Somnul

Cnd numai luna singur din noapte

Vegheaz din ntinderea albastr,

i cnd o raz alb, vistoare,

S-a strecurat sfioas prin fereastr

i-a adormit pe pern, lng tine, -

Atunci din cer, cu aripi nevzute,

Copilul morii - somnul - tainic vine,

Pe ochii-nchii, uor s te srute...

Tu, dragul meu, dac te simi prea singur

i n-ai pe nime-n camera srac

Dect un nou duman i oaspe: foamea...

nchide ochii! Foamea o s-i treac,

i fr veste somnul i aduce

O mas cu mprteti bucate, -

Belugul unei lumi mai fericite,

Cu soare cald i parcuri, i palate...

i nu te miri, aa firesc i pare,

Cnd vin din trista lor singurtate

Icoane scumpe de odinioar,

Fiine dragi, de mult nmormntate.

. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .

O, nger blnd, alintor durerii!

De pe cernita sufletului-zare,

Ridic-mi vlu-n fiecare noapte

S vd splendoarea lumii viitoare!...

Mi-aduc aminte...-n serile de iarn,

La gura sobei, - fr s-mi dau seama,

M cuprindeai n brae moi de visuri,

Cnd mi spunea poveti frumoase mama...

i-acuma simt singurtatea rece

i tot pustiul nopilor trzii.

Te chem s-mi vindeci sufletul, o clip, -

Dar n zadar te chem, - c nu mai vii!

O, vino iar... i s-mi aduci cu tine

Iubitul chip de care sunt departe!

Atta am, n lumea asta mare,

i rutatea lumii ne desparte...

Srut-mi ochii! - Dintre ea i mine,

Pieri-va ca prin farmec deprtarea:

Zmbind frumoas mi ntinde gura

i-n vis e-att de dulce srutarea...

George Toprceanu