Sora de la urgenta - romanededragoste.files.wordpress.commai era \nc` marcat` de team`, \[i spori...

$: Sora de la urgenta - romanededragoste.files.wordpress.commai era \nc` marcat` de team`, \[i spori pruden]a. De altfel, chiar \nainte de acest incident, nu se sim]ea tocmai \n form`;$

ANNA SIMONS

Sora de laurgen]`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CORNELIA BI}OIANU

ALCRISRomance

giannijolys

Capitolul 1

|n momentul când sosea la trecerea peste calea ferat`,ma[ina Joannei p`ru, \n mod bizar, c`-[i pierde viteza.Ap`s` pân` la fund pedala de accelera]ie, dar nu seschimb` nimic. Fiesta ei galben` se opri brusc \n mijlocul[inelor.

Joanna \[i sim]i stomacul strângându-se. Cu siguran]`nu era locul cel mai bun s` i se opreasc` motorul. Revenila punctul mort [i ac]ion` demarorul. Tot ceea ce ob]inufu un fel de geam`t sc`zut. Pentru a-i spori [i mai multgrijile, [oferul BMW-ului care o urm`rea \nc` de la sta]iade benzin`, \ncepu s` claxoneze.

– Fir-ar s` fie bomb`ni ea, v`zându-l \n oglindaretrovizoare c`-i cerea s` \nainteze, doar nu r`mân aici depl`cere!

Nu exista decât o singur` pomp` de serviciu la micasta]ie de benzin` unde se oprise \n urm` cu cinci minute.

Sosit imediat dup` ea, el se sprijinise de capota ma[iniilui [i o privise umplându-[i rezervorul cu toate semneleunei mari ner`bd`ri. Pref`cându-se c`-l ignor`, Joannarefuzase s` se gr`beasc`. Oricât de bogat [i de importantera, judecând dup` aparen]e, n-avea decât s-a[tepte.

Acum, bine\n]eles, situa]ia nu era \n \ntregime aceea[i.Era tot atât de \ngrijorat` s` plece ca [i el. Degeaba\ntorcea [i re\ntorcea cu disperare cheia de contact. Spremarea ei groaz`, semaforul se aprinsese [i \n acela[i timpr`sun` brusc o sonerie. Era anun]at un tren!

Cu degetele tremurânde, Joanna \[i desprinse centurade siguran]`. Era preferabil s` \ncerce s` \mping` ma[inaca s` degajeze drumul. {i dac` n-avea timp, nu-i mair`mânea decât s-o abandoneze [i s` se salveze alergând.

O portier` pocni [i spre marea ei u[urare, \l v`zu peconduc`torul BMW-ului venindu-i \n ajutor. Cu un gestporuncitor al mâinii, \i indic` s` r`mân` acolo unde era,\n timp ce el \nsu[i se va ocupa de aceast` problem`.

Stopul trecu la ro[u \n timp ce Fiesta \ncepea \ncet s`\nainteze. |nc` nu era de cealalt` parte a [inelor [i dejabarierele se l`sau.

Cu palmele umede [i inima b`tând repede, Joanna coti\n afara [oselei apoi se aplec` pe volan cu capul \ntrebra]e [i scoase un oftat lung. Nu-i fusese niciodat` atât defric`.

O lovitur` u[oar` \n geam o readuse la realitate [i \[iaminti c` datora mul]umiri. Cuvinte de recuno[tin]` se

6 ANNA SIMONS

formau deja \n mintea ei, se gr`bi s` lase geamul, dar nuavu totu[i ocazia s` deschid` gura.

– V-a]i s`turat de via]` sau ce? ]ip` salvatorul ei.Ochii lui verzi \i studiau fa]a palid` cu un aer acuzator.

Joanna schi]` un surâs slab [i-[i d`du la o parte p`rul depe frunte.

– Eu… m` \ntrebam dac` nu cumva via]a s-a s`turat demine, reu[i ea s` articuleze cu o voce care p`rea c` vinede dincolo de mormânt. |n orice caz, v` mul]umesc. V`sunt extrem de recunosc`toare.

– Hmm.El \[i \ncrunt` sprâncenele [i continu` s-o cerceteze

\ntr-un mod mai curând tulbur`tor. |n ceea ce o privea,Joanna nu se putea opri s` nu-l g`seasc` deosebit deseduc`tor, cu toat` lipsa lui de amabilitate. Avea tr`s`turiregulate, un profil distins [i buze senzuale caredezv`luiau dou` [iruri perfecte de din]i albi. Pentrumoment totu[i, erau crispate \ntr-o linie sever` [i voceaprofund` care sc`pa de pe ele era tot ce avea maidezaprobator.

– Când vrei s` ai o ma[in`, trebuie s-o \ntre]ii.– Dar o \ntre]in. Este prima dat` când m` g`sesc \ntr-o

asemenea situa]ie, replic` Joanna. Nu \n]eleg. Nu sunttotu[i \n pan` de benzin`… abia i-am f`cut plinul.

– Da, [tiu.Privirea lui verde se mut` spre BMW-ul lui, imobilizat

de cealalt` parte a trecerii de nivel.

SORA DE LA URGEN}~ 7

– P`re]i hot`rât` s` m` \ntârzia]i prin toate mijloacele,relu` el cu un ton arogant.

– Oh, v` rog! protest` Joanna. Nici m`car nu eramchiar con[tient` de existen]a dumneavoastr` \nainte de a\ncepe s` claxona]i.

R`maser` un timp t`cu]i, preocupa]i fiecare degândurile lui, ea \ntrebându-se ce va face [i el, \nfipt \nfa]a portierei sale, b`tând cu degetele pe acoperi[ulFiestei.

– Scuza]i-m`, declar` ea \n cele din urm`, pute]i s` m`l`sa]i s` cobor? Ar trebui s` g`sesc un telefon [i s` sun laun garaj.

El o privi [i-[i mângâie b`rbia cu un aer gânditor.– Poate am o ideee… Rezervorul era gol când a]i oprit

la pomp`?– Da, aproape mi-a fost team` c` n-o s` ajung.El se deplas` imediat \n fa]a Fiestei [i, punându-[i

mâinile pe capot`, \i aplic` dou` sau trei scutur`turiputernice.

– |ncerca]i din nou acum, \i arunc` el, [i asigura]i-v`mai \ntâi c` sunte]i \n punctul mort.

Manierele lui autoritare sem`nau mult cu cele ale unuiinstructor de la [coala de [oferi fa]` de o elev` delocstr`lucit`. Joanna verific` totu[i ca s` fie absolut sigur` [is` evite aceast` umilire, de[i dup` toate aparen]ele elhot`râse deja c` apar]inea categoriei blondelor f`r`minte. Apoi \ntoarse cheia de contact [i mototul porni.

8 ANNA SIMONS

– Cum a]i f`cut? se interes` ea, \ncântat`.– |mi \nchipui c` trebuie s` se fi format o bul` de aer

[i \n acest caz, adeseori nu este nimic de f`cut decât obun` scutur`tur`.

El \i arunc` o privire iritat`.– De altfel, exist` altcineva c`reia mi-ar pl`cea s`-i aplic

acela[i tratament, r`spunse el. F`r` dumneavoastr`,tân`r` doamn`, a[ fi ajuns deja.

Acum c` problemele ei erau rezolvate, Joanna \[irec`p`t` sângele rece. Ea \i arunc` un zâmbet dezarmant.

– |mi pare r`u, declar` ea. Sper c` nu este foarteimportant.

– Poate doar o chestiune de via]` sau de moarte.El scoase un oftat, dar nu-i d`du alte explica]ii.Joanna \l cercet` cu curiozitate. |i amintea vag de

cineva, dar era incapabil` s` spun` de cine.– Vorbi]i serios?– Da, absolut.|n dep`rtare, un vuiet de tren care se apropia era acum

perfect sesizabil.– V-a]i revenit suficient dup` emo]iile prin care a]i

trecut ca s` conduce]i? o \ntreb` el.– Da, bine\n]eles.– Bine, atunci gr`bi]i-v` s` pleca]i, altfel m` ve]i

\ntârzia [i mai mult.– Nu mi-a[ permite a[a ceva, bine\n]eles, replic` ea cu

o expresie pozna[`. |n fine, \nc` o dat` mul]umirile mele.


Joanna \[i relu` drumul, sperând c` aceast` problem`de via]` sau de moarte era o glum`. Oricum, nu putea s`-lfi re]inut mai mult de zece minute. Spusese probabil astadoar ca s-o nec`jeasc`.

Acum, aproape sosise la destina]ie. Cu toate astea, cummai era \nc` marcat` de team`, \[i spori pruden]a. Dealtfel, chiar \nainte de acest incident, nu se sim]ea tocmai\n form`; ca dup` fiecare din \ntâlnirile cu familia ei mare[i mai ales când \[i luase r`mas-bun de la mama ei care eradin nou gata de plecare. De data asta spre Europa. Unturneu cu orchestra Operei din Londra.

Joanna [tia c-ar fi trebuit s` fie obi[nuit`. Toat`copil`ria [i adolescen]a ei fusese plasat` sub semnulacestor permanente plec`ri [i veniri [i rela]iile lorfuseser` ceva foarte fragil, de[i extrem de pre]ioase.Helen nu era f`cut` s` fie mam`, de[i avea dou` fiice dela doi so]i diferi]i [i pe care le iubea la fel [i pe una [i pealta. Din fericire, fusese \ntotdeauna m`tu[a Beth ca s` seocupe de cas` atunci când toat` lumea era plecat`. Erasingurul element stabil din existen]a lor cel pu]inhaotic`.

BMW-ul gri metalizat o dep`[i \n mare vitez` [iconduc`torul \i adres` un semn cu claxonul. Schi]ând unzâmbet, Joanna \i r`spunse cu un s`rut pe care i-l trimisedin vârful degetelor. Foarte calm [i sigur pe el, acestdomn nu era dup` toate aparen]ele genul care s` se laseimpresionat de ceva.

10 ANNA SIMONS

Se \ntreb` unde era a[teptat. La o \ntâlnire important`de afaceri? |ntr-o sâmb`t` seara, erau pu]ine [anse. La ocin`, poate. Oricum, \i salvase via]a [i chiar \mpiedicasef`r` \ndoial` un grav accident.

Disp`ruse de mult când ap`rur` cl`dirile SpitaluluiTrinity. Complet renovat de pu]in timp, devenise unuldintre cele mai bune centre spitalice[ti de pe valeaTamisei.

Continuându-[i drumul spre c`minul infirmierelor,Joanna \i arunc` o privire afectuoas`. Dup` [ase luni decând lucra aici, se sim]ea foarte fericit`. Atmosfera eramult mai destins` decât la Saint-Martin unde povaratradi]iilor seculare se resim]ea \nc` din plin. Totu[i,fusese preg`tit` la o [coal` foarte bun` [i se sim]ise bineacolo. F`r` acea aventur` dezastruoas` cu Shaun Cassidy,un medic intern, probabil c` ar fi r`mas la Londra.

Acest seduc`tor \i sucise complet capul [i refuzasemult timp s` admit` c` nu era serios. Poate era sincercând \i spunea c-o iubea dar nu era mai pu]in nestatornic[i, \ndat` ce ob]inuse diploma, Joanna sfâr[ise prin a luahot`rârea care se impunea: s` pun` o cât mai maredistan]` \ntre ea [i el.

Acum, aceast` poveste nu mai era decât o amintire [ise consacra exclusiv carierei. Dup` ce cotise pe o aleem`rginit` de arbori, opri \n fa]a c`minului, \[i lu` geantade voiaj de pe bancheta din spate [i urc` \n camera ei.


Aceasta nu fusese aerisit` de cincisprezece zile [idomnea un miros greu de \nc`pere \nchis`. Joannadeschise larg fereastra [i se rezem` un moment debalustrad`. De[i era trecut de ora nou`, nu se \ntunecasecomplet [i aerul acestei seri blânde de mai era pl`cutparfumat. Dup` agita]ia [i fumul capitalei, era bine s`reg`seasc` atmosfera lini[tit` din aceast` regiune \nverzit`cu ora[ele [i satele ei ascunse de-a lungul fluviului.

Sunetul unui tranzistor \i atrase aten]ia c`tre fereastrade al`turi [i la câteva secunde dup` aceea, b`tea [i intra lavecina ei.

– Bun` seara Gail!|mbr`cat` \ntr-un capot roz, prietena ei \[i usca p`rul

\n fa]a oglinzii.– Joanna! exclam` ea cu un zâmbet c`lduros. Cât sunt

de mul]umit` s` te rev`d! Nu mai era nimeni care s`-miasculte v`ic`relile dup` plecarea ta. Bei o cafea?

– Cu pl`cere. Nu te mi[ca, m` ocup eu.Puse \n priz` ceainicul [i preg`ti pentru fiecare câte o

cea[c` de cafea solubil`.– Apropo, de ce te plângi? vru s` [tie când totul fu

gata.– Oh, ca de obicei. Despre lipsa de personal \n raport

cu num`rul de pacien]i. Cum a fost c`s`toria suroriitale?

– Foarte, foarte bine. Rachel era superb`. Toat`trupa ei era acolo, precum [i câteva nume mari din

12 ANNA SIMONS

teatru. Sper c` va dura; ei nu se cuno[teau decât decâteva luni [i cuplurile nu sunt prea trainice \n zilelenoastre.

Gail strâmb` din nas [i se a[ez` \ntr-un fotoliu, cucea[ca \n mâini.

– P`rin]ii tì au plecat deja? \ntreb` ea.– Nu, mâine diminea]`. Beth trebuie s`-i conduc` la

aeroport unde se vor al`tura celorlal]i. Din fericire, au unorganizator bun ca s` se ocupe de toate detaliile. Suntatât de distra]i, Maleom [i mama. {i-ar uita [i capul, f`r`m`tu[a Beth.

Joanna scoase un suspin.– Bruxelles, Hamburg, Floren]a, Budapesta, te face s`

visezi, nu-i a[a? Nu [tiu de ce n-am mo[tenit nici un talentartistic.

– De ce, tat`l tù este [i el muzician?– Da, cânt` la numeroase instrumente, mai ales la

clarinet. |l v`d ocazional când este \n trecere pe aici,deoarece acum locuie[te \n Statele Unite. Te face s` te\ntrebi cum au putu s` conceap` pe una ca mine. Eu amvrut \ntotdeauna s` fiu infirmier`. Ei g`sesc asta camciudat, adùg` ea cu un zâmbet.

– Totu[i, trebuie s` fie bine, replic` Gail. {i apoi, celpu]in, nimeni nu te va acuza c` e[ti distrat`. Nu existàltcineva mai serioas` [i mai chibzuit` ca tine.

Joanna schi]` o grimas`.


– |nve]i repede s` devii când nu e[ti \n m`sur` s`contezi decât pe tine \ns`]i. {i cunosc pe cineva care n-arfi de acord cu tine.

|i povesti \ntâmplarea cu trecerea peste calea ferat`.– Cum bine se spune, \ncheie ea, nimic nu face cât o

pereche bun` de bicepsi ca s` te scoat` din \ncurc`tur`.– Nimic nu face cât o pereche bun` de bicepsi, punct

final, chicoti Gail. Cum era? Tân`r, b`trân?– Hmm… |n jur de treizeci de ani, cred. Foarte sigur

pe el [i destul de autoritar, genul dominator. Dar dac`m-ai pune la curent cu ultimele nout`]i? relu` ea. Ce s-a\ntâmplat interesant aici, \n timpul absen]ei mele?

– Oh, nimic senza]ional. {tii c` [eful nostru, b`trânulprofesor James a f`cut un infarct?

Distinsul profesor James Beltane era chirurgconsultant la Trinity de mul]i ani.

– Da, replic` Joanna, s-a \ntâmplat \nainte de plecareamea \n concediu. Cum se simte?

– Este \n convalescen]`. Nu cred c`-l vom revedeacurând. |n fine, suntem foarte mul]umi]i de\nlocuitorul lui.

– Ah, da? Cine este?– Fiul lui, Giles. Este exact ca tat`l lui, doar mai tân`r.

Mult` prestan]` [i foarte chipe[.Joanna pocni din degete.– Iat` de cine \mi amintea…– Despre cine vorbe[ti?

14 ANNA SIMONS

– Despre domnul care mi-a scos ma[ina de pe caleaferat`. Mi-a spus c` era a[teptat undeva [i c` poate eravorba de via]` sau de moarte. Am crezut c` râdea de mine,dar poate fusese chemat aici de urgen]`.

– Ei bine, nu vei \ntârzia s` afli, nu-i a[a? V` ve]i vedeaobligatoriu \n timpul serviciului.

– Da, \ntr-adev`r…Ea \ncepu deodat` s` râd` \ncet.– {i eu care i-am trimis un s`rut, când m-a dep`[it.– Asta te va \nv`]a minte. Ce-ai mai f`cut \n timpul

acestor cincisprezece zile?– Am fost la una sau dou` serate cu Adrian, fiul pe care

Malcom l-a avut din prima c`s`torie. N-am nimic pentruel, dar ne consider`m pu]in ca frate [i sor`. Mi-am rev`zutde asemenea câ]iva prieteni de la Saint-Martin. Ei m-aupus la curent cu ultimele bârfe. |]i aminte[ti de acel interncu care trebuia s` m` c`s`toresc?

Gail \ncuviin]`.– |chipuie[te-]i c` nu mai este acolo. M` felicit c` m-am

trezit la timp.Imaginea seduc`torului irlandez, cu p`rul lui blond [i

ochii alba[tri, \i ap`ru \n fa]a ochilor. Fusese de onaivitate… |i trebuise destul timp \nainte de a-[i daseama c` Shaun n-avea nici o inten]ie s` se angajeze \ntr-orela]ie stabil` [i durabil`. Fidelitatea nu intra cu siguran]`\n obiceiurile lui.

|[i termin` cafeaua [i se ridic`.


– Bun, acum te las. |nc` n-am despachetat [i vreaus`-mi sp`l p`rul. |ncepi diminea]`, mâine?

– Din p`cate. {i tu?– Nu, \nainte de prânz.– Apropo, se organizeaz` o serat`, o inform` Gail.

Inten]ionezi s` participi?– O serat` \n onoarea cui?– Medicii din Serviciul Urgen]e au decis c` trebuie s`

se cunoasc` mai bine cu noi ceilal]i. Se simt pu]in izola]i[i este adev`rat c` asta ar u[ura lucrurile când [tii cu cineai de-a face.

– Da, este drept, aprob` Joanna. Asta va depinde delucrul pe care-l vom avea. Dac` n-o s` fiu prea obosit`, a[veni.

***

La \nceputul dup`-amiezii, \n ziua urm`toare, Joanna\[i relu` serviciul. |n rochia albastr` de uniform`, cu p`rulblond strâns la ceaf`, era imaginea \ns`[i a vitalit`]ii.

Doamna Judd, supraveghetoarea, \[i \ntâmpin`infirmiera cu un zâmbet c`lduros.

– Bun` ziua draga mea, e[ti str`lucitoare. Ai avut unconcediu pl`cut?

– Da, mul]umesc. {i dumneavoastr`, ce mai face]i?– Nu prea r`u dar a[ avea o mare nevoie de câteva

perechi de bra]e suplimentare, \n aceast` diminea]`.

16 ANNA SIMONS

|ntr-o dispozi]ie de obicei calm`, doamna Judd p`reapu]in nemul]umit`.

– Nu mai avem nici un post liber, explic` ea. A fost unaccident, noaptea trecut`. Am primit trei dintre r`ni]i [ideja am fost obligat` s` amân trei interven]ii care erau pro-gramate mâine. Nu-mi place asta, dar n-am avut de ales, numai avem loc, ad`ug` ea resemnat` cu o ridicare din umeri.

Echipa de la jum`tatea zilei se adun`. R`sfoindu-[iagenda, doamna Judd le inform` despre stareapacien]ilor care fuseser` admi[i, cea mai mare parte, \ntimpul concediului Joannei.

– … To]i r`ni]ii din noaptea trecut` sunt sub perfuzie,\ncheie supraveghetoarea. Cred c` medicii vor trece s`-iexamineze azi.

Ea \i arunc` o privire Joannei.– E[ti la curent cu ce s-a \ntâmplat profesorului

Beltane? se inform` ea.– Da, nu este un noroc.– |ntr-adev`r… De când \l cunosc, nu l-am v`zut

niciodat` bolnav. |n fine, dac` este \n]eleg`tor ar trebui s`se restabileasc` destul de rapid.

Ea \i \ntinse cheile farmaciei.– Bine, acum m` duc s` prânzesc. Mai este de f`cut

distribuirea medicamentelor. Carol o s` te ajute.Doamna Judd \[i adun` lucrurile [i disp`ru curând \n

timp ce infirmierele se gr`bir` s` execute ceea ce leceruse.


Ca \ntotdeauna cu ea, serviciul func]iona la perfec]ie.Sub rezerva c` Joanna nu era cu adev`rat mul]umit` destarea uneia dintre accidenta]ii din ajun, tân`ra LucyRhodes. Ea suferise o rezec]ie a splinei [i p`rea febril`.Rondul lor fiind terminat, o l`s` pe Carol s` aranjezec`ruciorul [i instrumentele lor [i se re\ntoarse la c`p`tâiul ei.

Acolo, se asigur` c` perfuzia func]iona, verific` dac`pansamentele erau curate [i apel` la ajutorul unei\ngrijitoare ca s`-i schimbe cear[afurile [i s-o r`coreasc`.

Revenise \n birou [i se preg`tea s` studieze câtevadosare când sosir` doctorii. Peter Green, chirurgul [ef,\nso]it de internul lui, Steve Marks, erau [i unul [i altul \nbluze albe. Al treilea, care etala o vest` superb` de pielede c`prioar` [i un pantalon de catifea de aceea[i culoare,nu era altul decât Giles Beltane.

Joanna se ridic` s`-i \ntâmpine [i-l v`zu ridicândsprâncenele.

– Bun` ziua, Joanna, zise Peter. Doamna Judd nu este aici?– Nu, este plecat` la mas`. Pot s` v` fiu de folos?– Da. Oh, presupun c` nu-l cuno[ti \nc` pe domnul

Beltane, relu` el p`rând c`-[i aminte[te c` tocmai se \ntorceadin concediu. Iat-o pe domni[oara Leigh, profesore.

– Ah, murmur` Giles Beltane cu un aer amuzat,[oferi]a cu ochi alba[tri.

– Poftim?Peter p`rea destul de surprins [i Joanna, cu obrajii

\mbujora]i, crezu c` este bine s`-i explice.– Ne-am \ntâlnit deja ieri, dar prezent`rile n-au fost

f`cute. Ma[ina mea s-a defectat, iar domnul Beltane m-aajutat s-o pornesc.

18 ANNA SIMONS

– Hmm, femeile [i automobilele, ai avea cu ce s` scriiun roman.

Giles Beltane f`cu o pauz` cu un lic`r mali]ios \nadâncul ochilor verzi.

– Bun, acum ce-ar fi s` mergem, suger` el brusc. {ti]idesigur c` am oroare s` pierd timpul.

Ceilal]i doi schimbar` zâmbete de \n]elegere \n timp ceJoanna \i privea pe rând f`r` s` \ncerce s`-[i ascund`surprinderea.

– Vre]i s` face]i \ntr-adev`r un tur general? se mir` ea.Era duminic` [i majoritatea bolnavilor a[teptau vizite.– Nu, nu, lini[ti]i-v` domni[oar`, replic` Giles Beltane

pe un ton exagerat de r`bd`tor. Numai r`ni]ii de ieri.Sunt probleme?

– Nu, nu cred, de[i Lucy Rhodes \nc` mai aretemperatur`, \l inform` Joanna.

Cu un pas u[or, \i conduse la c`p`tâiul ei. Erapreferabil s` uite precedenta lor \ntâlnire, hot`r\ ea. Acestdomn poate avea o p`rere proast` despre femeile lavolan, dar ea nu va avea nici un fel de dificultate s`-idovedeasc` faptul c` era o excelent` infirmier`.

Sau mai exact, n-ar trebui s` aib`. |i pl`cea meseria [io exercita cu toat` competen]a care se a[tepta de la ea.Necazul a fost c` \n timpul acestei vizite, de fiecare dat`când privirea lui se \ncruci[a cu a ei, se tulbura [i sesim]ea la fel de nervoas` ca o \ncep`toare. Destul cât s`strice evident o imagine…


Capitolul 2

Dup` ce examinaser` cei trei r`ni]i, medicii se\ntoarser` \n birou.

– O tân`r` fermec`toare, Lucy Rhodes, observ` Peter.{i foarte inteligent`. |mi pare r`u pentru logodnicul ei.

– De ce? Ce i s-a \ntâmplat? \ntreb` Joanna.– El era cel ce conducea. A murit.Ochii ei se m`rir` de mil` [i de stupefac]ie.– Dumnezeule! Nu [tiam…– Arme ucig`toare, ma[inile, coment` Giles Beltane

punându-[i semn`tura \n josul notelor ei.Un gând \ngrozitor trecu deodat` prin mintea Joannei.

Dac` ea nu l-ar fi \ntârziat, ar fi fost oare \n m`sur` s`-lsalveze pe acest tân`r? Era ceva ce nu dorea s` aib` pecon[tiin]`

Doamna Judd reveni de la mas` tocmai \n acelmoment [i se amestec` \n discu]ie. |n acela[i timp, Joanna

fu anun]at` de alt` infirmier` c` trebuia s` schimbeflaconul de la transfuzia lui Lucy Rhodes [i se ghr`bi s`dispar`.

Aceast` opera]ie terminat`, \ntârzie câteva clipe lacapul tinerei paciente sub pretextul c` supravegheaz`perfuzia. Voia s` \ncerce s-o reconforteze [i s`-i aratesimpatia ei, dar nu prea [tia cum.

– Lucy, murmur` ea \n fine, am aflat despre prietenuldumitale. |mi pare sincer r`u.

Buzele lui Lucy \ncepur` s` tremure.– Toat`… toat` lumea spune c` este mai bine a[a…

dar, oh, este atât de nedrept, bâigui ea.– Da, [tiu… |n]eleg foarte bine ceea ce sim]i.Cu un nod \n gât, Joanna f`cu o pauz`.– Cum s-a produs accidentul? relu` ea apoi.– Un… nebun ne-a dep`[it. O ma[in` venea din fa]` [i

au intrat \n coliziune. N-am putut s`-i evit`m. Tony…Tony a r`mas \n]epenit \n spatele volanului.

Acum c` \ncepuse, Lucy p`rea u[urat` s` vorbeasc`.Avea nevoie s` se dest`inuie, s`-[i descarce sufletul [iJoanna o ascult` cu aten]ie, strecurând ocazional câtevacuvinte de consolare. Ea afl` c` tân`rul era student lamedicin`, ceea ce f`cea aceast` \ntâmplare tragic` [i maicumplit`.

Primii vizitatori soseau [i o doamn` se \ndrept` spreea, cu un buchet \n bra]e.


– Iat-o pe mama mea, murmur` Lucy tamponându-[iochii. Nu trebuie s` vad` c` am plâns.

Joanna se \ntoarse s-o \ntâmpine.– Bun` ziua doamn` Rhodes, declar` ea, medicii

tocmai au examinat-o pe Lucy. Sunt foarte mul]umi]i demodul cum a evoluat starea ei.

– Da, asta mi-au spus [i mie, replic` ea, cu figura totu[imarcat` de \ngrijorare.

Ea se aplec` s`-[i s`rute fiica.– Cum te sim]i, draga mea?Lucy schi]` curajoas` un zâmet.– Hmm, nu prea r`u… Ce trandafiri frumo[i!– Sunt splendizi, \nt`ri Joanna. A[tepta]i, m` duc s`-i

pun \ntr-o vaz`.Sc`pând-o pe doamna Rhodes de flori, ea le p`r`si pe

amândou`.Dac` trandafirii erau frumo[i, ei nu erau f`r` spini.

Joanna descoperi asta \n detrimentul ei când se \n]ep`vrând s` smulg` câteva frunze ca s`-i aranjeze mai bine \nvaz`. Dup` ce-i pusese pe noptiera lui Lucy, se re\ntoarse\n birou.

Doctorii plecaser` [i doamna Judd \[i f`cea de lucruclasând documente.

– Ah, Joanna, spuse ea ridicând u[or capul, vom aveao nou` stagiar` \ncepând de mâine. Nu voi fi aici, amcâteva zile libere, ai grij` s` v` ocupa]i de ea.

22 ANNA SIMONS

– Da, bine\n]eles.Joanna \[i inspect` vârful degetului [i-l duse la buze.– Ce ai? \ntreb` doamna Judd. Te-ai t`iat?– Nu, m-am \n]epat \ntr-un spin. Acum pot s` cobor

s`-mi beau ceaiul?– Bine\n]eles, draga mea, al]ii deja sunt acolo.Steve Marks, internul lui Peter Green, o \ntâlni la cafea.

|[i luar` t`vile [i se a[ezar` \mpreun` la o mas`.– {tii c` sunt mul]umit s` te rev`d, Joanna, remarc` el.

|ncepeai s` ne lipse[ti.– Oh, te rog!Ea desf`cu ambalajul batonului de ciocolat`, \l rupse \n

dou` [i \i oferi jum`tate.– Te asigur! potest` el \ntre dou` \nghi]ituri. Nu c` noi

am avea timp s` ne plictisim, observ doar. M-am culcatdup` ora dou` de diminea]`. Sunt complet istovit. {iBeltane care mai are \nc` energie din bel[ug, chiar dup`ce s-a \ntâmplat \n noaptea asta, este deprimant.

Joanna amestec` pe gânduri \n cafeaua ei.– Vorbe[ti despre accident?– Da… Serviciul „Urgen]e“ era plin. Doi r`ni]i au fost

trimi[i la neurologie [i trei la ortopedie, plus cei care aufost admi[i \n serviciul nostru.

– Logodnicul lui Lucy Rhodes… când a sosit exact?– El avea multiple leziuni interne. A murit \n

ambulan]`. Nimeni n-ar fi putut s`-l men]in` \n via]`,oricum, nici chiar marele Giles.


– Oh, \n]eleg.Joanna \n ciuda circumstan]elor, se sim]i u[urat`. Dac`

tân`rul murise \n drum spre spital, dac` l-ar fi \ntârziatsau nu pe chirurg asta n-ar mai fi schimbat nimic.

– Cum te \n]elegi cu Beltane? se interes` ea. Consideric` e bun?

– Da, foarte bun. Este mai mult decât la \n`l]ime. {i elnu \ncearc` s`-i umileasc` pe al]ii.

– Este \n interesul lui dac` vrea s` ob]in` cooperarealor. Nu suport medicii care au o p`rere prea bun` desprepersoana lor.

Steve o privi o secund` [i schi]` o grimas`.– Iat` un comentariu mai degrab` acid. Din partea ta

este uimitor. Am crezut de altfel c` am observat o mic`tensiune \ntre voi doi, adineauri.

– Nicidecum, replic` ea.– |n orice caz, are un succes nebun. Toate

doamnele din blocul operator se supun necondi]ionatvoin]ei lui. Dar aten]ie, el nu apreciaz` amabilitateaafectat`. Dac` faci o prostie schifoselile nu te vor ducela nimic cu el.

El lu` a doua bucat` de ciocolat`.– N-o m`nânci, nu-i a[a?– Oricum, \mi este egal. {i n-am obiceiul s` fac pe

creaturile slabe [i f`r` defecte, a[a cum [tii, r`spunse eacu un zâmbet larg.

24 ANNA SIMONS

– Voiam s` te previn, asta-i tot. N-a[ vrea ca mica tafrumoas` inim` s` sufere. Pare c` exercit` un soi defascina]ie asupra sexului slab. Spune-mi, vii la serata de la„Urgen]e“?

Joanna \[i strânse buzele cu un aer evaziv.– Gail mi-a vorbit despre asta, dar voi vedea cum m`

voi sim]i la sfâr[itul zilei.– Oh, haide, for]eaz`-te pu]in. Trebuie s` \ncuraj`m

acest gen de ini]iativ`.– Nu spuneai c` e[ti istovit? suse ea pe un ton ironic.– Tocmai. Nu este nimic mai bun decât o petrecere

bun` s` pui pe cineva pe picioare.– De acord, m-ai convins. Pu]in` relaxare nu-mi va

face r`u nici mie.Doamna Judd [i majoritatea personalului p`r`sind

lucrul lor la patru [i jum`tate, nu mai r`mâneau decât treiinfirmiere [i o auxiliar` ca s` asigure \ngrijirile de sear`.Când terminar`, Joanna \ntocmi raportul [i la ora nou`seara, Delphine Dupont sosi s` preia schimbul.

– Serul pentru Lucy se g`se[te \n frigider, declar`Joanna dup` ce o pusese la curent cu situa]ia. Sunt dou`flacoane, suficient pentru aceast` noapte. {i cum toatepaturile sunt ocupate, ar trebui s` fii mai lini[tit` decâtieri sear`.

Delphine, o fran]uzoaic` \ncânt`toare cu ochi negri,ridic` din umeri.


– Sper, replic` ea \n engleza ei ezitant`. A fost onebunie. To]i pacien]ii se trezeau cerând ceva. |n fine, nupo]i s` faci nimic, nu-i a[a?

Joanna râse slab.– A[a-i, \n felul acesta e[ti sigur` c` n-o s` a]ipe[ti!

Bine, te las, i-am promis lui Steve s` trec pe la Urgen]e, laserat`.

– Transmite]i-i toate cele bune din partea mea. A fostfantastic ieri sear`.

Ochii negri ai Delphinei str`lucir` brusc altfel.– Cât despre domnul Giles, s` nu mai vorbim!Joanna \i arunc` un mic surâs mali]ios.– Nu visa]i prea mult, se pare c` este complet imunizat

\mpotriva femeilor.– Poate c` nu-i place s` amestece lucrul cu pl`cerea

dar…Delphine o avertiz` cu un deget.– … este un temperament, nu-i a[a?– Da, f`r` nici o \ndoial`, admise Joanna. Acum plec,

pe mâine!Gr`bind pasul s` se \ntoarc` la c`min, Joanna nu se

putu st`pâni s` nu se gândeasc` la un alt „temperament“care-i r`scoli inima: doctorul Shaun Cassidy. Str`lucitoarepersonalitate [i seduc`tor des`vâr[it, nu-i fusese greu s`suceasc` repede capul unei tinere infirmiere \nc` foarteimpresionabil`. Slav` Domnului, nu era pe punctul s`

26 ANNA SIMONS

fac` aceea[i gre[eal`. {i dac` Giles Beltane era b`rbatulcare prefer` rela]ii strict profesionale \n locul glumelor,asta-i convenea perfect.

|ndat` ce ajunse \n camer`, f`cu un du[ [i se preg`tipentru cocteil. Optând pentru un pantalon negru [i obluz` de m`tase ro[u aprins, \[i perie p`rul pe care-lprinse cu o panglic` de catifea. O dat` machiat`, cu opereche de cercei \n urechi, verific` \n oglind` cum ar`ta[i \ncepu s` se simt` dispus` s` se amuze.

C`minul medicilor se g`sea la extremitatea unei alei aspitalului. T`ind prin parcare, era la distan]` de cinciminute pe jos de la c`minul ei.

Când a \mpins u[ile batante, era pauz` [i Joanna\ncerc` s` recunoasc` fe]ele familiare prin mul]ime.Zgomotul era practic la maximum [i râsetele [i vocile seamestecau \ntr-o atmosfer` vesel` [i animat`.

Un b`rbat tân`r \nalt, brunet, se \ndrept` spre ea.– Bun` seara, ave]i un aer pu]in pierdut. Da]i-mi voie

s` m` prezint: Alex Hill. Sunt unul din medicii de laUgen]e.

Joanna \i r`spunse cu un zâmbet.– Bun` seara, Joanna Leigh, lucrez \n serviciul de

medicin` general`.– |ncântat s` v` cunosc, Joanna. Cunoa[te]i pe unii

dintre colegii mei?– Nu, sau numai din vedere, de[i probabil am vorbit la

telefon \ntr-un moment sau altul.


– Veni]i s` be]i ceva.O prinse de cot [i o conduse spre bar, \n spatele c`ruia

erau doi din colegii lui.– John, iat-o pe Joanna, declar` el. John este

infirmierul nostru [ef, urm` el. Omul cheie din totserviciul; f`r` care m` \ntreb ce-am deveni.

– Nu-l asculta]i, Joanna, replic` John, are \ntotdeaunatendin]a s` exagereze. |n orice caz sunt \ncântat c` a]ivenit. V` servesc o cup`?

Umplu un pahar cu [ampanie [i i-l \ntinse. Sprijinit detejghea, Alex o privea cum lua o \nghi]itur` cu un interesnedisimulat.

– Sunte]i un produs al Trinity? se inform` el.– Nu, nu sunt aici decât de [ase luni. M-am format la

Saint-Martin.– Ah, da? Am un prieten care era intern acolo, Shaun

Cassidy. Numele lui v` spune poate ceva?Joanna era cât pe ce s` se \nece cu [ampania.– Da, \ntr-adev`r, replic` ea for]ându-se s`-[i revin` \n

fire.– Avea o reputa]ie de donjuan. Nu [tiu dac` mai

bântuie pe acolo.Era tot de ceea ce avea nevoie… De ce trebuia ca

fantoma lui Shaun s` apar` tocmai când se gândea c`-ld`duse definitiv uit`rii?

– Nu, am aflat c` nu mai este acolo, declar` ea cu unton care lui i se p`ru pu]in crispat.

28 ANNA SIMONS

Din fericire, John puse cap`t acestei discu]ii cerândnout`]i despre r`ni]ii transfera]i \n serviciul lor [icontinuar` s` vorbeasc` apoi despre munc` pân` ce Alexchem` pe altcineva [i Steve veni s-o smulg` de la bar.

– Aproape renun]asem, observ` el. Hai s` dans`m.Ajutându-se de coate, \[i f`cur` loc \n jurul lor [i

\ncepur` s` danseze pe una din melodiile de succes alemomentului.

– Oh, apropo, Delphine \]i transmite complimente, \[iaminti deodat` Joanna. S-ar p`rea c` ai fost fantastic ierisear`, ad`ug` ea cu un aer ironic, de[i habar n-am ce\n]elege prin asta.

El ridic` o sprâncean`,perplex.– A spus asta? |n acest caz, m` voi \ntoarce poate s-o

v`d imediat.– Te credeam obosit.– Nu destul ca s` las s` treac` o ocazie ca asta.– Ah b`rba]ii, sunte]i to]i la fel, exclam` ea cu o

pref`cut` exasperare.– Sesisez oare un anumit cinism din partea ta?Ea strâmb` din nas.– S` admitem c` n-a[ supravie]ui f`r` \ndoial` \n

aceast` jungl` f`r` a fi con[tient` de câteva realit`]i.– Ce vrei, draga mea, este b`trânul Adam care doarme

\n noi. Nu po]i merge \mpotriva naturii.Joanna râse.


– Foarte bine, Casanova, \ncearc`-]i norocul cuDelphine. Voi g`si pe altcineva s` se ocupe de mine.

Melodia ajunsese la sfâr[it.– Oricum, sunt de gard`, replic` el, deci este preferabil

s` urc ca s` m` asigur c` nu este nevoie de mine. Te rev`daici peste un moment.

Joanna o z`ri pe Gail \n compania câtorva persoanedin blocul operator [i se duse spre ea. Printre ei eraDorian Hardy, noul anestezist, un blond de vreo treizecide ani cu un \nceput de calvi]ie [i un umor mu[c`tor.

– {i dumneata, Joanna, o \ntreb` el pe un ton pozna[,ce gen de fapt` eroic` ]i-ar pl`cea s` \ndepline[ti?

– Oh, nici una. Prefer s` nu m` fac remarcat` [i s` evitnecazurile, r`spunse ea cu dezinvoltur`.

– Asta este [i filozofia mea.El f`cu o pauz` [i o cercet` din cap pân` \n picioare.– Totu[i, n-ai nimic [ters, remarc` el. {i iat` pe

altcineva \n aceea[i situa]ie, ad`ug` el, privirea lui fixândun punct \n spatele ei. Bun` seara, Giles.

To]i se \ntoarser` s`-l salute pe chirurg. Joanna \l z`rise\ndat` ce intrase. Giles Beltane avea prea mult` prezen]`ca s` treac` neobservat. |l remarcase discret \n timp cecircula prin mul]ime [i f`cea eforturi s` fie amabil cu toat`lumea. Ceea ce n-o \mpiedic` s`-[i simt` stomacul cum sestrânge când se apropie de ei.

Se schimbar` amabilit`]i [i dup` câteva preliminarii,Joanna se g`si brusc obiectul curiozit`]ii lui. Ochii luiverzi \i c`utau pe ai ei.

30 ANNA SIMONS

– A[adar, v-a]i \ntors din concediu. Unde a]i fost? seinform` el.

– Doar acas`, de data asta, r`spunse ea. Am avut oc`s`torie \n familie.

– {i unde-i asta, „acas`“?– |n Chelsea.Sub insisten]a privirii lui, pulsul ei, \ncepu s` bat` mai

repede [i se lans` \n explica]ii ample \n speran]a c`\nfrânge aceast` tensiune.

– Recep]ia a avut loc la bordul unei [alupe pe Tamisa.A fost fantastic!

– Asta trebuie s` fie la mod` \n acest moment,interveni Tasmin, supraveghetoarea blocului operator.N-a fost vorba de o cânt`rea]` care s-a c`s`torit [i ea pe unvas? Rachel Gibson, dac` nu m` \n[el, nu?

– Da… Rachel este sora mea, recunoscu Joanna cu unzâmbet slab. A fost un eveniment foarte mediatizat.

Plecându-[i ochii, inspect` punctul dureros din vârfuldegetului \nainte de a-l suge delicat.

– Sunte]i cu siguran]` foarte diferite una de alta,observ` Giles.

– Noi nu suntem decât surori vitrege, preciz` ea. Dar\ntr-adev`r, eu fac o excep]ie \n sânul clanului nostru. Eisunt cu to]ii \n lumea spectacolului \n afar` de mine.

|n general, p`rea c` discu]ia se purta \ntre ea [i el. Ease interes` din nou de deget.


– Ce v` deranjeaz` la acel deget? \ntreb` el.– M-am \n]epat cu un trandafir \n aceast` dup`-amiaz`.– L`sa]i-m` s` v`d.|i lu` mâna [i i-o examin` cu aten]ie, gest care o agas`,

cel pu]in tot atât de mult cât o punea \n \ncurc`tur`.– Simt ceva, urm` el ap`sând pe extremitatea falangei

ei. Vreun spin?Tasmin izbucni \n râs.– Nu contra mea! Nu este genul de accesoriu pe care

s`-l aduci la o serat`.Joanna \ncerc` s`-[i retrag` mâna.– Nu-i nimic, \l voi scoate când m` \ntorc la mine.– Este preferabil s` sc`pa]i de el imediat. |nso]i]i-m` la

Urgen]e.Ea ridic` ochii spre cer.– V` rog, nu este nevoie s` face]i o \ntreag` poveste

pentru un lucru atât de mic.– Lucrurile mici pot provoca mari probleme. Veni]i!F`r` alte discu]ii, o lu` de umeri [i o conduse \n

direc]ia ie[irii \n timp ce râsetele izbucneau \n spatele lor.– Aceast` manifestare de autoritate nu era deloc

necesar`, protest` ea. M-a]i ridiculizat.– Nu, dumneavoastr` v-a]i ridiculizat, o corect` el. Nu

avea]i decât s` m` urma]i de bun`voie [i nimeni n-ar fiobservat.

}inând-o zdrav`n de mân`, o ghid` pe un coridorlung.

32 ANNA SIMONS

– Presupun c` sunte]i vaccinat` contra tetanosului?– Da, replic` ea sec. Am oroare când mi se dau ordine.– Dumnezeule, un caracter rebel! Iat` ceva care

promite s` fie interesant.Nici o replic` destul de virulent` nu-i veni \n minte. Va g`si

probabil una \ntr-o jum`tate de or` când va deveni inutil`,deoarece avea inten]ia s` termine cât mai repede cu el.

– Pute]i s`-mi da]i drumul, declar` ea cu un aer demn.Nu voi \ncerca s` fug.

– Iat`-v` \n fine rezonabil`, o ironiz` el, dar n-a l`sat-o\nainte de a ajunge \n departamentul de Urgen]e.

La aceast` ora din noapte, peste tot era lini[te.Supraveghetoarea \[i ridic` sprâncenele v`zându-i c`traverseaz` coridorul dar Giles o lini[ti cu un zâmbet [i o\mpinse pe Joanna \n primul cabinet de consulta]ii pecare-l g`sir`.

– A[eza]i-v`, \i ceru el.Ea se execut` cu un oftat de resemnare \n timp ce el

lua un ac hipodermic [i-i sfâ[ia ambalajul. Apoi,strângându-i degetul \ntre ale lui, \l \nfipse \n locul undeghimpele era \nfipt [i nu \ntârzie s`-l extrag`.

– Ei bine, `sta este, am prins vinovatul.I-l ar`t` \nainte de a aplica o doz` bun` de antiseptic.– Bun, acum \nceta]i s` mai face]i figura asta [i

mul]umi]i-mi.Mul]umesc, replic` ea cu r`ceal` [i se ridic` s` plece.El f`cu o grimas` amuzat`.


– Dac` \mi amintesc bine, ultima dat` când v-am f`cutun serviciu am avut dreptul la un s`rut, sublinie el.

– Asta a fost \nainte s` [tiu cine sunte]i.– Dac` a]i fi [tiut, s-ar fi schimbat ceva?– Probabil c` nu, i-o \ntoarse ea. Era vorba de un

simplu reflex din partea mea.– Hmm… [i eu care credeam c` \mi era]i sincer

recunosc`toare!El se \ntrerupse, \i lu` mâinile [i le inspect` atent.– De ce v` roade]i unghiile? Munca v` produce

necazuri?Ea ar fi trebuit s` se a[tepte c` va remarca |[i retrase

repede mâinile [i le \nfund` \n buzunare.– Nu, deloc. {i eu n-o fac… \n fine, nu tot timpul.

Numai când m` gândesc la anumite lucruri.Joanna n-avea nici o dorin]` s` prelungeasc` aceast`

\ntrevedere \ntre patru ochi. Siguran]a [i aerele luisuperioare \i displ`ceau, se sim]ea stânjenit` [istângace.

– Mergem? suger` ea.– De acord. V` duc \napoi la serat`.Nu se punea cu siguran]` problema s` se \ntoarc`

acolo, deoarece el hot`râse astfel. |[i consult` ostentativceasul.

– Nu cred c` este necesar. Se va termina curând.Oricum, \mi ajunge pentru azi… \ncep devreme mâinediminea]`.

34 ANNA SIMONS

– Cum dori]i.P`r`sir` culoarele lini[tite ale serviciului. Cerul era

pres`rat de stele când ie[ir` \n aerul proasp`t al nop]ii.Joanna se \ntoarse \n direc]ia parc`rii [i Giles mergea \nspatele ei.

– A]i venit cu ma[ina? se inform` el.– Nu, pe jos. Locuiesc la c`minul infirmierelor.– Oh, \n acest caz, ar fi mai bine s` v` \nso]esc.– Nu este nevoie, \ntr-adev`r nu este departe, protest` ea.– Imagina]i-v` c` vi s-ar \ntâmpla ceva dup` ce v-a[

p`r`si. Ce crede]i c` a[ sim]i?Ea \[i st`pâni râsul, cucerit` de un asemenea sim] al

umorului.– U[urare, f`r` \ndoial`, la ideea de a nu v` mai

\mpiedica de mine. Presupunând c` asta v` afecteaz` \nvreo m`sur`, i-o \ntoarse ea.

– Hm…El \i arunc` o privire piezi[`.– Nu sunt dintre aceia care se bucur` de moartea celor

mai r`i du[mani ai lor, cu atât mai pu]in de a unei miciinfirmiere obosite.

Merser` câteva momente f`r` s` spun` nimic \nainte cael s` reia brusc:

– V` place la c`min?– Oh, nu este r`u [i mai ales este foarte practic.Acum c` terminaser` s` se \nfrunte [i când el p`rea c`

voia s` se arate agreabil, nu vedea nici un motiv s` nu-ir`spund` la fel.


– La Londra, urm` ea, \mp`r]eam un apartament cudou` prietene, era mai simpatic…

Se opri pentru a-i arunca o privire pe furi[.– {i dumneavoastr`, \ntreb` ea, unde era]i \nainte de a

veni aici?– Am petrecut câtva timp \n Orientul Mijlociu.– Boala tat`lui dumneavoastr` a fost motivul revenirii

\n Anglia?– Nu, deja revenisem [i trebuia s` lucrez cu el oricum.

Trebuie s` recunosc c` dup` masacrul din Liban amapreciat revenirea \n ]ara noastr` \nverzit`.

– |mi \nchipui, mai ales c` regiunea este \ncânt`toare.Exist` locuri foarte frumoase \n apropierea fluviului. Apam-a atras \ntotdeauna, poate pentru c` fac parte din zodiape[tilor, ad`ug` ea glumind.

El \ncepu s` râd`.– S` nu-mi spune]i c` da]i crezare acestor prostii!– |mi citesc mereu horoscopul, replic` ea pe un ton

nep`s`tor. Dac`-mi este favorabil, sunt bine dispus` toat`ziua, altfel decretez c` sunt prostii.

– Asta se cheam` logic` feminin`, nu-i a[a?Ajunser` \n fa]a intr`rii \n c`min.– Ei bine, ad`ug` el, \n interesul fiec`ruia, s` sper`m

c` astrele v` rezerv` ve[ti pl`cute pentru mâine. Bun`seara, Joanna.

Cu un mic zâmbet arogant, se \ntoarse pe c`lcâie [i-[irelu` drumul \n sens invers.

36 ANNA SIMONS

Timp de câteva secunde, Joanna \i urm`ri silueta\nalt` cu privirea apoi se gr`bi s` urce \n camera ei,comportamentul lui dispre]uitor inspirându-i dou`sau trei reflec]ii pe care nu le-ar g`si probabilm`gulitoare.

|n]elegea ce vrusese Steve s`-i spun` apropo deputerea de seduc]ie a lui Giles Beltane. Era incontestabilc` avea ceva. Personalit`]ile puternice cu caracterdominator se dovedeau deseori fascinante. Mai ales cândcombinau asprimea [i cu o anumit` gentile]e, ca aceea pecare o manifesta fa]` de pacien]ii lui. Acest gen de detaliiavea tendin]a de a [terge totul. {i apoi dac` lucrase \nLiban, era o prob` de generozitate.

Oricum ar fi, nu prezenta nici un pericol pentruJoanna. Nu era gata s` cedeze farmecelor unui b`rbat gatas`-[i impun` voin]a aproape \ntotdeauna, dar nu existanici un motiv s` nu \ntre]in` rela]ii profesionalesatisf`c`toare.

Se preg`tea de culcare când b`tu cineva la u[a ei. EraGail.

– Ah, te-ai \ntors!Ochii ei negri reflectau curiozitate.– Noi ne \ntrebam ce putea Giles s`-]i fac`.– Nimic care s` merite s` apar` \ntr-un ziar, te asigur.

Mi-a ascos spinul apoi am hot`rât c` era prea târziu s` ne\ntoarcem la serat`.

Gail f`cu o strâmb`tur` amuzat`.


– Ai fost cumva decep]ionat`? |n orice caz, serata a fostreu[it`, nu? Cum l-ai g`sit pe Dorian?

– Arat` bine.– Pari cam lipsit` de entuziasm.Joanna schi]` un zâmbet.– M` cuno[ti, am devenit extrem de ne\ncrez`toare

dup` ultima mea experien]`. Dar asta nu te influen]eaz`,totu[i.

|[i \n`bu[i un c`scat.– Ascult`, trebuie s` dorm, altfel n-o s` pot s` m`

trezesc mâine diminea]`.– De acord, aveam ceva s`-]i spun, dar poate s`

a[tepte. Noapte bun`.Dup` ce [i-a potrivit ceasul s` sune la ora [apte, Joanna

se strecur` \n a[ternut [i, \nainte de a adormi, trecu \nrevist` evenimentele zilei; mai ales cele mai recente. |ntr-unmod ciudat, p`rea c` Giles Beltane era complet dominatde \ntâmplarea de la \ntoarcerea la spital \n asemeneam`sur` \ncât pân` \n momentul când subiectul ap`ruse \ndiscu]ie, ast` sear`, c`s`toria lui Rachel [i plecarea mameiei [i a lui Malcom \i ie[iser` din minte. |n mod normal,n-ar fi \ncetat s` se gândeasc` la asta. Ea era \ntotdeaunapu]in nostalgic` dup` aceste reuniuni familiale, dar dedata asta, altceva \i acaparase mintea.

38 ANNA SIMONS

Capitolul 3

|n absen]a doamnei Judd, Joanna avearesponsabilitatea serviciului [i astfel n-avea deloc timp s`se gândeasc` la altceva decât la lucrul ei.

|ntre dosare de completat, fi[e de regim, comenzi demateriale [i medicamente de expediat la intenden]` [irezultatele analizelor de clasat, nu realiz` când trecudiminea]a.

Era ora prânzului bolnavilor când doctorii sosir`. Nuerau decât doi, Peter Green [i Steve. |ntr-un fel, Joanna fuu[urat` c` Giles Beltane nu era cu ei. Dup` mica lorciocnire din ajun, se felicita c` avea un r`gaz \nainte de afi obligat` s`-l revad`.

– Bun` ziua, v-a]i ales bine momentul! le arunc` ea.– Ah, sunte]i \n curs de a servi masa, asta-i? |mi pare

r`u, se strâmb` Peter, dar clinica a durat mai mult decâtprev`zusem \n aceast` diminea]`.

Vizita se desf`[ura totu[i f`r` piedici, chirurgulscuzându-se fa]` de pacien]i c` le-a \ntrerupt masa, apoitotul s-a terminat \n birou prin punerea la punct a munciide toate zilele [i o cea[c` de ceai.

– Exist` un anumit domn Montagu la Urgen]e pe careGiles vrea s`-l aduc` aici, declar` Peter. Noi vom elibera treipaturi; imediat ce va fi unul preg`tit, anun]a]i s`-l aduc`.

– Domnul Beltane inten]ioneaz` s` vin` \n timpulzilei? \ntreb` Joanna.

– Nu cred. }ine o conferin]` la [coala de infirmiere.– Toate domni[oarele acelea vor ie[i de acolo cu ochi

vis`tori, interveni Steve.Joanna râse \ncet.– Ce te face s` crezi c` toate suntem atât de sensibile

la imaginea virilit`]ii? i-o \ntoarse ea.– Cum? Tu nu e[ti?– Este mult timp de când sunt dezam`git` de aceast`

problem`. Acum, dac` ace[ti domni au terminat, mi-arpl`cea s` m` re\ntorc la lucrul meu.

Peter se ridic` de pe scaun.– De acord. Anun]a]i Urgen]ele pentru domnul

Montagu.Steve \i f`cu pozna[ cu ochiul coborând de pe col]ul

biroului pe care se a[ezase [i disp`ru \n acela[i timp cuchirurgul.

Gail era deja la mijlocul prânzului s`u când Joanna og`si \n sala de mese.

40 ANNA SIMONS

– Ce voiai s`-mi spui, ieri sear`? se inform` ea \n timpce punea maionez` pe salata de orez.

– Ai fi tentat` de ideea s` \mpar]i o cas` cu mine?Joanna f`cu ochii mari.– De ce, ai auzit c` se vorbe[te ceva?– Da, \n apropiere de Pangsbourne. Este vorba de cea

a uneia din veri[oarele mele.Gail se \ntrerupse pentru a \nghi]i ultima \mbuc`tur`

din tarta ei cu ou`, [unc` [i smântân`.– So]ul ei trebuie s` se mute curând \n Olanda, relu`

ea. Ei ar prefera s`-mi \nchirieze mie locuin]a mai ieftin,mai degrab` decât s` ri[te s` nu-i poate scoate pe chiria[icând vor dori s` [i-o recupereze. Este la dou`zeci deminute de aici cu ma[ina [i \n plus ne-o vor l`sa mobilat`[i echipat`.

– Va fi minunat! exclam` Joanna. La ce dat` va fi liber`?– Nu [tiu exact, dar le-am promis s` trecem pe la ei \n

timpul weekendului ca s` vorbim. Când vei fi liber`?– Duminic` dup`-amiaz`, dac`-]i convine.Joanna \ncepu brusc s` râd` [i Gail vru s` cunoasc`

motivul veseliei ei.– Tocmai mi-am amintit ceva apropo de ieri sear`,

când Giles Beltane m-a condus. I-am spus c`-mi urm`reschoroscopul [i el a râs de mine. Glumeam, bine\n]eles, darimagineaz`-]i c` \n aceast` diminea]` l-am citit [i ap`rea„c` o schimbare de scen`“ \mi va fi indicat`.

Gail schi]` un zâmbet.


– Oricum, nu te-ai certat cu el? relu` ea. Nimeni nu-irefuz` niciodat` nimic.

Joanna se \ncrunt`.– |mi imaginez c` s-au f`cut comentarii când m-a luat

de la serat`.– Nu, deloc. Dorian ne-a explicat c` Giles este aproape

paranoic \n privin]a riscurilor infec]iei. Se pare c` so]ia luia murit din cauza unei septicemii dup` ce s-a \n]epat \npicior cu o sârm` ghimpat`.

Joanna fu foarte mi[cat`.– Dumnezeule, murmur` ea, este groaznic. Când s-a

\ntâmplat?– Acum câ]iva ani. Dorian [i cu el erau \mpreun` la

Radcliffe \n acea perioad`.– M` \ntreb dac` `sta este motivul pentru care a plecat

\n Liban, declar` Joanna gânditoare. Ca s` uite…Poate n-avea inten]ia s-o fac` din zel, la urma urmei, \n

ajun. Experien]a lui personal` \i ar`tase c` nu trebuianiciodat` s` neglijeze nici o precau]ie.

Gail arunc` o privire rapid` la ceas.– Bun, urc. Voi telefona veri[oarei mele ca s-o avertizez

c` vom merge la ei duminic`, de acord?– Da, foarte bine.Joanna a r`mas s` bea o cafea \nainte de a se \ntoarce

la postul ei, prad` unor sentimente diverse. Pe de-o parte,era foarte entuziasmat` la perspectiva de a se muta [i pede alta se gândea la ceea ce aflase despre Giles. Nu [tiiniciodat`, reflect` ea, cum se formeaz` caracterul cuiva.

42 ANNA SIMONS

Dup`-amiaza se scurse rapid [i la ora patru [i jum`tatepred` cheile serviciului schimbului ei.

Afar` era un timp superb. Trecând prin fa]a cl`dirilor[colii de infirmiere, se surprinse c` se gânde[te la Giles [ila conferin]a lui. Mai multe eleve coborau trepteleperonului, cu clasoarele lor \n mân`. Judecând dup`voio[ia exclama]iilor [i dup` comportamentul lor, eralimpede c` nu se plictisiser`.

Anumite expuneri, f`cute de profesori eminen]i la careJoanna asistase se dovediser` plicticoase. Avea impresiac` nu era cazul cu Giles Beltane. |n primul rând, el aveao voce profund` [i bine modulat` [i apoi se exprima cutot atâta u[urin]` cât` claritate. |n plus, nu era dezagreabils`-l prive[ti. Problema era c` unele din aceste domni[oare\nc` deosebit de impresionabile riscau s` dea mai multàten]ie b`rbatului decât mesajului sù. |n privin]a asta,poate c` Steve avea dreptate.

Ea spuse „bun` seara“ la dou` fete pe care le avusese\n stagiu \n serviciul ei [i se gr`bi \n direc]ia c`minului.N-avea nici cea mai mic` dorin]` s`-l \ntâlneasc` dac` maiera \n zon`.

Se gândi la tragedia care marcase via]a lui [i la aceeacare o afectase pe Lucy. Joanna terminase cu Shaundeoarece nu avea nici un viitor cu el. Dar când acest viitorexista, drumul destinului putea foarte bine s` r`stoarnetotul. Poate c` era preferabil s` trìe[ti de azi pe mâine, \nacest caz. Asta era ce f`cea mama ei… dar nu era fericit`


decât cu intermiten]e. Ea cunoscuse perioade foarte grelecând se desp`r]ise de primii doi so]i. Joanna ajunsese laconcluzia c` dragostea era un adev`rat câmp de mine [ifericirea nu era niciodat` garantat`.

Gail sosise \naintea ei [i era deja schimbat`. Prepar`cafeaua \n timp ce Joanna \[i scotea la rândul ei uniforma[i-[i punea un trening ro[u.

– Am sunat-o pe veri[oara mea [i este de acord pentruduminic`, declar` Gail. I-am spus c` pe la ora cinci,pentru c` ei trebuie s` ias` dup` aceea.

– Perfect. |]i dai seama c` asta ne va schimba via]a, ocas` adev`rat` numai pentru noi. Vom fi \n m`sur` s`invit`m oameni [i apoi vom avea cel pu]in spa]iu. Ai chefs` faci ceva, seara asta?

– Nimic care s` cear` prea mult` energie. Nu-mi maisimt picioarele.

Hot`râr` prin urmare s` mearg` s` cumpere mâncarede la un birt [i s` revin` apoi s` m`nânce \n fa]atelevizorului.

***

Joanna nu se sup`r` s` vad` sosind sfâr[ituls`pt`mânii. Fusese mai degrab` dificil` [i \n plus domnulMontagu, pacientul lui Giles Baltane, murise. Operatpentru o leziune intestinal`, f`cuse o cangren` \mpotriva

44 ANNA SIMONS

c`reia antibioticele r`m`seser` f`r` efect. A l`sat o v`duv`\ndurerat` [i to]i din serviciu, inclusiv doctorii, au fostfoarte deprima]i de acest deces.

Joanna [tia c` Giles efectuase frecvente incursiuni \nserviciul lor, dar ea nu fusese acolo niciodat` \n acela[itimp cu el. |[i imagina totu[i c` trebuie s` fie [i el foartedecep]ionat de acest insucces.

Liberul ei de duminic` dup`-amiaz` a fost binevenit [ise bucur` s-o \nso]easc` pe Gail la veri[oara ei pentru astabili detaliile cu privire la \nchirierea casei.

Au luat ma[ina lui Gail, deoarece ea cuno[tea drumul.Dup` ie[irea din ora[, un drum de ]ar` le conduse pân`la \ncânt`torul or`[el Pangbourne, situat pe malulTamisei. Au traversat centrul cu vechile lui case [i barajul,apoi Gail a luat-o la dreapta \n direc]ia unor mici loturidin \mprejurimi.

– Am ajuns, anun]` ea oprind Wolkswagenul \n fa]aunei vile albe cu ferestre mari.

– Bine… aprob` Joanna sco]ându-[i centura.– Da… Nu este foarte mult timp de când s-au c`s`torit

[i este prima lor locuin]`, din cauza asta nu vor s`\nchirieze oricui.

Ea clxon`, ceea ce o f`cu pe veri[oara ei Pam s` apar`imediat pe peron.

– Intra]i! le strig` ea cu un zâmbet c`lduros.Precedându-le \ntr-un salon cochet mobilat, le invit` s`

bea o cea[c` de ceai \nainte de a le ar`ta celelalte camere.


– Jim risc` s` \ntârzie, declar` ea, dar putem foartebine s` ne \n]elegem f`r` el. Las lenjeria [i vesela de toatezilele. Totu[i, dac` asta nu v` sup`r`, a[ duce unele dincadourile noastre de nunt` \n vestiarul de sus.

– Da, ar fi mai bine, consim]i Joanna. N-ar trebui s`spargem ceva.

– Pe de alt` parte, exist` Willow, motanul, relu` Pam.Mi-e team` c` nu face parte din mobilier, dar esteimposibil s`-l lu`m cu noi. V-ar deranja s` v` ocupa]i voide el? Este foarte pl`cut [i o s` v` las un stoc de cutii cas`-l hr`ni]i.

Cele dou` prietene sus]inând c` vor fi bucuroase s`aib` un animal, Pam le conduse s` viziteze vila.

Parterul cuprindea o buc`t`rie \n \ntregime echipat` [io sufragerie. Etajul se compunea din dou` camerezugr`vite \n tonuri pastel, un vestiar [i o mare sal` debaie.

Cuplul inten]iona s` plece peste cincisprezece zile.– Când vom reveni v` vom anun]a cu suficient timp

\nainte ca s` v` muta]i, declar` Pam.– Nici o problem`, replic` Gail. |n cazul cel mai r`u,

vom putea oricând s` ne \ntoarcem la c`min.Convenind s` pl`teasc` chiria \n fiecare lun` prin

virament bancar, se felicitar` toate trei de acestaranjament [i Pam le conduse pe peron, nu f`r` s` lepromit` c-o s` le anun]e data exact` când vor fi \n m`sur`s` se mute.

46 ANNA SIMONS

Era cea mai frumoas` perioad` a anului, la sfâr[itulprim`verii [i \nainte de \nceputul verii. Trandafirii erau \nfloare [i un parfum greu de liliac plutea \n aer.

– Sunt \ntr-adev`r \ncântat`, oft` Joanna cu unzâmbet de mul]umire. Hai s` ne s`rb`torim evenimentulundeva.

– Excelent` idee, aprob` Gail. Cunosc un bar foartesimpatic, la Goring. Ne vom sim]i acolo ca reginele.

Cinci minute mai târziu, se oprea \n curtea unui hanvechi. Dup` ce comandar` fiecare câte un Martini, ie[ir`s`-l savureze pe teras`.

|n fa]a lor, paji[tile coborau \n pant` dulce pân` lafluviu de unde numai murmurul lui pa[nic tulburalini[tea.

– Nu este `sta paradisul? \ntreb` Joanna, instalat`confortabil \ntr-un fotoliu din r`chit`.

– |n \ntregime, nu mai lipse[te decât un erou frumosromantic s` vin` s` ne duc` la bordul iahtului s`u, replic`Gail, cu ochi vis`tori.

– Oh, nu, asta ar strica totul… [arpele strecurându-se\n gr`dina raiului. Trebuie s` recunosc c` o invidiez peveri[oara ta pentru acel adev`rat cuib al dragostei. S` facipe femeia de cas` poate nu este dezagreabil, la urmaurmei, dac` ai g`sit b`rbatul vie]ii tale.

– Asta-i toat` problema. Dar sunt optimist`, nu trebuieniciodat` s` disperi.


Deocamdat`, Joanna se considera foarte mul]umit` desoarta ei. Nu cerea nimic \n plus de la via]`. Avea o slujb`care-i pl`cea, câ]iva buni prieteni [i nici o sechel` dup`p`]ania cu Shaun.

Din mul]imea de trandafiri risipi]i pe gazonul verde, seridica un parfum delicios care umplea aerul serii. Uniidintre ei erau de un galben portocaliu absolut splendid [iJoanna nu putu rezista s` nu se duc` s`-i miroas`.

– Sunt trandafiri de Ispahan, \i spuse ea lui Gail,revenind s` se a[eze dup` ce citise eticheta. Suntsplendizi, nu-i a[a?

Gail nu asculta decât pe junm`tate. Aten]ia \i era fixat`pe u[a restaurantului \n cadrul c`reia ap`ruser` doib`rba]i. Absorbi]i de conversa]ia lor, \naintar` pe teras`.

– Dac` nu gre[esc, murmur` ea, iat`-l pe Giles Beltane.– Unde?Joanna se \ntoarse brusc s` priveasc` [i-[i ]inu

r`suflarea. Nu atât la vederea lui Giles Beltane \n costumde pânz` de in bej cât la vederea \nso]itorului pu]in maiscund decât el [i cu p`rul de un blond ro[cat.

|n acela[i moment, cei doi b`rba]i \ntoarser` capulspre ele. F`r` \ndoial`, toat` lumea \i recunoscuse. Seoprir`, schimbar` câteva cuvinte, apoi Giles Beltane [iShaun Cassidy se apropiar` de masa lor.

Joanna \nchise ochii.– Oh, nu, nu poate fi adev`rat, murmur` ea

consternat`.

48 ANNA SIMONS

Capitolul 4

Gail râse u[or.– Inutil s` iei aceast` expresie consternat` pentru c`

Giles vine s` ne spun` „bun` seara“.– Asta nu-i din cauza lui, replic` Joanna.N-avea timp s`-i dea explica]ii mai detaliate. Shaun

\nainta deja spre ea, cu un zâmbet larg pe buze.– Ei bine, exclam` el, ce surpriz`!El se aplec` s-o s`rute \n timp ce ea se for]` s`-[i

ascund` stânjeneala \n spatele unei uimiri bine jucate.– Shaun! Ce faci aici?– Acum sunt generalist [i m-am stabilit \n regiune.

Domnul Beltane mi-a spus c` lucra]i amândoi la Trinity,urm` el, incluzând-o [i pe Gail \n zâmbetul lui

Aparent foarte \n largul ei, Joanna f`cu prezent`rile [iGail r`spunse adecvat. Cât despre Giles, dup` ce le salut`politicos [i pe una [i pe alta, \l l`s` pe volubilul lui

\nso]itor s` sus]in` conversa]ia. Totu[i, \ntâlnindu-i peascuns privirea, Joanna sim]i c` \i ghicise tensiunea.

Se dojeni \n sinea ei. Ce noroc! De ce din toat` Anglia,trebuise ca Shaun s` se hot`rasc` s` se stabileasc` tocmaiaici?

– V` cunoa[te]i de mult timp, amândoi? se inform` eapreocupat` s` men]in` o aparen]` de sociabilitate.

– Nu, ne-am cunoscut la o comisie regional`, explic`Giles. Dar dac` am \n]eles bine, \l cunao[te]i pe Cassidyde la Saint-Martin?

– Da, am fost foarte buni prieteni, nu-i a[a Joanna?Shaun ridic` o sprâncean` [i o fix` cu un aer amuzat.– O mai faci [i acum, dup` câte v`d.– Ce? replic` ea cu un ton defensiv.– }i-ai vârât nasul \n flori. Este acoperit de polen.El râse slab [i \i [terse praful fin g`lbui cu vârful

degetului, \n timp ce ea ro[ea f`r` voia ei.Apoi \i trecu mâna prin p`r, afirmând c` era sincer

bucuros c-o revedea [i voia s` [tie dac` acesta era barullor preferat.

– Nu, nu tocmai, r`spunse Joanna.Gail ad`ug`:– Ne-am oprit s` s`rb`torim viitoarea noastr` mutare

\ntr-o cas` din \mprejurimi.– Ah, foarte bine. Sper s` fiu invitat la instalarea \n cas`

nou`.Giles \[i consult` ostentativ ceasul.

50 ANNA SIMONS

– Dac` trebuie s`-]i consult pacientul, doctore Cassidy,cred c` ar trebui s` scurt`m aceast` mic` reuniune simpatic`.

– Da, bine\n]eles. |mi pare r`u, Joanna, trebuie s` plec.Vom discuta mai mult data viitoare. Acum c` [tiu unde teg`sesc, te voi c`uta.

Acestea fiind zise, cei doi doctori \[i luar` imediatr`mas-bun de la ele.

Cu un oftat adânc, Joanna \[i a[ez` una din [uvi]eleblonde dup` ureche.

– |mi \nchipui c-ai ghicit cine era, nu-i a[a?– Cred c` da, \ncuviin]` Gail. Este vorba de b`rbatul cu

care ai rupt-o. Pare totu[i fermec`tor [i \ntr-adev`rmul]umit c` te vede. Ce n-a mers \ntre voi?

– Oh, aproape totul. Este \ntr-adev`r \ncânt`tor [i ampetrecut momente foarte frumoase, dar este un afemeiat.I-am spus c` refuz s`-l \mpart cu jum`tate din infirmiereledin spital. A r`spuns c` eram prea posesiv`. Atunci l-amsf`tuit s` pun` cap`t pove[tii noastre…. [i el a f`cut-o.

– Nu credeai c` te va lua \n serios?– Nu [i mi-a fost greu s` admit m`rturisi Joanna.

Totu[i, era singura solu]ie posibil`. Cum po]i spera s` fiifericit` cu un b`rbat \n care nu ai \ncredere? Am venit aicipentru a \ncepe o via]` nou`. {i ultimul lucru de careaveam nevoie este ca tot corpul medical din regiune s` fiela curent cu aceast` poveste.

– Giles nu este omul care s` colporteze bârfele asupravie]ii private a celorlal]i, o asigur` Gail.


– Da, f`r` \ndoial`.– Ai fost emo]ionat` rev`zându-l?– Nu, surprins`. Nu-l mai iubesc, s-a terminat.Fusese uimit` \n mod pl`cut dându-[i seama c` n-a

sim]it nici o tres`rire \n inima ei, nici o dorin]` de a sereg`si \n bra]ele lui, ci numai stânjeneal` \n fa]a luiShaun. Era un lucru bun.

Aceast` comoar` idilic` de verdea]` pe malul Tamisei\ncepuse totu[i s`-[i piard` atrac]ia.

– Dac` ne-am \ntoarce? suger` ea. A[ juca tenis dac`exist` un teren liber.

|[i terminar` b`uturile [i se \ntoarser` la ma[in`.– |n orice caz, a fost o idee excelent`, observ` Gail,

pornind \n direc]ia c`minului. Vreau s` vorbim despres`rb`torirea de instalare \n cas` nou`.

Joanna aprob`.– Toate pretextele sunt bune pentru a organiza o

petrecere… [i nu suntem obligate s`-l invit`m, nu-i a[a?{i una [i alta erau foarte optimiste \n ceea ce prive[te

viitorul lor apropiat. |ndat` ce s-au \ntors \[i puser` ]inutade tenis [i se \ndreptar` spre terenurile din spatelec`minului doctorilor. Amândou` erau ocupate. Primul dedou` perechi [i al doilea de Steve [i Dorian.

Se a[ezar` pe iarb` [i le f`cur` un semn din mân`.– A]i venit pentru mult timp? le arunc` Gail.– Nu, doar pentru câteva schimburi de mingi,

r`spunse Dorian. Veni]i cu noi.

52 ANNA SIMONS

Erau departe de a fi juc`tori buni dar f`cur` o partid`bun`, foarte animat` [i \ntrerupt` de numeroase izbucniri\n râs, \nainte de a merge s`-[i ia ni[te b`uturi r`coritoarebine meritate. Ca \ntotdeauna, la bar era mult` lume. Deobicei aproape trebuia s` strigi pentru a acoperizgomotul muzicii dar ast` sear`, \n mod excep]ional,sta]ia stereo era t`cut`.

Un pian care cunoscuse [i zile mai bune servea dreptsuport pentru pahare dup` ce se goleau. Joanna \l pusepe al ei al`turi de al altora, ridic` \ncet capacul pianului [if`cu s` r`sune dou` sau trei acorduri.

– Are \nc` acela[i sunet frumos, remarc` ea.– Suntem pe punctul de a asista la un recital? o tachin`

Dorian.– Da, interpreteaz`-ne ceva, \l sus]inu Steve,

\ntinzându-i un taburet.– Nu [tiu dac` voi reu[i…Joanna se a[ez` totu[i [i \[i l`s` degetele s` alerge pe

clape ca s` le dezmor]easc`. Apoi o melodie \i reveni \nmemorie [i instinctiv \[i aminti notele. Era vorba de „MyFair Lady“, faimoasa comedie muzical`. Rachel de]inuseun rol \n ea [i ajutând-o s` repete, Joanna sfâr[ise prin are]ine partitura. Un mic grup se strânse \n jurul pianului.Cineva lu` paharele [i ridic` partea de sus a pianului.Apoi toat` lumea \ncepu s` cânte [i s` bat` din palme [is` cear` altceva când termin`.


– |mi pare r`u, dar asta va fi tot, râse Joanna. Cu imnulna]ional, acestea sunt singurele buc`]i din repertoriul meu.

Ea \nchise capacul. Fiind n`scut` \ntr-un mediuartistic, \nv`]ase c` este mai bine s` la[i auditoriulfl`mând decât s`-]i asumi riscul s` devii plictisitor.

Ceea ce nu [tiuse \nainte s` se \ntoarc` era c` printrecei care o ascultau era [i Giles Beltane.

|ntâlnindu-i privirea, el schi]` o figur` amuzat`, ca \nfa]a unei adolescente care-[i f`cuse num`rul. {i de fapt,trebuia s` par` foarte tân`r` cu fusta ei scurt` de tenis.

Se ridic` [i arunc` o privire \n jurul ei.– Cred c` mi-am pus paharul undeva, murmur` ea.– M` duc s`-]i caut altul, \i propuse imediat Dorian. O

cola cu rom, este bine?– Numai cola, te rog.Oamenii care se apropiaser` \ncepur` s` se risipeasc`

[i Gail [i Steve \l urmar` pe Dorian la bar. Era acum -singur` cu Giles [i inacapabil` s` g`seasc` ceva s`-i spun`.Mereu producea acest efect asupra ei. Prezen]a lui otulbura fizic. Era extrem de sensibil` la impresia de for]`pe care o degaja.

El se sprijini de pian f`r` s` renun]e la expresia u[orironic`.

– Hot`rât lucru, sunte]i plin` de surprize, observ` el.– Crede]i?|[i impuse s` sfideze str`lucirea ochilor s`i verzi cu o

indiferen]` studiat`.

54 ANNA SIMONS

– Dat fiind c` nu [ti]i nimic despre mine, presupun cèste normal, replic` ea.

– Gre[i]i, am aflat multe lucruri despre dumneavoastr`\n pu]inul timp de când ne cunoa[tem.

El \ncepu s` enumere pe degete.– Familia dumneavoastr` st` \n Chelsea. To]i sunt \n

lumea spectacolului \n afar` de dumneavoastr`. Ave]i osor` vitreg`… ceea ce \nseamn` c` mama sau tat`ldumneavoastr` s-a rec`s`torit. A]i \nv`]at la Saint-Martin,unde l-a]i cunoscut pe Cassidy. {i ca majoritatea femeilor,sunte]i un pericol public când ave]i un volan \n mâini…

– Ah, nu, pardon! i-o tìe ea pe un ton indignat. Toatestatisticile arat` c` femeile fac de dou` ori mai pu]ineaccidente decât b`rba]ii.

El ignor` aceast` \ntrerupere [i urm`:– Se pare c` ave]i o sl`biciune pentru flori. |mp`r]i]i o

cas` cu Gail [i sunte]i n`scut` \n zodia pe[tilor. Asta nueste rù! Vre]i s` conitnuu?

– Nu, nu.Joanna fu obligat` s` zâmbeasc`.– Asta dovede[te c` ave]i o memorie excelent`, asta-i tot.Se sim]i u[urat` c` \ntoarcerea celorlal]i trei cu bùturi

pune cap`t conversa]iei \ntre patru ochi [i c` discu]iacontinu` pe teme mai generale.

Referindu-se la \ntrevederea lor de la bar, Gail \ntreb`de ce pacientul doctorului Casidy nu putuse fi examinat\n spital.


– Este vorba de o femeie tân`r` atins` de tiroidit`,explic` Giles. Este foarte nervoas`. Urmeaz` untratament, dar trebuia s-o v`d rapid. Vreau s-o fac s` fie deacord cu o extirpare par]ial` de tiroid`.

Acei domni \ncepur` imediat s` discute despreriscurile pe care le comport` interven]ia [i desprecomplica]iile posibile [i cele dou` prietene hot`râr` s`-ip`r`seasc`.

– G`sesc c` nu ne-am pierdut timpul, azi, dar tu?observ` Gail când se \ntorceau la c`min.

– Ce? Ah, vorbe[ti despre cas`? Nu, \ntr-adev`r, esteminunat`.

Aceast` treab` \i ie[ise complet din minte o dat` cu\ntâlnirea cu Shaun [i cu acea conversa]ie absurd` cuGiles.

P`rea totu[i c` \nregistrase destule lucruri despre ea.Nu c` asta ar \nsemna ceva. |n meseria lui, trebuia s` fiibun observator [i s` ai o memorie bun`. Ar puteaprobabil s`-i spun` tot atâtea despre to]i colegii lui.

De altfel, ea \ns`[i re]inuse câteva informa]ii \n privin]alui. Lucrase la Radcliffe cu Dorian… so]ia lui murise \ncircumstan]e tragice… tr`ise \n Liban… avea cuno[tin]ede mecanic`, nu era \ncarnarea r`bd`rii, dar nu ezita s`fac` un serviciu. {i, cariera trecând \nainte de toate, vaajunge desigur printre cei mai buni medici, ca tat`l lui.

Era a[adar preferabil s`-[i \n`bu[e atrac]ia ridicol` pecare o sim]ea pentru el. Dac` el \[i permite s` glumeasc`

56 ANNA SIMONS

uneori cu ea, nu \nsemna absolut nimic. Mai ales n-artrebui s` se intereseze de el dac` n-avea chef s`re\nnoiasc` aceia[i experien]` pe care o avusese cuShaun.

Când ajunse pe coridorul care ducea la camerele lor,telefonul suna. Gail se repezi s` r`spund` [i-i \ntinseimediat receptorul Joannei.

– Este pentru tine, [opti ea.– Alo? Joanna? se auzi o voce masculin`. Ghici cine

este?Ea f`cu ochii mari de uimire.– Tata?– Ai câ[tigat! Nu e[ti u[or de g`sit, draga mea. Azi am

\ncercat deja de trei ori…Joanna râdea de bucurie. Nu avusese nout`]i de la tat`l

ei de când \i telefonase din Texas, de mai bine de un an,ca s-o felicite pentru reu[ita ei la examene.

– Unde e[ti? \l \ntreb` ea.– La doi pa[i, scumpa mea. Suntem aici pentru var`, cu

o serie de concerte. |n ultima s`pt`mân` am fost laOxford, acum suntem la Reading. Am un program foarte\nc`rcat, dar mi-ar pl`cea mult s` te vad. Putem cina\mpreun` mâine sear`?

– Oh, da, tat`, cu bucurie. A trecut o eternitate, nu-ia[a?

– M` tem c` da, mica mea Jojo. Este vina mea, dealtfel… Ce mai faci?


– Bine, [i tu?– Fac fa]`. {tii c` tocmai am \mplinit cincizeci de ani.

Am telefonat la Chelsea [i am discutat pu]in cu Beth.Mama ta este \n str`in`tate.

– Da, pe continent. Cred c` se va \ntoarce peste treiluni. Vei mai fi aici?

– Hmm… greu de spus. Bun, \n leg`tur` cu cina…Am descins la hotelul Chiltern. Ar fi posibil s` ne\ntâlnim… pe la [apte?

– De acord, voi fi acolo.– Perfect, Jojo. Vom avea ocazia s` vorbim pu]in.

Trebuie s` te las, acum. Bun` seara, draga mea.Joanna l`s` receptorul [i se gr`bi s-o \ntâlneasc` pe Gail.– Era tat`l meu, o anun]` ea, cu privirea str`lucitoare.– Te-a sunat din Statele Unite?– Nu, este aici pentru var`. Cinez cu el mâine sear`.Reu[i cu greu s` \nchid` ochii noaptea, atât era de

entuziasmat`. |ncercase s` se am`geasc`, spunând c`pu]in o interesau t`cerile lui [i faptul c` uitase \n modsigur aniversarea ei \n timp ce ea [i-o amintea \ntotdeaunape a lui. Când o contacta \n sfâr[it, o cople[ea o bucurieimens`. {i era o eternitate de când nu-i spusese „Jojo“.Acest diminutiv afectuos \i amintea de anii copil`riei,când urca s-o s`rute dup` ce se culca [i când acordurileclarinetului s`u r`sunau \n toat` casa. Mult timp \naintes` descopere c` [i dragostea putea s` despart` fiin]ele [ifamilia….

58 ANNA SIMONS

***

Chiltern era un hotel de lux pe malul Tamisei.Saloanele lui de epoc` primeau congrese [i reuniuniinterna]ionale, ca [i cea mai bun` societate din zon`

Joanna \[i opri Fiatul printre Jaguaruri [i Rollsuri [icobor\. |[i pusese o rochie ro[ie care favoriza admirabilsilueta ei [i \[i ridicase p`rul \ntr-un coc. Numeroasecapete se \ntorceau la trecerea ei când travers` recep]ia,dar nici unul din ele nu-i era familiar. Oricum, era exactora [apte.

Erau [ase ani de când nu-l v`zuse pe tat`l ei. A[adar,probabil se schimbase, dar se \ndoia c` trecerea timpului\i afectase distinc]ia tr`s`turilor.

Sim]indu-se pu]in stingher`, ie[i pe teras`. Nu eranici aici. Se \ntoarse \n hol [i se a[ez` pe o banchet` cas`-l a[tepte. {i a[tept`, a[tept`. Era opt f`r` un sfertcând ap`ru \nso]it de o tân`r` elegant` cu p`r castaniuro[cat. Chiar dac` tâmplele lui erau pu]in grizonante[i dac` se \ngr`[ase pu]in, r`m`sese acela[i dinamintirea ei.

El cercet` \nc`perea cu privirea. Joanna se ridic`, pejum`tate ezitant`, [i un zâmbet larg lumin` fa]a lui \ntimp ce se apropia cu bra]ele \ntinse.

– Joanna, Dumnezeule, e[ti o adev`rat` femeie, acum!exclam` el \nainte s-o s`rute tandru.

Nici un cuvânt de scuz` pentru \ntârzierea lui… [ir`suflarea lui l`s` s` ghiceasc` un miros de alcool.

– Bun` seara, tat`, declar` \ntorcându-i zâmbetul, darfu pu]in decep]ionat` când descoperi c` nu vor fi singuri.|ncepusem s` cred c` m-am \n[elat cu hotelul.

– Cum? Oh, e[ti de mult timp aici? Este din cauza luiKay, a monopolizat baia mai mult timp. Nu-i a[a, scumpo?

– Nu m` prezin]i, Eddie? replic` „scumpa“ \nchestiune, cu accent u[or din Sud.

El le \nconjur` pe amândou` de umeri.– Joanna, iat-o pe \ncânt`toarea mea so]ie de o lun`,

Kay, Joanna, nu mai pu]in adorabila mea fiic`.Discu]ia a r`mas deci la un nivel u[uratic [i superficial.Se p`rea totu[i c` Kay era cânt`rea]a forma]iei. Cel

pu]in aceast` c`s`torie nu va suferi lungi desp`r]iricontrar celorlalte, reflect` Joanna. Fuseser` numeroasefemei \n via]a lui Ed Leigh, dup` divor]ul de mamaJoannei. Kay p`rea s` fie o persoan` afectuoas` [i discret`[i dac` prefera b`rba]ii mai \n vârst`, poate c` aceast`c`s`torie va dura. Dar trebuia s` fie totu[i o diferen]`\ntre ei de aproape dou`zeci [i cinci de ani…

La ora zece, Joannei i-a fost destul. Mu[chii fe]ei odureau de atâtea zâmbete for]ate [i conversa]ia lâncezea.|[i consult` ceasul.

– Acum trebuie s` fug, declar` ea. Sunt foartebucuroas` c` v-am v`zut.

– Deja? se mir` tat`l ei. |n fine, cum vrei… |]i chem untaxi?

60 ANNA SIMONS

– Nu, sunt cu ma[ina.O conduser` pân` la Fiat [i mai schimbar` câteva

cuvinte cu ea.– De ce n-a]i c`uta de lucru \n Statele Unite? suger`

Kay. Vom fi aproape unii de al]ii.– Da, este o idee excelent`, Kay, aprob` tat`l ei. Jojo,

noi cânt`m la Centrul Regency, miercuri sear`. |ncearc`s` vii, de acord? Aduci pe cineva [i ne \ntâlnim apoi \nculise. |]i voi l`sa dou` bilete la ghi[eu.

Ele \[i atinser` u[or obrajii cu un s`rut.– Sunt \ncântat` s` te cunosc, Joanna, se sclifosi

americanca. Tat`l dumitale mi-a vorbit atâta despredumneata!

Joannei \i trebui câteva secunde s`-[i revin` \n fire.– Voi… v-a]i c`s`torit? Oh, felicit`rile mele, atunci.

Tat`, de ce nu mi-ai spus nimic?El \i adres` o clipire din ochi.– Voiam s`-]i fac o surpriz`. Acum, ]in s` deveni]i

prietene, amândou`. Când ne vom \ntoarce \n Texas, vatrebui s` vii s` ne vezi, Joanna. Va face senza]ie acolo,nu-i a[a, Kay?

A fost de departe seara cea mai \ngrozitoare pe careJoanna a petrecut-o. Se for]a s` fie amabil` [i vesel` darg`si c` tat`l ei c`s`torit cu cineva care-ar putea s`-i fie fiic`era mai mult decât surprinz`tor, demoralizant.

Scontase ca aceast` cin` s` le permit` s` povesteasc` [iunul [i altul, s` discute \ntre patru ochi [i s` recâ[tige


pu]in din timpul pierdut. Dar cum ar fi fost posibil \nprezen]a unei ter]e persoane, unei str`ine.

Joanna r`spunse c` nu [tia dac` putea, dar c` va facetot posibilul [i se desp`r]ir` dup` s`rut`ri [i manifest`ride afec]iune.

Luând direc]ia c`minului, nu se sim]ise niciodat` atâtde nefericit`. Tat`l ei era incorigibil. N-avea nici cea maimic` idee ce \nsemna fidelitatea [i stabilitatea. El nu tr`iadecât pentru pl`cerea clipei prezente. Pu]in cam caShaun. Oh, [i apoi la naiba cu toate aceste pove[ti deinim` [i de sex. Era mult mai bucuroas` singur`. Câtdespre a merge la acest afurisit de concert, de ce s`-[i deaosteneala? Era de-ajuns dac` se gândea la ea o dat` pe an.

|ntorcând scurt la intrarea \n parcare, fu cât pe ce s`loveasc` un BMW metalizat care ie[ea [i se opri \ntr-unscrâ[net de pneuri.

G`sind un loc liber, se opri, cobor\ din ma[in` [i trântiportiera cu mintea \n \ntregime la preocup`rile eipersonale.

Conduc`torul BMW-ului coborâse [i el [i \nainta spre ea.– Eram sigur c` erai dumneata! exclam` Giles Beltane,

cu un aer furios. Felicita]i-v` c` am frâne bune.Pretindea]i c` femeile fac de dou` ori mai pu]ineaccidente decât b`rba]ii. E caraghios!

Dac` se a[tepta la un r`spuns ustur`tor din partea ei,fu \n zadar. Joanna izbucni \n plâns.

62 ANNA SIMONS

Capitolul 5

– Oh, te rog, murmur` ea cu lacrimile [iroind peobraji, n-am f`cut nici un r`u, dup` câte [tiu.

– Asta nu datorit` dumitale, \n orice caz. Conduci ca onebun`. {i \nceteaz` s` te v`ic`re[ti, sunt total insensibilla acest gen de argument.

– Du-te dracului! ripost` ea. Sunt suficient de enervat`f`r` s` fiu nevoit` s` suport mai mult.

Vru s` plece, dar el o re]inu de bra].– Bun, de acord, calmeaz`-te. Ce nu merge? Te-ai

certat cu iubitul dumitale?– Nici un risc, protest` ea \ncercând s` se desprind`.

Am cinat cu tat`l meu…– Ah, \n]eleg.– Nu, nu \n]elegi, nu \n]elegi nimic.Lacrimile izbucnir` din nou.

– Las`-m`, murmur` ea.– |n starea asta? Ar fi inuman, draga mea copil`. Vino

s` te a[ezi \n ma[ina mea, s`-mi poveste[ti de ce aceast`mas` cu tat`l dumitale a fost atât de teribil`.

|n ciuda protestului ei, o conduse pân` la BMW-ul lui[i când erau instala]i, \i \ntinse o cutie cu batiste dehârtie.

– {terge-te, \i porunci el.Ea se execut` [i se for]` s`-[i reg`seasc` sângele rece.

Sco]ând un oftat adânc, \[i mu[c` buzele.– Bine , atunci, relu` el, te-ai certat cu tat`l dumitale?

Asta nu este atât de dramatic, se \ntâmpl` tuturor.Joanna respir` adânc [i-[i [terse din nou vârful nasului.– Nu, nu ne-am certat, bâigui ea. Dar…. Oh, el este

absolut imposibil.|ncepu s`-i povesteasc` lui Giles despre apari]ia

inopinat` a lui Ed Leigh [i [ocul pe care-l avusese cândi-o prezentase pe a doua lui so]ie.

– Are practic aceea[i vârst` cu mine, rezum` ea. Dac`m-ar fi prevenit, cel pu]in. |n fine, cum a putut? M`\mboln`ve[te!

– Vrei s` spui c` este destul de tân`r` pentru a-i fi fiic`?{tii, astfel de cazuri se \ntâmpl` frecvent, Joanna. Suntb`rba]i care \ncearc` astfel s`-[i reg`seasc` tinere]ea.

– Este jenant… [i ridicol, declar` ea cu un tonindignat. Slav` Domnului, nu-i voi vedea des.

|[i mângâie b`rbia cu un aer gânditor.

64 ANNA SIMONS

– Nu e[ti pu]in geloas` pe ea, din \ntâmplare?Cum \ndr`znea el s` analizeze problema din punct de

vedere advers, de[i se sim]ea tr`dat` \n mod ru[inos?– {i chiar dac` ar fi a[a? ripost` ea. N-am dreptul s` fiu?

Tot ce am dorit vreodat` a fost s` am p`rin]i normali, cafiecare. Mama este la al treilea so].

El schi]` un zâmbet.– P`rin]ii nu sunt sfin]i, Joanna. Sunt supu[i gre[elii,

ca noi to]i. {i atât cât \mi este permis s` judec, se pare c`nu prea ai avut de ce s` te plângi de ei.

– Nu, \ntr-adev`r, nu mi-a lipsit niciodat` nimic. Aexistat mereu cineva care s` se ocupe de mine [iob]ineam tot ce doream. Dar n-am avut niciodat`sentimentul c`-i interesez prea mult.

Ea \ncepu s`-[i road` unghia de la degetul mare.– F`r` \ndoial` pentru c` sunt diferit`, urm` ea. Au fost

mira]i când am vrut s` devin infirmier` \n loc s` intru laConservator sau s` fac dans.

– Ei n-au \ncercat totu[i s` te \mpiedice, te-au l`sats`-]i urmezi dorin]a. N-ar trebui s` fii recunosc`toare?

Giles avea dreptate, f`r` \ndoial`, numai c` nu eradispus` s` admit`. Ea \i arunc` o privire \ntunecat` [i\ncepu s`-[i rup` \n buc`]ele batista.

– E[ti pe cale s`-mi murd`re[ti ma[ina, sublinie el [icred c`-]i plângi prea mult de mil`.

– Po]i s` vorbe[ti, nu e[ti \n locul meu, protest` eat`ios.

El \i studie un moment expresia r`zboinic`.


– |ntrucât nu vei schimba nimic, oricum, declar` el \nfine, de ce nu \ncerci s` accep]i situa]ia? Este posibil s`mearg` foarte bine, de altfel, un b`rbat cu o femeie maitân`r`. Mult mai bine când este vorba de contrariu.

Logica lui \i d`dea dorin]a s`-l p`lmuiasc`. O va for]as` \n]eleag` sau s-o comp`timeasc`? Nu, nicidecum!

– Pentru numele lui Dumnezeu, explod` ea,opre[te-te s`-mi dai lec]ii! Parc-ai fi un b`trân demn dinepoca victorian`.

– {i n-ai fi apreciat deloc ca tat`l dumitale s` fie degenul acesta, nu-i a[a Joanna?

Ea \[i mu[c` o alt` unghie, dar fu incapabil` s`-[ireprime un surâs.

– Nu, cu siguran]` nu.– Vezi, este expresia independen]ei dumitale de spirit.

Dar presupun c` este scris \n horoscop, o tachin` el.Luându-i mâna de la gur`, \i examin` unghiile [i scoase

o exclama]ie dezaprobatoare.– Da [tiu, sunt incorigibil`, recunoscu Joanna. Bine,

acum, dac` ai terminat cu sfaturile [i aceast` [edin]` depsianaliz`, a[ putea s` m` \ntorc la mine? Nu voi \ncercas` m` arunc \n fluviu sau orice altceva.

– Perfect. Cei de la Urgen]e vor aprecia.El porni [i o conduse pân` la intrarea c`minului.– Apropo de concert, o \ntreb` el când ajunser`.

Inten]ionezi s` te duci?Ea strâmb` din nas.

66 ANNA SIMONS

– Nu, nu cred.– Ar trebui, el are probabil nevoie de aprobarea dumitale.Ea \l privi printre genele lungi, \nc` umede.– Crezi?– Da. To]i avem nevoie s` ne sim]im aproba]i, nu

g`se[ti?– Poate, da…Nu era deloc obi[nuit`, \n ceea ce-l privea.– N-am chef s` merg singur`, relu` ea, [i nici s`

vorbesc cu altcineva.– Te voi \nso]i eu, dac` vrei, \i propuse el pe nea[teptate.|[i f`cu mari ochii ei alba[tri.– Este foarte amabil din partea dumitale, dar n-ai nici

un motiv s` te implici \n problemele mele, protest` ea. Eunu \ncercam…

– Nu, sunt sigur, i-o t`ie el. Este deci stabilit. |mi vei datoate detaliile mai târziu. Noapte bun` [i vise pl`cute. {inu te nec`ji din cauza tat`lui dumitale, este destul demare ca s` se ocupe de el.

Apoi se aplec` [i-i deschise portiera [i ea inspir` pu]indin mirosul lui. Furia de la \nceput o p`r`sise, l`sând-oprad` unei tulbur`ri profunde amestecat` cu gratiduine.Ca \ntotdeauna \n aceste momente de emo]ie, nu [tia ces` spun`.

– Bun` seara, murmur` ea, [i mul]umesc.Ac]ionând dintr-un impuls, depuse un s`rut fugitiv pe

obrazul lui [i cobor\ din ma[in`.


Abia mult mai târziu, când deja era culcat` [i trecea \nrevist` evenimentele din acea sear`, \[i d`du seama de\ndr`zneala ei. Dumnezeule din cer, de când o infirmier`\[i permitea s` s`rute un chirurg f`r` ca el s-o fi \ncurajat?Dac` el nu credea c-o f`cuse numai ca s-o \nso]easc` laconcert, ar trebui s`-[i schimbe p`rerea.

De ce naiba trebuise s` se repead` la el, se lament` ea.Ca [i când n-avea deja destule probleme f`r` s`-[i maicreeze [i altele la spital. |n fine, Giles nu era decât unb`rbat la urma urmei, \[i aminti ea. Nu era Dumnezeu,avea cu siguran]` sl`biciunile lui. Nu va avea decât s`-iexplice c` era \nc` sub [oc.

|n ziua urm`toare, la ora prânzului, când Joanna seprezent` s`-[i reia tura, doamna Judd o anun]` c`pacienta cu tiroidit` fusese internat` \n acea diminea]`.

– Este vorba de doamna Hazel Wing, preciz` ea,dou`zeci [i patru de ani. Este foarte \ngrijorat`, dar nu vafi operat` \nainte de joi. Pân` atunci, vom avea timp s`-ilini[tim temerile. Am instalat-o \n aceea[i camer` cu Lucy,fiind aproape de aceea[i vârst`.

Dup` plecarea supraveghetoarei, Joanna se duse s-ovad` [i schimb` câteva cuvinte cu ea pentru a \ncerca s-ofac` s` se simt` bine.

Se \ntorsese \n birou [i verifica lista testelor pe caretrebuia s` le efectueze când Shaun Cassidy d`du buzna.

– Domnul fie l`udat, exclam` el, speram c` vei fi aici!De duminic`, am sentimentul c` trebuie s` fi fost scrisundeva s` ne re\ntâlnim.

68 ANNA SIMONS

Joanna \[i ridic` ochii spre cer, dar nu se putu\mpiedica s` nu zâmbeasc`.

– Explic`-mi ce te-a determinat s` vii s` te instalezi aici,replic` ea.

– Este destinul, draga mea. Dar este oare un mod de a\ntâmpina un vechi prieten?

{ocul primei lor \ntâlniri trecut, Joanna nu \ncerca \nmod bizar nici o stânjeneal` fa]` de el. F`r` \ndoial`, era odovad` c` totul se terminase [i c` nu-i mai inspira nimic.

– Dac` mi-ai spune ce te aduce? Presupun c` n-aitrecut doar s` m` vezi? \ntreb` ea.

– Nu, nu \n \ntregime. Doamna Wing a fost primit`?Joanna \ncuviin]`.– |ntr-adev`r. Vrei s-o examinezi?– Te rog. Apoi, voi reveni s` vorbesc cu tine, promise

el ridicându-i b`rbia.Joanna \l conduse [i-l l`s` la capul pacientei lui. Zece

minute mai târziu, se \ntorcea [i se declara mul]umit destarea de spirit a doamnei Wing.

– Nu mi s-a p`rut prea nelini[tit`, ad`ug` el. M`temeam s` nu renun]e \n ultimul moment.

– Probabil c` farmecul t`u \nc` mai opereaz`, \istrecur` ea pe un ton ironic.

El se aplec` peste un col] al mesei [i o privi o clip`gânditor.

– {tii, Joana, spuse el brusc, cu aerul cel mai serios dinlume, un generalist are nevoie de o so]ie. Ai fi de acord s`ne c`s`torim?


Joanna r`mase stupefiat`. Tot timpul cât duraseleg`tura lor, nu vorbise o singur` dat` despre c`s`torie.|nghi]i \n sec, apoi \ncepu s` râd`.

– |mi pare r`u,Shaun, n-am nevoie de un so].– Oh, te rog, iubito. Ne-am sim]it bine \mpreun`,

nu?– Tu nu erai \n mod exclusiv cu mine, \i aminti ea.– M-am schimbat, te asigur, replic` el pe un ton

lingu[itor [i o lic`rire mali]ioas` \n fundul ochilor luialba[tri.

Ea scutur` din cap.– S` fim prieteni, dac` vrei. Am mult` afec]iune pentru

tine, dar nu te mai iubesc, Shaun. Acum, dac` nu tesuperi, a[ dori s` m` \ntorc la lucrul meu.

– De acord, vom discuta din nou mai târziu, cândcircumstan]ele vor fi mai potrivite. Oricum voi fi nevoit s`revin aici. Am o zi de gard` pe s`pt`mân` de efectuat laUrgen]e.

Plec`, la fel de dezinvolt [i de nep`s`tor [i câtu[i depu]in descump`nit de refuzul ei.

Privindu-l cum se \ndep`rteaz`, Joanna avu un surâs\ng`duitor. Nu era nici o \ndoial` c` nu va \ntârzia s`conving` pe una sau pe alta de necontenitele lui cuceriri.Dar nu pe ea. D`du câteva telefoane [i apoi cobor\ s`-[i iaceaiul.

La \ntoarcere, afl` c` doctorii sosiser` s-o examinezepe Hazel Wing.

70 ANNA SIMONS

– Este vorba de Steve [i de domnul Beltane, preciz`Carol, una din asistente. Eunice este cu ei.

Joanna hot`r\ s-o lase pe Eunice s`-i \nso]easc` pe ceidoi medici \n timp ce ea \ns`[i se va ocupa de distribuireamedicamentelor. Era pu]in \ngrijorat` la ideea de a-lrevedea pe Giles dup` ce s-a petrecut \n ajun. Se \ntrebadac`, gândindu-se bine, el nu regreta c`-i propusese s-o\nso]easc` la concert. |n acest caz, ar putea pretindeoricând c` are mult de lucru, nu-i a[a? Continu` s` fiechinuit` \n mod ciudat [i obi[nuitele discu]ii cu bolnaviinu schimbar` nimic. Când termin` se duse s` se spele pemâini [i tocmai \n momentul acela doctorii ie[eau dincamera lui Hazel Wing.

Steve [i Eunice duceau câteva probe ca s` le analizezela laborator, \n timp ce Giles se \ntâlni cu Joanna \n fa]asp`l`torului din vestiar.

– Cum te sim]i, azi? se inform` el.– Bine, mul]umesc, r`spunse ea lini[tit \n ciuda

b`t`ilor accelerate ale inimii.{i-a [ters mâinile cu un prosop de hârtie [i el o privi

periindu-[i meticulos p`rul.– Giles.Ezit`, cu un picior pe pedala co[ului de hârtii pe

care-l ]inu deschis pân` când se debaras` [i el deprosopul lui.

– Apropo de ieri sear`, relu` ea, cred c-ar fi mai bines` ui]i aranjamentul nostru… \n ceea ce prive[teconcertul tat`lui meu.


– De ce?El o supuse unei priviri lungi.– Ai hot`rât s` nu te duci?– Nu, dar n-ar fi trebuit s` accept s` vii cu mine. Nu-mi

dau seama de ce am f`cut-o.– Poate ai cedat unui impuls, suger` el. Exact ca \n

cazul s`rutului.Ea se \nro[i violent [i scoase un mic râs nervos.– Da, cu siguran]`, a[a este, bâigui ea. Totu[i, n-aveam

de ce s` te amestec \n problemele mele personale.El \[i l`s` man[etele c`m`[ii \n jos [i-[i puse butonii

\nainte s-o priveasc` din nou.– Dac` am memorie bun`, eu \nsumi m-am amestecat,

observ` el. Aceast` schimbare subit` are vreo leg`tur` cudoctorul Cassidy?

– Nu, de ce m` \ntrebi asta?– |mi puneam \ntrebarea. Ne-am \ncruci[at \n parcare

[i mi-a spus c` ie[ea din biroul t`u. Am crezut c` poate veiprefera compania unui prieten mai vechi.

– Nu, deloc. De luni de zile nu l-am v`zut… [i nu alergdup` b`rba]i, ad`ug` ea cu demnitate.

O lic`rire amuzat` trecu prin privirea lui.– Ei bine, \n felul acesta, nu voi risca s` m` \n[el asupra

inten]iilor dumitale, nu-i a[a? Ascult`, nu vom schimbanimic din ce am stabilit. Doresc foarte mult s` asist laacest concert, ca s` nu-]i ascund nimic. Am mare nevoies` m` destind. Acum, dac` am reveni la lucruri maiserioase? Am câteva am`nunte de stabilit cu tine \nleg`tur` cu doamna Wing.

72 ANNA SIMONS

Se \ntoarser` \n birou [i-i explic` procedura pe careconta s-o urmeze ca s-o preg`teasc` pe pacienta luipentru opera]ie.

Când termin`, el se ridic` s` plece.– |n cazul când nu voi veni la spital, mâine, la ce or` s`

trec s` te caut?– Concertul \ncepe la ora opt. La ora [apte [i jum`tate,

este bine?– R`mâne stabilit, s` fii gata.El disp`ru, l`sând-o \n prada unor sentimente

amestecate fa]` de oportunitatea de a merge cu el la acestconcert. Prezen]a lui ar fi f`r` \ndoial` o anumit`consolare, ]inând seama de circumstan]e, dar pe de alt`parte, chiar aceast` prezen]` trezea \n ea senza]ii deloclini[titoare. Era totu[i clar c` era vorba numai deamabilitate. |n propriul ei interes, era preferabil s` semul]umeasc` doar cu atât. Nici nu se punea problemas`-[i piard` capul dup` un alt seduc`tor.

***

A dou` zi seara, ploua cu g`leata la ora \ntâlnirii lor. |[ipuse un pantalon din pânz` de in, negru ca antracitul [io bluz` de m`tase verde, cu o garnitur` de smaralde pecare mama ei i-o adusese din una din numeroasele eic`l`torii. Era gata [i a[tepta \n holul imobilului cândBMW-ul lui Giles intr` pe aleea c`minului.


Oprindu-se s`-[i deschid` umbrela, ea se repezi apoispre locul unde garase \n timp ce el se apleca s`-ideschid` portiera.

– Mul]umesc, murmur` ea luând loc al`turi de el. |mipare r`u c` te târ`sc afar` pe un asemenea timp.

– Odat` ce vom ajunge, timpul nu va mai aveaimportan]`, replic` el, pornind. G`sesc dimpotriv` c` estecel mai frumos mod de a petrece seara.

Intimitatea situa]iei \[i producea efectul obi[nuit.Singur` cu el \n obscuritatea ma[inii, Joanna se sim]eafoarte tulburat`. Era prea con[tient` de apropiereacorpului s`u musculos [i de parfumul subtil de b`rbatcare plutea \n aer. Asta, combinate cu scopul [i cu motivulie[irii lor, \i sporea nelini[tea.

– Este la Regency Centre, nu-i a[a?Vocea lui Giles \i \ntrerupse cursul gândurilor.– Avem biletele?– Nu, tata mi-a spus c` le va l`sa la ghi[eu.– Am v`zut un afi[ undeva… Marea Orchestr`

Franklin, nu-i a[a?– Da, tat`l meu cânt` la clarinet, \ntre altele. {i

dumneata? se interes` ea ca s` \ntre]in` conversa]ia. Cân]ila vreun instrument?

El avu un zâmbet slab.– Aveam o chitar` când eram mai tân`r, dar n-am fost

niciodat` un viruoz. Totu[i, \mi place muzica.Ajunser` curând la Regency.

74 ANNA SIMONS

– Te las aici, declar` el oprind \n fa]a intr`rii. Astfel veirecupera biletele \n timp ce au parchez.

– De acord, pe curând.Ea nu-[i d`du osteneala s` se mai \ncurce cu umbrela

[i se repezi \n holul teatrului. Acesta era plin de lume.Ajungând cu greu la cas`, descoperi totu[i c` nu existanici o invita]ie pe numele Joannei Leigh. N-a fost foartesurprins`. Ar fi fost mult mai mirat` dac` tat`l ei n-ar fiuitat. Din fericire, mai erau locuri. Ceru deci dou` bilete,\n primele rânduri, felicitându-se c` Giles nu era cu ea. Arfi fost foarte jenant ca el s` pl`teasc`, a[a cum ar fi insistatf`r` \ndoial` s-o fac`.

V`zându-l c` tocmai sosea, se \ndrept` spre el.– Ai biletele, este perfect, declar` el. Cred c` n-avem

timp s` bem ceva. O vom face mai târziu, \n antract.P`trunser` \n sal`.– Ultima dat` când am fost aici, \i m`rturisi el, era la o

gal` de Cr`ciun, cu mult timp \n urm`. Eram \nc` student.– La facultatea de medicin`?– Da, bine\n]eles. Am uitat tot ce-a precedat acestei

perioade, a trecut prea mult timp.– Oh, te rog, replic` ea cu un ton slab, nu e[ti totu[i

atât de b`trân.– Mi se \ntâmpl` uneori s` m` \ntreb. Mai ales \n fa]a

unei anumite persoane, ad`ug` el aruncându-i o privireplin` de sub\n]eles.

– Adev`rat? {i eu te credeam imperturbabil, murmur`ea \nainte de a se adânci \n studiul programului.


Discutar` apoi despre con]inutul acestuia. Era vorbade o selec]ie, relativ clasic`, con]inând piesele cele maicunoscute din repertoriul de jazz, cu dou` momente solopentru cânt`rea]` [i câteva fragmente din comediimuzicale.

De pe scen`, le parveneau câteva game executate demuzicienii care-[i acordau instrumentele. Apoi luminilese stinser` [i cortina se ridic`. Concertul se deschise cu oadaptare plin` de antren a temei principale din „Povestedin cartierul de vest“.

|n smochinguri albastre \mpodobite cu paiete, ceidou`zeci [i patru de jazzmeni erau grupa]i \n semicerc \njurul [efului de orchestr` [i cântau cu toat` str`lucirea [ivirtuozitatea proprie marilor forma]ii americane.

– Care este tat`l dumitale? vru s` [tie Giles, al c`ruipicior b`tea instinctiv ritmul.

– Al treilea din partea dreapt`. Acum este la saxofon.Ea \l g`sea extrem de distins [i se sim]ea foarte mândr`

de el.– Este prima dat` când asist la unul din concertele lor,

murmur` ea. Sunt buni, nu?El \ncuviin]`.– Excelen]i! Trebuie s` fie o imens` satisfac]ie s` atingi

un asemenea grad de perfec]iune.– Da, presupun. Dar este o existen]` cam nesigur`.– |n zilele noastre, este valabil pentru toat` lumea,

replic` el. Trebuie s` [tii s`-]i asumi riscuri [i s` faci ceeste mai bine.

76 ANNA SIMONS

T`cur` ca s` poat` asculta melodiile cunoscute ale luiIrving Berlin [i ritmurile avântate ale lui Sousa. Primaparte se termin` prin una din cele dou` piese vocale\nscrise \n program. Kay intr` \n scen`, superb` \ntr-un furoude lame argintiu, cu p`rul ro[u plutind pe umerii ei goi.

– Iat-o pe mama mea vitreg`, [opti Joanna.Giles \[i ridic` sprâncenele apreciativ.– Trebuie s` admit c` tat`l t`u are gust. S` sper`m c`

talentul ei este la \n`l]imea fizicului.N-au fost dezam`gi]i. Dotat` cu o minunat` voce de

sopran` [i având o real` prezen]`, Kay interpret` câtevafragmente din „Porgy [i Bess“ cu o u[urin]` care-i aduseaplauze bine meritate.

– Este ciudat c` tat`l meu pare s` aib` o sl`biciunepentru cânt`re]e, declar` Joanna \nmuindu-[i buzele \ncupa de [ampanie \n momentul pauzei.

– De ce, mama dumitale cânta [i ea?– Nu, ea este violonist`. Dar tata ne-a p`r`sit. Tot

pentru o cânt`rea]`.Schimbând abil subiectul discu]iei, Giles o determin`

treptat s`-i fac` multe dezv`luiri \n leg`tur` cuextravaganta ei familie.

– Acesta s` fie oare motivul profund pentru aceast`nevoie de siguran]`? o tachin` el.

Ea \ncepu s` râd`.– |n felul acesta interpretezi? Sincer, sunt foarte

mul]umit` cu soarta mea, chiar dac` trec drept disident`\n sânul familiei. Prefer modul meu de via]` decât al lor.


Muzica \ncepuse deja s`-[i produc` magia [i \nmomentul când concertul se termin`, Joanna se sim]ea\ntr-o excelent` dispozi]ie.

– Mi-a pl`cut mult, declar` ea cu un zâmbet larg\nso]itorului ei. {i dumitale?

– Da, [i mie la fel, aprob` Giles. Te duci s`-l vezi petat`l dumitale?

– Cred c` trebuie, replic` ea strâmbând din nas. M`\nso]e[ti?

– Nu, este preferabil s` fii singur`. Te voi a[tepta \nfa]a intr`rii.

– De acord, nu voi \ntârzia mult.Se desp`r]ir` pe culoar. Joanna se \ndrept` spre culise

[i \mpinse o u[` mic`. |n spatele cortinei, muzicienii seagitau s`-[i aranjeze instrumentele [i s`-[i adunepartiturile. Unii se gr`beau deja spre ie[ire.

V`zând un b`rbat cu o cutie de trompet` sub bra],Joanna se apropie de el.

– Scuza]i-m`… {ti]i dac` Ed Leigh mai este aici?\ntreb` ea.

– N-am nici cea mai mic` idee, draga mea. |l vei g`sisus, dac` n-a plecat deja.

El schi]` un semn din cap \n direc]ia [irului de treptecare duceau pe scen` [i se gr`bi s` dispar`.

Un alt instrumentist cobora. Joanna \l l`s` s` treac` [i\[i re\nnoi \ntrebarea.

78 ANNA SIMONS

– Bine\n]eles, dr`gu]a mea, \i r`spunse el \nv`luindu-isilueta zvelt` cu o privire apreciativ`. Urca]i, Ed, strig` el,te caut` o doamn`! Totdeauna sunt unii care au noroc.

Fluieratul lui admirativ r`sun` \n spatele ei \n timp cese avânta pe scar`.

Tat`l ei vorbea cu percu]ionistul [i termina de aranjatlucrurile. Se ar`t` mirat z`rind-o.

– Jojo, exclam` el, ce surpriz`! Nu m` a[teptam s` tev`d!

– M-ai invitat, totu[i, replic` ea cu un zâmbet.– Da, dar nu credeam c`… Dumnezeule, am uitat

complet s`-]i las biletele! Sunt incorigibil.O lu` \n bra]e [i o s`rut` pe amândoi obrajii.– |n fine, e[ti aici, foarte amabil din partea ta.

Chuck, se adres` el percu]ionistului, ]i-o prezint peadorabila mea fiic`. Este infirmier`. Este singura carelucreaz` cu adev`rat din toat` familia, suntem foartemândri de ea.

– Nu [tiu dac`-i chiar a[a, râse Joanna. Concertulvostru a fost \ntr-adev`r foarte bun, urm` ea [i am g`sit c`Kay are o voce superb`.

– Este minunat`, nu-i a[a? \nt`ri el, \ncântat. Vino lahotel s` bei un pahar cu noi. |]i vom face loc \n autobuz,dac` nu e[ti cu ma[ina.

– |]i mul]umesc tat`, dar sunt a[teptat` [i nu cred c`vrea s` m` a[tepte. Opereaz` mâine diminea]` devreme.

– Ah, exist` un b`rbat \n via]a ta? |n acest caz, gr`be[te-tes` fixezi data ceremoniei, ca s` te conduc la altar.


– Nu, nu este b`rbatul vie]ii mele, se strâmb` Joanna.{i deocamdat`, n-am nicidecum inten]ia s` m`c`s`toresc.

Expresia lui Ed Leigh se \ntrist`.– Fire[te, exemplul meu nu risc` s` te incite, murmur`

el. Dar de data asta este de durat`, sunt sigur.Percu]ionistul afirm` c` fusese foarte fericit c` o

cunoscuse pe Joanna, apoi disp`ru. Tat`l [i fiica r`maser`s` mai discute pu]in pân` când cineva strig` c` autobuzulera gata de plecare, dac` domnul Leigh voia s` segr`beasc`.

Coborâr` \mpreun` [i Joanna \l conduse pân` la ie[ire.|i adres` un semn lui Kay [i-i trimise un s`rut prin geamulaburit al autobuzului \nainte de a-l \mbr`]i[a pe tat`l ei.

– V` doresc sincer s` fi]i foarte ferici]i, le ur` ea.– {i ]ie la fel, scumpa mea. S`rut-o pe mama ta când o

vei vedea. Mi-a f`cut pl`cere c-ai venit. Pe curând, Jojo.Ea era \n al [aptelea cer alergând spre intrarea unde

Giles o a[tepta \n ma[in`. Fa]a ei era ud` de ploaie [iscoase o batist` ca s` se [tearg`.

– Lini[te[te-te, explic` ea cu o voce pu]in gâfâit`, nuplâng.

– Sunt u[urat s` te aud, replic` el. Totul a fost bine?– Da, a fost foarte mul]umit. Suntem invita]i s`

mergem s` lu`m un pahar la hotelul lor, dar m-am gânditc` nu te va tenta deloc.

– Cum ]i-ai permis s` m` lipse[ti de coniacul meu desear`? o tachin` el cu un aer fals dojenitor.

80 ANNA SIMONS

– Oh, fii cinstit, ai fi refuzat. Voi prepara o cafea, dac`]ii neap`rat s` bei ceva, replic` ea.

– Ai permisiunea s` prime[ti b`rba]i \n camera ta?– Bine\n]eles. Suntem \n secolul dou`zeci, s` [tii.El schi]` un zâmbet.– Voi da urmare invita]iei la cafea când te vei instala \n

casa ta. Ast` sear` m` voi mul]umi cu unul din gesturiletale impulsive.

– Dac` este premeditat, nu mai este un impuls, i-o\ntoarse ea cu o senza]ie curioas` de gol \n stomac.

– Nu, \ntr-adev`r.El porni [i f`cur` drumul pân` la c`min f`r` s` mai

spun` ceva.– |]i mul]umesc din nou c` ai venit, declar` ea când el

opri \n fa]a cl`dirii.Se \ntreba dac` va trebui sau nu s` fac` gestul la care

el f`cuse aluzie [i dup` lic`rirea mali]ioas` din ochii lui,\n]elese c`-i citea gândurile ca \ntr-o carte deschis`.Rezolv` el \nsu[i problema luându-i mâna pentru adepune pe ea un s`rut u[or.

– Acum, \n pat, spuse el \n loc de r`mas-bun.


Capitolul 6

Joanna r`mase pu]in pe gânduri dup` desp`r]irea deGiles. Avusese dreptate \n \ntregime sf`tuind-o s` seduc` s`-l vad` pe tat`l ei. Nu regreta nicidecum c` f`cuseacest efort. Pl`cerea lui evident` cu care o primise or`spl`tise din plin. Era totu[i destul de ofensator faptulc` medicul fusese obligat s`-i sugereze linia de conduit`.De asemenea, era straniu modul \n care acest b`rbat otulbura. Se \ntreba dac` el era con[tient de asta. Ea sestr`duia s` nu lase nimic s` se vad`, dar era dificil s`lupte \mpotriva acestor for]e misterioase care te \mpingspre cineva.

Trebuia totu[i s` reu[easc` s` le domine, deoarecen-avea nici o inten]ie s` cedeze farmecului domnuluiBeltane. Mai ales \n ceea ce-l privea, nu p`rea deloc\nclinat s-o \ncurajeze. Nu, decret` ea, nici nu se puneaproblema s`-[i piard` capul pentru acest domn.

Cu toate acestea, \i ocupa \nc` gândurile, a doua zi laprânz, atunci când se preg`tea s`-[i reia serviciul. Laaceast` or`, el trebuie s` fi efectuat deja câteva interven]ii,printre care aceea a lui Hazel Wing. Când totul se vatermina, va fi o femeie fericit` care se va \ntoarce acas`. Otiroidectomie d`dea rezultate miraculoase pentru pacient[i pline de satisfac]ie pentru medicul lui. Era cu siguran]`o mare mul]umire s` ai puterea de a \mbun`t`]i via]aoamenilor, se gândea ea. Dar ce crud` ironie a sor]iipentru un b`rbat ca Giles s` nu fi putut \ncerca nimics`-[i salveze so]ia. Ca [i cum destinul vrusese s`-iaminteasc` propriile lui limite.

Ploaia se oprise \n cursul nop]ii [i o frumoas` zi deiunie o a[tepta pe Joanna când ie[i din cl`dire \mbr`cat`doar cu o jachet` bleumarin pus` pe deasuprauniformei.

La spital, \n biroul ei, doamna Judd afi[a o figur`contrariat`.

– Bun` ziua, spuse Joanna. Ce nu merge? N-ave]i unaer mul]umit.

– Doamna Wing a f`cut un stop cardiac, replic`supraveghetoarea.

De stupefac]ie, Joanna r`mase o clip` f`r` replic`.– Oh, nu, murmur` ea. Ea a… ?– Imposibil de spus, se \ncearc` reanimarea ei. Bietul

domn Beltane, este co[marul oric`rui chirurg.


– Dumnezeule! S-a produs \n timpul interven]iei?– Nu, cred c` terminaser`. S` sper`m c` vom avea ve[ti

mai lini[titoare \nainte ca so]ul s` telefoneze.Doamna Judd \[i scutur` umerii ei robu[ti.– Bun, asta nu este tot, trebuie ca lucrul s` continue.

Vre]i s` v` ocupa]i de distribuirea medicamentelor?Cobor s` prânzesc, voi afla poate mai mult.

Când reveni, doamna Judd fu \n m`sur` s-o informezec` spre marea u[urare a tuturor, Hazel Wing \[i rec`p`tasepulsul normal [i acum se g`sea \n Serviciul de terapieintensiv`.

– Opera]ia fusese un succes deplin, mai explic` ea.Nici o tumoare malign`, nimic. A trebuit ca inima s-o laseo clip` când se preg`teau s-o transfere \n sala dereanimare. |n fine, slav` Domnului, c-au reu[it s-oreanimeze. Acum nu mai trebuie s` a[tepte s` vad` modulcum evolueaz`.

Restul zilei se scurse f`r` alt incident. Totul era lini[titcând medicii trecur` spre sfâr[itul dup`-amiezii, dup`plecarea doamnei Judd, ca s`-[i examineze pacien]ii.

Giles, Peter Green [i Steve formau un trio maidegrab` solemn, seara asta. Joanna \i \nso]i \n vizita lor[i a revenit cu ei \n birou. Pân` acum, nimeni nu f`cusenici cea mai mic` aluzie la accidentul survenit \n bloculoperator.

Joanna \i privea rând pe rând, cu un aer \ngrijorat.

84 ANNA SIMONS

– Cum se simte doamna Wing? \ntreb` ea.– Sper c` sta]ionar, r`spunse Giles pe un ton

moroc`nos.– Trebuie s` recunosc c` am tremurat de team`,

declar` Peter, deoarece este prima dat` când ni se\ntâmpl` a[a ceva.

– Mie nu, morm`i Giles. M` duc s`-i arunc o privire, tevoi ]ine la curent.

Ie[i cu mâinile \nfundate \n buzunarele bluzei, cuumerii pr`bu[i]i sub greutatea oboselii. P`rea atât deobosit [i de sup`rat \ncât Joanna ar fi vrut s`-i poat` aducepu]in` consolare.

– Bietul Giles, suspin` ea, ce responsabilitate are. {ivoi p`re]i istovi]i, amândoi. V` prepar cafea?

– }i s-a spus vreodat` c` e[ti un \nger? replic` Steve.Ea râse \ncet.– Recent, nu.

***

Se f`cuse ora nou` [i Joanna preda serviciul\nlocuitoarei când Giles reveni. Ea \i adres` o privire\ntreb`toare.

– Continu`, murmur` el voi reveni peste cinci minute.El se \ndrept` spre unul din pacien]ii lui [i se \ntoarse

\n momentul când se preg`tea s` plece.


– Cum se simte ea? \ntreb` imediat Joanna.El \[i \ncruci[` degetele.– Pentru moment, totul este bine.Coborâr` \mpreun`.– Cred c` va sc`pa cu bine, relu` el. Am vorbit cu so]ul

ei. Doctorul Cassidy \l avertizase c` nu are inima preasolid`, dar asta l-a zdruncinat totu[i, nefericitul.

|[i r`scoli p`rul lui negru.– Sunt zile când m` \ntreb dac` n-ar fi fost mai bine s`

m` fac gr`dinar sau [ef de echip` pe [antier, continu` el.Orice mai curând decât s` m` joc cu via]a oamenilor.

– Nu spune prostii, replic` Joanna. Dac` n-ar fi c`zutpe tine, ar fi c`zut pe capul altuia. Este fatalitatea…Acum, cine este cel ce se \nduio[eaz` de soarta lui?

– De acord, am meritat-o.El avu un râs u[or.– Bun, ei bine, \ntrucât te sim]i \ndrept`]it` s`-mi dai

o lec]ie de \n]elepciune, de data asta cred c` ar trebuis`-]i petreci restul serii cu mine, ca s`-mi ridici moralul.

Ie[ind \n aerul rece al nop]ii, Joanna \[i strânse jacheta\n jurul umerilor.

– Eu, s`-]i ridic moralul? r`spunse ea pe un ton ironic.Am crezut \ntotdeauna c`, dimpotriv`, te exasperez.

– Tocmai, este principiul medicamentului revulsiv.– Mul]umesc de compliment. Totu[i, dac` sunt un

revulsiv, tu e[ti deosebit de ar]`gos, seara asta. Du-teacas` [i \nghite un medicament pentru ficat.

86 ANNA SIMONS

– |n cazul acesta, vino cu mine [i asigur`-te c` \]iurmez sfatul.

Joanna fu scuturat` de un râs slab.– Acum, devii \ntr-adev`r ridicol.Ajunser` \n parcare. El se opri \n dreptul ma[inii lui.– Nu uita c`-mi datorezi o favoare, insist` el. Haide,

vino.|i deschise portiera.Ea arunc` o privire perplex` asupra uniformei.– De acord, dar n-a[ putea s` trec s` m` schimb,

\nainte?– Nu-i nevoie, vom mânca acas` la mine. Voi fi singurul

t`u public.O \mpinse pe scaun [i trânti portiera. Joanna \[i

strânse buzele. Cum naiba f`cuse s` se lase prins` \ncapcan`?

Totu[i, era adev`rat c` el p`rea destul de deprimat. |lcercet` pe ascuns când se instal` la volan. Totul la elrespira proast` dispozi]ie [i deprimare [i era incapabil` s`g`seasc` ceva de spus ca s`-i descre]easc` fruntea.

– Cum se simte tat`l t`u? se gândi ea s` seinformeze.

El ie[i din gândurile lui sumbre.– Tat`l meu? Bine. Este \n convalescen]`, \n Jersey.– Ah, bun… Crezi c` inten]ioneaz` s` ias` la pensie?– Nu, nu \nc`. Totu[i, este posibil s`-[i restrâng` pu]in

activit`]ile.


El nu avea deci nici o problem` dinspre partea asta.A[adar, numai starea doamnei Wing \l fr`mânta. |n]elegeafoarte bine c` era cu moralul la p`mânt. Este \ntotdeaunaextrem de dureros s` [tii zilele unui bolnav amenin]ate,mai ales când este vorba de o persoan` atât de tân`r`.Reu[ise cu toate astea s`-l fac` s` se gândeasc` la altceva.Ca revulsiv, se dovedise mai curând eficace, estima east`pânindu-[i un zâmbet.

Nu peste mult timp, el opri \n fa]a unei re[edin]eluxoase ale c`rei terase [i balcoane largi d`deau sprefluviu. Apartamentul s`u se g`sea la etajul al doilea. Oconduse \ntr-un salon mare, mobilat agreabil, cucanapele adânci de piele [i draperii grele din catifea bej laferestre.

Aprinse câteva aplice [i o lamp` mare \nainte de a-[iscoate haina [i cravata.

– Simte-te ca acas`, declar` el. Poate vrei s` ter`core[ti.

Cu man[etele ridicate, pantalonul subliniindu-imusculatura coapselor, p`rea mai viril [i mai atr`g`tor caoricând [i \ncepea s` simt` o ame]eal` u[oar`.

– Da, bucuroas`, \ncuviin]` ea.|n sala de baie, \[i sp`l` mâinile, d`du cu pu]in` ap`

rece pe fa]` [i \[i aranj` p`rul. Niciodat` nu se sim]iseatât de prost \mbr`cat` ca \n aceast` sear`, \n uniformaalbastr`. Chiar dac` ar fi vrut – [i nu era cazul – nu \naceast` \mbr`c`minte caraghioas` risca s` trezeasc` \n el

88 ANNA SIMONS

un alt interes decât profesional. |l auzi agitându-se \nbuc`t`rie [i \l g`si golind cu zel cuburi de ghea]` \ntr-unbol.

– Ce vrei s` bei? o \ntreb` el \ntorcându-se laapari]ia ei.

– Un suc de portocale… sau un sifon, \n nici un cazalcool.

Avea inten]ia ferm` s`-[i p`streze capul limpede.El scoase o sticl` din frigider, umplu un pahar cu suc

de portocale, ad`ug` ghea]` [i i-l \ntinse. Apoi, lu` o\nghi]itur` de scotch pe care \l preg`tise \n absen]a ei [i\ncerc` s` fac` inventarul proviziilor lui.

– Nu am mare lucru, observ` el. Menajera mea trebuies` m` aprovizioneze mâine. Vom avea brânz`, ou`,jambon sau o cutie de conserve. Ce preferi?

– Ce-ai spune de o omlet`? suger` ea.El f`cu o grimas` amuzat`.– Talentele mele de buc`tar nu sunt atât de

dezvoltate.– Nu te nelini[ti, m` ocup eu, este specialitatea

mea. Pr`je[te doar jambonul [i g`se[te-mi o salatier` [iun tel.

Ridicând sprâncenele, el mai lu` o \nghi]itur` descotch \nainte de a executa ordinele ei.

– Nu e[ti lipsit` de autoritate, dup` cum v`d,remarc` el.

O privi cum bate ou`le [i pune untul \n tigaie.


– Dup` m`tu[a mea Beth, nu exist` nimic mai potrivitdecât o mas` bun` ca s`-]i recape]i buna dispozi]ie,replic` ea, hot`rât` s-o p`streze pe a ei.

Ea \i \ntinse un cu]it.– Jambonul este gata? Taie-l \n felii sub]iri, te rog.– Cine este m`tu[a Beth? vru el s` [tie, efectuând docil

ce-i ceruse.Cu ochiul fixat pe lucrul ei [i for]ându-se s` ignore

accelera]ia pulsului de fiecare dat` când corpurile lor seatingeau, Joanna \i explic`.

– Nu este realmente m`tu[a mea. Mama o angajase cabon` la copii, când a plecat [i apoi ea a r`mas.|ntotdeauna am considerat-o ca un membru al familiei.To]i \i suntem foarte ata[a]i.

Omleta coapt` [i aurit` dup` plac, o \mp`r]i \n dou`,fiecare parte punând-o pe o farfurie [i o mâncar` pe masadin buc`t`rie.

– Delicioas`, coment` Giles. Pentru prima dat`, nu amimpresia c` mestec o bucat` de cauciuc.

– Am un talent s-o reu[esc, glumi ea. Acas`, o facmereu.

El p`rea acum \ntr-o mai bun` stare de spirit.– Hai s` ne a[ez`m suger` el, mâncarea terminat`, voi

prepara o cafea.– Nu, nu, du-te [i a[az`-te, replic` ea, eu dau ordine

seara asta.

90 ANNA SIMONS

– Nu discuta, te rog. {i de ce nu-]i sco]i aceast`uniform` ridicol`? |mi aminte[te de spital.

– N-ai vrut s` trec s` m` schimb, protest` ea. {i nu sepune cu siguran]` problema s`-]i acord beneficiul unuistriptease.

– Bun, de acord…O prinse de umeri [i o scoase afar` din buc`t`rie.– Acum, instaleaz`-te \n salon, vin [i eu.Joanna se a[ez` la o extremitate a canapelei, \[i scoase

\nc`l]`mintea [i \[i \ntinse picioarele pe perne. Poate c` el\[i uitase \n parte grijile, dar ea se sim]ea mai nervoas` caniciodat`. {tia c` n-ar fi trebuit s` accepte aceast` sear`\ntre patru ochi cu el, ]inând seama de efectul pe care-lproducea asupra ei. Dup` ce \[i vor bea cafeaua, \i va ceres-o conduc` acas`. Oricum, era trecut deja de oraunsprezece…

Ea se \ntinse [i respir` profund, for]ându-se s` sedestind`, aruncând o privire \n jurul ei. |n fa]a ferestrelor,pe toat` l`]imea peretelui, elemente \ncastratead`posteau c`r]i, o combin` audio [i alte accesorii alevie]ii moderne. Un tablou abstract arunca o not` colorat`pe dominanta crem a decorului [i un birou din o]el [isticl` ocupa un col] al camerei.

Sosirea lui Giles cu cafeaua puse cap`t studieriilocului. El puse ce[tile pe m`su]a joas` din fa]a canapelei,se duse s` pun` o caset` apoi reveni la ea. Se preg`tea


s`-[i ridice picioarele ca s`-i fac` loc, dar \nainte s` fi avuttimp, el i le ridic`, se a[ez` [i le puse pe genunchii lui.

– Este foarte bine a[a, nu te mi[ca, declar` elb`tându-i u[or picioarele.

I-ar fi fost greu s` fac` altfel f`r` câteva mi[c`ri lipsitede demnitate, deoarece mâna lui mare \i ]inea prizonieregleznele. Totu[i, nu din acest motiv se sim]ea foarte \nlargul ei \n aceast` pozi]ie.

El \ncepu s`-i testeze alene reflexele, plimbându-[iunghia degetului mare pe talpa picioarelor ei.

|i arunc` o privire amuzat`.– Totul mi se pare normal, coment` el.– Dar nu cred s` am vreo problem`, replic` ea lini[tit`,

\n ciuda ritmului accelerat al pulsului.– Hm… nu este nimic de spus, nici la nivelul

articula]iilor urm` el, examinând de data asta oaselegleznelor.

|n cele din urm`, \i gâdil` degetele de la picioare.Joanna scoase o exclama]ie [i se desprinse brusc.– Ah nu, ajunge! exclam` ea râzând.El \[i reprim` un zâmbet [i se aplec` s`-[i ia cea[ca. Ea

\l imit` apoi se a[ez` confortabil \n col]ul canapelei [i\nchise ochii ca s` asculte mai bine muzica. Era vorbane\ndoielnic de un studiu de Chopin [i \ncet-\ncet,savurând muzica, \ncepu s` se destind`.

Terminându-[i cafeaua, se ridic` totu[i aproape curegret.

92 ANNA SIMONS

– Trebuie s` plec, declar` ea. Oricum, revulsivul parec` [i-a f`cut efectul.

– Nu e[ti \n m`sur` s` judeci.O trase cu hot`râre lâng` el [i o b`tu pe obraji.– Fii dr`gu]` [i stai pu]in lini[tit`, relu` el. Nu ne

sim]im bine aici?El poate, dar \n ceea ce o privea, nu era sigur`. Inima

ei \ncepu s` bat` mult mai repede [i acest crescendo semai accentu`, când, deodat`, sim]i buzele lui atingându-ip`rul. Apoi, f`r` nici un efort aparent nici de la unul nicide la altul, gurile lor se \ntâlnir` [i se trezi \n bra]ele lui,mole[it` toat` [i \nfiorat`. Mângâierile lui erau senzuale [iexperte. Intuitiv, se lipi de corpul lui pe m`sur` ce s`rutullui devenea mai preten]ios, m`turând toat` ap`rarea ei.Asprimea pielii lui peste a ei o readuse \n cele din urm`la realitate.

– |n]epi! exclam` ea cu o voce totu[i pu]intremur`toare. Ar trebui s` te razi!

El \i d`du drumul, \[i frec` b`rbia [i-i arunc` un zâmbetindolent.

– Crezi c` ar merita osteneala?– Cu siguran]` nu, replic` ea cu r`ceal`. Acum, este

destul pentru aceast` sear`. Este timpul s` plec.El se ridic` [i se \ntinse, mu[chii spatelui jucând supli

sub c`ma[a fin` de bumbac alb.– Poate ai dreptate, admise el. |n acest caz, strânge-]i

lucrurile.


|[i lu` haina, \n timp ce ea se \nc`l]a [i se str`dui s`pun` p`rul \n ordine, regretând c` nu poate aplica acela[itratament emo]iilor diferite care o \nsufle]eau.

Curând dup` aceea, el o conduse acas`.– |]i mul]umesc c` ai venit, spuse el oprind \n fa]a

c`minului. Am apreciat mult buc`t`ria… [i compania ta,ad`ug` el cu un surâs larg.

– Sunt \ncântat`, replic` ea. Dar a fost foarte agreabil[i pentru mine, a fost o schimbare fa]` de aici.

Ea schi]` un semn din cap \n direc]ia cl`dirii \n timp ceel o privea \n t`cere.

– Ochii t`i sunt la fel de alba[tri ca uniforma, rosti el\n cele din urm`.

– Dumnezeule, [i tu care o g`se[ti \ngrozitoare.– Nu culoarea ei, dimpotriv`. Totu[i, sunt foarte

expresivi, fii atent` la \ntrebuin]area care le-o dai.El nu \ncerc` s-o s`rute [i-l privi dup` aceea demarând

\n direc]ia spitalului. Se ducea cu siguran]` s-o vad` peHazel Wing [i micul lor flirt \i ie[ise deja complet dinminte.

Se avânt` \n urcarea sc`rii, foarte agasat`. Lui nu-ilipsea \ndr`zneala! s-o pun` \n gard` \mpotriva pretinseielocven]e a privirii ei, ca [i cum \l provocase! Se dusese lael \n ideea de a-i aduce o anumit` consolare, s`-l ajutes`-[i \nving` deprimarea. Era oare un motiv s` profite deasta?

94 ANNA SIMONS

– To]i b`rba]ii sunt la fel! Pândind \ntotdeauna o ocazie.|n capot, cu trusa de toalet` sub bra], Gail revenea pe

cât se pare din baie când ea ap`ru pe coridor. O privi peJoanna ca un aer stupefiat.

– De unde vii? se mir` ea. La aceast` or` [i \n uniform`?– De la Giles. Avea nevoie s`-i ridic pu]in moralul dup`

ce s-a \ntâmplat cu doamna Wing. M-am dus s`-i g`tesc.– S` faci ce?Joanna izbucni \n râs \n fa]a figurii ne\ncrez`toare a

prietenei ei.– Din \ntâmplare, am ie[it \mpreun` din spital. Am

vorbit despre ea [i l-am v`zut atât de contrariat \ncât amconsiderat de datoria mea s` \ncerc s`-l distrez, explic` eacu umor.

Gail ridic` sceptic o sprâncean`.– Hm…. murmur` ea.– Nu, nu este ceea ce crezi, protest` Joanna. Sincer` s`

fiu, nici eu nu m` sim]eam foarte bine. |i repetasem deatâtea ori doamnei Wing c` va avea toate motivele s` sefelicite pentru aceast` opera]ie… Era a[adar atât pentrumine cât [i pentru el.

– Da, \ntr-adev`r, tuturor le-a fost foarte team`, admiseGail. Dorian a fost [i el zdruncinat, dar nu m-am gândit s`scot din asta vreun avantaj. Va trebui s`-mi dai lec]ii.

Gail mai vru s` [tie unde locuia Giles [i cum eraapartamentul lui, apoi curiozitatea fiindu-i satisf`cut`,schimb` subiectul.


– Am primit ve[ti de la veri[oara mea Pam, anun]` ea.Pleac` la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. Vom putea deci s`ne mut`m sâmb`t`.

O urm` pe Joanna \n camera ei [i se a[ez` pe patpentru a mai flec`ri pu]in.

– Vom putea \n sfâr[it s` ne organiz`m cum ne convine[i s` ne primim prietenii, continu` ea, entuziast`. Ceschimbare!

– Sunt ner`bd`toare s` plec de aici, \nt`ri Joanna.Seara asta am fost \ntr-adev`r \ncântat` s` preg`tesc omas` [i s` m` aflu \ntr-o cas` adev`rat`.

– F`r` a vorbi despre rest, spuse Gail cu un mic zâmbetironic \nainte de a se ridica s` se duc` \n camera ei.

Dup` plecarea ei, Joanna \[i scoase uniforma, \[i golibuzunarele [i o puse \n co[ul de rufe apoi se duse s` fac`o baie.

Odihnindu-se \n apa parfumat`, se gândi la seara ei cuGiles [i se \ntreb` dac` [i el se gândea la asta. |n orice caz,spera din toat` inima c`-l tulburase la fel de mult cât otulburase el. A[a ar fi fost drept. Nu p`ruse deosebit decontrariat c` ea pusese cap`t avansurilor lui. Privisesitua]ia cu cea mai mare degajare. Ca s` se \ntoarc` dup`aceea la spital, preocupat numai de starea pacientei lui.

Scoase un oftat. Blestemat s` fie Giles Beltane. N-aveadreptul s`-i bulverseze via]a ei lini[tit`.

96 ANNA SIMONS

Capitolul 7

|nainte ca Giles s`-[i schimbe programul \n ajunsavusese inten]ia s` telefoneze la Chelsea. Era aniversaream`tu[ii Beth, s`pt`mâna viitoare. Restul familiei fiind \nc`l`torie, se gândise s` profite de o zi liber` ca s` mearg`la Londra, s-o invite pe Beth la restaurant [i poate apois-o duc` la un spectacol.

|nc` n-avusese timp s-o anun]e c`-l v`zuse pe tat`l ei.El \i spusese c` vorbise pu]in cu ea la telefon, dar Joannase \ntreba dac`-i vorbise de noua lui so]ie. Oricât detolerant` era, Beth nu aprecia deloc caracteruldezordonat al vie]ii lui amoroase [i era foarte posibil ca els` fi evitat cu pruden]` s` abordeze acest subiect.

Deoarece era târziu când reu[ise s` adoarm` Joanna setrezi cu greu \n diminea]a urm`toare. Degeaba sestr`duise s`-l scoat` pe Giles din minte, r`m`sese cu ochiideschi[i pân` aproape \n zori. Era agasat` de atitudinea

lui [i totodat` pu]in nelini[tit` de senza]iile pe care letrezea \n ea. Fusese aproape s`-[i piard` complet capul \nbra]ele lui.

Dar dac` el credea c` s-o seduc` va fi un joc de copil,se gândi Joanna, putea s`-[i revizuiasc` judecata. Totu[i,risca s` fie greu de reluat rela]ii normale dup` asta. Dealtfel, oare ce atitudine va adopta? Oricum, era inutil s` sefr`mânte dinainte, hot`r\ ea subit. Va observa când vaveni momentul.

Dup` un du[ [i o cea[c` de cafea neagr` se aprovizion`cu un stoc de monede [i se duse \n capot la cabina de pecoridor.

Beth fu \ncântat` s-o aud`.– Tu e[ti, draga mea? Vroiam [i eu s` te sun, dar nu

[tiam care era momentul cel mai potrivit s` te g`sesc. Cemai faci?

– Bine…Joanna \ncepu imediat s`-i explice despre viitoarea ei

mutare.– Exist` o canapea-pat \n salon, preciz` ea, astfel c` ai

putea veni s`-]i petreci weekendul dac` vrei.– Cu pl`cere, sunt foarte mul]umit` pentru tine. De fapt,

ai ve[ti de la tat`l t`u? A telefonat [i i-am dat num`rul t`u.– Da, am cinat \mpreun`. A cântat aici cu orchestra

lui, am fost la concertul lor. A fost foarte bine. Estemereu acela[i, nu s-a schimbat. Te-a anun]at c` s-arec`s`torit?

98 ANNA SIMONS

– Oh! Nu, nu mi-a spus nimic. Asta nu m` mir`.Beth râse \ncet.– Ea era cu el?– Da, r`spunse Joanna, ne-am cunoscut. Este foarte

dr`gu]`, o ro[cat` cu ochi verzi. Cânt` cu forma]ia lor.Trebuie s` aib` cam dou`zeci [i cinci de ani mai pu]indecât el, adùg` ea cu un ton fals nep`s`tor.

– Nu, nu poate fi adev`rat… Ce impresie ]i-a f`cut?Joanna scoase un suspin.– N-am fost tocmai \ncântat`, dar pare foarte

simpatic`. Ne-am desp`r]it \n termeni excelen]i.– Cu atât mai bine, aprob` Beth. Via]a este prea scurt`

ca s` ne petrecem timpul f`când mutre, nu-i a[a?– Exact. Bun, acum s` vorbim pu]in despre aniversarea

ta. Vin la Londra miercuri, [i am inten]ia s` te invit laprânz. Apoi am putea s` mergem la teatru dac` reu[esc sòb]in locuri, ce p`rere ai?

– Sunt bucuroas`! Este foarte dr`gu] din partea ta,Joanna. Dar, hm… \nainte de a continua, trebuie s`-]ispun ceva…

Ea f`cu o pauz` [i ceva din vocea ei o alarm` peJoanna.

– Nu este vorba de o veste proast`, cel pu]in? \ntrebèa \ngrijorat`.

– Dimpotriv`, din punctul meu de vedere. }ine-tebine… m` voi c`s`tori.

Joanna f`cu ochii mari de uimire.


– Te c`s`tore[ti? repet` ea.– Da, \n]eleg c` este un [oc. |mi pare rù c` te anun]

a[a, pe nepus` mas`.– Dar… când te-ai hot`rât? \ntreb` Joanna. |l cunosc?– Nu, de[i poate m-ai auzit deja vorbind despre el. Ne-am

cunoscut la club. {tii, acolo unde iau lec]ii de buc`t`rie.Se nume[te John [i este v`duv. S-a \nscris când a fostobligat s`-[i preg`teasc` singur mâncarea. Totul a \nceputde aici, explic` Beth. Este farmacist. Are doar cu zece animai mult decât mine [i ne \n]elegem foarte bine.

– Dumnezeule, exclam` Joanna, mi-ai tìat r`suflarea.Dar este minunat, sunt \ncântat`. Ceilal]i sunt la curent?

– Nu \nc`. {tiam c` m` iubea mult, dar propunerea luia fost o surpriz` [i pentru mine. Adev`rul este, Joanna, c`se va pune problema s` las casa din Chelsea. A devenitprea mare acum c` to]i trì]i pe picioarele voastre. Mamata [i Malcom ar vrea s`-[i ia un apartament, dar [tiu c`mama ta se nelini[te[te \n leg`tur` cu ceea ce-o s` se \ntâm-ple cu mine. Voi nu mai ave]i de fapt nevoie de serviciilemele. De aceea, va fi bine pentru toat` lumea, nu?

Joanna era de acord, de[i nu era u[or de acceptat. S`vând` casa din Chelsea? Asta \nsemna s` trag` o liniedefinitiv` peste trecut.

– |]i voi explica totul \n am`nunt când ne vom vedea,relu` vesel Beth.

Stabilir` locul unde se vor \ntâlni miercurea urm`toare[i-[i luar` r`mas-bun.

100 ANNA SIMONS

Revenind \n camera ei, Joanna se sim]ea \ngrozitor denostalgic`. Casa, Beth erau o parte important` din via]a eipeste care urma s` trag` o linie. Timpul trecea, totul seschimba, poate c` venise [i pentru ea vremea unui nou\nceput, s`-[i creeze alte leg`turi, alte amintiri. Ar puteas` \ncerce poate o carier` de asistent social sau, de ce nu,s` caute de lucru \n Statele Unite, cum \i sugerase Jay.

Pentru moment, totu[i se cuvenea s` se gândeasc` laprezent [i la faptul c` o chema datoria. Dar era cu gândul\n alt` parte când se \ndrepta spre spital.

|n timpul dimine]ii, \n serviciul de urgen]e fusese adusun r`nit, afl` ea de la doamna Judd care se preg`tea s`plece \ntr-un weekend prelungit.

– Este vorba de un b`rbat tân`r explic` ea. A \ncercats` opreasc` doi derbedei care smulseser` geanta uneidoamne \n vârst`. I-au t`iat practic gâtul [i i-au sfâ[iat fa]acu lovituri de brici. A pierdut mult sânge, dar medicii aureu[it s`-i sutureze vena jugular`. Este sub transfuzie,acum. Trebuie verificat` tensiunea arterial` la fiecarejum`tate de or` [i s` fie ]inut sub pethidin` pân` cândstarea lui se va stabiliza.

Supraveghetoarea cl`tin` din cap.– Ce situa]ie trist`. Ace[ti derbedei ar trebui spânzura]i.

Bun, v` las, acum, ad`ug` ea \ntinzându-i cheile.Joanna se duse imediat la tân`rul r`nit. Era culcat pe o

parte, pe jum`tate incon[tient, cu un bandaj enorm \njurul gâtului, cu contuzii [i puncte de sutur` pe toat` fa]a.


Se asigur` c` n-avea febr` [i \i lu` tensiunea, apoi se\ntoarse la ocupa]iile ei. La \nceputul serii, totu[i, dup` ceel redevenise con[tient, \nregistr` cu nelini[te o \ncetinirea ritmului cardiac. Transfuzia era totu[i la locul ei [i nudescoperi nici un semn de infec]ie sub pansamente.Repezindu-se \n biroul ei, chem` imediat internul deserviciu.

– Steve? |n leg`tur` cu Richard Trent, r`nitul dinaceast` diminea]`. Pulsul lui a sc`zut foarte mult, nu estedeloc bine… M` \ntreb dac` nu are hemoragie intern`.

– Doamne Dumnezeule! Vin imediat.Dou` minute mai târziu era acolo, cu o figur`

nelini[tit`. Dup` ce-l examin`, \[i mângâie b`rbia cu unaer perplex [i arunc` o privire Joannei ca [i cum era lipsitcomplet de inspira]ie.

– Peter a plecat \n weekend, spuse el, cred c-ar fi maibine s`-l previn pe Giles. {tiu c` este la terapie intensiv`\n acest moment.

– Da, ar fi f`r` \ndoial` mai prudent. Gr`be[te-te \i[opti ea cu un ton insistent, am impresia c` una dinligaturi nu va rezista.

– De acord, dar sper c` ai dreptate, altfel voi p`rea undobitoc.

Plec`, l`sându-i Joannei grija s`-i explice pacientului [is`-i lini[teasc` temerile.

Pu]in dup` aceea, Steve reveni \mpreun` cu Giles, careconfirm` presupunerile Joannei.

102 ANNA SIMONS

– Nu va fi nimic, declar` el tân`rului r`nit, doar deref`cut o sutur`. O anestezie local` va fi de-ajuns. Po]i s`-midai lidocain`, te rog? ad`ug` el adresându-se Joannei.

Anticipând cererea lui, ea preg`tise deja seringa, unplatou cu fire de sutur` [i pansamente. |n timp ce el \[isp`la mâinile [i-[i punea m`nu[ile, ea \l preg`ti peRichard pentru interven]ie [i \ntr-un sfert de or` totul afost rezolvat.

– N-a]i suferit prea mult? \l \ntreb` Giles \n timp ceJoanna \i ref`cea bandajul.

– Nu, r`spunse Richard, \n]ep`tura a fost maidureroas`.

– Perfect. Acum n-ar trebui s` mai fie probleme.Smulgându-[i m`nu[ile, le arunc` pe c`rucior, apoi \[i

cobor\ mânecile, \[i puse butonii [i o b`tu pe Joanna pe um`r.– Ce ne-am face f`r` tine? o tachin` el.– Da, [i eu m` \ntreb, replic` ea cu umor.Privirea ochilor lui verzi, se pironi \n ai ei [i \[i sim]i

inima \ncepând s` bat` mai repede. Apoi, cu un râs u[or,se r`suci pe c`lcâie, antrenându-l pe Steve cu el.

For]ându-se s`-[i alunge din minte pe el [i manierelelui exasperante, Joanna se concentr` asupra lucrului ei.Totu[i, \ntârziase [i era trecut de ora nou` seara cândtermin` de redactat raportul zilnic. Echipa de noaptesosise deja, le transmise dispozi]iile, nu-i mai r`mâneadecât s` plece acas`.

Intrând \n ascensor, avu surpriza s`-l g`seasc` pe Giles,preg`tit [i el de plecare.


– |nc` mai e[ti aici? se mir` el.– Da… aceast` poveste cu Richard Trent m-a

dezorganizat pu]in, replic` ea stânjenit`, ca de fiecaredat` când era singur` cu el.

El o privi cu un aer amuzat.– Presupun c` azi nu voi avea drept la \ncurajarea ta?– Cu siguran]`.Ajunser` la parter.– Dac` cineva are nevoie s` fie \ncurajat seara asta, aceea

sunt eu, ad`ug` ea. Am trecut printr-un moment greu.– Sunt sigur. Totu[i, te-ai descurcat foarte bine. Bun,

atunci este rândul meu s`-]i ofer simpatie?– Mul]umesc, dar nu-i nevoie. O s` m` culc imediat.– A[teapt`, [i eu trec pe acolo.El o urm` \n direc]ia parc`rii.– Ceva nu-i \n ordine? se inform` el când ajunse la

ma[ina lui.– Nu, nimic.– Te simt foarte distant`. Credeam totu[i c` suntem

prieteni. Sau ar trebui s` spun adul]i care [tiu ce fac?– Horoscopul meu poate m-a sf`tuit s` n-am \ncredere

\ntr-un necunoscut cu p`rul negru, replic` ea.– „Adult“ nu era probabil cuvântul potrivit. {i nu sunt

un necunoscut.– Dac` asta \]i face pl`cere, replic` ea cu un surâs

afectat. Oricum, bun` seara Giles.|l l`s` acolo [i-[i continu` drumul, mult mai pu]in

sigur` de ea, decât d`dea impresia.

104 ANNA SIMONSgiannijollys

|i b`tea tare inima [i-i tremurau picioarele. De ce naibatrebuia s` se lase tulburat` astfel de acest individ? se cert`ea. Nici nu se punea problema ca un b`rbat, \ntr-un viitorapropiat [i poate chiar mai \ndep`rtat s` capete vreoimportan]` \n via]a ei. {i nici nu mai avea inten]ia s` fie unelement relaxant dup` o zi de munc`. Nu, de acum \nainterela]iile ei cu Giles Beltane vor fi exclusiv profesionale.

***

A doua zi, Hazel Wing reveni \n serviciul lor. Radiografiileei fiind r`t`cite \ntre terapie intensiv` [i secretariatuldomnului Beltane, Joanna fu obligat` s` mearg` s` lerecupereze [i la \ntoarcere s` treac` pe la Urgen]e.

|n cotitura unui coridor, d`du nas \n nas cu Shaun careie[ea din cabinetul de consulta]ii.

– Ia te uit`, este ziua ta de gard`? se mir` ea. – |ntr-adev`r. Vino aici o clip`.O conduse \n biroul lui [i \nchise u[a.– Ai reflectat la ceea ce te-am \ntrebat? relu` el.– S` m` c`s`toresc cu tine? se strâmb` ea. Deja ]i-am

dat r`spunsul, Shaun.Strângea dosarul la piept. El i-l lu`, \l puse pe mas` [i

o trase spre el.– Te rog Joanna, nu m` duce cu vorba.– Nici m`car nu \ncerc. N-am nici cea mai mic` dorin]`

s` m` c`s`toresc [i mai ales cu tine. Acum las`-m`, te rog.Poate intr` cineva.


El \i d`du drumul, nu \nainte de a-i fura un s`rut pe furi[.– Ascult`, termin la ora opt. Promite-mi c` accep]i s` te

invit la cin`, \n amintirea timpurilor frumoase.Ea ezit` o clip`.– De acord, sfâr[i ea prin a consim]i. Orice ca s` am lini[te.Cum ea termina lucrul ei mai devreme \n seara aceea,

se \n]eleser` c` va reveni s`-l caute la spital.Dup` un du[ bun, \ncepu s` se preg`teasc` apoi cu cea

mai mare grij`. |[i sp`l` p`rul, \l usc` [i-l perie pân` cândstr`luci ca m`tasea, apoi \mbr`c` o rochie vaporoas` desatin de culoare turcoaz [i-[i puse o pereche de cerceifantezie de aceea[i culoare. Faptul c` aceast` \ntâlnire nuva duce la nimic nu \nsemna c` nu trebuie s` arate cât maibine… Acum, dac` doctorul Cassidy avea regrete cuprivire la ea, cu atât mai r`u pentru el.

Se \ntoarse la Urgen]e [i flec`ri pu]in cu una dintreinfirmiere a[teptând ca Shaun s` fi terminat. Apoi se\ndrept` spre locul unde el parcase ma[ina.

– Ce s-a \ntâmplat cu ma[ina ta? se mir` ea \n fa]a noii[i conven]ionalei berline.

– Aceea nu era potrivit` pentru bravul doctor defamilie care am devenit, o tachin` el deschizându-iportiera. De altfel, acum m-am lini[tit complet.

– Ah, da. Unde m` duci?– Am rezervat o mas` la Chiltern. Este cel mai bun loc

pe care-l cunosc. Vreau s` te r`sf`].Joanna ar fi preferat totu[i s` aleag` un alt restaurant,

Chiltern fiind prea legat de seara petrecut` cu tat`l ei.

106 ANNA SIMONS

Aceasta nu va fi totu[i cu siguran]` atât de traumatizant.Era perfect \n m`sur` s`-i ]in` piept lui Shaun [i de altfelel fusese \ntotdeauna o excelent` companie.

La hotel, se instalar` mai \ntâi pe teras` \n fa]a cocteilurilor,dep`nând amintiri \n timp ce se preg`tea masa lor.

– Acum, fii rezonabil`, declar` el deodat`. Pe cândfix`m data?

– Oh, Shaun, fii tu \nsu]i rezonabil. {tii foarte bine c`povestea noastr` s-a terminat de mult. Explic`-mi maicurând de ce e[ti deodat` atât de dornic s` te c`s`tore[ti.

– To]i asocia]ii mei sunt c`s`tori]i [i oamenii \i prefer`.Ei g`sesc asta mai lini[titor. Problema este c` partidelesunt mai curând rare, [i nu reu[esc s` le g`sesc.

Joanna izbucni \n râs.– Sunt sigur` c` nu va \ntârzia s` se \ntâmple. Vei

rezolva repede aceast` problem`, te asigur!Chelnerul [ef veni s`-i anun]e c` puteau fi servi]i [i-i

conduse la masa lor.– Locul pare preferat la cei din spital, observ` brusc

Shaun dup` ce comandaser`. Prive[te cine este acolo.Joanna se \ntoarse [i-l z`ri pe Giles \n cap`tul cel`lalt

al s`lii, \n compania secretarei sale, Tracy Kirk. Se gr`bis`-[i \ntoarc` ochii. Giles [i Tracy? Nu [i-ar fi imaginat c`era genul lui. Tracy era o tân`r` femeie \nalt`, foarteeficient`, [i cu o \nf`]i[are cum nu se putea mai clasic`.Fusese complet devotat` profesorului Beltane pe care-lconsidera pu]in ca proprietatea ei personal`, dar dup`zvonurile care circulau, acum era fermecat` cu totul defiul lui.


Joanna ridic` \n sinea ei din umeri. La urma urmei, astan-o privea.

– Doamna Wing a ta a revenit \n serviciul nostru azi, \lanun]` ea pe nea[teptate. Trebuie s` fii u[urat s` [tii c` asc`pat cu bine.

Shaun \[i \ncrunt` sprâncenele.– A sc`pat cu bine? De ce, ce s-a \ntâmplat?– Cum, nu e[ti la curent? A f`cut un stop cardiac \n

blocul operator. Dup` câteva zile de tratament intensiv,acum este bine.

– Doamne Dumnezeule, nu [tiam nimic! Nu l-am v`zutpe Beltane de când… Va trebui s` vorbesc cu el despre asta.

Cina lor continu` \ntr-un mod foarte destins, darJoanna ar fi apreciat f`r` \ndoial` mai mult dac` n-ar fifost con[tient` de prezen]a lui Giles. Shaun \[i ridicasepaharul \n direc]ia lui pu]in dup` ce-i spusese c` eraacolo [i ea se sim]ise obligat` s` se \ntoarc` [i s` schi]ezeun zâmbet. Cel cu care \i r`spunsese era evident crispat,dar Shaun se pref`cuse c` nu observase.

Profitând c` el pl`tea nota, Joanna se duse la toalet`.|n momentul când ie[ea de acolo, Tracy Kirk intra.

– Bun` seara! Hot`rât lucru, lumea este mic`, nu-i a[a?\i arunc` vesel secretara.

– Da, \ntr-adev`r, replic` Joanna.Giles [i Shaun discutau \n holul de la recep]ie. Nu

putea s` nu li se al`ture, dar tocmai când se apropia seanun]` c` doctorul Cassidy este chemat la telefon.

Shaun scoase un oftat.

108 ANNA SIMONS

– Scuza]i-m`, spuse el, \nainte s-o lase singur` cu Giles.Urm` o t`cere grea.– V`d c` ]i-ai g`sit pe cineva s` te \ncurajeze, sfâr[i ea

prin a spune cu o u[oar` impertinen]`.El f`cu o mutr` cinic`.– {i tu la fel, se pare.– Da. {i unul [i altul, suntem cople[i]i.Blestemând soarta crud` care se \nver[una \mpotriva

lui, Shaun reveni.– Una din viitoarele mele mame are probleme, explic`

el. Mi-e team` c-o s` te gr`besc pu]in, Joanna.– Du-te acolo, o vom conduce noi, propuse Giles– Adev`rat? V` mul]umesc.Shaun o prinse de talie, depuse un s`rut u[or pe

obrazul ei, promise s-o sune [i plec`.Avea un nod \n gât. Cum naiba se \ntâmpla s` ajung`

\ntotdeauna \n astfel de situa]ii? |n fine, cel pu]in de dataasta o va avea pe redutabila Tracy Kirk \n rol de\nso]itoare.

– |mi pare r`u c`-]i impun prezen]a mea, murmur` ea,dar tu ai vrut-o.

– Da… s-ar p`rea c` este ceva care m` dep`[e[te.Tracy li se al`tur` tocmai \n acest moment.– Ce noroc s` fim aici, spuse ea. Altfel, ce-ai fi f`cut?– M-a[ fi \ntors cu un taxi. Este \nc` posibil, de altfel,

dac` v` deranjeaz`, replic` ea.– Nicidecum, interveni Giles. Oricum, trebuie s` m`

\ntorc la spital. O vom l`sa pe Tracy \n drum.


Tracy locuia la p`rin]ii ei, la Caversham, care nu eratocmai \n drumul lor, chiar dac` acesta a fost itinerarul pecare-l alese.

– Mul]umesc foarte mult, domnule Beltane, ampetrecut o sear` excelent`, se fandosi ea când el cobor\curtenitor s`-i deschid` portiera.

El o gratific` cu unul din zâmbetele luistr`lucitoare.

– Te rog, Tracy, toat` pl`cerea a fost pentru mine.El p`str` portiera deschis` dup` ce secretara lui

disp`ru pe aleea gr`dinii ei.– Po]i s` urci \n fa]`, \i arunc` el Joannei, ca [i cum era

vorba mai mult de un ordin decât de o sugestie.Joanna se execut` [i se instal` al`turi de el, for]ându-se

s`-[i ascund` nelini[tea pe care i-o provoca.Pentru moment, era ocupat s` scoat` ma[ina pe [osea.

Ea \i arunc` pe furi[ o privire exasperat` de darul pe care-lavea s-o tulbure. De ce oare nu insistase s` ia un taxi? Sauchiar s` plece cu Shaun? Mai degrab` decât s` suporteacest stânjenitor tete-a-tete cu el.

Ma[ina demar` [i se \nscrise \n fluxul circula]iei.– Ei bine, iat`-ne din nou \mpreun`, spuse el pe un

ton lejer.– Da. |mi pare r`u c` ]i-am stricat seara cu Tracy.– N-ai stricat nimic… Mi-am \ndeplinit doar o datorie.

Tracy este o foarte bun` secretar` [i cum o apreciez, \miplace s` i-o ar`t, din când \n când.

110 ANNA SIMONS

– Oh, \n]eleg.|[i d`dea oare seama c` aceast` femeie era nebun`

dup` el? se \ntreb` totu[i Joanna. Cu siguran]`. B`rba]iisunt de obicei destul de promp]i \n a detecta acest gen delucruri.

– Te invit s` bem o cafea la mine? suger` el,\ntrerupând cursul gândurilor ei.

– Nu, mul]umesc, deja am b`ut. De altfel, credeam c`trebuie s` te \ntorci la spital.

– Nu este nimic urgent. Te conduc direct acas`, atunci?– Te rog.Urm` o pauz`, apoi el \ntreb` brusc:– Este ceva foarte serios \ntre doctorul Cassidy [i tine?Joanna ro[i.– Nicidecum. Este un prieten, nimic mai mult. De ce,

ce ]i-a spus?El \i arunc` o privire sceptic`.– Nimic, nu-mi face confiden]e, dar judecând dup`

atitudinea lui fa]` de tine, am impresia c` este ceva maimult.

Opri \n fa]a c`minului, t`ie contactul [i se rezem`confortabil de sp`tarul scaunului, cu un bra] trecut \nspatele ei, a[teptând evident o explica]ie.


Capitolul 8

|n fa]a privirii lui insistente, Joanna se sim]i obligat` s`recunoasc` adev`rul.

– De acord, ai ghicit, declar` ea cu un mic râs \ncurcat.A existat \ntr-adev`r ceva \ntre noi, dar este o povesteveche. Acum suntem doar prieteni.

– Ha! Ha!Ea schi]` un zâmbet.– S-ar spune c` ai descoperit un secret ru[inos ascuns!

glumi ea.– Este poate terminat` pentru tine, dar nu cred c` este

[i cazul lui, replic` el. Dac` tu crezi sincer ceea ce mi-aispus, de ce nu p`strezi distan]a [i s` \ncetezi s`-l la[i s`-[ifac` idei?

– Nu \n]eleg \ntr-adev`r de ce oamenii n-ar putear`mâne \n termeni buni o dat` ce au decis c` totul s-aterminat, protest` ea t`ios.

– Este discutabil.El continua s-o priveasc` atent [i p`rea gr`bit s`

scurteze \ntrevederea lor \ntre patru ochi.– Ce face tat`l t`u? se interes` el.– Nu am primit alte ve[ti de la concert. De altfel, nici nu

a[tept. El se manifest` doar din când \n când, când are chef.– {i restul familiei?– Bine. Chiar o s` avem o alt` c`s`torie. M`tu[a mea,

Beth… Va fi prima dat` \n ceea ce-o prive[te [i ultima, \mi\nchipui. Are un caracter mai degrab` stabil.

– Nu suntem atât de numero[i, \n acest caz.Degetele lui trecur` peste sp`tarul scaunului la baza

gâtului ei, jucându-se neglijent cu p`rul ei. Ea se gr`bi s`\ntoarc` u[or capul ca s` scape de aceast` atingere.

– Ajunge cu pove[tile mele personale, decret` ea.Ce-ar fi s`-mi vorbe[ti despre ale tale, ca s` schimb`m?

– {tiai c` am fost c`s`torit? o \ntreb` el dup` o scurt`pauz`.

Dup` nota pu]in aspr` care transp`rea \n vocea lui, earegret` c` avansase pe acest teren.

– Da… am auzit vorbindu-se, r`spunse ea.Apoi se gr`bi s`-i explice, de team` s` nu-[i imagineze

c` f`cuse obiectul unor bârfe indecente:– Când mi-ai scos ghimpele din deget, Dorian a

men]ionat c` so]ia ta a murit de o septicemie. |mi parer`u, Giles. Trebuie s` fi fost groaznic pentru tine.

El \[i freca obrazul cu un aer gânditor.


– |ntr-adev`r… Nu este u[or s` trìe[ti cu regrete.Avem prea mult tendin]a s` consider`m oamenii ca parteintegrant` din decor [i dup` aceea este prea târziu.Oricum, continu` el, revenindu-[i brusc, munca este celmai bun remediu. Lucrul [i un revulsiv ocazional, adùgèl glumind.

Mâna lui r`t`ci din nou \n regiunea gâtului ei, trezindfiori de pl`cere pe pielea ei. El schi]` un semn din cap \ndirec]ia c`minului.

– Credeam c` inten]ionai s` te mu]i, spuse el.– |ntr-adev`r, sâmb`ta viitoare.O t`cere \ncordat` se l`s` brusc.– Bine, presupun c` este timpul s` intru, murmur` ea.– Da, cred c` ar fi preferabil. {i pentru c` nu \ncalc

dreptul nim`nui.|i \nconjur` brusc umerii [i o trase spre el. „Oh, nu te

implor“ se gândi ea disperat`, dar era deja prea târziu s`se gândeasc` s`-i opun` cea mai mic` rezisten]`. Buzelelui puseser` st`pânire pe ale ei. I-ar fi fost imposibil s` nur`spund`, chiar dac` ar fi vrut. Bra]ele ei se \nnodar` dela sine \n jurul gâtului lui [i sim]i c` se tope[te sub s`rutullui delicios [i senzual. Acesta se prelungi câtva timp [icând sfâr[i prin a-i da drumul, fu \ngrozitor dedecep]ionat`.

– Mul]umesc, declar` el cu un zâmbet amuzat, a fostcel mai minunat moment al serii.

114 ANNA SIMONS

– Este preferabil ca secretara ta s` nu te aud`, replic`ea pe acela[i ton lipsit de gravitate. Bun` seara!

Se gr`bi s` coboare din ma[in` [i apoi s` se repead`spre camera ei.

Inima ei b`tea s` se rup`, degetele \i tremurau. Cumputuse vreodat` s` se cread` \ndr`gostit` de Shaun? }ineade copil`rie, comparat` cu senza]iile \nnebunitoare pecare Giles le trezea \n ea. Dar pentru el era vorba doar deun exerci]iu agreabil! „Du-te naibii, domnule Beltane“murmur` ea, la fel de furioas` pe el ca pe ea \ns`[i. „{imai ales, las`-m` \n pace“!

***

Miercuri diminea]`, Joanna se duse la gar`. Parcareaera complet`, dar reu[i s` g`seasc` un loc pe o mic`strad` \nvecinat`. Cu trenul, va fi la Londra \n dou`zeci [icinci de minute fa]` de cele dou` ore cât le-ar fi f`cut cuFiesta ei, ]inând seama de ambuteiaje [i de timpulpetrecut s` g`seasc` loc de parcare.

Sosit` la amiaz` la Paddington, lu` metroul pân` laMarble Arch [i intr` \n holul hotelului Cumberland. Betho a[tepta \ntr-o elegant` rochie de m`tase [i un blazer alb.Se \mbr`]i[ar` cu efuziune.

– E[ti absolut str`lucitoare, exclam` Joanna \n fa]afigurii radioase a fostei ei bone. Este de la aceea c` e[ti\ndr`gostit`?

Beth izbucni \n râs.


– Este teribil de pasionant, nu-i a[a? Nu mi-amimaginat niciodat` c` mi se va \ntâmpla [i mie!

Se \ndreptar` spre restaurant unde, \n fa]a unei mesesavuroase [i a unei sticle de vin, flec`rir` cu vioiciune.

– Vorbe[te-mi despre acest minunat John, spuseJoanna, dup` ce schimbar` ultimele nout`]i. Când v` ve]icununa?

– A[tept`m mai \ntâi ca mama ta [i Malcom s` se\ntoarc`. Apoi vom decide.

– Unde o s` locui]i?– La \nceput \n apartamentul de deasupra farmaciei

lui. John n-are copii, deci nu exist` nici o problem`dinspre partea asta. {i tu, Joanna? se interes` Beth. Niciun pretendent la orizont?

Joanna, \n ciuda diferen]ei lor de vârst`, putuse\ntotdeauna s` se confeseze lui Beth. |[i \ncre]i nasul.

– |nchipuie-]i c` Shaun [i-a f`cut apari]ia. Este medic,acum, [i face schimburi de gard` la spital. Nu vei ghiciniciodat`. M-a cerut \n c`s`torie.

– Dumnezeule!Beth f`cu ochii mari.– Ai inten]ia s` accep]i?– Bine\n]eles c` nu, este prea târziu. Oricum, am

hot`rât ca pentru moment s` m` consacru exclusiv carierei.– Nu este o idee proast`. Ai tot timpul s` te gânde[ti la

c`s`torie.Joanna \ncuviin]` [i-[i termin` vinul roze.

116 ANNA SIMONS

– Bun, acum s` mergem s` facem cump`r`turi, suger`ea. Apoi vom lua ceaiul undeva \nainte de a merge la teatru.

Mult mai târziu, dup` ce au râs din toat` inima denumeroasele \ncurc`turi [i de dialogurile irezistibile aleunei comedii de bulevard, ie[ir` \n noaptea londonez`.Neoanele scânteiau, o mul]ime cosmopolit` se \nghesuiape trotuare \n timp ce autobuzul, taxiurile [i alte vehiculese str`duiau s` ocoleasc` pietonii care nu ezitau s` pun`st`pânire pe [osea.

Beth \[i strecur` bra]ul sub cel al Joannei.– Nu te \ntoarce seara asta, spuse ea. Este trecut deja

de ora zece. Vino mai degrab` s` dormi la Chelsea, veipleca mâine diminea]`.

– Da, va fi la fel de bine, ced` Joanna. Mai ales c` nulucrez decât dup`-amiaz`.

N-ar fi putut termina mai bine seara decât petrecând-o\n casa copil`riei [i discutând cu Beth \n jurul unei ce[tide ceai bun [i câteva pr`jituri de cas` cu unt [imarmelad`.

Lu` trenul de ora unsprezece a doua zi diminea]`.Brava ei Fiesta era acolo unde o l`sase [i se duse s-o ia cuun pas gr`bit. Apropiindu-se, \[i d`du seama c` fuseselovit`. Para[ocul din fa]` fusese \nfundat [i unul din faruriera spart.

– Oh, la naiba! izbucni ea.Totu[i, oricât de regretabil era incidentul, ma[ina era

\nc` \n stare s` ruleze. Cu un oftat pe cât de exasperat tot


pe atât de resemnat, Joanna descuie portiera [i se instal`la volan. Puse contactul, \ntoarse cheia dar nu ob]inuabsolut nici un rezultat, ca [i cum motorul era mort. Eraridicol! Rezervorul era pe jum`tate plin [i bateria data demai pu]in de o lun`…

|n`bu[indu-[i un mârâit, arunc` o privire la ceas. Acumnu putea s` fac` nimic, dac` nu voia s` \ntârzie la serviciu.Trebuia s` roage pe cineva s` vin` s` vad` ma[ina ast`sear`.

Cobor\ din nou, trânti furioas` portiera, o \ncuie [i\ncepu s` caute un autobuz sau un taxi. Din p`cate,taxiurile p`reau disp`rute complet din circula]ie [i nu sevedea nici un autobuz. Timpul trecea, \n timp ce eaa[tepta \n sta]ie cu ner`bdare [i o iritare crescând`.

|n fine, ap`ru un autobuz la cap`tul str`zii, precedatde un BMW care-i era familiar. Recunoscându-l pe Giles lavolan, \naint` spre bordura trotuarului [i-i adres` semnefrenetice. El opri câ]iva metri mai departe [i ea alerg` sprema[in`.

– Mergi la spital? \ntreb` ea.– Da, urc`. De ce o asemenea panic`? se interes` el \n

momentul plec`rii.– Un imbecil a intrat \n ma[ina mea, tun` [i fulger` ea.

Imposibil de pornit… [i trebuie s` fiu la serviciu \ntr-oor`.

El o privi rapid.

118 ANNA SIMONS

– Te sim]i bine?– Oh, da, doar c` m-am \nfuriat.|i explic` apoi cum s-au petrecut lucrurile.– Presupun c` ai garat-o prost.– Nicidecum! se burzului ea pe un ton indignat. Eram

\ntr-un impas. Problema, continu` ea, este c` am nevoiede ea pentru weekend. Ne mut`m sâmb`t`.

– Poate c` nu este mare lucru, un simplu fir debran[at.El f`cu o pauz`.– Vrei s` arunc o privire?Ea \l privi cu un aer surprins.– Ai putea s`-]i faci timp? {tiu c` e[ti foarte ocupat…– |ntr-adev`r, dar e[ti un spin permanent \n piciorul

meu, tân`r` doamn`. Ast` sear` ]i-ar conveni?– |n \ntregime, \]i mul]umesc… numai c` nu voi fi

liber` \nainte de nou` [i jum`tate.Acum erau aproape de spital [i el opri \n fa]a

c`minului.– Voi trece s` te iau de aici pe la ora zece.– De acord.Ea \i arunc` un zâmbet larg [i cobor\ din ma[in`.– Mul]umesc c` m-ai adus, ad`ug` ea, \nainte de a

\nchide portiera. Mi-ai salvat via]a.– Ai uitat s` spui „\nc` o dat`“, \i aminti el pe un ton

ironic.La ora unu, Joanna era la postul ei, cu preocup`rile

personale l`sate momentan deoparte ca s` se


concentreze asupra lucrului ei [i s` se intereseze detreburile curente. Ca \ntotdeauna dup` o zi liber`, trebuias` studieze dosarele noilor pacien]i [i s` se informeze destarea celor mai vechi.

Era foarte mul]umit` s-o reg`seasc` pe Gail la cafeneacând se duse s`-[i bea ceaiul. Tracasat` decomportamentul unuia dintre bolnavii s`i, un oarecaredomn Lloyd, care fusese operat la vezica biliar`, \i vorbiimediat despre el.

– Exist` ceva bizar la el…. Are ochi foarte palizi care teprivesc fix [i uneori m` \nfioar`. Imagineaz`-]i c` s-a enervat\n aceast` dup`-amiaz` [i [i-a aruncat castronul \n capulunei stagiare. A trebuit doar s` se schimbe, dar oricum…

Ridic` din umeri [i alungând subiectul din minte,povesti ce f`cuse la Londra.

– Am r`mas s` dorm acolo, conchise ea [i când m-am\ntors \n aceast` diminea]`, am descoperit c` ma[ina meafusese lovit` \n fa]`. Imposibil de pornit. Nu \n]eleg de ce,pagubele nu mi s-au p`rut atât de grave.

Gail se \ncrunt`.– N-ai l`sat farurile aprinse?– Nu, se f`cuse ziu` de mult când am plecat. |n fine,

m` preg`team s` iau autobuzul, dar Giles Beltane aap`rut [i m-a luat.

– Cu atât mai bine. {i atunci, ce inten]ionezi s` faci cuFiesta ta? Dorian m-a invitat s` merg s` beau un pahar ast`sear`, ad`ug` Gail dup` o secund` de ezitare, a[ puteaeventual…

120 ANNA SIMONS

– Nu, nu, nu-i nevoie, o \ntrerupse Joanna, Giles mi-apromis c` vine s` arunce o privire. Avem \ntâlnire la orazece.

– Amabil din partea lui. Este adev`rat c` este a[a, nu?– Trebuia s` se \ntâmple tocmai acum, bomb`ni

Joanna, tocmai când s` ne mut`m.– Nu te nec`ji, avem Wolkswagenul meu. {i apoi,

poate nu va dura mult s-o repare.– S` sper`m, murmur` Joanna, cu o expresie

\ntunecat`.La ora nou` [i jum`tate, se duse s` se schimbe. Vremea

era rece [i \nchis`, astfel c` \mbr`c` o pereche de blugi [iun pulover gros bleumarin \nainte de a cobor\ \n hol s`-la[tepte pe Giles.

|[i schimbase [i el costumul de ora[ cu blugi [i untricou [i, a[ezat` al`turi de el \n \ntunericul BMW-ului,Joanna constat` din nou efectele devastatoare pe care leavea asupra ei.

– Este foarte amabil din partea ta, murmur` ea,\nghi]ind cu nervozitate.

Ochii lui verzi se a]intir` asupra ei.– Da, nu-i a[a? Trebuie s` fiu pu]in masochist.Ea schi]` un zâmbet.– Totu[i, nu \n]eleg ce-ai putea face… cel pu]in poate

s`-mi recomanzi un mecanic bun, dac` se \ntâmpl` s`cuno[ti unul.


– Vom hot`r\ la fa]a locului, dac` vrei. Acum, spune-mipe unde s-o iau.

|i indic` drumul pe care s`-l urmeze ca s` ajung` lastr`du]a unde era garat` [i el opri curând lâng` Fiesta.

– Bine, s` \ncerc`m s` localiz`m aceast` pan`, spuse elcoborând din ma[in`.

Joanna se strecur` \n spatele volanului [i debloc`maneta capotei. El o ridic`, o deschise complet [i seaplec` asupra motorului ca s`-l cerceteze.

– Ce s-a \ntâmplat cu bateria ta? \i arunc` el deodat`.Ea \[i \ncrunt` sprâncenele.– Nimic, dup` câte [tiu.– Da, ei bine, n-o mai ai. Nu mai este aici.– Cum?S`ri de pe scaunul ei [i alerg` s` verifice. |ntr-adev`r,

nu mai exista decât un spa]iu gol [i câteva fire tìate \nlocul unde ar fi trebuit s` se afle.

– De necrezut! exclam` ea. Mi-a fost furat`?Giles \nchise lini[tit capota.– Nu mai r`mâne decât s` cumperi alta.– M` \ntreb cum au f`cut-o, mormì ea \n timp ce

str`b`teau ora[ul \n cùtarea unui autoservice.– S` [tii c` o capot` se deschide la fel de u[or ca o

broasc` dac` ai echipament adecvat, replic` el. Nu-]ilipsea nimic dinùntru?

– Nu m-am uitat, dar oricum n-aveam nimic de valoare.Presupun c` am avut noroc c` nu mi-au furat ma[ina.

122 ANNA SIMONS

Insist` s` pl`teasc` ea \ns`[i bateria, felicitându-se c`avea cartea de credit \n geant` [i zece minute mai târziu,Giles o punea la locul ei. De data asta, când \ntoarse cheiade contact, motorul demar` imediat.

– Minunat! exclam` ea.Coborând, \i aduse o cârp` s`-[i [tearg` mâinile.– |]i sunt foarte recunosc`toare, Giles.El l`s` jos capota, \[i [terse degetele [i o privi cu un

anumit amuzament.– |n acest caz, arat`-mi, spuse el.Joanna ezit`, subjugat` de farmecul pe care \l degaja

[i for]ându-se s`-[i domine impulsurile de nem`rturisit pecare le stârnea \n ea.

– Ei bine? murmur` el cu o voce seduc`toare.Se apropie s`-l s`rute. Timp de câteva \ncânt`toare [i

exaltante secunde, bra]ele lui se \nchiser` \n jurul ei \ntimp ce gurile lor se uneau \ntr-un s`rut tandru [isenzual. Ea nu-[i imagina nimic mai delicios decât s` i sed`ruiasc` total, chiar \n clipa aceea. Totu[i, ra]iunea avucâ[tig de cauz` [i se desprinse din \mbr`]i[are.

– Poftim, m-am achitat de datorie, coment` ea.– De fapt, nu era exact ce aveam \n minte, replic` el pe

un ton mali]ios. M` gândeam mai degrab` la o omlet`bun`. Ce spui?

Ro[ea]a \i urc` \n obraji, dar izbucni \n râs.– Oh, nu, nu \n seara asta! Este mult prea târziu.El nu \ncerc` s-o conving`.


– Foarte bine, atunci gr`be[te-te s` pleci. {i te rog,str`duie[te-te s` evi]i necazurile. E[ti pe punctul s`-miepuizezi toate rezervele de r`bdare.

O \mpinse cu blânde]e \n interiorul Fiestei, \nchiseportiera [i-i adres` un semn cu mâna.

Joanna se \ntoarse la c`min cu mintea fr`mântat`. Eraceva care o dep`[ea, Giles o atr`gea teribil [i era limpedec` nici el nu era insensibil la farmecele ei. Totu[i, carieralui trecea \nainte de toate \n ceea ce-l privea [i erapreferabil s` nu-[i fac` nici un vis romantic \n privin]a lui.

Era de asemenea posibil ca el s` fie \nc` fidel memorieiso]iei lui. Oricum ar \ntoarce problema, era denerezolvat. Faptul c` se ar`ta amabil cu ea nu \nsemnaabsolut nimic. A[a cum precizase atât de bine Gail, era \nfirea lui, chiar dac` ea g`sea asta extrem de emo]ionant.

Oricum, nu era dispus` s` se lanseze \ntr-o nou`aventur` amoroas` f`r` viitor, nu-i a[a? |nsemna s` alergespre dezastru [i ea [tia ceva despre asta.

124 ANNA SIMONS

Capitolul 9

– Cum s-a terminat, ieri sear`, Joanna? se interes` Gail.Mergeau \mpreun` spre spital, devreme, vineri

diminea]`.– Giles a fost \n m`sur` s` fac` ceva pentru ma[ina ta?– Da, din fericire. Nu vei crede niciodat`… Mi se

furase bateria. A trebuit s` mergem s` cump`r`m una. Odat` ce a bran[at-o, n-a mai fost nici o problem`, a r`masdoar farul. O voi da la reparat. La urma urmei, era maipu]in grav decât m` temeam.

– B`rba]ii [tiu uneori s` se fac` utili, filozof` Gail.Bine, deci va fi posibil s` ne mut`m mâine. Pam mi-atelefonat. Pleac` azi. Va l`sa cheile sub un ghiveci de florilâng` grilaj. Nu lucrezi \n acest weekend?

– Nu, am aranjat cu cineva. Oh, eram \ntr-adev`rner`bd`toare s` ne vedem instalate! Sper c` veri[oara tanu va reveni curând.

– Nu \nainte de cel pu]in un an, dup` ea. Dar pân`atunci se poate \ntâmpla orice.

|mpingând u[ile grele ale recep]iei, \ntrar` \n hol. Aici,drumurile lor se desp`r]eau.

– Mult curaj, \i ur` Gail, te voi vedea la prânz.Se \ndrept` spre s`lile de opera]ie \n timp ce Joanna

urca la primul etaj, la serviciul ei. |[i l`s` geanta [iimpermeabilul \n vestiar \nainte de a se \ntâlni cu ceilal]i\n birou ca s` asculte darea de seam` a Delphinei.

Se pare c` noaptea fusese calm`. Nu fusese decât osingur` problem`.

– Domnul Lloyd, explic` Delphine cu accentul eifran]uzesc, a fost foarte agitat, [i-a smuls perfuzia. Eraultimul flacon [i era aproape terminat, astfel c` internul aspus c` era inutil s`-l pun` la loc.

– |ntr-adev`r, aprob` doamna Judd, ar trebui s`\nceap` s` bea [i s` se alimenteze normal de ast`zi.

Ochii ei se \ngustar`.– Cel pu]in n-a mai aruncat nimic \n capul cuiva? se

interes` ea.– Nu, dar are un temperament foarte coleric, replic`

Delphine. Nu voi regreta s`-l v`d plecat.– Nu sunte]i singura, \nt`ri doamna Judd. Trebuie s`

\nve]e s` se arate indulgent, uneori. Exist` oameni carenu suport` s` fie bolnavi. S-o l`s`m pe Joanna s` se ocupede el, continu` ea, [tiind c` multe stagiare nu p`reau \nlargul lor, ea are avantajul experien]ei.

126 ANNA SIMONS

Achitându-se de serviciile administrative, \n timp ceajutoarele [i cele din anul trei se ocupau de paturi [i decur`]enie, Joanna \ncepu s` schimbe pansamentele.Ajunse curând la patul domnului Lloyd.

– Bun` ziua, \i arunc` ea vesel. Cum v` sim]i]i \naceast` diminea]`?

– Al naibii de mul]umit c` am sc`pat de perfuzia aceeaafurisit`, morm`i el.

– Da, \n]eleg. Acum pute]i s` v` mi[ca]i cum dori]i.Observ` c` p`rea foarte nervos [i respira zgomotos. Pe

de alt` parte, nu \nceta s`-[i treac` mâna peste fa]`, ca [icând \ncerca s` alunge ceva. Nu era nimic acolo, dartranspira foarte mult [i poate asta-l jena. N-aveatemperatur`, totu[i.

– V` este cald? se interes` ea dup` ce o l`sase docil s`-ischimbe pansamentul. A[ putea s` v` iau o p`tur`.

Cu privirea goal`, el f`cu un gest evaziv.– Face]i cum vre]i, dar a[ bea ceva.– Ce dori]i? O cea[c` de ceai?– Ceai? Nu, so]ia \mi va aduce limonad`, azi.– Ah! ei bine, v` vom da un suc de fructe pân` atunci,

dac` asta prefera]i.Ea se retrase, \ngândurat`. Hot`rât lucru, avea un

comportament ciudat. Reveni totu[i aducându-ir`coritoarea promis`, apoi se \ntoarse la ocupa]iile ei.

La cafenea, la prânz, discuta cazul acesta cu Gail.


– |]i aminte[ti de b`rbatul despre care ]i-am vorbit ieri?\ntreb` ea. Este \ntr-adev`r bizar. P`rea totu[i foartenormal \nainte de opera]ie. S-ar spune c` nu mai este el\nsu[i. Este uimitor, nu g`se[ti?

– Poate c` este maniaco-depresiv, glumi Gail.– Asta-i tot ceea ce-ai inventat?|ncepur` amândou` s` râd`, apoi Joanna relu`:– Nu, serios, nu exist` nimic \n dosarul lui care s`-]i

permit` s` presupui asta. M` \ngrijoreaz` poate f`r`motiv, observ` ea. La urma urmei, nu va fi ultimulfenomen cu care vom avea de-a face.

Când reveni, departamentul era \n plin` efervescen]`.Era ora lu`rii tensiunii [i a temperaturii [i doctoriisosiser`. Ei discutau to]i trei \n birou cu doamna Judd,gata s`-[i \nceap` vizita. O stagiar` fiind desemnat` s`\mping` c`ruciorul cu dosare, Joanna hot`r\ s` se ocupede \mp`r]irea medicamentelor.

Totu[i, dac` ea se concentra asupra lucrului, nu puteas` nu fie con[tient` de prezen]a lui Giles. Percepea ecoulvocii lui, vibrant` [i profund`, \n timp ce trecea de la patla pat.

Era exact b`rbatul pe care-l visase. Puternic, lini[titor [iteribil de seduc`tor, dar din p`cate acaparat complet demunca lui. Mai bine s` accepte situa]ia [i s` se ]in` dedecizia pe care o luase \n ajun, \[i aminti ea cu un oftat.F`r` vise iluzorii \n leg`tur` cu domnul Beltane.

128 ANNA SIMONS

Ajunsese aproape \n dreptul camerei pe care domnulLloyd o \mp`r]ea cu al]i trei bolnavi când unul din b`rba]io chem`.

– Domni[oar`, veni]i repede! Tom este ciudat.Abandonând repede medicamentele, alerg` s` vad` ce

se \ntâmpla. Tom Lloyd era \ntr-adev`r scos din fire, cuochi de nebun [i cu fa]a strâmb`.

– Ce s-a \ntâmplat, domnule Lloyd? \l \ntreb` ea pe unton nelini[tit.

Privirea \ndreptat` spre ea reflecta o groaz` intens`, ca[i când \l recunoscuse pe diavol \n persoan`. Scoase unfel de morm`it s`lbatic [i, cum ea se aplec` \ngrijorat`asupra lui, o prinse deodat` de gât.

Auzi o stagiar` ]ipând. Auzi pacientul de al`turi urlând„ajutor, opri]i-l“, dar mâinile o strângeau mereu,strângeau, strângeau [i o scuturau ca [i când ar fi fost op`pu[` de cârp`. {i nu reu[ea s`-l fac` s`-i dea drumul.Totul \ncepu s` se \nvârteasc`… picioarele n-o mai]ineau, capul \i era pe punctul s` explodeze… |n cele dinurm`, un v`l negru se ab`tu asupra ei.

***

Când \[i reveni, era a[ezat` pe un scaun, pe culoar.|nghi]i greu, gâtul o durea, \nc` sub efectul [ocului.

– Nu-i nimic, Joanna, o asigur` Carol, cu un bra] \njurul umerilor ei. Ai avut o mic` ame]eal`.


Joanna \[i duse mâna la gâtul amor]it. Din cameradomnului Lloyd, ajungeau la ea zgomote de voci, a luiGiles [i ale colegilor lui care se ocupau de pacientul lorpericulos.

Apoi Giles ie[i [i \naint` spre ea. Era foarte calm [isigur de el [i la vederea lui pu]in lipsi s` nu izbucneasc`\n plâns.

Se opri \n fa]a ei [i-i lu` mâna.– Ai trecut printr-un moment greu, Joanna. Te sim]i

bine, acum?Ea \ncuviin]`, for]ându-se s`-[i controleze tremurul

buzelor.– Ce este… ce are? bâigui ea.– A avut halucina]ii. Este alcoolul, mai exact lipsa lui.

I-am administrat un tranchilizant.– A f`cut o criz` de delirium tremens? murmur`,

\n]elegând \ncetul cu \ncetul.– Exact. N-a mai putut s` bea de când este aici. Acum

c` [tim care este problema lui, vom fi \n m`sur` s`ac]ion`m.

– Dumnezeule, suspin` doamna Judd ap`rând, m`\ntreb de ce oamenii nu se gândesc s` ne avertizeze, \nastfel de cazuri.

– Jum`tate din alcoolici nu [tiu c` sunt, interveni PeterGreen.

– Da, este adev`rat, \ncuviin]` supraveghetoarea.Se \ntoarse spre Joanna, cu o figur` nelini[tit`.

130 ANNA SIMONS

– Cum v` sim]i]i acum? se interes` ea.– |nc` pu]in zdruncinat`. Va fi mai bine peste cinci

minute.|ncerc` s` se ridice, dar trebui s` renun]e.– A[teapt`, s` te ajut, \i propuse Giles.{i luând-o de talie, o sus]inu pân` la birou.– |nc` pu]in [i \]i pierdeai una din cele nou` vie]i, o

tachin` el a[ezând-o \ntr-un fotoliu.Ea schi]` un zâmbet slab.– Ai \ntr-adev`r sim]ul umorului, replic` ea.Doamna Judd \i urmase.– S` v` prepar o cea[c` de ceai, mic` prieten`, spuse

ea. Ce sugera]i, domnule Beltane, un unguent bunpentru decontractarea mu[chilor gâtului?

El aprob`.– {i apoi, s` se duc` acas`. A]i putea s` v` descurca]i?– Da, da, am suficient personal, r`spunse doamna

robust`.– Perfect. Pentru mai mult` siguran]`, s-o conduc`

cineva.Pu]in dup` aceea, \ntoars` \n camera ei, Joanna \[i

scoase uniforma, apoi \mbr`cat` \ntr-un capot, se pr`bu[ipe pat. Era epuizat`. F`r` \ndoial`, reflect` ea pe jum`tateadormit`, era consecin]a [ocului.

La ora [ase, câteva lovituri \n u[` o trezir`. Gail intr` [iveni s` se a[eze la picioarele patului.


– Giles m-a \ns`rcinat s` veghez asupra ta, spuse ea cuun mic zâmbet \ncurajator. Te sim]i bine?

Joanna scoase un suspin [i se ridic` pe perna ei.– Da, dac` n-a[ fi complet istovit`. E[ti la curent cu ce

s-a \ntâmplat?– Hm… Nu spuneai c` g`seai la acest pacient ceva

bizar?– Ei bine, acum este verificat. Din fericire, era lume \n jur.Gail \[i ridic` ochii \n tavan.– Ar trebui curând s` figureze \n programul nostru

cursuri de autoap`rare. Ce-ai dori s` m`nânci? Presupunc` nu ]ii s` ie[i.

– Nu, \ntr-adev`r. De altfel, nici nu prea mi-e foame. Osup` s-ar potrivi perfect. |nc` m` doare gâtul.

– Am \n]eles, am mai multe plicule]e de sup`. }i-opreg`tesc, nu te mi[ca. Vom petrece o sear` cât se poatede lini[tit` [i poate \ncepem s` \mpachet`m lucrurile, nu?Mâine este marea zi, s` n uit`m!

Disp`ru, apoi reveni dup` pu]in timp cu dou` boluricu sup` de ro[ii, o bucat` de brânz` [i o pâine rotund`proasp`t`.

– Iat`, n-ar trebui s` fie prea greu de \nghi]it, coment`ea punând platoul pe mas`.

– Mul]umesc, e[ti un \nger.Masa terminat` [i dup` ce discutaser` despre

evenimentele zilei, nici una nici alta nu sim]i dispozi]ia s`se ocupe de cutii.

132 ANNA SIMONS

– Cred c` voi face o baie [i m` culc, spuse Joanna.Gail se \ntinse [i \[i r`v`[i p`rul lung castaniu.– Cum vrei. Oricum, nimic nu ne gr`be[te. Este

suficient ca la dou`sprezece [i jum`tate s` eliber`m locul.Atunci, pe mâine.

Revenind din baie, Joanna \[i aplic` o pomad` pesemnele de pe gât [i \[i studie \ndelung imaginea \noglind`. V`zuse moartea cu ochii de foarte aproape \naceast` dup`-amiaz`. Poate c` avea tendin]a s`dramatizeze, dar dac` ajutoarele nu ajungeau la timp saudac` incidentul se producea \n cursul unui rond de noapte,de exemplu, ar fi putut foarte bine s`-[i piard` via]a.

Se strecur` \n a[ternut, stinse lumina [i medit` asupracaracterului nesigur al vie]ii. |[i d`dea seama cât trebuies` fi suferit Giles când \[i pierduse so]ia. De acum \naintese va ar`ta mai indulgent` cu oamenii [i de asemenea maiconving`toare. Cu to]ii putem s` disp`rem atât dedevreme, oricât de pu]in amestec ar avea destinul \n asta.Se felicit` c` Giles o determinase s`-[i revad` tat`l [i c` sedesp`r]iser` \n termeni buni.

Ultimul ei gând fu pentru chirurg. |n preajma lui,\ncerca o senza]ie curioas` de siguran]` [i de pericol.De siguran]` pentru c` p`rea s` fie \ntotdeauna acolocând avea nevoie cineva [i de pericol deoarece \i erafoarte team` de atrac]ia extraordinar` pe care o sim]eapentru el.


***

A doua zi, cele dou` prietene erau \n picioare foartedevreme. Dup` ce [i-au b`ut cafeaua \mpreun`, hot`râr`s`-[i aduc` ma[inile \n fa]a c`minului pentru a \nc`rcapachetele mai u[oare.

|ntoars` \n camera ei, Joanna cobor\ valizele de pedulap [i \ncepu s` goleasc` sertarele, s` desprind` afi[ele[i s` pun` c`r]ile \n cutii.

– Este o nebunie, atâtea fleacuri [i hârtii am pututaduna, bomb`ni Gail oprindu-se o clip` \n pragul camereiei, cu bra]ele \nc`rcate. Dac` cel pu]in am avea la dispozi]ieuna din acele perechi de bicep[i, despre care vorbeai.

Ea \[i relu` drumul [i Joanna o auzi schimbând câtevacuvinte cu cineva, la cap`tul culoarului. F`r` \ndoial` unadin colegele lor, se gândi ea, continuând s` goleasc`metodic noptiera de con]inutul ei.

Dou` secunde mai târziu un cioc`nit u[or \n u[a eideschis` larg o oblig` s`-[i ridice ochii [i inima ei o lu`razna. Era Giles, mai seduc`tor ca oricând \n pantalon depânz` bej [i un pulov`r de ca[mir peste o c`ma[` ecosez.

– Bun`, \i arunc` ea. Ce faci aici?– Am venit dup` ve[ti. N-ai avut prea multe co[maruri

\n noaptea asta, sper?Vocea lui profund` o \nv`luia ca o mângâiere [i se for]`

s` lupte cu tulburarea care o cuprindea.

134 ANNA SIMONS

– Nu, deloc…|i adres` un zâmbet timid.– Dimpotriv`, am fost atât de mul]umit` c` sunt \n

via]` \ncât am luat o mul]ime de hot`râri bune.– Adev`rat?Buzele lui senzuale se strânser`.– Care? se interes` el.– Ah! \mi pare r`u, trebuie ]inute secrete.– |mi dai voie s` intru?– Te rog. Scuz` dezordinea, parc-am fi la Harrods, \n

ultima zi a soldurilor. Ia loc!Eliber` unicul fotoliu de gr`mada de haine care-l

acoperea, dar el alese s` se instaleze pe marginea patului.Ochii lui verzi \i urm`reau cele mai mici mi[c`ri [i ea numai [tia nici ce spune, nici ce face.

– Cum se simte domnul Lloyd? se gândi ea s`\ntrebe.

– Oh, foarte bine acum c`-l avem sub controlul nostru.Trebuie s` recunosc, continu` el cu un zâmbet ironic, c`mi s-a \ntâmplat uneori [i mie s` doresc s`-]i sucees gâtul,dar am fost foarte sup`rat c` altcineva a \ncercat s-o fac`.

Ea lu` un aer fals indignat.– Foarte bine, \n cazul acesta, nu se mai pune

problema s` mai m`nânci vreuna din omletele mele.– Este o amenin]are sau o promisiune?|i prinse \ncheietura mâinii tocmai când se preg`tea s`

se \ntoarc` la pachetele ei.


– R`mâi lini[tit` o secund`, pentru Dumnezeu!O for]` s` se a[eze lâng` el.– Ai toat` ziua \n fa]a ta, nu?– Nu chiar… Trebuie s` fim plecate la dou`sprezece [i

jum`tate. {i apoi, exist` pisoiul care trebuie hr`nit,oricum.

– Ce pisoi?|i explic` faptul c` era pisoiul proprietarilor, care l-au

l`sat \n grija lor.– Este adorabil, un mic siamez cu ochi alba[tri. N-am

avut niciodat` un animal de cas`.Se \ntrerupse brusc con[tient` de felul cum o privea [i

la expresia privirii lui, sim]i cum i se acceleraz` pulsul.Ro[i.

– Ei bine, continu`, murmur` el.Spre marea ei u[urare, Gail ap`ru chiar \n momentul

acela [i, aruncând o privire \n camer`, se opri \n prag.– Giles, \i arunc` ea pe un ton amuzat, ai inten]ia s` ne

\ntârzii, din \ntâmplare?Joanna se ridic` imediat.– Are dreptate, nu pot petrece diminea]a flec`rind cu

tine. Mai curând f`-te util [i ajut`-m` s` cobor câtevapachete.

– S-ar p`rea c` nu fac altceva decât s` m` fac util, decând te cunosc, replic` el cu umor.

Ea \l gratific` cu un mic zâmbet insolent.

136 ANNA SIMONS

– Dar s` [tii c` apreciez asta, Superman!– Este oare una din deciziile tale bune, s` m` seduci

prin m`gulire?Ea \[i \ncre]i nasul, se aplec` [i \nchise fermoarul unei

gen]i mari de voiaj \nc`rcat` din plin.– Vrei s-o iei?El se ridic` [i-[i trecu mâna prin buclele ei blonde.– N-am obiceiul s` m` conformez ordinelor unei

doamne, dar de data asta voi face o excep]ie.Ridic` geanta [i ea \l urm` cu ceainicul electric [i o

cutie cu vesel`.El f`cu mai multe drumuri atât pentru Joanna cât [i

pentru Gail, pân` când toate lucrurile au ajuns la bordulma[inilor lor.

– |mi pare r`u, dar nu pot veni s` le descarc cu voi,spuse el dup` ce-[i consult` ceasul. Am o \ntâlnire la prânz.

– Ne vom descurca, \l asigur` Gail. Mul]umesc mult.– Da, mul]umesc, ad`uga Joanna. Tocmai ne

plângeam c` nu avem o pereche de bra]e suplimentare ladispozi]ia noastr` când ai sosit. Trebuie s` fi fosttelepatie.

Ea schi]` o grimas` amuzat`.– Eu numesc asta a profita de firea mea serviabil` [i

generoas`, replic` el.Cele dou` prietene se \ntoarser` s` verifice dac` n-au

uitat nimic, apoi predar` cheile port`resei \nainte de aporni spre Pangbourne.


P`strând Wolkswagenul lui Gail la vedere, Joanna\nregistr` itinerarul pe care-l urmau \ncât s` nu ser`t`ceasc` atunci când \l va face singur` [i dou`zeci deminute mai târziu, ajungeau la destina]ie. O sticl` de lapteproasp`t le a[tepta \n fa]a grilajului precum [i o not` dela l`ptar ar`tând c` le va asigura [i aprovizionarea culegume, pâine, ou` [i brânzeturi.

Dup` ce desc`rcaser` lucrurile, au deschis ferestrele[i au \nceput s` ia \n st`pânire noua lor locuin]`.Veri[oara lui Gail le l`sase câteva provizii \n frigider [i \ndulapuri.

– |mi spusese, declar` Gail, inventariind rapid stocul.Exist` [i [unc`… Mi-e foame, ]ie nu?

Deoarece nu b`use decât o cea[c` de cafea, Joannei \iera [i ei foarte foame. Prin urmare, se a[ezar` la mas` \nfa]a unei copioase gust`ri \nainte de a-[i despachetavalizele [i cutiile.

Ziua trecu rapid cu instalarea [i organizarea [i searahot`râr` s` mearg` s` testeze meniul de la un bar din\mprejurimi. Cinar` pe teras`, o salat` de legume [i odelicioas` tart` cu ou`, smântân` [i [unc`, \nso]it` de osticl` de vin, apoi coborâr` s` se plimbe pe ]`rmulfluviului.

Pe taluzul din fa]`, gr`dinile \[i etalau iarba \nverzit`pân` la apa pe care se leg`nau \ncet câteva vase deagrement. Mai departe, fluviul venea s` se loveasc` de un

138 ANNA SIMONS

baraj, ridicând un val \nspumat [i coline \mp`durite seridicau la orizontul cu luciri ro[iatice. Scena avea unfarmec aproape idilic.

Joanna scoase un oftat vis`tor.– O culegere de versuri la umbra unui boschet, un

urcior cu vin, rotunjimea unei pâini crocante [i… tu!recit` ea amintindu-[i un poem pe care-l \nv`]ase cu ani\n urm`.

– Ah, da? Izbucni \n râs Gail. Auzindu-te, s-ar spune c`e[ti \ndr`gostit`.

– Sunt… de via]`, deocamdat`. Nu uita c` a fost cât pece s` mor, ieri.

Era o explica]ie plauzibil`, dac` nu era exact`.Adev`rul era c` Joanna se gândea la Giles [i fusese cugândul la el practic toat` ziua. Fusese foarte fericit` c`venise s-o vad` \nainte de a pleca. Bine\n]eles, s-ar finelini[tit la fel pentru oricare alt membru al echipei lui,dar nu era obligat s` se deplaseze personal! El \i cerusedeja lui Gail s` vegheze asupra ei. Joanna scoase un noususpin, \n mintea ei \nv`lm`[indu-se multe \ntreb`ri f`r`r`spuns. Era suficient s` fie singur` cu el ca inima s`\nceap` s` bat` o saraband` nest`pânit`, dar era completridicol s`-[i imagineze c` [i lui i se \ntâmpla la fel.

– Slav` Domnului, e[ti \nc` \n via]`, sublinie Gail,\ntrerupându-i cursul gândurilor, \ncearc` s` te compor]ica [i cum nu s-a \ntâmplat nimic.

Ea alung` o musculi]` de pe bra]ul ei.


– Acum s` ne \ntoarcem, te rog, relu` ea, \nainte s` fimcomplet devorate.

|ntoarse acas`, hot`râr` s` stabileasc` un buget privindcheltuielile curente, apoi telefonar` prietenilor pentru ale comunica schimbarea adresei [i num`rul de telefon,dup` care se instalar` un timp \n fa]a televizorului,\nainte de a se duce la culcare.

Camera Joannei era dintre cele mai romantice, cumobilele ei l`cuite \n alb [i cu tapetul mov cu flori mici.Ghemuit` \n a[ternutul ei, studie cu aten]ie noul ei decor,imaginându-[i ce ar alege dac` va avea o cas` de aranjat.

Acesta ar fi fost cazul dac` accepta s` se c`s`toreasc` cuShaun. Dar c`s`toria nu consta doar \n a face pedecoratorul. Pentru \nceput, trebuie s` g`se[ti alesulinimii [i asta nu este atât de u[or. E[ecurile matrimonialesuccesive ale p`rin]ilor ei erau o dovad`.

Gândurile o readuser` la Giles. Mai devreme sau maitârziu, drumurile lor vor lua direc]ii diferite, a[a cum se\ntâmpl` adesea \n lumea medical`. Poate c` \ntr-o zi,când va fi supraveghetoare, cu p`rul \nc`run]it subboneta ei, când va avea cas` pe Harley Street, se vorrevedea [i el \[i va reaminti de tân`ra infirmier` c`reiavrusese s`-i suceasc` gâtul.

Avu un surâs amuzat, stinse veioza [i adormi cu aceast`imagine \nduio[`toare.

140 ANNA SIMONS

Capitolul 10

Luni diminea]`, având or` la dentist foarte devreme,Gail plec` prima.

La cinci minute dup` plecarea ei, telefonul sun` [iJoanna avu surpriza s-o aud` pe mama ei, la cap`tulfirului.

– E[ti tu Joanna? Sunt acas`, scumpa mea.– Mam`! exclam` ea, \ncântat`. Când te-ai \ntors? Am

fost la Beth sâmb`t` seara [i nu mi-a spus…– Nu, noi am sosit foarte târziu ast` noapte [i n-am

vrut s`-i cer s` vin` s` ne caute.– Ah, \n]eleg! Ce mai faci [i cum a fost turneul?– Foarte, foarte bine. Am avut o primire foarte

c`lduroas` pretutindeni, atât din partea publicului cât [ia autorit`]ilor. Mai ales la Budapesta, care este un ora[fascinant.

Helen se lans` \n explica]ii entuziaste despre locurilepe care le vizitaser` [i despre oamenii pe care-i\ntâlniser`.

Revenind \n cele din urm` la chestiuni mai personale,vorbir` despre planurile de c`s`torie ale lui Beth, desprecea a tat`lui Joannei [i despre reapari]ia lui Shaun.

– Ai inten]ia s` reiei leg`tura cu el? se interes` Helenpe un ton pu]in nelini[tit.

– Nu, nicidecum, suntem \nc` prieteni, totu[i. |l v`ddin când \n când, efectueaz` g`rzi la Urgen]e. Dar ce amaflat, continu` Joanna, vre]i s` v` muta]i?

– Ei bine… ca s` nu-]i ascund nimic, noi o s`divor]`m, r`spunse Helen dup` o scurt` ezitare.

Joanna c`zu din nori, era ultimul lucru la care sea[tepta.

– Oh, nu, nu poate fi adev`rat, gemu ea. Te credeamtotu[i foatrte fericit` cu Malcom.

– Am fost, \ntr-adev`r. Dar abaterile lui de comportaredeveniser` prea frecvente [i m-am s`turat. Am avut oceart` serioas` tocmai \nainte de c`s`toria lui Rachel, defapt. Totu[i, n-am vrut s` stric`m nimic, de aceea n-amspus nimic pân` acum. Beth ghicise, dar am ]inut s`-]ivorbesc eu \ns`mi.

Joanna scoase un oftat.– Dumnezeule, \mi pare r`u. E[ti foarte nefericit`,

mam`?– Am fost la \nceput, este normal. Acum, este mai bine.

El p`r`se[te orchestra [i nu vom mai lucra \mpreun`, va

142 ANNA SIMONS

fi mai u[or. |ndat` ce casa va fi vândut`, voi cump`ra unapartament \n Hampstead. Am deja unul \n vedere. Aiputea veni adesea, când vei dori, evident, [i nu voi fi sin-gur`, ad`ug` ea pe un ton vesel, am numero[i prieteni.

|n timp ce mama ei sporov`ia, Joanna se str`duia \nc`s` asimileze vestea. Hot`rât lucru, se gândea ea,deprimat`, fie c` era vorba de tat`l sau de mama ei, lepl`cea schimbarea.

Cu toate acestea, fu obligat` s` pun` cap`tconversa]iei.

– Iart`-m` mam`, trebuie s` m` preg`tesc s` plec laspital. |]i voi face o mic` vizit` imediat ce voi avea o ziliber`, promise ea. Te voi suna, oricum.

Când plec` spre Trinity, moralul ei era la p`mânt.Crezuse [i sperase c` a treia c`s`torie a mamei va fi ceabun`. Durase mai mult timp decât precedentele [i-l iubise\ntotdeauna pe Malcom. De ce naiba trebuise s` fie [i elnestatornic? Oare to]i b`rba]ii erau la fel sau mama ein-avea noroc?

Absorbit` de gândurile ei, parc` [i intr` \n spital pe laUrgen]e [i d`du nas \n nas cu Giles. N-avea chef s`vorbeasc` acum cu nimeni [i cu el mai pu]in decât cuoricine.

– Bun`, murmur` ea.Abia dac` schi]` un surâs [i se preg`tea s`-[i continue

drumul, când el o re]inu de bra], cu o anumit` curiozitate\n fundul ochilor lui verzi.


– Ce mai faci, Joanna?Ea afi[` un zâmbet pe care-l sper` mai conving`tor.– Foarte bine, mul]umesc.– M` lini[te[ti. Ai f`cut o asemenea figur`, când ai

sosit, \ncât mi-a fost team` ca astrele tale s` nu-]i fiprescris o zi proast`, glumi el.

– |nc` n-am citit ziarul, a[a c` nu [tiu, replic` ea \nacela[i mod degajat.

– Ah… m` \ntrebam dac` erai nelini[tit` \n leg`tur` cuprietenul nostru, domnul Lloyd.

Acum era mai serios.– N-ai de ce s` fii, continu` el. Avem situa]ia \n mân`.

Nu mai prezint` nici un pericol. Va fi mai degrab` poc`it.Ea reu[i s` râd` \ncet.– Nu, nu sunt deloc nelini[tit`. Trebuie s` m` gr`besc,

ad`ug` ea, dac` nu vreau s` \ntârzii. La revedere!Se repezi pe scar` \nainte ca el s` aib` timp s`-i pun`

alte \ntreb`ri, [tiind \n mod sigur c` \n ciuda eforturilor eipentru a-l induce \n eroare, el nu se l`sase \n[elat. Dar laurma urmei, dac` lui \i pl`cea s`-[i imagineze c` era\ngrijorat` la ideea de a se confrunta cu domnul Lloyd,n-avea decât.

|n birou, doamna Judd \i confirm` c` domnul Lloydera acum perfect calm.

– Ghici]i ce i-a adus nevasta lui! \ncheiesupraveghetoarea. Votc` pur`, \ntr-o sticl` de limonad`!

144 ANNA SIMONS

{i-a dat seama c`-i lipsea \nt`ritorul lui preferat, dar nucredea c` pu]in alcool o s`-i fac` r`u, ne-a spus ea cândi-am explicat ce s-a \ntâmplat.

Scutur` din cap cu un aer \ngrozit.– Incredibil! |n sfâr[it, domnul Beltane s-a \ns`rcinat s`

l`mureasc` totul cu ea.Asta n-o \mpiedic` pe Joanna s` tresar` violent când fu

cât pe ce s` se izbeasc` de domnul Lloyd, dup`-amiaz`,când ie[ea din sala de baie. |nalt [i destul de corpolent,avea cu ce s` impresioneze pe oricine avea chef s` sem`soare cu el, cu atât mai mult pe o tân`r`.

– Scuza]i-m`, nu voiam s` v` sperii, domni[oar`,declar` el, v`zând-o dând \napoi instinctiv.Dumneavoastr` sunte]i aceea pe care v-am prins, \n ziuacând mi-am pierdut capul, nu-i a[a?

– Da, \ntr-adev`r.– Sunt cu adev`rat stânjenit, domni[oar`. Este pentru

prima dat` când mi s-a \ntâmplat a[a ceva. |mi pare r`u,crede]i-m`. Sper c` v` sim]i]i bine, acum?

– Da, da, nu v` nec`ji]i. {tia]i c` era]i alcoolic?– Ei bine… n-am b`nuit niciodat` pân` la ce punct.

Voi \ncerca s` reduc pu]in consumul când voi ie[i de aici.– Mai bine opri]i-v` complet, dac` pute]i, \l sf`tui

Joanna. Vorbi]i cu medicul dumneavoastr` obi[nuit sauconsulta]i o asocia]ie.

|i arunc` un zâmbet \ncurajator [i cobor\ s`-[i beaceaiul.


Când reveni, doamna Judd se preg`tea s` plece.– Domnul Beltane [i-a terminat vizita, o inform` ea pe

Joanna. Pentru domnul Lloyd a redus dozele deHeminevrin la dou` ca[ete o dat` la [ase ore [i trebuieanun]at imediat dac` se ive[te cea mai mic` problem`, darnu cred c` va fi cazul. Oh, [i apoi, un oarecare doctorCassidy din serviciul Urgen]a v-a cùtat. N-a spus de ce,numai c` va suna mai târziu.

Pu]in mai târziu dup` ora de vizite, când arunc` oprivire \n camere, Joanna v`zu c` so]ia domnului Lloyd seafla lâng` el. |[i not` \n minte s` verifice dup` plecarea eidac` nu-i adusese alcool, apoi se retrase \n birou ca sàduc` dosarele la zi. La ora opt totu[i, când sun`clopo]elul, doamna Lloyd \ns`[i se prezent` \n fa]a ei,punând pe mas` o cutie cu ciocolat`.

– Este din partea lui Tom, domni[oar`, spuse ea. Nepare sincer rù pentru ce s-a \ntâmplat \n acea zi.

– Oh, mul]umesc, replic` Joanna. Din fericire, rùl n-afost prea grav.

Ea f`cu o pauz`.– Nu-i ve]i mai aduce votc`, nu-i a[a? I s-a administrat

un medicament care combate lipsa de alcool.– Bine\n]eles c` nu, draga mea copil`. Nu m-a[ gândi

la asta nici o secund`, acum c` [tiu… Dumnezeule, cândm` gândesc ce s-ar fi putut \ntâmpla! |nc` mi se facepielea de gìn`. Niciodat` nu mi-a[ fi imaginat c` lipsaalcoolului \l va \nnebuni.

146 ANNA SIMONS

– Este un drog, sublinie Joanna [i devii dependent,cum se \ntâmpl` cu toate drogurile.

Doamna Lloyd cl`tin` din cap [i scoase un oftat.– Da, f`r` \ndoial`, murmur` ea. Spune]i-mi,

domni[oar`, ad`ug` ea pe un ton nelini[tit, nu-i ve]ipurta pic` pentru acel nefericit accident? {ti]i, Tom nueste…

– Nu, bine\n]eles c` nu, o asigur` Joanna. Tot cedorim, este s`-i fie mai bine.

Fermec`toarea doamn` p`ru extrem de u[urat`.– Este foarte amabil din partea dumneavoastr`, v`

mul]umesc, spuse ea \nainte de a pleca, vizibil \ncântat`c` destinsese atmosfera.

La ora opt [i jum`tate, Shaun \[i f`cu brusc apari]ia [ise a[ez` \n al doilea fotoliu din birou.

– Bun` seara, \i arunc` el cu un aer jovial, a fost cât pece s` fii sugrumat`, dup` câte am auzit?

– {i pentru asta ai sunat, ca s` te interesezi des`n`tatea mea? replic` Joanna cu o blânde]e pref`cut`.

– Nu numai.– Sunt foarte mi[cat` de solicitudinea ta, \l ironiz` ea.

De ce altceva, \n acest caz?– Serios, relu` el aplecându-se s`-i ia mâna, cum te

sim]i?– Bine. M` cuno[ti… sunt tare ca o stânc`.O lumin` amuzat` trecu prin ochii ei alba[tri.


– {i la fel de \nc`p`]ânat` ca un catâr, uneori. Acum,draga mea, vreau s` te descurci \n a[a fel \ncât s` ie[idevreme, joi seara cinezi cu mine.

– Nici nu te gândi– Joanna, te rog, insist` el, nu face pe \nc`p`]ânata.– Ascult`, Shaun, este inutil s` continui s` m`

h`r]uie[ti, nu voi accepta niciodat` s` m` c`s`toresc cutine.

– Bine, de acord, s` l`s`m asta deoparte, deocamdat`.|n leg`tur` cu ziua de joi, unul din asocia]ii mei d` undineu. To]i ceilal]i vor veni cu so]iile lor [i vor fi doi sautrei doctori \nso]i]i [i ei de iubitele lor, \mi imaginez. M`tem s` par ridicol ap`rând acolo singur. Nu vrei s`-mi faciacest serviciu?

Ea izbucni \n râs.– Dumnezeule, Shaun luat pe nepreg`tite! Iat` ceva

surprinz`tor. De acord, voi veni cu tine, dar numai dinprietenie, nimic mai mult.

El \i r`v`[i p`rul, cu un larg surâs pe buze.– {tiam c` pot conta pe tine.|n momentul acela, Delphine sosi s-o schimbe pe

Joanna. El se \ntoarse spre ea, m`surându-i silueta zvelt`cu o privire apreciativ`.

– {i acum, cine este? murmur` el.– Iat-o pe Delphine, anun]` Joanna, contribu]ia

Fran]ei la pia]a comun`. Delphine, doctorul ShaunCassidy.

148 ANNA SIMONS

– Bun` seara, spuse Delphine cu accentul ei u[ort`r`g`nat.

Shaun se ridic` [i se \nclin` galant.– |ncântat, domni[oar`, replic` el, \ncercând cu curaj

limba lui Moliere.Joanna f`cu o mutr` amuzat`.– Nu te-ar deranja s`-]i exersezi franceza \n alt` parte?

se interes` ea pe un ton mieros. Se \ntâmpl` ca noi dou`s` avem o „conferin]`“.

– Voi sta cuminte \ntr-un col] s` a[tept pân` termina]i,suger` el. Apoi coborâm s` bem un pahar [i atunci \]i voida toate detaliile \n leg`tur` cu joi seara.

– Cum vrei.Termin` rapid de redactat raportul [i transmise

consemnele Dephinei.– Bun` seara, Delphine, murmur` Shaun cu un

zâmbet fermec`tor când Joanna era gata de plecare. Sperc` ne vom revedea.

Ea \[i ridic` spre el ochii mari [i negri.– Lucra]i aici?– Numai din când \n când, la Urgen]e, dar m-am

stabilit \n regiune. Pe curând.Joanna \[i lu` geanta [i plecar` \n direc]ia

cafenelei.– Este cu adev`rat fermec`toare, spuse el pe un ton

vis`tor.


– {i tu e[ti mereu acela[i, replic` Joanna râzând.Dup` ce s-au servit cocteiurile, se instalar` pe o

banchet` pu]in mai la o parte.– Nu stau mult, \l avertiz` Joanna. Am de f`cut un

drum mai lung, acum c` locuim la Pangbourne.– Ah, a[adar te-ai mutat? Bine, va fi mai practic s` vin

s` te caut joi…El se \ntinse [i-[i ap`s` pântecele cu o u[oar`

strâmb`tur`.– Ce ai? \ntreb` ea. N-ai digerat?– Nu, doar un punct dureros \n stomac. O s` treac`,

am luat ceva.Schimb` imediat subiectul ca s`-i vorbeasc` pu]in

despre colegii lui [i despre cabinetul lor.– To]i sunt foarte agreabili, \ncheie el. C`s`tori]i,

bine\n]eles, [i to]i de familie. Sunt sigur c` te-ai integrafoarte bine.

– Ce \nseamn` asta? râse ea. N-am nici so], nici copii,[i nu sunt preg`tit` s` am!

– Nu depinde decât de tine.Ea scutur` \ncet din cap.– Dimpotriv`, replic` el, \nc` mai sper.Schimbar` adresele [i numerele de telefon [i se

preg`tea de plecare când Giles ap`ru cu un alt coleg.Toat` lumea se salut` politicos.

– Am aflat c` sunte]i invitat la asociatul meu, joi seara,\i spuse Shaun lui Giles. Noi mergem \mpreun`, ad`ug`

150 ANNA SIMONS

el \nconjurându-i talia Joannei. Vom fi \ncânta]i s` v`\ntâlnim acolo.

Giles \i arunc` o scurt` privire Joannei, cu sprânceneleu[or \ncruntate [i ea g`si zâmbetul lui pu]in crispat.

– Da, va fi foarte simpatic, murmur` el.Pe drumul de \ntoarcere, Joanna se sim]ea [i mai

deprimat` decât diminea]a. Ca [i când vestea viitoruluidivor] al mamei ei nu era de-ajuns, mai trebuise ca Shauns-o pun` \ntr-o situa]ie pe care ar fi preferat s-o evite.Dac` ar fi vrut s-o fac` dinadins, n-ar fi reu[it mai bine. Nuputea desigur s` fi ghicit ce sim]ea ea pentru Giles, dars`-[i domine sentimentele \n cadrul slujbei era ceva, s`-lvad` \n afar` [i s` fie obligat` s` fac` schimb de amabilit`]icu el, era cu totul altceva.

Pe de alt` parte, era poate la fel de bine ca Giles s`cread` c` era \nc` ceva \ntre ea [i Shaun. Asta \l vadetermina s` p`streze distan]a, un punct bun pentru ea.Ajunse s` se \ntrebe pe cine va aduce la dineu… [i sim]iimediat cea mai vie antipatie pentru fericita aleas`,oricine va fi.

***

Capricios, destinul hot`r\ totu[i ca Shaun s` nu duc`pe nimeni la nici un dineu, un timp. A doua zi dup`-amiaz`, Joanna a fost rugat` s` preg`teasc` un pat pentruo apendicit` acut` operat` de urgen]`.


– Este vorba de unul din doctorii no[tri, \i explic`John, infirmierul [ef din acela[i serviciu. Shaun Cassidy, \lcunoa[te]i?

– Bine\n]eles, eram cu el ieri sear`. A men]ionat \ntr-adev`r c` avea o durere de stomac, \[i aminti Joanna.

– Da, ei bine, asta a dus la criz`. Este \n drum spreblocul operator. Giles a spus c` e preferabil s` nut`r`g`neze.

– |n]eleg, John, \i preg`tim o camer`.Joanna \nchise telefonul [i d`du ordine ca totul s` fie

gata \n momentul când \l vor aduce pe Shaun. „Bietul“, segândi ea, dar \n acela[i timp sim]i o u[urare la ideea c`faimosul lor dineu va fi anulat.

Se eliber` de sentimentul de vinov`]ie r`mânânddup` ora la care ar fi trebuit s` plece ca s` a[teptetrezirea lui [i s` afle cum decursese opera]ia. Lini[tit` \nprivin]a st`rii lui, \l l`s` \n cele din urm` bunelor \ngrijiriale Delphinei, \[i strânse lucrurile [i se \ndrept` spreascensor. Ca \ntotdeauna, inima i se strânse când \l v`zupe Giles, venind din cealalt` extremitate a coridorului,impecabil [i diabolic de seduc`tor \ntr-o bluz` alb`imaculat` deschis` peste un costum gri, cu p`rul negruu[or ciufulit.

– Ia te uit`, mai e[ti aici? se mir` el, \ncre]indsprâncenele. E[ti \ncarnarea devotamentului.

152 ANNA SIMONS

– Mi se pare normal, fiind prietena lui, s` fiu\ngrijorat`, replic` ea. Cum merge?

– |n principiu, n-ar trebui s` aib` vreo problem`.El \[i frec` b`rbia cu un aer gânditor.– Ai o expresie trist` \n ultimul timp, remarc` el. Ce

s-a \ntâmplat cu zâmbetul t`u fermec`tor?– Nimeni nu poate str`luci \ntotdeauna din plin, se

ap`r` ea, pu]in mai t`ios decât avea inten]ia.El o cercet` cu aten]ie.– Trebuie s` recunosc c` n-ai fost r`sf`]at` de

evenimente, murmur` el. Ce-ai spune dac` mi-a[propune s` \ncerc s` te distrez?

Ea \l privi [i se \ntreb` dac` ghicise c` el era principalaei preocupare.

– Nu, nu te fr`mânta pentru mine, replic` ea pe unton nep`s`tor. Sunt din acelea care supravie]uiesc laorice.

{i cum ascensorul sosise, se gr`bi s` se urce.El p`rea s` aib` un fel de geniu infailibil ca s` sesizeze

varia]iile ei de dispozi]ie, bomb`nea \n sinea ei cinciminute mai târziu, la volanul Fiestei. F`r` \ndoial`, [tia ceefect avea asupra ei. To]i b`rba]ii seduc`tori sunt deobicei con[tien]i de farmecul lor.

Scoase un oftat [i se str`dui s`-l alunge din gândurileei. S` se concentreze asupra carierei, era singura solu]ie,decret` ea \nc` o dat`. Munca o va ajuta s` uite.


La vil`, Gail \[i f`cuse valiza [i se preg`tea s` plece s`petreac` la mama ei, la Canterbury, câteva zile.

– Pe vineri! \i arunc` ea Joannei \n momentul plec`rii.Nu uita s` hr`ne[ti fiara, mai ales.

R`mas` singur`, Joanna \[i r`zbun` sup`r`rile [ifrustr`rile asupra aspiratorului. Când termin` cumocheta, frec` sala de baie, puse rufele \n ma[ina desp`lat [i se \ntoarse \n buc`t`rie s` deschid` o cutie cu ton[i s` taie dou` ro[ii pe care le mânc` \n fa]a jurnaluluitelevizat. Dup` care, \[i permise s` dea câteva telefoanevechilor prieteni din Londra \nainte de a se urca \n pat cuultimul roman poli]ist al unuia din autorii ei prefera]i,Dick Francis.

|n seara asta, totu[i, el nu reu[i s-o captiveze [i adormif`g`duind o ur` neputincioas` celei pe care Giles o vaduce joi seara la dineul asocia]ilor lui Shaun.

154 ANNA SIMONS

Capitolul 11

Shaun se restabili rapid dup` opera]ia de apendicit`. Adoua zi dup` opera]ie i se scotea deja perfuzia [i-[i revenisesuficient ca s` flirteze, unii spuneau excesiv, cu Delphine.

Joanna care-l [tia – [i pe bun` dreptate – incorigibil,g`si c` era amuzant [i nu \ntârzie s`-l tachineze \nleg`tur` cu acest subiect. Asta n-o \mpiedic` s` fieabsorbit` complet de munca ei, a[a cum luase hot`râreaferm`. |l z`ri pe Giles când ap`ru \mpreun` cu Peter [iSteve ca s` efectueze vizita, \i adres` un zâmbet slab lacare el \i r`spunse, dar f`când \n a[a fel \ncât s` fieocupat`, nu fu obligat` s`-i urmeze.

Rezultatul acestei atitudini riguroase se dovediconcludent. Era \n cea mai bun` stare de spirit \n aceasear` p`r`sind spitalul. Dac` va continua astfel, consideracu optimism c` va fi f`cut totul pentru a uita periculoasaei atrac]ie pentru domnul Beltane.

O dat` \ntoars` la vil`, \[i schimb` uniforma cu unpantalon de bumbac alb [i o bluz` larg` albastr` [i ie[i s`se plimbe \n gr`din`. Era aproape zece seara, dar mai era\nc` lumin`. Mâine, reflect` ea, de vreme ce dineul ei cuShaun fusese anulat, se va duce s` se \nscrie la cursul degimnastic` aerobic` a c`rui reclam` o v`zuse pe un panoude afi[aj din vestiar. {i apoi, va trebui s` se gândeasc` s`cumpere ceva \n vederea c`s`toriei lui Beth.

Cu capul plin de planuri, se aplec` s` taie un trandafir,\nainte s` revin` \n cas`, când auzi o b`taie la u[a dinspate. Se \ntoarse [i \[i sim]i inima b`tând ca o tob`. EraGiles.

– Am \ncercat s` sun la grilaj, spuse el cu un zâmbet \nfa]a aerului ei surprins.

Ea \nghi]i cu dificultate.– Bun` seara. Ce… de ce e[ti aici?– Te c`utam.– Dar… cum ai [tiut unde m` g`se[ti? se interes` ea.– Am f`cut o mic` anchet`. |mi dai voie s` intru?– Te rog, tocmai m` preg`team s` fac cafea.|l preced` \n salon [i se r`suci brusc ca s`-i fac` fa]`.– Este vorba de o vizit` cu caracter monden sau…– Da, po]i s-o nume[ti a[a, rosti el mângâindu-[i

gânditor b`rbia. Iat`, dat fiind c` cel cu care aveai\ntâlnire mâine sear` este ]intuit la pat, am hot`rât s`-]ipropun s` te invit eu \nsumi la acest dineu.

156 ANNA SIMONS

– Oh, nu-]i face griji pentru asta, sunt \ncântat` c` numerg acolo. |n fine, vreau s` spun c` nu este evenimentulanului, se corect` ea cu un râs u[or, cu to]i acei medici [iso]iile lor! |]i mul]umesc totu[i, dar oricum prev`zusemdeja s` urmez un curs de gimnastic` aerobic`.

– Un curs de gimnastic` aerobic`! exclam` el pe unton comic. Te rog, nu po]i l`sa s`-]i scape ocazia unuidineu \n compania mea pentru o lec]ie de gimnastic`.

– {i de ce nu? protest` ea. De altfel, cu cine inten]ionaipân` acum s` mergi acolo? Ai fost l`sat balt`?

– Nicidecum. M` gândisem s` ]i-o cer mai curând, darprietenul t`u mi-a luat-o \nainte.

Ea f`cu ochii mari de uimire.– Adev`rat?– Da. L-a[ fi sugrumat cu pl`cere, de altfel.Ea \ncepu s` râd`.– Din fericire, el n-a [tiut, altfel n-ar fi fost foarte lini[tit

[tiind c`-l operezi.– Mi-ar fi pl`cut s`-i scot mai mult, mult mai mult decât

apendicele, bomb`ni el. Ascult`, pot avea speran]a c` nuexist` nimic special \ntre voi?

– Este o eternitate de când ]i-am r`spuns.– Atunci, dac`-i a[a, avem de vorbit, tu [i cu mine.|i prinse mâinile [i o trase spre el. Câteva lungi

secunde, ochii lui verzi \i scrutar` pe ai ei, apoi bra]ele luio f`cur` prizonier` [i gura lui o c`ut` pe a ei. Joanna numai avea nici voin]a, nici dorin]a de a se \mpotrivi. Se lipi


de el, uitându-[i toat` hot`rârile [i abandonându-ses`rutului lui, un s`rut pe cât de pasionat, pe atât deimperios, s`rutul pe care-l visa de atâta timp.

– Bine, acum e[ti dispus` s` ascul]i ce am de spus?[opti el \ndep`rtând-o u[or.

– Dumnezeule, murmur` ea, cu inima b`tând cuputere, pare ceva foarte serios. Nu… n-ar fi mai bine s`ne a[ez`m?

El o conduse spre canapea, p`strând-o \mbr`]i[at` cutandre]e.

– Joanna, \ncepu el cu o voce r`gu[it`, când so]ia meaa murit, am hot`rât s` [terg cu buretele capitoluldragoste. Nu voiam s`-mi asum riscul s` suf`r din nou unasemenea traumatism. {i totul mergea bine pân` \n ziuacând drumul meu s-a \ncruci[at cu cel al unei blonde\ncânt`toare cu ochi alba[tri.

F`cu o pauz` [i schi]` un zâmbet ironic.– Giles Beltane, relu` el, b`rbatul care n-avea nevoie

de nimeni! De fiecare dat` când te vedeam cu Cassidy, m`\nfuriam. Era pur [i simplu gelozie, chiar dac` refuzam s`admit. Apoi a fost acel nebun care a \ncercat s` tesugrume [i… am \n]eles c` nu suportam ideea de a tr`if`r` tine.

O prinse de umeri, cu ochii lui verzi adânci]i \n ai ei.– Te iubesc, Joanna, te doresc, \mi e[ti necesar` ca

aerul pe care-l respir. Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine.Ea \[i re]inu respira]ia, cu lacrimi de bucurie \n ochi.

158 ANNA SIMONS

giannijollys

– Oh, Giles, murmur` ea, te iubesc [i eu, dar… crezic` este rezonabil, cu antecedentele mele? P`rin]ii meisunt \n total la a [asea c`s`torie [i mama se preg`te[tepentru al treilea divor].

– A[adar, asta te fr`mânta, \n ultimul timp…O s`rut` cu tandre]e.– Nu este ereditar, scumpa mea, o lini[ti el, [i oricum

genetica progreseaz` cu pa[i de uria[. A[adar, ce spui?Pentru la bine [i la r`u?

– Pân` \n negura timpurilor, r`spunse ea zâmbind ca\n pove[ti.

Sfâr[it


giannijolys

Sora de la urgenta - romanededragoste.files.wordpress.commai era \nc` marcat` de team`, \[i spori...

Documents

Transcript of Sora de la urgenta - romanededragoste.files.wordpress.commai era \nc` marcat` de team`, \[i spori...