I stirre de spirit sau

',i, rri o perspectivd

ii.

Creat cu pasiune gi savoir-faire. Un volum Baroque Books & Arts@.

Terry Iagleton

SPTRANIArARA OPTI14ISI"|

traducere din limba englezi de

INES HRISTEA

CUPRINS

Indice ................

sF,!I, r$%

fiffi

M;iilr

,ri' r

rlI'l

PREFATA

Cum md numer prinhe persoanele Pentru care Prover-bialul pahar nu e doar pe jumitate gol, dar aproape sigur

contine qi un lichid cu gust infiordtor qi potenlial letal,

poate ce nu sunt cel mai nimerit autor care sd scrie

despre speranfi. Existd cei a cdror filozofie este ,,bea,

minAncd gi te veselegte, cici mAine murim" gi existi cei a

cdror filozofie, mult mai pe stilul meu, este ,,mAinemurim". Am ales tofugi sd scriu pe acest subiect in ciuda

ingrijordtoarelor porniri personale, deoarece speran{a

reprezintd o nofiune curios de neglijatd intr-un ev itr care -apelAnd la cuvintele lui Raymond Williams - ne confrun-tim cu ,,pierderea perceptibili a viitorului"l. IJn altrnotiv posibil de a mi feri de aceastd temi este cd persoa-

ne,ie care se aventure azd sE vorbeasci despre speranld se

ttezesc, inevitabil, ofilindu-se in umbra monumentalei

lucrdri a lui Ernst Bloch, Principiul speranlei,la care mirefer in Capitolul 3. Opera lui Bloch poate sd nu fie cea

1 Ralrmond Willi arns, The Politia of Modemism (Londra 1989), 103 (n.a.).

spennruTA rARA opr na tstvt

.t 'ir;i, '

IHI rit

| '1'':

llll

lr

1

il

mai admirabild din analele marxismului occidental, insde de departe cea mai ampld.

Se afirmd cd hlozohi au abandonaf in mare mdsuri,speranta. O privire rapidd aruncate peste un catalog debibliotecd demonstreazd cd subiectul a fost delegaf in chipjalnic, unor volume intitulate, spre exemplu, Pe jumdtateplin: Patruzeci de poaestiri inspirate despre optimism, speran[dgi incredere; Pulind incredere, speranld gi aeselie; gi (preferatulrneu) Anii sperantei: Cambridge, administra[ia coloniald dinMdrile Sudului si crichetull. Asta ca si nu mai pomenescgi numeroasele biografii ale lui Bob Hope. Speran{a e unsubiect care pare sd-i atragd pe tofi moraliqtii inlhcrimali qipe toate majoretele spiritualiste de pe planetd. Prinurmare,existd suficient loc pentru o meditatie pe aceastd temd dinpartea unui om ca mine, care nu are legdfuri nici cu criche-tul, nici cu administrafia coloniald,, dar care e interesat deimplica{iile politice, filozofice si teologice ale conceptului.

Acest volum s-a ndscut din seria de conferinfe Page-Barbour, de la University of Virginia, pe care am fost invi-tat sH le susfin in 2014. Le sunt profund recunoscdtortuturor celor din Charlottesville care, in cursul gederiimele acolo, m-au fdcut sd md simt bine-venit gi, in special,lui Jenny Geddes. De asemenea, trebuie sd-mi declardeosebita gratitudine gi fafd de Chad Wellmon, care mi-aorganizat vizita cu superbd eficienfd gi care s-a dovedit a

fi, el insugi, o gazdd extrem de plicutd si de atentd.

1 Half FuIl: Forty lnspiring Stories of Optimism, Hope and Faith; A LittleFaith, Hope and Hilarity; The Years of Hope: Cambridge, Colonial Administra-tion in the South Seas and Cricket (n. red).

T.E.

Terry Eagleton see Rnru1A FARA oPTtMtsM

BANALITATEA

1

OPTIMISMULUI

Existd poate multe motive sd crezi cd o anume situafie

va avea final fericit, dar sd te agtepfi la un asemenea final

doar pentru egti optimist nu reprezintd unul dintre aceste

motive. Atitudinea aceasta este la fel de irafionald ca aceea

in care ai crede cd totul se va sfArgi cu bine pentru ci tu egti

albanez sau pentru cd afard a plouat treizile la rAnd. Dacd

nu exist6 niciun motiv valabil ca o situa{ie sd se rezolve in

mod satisfdcdtor, atunci nu existd niciun motiv pentru

care ea sh nu iasi prost - prin urmare, increderea optimis-

tului e nefundamentatd. Se poate sd fii un optimist prag-

matic, in sensul ci egti sigur cd problema asta, dar nu gi

alta, se varezolvaintr-o manierd,pozitivil; in schimb, ceea

ce se poate numi un optimist profesionist sau un optimist

cu acte in reguld are o credinfi sangvind legatd de situafii

specifice, intrucAt el tinde si aibd credinfe sangvine la

modul general. Optimistul de acest tip igi va gisi cercelul

de nas, pierdut la un moment dat, sau va moqteni un conac

iacobin, pentru cd viala,la modul generaf nu e chiar atdtde rea. Astfel, el e in pericol sd-qi cumpere speranta la prefredus. De fapt, se ajunge chiar la impresia cd optimismulare legiturS, mai curAnd, cu increderea, decAt cu speranta.

O impresie bazatdpe opinia cd lucrurile tind sd se rezolve

intr-o manier6.pozitiv6, nu pe angajamentul intens pe care

il implicd speranfa. Potrivit lui Henry James, atitudineaaceasta se intAlnea adesea atat in viafa cAt gi in literaturd.

,,in ceea ce priveqte aberaliile unui optimism superficial,,,scrie el in The Art of Fiction,,,terenul (literaturii engleze de

ficfiune, in special) e presirat cu fragmentele lui sfdrAmi-

cioase, ca sticla spartd."i

Optimismul, ca perspectivd general5, se autosusfine.2

Este dificil si ridici argumente impotriva lui, iar asta

deoarece reprezint|o atitudine primordiald fafd de lume,asemenea cinismului qi credulitifii, care evidentiazllucrurile dintr-un unghi propriu, astfel cd faptele nu au

cum sd-l dezmintd. De unde rezulti gi metafora, devenitdcligeu, cu optimistul care vede lumea prin ochelari culentile roz - nuanfd care coloreazd orice ii contrazice

perspectiva. in virtutea unui soi de astigmatism moraf

1 ,Jhe Art of Fiction", in Henry James: Selected Literary Criticism, ed.Morris Shapira (Harmondsworfi 1963), 97 (n.a.).

'zUnul dintre pufinii cirturari care dau optimismului un anume nivelde demnitate hlozofic| este M.A. Boden, in ,,Optimism,,, philosophy 41(7966): 291,-303, eseu care ne amintegte c5, degi in zilele noastre optimis-mul nu se bucurd in general de respecf in secolul al XVIIIIea i se acordaconsidera(ie (n.a.).

Terry Eagleton SPERANTA FARA OPTIMISM

omul modeleaze adeverul in aqa fel incAt sd se potriveascd

perfect cu inclinaliile lui naturale, in baza cdrora a luat

deja toate hotdrArile esenfiale din existenla sa. De vreme

ce pesimismul implicd aproape acelagi tip de denaturare

spiritualS, cele doud stdri au mai multe puncte comune

decAt se crede in mod obignuit. Psihologul Erik Erikson

vorbegte despre un ,,optimism maladaptativ", care se tra-

duce prin faptul cd bebelusul nu recunoagte granifele posi-

bilului, intrucAt nu inregistreazd dorin{ele celor din jur gi

incompatibilitatea lor cu dorinfele proprii.l in opinia luiEriksory recunoagterea intransigenfei realitilii este vitald

pentru formarea ego-ului - tocmai ceea ce optimistului

cronic sau profesionist ii este greu sd realizeze.

Optimistul nu e doar o persoand cu speranle mari.

PAnd gi un pesimist poate si aibd o asteptare pozitrvd pe

un anume subiect, indiferent de starea de mohoreald obig-

nuiti a lui sau a ei. Omul poate sd aibd speranfd gi fdrd sd

considere cd lucrurile, in general, se vor rezolva in mod

pozitiv! Optimistul este, mai curAnd, cineva care are o ati-

tudine increzdtoare fafd de viald, din simplul motiv cd e

optimist. Anticipeazd concluzii plicute, fiindci aga e el

construit, in mod natural. Astfel el nu infelege cd omul

trebuie sd aibd niqte motive ca si fie fericit.2 Prin urmare,

spre deosebire de sperantd, optimismul profesionist nu

reprezintd o virtute, aga cum nici pistruii gi nici platfusul

1 Vezi Erik Eriksory lnsight and Responsnbility (New York, 1994), 718 (n.a.).

'z Vezi Viktor E. F r Nld, Man's S ear ch for Meaning (Londr 4 20M), 140 (n.a.).

nu sunt virtufi. Nu e o dispozifle pe care omul o dobAndegte

prin reflectie profundd sau prin studiu disciplinat. Ci, pur qi

simplu, o ciuddfenie de temperament. ,,intotdeauna sd

privegti fafa insoritd a vietii" e o zicald. cu tot atAta forldrationald ca ,,intotdeauna sd-fi faci cdrarea pe mijloc" sau

,,intotdeauna sd ardfi deosebit respect unui ogar irlandez".

Imaginea mAncatd de molii a paharului pe jumdtate

plin sau pe jumdtate gof in funcfie de perspectiva fiecdruia,

este tot atAt de plind de firvdfdminte, in aceastd privinf5.Figura de stil trddeazl,cd situatia, in sine, nu contine nimiccare sd determine rdspunsul individului fa{d de ea. Nu-!iprovoaci in niciun fel prejudecdfile obiqnuite. ln aceastd

situafie, nu existi nicio mizi obiectivd. Vei vedea aceeagi

cantitate de lichid indiferent daci egti un tip relaxat sau,

dimpotrivd, ursrtz. Prin urmare, opinia cu privire lapahar e complet arbitrard. Or, ar fi cu siguranfd indoiel-nic sd susfii cd o judecatd complet arbitrar5 mai poate

avea valoare de judecatd.

Subiectul acesta nu poate sd fie dezbdtuf dupd cum

nici in cazul formelor epistemologic mai naive ale postmo-

dernismului credinfele nu pot sd fie dezbdtute. in esenfd,

htvezi lumea in felul tdu, iar eu o vid in felul meu gi nuexistd nicio zond neutrd in care aceste doud puncte de

vedere sd se intAlneascd si sd ajungd la un acord. De vreme

ce o astfel de zond ar h, ea insdgi, interpretatd diferit, infuncfie de punctele de vedere in discutie, rczultd, cd zona

nu are cum sd fie neutri. Niciuna dintre atitudini nu poate

si fie demonstratd, empiric, ca netemeinicd, intrucAt fie-

care interpreteazd faptele intr-un mod care sd-i confirme

Terry Eagleton sPERANJA rARA Oprrvtsv

validitatea. Intr-o manierd similard, atAt optimismuf cAt gi

pesimismul sunt forme de fatalism. Nu ai ce sd faci dacd tu

egti optimist, aga cum nu ai ce sd faci dacd ai crescut pAnd

la doar un metru qaizeci. Egti legat cu lanfuri de veselia ta,

ca sclavul de vAsld - o perspectivd nu tocmai optimistd!

Tot ce se poate face in aceastd situafie, ca gi in cazul relati-

vismului epistemologic, este ca taberele sd-gi respecte una

alteia opiniile, intr-un soi de toleran!5 qtirb5. Nu existd

fundamente ralionale pentru alegerea dintre cele doud,

aqa cum nici in situafia unui anume tip de relativism moral

nu existh fundamente ralionale pentru a alege - fie sd-!i

invifi prietenii la cind, fie si-i atArni cu capul in jos de

grinda casei gi sd le scotocegti prin buzunare. Speranfa

autenticd, dimpotrivd, trebuie sd fie suslinutd de motive.

Din acest punct de vedere, se aseamdnd cu iubirea, a cdrei

stare specificd gi este, teologic vorbind. Ea trebuie sX dis-

cearnd caracteristicile unei situafii care o fac credibil5.

Altfel se rezum|la a fi un instinct - ca atunci cAnd egti con-

vins cd sub patul tdu e o caracatifS. Speranfa trebuie sd fie

supusd erorii, aqa cum veselia temperamentald nu este.

Chiar qi cAnd optimismul admite cX faptele nuil susfiry

caracterul lui pozitiv rdmAne neEtirbit. Mark Tapley, un

personaj din romanul Martin Chuzzlewit, de Charles

Dickens, suferd in asemenea hal de bun5 dispozifie, incAt

cautd in mod deliberat tot soiul de situafii disperate, care

pe alfii i-ar demoraliza definitiv, doar ca sd demonstreze

cd voiogia lui nu e ceva de duzind. Cum Tapley iEi doregte

situafii cAt mai neplicute cu putinld ca sd se simtd satis-

fdcut, rezultd ci optimismul lui e, de fapt, o formd de

egoism - asa cum sunt majoritatea punctelor de vedere

din roman. lnrudit cu sentimentalismul, o altd formd de

amabilitate care ascunde lipsa de altruism. Egoismul

abundd in asemenea halinMartin Chuzzlewit,incAt pAnd gi

generozitatea lui Tapley e prezentati, ca un soi de idiosin-crazie sau ca o ciudd{enie de temperamenf nu ca un feno-

men moral. Ai senzatia cd Tapley nici nu vrea ca situa{ia sd

i se imbundtifeascd, intrucAt in felul acesta entuziasmul

lui ar fi privat de valoare morald. Dispozi{ia lui joviald e

astfel parte din forlele care rdspAndesc imprejur neferici-rea. ln acelagi fel, pesimistul privegte cu suspiciune efortu-rile de ameliorare - nu pentru cd l-ar priva de ocaziile de a

fi voios, ci pentru cd e aproape convins cd vor fi ratate.

Optimigtii tind sd creadd in progres. Dar dacd lucrurilepot fi imbunitdfite, atunci, in mod logic, tragem concluzia

cd starea lor actuald lasd de dorit. Din aceastd perspectiv5,

optimismul nu este chiar atAt de increzitor ca acel concept

cunoscut in secolul al XV[I-lea drept optimalism - doc-

trina leibniziand conform cireia trdim in cea mai bund

dintre lumile posibile. Optimismul nu e la fel de optimistca optimalismul. Pentru optimalist, omul se bucurd de cel

mai bun dintre toate aranjamentele cosmice posibile; princontrast, optimistul e dispus sd admitd scdderile prezentu-

lui, privind cdtre un viitor mai luminos. Se pune agadar

problema dacd perfec{iunea existi sau dacd reprezintd un

!el, o destina{ie cdtre care ne indreptdm. Totugi nu e dificilde infeles de ce optimalismul poate sd se confunde cu oretetd a inerliei morale - care mai apoi sd-si pondereze

pretentia cd lumea nu poate fi imbundtd{itd.

Terry Eagleton srrnnrulA rARA optt vrrsw

Optimaligtii sunt la fel de lipsifi de speranfd ca nihiligtii -fiindcd nu au nevoie de ea. De vreme ce nu considerd cischimbarea ar fi necesard, se poate si se trezeascd in ace-

eaqi ligd cu conservatorii, pentru care o astfel de schim-

bare pare deplorabili sau pentru care condilia noastrd este

prea viciatd pentru a o mai permite. Henry James aratd

ci ,,degi conservatorul nu e obligatoriu un optimist,cred cd optimistul este destul de probabil un conservator".l

Optimigtii sunt conservatori deoarece credinta lor intr-unviitor benign isi are rdddcinile in increderea lor in solidita-

teaprezentului. intr-adevdr, optimismuleste o componentd

tipicd a ideologiilor clasei conducdtoare. Dac5, la modulgeneral, guvernele nu-si incurajeazd cetifenii sd creadi cd

dupd coll ii pAndegte o apocalipsd infricoqdtoare, asta se

intAmpld si pentru cd cetilenii increzdtori se pot trans-

forma in nemultumi{i politic. Posomoreala, dimpotrivd,poate fi o posturd radicald. Doar cAnd i1i consideri criticd

situafia poli sd recunosti nevoia de a o transforma.

Insatisfacfia poate si fie un stimulent pentru reformd. Princontrast, sangvinii s-ar putea sd gdseascd doar solutii purcosmetice. De speranla adevdratd este nevoie cAnd situafia

a ajuns la limitd - o stare extremS, pe care optimismuldetest6, in general, sd o admit5. Este preferabil sd nu fienevoie si speri" de vreme ce aceastd necesitate este semnul

cd dezagreabilul s-a produs. in Scripturile ebraice, spre

1 Henry lames, Literary Criticism, vol.2: European Writers: Prefaces to

the Nezo York Edition (New York, 1984), 931. (n.a.).

{ffiI Sllrl

fit*tffi

ilritrlllql

4,i

rirl

lltliliili'll

tllilllru,ij

llirri

exemplu, speranla are un subtext intunecat, fiind la un pas

de a fi confundatd cu impietatea. Daci existd nevoia de

virtute, cauza este cd pe lume sunt mulli ticdlogi.

in Schopenhauer als Erzieher (Schopenhauer ca educator),

Friedrich NieEsche face diferenfa intre doud tipuri de

veselie - una inspiratd de o zguduitoare confruntare cu

ceea ce este infricogdtor, ca la grecii antici, qi o alt4 o formd

superficiald de entuziasm, care igi conservi optimismul indetrimentul conqtientizdrii ireparabilului. Veselia aceasta

este incapabilS sd-i priveasci in ochi pe mongtrii pe care

susline ci-i combate. Din acest punct de vedere, speranla

gi optimismul temperamental sunt cu culitele pe masd. inopinia lui Nietzsche, adevdrata nongalanfd spirituald este

epuizanti gi solicitd multd atenfie, fiind o chestiune de

curaj gi de depSgire de sine. Anuleazd distinclia dintre

voioqie si seriozitate - motiv pentru care Nie2sche poate

sd scrie, in Ecce Homo, cX este ,,vesel irrtr-o mare de adevd-

ruri dure". Desigur, filozoful avea gi o serie de motive, nu

tocmai onorabile, pentru care respingea gi optimismul. inNagterea tragediei, el il respinge, ir:r stil machist ca pe ,,o doc-

trind a celor slabi" si-l asociazd cu periculoasele aspiralii

revolufionare ale ,,clasei sclavilor" din epoca respectivd.

Theodor Adorno remarca odatd ci acei gAnditori care

ne prezintd adevdrul simplu gi natural (se gAndea, in mod

particular, la Freud) au fost de mai mare folos umanitdlii

decAt utopicii creduli. Vom vedea mai tArziu in cel fel cole-

gul lui Adorno, Walter Benjamin, si-a construit viziunea

revolulionard pe neincrederea in progresul istoric, pre-

cum gi pe o melancolie profundd. Benjamininsugi numegte

Terry Eagleton see nnru1A rAnA oprrvtsw

aceastd perspectivd ,,pesimism", ?nsd altcineva ar putea

sd o considere,,realism", acea condilie morald extraor-

dinar de greu de dobAndit. intr-un faimos eseu despre

suprarealism vorbegte despre nevoia imperioasi de a

,,organiza" pesimismul in scopuri politice, contracarAnd

optimismul facil din anumite sectoare ale stAngii. Existd,

scrie Benjamiry o nevoie de ,,pesimism pe toatd linia. De

un pesimism absolut. Lipsd de incredere in soarta litera-

turii, lipsd de incredere in soarta libertdfii, lipsd de

incredere in soarta umanitdfii europene, lipsi de incre-

dere, la puterea a treia, in reconcilierea dintre clase, din-tre nafiuni, dintre indivizi. $i incredere totald doar in I.G.

Farben qi in perfecfiunea pacifistd a fortelor aeriene".l

Scepticismul incdpdlAnat al lui Benjamin este pus inserviciul stdrii de bine a omului. E o incercare de a rdmAne

rece gi logic de dragul acfiunii constructive. in cazul unei

alte persoane, in mod cert, aceasti viziune descurajantd ar

putea aduce in discufie insdgi posibilitatea transformdrii

politice. Poate cd o anume formd de neputinfd fine,intr-adevir, de ideea de cataclism generalizat. Daci lucru-

rile stau realmente aqa, atunci cu cAt circumstantele devin

mai dure, cu atAt mai dificild devine schimbarea. insd nu

aceasta este gi perspectiva lui Benjamin. Pentru el, respin-

gerea optimismului rcprezinti. o condilie esen{iald pentru

schimbarea politicd.

1 Walter Benjamin, One-Way Street and Other Writings (Londra, 1979),

238 (traducere ugor modificatd) (n.a.).