative Democracy: Introductory Remarks,

Communication Theory 17 (2007) 329–332 © 2007 International Communication Association; 55. Hutton, Will şi Giddens, Anthony, 2000, On the edge. Living with global capitalism, Ulrich Beck,

Living your own life in a runaway world: individualization, globalisation and politics, BCA; 56. Ioan, Augustin, Teme şi dificultăţi ale relaţiei filosofie-arhitectură, text postat pe

http://groups.yahoo.com/group/augustinioan/; 57. Iregular, Spaţiul de tranzit, 2008, nr.1, www.irregular.ro; 58. Iurov, Cosma, 1979, (1) Centre Civice, Bucuresti, Tehnică, (2) Arhitectura cladirilor multifunctionale,

Bucuresti , Tehnică; 59. Kohn Margaret, 2005, Brave new neghbourhood-the privatization of public space, Taylor & Francis

e-Library;



REZUMAT

60. Kraidy, Marwan M. & Murphy, Patrick D., 2008, Shifting Geertz: Toward a Theory of Translocalism in Global Communication Studies, Communication Theory 18 (2008) 335–355 © 2008 International Communication Association;

61. Koolhaas, Rem, 2002, Junkspace, Spring 2002, pp. 175-190; 62. Kusenbach, Margarethe, 2008, A Hierarchy of Urban Communities: Observations on the Nested

Character of Place, City & amp Community, 7(3):225 - 249. DOI: 10.1111/j.1540-6040.2008.00259.x, University of South Florida, Tampa;

63. Lawler, Kathryn, 2001, Aging in Place. Coordinating housing and healthcare provision for America’s growing elderly population;

64. Leach, Neil, (1) 1999, Anestetica, Bucureşti, Paideia; (2) 1997, Rethinking architecture-a reader in cultural theory, Taylor & Francis e-Library;

65. Levy, Pierre, 1987, La Machine Univers. Création, cognition et culture informatique, La Découverte, Paris;

66. Lupşe, Ciprian, 2003, Estetica arhitecturii moderne şi producţia artistică, JSRI no.4/SPRING 2003, http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_4/lupse_ciprian-articol.htm#_edn18;

67. Macionis, John J.& Plummer, Ken, 2005, Sociology: A Global Introduction , 3rd edition, Prentice Hall;

68. McKenna, B., What is this Thing Called Community? A Communication Perspective; 69. Michelis, P.A., 1982, Estetica arhitecturii, Bucureşti, Meridiane; 70. Miles, Malcolm, 2005, Art, space and the city-public art and urban features, Taylor & Francis e-

Library; 71. Miège, Bernard, 2000, Societatea cucerită de comunicare, Iaşi, Polirom; 72. Mihalache, Adrian, 2010, ARTE VIZUALE. Arta în spaţiul public, Observator Cultural,

http://www.observatorcultural.ro/ARTE-VIZUALE.-Arta-in-spatiul-public*articleID_24474-articles_details.html;

73. Mihali, Ciprian, 2005, Artă, tehnologie şi spaţiu public, Bucureşti, Paideia • Mihali, Ciprian, Despre spaţiul public, doar de bine; • Codoban, Aurel, Corpul în spaţiul public; • Cioc, Emilian, Expoziţie de design existenţial; • Vais, Dana, Tehnologia ca ficţiune arhitecturală; • Ghyka, Celia, Spaţiul public: mort, pierdut, recâştigat (incursiune în dimensiunile multiple

ale spaţiului public); 74. Mihali, Ciprian, 2008, Imagine şi mediere socială, text postat pe grup; …Un proiect, text postat pe

http://groups.yahoo.com/group/augustinioan/; cursurile ţinute la Şcoala Doctorală SITT în perioada 20-22.11.2009;

75. Mihart, O.E., Cojocaru, G., (1) 2012, Îmbătrânirea populaţiei în context european şi în România şi perspective de evoluţie, CNPV, http://www.cnpv.ro/analize/analize-si-studii-elaborate-2012; (2) 2009, Îmbătrânirea populaţiei în context European şi în România, http://www.cnpv.ro/pdf/analize2007_2009/LucrareBatraneteNiveltrai.pdf , 23.04.2014;

76. Mihăilescu, Vintilă, 2014, Comunităţi sociale, note de curs, SNSPA; 77. Miller, Glen & Anesley, Allison, 2011, Re-Positioning age-friendly communities: opportunities to take

AFC mainstream, www.canurb.org; 78. MIPAA- revizuire 2012- UNECE Ministerial Conference on Ageing; 79. Moatasim, Faiza, 2005, Practice of Community Architecture: A Case Study of Zone of Opportunity

Housing Co-operative, Montreal, http://www.mcgill.ca/mchg/student/community; 80. Mureşan, Cornelia, 2012, (1) Situaţia vârstnicilor din România, Cluj-Napoca, Presa Universitară

Clujeană; (2) Schimbările comportamentului familial în România; 81. Neamţu, Lisandru, 2006, GENIUS LOCI. Coordonate morfologice,

http://lisandru.blogspot.ro/2006/06/arta-in-spatiul-public-art-in-public.html; 82. Nedelcu, Anca, 2008, Fudamentele educaţiei interculturale, Polirom, Iaşi; 83. Nieckarz, Peter P., Jr., 20085, Community in Cyber Space?: The Role of the Internet in Facilitating

and Maintaining a Community of Live, City & Community, pp.403-423, American Sociological Association, 1307 New York Avenue, NW, Washington;

84. Nicolic, Jelena, 2011, Multifamily open building, http://mastersuniversitaris.upc.edu/tecnologiaarquitectura/tesis/2011/Nikolic.pdf;

85. Niculae, Lorin, 2013, ARHIPERA-arhitectura participativă socială, teză de doctorat, UAUIM, sursa: http://www.fundatia.ro/arhipera-arhitectura-social%C4%83-participativ%C4%83-tez%C4%83-de-doctorat;

86. Norberg Schulz, Christian, 1979, Genius Loci-Towards a Phenomenology of Architecture, New York, Rizzoli;



REZUMAT

87. Pain, Rachel, 2005, Intergenerational relations and practice in the development of sustainable communities, http://www.dur.ac.uk/resources/cscr/odpm/Intergeneration.pdf www.dur.ac.uk;

88. Pârvu, Ilie, 2000, Filozofia comunicarii, Bucureşti, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy” SNSPA;

89. Plouffe, Louis & Kalache, Alexandre, 2010, Towards Global Age-Friendly Cities: Determining Urban Features That Promote Active Aging, Jurnal of Urban Health: Bulletin of the New York Academy of Medicine, Vol. 87, No. 5 doi:10.1007/s11524-010-9466-0;

90. Popescu, Raluca, Introducere în sociologia familiei- familia românească în societatea contemporană, Polirom, Iaşi;

91. Preda Sanc, Marilena, 2006, ARTA ÎN SPAŢIUL PUBLIC argument/ comunicat de presă/ cuvânt de deschidere, http://lisandru.blogspot.ro/2006/06/arta-in-spatiul-public-art-in-public.html;

92. Prost, Antoine şi Vincent, Gerard, 1997, Istoria vieţii private, De la primul război mondial până în zilele noastre, vol. IX, Bucureşti, Meridiane;

93. Prutianu, Stefan, 2000, Manual de comunicare si negociere in afaceri, Iaşi, Polirom; 94. Ranieri-D’Ovidio, Tina, Design Principles and Public Spaces for Children,

http://www.accessola2.com/superconference2011/fri/1323-1.pdf; 95. Rădulescu, Daniela, 1996, Arhitectura centrelor culturale moderne, Bucureşti, Tehnică; 96. Regnier, Victor şi Denton, Alexis, 2009, Ten new and emerging trends in residential group living

environments, NeuroRehabilitation no.25/2009, pp.169-188, Los Angeles, SUA, IOS Press, http://iospress.metapress.com/content/a47w1v1r0705p026/fulltext.pdf;

97. Ray, Nicholas, 2000, (re)Sursele formei arhitecturale, Bucuresti, Paideia; 98. Rein, Martin, 1994, Solidarity Between Generations A Five-Country Study of the Social Process of

Aging, Boston, http://www.ihs.ac.at/publications/pol/pw_14.pdf; 99. Rogers, Richard, 2006, From cultural exchange to transculturation: a review of reconceptualization

of cultural appropriation, Communication Theory ISSN 16/2006, 473-503; 100. 100.Roşu, Gheorghe, 2002, Spaţiul arhitectural multifuncţional, teză de doctorat, Bucureşti, Ion

Mincu; 101. Rotolo, Thomas & Wilson, John, 2004, What Happened to the “Long Civic Generation”: Explaining

Cohort Differences in Volunteerism, Social Forces, Vol. 82, No. 3 (Mar., 2004), pp. 1091-1121, University of North Carolina Press, Sursa: http://cooley.libarts.wsu.edu/schwartj/pdf/Rotolo.pdf;

102. Rowe, Colin, 2013, Oraşul colaj, Ion Mincu, Bucureşti; 103. Ryle, Robyn R., 2007, Ideology, Moral Cosmology, and Community in the United States, City &

Community 5:1 martie 2006 ©American Sociological Association, 1307 New York Avenue, NW, Washington, DC 20005-4701;

104. Sachelarie, Octavian Mihai, 2005, Mass-media şi violenţa (I), Arges: revista de cultură, Piteşti, anul IV(39), nr. 7(277); Sursa: http://bjarges.ro/download/2005%20mass%20media%20i.pdf

105. Samo Pedersen, The shopping mall as a public space; 106. Schubert, Thomas W., 2009, A New Conception of Spatial Presence: Once Again, with Feeling,

Communication Theory 19 (2009) 161–187 _©2009 International Communication Association Sursa: http://www.igroup.org/schubert/papers/schubert_comtheory_2009.pdf;

107. Segalen, Martin, 2011, Sociologia familiei, Bucureşti, Polirom; 108. Smith, Mark K., 2008, Sustainable communities and neighbourhoods. Theory, policy and practice,

the encyclopaedia of informal education; Sursa: www.infed.org/communities/sustainable_communities.htm .;

109. Smith, Shelley, 2009, Contemporary public space- theory and method, Danemarca; 110. Stern, Michael şi Dillman, Don, City & Community 5:4 december 2006: Community participation,

social ties and use of the internet, (American Sociological Association) New York Avenue, NW, Washington DC 20005-4701;

111. Şerbănescu, Ioana, 2011, Arhitectura pentru persoane de vârsta a III-a, teză de doctorat, Bucureşti, UAUIM;

112. Tănase, Alexandru, 1968, Introducere în filosofia culturii, Bucureşti, Stiinţifică; 113. Toffler, Alvin, 1973, Socul viitorului, Bucuresti, Politica; 1983, Al treilea val,

Bucuresti, Politică; 114. Tompea, Anca, 2010, Dezvoltare comunitară, prezentare de curs tip PowerPoint; 115. Traxler, A. J., 1980, Let's get gerontologized: Developing a sensitivity to aging. the

multi-purpose senior center concept: A training manual for practitioners working with the aging. Springfield, IL: Illinois Department of Aging;

116. Turner, F.C., 1972, Freedom to build, dweller control of the housing process, New York, Collier Macmillan;

117. United Nations New York, 2002, Political Declaration and Madrid International



REZUMAT

Plan of Action on Ageing, http://social.un.org/index/Portals/0/ageing/documents/Fulltext-E.pdf;

118. Van Vliet, Willem, 2008, Creating Livable Cities for all Ages: Intergenerational Strategies and Initiatives (Nanjing, China: UN Habitat);

119. Voiculescu, Sanda, 1998, Antichitate şi Evul Mediu, note de curs, UAUIM; 120. Voinea, Raluca, 2007, Spaţiul public şi arta publică în Bucureşti, Observator

Cultural, http://www.observatorcultural.ro/Spatiul-public-si-arta-publica-in-Bucuresti*articleID_17535-articles_details.html;

121. Walljasper, Jay, 2012, The fall and rise of great public spaces, Commons Magazine, http://onthecommons.org/magazine/fall-and-rise-great-public-spaces;

122. Weber, Max, 1968, Economy and society- an outline of interpretive sociology, Los Angeles, California, University of California Press;

123. Welch, Aaron & Kaid, Benfield & Raimi, Matt, A citizen’s Guide to LEED for Neighbourhood Development, How to Tell if Development is Smart and Green;

124. Wittich Gaucaite, Vitalija, 2012, Madrid International Plan of Ageing+ 10 years, www.unece.org/pau;

125. WHO, 2007, Global Age-Friendly Cities: a Guide, Franţa http://www.who.int/ageing/publications/Global_age_friendly_cities_Guide_English.pdf;

126. WHO, 2007, Checklist of Essential Features of Age-friendly Cities http://www.who.int/ageing/publications/Age_friendly_cities_checklist.pdf;

127. WHO, 2007, Global Age-friendly Cities: A Guide, Geneva Elveţia, Who 128. Woolf, Linda M., 1998, Ageism, http://www2.webster.edu/~woolflm/ageism.html 129. Worpole, Ken & Knox, Katharine, 2007, Joseph Rowntree Foundation, The social

value of public spaces, www.jrf.org.uk; 130. Zamfir (Grigorescu), Mihaela, 2010, Definiţii ale modernismului şi avangardei în

opera lui Marcel Iancu şi M.H Maxy, Bucureşti, Ion Mincu; 131. Zamfir, Mihai, 2011, Reconsiderarea centrelor pentru vârstnici. Perspectiva

medicului geriatru, Argument nr. 3-2011, Bucureşti, Universitară Ion Mincu Ion Mincu; 132. Zamfir (Grigorescu), Mihaela, Zamfir, Mihai, 2011, Aspecte

comunitare privind proiectarea centrelor pentru vârstnici, Spaţiu urban- Spaţiu arhitectural- Spaţiu de interior, Bucureşti, Universitară Ion Mincu;

133. Zamfir (Grigorescu), Mihaela, Thiery, Vlad, 2014, Arhitectura incluzivă, ARHITEXT, nr. 6 (232)/2013, “Para-sit/ Para-site”, Bucureşti, Fundaţia Arhitext;

134. Zamfir (Grigorescu), Mihaela, Thiery, Vlad, 2014, Arhitectura incluzivă, ARHITECTURA, nr. 6 (648)/2013, “Scara umană”, Bucureşti;

135. Zevi, Bruno, 2000, Codul Anticlasic (limbajul modern al arhitecturii), Bucuresti, Paideia;

136. Ziff, B., & Rao, P. V., 1997, Introduction to cultural appropriation: A framework for analysis, B. Ziff & P. V. Rao (Eds.), Borrowed power: Essays on cultural appropriation (pp. 1–27).New Brunswick, NJ: Rutgers University Press;

137. Zumthor, Peter, 1999, Thinking architecture, Baden, Birkhäuser.



REZUMAT

Documente oficiale:

1. Calitatea vieţii persoanelor vârstnice din România, în contextul integrarii în Uniunea Europeană, CNPV, http://www.cnpv.ro/pdf/analize2007_2009/ue_calitatea_vietii.pdf

2. Comission for Architecture and the Built Environment and the Asset Transfer Unit, 2010, Community-led spaces, a guide for local authorities and community groups, London, Cabe

3. Decizia nr. 940/2011/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 septembrie 2011 privind Anul European al Îmbătrânirii Active şi Solidarităţii între generaţii 2012, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:246:0005:0010:RO:PDF; www.mmuncii.ro

4. Hotărâre nr. 541-9 iunie 2005-Aprobarea Strategiei Naţionale de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice în perioada 2005-2008.

5. Îmbătrânirea populaţiei în context european şi în România şi perspective de evoluţie, CNPV, http://www.cnpv.ro/analize/analize-si-studii-elaborate-2012

6. Office of the Deputy Prime Minister, 2005, Bristol Accord. Conclusions of ministerial informal on sustainable communities in Europe

7. Planul de la Madrid, 2002, http://social.un.org/index/Portals/0/ageing/documents/Fulltext-E.pdf 8. Population Division Department of Economic and Social Affairs, United Nations, World Population

ageing: 1950-2050 9. Unicef, Building blocks for developing a child friendly city,

http://www.childfriendlycities.org 10. Unicef, 2004, BUILDING CHILD FRIENDLY CITIES A Framework for Action,

www.childfriendlycities.org 11. Unicef, 2009, CHILD FRIENDLY CITIES promoted by UNICEF National

Committees and Country Offices – Fact sheet, September 2009, http://www.childfriendlycities.org/documents/view/id/65/lang/en

12. United Nations, 2008, The Madrid International Plan of Action on Ageing-Guiding Framework and toolkit for practioners& policy makers, http://www.ngocoa-ny.org/about_us/sub-committees/subcommittee-on-older-women/the-madrid-international-pl.pdf

13. United Nations, 2002, “Report of the second world assembly on ageing”, Madrid 8-12 Aprilie 2002, http://www.un.org/Docs/journal/asp/ws.asp?m=A/CONF.197/9

14. U.S. Department of Health and Human Services Assistant Secretary for Planning and Evaluation Office of Disability, Aging and Long-Term Care Policy, 1999. A National Study Of Assisted Living For The Frail Elderly: Results Of A National Survey Of Facilities, http://aspe.hhs.gov/daltcp/reports/facres.pdf



REZUMAT

WEBOGRAFIE

1. Despre Marshall McLuhan: http://www.leaderu.com/orgs/probe/docs/mcluhan.html 2. http://think.hotnews.ro/analog-vs-digital-sfada-dintre-pixeli-si-emotii.html, 20.01.2012 3. http://www.observatorcultural.ro/FILOZOFIE.-Ilie-PARVU-Filozofia-comunicarii*articleID_11568-

articles_details.html, 20.01.2012 4. http://www.infed.org/community/community.htm#boundary 5. http://www.freshstart.ncat.org/articles/whatare.htm, 20.01.2012 6. Cum se construieste o comunitate on-line: http://www.feverbee.com/, 20.01.2012 7. http://www.feverbee.com/2010/11/different-types-of-communities.html, 20.01.2012 8. http://www.feverbee.com/2010/12/the-4-fundamental-things-a-community-provides-its-

members.html, 20.01.2012 9. http://www.feverbee.com/2009/10/11fundamentallawsofonlinecommunities.html, 20.01.2012 10. http://www.feverbee.com/2010/10/threadless.html, 20.01.2012 11. Proiecte de arhitectură, design pentru comunitate:

http://www.community-design.com/ , 20.01.2012 12. http://architectureforhumanity.org/, 20.01.2012 13. http://www.mcgill.ca/mchg/student/community, 20.01.2012 14. http://www.noitopografii.ro/bloguri/blog-morosanu-bogdan/pledoarie-pentru-comunitate, 20.01.2012 15. http://www.infed.org/community/community.htm, 20.01.2012 16. http://www.jrf.org.uk/publications/globalisation-labour-markets-and-communities-contemporary-

britain, 20.01.2012 17. http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/echi_10.html#main?KeepThis=true&TB_iframe=true&h

eight=450&width=920, 24.01.2013 18. Ghidul World Health Organization (WHO):

http://www.who.int/ageing/publications/Global_age_friendly_cities_Guide_English.pdf http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/echi_10.html#main?KeepThis=true&TB_iframe=true&height=450&width=920, 24.01.2013

19. http://www.minimalisti.com/architecture/02/art-and-architecture-connected-ancient-times-nowadays.html

20. http://lisandru.blogspot.ro/2006/06/arta-in-spatiul-public-art-in-public.html, 24.01.2013 21. http://smallbusiness.chron.com/advantages-disadvantages-topdown-planning-21385.html,

24.01.2013 22. http://proarhitectura.ro/2011/de-la-arhitectul-demiurg-la-demi-arhitect/, 24.01.2013 23. Despre John F.C. Turner şi arhitectura participaţională:

http://www.spatialagency.net/database/john.turner, 24.01.2013 24. www.artstraining.com, 24.01.2013 25. Arta holografică- http://heavyworld.com/theskinny/?p=2779, 24.01.2013 26. Video-sculptură- http://thesnapassembly.com/art/art-janet-echelman-sculptures-the-size-of-

skyscrapers, 24.01.2013 27. Despre modelele top-down şi bottom-up

http://www.wrike.com/projectmanagement/02/07/2008/Top-down-and-Bottom-up-Project-Management-Leveraging-the-Advantages-of-the-Two-Approaches, 24.01.2013

28. Joshua Prince-Ramus despre rolul arhitectului azi: http://www.tedxsmu.org/past-talks/joshua-prince-ramus-at-tedxsmu-on-ted-com/, 24.01.2013

29. http://ec.europa.eu/, 21.05.2013 30. http://ec.europa.eu/health/indicators, 21.05.2013

31. http://www.webster.edu/, 21.05.2013 32. http://www.trinity.edu/mkarl/ger.pol.html, 21.05.2013 33. http://www.law.cornell.edu/uscode/text/42/chapter-35, 21.05.2013 Planul de la Viena 34. http://social.un.org/index/Ageing/Resources/ArchivedResources/ViennaInternationalPlanofAction.as

px , 21.05.2013 35. http://www.un.org/esa/socdev/ageing/documents/Resources/VIPEE-English.pdf, 21.05.2013 36. Planul de la Madrid, 2002, http://social.un.org/index/Portals/0/ageing/documents/Fulltext-E.pdf

Planul de la Viena, 21.05.2013 37. Planul de la Madrid http://social.un.org/index/Ageing/MadridPlanofActionanditsImplementation.aspx,

21.05.2013



REZUMAT

38. http://www.who.int/en/ , 21.05.2013 39. http://www.mmuncii.ro/nou/index.php/ro/, 21.05.2013 40. http://www.cnpv.ro/, 21.05.2013 41. http://www.who.int/ageing/active-ageing/en, 21.05.2013 42. University of Waterloo, Canada: Age-friendly communities: Tools for building strong communities,

http://afc.uwaterloo.ca/, 21.05.2013 43. Environmental Policy Change; Building Communities To Support Healthy Aging, Spring 2010,

http://www.prc-han.org/docs/CDC-HANActforEnviroPolicyOverview.pdf, 21.05.2013 44. http://www.oldagesolutions.org/, 21.05.2013 45. www.smartgrowth.bc.ca, 21.05.2013 46. www.cdc.gov, , 21.05.2013 47. www.newurbanism.org, , 21.05.2013 48. www.universaldesign.com, 21.05.2013 49. www.childfriendlycities.org, 21.05.2013 50. www.usgbc.org, 21.05.2013 51. www.safecommunities.org.hz, 21.05.2013 52. www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1447978, 21.05.2013 53. http://www.thearchitectureofearlychildhood.com/, 21.05.2013 54. http://intergenforum.com.au/, 21.05.2013 Centre comunitare- principii, tipologii

[a] COMASARE-CONCOMITENŢĂ- ultima accesare 5.06.2014 Biblioteca Palo Verde şi Centrul Comunitar Maryvale 55. http://www.archdaily.com/102240/palo-verde-library-and-maryvale-community-center-gould-evans/ Centrul Comunitar Clayton 56. http://www.archdaily.com/272354/clayton-community-centre-jackson-architecture/ Centrul Comunitar din Tyrol 57. http://www.dezeen.com/2012/06/19/community-centre-in-tyrol-by-machne-architekten/ Centrul Comunitar Sõmeru 58. http://www.archdaily.com/81021/someru-community-centre-salto-ab/ 59. http://www.arthitectural.com/salto-ab-someru-community-centre/

[b] MULTIFUNCŢIONALITATE HIBRIDĂ- ultima accesare 6.06.2014 Centrul Comunitar Avelgem din Gent

60. http://www.dezeen.com/2009/11/02/community-centre-by-dierendonck-blancke/ Centrul Comunitar Gleneagles 61. http://www.archdaily.com/100591/gleneagles-community-center-patkau-architects/ 62. http://www.architonic.com/aisht/gleneagles-community-centre-patkau-architects/5100901 Centrul Comunitar Sásd 63. http://www.archdaily.com/169570/community-center-marp-devenyi-es-tarsa/ Centrul Comunitar Herstedlund 64. http://www.archdaily.com/34043/community-centre-herstedlund-dorte-mandrup-arkitekter/

[c] POLIVALENŢĂ- ADAPTABILITATE- ultima accesare 8.06.2014 Teatrul Polivalent din Lille

65. http://www.archdaily.com/475683/polyvalent-theater-lacaton-and-vassal/ Centrul pentru Tineret din Amsterdam Osdorp 66. http://www.archdaily.com/184188/youth-centre-amsterdam-osdorp-atelier-kempe-thill/

Centrul Comunitat La Candida 67. http://www.dezeen.com/2009/10/14/community-centre-of-la-candida-by-adamo-faiden/

[d], [e] , [f], [g] MONO-POLI-]INTER[GENERAŢIONALITATE- ultima accesare 10.06.2014 [d] Centre comunitare destinate copiilor

Centrul pentru copii Fawood: 68. http://www.arcspace.com/features/alsop-architects/fawood-childrens-centre-/ 69. http://www.containercity.com/projects/fawood-childrens-centre 70. http://www.thearchitectureofearlychildhood.com/2011/09/will-alsops-colourful-fawood- childrens.html Centrul pentru dezvoltarea copiilor Chesapeake: 71. http://www.archdaily.com/322676/chesapeake-child-development-center-elliott-associates-

architects/ 72. http://www.chkcdc.com/comfortZone.html 73. http://www.arthitectural.com/elliott-associates-architects-chesapeake-child-development-center-1/ Centrul de recreere pentru copii din Pierrelaye: 74. http://www.archdaily.com/40323/children%E2%80%99s-recreation-centre-air-architecture/ 75. http://issuu.com/airarchi/docs/air-pierrelaye-a3



REZUMAT

Centrul pentru copii Gavroche: 76. http://www.dezeen.com/2011/11/20/gavroche-centre-for-children-by-soa-architectes/ 77. http://www.designboom.com/architecture/soa-gavroche-centre-for-children/ 78. http://www.thearchitectureofearlychildhood.com/2011/09/french-architects-soa-have-created.html Centrul de învăţare pentru copii Teton: 79. http://www.archdaily.com/310835/teton-county-childrens-learning-center-wardblake-architects-d-w-

arthur-associates-architecture/ Centrul Ecologic Educaţional şi de Activităţi pentru copii din insula Koh Kood 80. http://www.archdaily.com/34946/ecological-children-activity-and-education-center-24h-architecture/

[e] Centre comunitare destinate tinerilor- ultima accesare 10.06.2014 Volumetrii simple

Centrul pentru tineri Lighthouse: 81. http://www.archdaily.com/330882/the-lighthouse-young-peoples-centre-associated-architects/ Centrul Comunitar pentru Tineret “Noua Generaţie”: 82. http://www.archdaily.com/437112/the-new-generation-youth-and-community-centre-rcka/ Centrul pentru Tineret din Amsterdam – Osdorp: 83. http://www.archdaily.com/184188/youth-centre-amsterdam-osdorp-atelier-kempe-thill/ Centrul pentru Tineret din Montefrio: 84. http://www.archdaily.com/466482/youth-centre-in-montefrio-ramon-fernandez-alonso/

La scara locului, bine integrate în context Centrul Cultural şi de Recreere pentru Tineret din Hellerup: 85. http://www.archdaily.com/14767/youth-recreation-culture-center-dorte-mandrup-cebra/ Centrul Internaţional pentru Tineret din Oberscheißheim: 86. http://www.archdaily.com/461575/international-youth-center-in-oberschleissheim-atelier-30/ Centrul cultural pentru tineret Gehua: 87. http://www.archdaily.com/276957/gehua-youth-and-cultural-center-open-architecture/

Volumetrii sculpturale, dinamice Centrul pentru Tineret Rivas Vaciamadrid:

88. http://www.archdaily.com/46411/rivas-vaciamadrid-youth-center-mi5-arquitectos/ Centrul pentru Tineret Waterloo: 89. http://www.archdaily.com/464114/waterloo-youth-center-collins-and-turner/

Centre/ansambluri de mari dimensiuni Centrul de Tineret din Qingpu:

90. http://www.archdaily.com/238004/youth-center-of-qingpu-atelier-deshaus/ 91. http://www.dezeen.com/2012/06/01/qingpu-youth-centre-by-atelier-deshaus/ Centrul pentru Tineret Roy McMurtry: 92. http://www.archdaily.com/44035/roy-mcmurtry-youth-centre-kleinfeldt-mychajlowycz-architects/ Centrul pentru Tineret Gary Comer: 93. http://www.archdaily.com/189411/the-gary-comer-youth-center-john-ronan-architects/

[f] Centre comunitare destinate vârstnicilor- ultima accesare 23.04.2014 94. http://ec.europa.eu/health/indicators/policy/index_en.htm 95. http://www.webster.edu/~woolflm/ageism.html 96. http://www.medicalnewstoday.com/info/medicare-medicaid/ 97. http://www.healthinaging.org/agingintheknow/chapters/ch_14.asp#Home Care Centrul pentru Seniori din Cardedeu Barcelona:

98. http://inhabitat.com/sprouts-of-green-pop-up-on-a-barcelona-community-center-

rooftop/f451communitycenter4/

99. http://www.archdaily.com/22310/senior-citizen-community-center-f451-arquitectura/

Centrul pentru Seniori Falcognana:

100. http://www.archdaily.com/239430/falcognana-elderly-center-lan/

101. http://architizer.com/projects/falcognana-elderly-center/

102. http://www.alfa.org/alfa/Senior_Living_Options.asp

103. http://www.healthinaging.org/agingintheknow/chapters/ch_14.asp#Home Care

Riverwoods at Exeter, New Hampshire:

104. http://www.riverwoodsrc.org/

105. http://www.wbdg.org/design/nursing_home.php

Nursing Home Zonnehuis:

106. http://www.architravel.com/architravel/building/1472

Hainburg Nursing Home:



REZUMAT

107. http://www.archdaily.com/61115/hainburg-nursing-home-christian-kronaus-erhard-an-he-kinzelbach/ Hodos Center: 108. http://www.archdaily.com/128347/the-hodos-centre-for-the-elderly-ravnikar-potokar-arhitekturni/ Ellesmere Nursing Home: 109. http://www.e-architect.co.uk/london/ellesmere_nursing_home.htm Centrul de “Respiro” pentru Pacienţi cu boală Alzheimer: 110. www.niallmclaughin.com Centru Respiro pentru pacienţii cu Alzheimer din Dublin: 111. http://architizer.com/projects/alzheimers-respite-centre/, 25.04.2014 112. http://www.niallmclaughlin.com/projects/alzheimers-respite-centre-dublin/, 25.04.2014

[g] Centre multi/inter-generaţionale- ultima accesare 26.04.2014 Centrul de Cartier L’arbrisseau: 113. http://www.archdaily.com/152243/l%E2%80%99arbrisseau-neighborhood-centre-colboc-franzen-

associes/ 114. http://inhabitat.com/l%E2%80%99arbrisseau-neighborhood-center-is-a-multi-faceted-space-for-all-

ages/social-centre-arbrisseau-lille-2011-2/ Centrul Multigeneraţional din Böblingen: 115. http://architizer.com/projects/multigenerational-center/ Clădire Multigeneraţională în Gland: 116. http://www.archdaily.com/111035/multigenerational-building-in-gland-sm-arch/ 117. http://fancycribs.com/18607-multigenerational-building-in-gland-by-sm-arch.html Centrul Multigeneraţional Westside din Arizona: 118. http://www.toddmion.com/projects/fintess-community/scottsdale-community-college 119. https://www.tempe.gov/index.aspx?page=1962 Hub-ul Intergeneraţional Churchill: 120. http://www.archdaily.com/85336/churchill-integenerational-hub-suters-architects/ 121. http://openarchitecturenetwork.org/projects/intergenerationalhub Parcul&Centrul acvatic McDowell Mountain Ranch: 122. http://www.archdaily.com/132583/mcdowell-mountain-ranch-park-aquatic-center-weddle-gilmore-

black-rock-studio/ Centrul Helene P. pentru Copii şi Tineri: 123. http://www.archdaily.com/193312/child-and-youth-center-helene-p-kauffmann-theilig-partner/ Centrul Comunitar Rodriguez: 124. http://www.archdaily.com/139616/reggie-rodriguez-community-center-sparano-mooney-architecture/ 125. http://www.sparanomooney.com/projects/Reggie_Rodriguez_Community_Center.php

[h], [i], [j], [k] Tipologii şi funcţiuni [h] COMPONENTĂ SOCIALĂ ŞI DE LOISIR- ultima accesare 1.05.2014

Centrul Comunitar Cassie Campbell: 126. http://www.archdaily.com/163604/cassie-campbell-community-center-perkinswill/ Centrul Comunitar Sportiv şi de Recreaţie Trent: 127. http://www.archdaily.com/117443/trent-community-sport-and-recreation-centre-perkins-will/ Centrul Comunitar West Vancouver: 128. http://www.archdaily.com/121025/west-vancouver-community-centre-hcma/ Centrul Acvatic şi parcul McDowell Mountain: 129. http://www.archdaily.com/132583/mcdowell-mountain-ranch-park-aquatic-center-weddle-gilmore-

black-rock-studio/ Centrul pentru tineri Lighthouse: 130. http://www.archdaily.com/330882/the-lighthouse-young-peoples-centre-associated-architects/

Relaxarea pasivă, socializare prin discuţii şi întâlniri- ultima accesare 1.05.2014 Centrul Comunitar Reggie Rodriguez:

131. http://www.archdaily.com/139616/reggie-rodriguez-community-center-sparano-mooney-architecture/ 132. http://www.sparanomooney.com/projects/Reggie_Rodriguez_Community_Center.php Centrul Comunitar Prinţul Henry: 133. http://www.archdaily.com/126882/prince-henry-community-centre-lahznimmo-architects/ Centrul pentru Seniori din Cardedeu Barcelona:

134. http://inhabitat.com/sprouts-of-green-pop-up-on-a-barcelona-community-center-

rooftop/f451communitycenter4/

135. http://www.archdaily.com/22310/senior-citizen-community-center-f451-arquitectura/

Centrul pentru Seniori Falcognana:

136. http://www.archdaily.com/239430/falcognana-elderly-center-lan/



REZUMAT

137. http://architizer.com/projects/falcognana-elderly-center/ Centrul de Cartier L’arbrisseau: 138. http://www.archdaily.com/152243/l%E2%80%99arbrisseau-neighborhood-centre-colboc-franzen-

associes/ [i] COMPONENTA FORMATIVĂ- ultima accesare 7.05.2014

Centrul de învăţare pentru copii Teton:

139. http://www.archdaily.com/310835/teton-county-childrens-learning-center-wardblake-architects-d-w-

arthur-associates-architecture/ Centrul pentru copii Gavroche: 140. http://www.dezeen.com/2011/11/20/gavroche-centre-for-children-by-soa-architectes/ 141. http://www.designboom.com/architecture/soa-gavroche-centre-for-children/ 142. http://www.thearchitectureofearlychildhood.com/2011/09/french-architects-soa-have-created.html Centrul pentru dezvoltarea copiilor Chesapeake: 143. http://www.archdaily.com/322676/chesapeake-child-development-center-elliott-associates-

architects/ Centrul Ecologic Educaţional şi de Activităţi pentru copii din insula Koh Kood: 144. http://www.archdaily.com/34946/ecological-children-activity-and-education-center-24h-architecture/ Centrul Agro-Comunitar din Takashima: 145. http://www.okada-archi.com/w29.html Centrul pentru Tineret Roy McMurtry: 146. http://www.archdaily.com/44035/roy-mcmurtry-youth-centre-kleinfeldt-mychajlowycz-architects/

[j] COMPONENTĂ CULTURALĂ ŞI DE LOISIR- ultima accesare 7.05.2014 Centrul Cultural Plassen: 147. http://www.archdaily.com/279891/plassen-cultural-center-3xn-architects/ Centrul Cultural din Nevers: 148. http://www.archdaily.com/294892/cultural-center-in-nevers-ateliers-o-s-architectes/ Centrul cultural pentru tineret Gehua: 149. http://www.archdaily.com/276957/gehua-youth-and-cultural-center-open-architecture/ Centrul Internaţional pentru Tineret din Oberscheißheim: 150. http://www.archdaily.com/461575/international-youth-center-in-oberschleissheim-atelier-30/ Centrul pentru Tineret Rivas Vaciamadrid: 151. http://www.archdaily.com/46411/rivas-vaciamadrid-youth-center-mi5-arquitectos/ Centrul Evreiesc din Mainz: 152. http://www.archdaily.com/133938/jewish-community-center-mainz-manuel-herz-architects/

[k] VARIANTE MIXTE- ultima accesare 7.05.2014

Centrul Comunitar Sõmeru: 153. http://www.archdaily.com/81021/someru-community-centre-salto-ab/ 154. http://www.arthitectural.com/salto-ab-someru-community-centre/ Centrul Civic Yountville: 155. http://www.archdaily.com/110191/yountville-town-center-siegel-strain-architects/

SPRE O ARHITECTUR Ă II - UAUIM

Documents

Transcript of SPRE O ARHITECTUR Ă II - UAUIM