— 1 —

Urbanism, arhitectură, patrimoniu. Câmpulung, România: 10023-24 iulie 2018, Câmpulung, România

Evenimentul este un simpozion compus din conferinţe şi o sesiune de comunicări ştiinţifice (cupremierea celor mai bune lucrări ale Şcolilor Doctorale ale UAUIM), având ca scop promovareavalorilor de patrimoniu naţional excepţional al ansamblului urban al municipiului Câmpulung în AnulCentenarului Marii Uniri în context internaţional, şi următoarele obiective:· Prezentarea valorilor Câmpulungului în Anul Centenarului Marii Uniri prin conferinţe publice· Implicarea specialiştilor din domeniul urbanismului, arhitecturii, patrimoniului material şi

imaterial· Dialog între cetăţeni, administraţie locală şi specialişti, masă rotundă· Prezentarea temelor de interes actual şi a rezultatelor cercetării din cadrul Şcolilor Doctorale ale

UAUIM prin cercetările doctoranzilor, facilitând dialogul doctoranzilor în vederea formării unorechipe de cercetare capabile să dezvolte împreună proiecte de cercetare şi îmbunătăţind calitateatezelor prin schimbul de idei

· Ierarhizarea, din punct de vedere a aportului cercetătorilor şi evidenţierea acesteia prin premiere· Diseminarea acestor informaţii la nivelul publicului larg, în special al câmpulungenilor· Stimularea valorizării pozitive a patrimoniului material şi imaterial prin prezentarea acestuia în

cadrul anului omagial al Centenarului Marii Uniri – România 100· Încadrarea acestor valori locale şi naţionale în cadrul valorilor internaţionale prin prezentarea

acestora în cadrul evenimentelor Anului European al Patrimoniului 2018

Comunicările din cadrul sesiunii de comunicări ştiinţifice ale Şcolilor Doctorale ale UAUIM vor fisusţinute prin susţinerea unor prezentări orale însoţite de un suport electronic (Power Point, AdobeAcrobat) pe parcursul a maximum 15 minute, inclusiv întrebările, în sesiuni moderate. Lucrărileintegrale din domeniul urbanismului sau care au legătură cu acest domeniu se vor publica în „RevistaŞcolii Doctorale de Urbanism” (http://www.rsdu.ro/), iar cele din domeniul arhitecturii (şi, în funcţiede opţiuni, şi din cel al urbanismului) în alte publicaţii ale universităţii sau din afară, dacă vor fiadmise de referenţii de specialitate şi vor respecta instrucţiunile de redactare ale acestor publicaţii.Termenul-limită de trimitere a articolelor ce urmează a fi publicate este 31 august 2018.

Participarea este asigurată gratuit pentru toţi cei înscrişi (doctoranzi, indiferent dacă prezintă sau nuo lucrare, cadrele didactice, alţi invitaţi) în limita unui număr total de 40 de locuri,ce se vor ocupa înordinea primirii solicitărilor (data şi ora înscrierii) şi se poate se poate face exclusiv on-line până ladata-limită de 15 iulie 2018 completând formularul de înscriere disponibil la adresa de Internethttps://docs.google.com/forms/d/1XMvnW1w9EeCkuS2HM1UFwTiKI-XBEUpFb0wATuwzcGs/viewformLa înscriere participanţilor fără lucrare li se va solicita completarea numelui şi afilierii, iar celor carevor prezenta lucrarea, precizarea titlului acesteia, a autorilor şi un rezumat care nu trebuie sădepăşească 3000 de semne (inclusiv spaţiile libere), scris în limba română, cu diacritice şi care săprezinte contextul teoretic, obiectivele cercetării, metodele de studiu şi principalele rezultate.Doctoranzii străini pot scrie rezumatul în altă limbă de circulaţie internaţională. În viitor, rezumatelevor fi publicate pe pagina Internet dedicată Şcolilor Doctorale UAUIM. Nerespectarea condiţiilor deredactare precizate va conduce la respingerea automată a lucrărilor propuse şi imposibilitateaprezentării acestora în cadrul sesiunii.

— 2 —

PROGRAMUL GENERAL AL EVENIMENTULUI

Luni, 23 iulie 2018

9:30 Plecare cu trenul din Bucureşti, Gara de Nord (IR-1783, preţ bilet cls. a II-a întreg, cureducere pentru cumpărarea în avans: 26 lei)

10:30 Slujbă de pomenire a românilor jertfiţi pentru unitate de neam şi credinţă. Parastasbiserica Subeşti, Câmpulung

11:30 Aprinderea de lumânări simbolizând Flacăra Unirii la „Crucile de piatră”, monumenteistorice specifice Câmpulungului

13:00–15:00 Vizita zonei protejate a ansamblului urban medieval şi interbelic, cu servirea mesei deprânz în cadrul acesteia

15:00–17:30Prima sesiune de comunicări ştiinţifice a Şcolilor Doctorale ale Universităţii deArhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti. Sala Mare a Primăriei municipiuluiCâmpulung

18:00–20:00 Conferinţă de prezentare ansamblu istoric urban Câmpulung – Urbanism, arhitectură,patrimoniu. România 100. Sala Mare a Primăriei municipiului Câmpulung

20:00–21:00 Cină festivă cu invitarea oficialităţilor municipiului. Hotel Muscelul21:00 Cazare hotel Muscelul 2 stele în centrul Câmpulungului cu mic dejun inclus

Marţi, 24 iulie 2018

8:30–13:00A doua sesiune de comunicări ştiinţifice a Şcolilor Doctorale ale Universităţii deArhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti. Sala Mare a Primăriei municipiuluiCâmpulung

13:30 Festivitate de premiere Urbanism, Arhitectură, Patrimoniu. România 100. HotelMuscelul

14:00–15:00 Masa de prânz. Hotel Muscelul

15:30 Plecare cu trenul spre Bucureşti (RE-9122, preţ bilet cls. a II-a întreg, cu reducerepentru cumpărarea în avans: 21,6 lei)

15:30–18:30 Masă rotunda a arhitecţilor câmpulungeni: Câmpulung 101?. Sala Mare a Primărieimunicipiului Câmpulung

Comitetul ştiinţific / de organizare

Drd. arh. Anca Mihaela CoşaConf. dr. ecol., dr. geogr., habil. urb.

Alexandru-Ionuţ PetrişorProf. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Prof. dr. arh. Augustin IoanProf. dr. arh. Marian Moiceanu

Prof. em. dr. arh. Emil-Barbu Popescu

Prof. dr. arh. Rodica Mariana EftenieProf. dr. arh. Cristina Olga Gociman

Prof. dr. arh. Nicolae LascuProf. dr. arh. Cristina Victoria Ochinciuc

Prof. dr. arh. Cătălin Niculae SârbuProf. dr. arh. Sorin Ilie Vasilescu

Persoană de contact: conf. dr. ecol., dr. geogr., habil. urb. Alexandru-Ionuţ Petrişor, e-mail:alexandru_petrisor@yahoo.com

— 3 —

PROGRAMUL SESIUNILOR DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

Luni, 23 iulie 2018Prima sesiune de comunicări ştiinţifice a Şcolilor Doctorale ale Universităţii de Arhitectură şi

Urbanism Ion Mincu, Bucureşti. Sala Mare a Primăriei municipiului Câmpulung15:00–15:15 Amina AL-ADHAMI – Schimbare şi continuitate în secolul 20 - studiu de caz: Irak15:15–15:30 Bahareh BATHAEI – Physical Systems in Persian Garden

15:30–15:45Imane FANTAZI, Yasser Nassime BENZAGOUTA, Hecham Zehioua BERNIA – Laphase préliminaire comme facteur de succès des projets de réhabilitation, cas de: lavieille ville de Constantine

15:45–16:00 Amdjed Islam DALI, Azeddine BELAKEHAL – Ville et architecture coloniale enAlgérie, Cas du damier colonial à Biskra

16:00–16:15 Amdjed Islam DALI – La restauration de l'ancienne mosquée dans le vieux Biskra,Algérie. Le chantier école

16:00–16:30Islem SAADAOUI, Christopher Robin BRYANT, Hichem REJEB – L'urbanisme vertet les enjeux de l'agriculture périurbaine; cas de la ville de Feriana de la TunisieCentrale

16:30–16:45 Ocalan MIHRIBAN – Spaţiul sacru / mutaţii intereligioase / împrumuturi culturale înarhitectura spaţiului de cult

16:45–17:00 Serin GEAMBAZU – Operaţiuni complexe în urbanism în metropole - studiu de cazIstanbul

17:00–17:15 Miklós KÖLLŐ – 3 şi 1/2 mori de apă sau moştenirea culturală montată pe scenă

17:15–17:30 Ruth-Adalgiza IACOB, Alexandra Maria AFRĂSINEI – O analiză a spaţiului de cultadventist şi o direcţie de proiectare

Conferinţa de prezentare ansamblu istoric urban Câmpulung – Urbanism, arhitectură, patrimoniu.România 100. Sala Mare a Primăriei municipiului Câmpulung

18:00–18:15 Anca Mihaela COŞA – Floarea cu cinci petale

18:15–18:30 Tudor PATAPIEVICI – Arhitectul de biserici Dimitrie Ionescu-Berechet - Bisericile"etc. etc."

18:30–18:45 Cătălin-Tudor VOICU – Stilul neoromânesc - stil arhitectural dominant în oraşulCâmpulung

Marţi, 24 iulie 2018A doua sesiune de comunicări ştiinţifice a Şcolilor Doctorale ale Universităţii de Arhitectură

şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti. Sala Mare a Primăriei municipiului Câmpulung

8:45–9:00 Andreea Gabriela VASILCA – George Matei Cantacuzino - urbanism şi artăpeisagistică

9:00–9:15 Miklós KÖLLŐ – Tradi(nova)ţia / sensul lucrurilor la ţară / ghidul de arhitecturăpentru încadrare în specificul local, zona Secuime

9:15–9:30 Adonis Mihai LEMNARU – Turnuri şi locuinţe-turn în arhitectura românească -Locuirea pe verticală

9:30–9:45 Maria Cătălina LEŢA – Reactivarea culturală ca mod de reintegrare a centreloristorice

9:45–10:00 Kamalpoor Sheikhdad HOSSEIN, Negin Najjar AZALI – Revitalizarea şirefuncţionalizarea pieţei urbane prin tehnologie

10:00–10:15 Traian COLŢAN – Elemente arhitecturale care stimulează coeziunea socială încomunităţile intenţionale contemporane

10:15–10:30 Ionuţ-Laurenţiu DINU – Strategii contemporane de deghetoizare

— 4 —

10:30–10:45 Cristina Gabriela MITINCU – Importanţa planificării în implementarea soluţiilorverzi

10:45–11:00 Diana Mariana Rodica PÂNZARU – Soluţii verzi adaptabile oraşelor din România

11:00–11:15 Roxana TRIBOI – Pastoralismul urban ca element al infrastructurii verzi caregenerează servicii ecosistemice

11:15–11:30 Maria TÎLVESCU – Arhitectura memoriei: între mnemonică şi sacru11:30–11:45 Delia PRISECARU – Locul ca osmoză culturală. Casa şi atelierele soţilor Storck

11:45–12:00 Tania Victoria BĂNCILĂ – Analiza transformării urbane recente sub influenţaoperaţiunilor militare contemporane

12:00–12:15 Ştefania TRIFAN TEODORESCU – Strategii de intervenţie in arhitectură şiurbanism cu privire la reducerea riscului la incendii provocate de dezastre

12:15–12:30 Corina CHIRILĂ – Incoerenţa procedurală a sistemului românesc de planificareLucrări care nu vor putea fi prezentate

— Andreea CEL MARE – (Pre)fabricat în România

— Vasile Sorin MANEA – Dinamica pieţelor publice urbane aferente centrelor civicedin municipiile capitale de judeţ, constituite după anul 1968. Metoda de investigare

— Ioana PĂVĂLUCĂ-BRĂESCU – Între proiect şi realitate. Închisori româneşti dinsecolul al XIX-lea

— Luiza Maria RABOJ – Conversia spatiilor sacre în spatii profane— Valentin Antonio TACHE – Specializarea funcţională a oraşelor din România

— Raluca-Maria TRIFA – CatalogBucureşti - Un proiect pentru recuperarea identităţiiculturale a Bucureştiului

REZUMATELE LUCRĂRILOR

— 6 —

Schimbare şi continuitate în secolul 20 - studiu de caz: Irak

Amina AL-ADHAMIUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Conflictele din ultimii 30 de ani au avut un efect devastator asupra ţării, unde nu se mai poate vorbidespre calitatea vieţii ci despre viaţa trăită la limita subzistenţei. Reconstrucţia Irakului va fi un procesîndelungat şi dificil nu doar fizic ci şi social. Dacă locurile în care trăim nu au o semnificaţie ataşată nuputem simţi ca aparţinem acestor locuri. Înţelesul pe care îl dăm anumitor forme nu există în formele însine ci este generat din experienţa noastră asociată cu acea formă. Plecând de la această premisă cultura,istoria şi arhitectura sunt concepte interdependente şi nu pot fi studiate separat. Astfel problemele careexistă astăzi în Irak nu pot fi separate de contextul spaţial şi temporal. Nici trecutul nici viitorul nu oferăsoluţii pentru problemele actuale dar valoarea lor constă în rolul lor de resurse care ne lărgesc orizontul înmomentul în care trebuie luate hotărâri. Trecutul unei societăţi şi modul în care acesta este perceput deacea societate oferă continuitate şi dă o notă de autenticitate prezentului. Pentru a putea construi înprezent în Irak este necesară o înţelegere temeinică a mentalităţii arabe, a istoriei lor şi a ideilor care îiguvernează şi modul în care toate schimbările ultimului secol s-au manifestat în societate dar şi în mediulconstruit. Această cercetare îşi propune să analizeze contextul în care au apărut schimbările, dar şielementele de continuitate ale societăţii pentru a putea oferi o imagine clară asupra Irakului din ziua deazi şi astfel pentru a putea identifica nişte principii directoare pentru cei însărcinaţi cu reconstrucţia ţării.

— 7 —

Analiza transformării urbane recente sub influenţa operaţiunilormilitare contemporane

Tania Victoria BĂNCILĂUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism

Unul dintre domeniile care avansează cel mai rapid din punct de vedere al cercetării şi inovăriitehnologice, punând în aplicare aproape concomitent noutăţile rezultate, este domeniul militar. Acestaspect devine extrem de relevant asupra vieţii urbane în contextul în care conflictele armatecontemporane sunt tot mai strâns legate de oraş. Spaţiul urban nu mai este ţinta punctuală a războiului şi,deci, cucerirea lui nu mai duce la încetarea conflictului, transformând, de fapt, oraşul într-un teatru derăzboi. Lucrul acesta este cu atât mai semnificativ cu cât noile paradigme militare plasează războiul înlimite temporale şi spaţiale laxe, diluând delimitarea dintre civili şi militari sau dintre spaţiul urbanconsacrat ca fiind sigur şi zone cu vulnerabilitate militară crescută, din cauza iminenţei unor atacuriteroriste, spre exemplu, conducând prin aceasta la o militarizare a spaţiului urban, fie el direct sau indirectimplicat în conflicte militare. Discutarea acestei probleme relativ noi îşi propune, deci, să constate maiîntâi, prin evidenţierea unor cazuri relevante, modul în care războiul contemporan se traduce în realităţiurbane, dincolo de impactul fizic distructiv. Perspectivele de studiu vor aborda două unghiuridemonstrative complementare. Prima dintre ele se va axa pe analiza specializării intervenţiilor militare înmediul urban (intervenţii pe timp de război, intervenţii în caz de calamităţi naturale, antrenamente în bazemilitare reprezentate de replici exacte ale oraşelor, etc.), în timp ce cea de-a doua va supune atenţieiimportul de tehnici şi tactici militare în oraşe pe timp de pace (în enclave evidente, cum ar fiaeroporturile, dar şi răspândite prin sisteme de supraveghere, identificare şi urmărire în mijloace detransport, pe străzi, în spaţii publice). Odată exemplificate şi sumar caracterizate aceste cazuri deîmpletire a domeniului militare cu realitatea urbană, se va discuta existenţa unei relaţii de cauzalitate întrecele două şi, implicit, dacă oraşul răspunde punctual situaţiilor de conflict militar sau dacă există şi omişcare controlată, premeditată, de integrare a războiului iminent sau în desfăşurare în mecanismul urban,cu scopul de prevenire. Pe termen mai lung, o cercetare mai aprofundată a temei ar putea avea ca rezultatun set de criterii de identificare a zonelor urbane nevralgice în raport cu intervenţiile de tip militar,precum şi a elementelor militare (strategii, tactici, tehnici, tehnologii, etc.) care se preiau şi se transformăde către oraş.

— 8 —

Physical Systems in Persian Garden

Bahareh BATHAEIUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism

The body of all the historical gardens are formed of three systems of planting, water and buildings (or theestablishment of architecture) that these systems differ according to climate and cultural conditions indifferent areas and lands. The geometric structure is investigated as a system for the combination ofnatural and artificial elements organized in the physical systems of the garden. This system integratesnatural and artificial systems together. In fact, the body of the garden and the quality of its space are theresult of the combination of its systems. "The garden, as far as it may be, is formed clear and simple andleaves no ambiguity in relation to human and space." (Mirfenderski, 2004) It should be said that "...Persian garden enclosed by a rectangular fence is divided into vertical axis and axis parallel with thesides of the fence, and in the process of shaping of the geological system, other systems such as theirrigation system, planting system, the architectural system and landscape system are formed."(Mirfenderski, 2004) In other words, the structural system of Persian garden combines the natural andartificial elements in the garden. It organizes natural elements with respect to planting systems and water.And artificial elements and buildings are determined in the architectural system.

— 9 —

(Pre)fabricat în România

Andreea CEL MAREUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Lucrarea îşi propune să investigheze evoluţia procesului de industrializare a construcţiilor de locuinţe înRomânia pe parcursul secolului trecut, de la experimentele mai puţin cunoscute care au avut loc în jurulcelor două războaie la implementarea masivă a sistemelor "închise" din panouri mari prefabricate, încontext internaţional, în scopul realizării unui studiu - diagnostic privind potenţialul actual al prefabricăriibetonului în ţara noastră.

— 10 —

Incoerenţa procedurală a sistemului românesc de planificare

Corina CHIRILĂUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism

Văzute dintr-o perspectivă operativă, există sisteme de planificare care funcţionează normal şi sisteme deplanificare care funcţionează în regim de avarie. Sistemele care funcţionează normal sunt, de obicei,sisteme care lucrează cu seturi de proceduri clare. Mai exact, orice procedură eficientă implică oproblemă clar definită şi o soluţie a ei, măcar parţială, împărţită într-un număr minim de paşi. În esenţă,orice procedură de planificare nu este nimic altceva decât un algoritm cu patru faze determinante:înţelegerea problemei, construcţia soluţiei, implementarea soluţiei şi evaluarea soluţiei. În principiu, cucât sunt mai inteligent proiectaţi algoritmii, cu atât creşte eficienţa sistemului de planificare. Privit dintr-oasemenea perspectivă, sistemul românesc de planificare funcţionează prost. Soluţiile propuse sunt fienefezabile, fie prost gândite, iar transpunerea în realitate a prevederilor conţinute în orice plan, indiferentde tipul şi de scara lui teritorială, sunt aproape imposibil de realizat. În esenţă, mai toate exerciţiileromâneşti de planificare sunt nereuşite, producând frustrare atât în rândul proiectanţilor şi alplanificatorilor, cât şi în rândul beneficiarilor şi al publicului larg. Mai mult, începe să devină evidentălipsa soluţiilor din planurile de urbanism şi de amenajarea teritoriului, precum şi supunerea din ce în cemai mare a profesioniştilor în faţa beneficiarilor. În acest context, studiul de faţă porneşte de la un proiectromânesc pilot, care riscă să se împotmolească şi să se piardă. Este vorba despre proiectul Laser Valley,la care am lucrat de aproape doi ani. Obiectivele studiului sunt următoarele: 1. Să ilustreze strategia deabordare a proiectului şi parcursul său, subliniind problemele de care m-am lovit; 2. Să esenţializeze şi săsistematizeze problemele întâlnite, astfel încât ele să poată fi transformate în fundamentarea cercetăriidoctorale ulterioare. Privite într-un context mai larg, cele două obiective enunţate mai sus formeazăpunctul de pornire pentru proiectul meu de cercetare doctorală, dedicat planificării cu resurse puţine.Miza principală a proiectului este construcţia unui manual de proceduri, care să asigure un nivel minim decalitate a proiectelor complexe de urbanism şi de amenajarea teritoriului.

— 11 —

Elemente arhitecturale care stimulează coeziunea socială încomunităţile intenţionale contemporane

Traian COLŢANUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Lucrarea este axată pe studierea tipologiilor de locuire specifice comunităţilor intenţionale contemporaneşi urmăreşte reliefarea acelor elemente arhitecturale ce îmbunătăţesc coeziunea socială la nivelul acestorcomunităţi. Demersului teoretic de tip arhitectural i se adaugă elemente de analiză antropologică şisociologică în vederea unei mai bune înţelegeri a dimensiunii umane ce stă la baza relaţiei biunivocedintre modul de viaţă specific acestor comunităţi şi arhitectura ansamblului de locuinţe.

— 12 —

Floarea cu cinci petale

Anca Mihaela COŞAUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism

Cercetarea se încadrează în studiul de urbanism, arhitectură şi amenajarea teritoriului asupra întemeieriiŢării Româneşti, perioada primilor trei Basarabi, secolul al XIV-lea, continuând una dintre direcţiilelucrării publicate în septembrie 2015 în anuarul Argesis - sub titlul Câmpulung - Curtea domnească. Noiconsideraţii arhitectural urbanistice, unde am emis ipoteza că biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghedin Câmpulung, aparţine secolului al XIV-lea, dezvoltând argumente ca: tramă stradală, poziţionare,arhitectură interior-exterior, plan cruce greacă înscrisă, elemente de decoraţie, materiale constructive,încadrare în teorii emise până în prezent ale cercetătorilor Vasile Drăguţ, Pavel Chihaia, N. GhicaBudeşti, Alexandru Zagoriţ, Gheorghe Cantacuzino, Corina Nicolescu, Grigore Ionescu şi GheorgheCurinschi Vorona, mulţi dintre aceştia arhitecţi. Apariţia rozei "este semnalată iniţial pe primele monedeemise în Moldova, pe sigiliul lui Petru I Muşat şi pe reversul dinarilor emişi de Vladislav I Vlaicu în ŢaraRomânească. Este urmărită prezenţa florii cu cinci petale pe stemele în piatră ale Moldovei din CetateaAlbă şi Mânăstirea Putna, alături de steagul Sf. Ştefan cel Mare de la Mânăstirea Zoografu din munteleAthos şi apariţia acestui însemn pe pietrele tombale ale altor domnitori, până când simbolistica acesteia sepierde, devenind o simplă decoraţie. "roza dinastică a constituit un însemn al cărei sens simbolic precis şiapartenenţă familială sigură ne scapă până în prezent" afirmă Dan Cernovodeanu în Ştiinţa şi artaheraldică în România, 1977. Cu toate acestea, însemnul heraldic se transmite până în zilele noastre, fiindprezent în stema României, reglementată prin legea 102 din 1992, completată în 2016 ca "roză cu cincifoi" prezentă pe sigiliului de stat. Astfel, floarea cu cinci petale, este prezentă pe oricare din banii încirculaţie, cât şi pe documentele oficiale. Comparând portalul bisericii Sf. Gheorghe, cu alte portaleasemănătoare, cel al bisericii Kretzulescu sau cel de la biserica Stelea din Târgovişte, constatăm căexemplarul de la Câmpulung este cel mai vechi. Studiind în cadrul Observatorului Astronomic Bucureşti,orientarea diferitelor biserici şi trame stradale, continuând cercetarea doamnei arhitect Silvia Păun, aminterpretat floarea cu cinci petale din axul portalului bisericii Sf. Gheorghe Câmpulung ca rozetăreprezentând bolta cerească, Universul infinit. Analizând traseele regulatoare ale desenului geometric şimăsurând unghiul cu care rozeta, este rotită, în sens trigonometric faţă de verticală, obţinem cca 23 degrade. Aceasta este înclinaţia axei Pământului face posibilă apariţia celor patru anotimpuri şi inegalitateaduratei zilelor şi nopţilor. Importanţa rozetei aşezată în axul portalului este dată de calculele deastronomie relevate în piatră, însemne a căror semnificaţie astăzi s-a pierdut, dar care pot fi redescoperite,având în vedere formaţia de arhitect a autoarei prezentului studiu.

— 13 —

Ville et architecture coloniale en Algérie, Cas du damier colonial àBiskra

Amdjed Islam DALI, Azeddine BELAKEHALUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism – Bursier „Eugen Ionescu”

Suite à l'occupation coloniale française en 1830, l'Algérie a connu une succession de deux périodesdifférentes, d'abord une orientation purement militaire ensuite de nouveaux et différents objectifspolitiques et économiques du gouvernement, à partir de 1865 et suite à la visite de Napoléon III, quifixèrent des orientations de conservation et de protection d'ou la création d'un nouveau style d'architecture: le néo-mauresque Biskra sujet de cette présente recherche, est une ville situé au nord-est du Saharaalgérien, qui a subi la colonisation française dès 1844. Elle était connue à cette époque comme une stationhivernale, réputée pour son caractère touristique qui a engendré l'édification de nombreux équipementssurtout touristiques, construits au moyen de techniques importées d'ailleurs mais avec des matériauxlocaux dont résulta une architecture de terre magnifique. Cette dernière a été citée de manière trèsremarquable dans les récits de voyageurs et les guides touristiques. Il semblerait que cette ville, soit lelieu d'émergence du style néo mauresque bien avant son instauration en tant que style architecturalofficiel en Algérie. En effet, ce lieu hautement touristique durant le premier tiers du 20e siècle enserre unbon nombre d'édifices intégrant des éléments de l'architecture de style colonial. Parmi ces édifices,certains remontent à la fin au 19e siècle déjà. Le damier colonial Biskra, ou bien la ville européenne, estaujourd'hui un important legs urbain d'une période de l'histoire de l'Algérie, et un héritage architectural eturbain, qu'on ne peut nier. Car même s'il représente aussi pour certain, un élément encombrant qui nousrappel une période douloureuse de l'histoire de l'Algérie, Pour nous, c'est une véritable leçond'architecture et d'urbanisme, avec des productions qui ont duré plus d'un siècle et demi, Cette recherchetente de mettre sous lumière ce legs spécifiquement hôtelier et thermal hérité de la période coloniale enAlgérie et lui donner l'importance qu'il mérite en tant que patrimoine architectural très signifiant pourl'histoire de l'architecture et de la construction en Algérie.

— 14 —

La restauration de l'ancienne mosquée dans le vieux Biskra, Algérie.Le chantier école

Amdjed Islam DALIUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism – Bursier „Eugen Ionescu”

Média Terre est une première formation d'une longue série de restauration d'une ancienne mosquée dansle vieux Biskra, en Algérie. Ce chantier école regroupe plus de 13 jeunes bénévoles des quatre coins dupays, afin de les initier à l'utilisation des matériaux locaux, spécifiquement la terre, dans la construction,restauration et son importance dans la préservation du patrimoine. La formation comprends différentsateliers techniques (Construction, Enduit, mortier, adobe…) et culturelles. Durant l'école chantier médiaterre 2018, on avait proposé plusieurs ateliers aux participants, et cela selon les besoins du chantier derestauration qui était déjà en cours. L'encadrement des ateliers est assuré par l'entreprise spécialisée dansla restauration de l'ancien bâti ainsi que par un architecte restaurateur du patrimoine. Dans le but dedonner aux participants l'opportunité de découvrir la région du Ziban, mais aussi de partager et d'échangerleurs expériences, on leur adopte un programme de sorties, de soirées, de conférences culturelles et de lacuisine traditionnelle.

— 15 —

Strategii contemporane de deghetoizare

Ionuţ-Laurenţiu DINUUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

În contextul social actual al Europei, care a evoluat foarte mult, statistic, în ultimii 20 de ani, aflându-seacum într-un punct în care lipsa hranei sau a adăpostului, care reprezintă nevoi de bază, pare deneconceput, există zone, în mediul urban, în care sărăcia prevalează la nivelul unor comunităţii, întregi, şinu este vorba de o sărăcie standard, care e reprezentată de un trai uşor incomod, ci de ceea ce literatura despecialitate o numeşte sărăcie extremă. Aceasta poate fi expusă ca starea socio-economică cea mai de jospe care o poate atinge un individ, stare care e generată de lipsa hranei, de locuirea în condiţii mult substandardele actuale de igienă şi de privarea completă de servicii de care societatea actuală se bucură.Aceste comunităţi care se află în zonele mai sus menţionate suferă de nişte indici sociali negativi care leclasează mult sub nivelul mediu al Europei, cum ar fi mortalitatea infantilă sau starea de sănătate apopulaţiei. Statisticile efectuate pe aceste zonele urbane sărace din România arată că aceste comunităţisunt alcătuite predominant din copii şi persoane tinere, apte de muncă, însă neinstruite. La aceasta seadaugă şi faptul că aceste comunităţi sunt adeseori alcătuite din minorităţi etnice, motiv pentru care, pelângă situaţiile sociale dificile, pot deveni şi victime ale discriminării etnice sau rasiale şi astfel aleexcluziunii sociale. În felul acesta, aceşti copii ajung să crească suferind de o vulnerabilitate socialăputernică, care îi va direcţiona, aproape inevitabil, spre un viitor statut de "paria", odată deveniţi adulţi şiastfel între aceştia şi actualii adulţi se formează un ciclu inter-generaţional al sărăciei. Riscul reprezentatde situaţia prezentată mai sus consta, pe de o parte, în faptul că aceste comunităţi în loc de a fi integrate îneconomiile naţionale şi de a susţine sistemul economic, sunt unul dintre elementele care fac ca acesta sănu funcţioneze, necesitând ajutor social, iar pe de altă parte s-a dovedit că pot fi o ameninţare pentrupopulaţia "normală" prin caracterul infracţional determinat de situaţiile în care se află. Aşadar, aceastăsituaţie are nevoie de o abordare, nu doar socială, ci privită din punct de vedere architectural-urbanisticreactiv, pe termen lung, care să ofere o şansă concretă la o viaţă mai bună şi la o alternativă. În plus,tinerii aflaţi azi în acea situaţie reprezintă, de asemenea, o resursă umană nevalorificată, astfel, îndrumaţiîn mod corespunzător, pot activa într-o varietate de domenii, având avantajul cunoaşterii unui mediu maipuţin plăcut, cel din care vor fi reuşit să se ridice.

— 16 —

La phase préliminaire comme facteur de succès des projets deréhabilitation, cas de: la vieille ville de Constantine

Imane FANTAZI, Yasser Nassime BENZAGOUTA, Hecham Zehioua BERNIAUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism – Bursier „Eugen Ionescu”

Plusieurs travaux semblent rappelés que la phase de conception est un facteur de succès d'un projet dontla gestion exercée est participative (M. Simard 2008). Nous avons remarqué que sur nombre de projetsparmi les 76 retenus dans le cadre du programme de réhabilitation de la vieille ville de Constantine dansle cadre de la capitale de la culture arabe 2015 semblent échouer. Ce constat peut être étendu à plusieursautres projets dans d'autres domaines, en particulier lorsque leur environnement devient turbulent(contraintes de délais/couts). Cette recherche a comme objectif d'analyser les facteurs qui influencent ledéroulement des projets de réhabilitation. Le modèle de la recherche est construit tout autour du travail del'équipe de projet dans la phase de conception et sa réflexion sur l'exécution. La méthodologie utilisée estune approche qualitative basée sur des entretiens semi-structurés avec l'équipe projet responsable de lagestion du programme de réhabilitation de 2015 dans le but de connaitre les défaillances qui influence ledéroulement de ce dernier.

— 17 —

Operaţiuni complexe în urbanism în metropole - studiu de cazIstanbul

Serin GEAMBAZUUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism

În ultimele două decenii, suntem martorii unei renaşteri şi reinterpretări a "operaţiunilor în urbanism" încadrul metropolelor, ca un model exclusivist de dezvoltare urbană. Scopul cercetării este contribuţia ladezbaterea academică teoretică privind noile operaţiuni în urbanism, aflate la periferia economiilorcapitaliste - nord-americane si vest-europene, în înţelegerea dimensiunilor lor prin conceptele: guvernanţăşi proces de planificare. Oraşul Istanbul trece printr-un proces de reconfigurare neoliberală, începând culiberalizarea din anii '80, implementarea unor reforme neo-liberale în anii '90, iar în anii 2000 se poateobserva cum o serie de politici de regenerare urbană iau locul practicilor de planificare urbană. Seconsolidează legile: Legea de Conservare ( Nr. 2863), Legea de Regenerare ( Nr. 5366), Legea Riscului laCutremur (Nr. 6306) care permit instituţiilor statului la nivel naţional să hotărască asupra planificării lanivel local. În perioada următoare se remarca o explozie de astfel de proiecte, coordonate, iniţiate şisubvenţionate de stat (127 ca număr) finalizate şi în curs de construire pe teritoriul oraşului Istanbul cu oconcentraţie în centrul oraşului, dar şi o expansiune în nord, către rezerva de pădure a oraşului. Toateacestea apar în urma noilor legi, nefăcând parte din masterplanul de dezvoltare al oraşului. În anul 2011,proiectul "Kanal Istanbul" se remarca prin importanţă şi mărime, menit sa conecteze Marea Neagră deMarea Marmara şi să diminueze traficul de nave din prezent din Canalul Bosforos. Această operaţiune siîn special infrastructura oraşului atrage în relaţie cu ea mai multe proiecte de dezvoltare cu diversefuncţiuni de la aeroport (Noul aeroport al oraşului, cel mai mare din lume) la turism, locuire şi chiar polifinanciari. Modul în care se fac aceste proiecte, aspectele de guvernanţă, procesul de luarea a deciziilor sicine le ea, cine este implicat si cum, dar şi impactul acestora asupra locuitorilor, ţesutului natural,structurii urbane şi a economiei, sunt subiecte dezbătute intensiv. Lucrarea detaliază toate aceste aspectesi le prezintă sistematic împreună cu analize de cost-beneficiu.

— 18 —

O analiză a spaţiului de cult adventist şi o direcţie de proiectare

Ruth-Adalgiza IACOB, Alexandra Maria AFRĂSINEIUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Dezvoltate de cele mai multe ori pe plan longitudinal, dar în unele cazuri şi pe plan transversal sauneregulat, în ansamblu, spaţiile de cult adventiste oferă o varietate largă de exemple în abordare, sugerândlipsa unei tradiţii clar delimitate cu privire la dinamica spaţială a sălilor de cult. Există, totuşi, şi elementespecifice, cu mai puţină varietate în abordare, ca un rezultat implicit al teologiei Bisericii Adventisteprecum poziţionarea amvonului, sau specificul bazinului pentru botez sau a mesei pentru Sfânta Cină etc.În acest context, concursul de soluţii pentru o nouă biserică pe locul uneia dintre primele bisericiconstruite de adventiştii din România, cea din Bucureşti, de pe strada Labirint la nr. 116, şi-a dorit, printrealtele, şi stabilirea unui nou standard al proiectării spaţiilor de cult adventiste. Biserica propusă, gândităca un loc de adunare al tuturor oamenilor (ekklesia - gr.), ca un loc de aducere împreună, dar şi ca un locaparte, nobil, ca o casă împărătească (kyriake - gr., basilica - lat.), casa lui Dumnezeu, sau ca un acasă -un loc care te primeşte şi te protejează -, păstrează însăşi esenţa etimologică a denumirii pe care o poartă.Situat într-o zonă istorică a Bucureştiului, proiectul propune accentuarea caracterului locului, prinvalorificarea calităţilor existente şi latente, atât la nivel urban cât şi social, cultural, precum şi evidenţiereacalităţilor spaţiului de închinare tipic Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Strategia de intervenţieconţine două etape majore - pe de o parte, observarea şi analiza existentului, ca primă etapă pentruînţelegerea contextului şi, pe de altă parte, stabilirea unei intervenţii care să creeze legături pe plan socialşi urban pentru o integrare spaţială şi culturală a bisericii în conştiinţa locuitorilor. Fiecare nivel şi strat alproiectului face referire la o tipologie spaţială diferită, valorificând materialitatea şi lumina şi interpretânddiferite grade de public/privat, transparenţe şi opacităţi. Pornind de la scara macro până la intervenţia dedetaliu, sunt propuse o serie de layere suprapuse, care conduc către integrare urbană şi socială a bisericii(problematica conştientizării prezenţei bisericii în oraş; biserica propusă, gândită ca un loc de adunare altuturor oamenilor, ca un loc de aducere împreună, un loc în care natura şi deschiderea coexistă).

— 19 —

Revitalizarea şi refuncţionalizarea pieţei urbane prin tehnologie

Kamalpoor Sheikhdad HOSSEIN, Negin Najjar AZALIUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism

Un element fundamental al organizării urbane a oraşului - piaţa urbana. Rolul pieţei urbane s-a modificatin timp. In trecut, aceasta era principalul punct de activitate din viata cetăţii - locul unde comunitatea îşidesfăşura mare parte din activităţi si unde se recrea. In prezent, spaţiul îşi pierde tot mai mult dinfuncţiune si vitalitate. Omul modern, mai ales occidentalul, tinde sa îşi trăiască viata tot mai mult in spatiiînchise sau virtuale. Astfel, piaţa oraşelor occidentale devine tot mai mult doar un spaţiu la intersecţiaunor străzi sau un spaţiu pietonal. In paralel cu modificarea rolului pieţei urbane, asistam la dezvoltareaampla si rapida a tehnologiei. Aceasta face tot mai mult parte integranta din toate aspectele vieţii umanesi are rolul de a facilita existenta umana. Tehnologia asigura comoditate, comunicare rapida si securitatepersonala. In informatica se vorbeşte tot mai mult de medii inteligente, bogate in tehnologie careidentifica amprente de comportament uman si informaţiile din jur si acţionează pro-activ. A ajunge de lacasa inteligenta la oraşul inteligent nu este decât o problema de timp. Dar înainte de a vorbi de oraşulinteligent, propunerea mea este sa vorbim de piaţa urbana inteligenta. Acest proiect de cercetare îşipropune sa aibă ca finalitate revitalizarea si refuncţionalizarea pieţei urbane prin intermediul tehnologiei.Spre exemplu: Pieţe mai mici (puţin active) ar fi conectate, in timp real, cu marile pieţe ale lumii avândacces la sunete, imagini si chiar evenimente care se întâmpla la mii de kilometri distanţă; Piaţa urbana dinţări subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, ar putea deveni spaţiul potrivit pentru activităţile deînvăţământ non formal conducând la dezvoltarea durabila a comunităţii respective; Tehnologiileinovatoare (întâlnite in legătură cu materialele de construcţie, mecanismele de colectare a apei, sistemelede iluminat care folosesc surse de energie regenerabila etc.)

— 20 —

3 şi 1/2 mori de apă sau moştenirea culturală montată pe scenă

Miklós KÖLLŐUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Prezentarea surprinde două fenomene: pierderea meseriilor (necesare pentru procedeele de restaurare)prin dispariţia meseriaşilor, respectiv schimbarea mediului de prezervare / de susţinere a meseriilortradiţionale. Fenomenele pot fi surprinse pe parcursul "restaurării" / reconstruirii a 3 şi 1/2 mori de apă,intervenţii din zona arhitecturii vernaculare, efemere: două dintre intervenţii sunt pe şi lângă monumenteistorice, a treia moară ar putea fi clasată, deoarece după restaurare / reconstrucţie are toate calităţilespecifice. A patra nu este monument istoric, şi nici n-a fost restaurată, dar totuşi are legătură cu subiectul,dat fiind că e vorba de o reconstrucţie de joagăr de apă, pe baza simplului fapt că joagărul exista înmemoria colectivă a locului, iar comunitatea a dorit refacerea sa. Elementul comun al acestor intervenţiieste reconstrucţia, un procedeu din ce în ce mai prezent şi amplu discutat în ultimul deceniu în practica derestaurare, forţând regula stabilită că reconstrucţia se opreşte acolo de unde începe presupunerea. Mesajulprezentului articol se referă însă (ca o reflecţie la problemele şi atitudinile întâlnite în timpul restaurării şidupă ea) mai mult la aprecierea meseriaşilor care încă stăpânesc meseriile tradiţionale, respectiv la"reconstrucţia" meseriilor necesare păstrării în timp a acestor monumente vernaculare, precum şi laadoptarea unei atitudini responsabile privind moştenirea culturală, şi nu la obiectele de arhitectură în sine(deoarece ele nu sunt tema, ci doar suportul discuţiei). Astfel, morile de apă (nefiind destul de productivefaţă de cele contemporane) au devenit doar mărturii din trecut. Deşi din punct de vedere energetic ele suntcurate, doar turismul a reuşit să mai ţină în picioare câteva mori de apă; fie ele monumente istorice saunu, până în zilele noastre s-au transformat în nişte decoruri aproape de "ruină în peisaj", ilustrând trecereatimpului. Şi cum au fost construite din lemn, nu prea rămâne mare lucru în urma lor. Doar dacă maiprimesc o şansă. Că vor fi montate pe scenă, asemănător dansurilor populare. Şi desigur, putem discutadespre autenticitate...

— 21 —

Tradi(nova)ţia / sensul lucrurilor la ţară / ghidul de arhitecturăpentru încadrare în specificul local, zona Secuime

Miklós KÖLLŐUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

A respecta tradiţia nu înseamnă să urmărim drumul pe care l-a urmărit bunicul, ci înseamnă să mergem pedrumul pe care ar fi ales el în condiţiile zilelor noastre. În acest sens, nu modernul este opusul tradiţiei, ciinutilul. Parafrazându-l pe Victor Brauner & Ilarie Voronca, în idea celebrei pictopoezii - tradinovaţia nue tradiţie, tradinovaţia nu-i inovaţie: tradinovaţia e tradinovaţie. Poate că - şi cu atât mai mult în vremuride criză - utilizarea materialelor şi al know-how-ului tradiţional ar putea reprezenta un colac de salvarepentru arhitectură, în contextul unei arhitecturi ecoregionaliste.

— 22 —

Turnuri şi locuinţe-turn în arhitectura românească - Locuirea peverticală

Adonis Mihai LEMNARUUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Lucrarea de faţă face parte din cercetarea întreprinsă în cadrul tezei de doctorat ce va avea, la bază, oamplă documentare despre locuinţa-turn. Trebuie menţionat încă din aceste faze incipiente că turnul (cuparticularitatea lui - locuinţa-turn) a exercitat o putere de atracţie de necontestat, iar cercetarea şiinterpretarea acestui concept presupune implicarea mai multor domenii: istorie, arhitectură, filosofie,psihologie, literatură. Chiar şi astăzi, locuinţa-turn (locuirea pe verticală) se dovedeşte a fi un subiectinepuizabil. Acest lucru se datorează, în parte, modului în care ea este percepută, parcursă şi locuită.Pentru a răspunde la întrebarea "ce?", vom apela la câteva fragmente din "Poetica spaţiului", a lui GastonBachelard, de unde vom putea observa cum desemnează acesta verticalitatea ca formulă a casei-arhetip.Casa de vis a lui Bachelard este prinsă în bipolaritatea pivniţă-pod, între iraţionalitatea, de neînţelesuladânciturii din pământ şi raţionalitatea aerată, lejeră, protectoare, a acoperişului. Punerea faţă în faţă cuvariabile precum timpul, sfera culturală, socială şi arhitecturală a dat naştere a numeroase întrebări, iarprin lucrarea de faţă dorim să cercetăm nişte răspunsuri date, să analizăm diversele interpretări şi ipostazeşi, în final, să propunem nişte concluzii, având în gând tot timpul situarea în contemporaneitate. Deasemenea, încercăm să identificăm ce valenţe mai poate căpăta locuinţa-turn astăzi (când, spre exemplu,funcţiunea defensivă a dispărut de mult). Un studiu atent a mai multor ipostaze va fi instrumentul cu carevom căuta posibilităţi şi probabile răspunsuri ale acestui loc încărcat de însuşiri semnificative. Cu toateacestea, trebuie menţionat că lucrarea de faţă nu îşi propune şi nu este interesată să prezinte o perspectivăexhaustivă asupra acestei tematici. În această cercetare vom încerca să ne ferim de certitudini, convinşifiind că în orice studiu care priveşte natura umană trebuie să rămână loc pentru îndoială. Ne-am dori maimult ca lucrarea să poată semăna unele incertitudini, prin întrebările pe care le ridică.

— 23 —

Reactivarea culturală ca mod de reintegrare a centrelor istorice

Maria Cătălina LEŢAUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Lipsa continuităţii, a coeziunii şi a unei dezvoltări integrate reprezintă o problemă autohtonă cu care seconfruntă zonele istorice ale oraşelor de provincie din zona extracarpatică. Un aspect din perspectivacăruia poate fi privită o revitalizare a acestor arii este acela al unei mai bune interacţiuni a locuitorilor cuoraşul, bazată pe conştientizare culturală şi pe implicare activă. Cercetarea întreprinsă se concentrează pestudiul căilor pe care oamenii se pot identifica din nou cu propriile oraşe şi pe felul în care un nucleuistoric îşi poate recâştiga importanţa atât printr-o mai bună cunoaştere a trecutului şi a valorilor sale,precum şi printr-un studiu şi o evaluare atentă a potenţialului pentru viitor. Una din căile de cercetare esteaceea a moştenirii culturale ca rezultat al trecerii timpului, al contextului şi, mai ales, al oamenilor cageneratori de identitate, din moment cei ei sunt cei care determină şi menţin peisajul cultural al unui loc.Ideea păstrării şi valorificării peisajului cultural este aspectul asupra căruia ar trebui să ne concentrăm,deoarece valorile culturale ale unui loc rezidă în capacitatea acelor valori de a fi menţinute, îmbunătăţitesau chiar puse sub semnul întrebării, şi, mai presus de toate, de a fi permanente în timp, însă mereuflexibile şi adaptabile la schimbări, căci această permanenţă este ceea ce stă la baza identităţii. Există oîntrebare constantă legată de existenţa peisajelor culturale într-un context urban în care nu mai putemvorbi despre comunităţi, din moment ce mari zone ale centrelor istorice au fost distruse pentru construireacentrelor civice, iar oamenii au fost relocaţi si "amestecaţi" şi, totodată, o bună parte a locuitorilororaşelor de mai mari dimensiuni nu le aparţin, de loc. În ambele situaţii conceptul de permanenţă şi devalori culturale ale mediului construit şi neconstruit ar trebui apropriate şi înţelese, din moment ce nu sunt"moştenite". Pentru o bună înţelegere şi o atitudine proactivă asupra moştenirii culturale ca factorcatalizator al reintegrării centrelor istorice în mecanismul urban este nevoie de un interes pentru ointeracţiune mult mai profundă cu oraşul, dincolo de o relaţionare mecanică şi superficială, iar aceastăinteracţiune se poate contura prin diverse mijloace, toate având la bază interesul colectiv pentrupermanenţa identităţii.

— 24 —

Dinamica pieţelor publice urbane aferente centrelor civice dinmunicipiile capitale de judeţ, constituite după anul 1968. Metoda de

investigare

Vasile Sorin MANEAUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Facultatea de Urbanism

Obiectivul general al studiului este acela de a afla în ce măsură pieţele publice urbane aferente centrelorcivice constituite în capitalele de judeţ ca organisme oarecum artificiale, străine şi impuse politic, şi-au(re)găsit vocaţia socială, fiind însuşite sau nu de către populaţie. Dacă în anii comunismului piaţa publicăurbană asociată centrelor civice a fost înţeleasă în primul rând prin prisma rolului reprezentativ pe care îlavea, după 1989 are loc o schimbare în modul de înţelegere şi piaţa publică tinde a-şi recăpăta vocaţiasocială, devenind scena a diverse activităţi socio-culturale; în acest fel, ea este "redată" comunităţii.Schimbarea cea mai importantă s-a produs insă în structura funcţionala cu expresie la nivelul activităţilor.Trecerea la o economie de piaţă a avut ca prim rezultat o explozie a activităţilor comerciale şi din sferaserviciilor, generând fie apariţia de construcţii noi, fie refuncţionalizarea unor părţi de clădiri existente.Din punct de vedere constructiv avem de-a face cu modificări structurale in obiectele de arhitectura,modificări la nivelul partiului sau la nivel de plastica a faţadelor. Privite din perspectiva dimensiuniisocio-comportamentale, aceste schimbări înseamnă că unele dintre pieţe au început să-şi certifice vocaţiasocio-culturală si publică. Studiul ia în calcul trei ipostaze ale existenţei sociale a pieţelor publice: Pieţepublice acceptate de către societate fără schimbări; Pieţe publice in care societatea a produs schimbări,apropriindu-le; Pieţe publice respinse de către societate, intr-o mare măsură abandonate, lipsite de viată.Ca metodologie de lucru, se propune şi se operează cu un cadru criterial de analiză, care va fi aplicat unorpieţe publice urbane considerate reprezentative, ca studii de caz. Se va analiza dinamica la nivelulelementelor de cadru construit, dinamica funcţională cu exprimare la nivelul activităţilor şi dinamicaelementelor de cadru socio-comportamental prin studiul microevenimentelor, observaţii asupra ocupăriipieţelor publice urbane prin structura socio-profesională şi pe vârste a oamenilor şi observaţii asupradinamicii traseelor în spaţiul pieţelor publice. În urma analizei, modificările observate vor fi cuantificatecu ajutorul unei grile de cuantificare propuse, obţinându-se în final o imagine complexă, de evaluare astării actuale a pieţelor publice urbane. În paralel, pentru unele din localităţile alese ca studii de caz, s-auefectuat sondaje publice. Sondajele efectuate urmăresc traducerea prin analiză şi decodificare a unorinformaţii constituite ca punct de vedere subiectiv, în informaţii obiective. Prin corelarea concluziilorsondajelor cu cele privind evaluarea stării actuale a pieţelor publice urbane se obţine o apreciere calitativăa modificărilor realizate la nivelul pieţelor publice urbane.

— 25 —

Spaţiul sacru / mutaţii intereligioase / împrumuturi culturale înarhitectura spaţiului de cult

Ocalan MIHRIBANUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

A devenit un loc comun în zilele noastre ca ideile sau credinţele religioase să fie privite şi studiate dintr-operspectivă unificatoare. Această viziune generală sau de ansamblu are avantajele ei, mai ales în epoca dedeschidere cvasitotală în care trăim. O privire comparativă poate ajuta la o înţelegere mai uşoară a unorfenomene sociale, politice şi chiar religioase indiferent de timp şi spaţiu. La baza societăţii umane stau oserie de principii fundamentale ce explică într-o oarecare măsură nuanţele de complementaritate şisimilarităţile dintre diferitele contexte sociale şi religioase. Este necesara prin urmare această viziunecomparativă cu nuanţă oarecum inductivă. Ea aparţine însă numai celor care ştiu să facă o analiză şi odiferenţă clară şi exactă între ceea ce este specific şi ceea ce este universal. Concepţia despre lăcaşul decult din diferitele religii este şi ea antrenată în acest uriaş angrenaj: sinagoga, biserica, moscheea, templulhindus sau stupa budistă sunt pe rând în mod egal şi uniform: case a lui Dumnezeu, locuri de desfăşurarea cultului, de reuniune sau predicare a cuvântului având toate acelaşi scop clar şi precis. În ceea cepriveşte construcţia clădirilor sacre în religii diferite se pot observa la fel deosebiri conceptuale chiar cândeste vorba de stiluri arhitectonice similare. Există o serie de arhetipuri fundamentale şi simboluriuniversale, valabile pretutindeni în familia umană, ce se referă la localizarea şi simbolismul spaţiuluisacru. Ideea de centralitate a lumii locuite de o anumită societate religioasă, sunt idei care deşi se găsescmai mult sau mai puţin în majoritatea religiilor, au fost valorizate în mod diferit. Ceea ce putem analizaazi nu e decât rezultatul sau mai bine zis rezultatele acestui proces de valorificare a unor credinţe, ceaparţin în ultimă instanţă însăşi structurii conştiinţei umane. Aici trebuie readus în discuţie termenul demulticulturalism şi modul în care fiecare individ este influenţat de mediul din care provine şi încontinuare cum se reflectă acest lucru asupra înţelegerii individului, sau al unui grup, al spaţiului sacru şisimbolismului asociat cu acesta. Totodată trebuie luat în considerare contextul istoric, social şi politic lamomentul respectiv, toate acestea formând o imagine mai clară care ajută la înţelegerea procesului derecreare a spaţiului sacru. O privire comparativă ajută la o înţelegere a unor fenomene sociale, politice şichiar religioase indiferent de timp şi spaţiu. Teza îşi propune deci sa trateze transformări, interferentele,schimburile arhitecturale, fie ca acestea vizează forma sau conţinutul, prezente in arhitectura spatiilor decult ce aparţin diferitelor religii, momentul ales fiind dat de procesul de transformare si reutilizare al unuiobiect cu funcţiune religioasă ca urmare a trecerii sale istorice de la o confesiune la alta. Cauzele suntmultiple, de ordin istoric, social si politic.

— 26 —

Importanţa planificării în implementarea soluţiilor verzi

Cristina Gabriela MITINCUUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, Şcoala Doctorală „Simion Mehedinţi”

Soluţiile verzi reprezintă acţiuni care sunt inspirate, sprijinite sau copiate din natură, implementareaacestora bazându-se pe caracteristicile mediului natural şi pe procesele complexe ce se desfăşoară înnatură. Acestea sunt desemnate în a oferi acţiuni eficiente şi adaptabile, de ordin economic, social şiecologic, la problemele caracteristice spaţiului urban. Conceptul de soluţii verzi este unul complex, fiindfrecvent utilizat de către specialiştii din domeniul planificării urbane, precum şi de către factorii dedecizie, ca posibilitate de integrare a ecosistemelor naturale şi a serviciilor aferente acestora în cadrulobiectivelor dezvoltării sustenabile. Soluţiile verzi reprezintă un concept care a apărut ca răspuns laprovocările determinate de fenomenele de urbanizare rapidă ce caracterizează mare parte a oraşelor lanivel european şi este o formă de îmbunătăţire a calităţii mediului prin intermediul cărora zonele urbanereuşesc să îşi crească rezilienţa la schimbările de mediu şi să promoveze o dezvoltare sustenabilă, fiindmai eficiente din perspectiva analizei cost-beneficiu în comparaţie cu principiile şi măsurile tradiţionaleale dezvoltării urbane. Scopul lucrării este realizarea unei evaluări a informaţiilor cuprinse în cadrulavizelor de mediu emise, cu precădere cele referitoare la obiectivele propuse, respectiv măsurile impuse.Obiectivele lucrării sunt următoarele: analiza caracteristicilor generale ale avizelor de mediu emise decătre autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi evaluarea gradului de integrare a soluţiilor verziîn cuprinsul obiectivelor propuse şi a măsurilor impuse în cadrul avizelor de mediu emise de cătreautoritatea competentă pentru protecţia mediului. În cuprinsul acestui studiu au fost analizate avizele demediu emise pentru planurile şi programele supuse evaluării de mediu cu realizare de raport de mediu.Astfel, au fost analizate avizele de mediu emise în perioada 2007-2012 de către Agenţiile Regionalepentru Protecţia Mediului, respectiv avizele de mediu emise în perioada 2013-2017 de către Agenţiilepentru Protecţia Mediului. Iniţial au fost identificate caracteristicile generale ale avizelor de mediu, şianume: judeţul şi localitatea în care se va implementa planul sau programul supus evaluării, numărul şianul emiterii avizului de mediu, solicitantul, obiectivul propus a fi implementat. În plus, a fost realizată ocorelare a măsurilor privind protecţia mediului impuse în cadrul avizelor de mediu emise cu informaţiileaferente celor 10 domenii aferente Nature-based solutions identificate în cadrul Reportului EKLIPSE. Dinperspectiva spaţiilor verzi, în cadrul avizelor de mediu, au fost analizate următoarele aspecte: (a) dacă seface referire la spaţiile verzi (da/nu), (b) detaliile legate de spaţiile verzi existente, respectiv propuse(tipuri de spaţii verzi, dacă acestea sunt pe sol natural sau gazon, dacă se propun soluţii moderne precumacoperişuri/pereţi verzi etc.).

— 27 —

Soluţii verzi adaptabile oraşelor din România

Diana Mariana Rodica PÂNZARUUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, Şcoala Doctorală „Simion Mehedinţi”

Într-o perioadă în care urbanizarea devine un proces tot mai accentuat,cu o populaţie globală de peste50% concentrată în mediile urbane ce aduce o serie de modificări în modelele de consum şi care implicitcontribuie la apariţia schimbărilor climatice, soluţiile verzi pot reprezenta un element cheie în atenuarea şiadaptarea oraşelor la aceste provocări contemporane. Astfel, studiul prezent îşi propune i) să contribuie lacrearea unei imagini clare a conceptului destinată publicului larg, ii) să evidenţieze principalele criterii ceindică nivelul de pretabilitate al unui oraş pentru integrarea soluţiilor verzi şi iii) să prezinte care suntbeneficiile aduse de soluţiile verzi componentei umane şi de mediu.

— 28 —

Arhitectul de biserici Dimitrie Ionescu-Berechet - Bisericile "etc. etc."

Tudor PATAPIEVICIUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Arhitectul despre care vorbim este Dimitrie Ionescu-Berechet (1896-1969). Câmpulungeanul se remarcă,pe lângă numeroasele construcţii laice, prin funcţia de arhitect şef al patriarhiei (1930-1963), şansa de aocupa acest post fiindu-i oferită după ce în anul 1928 termină un proiect de restaurare al unei clădiri desecol XVIII, Casa Ştefănescu, din Câmpulung. Lui D. I.-B. îi sunt atribuite nu mai puţin de 100 debiserici noi şi numeroase restaurări de construcţii bisericeşti. "Bisericile din comunele: Podul Dîmboviţei,Poenărei, Stoeneşti, Bilceşti-Muscel, din Buftea, Ghergani, Ariceşti etc. etc." Fragmentul de mai sus esteun citat din cererea - înaintată de arhitectul D. Ionescu-Berechet Uniunii Arhitecţilor în iunie 1956 -pentru acordarea unei pensii de merit. Ţinând cont de activitatea sa prodigioasă, tabloul cu lucrările celemai însemnate pe care acesta le-a executat între anii 1925 şi 1956 este deosebit de important pentru aputea surprinde felul în care acesta se raporta la opera sa. Bisericile de mai sus ies în evidenţă princonsemnarea vagă şi grupată. Aceste biserici sunt cu atât mai interesant de studiat deoarece nu suntbiserici urbane. Altfel spus, ele sunt construite într-o perioadă în care tradiţia bisericească se întrepătrundecu viziunea statului privind caracterul naţional al religiei oficiale, cea ortodoxă. Aici acest lucru trebuie săfi avut o amploare limitată şi, fiind toate construite pe teritoriul vechiului regat, scapă parţial din matriceaacestui raţionament. Deşi problema monumentalităţii şi a reprezentativităţii acestor clădiri este într-ooarecare măsură secundară, contextul politic fără precedent şi creşterea semnificativă a scării construituluiau fost, în mod sigur, elemente care şi-au făcut simţită prezenţa. Spectrul acestor biserici este unul foartelarg, dacă o biserică preia elemente din ruinele locale de secol XIV, alta conţine elemente tipologice alecaselor ţărăneşti dintr-un spaţiu geografic mult mai întins. Dacă una din biserici face nişte trimiteri, destulde evidente, cu elemente luate ca atare, la biserica mănăstirii de la Curtea de Argeş, alta este o amintirefrapantă, de data asta fără nici un elemente de limbaj arhitectural comun, a unei tipologii de biserici desecol XVIII. În final, lista este completată de trei exemple de biserici de dimensiuni relativ mari,implantate - la prima vedere, fără o preocupare specială pentru loc - în ţesutul rural. Aceste ultime bisericicresc urbanitatea ruralului în care sunt construite, dar sunt legate de el prin elemente locale ingenios alese.Consemnarea vagă a lui D. Ionescu-Berechet nu trădează lipsa de importanţă ale acestor biserici încomparaţie cu restul lucrărilor, ci arată o categorie de sine stătătoare de biserici, unde experimentul se aflala baza procesului de proiectare.

— 29 —

Între proiect şi realitate. Închisori româneşti din secolul al XIX-lea

Ioana PĂVĂLUCĂ-BRĂESCUUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Detenţia a existat, cu siguranţă, din cele mai vechi timpuri. Totuşi închisoarea, ca program de arhitecturăeste o invenţie modernă, apărută odată cu nevoia statului de a controla indivizii. Închisoarea poate ficonsiderate instituţii reprezentative pentru societatea industrială, realizarea perfectă a statului modern,radiografia lui. Dezvoltarea sistemului penitenciar modern s-a produs în secolul al XIX-lea, aproapesimultan în Europa şi S.U.A., iar zona românească a fost si ea influenţată. Cu un decalaj de mai bine dejumătate de secol, au început să apară în România proiecte de închisori, care se aliniau conceptelor dedetenţie ale perioadei, însă cu varii dificultăţi de implementare. Totodată, dezvoltarea sistemuluipenitenciar în România corespunde cu secularizarea mănăstirilor şi transformarea lor în aşezăminte derecluziune. Este un moment de inflexiune a lumii premoderne cu cea modernă. Un teritoriu marginal, lagraniţa dintre Orient şi Occident, ce oferă răspunsuri despre geneza societăţii româneşti moderne şiinvestighează "apusul" unui program de arhitectură, mănăstirea, de provenienţă orientală şi dezvoltareaaltuia, penitenciarul, sub influenţă occidentală. Metodele de cercetare sunt variate. Abordarea istorică estefoarte utilă pentru că reuşeşte să coreleze situaţia din zona românească cu cea europeană. În plus, suntfolosite două concepte apărute simultan, în domenii diferite, cel de instituţie totală, introdus de E.Goffman, sociolog şi cel al spaţiilor altfel, teoretizate de Foucault, filosof. La nivel teoretic ele sesuprapun. Diferenţa este de operativitate. Goffman, prin metoda sa de cercetare, oferă instrumente delucru concrete, descriind caracteristicile atât de conformare spaţială, cât şi structură organizatorică,ierarhică. Concluziile nu sunt chiar surprinzătoare, dacă le corelăm cu actualitatea. Se pare că practicicontemporane, prin care din investiţii publice considerabile rezultă construcţii inutilizabile, depăşitemoral sau care nu întrunesc condiţiile de funcţionare sunt vechi. La începutul secolului al XIX-lea,închisorile funcţionau în vechile localuri ale mănăstirilor, cărora nu li se făcuse nici o transformaresubstanţială. Între timp, în jurul anului 1850, s-au realizat proiecte pentru închisorile de la Ocnele Mari şiDoftana, dar care n-au fost executate niciodată, din cauză că nu corespundeau legislaţiei şi noilor nevoi dedetenţie. Cazuri mai tragice au fost cele ale închisorilor centrale înfiinţate cu costuri semnificative laTulcea şi Constanţa, care nu întruneau nici ele condiţiilor legislative. La sfârşitul secolului s-a decisconstruirea a trei închisori: Doftana, Galaţi şi Craiova, după acelaşi plan. Doar Doftana a ajuns săfuncţioneze după prevederile proiectului, dar din păcate conceptul după care funcţiona închisoarea, dejafusese abandonat în mare parte din Europa, deoarece îşi dovedise ineficacitatea.

— 30 —

Locul ca osmoză culturală. Casa şi atelierele soţilor Storck

Delia PRISECARUUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Orizontul teoretic al lucrării încercă să explice semnificaţia şi importanţa conceptelor de spaţiu şi loc, careimplică în definitiv tocmai esenţa profundă a locuirii umane. Investigarea realităţii fizice şi a raportuluicare se instaurează între loc şi spaţiu, între cele două şi individ, cu mediul exterior şi cu straturile istoriceantropice sunt temele majore ale lucrării. Ipotezele teoretice vor putea fi astfel testate, consolidate şiverificate în mod concret, prin intermediul studiilor de caz ale arhitecturii româneşti rezidenţiale, caredeşi se bucură de un grad de notorietate relativ ridicat din punct de vedere istoric şi simbolic, nu au făcutîncă obiectul unor studii aprofundate din punct de vedere arhitectural. În propria ei specificitate, aceastaprezintă caracteristici şi vocaţii semnificative cu precădere din punct de vedere al valorilor care, odatăcomportate prin procesul de proiectare şi execuţie, îi conferă calitatea de a exista(fiinţa arhitectural), caloc semnificative ce răspunde nevoilor de locuire. Acest atribut, al casei identificate, amplifică în timpatitudinea existenţială şi pe cea de a fi tot mai mult identificate ca prezenţe imposibil de disociat dinpunctul de vedere al identităţii şi al calităţilor, de spaţiul construit atât cel domestic cât şi cel urban. Estecazul particular al rezidenţei sculptorului Frederic Storck şi al soţiei sale Cecilia Cuţescu – pictoriţă şiartist grafic din reşedinţa lor de pe strada Vasile Alecsandri numărul 16. Arhitectul Alexandre Clavel,interpretând instanţele cuplului, a reuşit să dea forma adecvată, aproape naturală, spaţiilor, obiectelor,unde cuplul însuşi şi-a găsit la rândul său adevărata formă. O casă astfel concepută se distinge deconceptul de reşedinţă, înţeles sub aspectul de dat administrativ şi cadastral, pentru a se face remarcată carealitate vitală. Globalizarea şi riscul omologării culturale, care afectează în egală măsură formele şimodul de locuire al oamenilor. Fenomenul tinde să submineze tocmai ideea de loc reducând pentruconceptul de spaţiu arhitectural la omogen, uniform şi monoton, din casetele pur funcţionale, rezultateprin proiectarea abstractă de corpuri geometrice. În realitate, nimic nu contrazice mai radical ideea de loccorelat spaţiului arhitectural decât aceea ca individul poate locui într-un spaţiu-celulă repetabil şiechivalent în oricare parte a lumii. Dimpotrivă, esenţial pentru conceptul de loc este radicala şiireductibila unicitate şi irepetabilitate a spaţiului cu al cărui conţinut arhitectura operează. Obiectivulacestei cercetări este tocmai acela de a investiga natura locurilor şi modul în care arhitectura reuşeşte să letraducă în practică: obiectiv la care un aport semnificativ va fi adus prin studiul clădirilor anteriormenţionate. Astfel, se conturează un cerc hermeneutic, în care noţiunile teoretice vor determinaînţelegerea calităţii spaţiului reşedinţelor construite, iar acestea la rândul lor, prin concluziile cercetăriivor trebui să permită o şi altă profunzime a sensului celor două concepte analizate.

— 31 —

Conversia spatiilor sacre în spatii profane

Luiza Maria RABOJUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Conversia este în primul rând o schimbare de funcţiune, uneori chiar una acută, între funcţiunea iniţială şifuncţiunea finală. Această schimbare de funcţiune poate aduce cu sine modificări importante ale partiului,ale organizării spaţiului, uneori ale materialelor de finisaj sau a culorilor acestora. Spaţiile cu valoaresimbolică au fost şi încă sunt o prezenţă constantă in diferite culturi, formele şi dimensiunea lorfuncţională pot suporta, însă, de-a lungul epocilor schimbări semnificative. Pornind de la această ipotezăde lucru şi particularizând pe analiza spaţiilor sacre, mi-am propus să urmăresc etimologia şi înţelegereaconceptului de CONVERSIE, posibilităţile de conversie funcţională ale spaţiilor de cult, studii de caz cuprivire la mecanismele de realizare ale acesteia, analiza cauzelor şi a efectelor care au determinatconversia, enumerarea unor posibilităţi de conversie funcţională a unor spaţii iniţial sacre. Aşadar, mă voiconcentra asupra problematicii factorului funcţional în dinamica spaţiului sacru creştin, îmbinândelemente de filosofie arhitecturală cu noţiuni de teologie, istoria mentalităţilor şi istoria religiilor. Voiacorda o importanţă majoră întregului sistem teoretic construit de Mircea Eliade cu privire la lipsa deomogeneitate a spaţiului (privat sau public) din prisma dialecticii sacru/profan, identificând biserica cu unspaţiu al hierofaniei, unde regulile care guvernează spaţiul cotidian se suspendă ori sunt reconfigurate încheie spirituală. Relaţia dintre biserică şi casă reprezintă, în fapt, în aceste vremuri, relaţia răsturnatădintre divinitate şi om. Prin conversia acestor două spaţii, în primă fază de ordin arhitectural, iar apoi dinperspectivă spirituală, poate avea două urmări: transformarea spaţiului deja numit public care să serveascăla existenţa unei comunităţi (biserica), într-unul privat, unde omul trăieşte singur, aparent ferit desocietate (casa), dar şi metamorfozarea acestui spaţiu sacru, într-un loc intim, unde este posibil ca omul săse simtă mult mai liber în gândire şi gesturi.

— 32 —

L'urbanisme vert et les enjeux de l'agriculture périurbaine; cas de laville de Feriana de la Tunisie Centrale

Islem SAADAOUI, Christopher Robin BRYANT, Hichem REJEBUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism – Bursier „Eugen Ionescu”

La nécessité pour les collectivités de limiter l'étalement urbain se fait de plus en plus sentir. Lesnombreux problèmes que cause ce phénomène (pertes de terres agricoles, destructions des milieuxnaturels et de la biodiversité, les risques des inondations, ...) poussent à la réflexion et à l'action. Dans lamesure où l'évolution du secteur agricole conduit à lui reconnaître d'autres significations positives(aménités, paysages, patrimoine, gestion des espaces, …), elle devient multifonctionnelle : dans cesconditions, l'agriculture peut être considérée comme un outil de gestion des territoires périurbains, etenvironnementaux. L'idée directrice de cette recherche est de faire la restriction du périmètred'urbanisation ainsi qu'éventuellement la définition des zones prioritaires d'aménagement, en mettantl'accent sur le rôle de l'agriculture intensive périurbaine et son rôle majeur dans la préservation del'environnement et le maintien de la biodiversité. Notre travail consiste à étudier le paysage périurbain dela ville de Feriana de la Tunisie centrale en se référant aux différentes composantes de ce paysage et auxfacteurs responsables des changements territoriales. L'objectif de départ consiste à identifier l'importancedes paysages agricoles, en élaborant un cadre de caractérisation et d'interprétation apte à rendre comptel'interrelation entre la durabilité paysagère - l'espace périurbain - les citoyens du centre-ouest tunisien.Ainsi nous envisageons à étudier cet espace à travers la méthode de caractérisation cartographique, baséeessentiellement sur les données spatiales et les relevées de terrain de l'étude. L'analyse des données estfaite à l'aide des outils SIG et des cartes agricoles réalisées par les services du ministère de l'agriculture dela région. La caractérisation nous facilite à faire le constat du paysage donné et à mettre l'accent sur lespoints valorisants ce territoire. Les résultats prévus vont mettre l'accent sur les spécificités socioterritoriales et économiques de ces régions, l'impact de l'action anthropique et climatique sur l'agricultureet la biodiversité floristique, la multifonctionnalité et la contribution de l'agriculture périurbaine dans laprotection de la biodiversité et enfin le rôle des politiques d'aménagements publiques et des occupantsdans le développement de ce territoire.

— 33 —

Specializarea funcţională a oraşelor din România

Valentin Antonio TACHEUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Urbanism

Specializarea funcţională este o dimensiune importantă a policentricităţii, deoarece aceste funcţii sunt celecare diferenţiază oraşele unele de altele şi produc fluxurile necesare pentru integrarea economică. Pornindde la criteriile ESPON privind încadrarea în diferite categorii a oraşelor, am comparat valorileindicatorilor statistici cu aceste criterii ESPON şi în final am obţinut o evaluare a municipiilor dinRomânia şi a municipiul Bucureşti pentru 6 domenii studiate (ESPON 1.1.1.) - Populaţie, Economie,Transporturi, Turism, Activităţi de Cunoaştere, Centru decizional. Metodologia s-a bazat pe un sistem deindicatori teritoriali la nivel LAU2 si pe suportul statistic al programului ARCGIS 10.2. Rezultateleanalizei s-au concretizat in hărţi tematice pe cele 6 domenii studiate si un tabel final cu evaluărilemunicipiilor din România conform criteriilor ESPON: Oraşe cu activităţi de importanta globala, oraşe cuactivităţi de importanta europeana, oraşe cu activităţi de importanta naţională, oraşe cu activităţi deimportanta regionala si oraşe cu activităţi de importanta locala. Definirea ştiinţifică a dimensiuniifuncţionale a municipiilor din România este semnificativa în special pentru a ajuta la identificarea zonelorcu potenţial, a zonelor prioritare pentru intervenţiile şi dimensiunile ce pot încuraja dezvoltareapolicentrică. Aceste metodologii ştiinţifice pot defini foarte clar zonele urbane funcţionale intra-regionale,inter-regionale şi transfrontaliere.

— 34 —

Arhitectura memoriei: între mnemonică şi sacru

Maria TÎLVESCUUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Arhitectura memoriei este un fel de încercare a memoriei colective de a se aşterne într-un spaţiu. Astfel, ocomunitate îşi găseşte propria reflectare, un fragment din propria existenţă readus în actualitate.Memorialul este situat, ca simbolism, la mijlocul drumului între cimitir şi spaţiul sacru(biserică) şi estedesprins, fără îndoială, din modelul arhitecturii sacre şi funerare. Troiţa, ca tipologie de memorialesenţializat, este cimitir în absenţa cimitirului şi biserică în absenţa bisericii (pars pro toto). Este oimagine a lumii "de dincolo". Însă memorialul contemporan se distanţează radical de acest model.Îndepărtarea de la utilizarea simbolurilor grafice religioase şi ralierea la un limbaj senzorial care poate fidecodificat de orice persoana, aparţinând oricărei culturi, este practicată în majoritatea memorialelorrecent construite. Poate aşadar arhitectura memoriei să supravieţuiască negând miezul în jurul căruia s-aformat? Îşi poate crea un limbaj propriu, simboluri proprii şi bineînţeles, un "public" propriu, independentde arhitectura sacră? Poate deveni memorialul un alt tip de spaţiu, la fel ca heterotopiile lui Foucault, ruptdin sacru, însă desacralizat? Este un alt fel de spaţiu, manifestând un alt fel de sacru? Pornind de laalteritatea hetero-toposului, putem califica sacrul nereligios ca fiind hetero-sacru/hetero-heirus. Laicizareaeste doar aparentă. Evacuarea forţată şi ulterioară a sacrului din memorial este un argument în favoareafaptului că acesta, în mod firesc, se afla deja acolo. Prezentarea propune analizarea unor studii de caz înparalel cu discutarea conceptelor teoretice. Studiile de caz(trei concursuri internaţionale de arhitectură şiMemorialul Rezistenţă şi Represiune în Bihor) sunt proiecte proprii care au contribuit la fundamentarealucrării teoretice şi, totodată, au condus la naşterea unor noi întrebări.

— 35 —

Pastoralismul urban ca element al infrastructurii verzi care genereazăservicii ecosistemice

Roxana Maria TRIBOIUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Într-o lume în continuă urbanizare o reconsiderarea a funcţiunii productive a zonelor verzi în oraş şiproximitatea lui poate ameliora semnificativ calitatea spaţiului urban. Contexte tradiţional opuse ca rural-urban, agricol-urban pot fi în sinergie cu o abordare adecvată a gestionării lor. Periferia reprezintăplatforma cu o dinamică considerabilă unde aceste conflicte şi sinergii se desfăşoară. În acelaşi timpprincipiile sustenabilităţii, multifuncţionalităţii şi rezilienţei în gestiunea oraşului ne invită la chestionareamodului actual de planificare urbană mai ales în zona noastră geografică. Criza sistemului agricol şialimentar global dar şi local, pune în evidenţă importanţa practicilor productive cu impact pozitiv asuprabiodiversităţii şi a circuitelor alimentare locale. Pastoralismul este un mod de subzistenţă, marginalizatodată cu dezvoltarea agriculturii şi a industrializării, care în general investeşte spatii neexploatabile dealte funcţii dominante ca şi urbanizarea. Considerat o practică retrogradă datorită productivităţii reduse şia constrângerilor de practicare, pastoralismul a fost ignorat în politicile teritoriale. Rezilienţa lui, datoratăcapacităţii de adaptare la mediu, independenţei faţă de infrastructura şi mecanizare, i-a permis instalareaspontană si temporară uneori în spaţii de fricţiune ca de exemplu golurile urbane rezultate datorită etalăriioraşului şi a fărâmiţării periferiei sale agricole (istoric compusă din sate şi ferme de stat ce deserveauBucureştiul odinioară cu produse proaspete). În termeni de servicii ecologice, reflecţia actuală la nivelulBucureştiului se limitează la centura verde-galben, un concept care se referă la conservarea sau refacereaplantaţiilor de arbori. În acelaşi timp se ignora prezenţa unor stâne de dimensiuni considerabile (de lacâteva sute pană la mii de oi) ce păstoresc mii de hectare care străpung intravilanul capitalei. Beneficiileecologice şi alimentare furnizate sunt complet ignorate iar interacţiunea oilor cu oraşul e vizibilă doaratunci când priveşte conflicte cu funcţiunile urbane sau problemele sanitar-veterinare. Exemple din Franţaşi alte ţări occidentale demonstrează că o gestiune şi comunicare adecvată pot reconecta pastoralismul lacontextul urban cu un impact pozitiv asupra calităţii vieţii în oraş. Cum poate fi recunoscută şi utilizatăaceastă practică ca element semnificativ al infrastructurii verzi şi instrument de planificare urbanădurabilă?

— 36 —

CatalogBucureşti - Un proiect pentru recuperarea identităţii culturalea Bucureştiului

Raluca-Maria TRIFAUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Facultatea de Arhitectură

Comunicarea cu titlul "CatalogBucureşti - Un proiect pentru recuperarea identităţii culturale aBucureştiului" propune o analiză aprofundată a situaţiei patrimoniului construit din zonele istorice aleCapitalei, pornind de la analiza datelor obţinute în cadrul proiectului "CatalogBucureşti", demarat de cătreAsociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - A.R.C.E.N. Cu câteva excepţii, situaţiapatrimoniului construit istoric din oraşele româneşti este dezastroasă. Această problemă este cu atât maievidentă în Bucureşti. În prezent, Capitala are 98 de zone protejate, care definesc identitatea culturală aoraşului, dar şi identitatea locuitorilor săi. Cu toate acestea, intervenţiile contemporane din zoneleconstruite protejate ale Capitalei par să eludeze reglementările de urbanism şi să încalce legislaţia privindprotecţia monumentelor istorice. În ultimii douăzeci de ani, Bucureştiul a pierdut un număr semnificativde clădiri valoroase situate în zonele construite protejate, multe dintre acestea fiind demolate abuziv saumodificate agresiv. Pe locul unora dintre aceste clădiri istorice au apărut noi edificii, ce depăşesc adesearegimul de înălţime al zonei, ignoră specificul arhitectural şi generează un impact vizual negativ asuprazonei. Mai mult, impactul acestor noi intervenţii este puternic perceput de membrii comunităţii, adesea cuefecte negative considerabile. Demarat în martie 2017 de către A.R.C.E.N., proiectul "CatalogBucureşti"propune o inventariere completă a fondului construit din zonele istorice ale Capitalei. Prin acest proiect seurmăreşte obţinerea unei imagini complete a situaţiei existente în ariile urbane protejate - atât în ceea cepriveşte condiţia patrimoniului construit, cât şi în ceea ce priveşte comunitatea din zonă. Proiectul"CatalogBucureşti" poate deveni un proiect-model, aplicabil în alte oraşe care se confruntă cu problemeasemănătoare. Pornind de la datele deja obţinute, lucrarea de faţă propune să ofere răspunsul la o serie deîntrebări stringente: Care sunt cauzele care au condus la această situaţie dezastruoasă a patrimoniuluiconstruit din Bucureşti? Care sunt posibilele soluţii ce pot stopa acest fenomen sau care pot rezolva,măcar parţial, degradarea continuă a peisajului urban bucureştean din zonele istorice? Este posibilăsalvarea acestor insule de identitate?

— 37 —

Strategii de intervenţie in arhitectură şi urbanism cu privire lareducerea riscului la incendii provocate de dezastre

Ştefania TRIFAN TEODORESCUUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

Incendiile apar uneori in cazul expunerii la mai multe tipuri de hazard cum ar fi cele naturale sauantropice. In continuare este prezentată expunerea la seism, un hazard natural cu implicaţii importanteasupra societăţii prin avarierea construcţiilor şi a infrastructurilor urbane, înregistrându-se de multe oripierderi materiale şi de vieţi omeneşti importante, rezultând o problemă serioasă de recuperare ulterioară.Deoarece in zona noastră geografică, expunerea la seisme periodice este demonstrată statistic, suntoportune cât mai multe studii de reducere a riscurilor la acest tip de hazard. Foarte importantă in cazulmanagementului de risc este informarea populaţiei. Un exemplu negativ este faptul ca multe site-uriprezintă truse de supravieţuire in caz de cutremur, in care se prevăd lumânări fără a se preciza informăricu privire la interzicerea utilizării acestora in spaţii închise in care pot exista eventuale avarii aleinstalaţiilor de gaze (care se deteriorează foarte uşor in cazul unor seisme). Astfel lumânările aprinse inaceste spaţii pot genera apariţia de explozii si de incendii. O alta problemă este propagarea mult mairapidă a incendiilor in cazul clădirilor contemporane datorită materialelor utilizate in cadrul elementelorde construcţie precum şi a pieselor de mobilier realizate din materiale sintetice. Astfel s-a demonstratexperimental, că se ajunge la stadiul de flashover - incendiere totală a unei încăperi mobilată cu elementecontemporane, intr-un timp mult mai scurt de aproximativ 3-4 minute faţă de aproximativ 25 de minuteintr-o încăpere in care se utilizează acelaşi număr de obiecte de mobilier şi cu aceeaşi distribuţie, daralcătuite din materiale care se utilizau in secolul trecut. Construcţiile contemporane au in alcătuire tipuride materiale care prin ardere degajă foarte mult fum toxic. In majoritatea incendiilor, cele mai multevictime se înregistrează prin expunerea la fum şi gaze toxice. Prin urmare, sunt foarte importante căile deevacuare şi elementele de semnalizare şi alarmare, care trebuie coroborate cu masurile de siguranţă carese iau in cazul apariţiei unor seisme, de cele mai multe ori recomandându-se găsirea unei zone deadăpostire cât mai apropiate, fiind interzisă utilizarea scărilor şi a lifturilor. Dar in cazul apariţiei unorincendii trebuie realizată şi evacuarea in condiţii de siguranţă a utilizatorilor. In concluzie, trebuie găsitesoluţii optime de evacuare şi adăpostire. In cazul unor seisme care implică avarierea şi prăbuşirea unorclădiri, accesul autospecialelor de pompieri la eventualele incendii este mult îngreunată de resturile demoloz de pe carosabil. Deoarece se blochează căile de circulaţie, trebuie analizată posibilitateaintervenţiilor de alt tip: drone, dotarea localităţilor cu elicoptere de stins incendiile, elemente de stingerede tip Tungus precum şi a altor măsuri specifice care să implice o intervenţie facilă la zonele afectatesimultan de incendii şi seisme.

— 38 —

George Matei Cantacuzino - urbanism şi artă peisagistică

Andreea Gabriela VASILCAUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Şcoala Doctorală de

Arhitectură

George Matei Cantacuzino (11/23 mai 1899, Viena - 1 noiembrie 1960, Iaşi), arhitect român de prestigiu,intelectual în sensul profund al cuvântului, format şi educat într-un mediu erudit, absolvent în februarie1929 al École des Beaux Arts, ancorat în principiile clasice ale arhitecturii enunţate de Vitruviu şi apoi deAndrea Palladio, a adus în arhitectura românească din perioada interbelică concepte arhitecturale şiurbanistice uneori diferite de ale contemporanilor săi, fie promotori ai modernismului radical - OttoWagner, Le Corbusier, Horia Creangă, fie tradiţionalişti, continuatori ai principiilor formulate de Viollet-le-Duc. Cultura vastă, erudiţia, cunoaşterea profundă a principiilor arhitecturii clasice, dar şi anecesităţilor societăţii aflate într-o continuă schimbare determinate de consecinţele Revoluţiei industriale,precum şi a arhitecturii româneşti deschid perspectiva formulării propriilor principii urbanistice pentrulocalităţile româneşti, tributare arhitecturii bizantine: simetria spaţială, preluarea principiilorcompoziţionale ale cetăţilor de altădată sau ale ansamblurilor religioase, pe care nu ne permitem să lenesocotim, în care este necesar să se implementeze şi să se creeze premisele dezvoltării raţionale a tuturorfuncţiunilor impuse de timpurile moderne şi arhitectura grădinilor. Urbanismul este ştiinţă şi artă înconcepţia arhitectului George Matei Cantacuzino. Grădinile, parcurile, amenajarea curţilor reprezintă opreocupare neîncetată pentru arhitect. Aceste amenajări trebuie să fie realizate după principiicompoziţionale clare, menite atât ca organizare, cât şi prin speciile de arbori şi de plante să descoperearhitectura clădirii şi să creeze ambianţa specifică necesară fiecărei construcţii în raport cu funcţiunea şicu dimensiunile sale, dar şi cu istoricul locului. Grija acordată amenajării peisagistice a curţii uneiconstrucţii se regăseşte atât în proiecte, cât şi în observaţiile formulate în calitate de referent în cadrulDirecţiei Monumentelor Istorice în perioada postdetenţiei politice (1954-1958). Apreciat de colegii debreaslă, începând cu înfiinţarea Secţiei de Specializare în Urbanism (1943-1948), deschisă în cadrulFacultăţii de Arhitectură pentru uzul arhitecţilor şi inginerilor deopotrivă, odată cu reorganizareaînvăţământului de arhitectură, sub conducerea arhitectului Duiliu Marcu, George Matei Cantacuzinodevine profesor suplinitor, predând "Arta peisagistică". Pregătirea teoretică ce a stat la baza activităţiipractice este dublată de-a lungul întregii cariere de operă eseistică, publicistică şi conferinţe având cateme arhitectura clădirilor, urbanismul, arhitectura grădinilor, principiile şi termenii de arhitectură şiurbanism, lucrări ce se constituie în veritabile lucrări de istorie şi teorie a arhitecturii româneşti.

— 39 —

Stilul neoromânesc - stil arhitectural dominant în oraşul Câmpulung

Cătălin-Tudor VOICUUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, Şcoala Doctorală „Simion Mehedinţi” /

profesor de geografie

Stilul neoromânesc este stilul arhitectural dominant în oraşul Câmpulung, cele mai frumoase şinumeroase clădiri aparţinând acestui stil (Casa Iacomin,Vila Iancu Anastase, vila Purnichescu), având careprezentant de frunte pe arhitectul muscelean Dumitru Ionescu Berechet.

LISTA PARTICIPANŢILOR

Nume Afiliere Lucrare Semnătură

Amina AL-ADHAMI Doctorand UAUIM-SDA Da

Khalil O. ALI Doctorand UAUIM-SDU Nu

Afshin AMINI Doctorand UAUIM-SDA Nu

Felicia Marcela ANDREESCU Invitat Nu

Ilie BĂLAN Câmpulung Nu

Tania Victoria BĂNCILĂ Doctorand UAUIM-SDU Da

Bahareh BATHAEI Doctorand UAUIM-SDU Da

Andreea CEL MARE Doctorand UAUIM-SDA Da

Corina CHIRILĂ Doctorand UAUIM-SDU Da

Traian COLŢAN Doctorand UAUIM-SDA Da

Anca Mihaela COŞA Doctorand UAUIM-SDU Da

Ioan Andrei CUMPANASOIU Doctorand UAUIM-SDU Nu

Amdjed Islam DALI Bursier "Eugen Ionescu" Da

Ionuţ-Laurenţiu DINU Doctorand UAUIM-SDA Da

Imane FANTAZI Bursier "Eugen Ionescu" Da

Serin GEAMBAZU Doctorand UAUIM-SDU Da

Cristina Olga GOCIMAN Profesor UAUIM-SDA Nu

Ruth-Adalgiza IACOB Doctorand UAUIM-SDA Da

Norel IACOB Presa Nu

Sheikhdad Hossein KAMAKPOOR Doctorand UAUIM-SDU Da

Miklós KÖLLŐ Doctorand UAUIM-SDA Da

Adonis Mihai LEMNARU Doctorand UAUIM-SDA Da

Maria Cătălina LEŢA Doctorand UAUIM-SDA Da

Cristina Gabriela MITINCU Doctorand UB-Geografie Da

Andrei MITREA Profesor UAUIM Nu

LISTA PARTICIPANŢILOR

Nume Afiliere Lucrare Semnătură

Claudia OANEA Doctorand UAUIM-SDU Nu

Mihriban OCALAN Doctorand UAUIM-SDA Da

Diana Mariana Rodica PÂNZARU Doctorand UB-Geografie Da

Tudor PATAPIEVICI Doctorand UAUIM-SDA Da

Ioana PĂVĂLUCĂ-BRĂESCU Doctorand UAUIM-SDA Da

Lucian Marian PAVEL Doctorand UAUIM-SDU Nu

Alexandru-Ionuţ PETRIŞOR Profesor UAUIM-SDU Nu

Liliana Elza PETRIŞOR RUR Nu

Delia PRISECARU Doctorand UAUIM-SDA Da

Daniela Maria PUIA Doctorand UAUIM-SDA Nu

Luiza Maria RABOJ Doctorand UAUIM-SDA Da

Teodora-Cristina RADUCA Doctorand UAUIM-SDA Nu

Filip RAICU Doctorand UAUIM-SDA Nu

Islem SAADAOUI Bursier "Eugen Ionescu" Da

Simona-Rodica SOLDAN Doctorand UAUIM-SDU Nu

Antonio Valentin TACHE Doctorand UAUIM-SDU Da

Maria TÎLVESCU Doctorand UAUIM-SDA Da

Roxana Maria TRIBOI Doctorand UAUIM-SDA Da

Raluca-Maria TRIFA Profesor UAUIM Da

Stefania TRIFAN Doctorand UAUIM-SDA Da

Doru URDĂREANU Invitat Nu

Teodora-Cristina UTTO Doctorand UAUIM-SDA Nu

Mihai Radu VANTURACHE Doctorand UAUIM-SDU Nu

Andreea Gabriela VASILCA Doctorand UAUIM-SDA Da

Radu Ştefan VERGATTI Profesor invitat Nu

Cătălin-Tudor VOICU Profesor, doctorand UB-Geografie Da

LISTA PARTICIPANŢILOR

Nume Afiliere Lucrare Semnătură