LISTA TUTUROR LUCRARILOR (Communicate, cu rezumat tiparit, publicate in extenso)

Electroencefalograma

Pe encefalograma de la o persoana adulta se disting patru tipuri de unde, notate cu literele grecesti: alfa, beta, theta si delta.

Fiecare tip de unda are o anumita frecventa, amplitudine si un loc pe suprafata paroasa a capului in care predomina.

Ritmul alfa, se inregistreaza la o persoana relaxata, neatenta, somnolenta, culcata, cu ochii inchisi, izolata de stimuli emotivi, luminosi sau auditivi.

Are aspectul unor unde sinusoide a caror amplitudine creste si se reduce treptat. Se mai numesc si fusuri alfa. Un fus dureaza 0,5-2 secynde; frecventa variaza intre 8-13 cicli/sec iar amplitudinea este de 30-50 uV.

Ele predomina in zona occipitala, lipsesc in cea frontala.Hipoglicemia, hipotermia, scaderea concentratiei glicocorticoizilor si cresterea concentratiei CO2 in sangele arterial, rareste frecventa undelor alfa. Modificarile opuse le accelereaza.Ritmul alfa dispare in momentul deschiderii ochilor, pe intuneric, cand se comanda persoanei sa faca un calcul mintal. In aceste conditii el este inlocuit cu un ritm mai rapid, format din unde beta, cu amplitudine de 5-10 uV si frecventa de 14-30 Hz. Activitatea corticala prezenta in starile de alerta, se traduce prin aparitia ritmului beta pe EEG. Spre deosebire de undele alfa, care apar simultan pe ambele misfere, undele beta sunt asincrone, nu apar in acelasi moment in cele doua zone omoloage de pe suprafata craniana. Ele pot fi recoltate mai usor din apropierea proiectiei zonei motorii corticale (frontala si parietala).Ritmul theta la adult, este mascat de ritmul alfa, cu toate ca contine unde cu frecventa de numai 4-7 Hz. Sunt unde sincrone, cu amplitudinea de 50-70uV. Acest ritm predomina la copilul mic, de 4-5 ani. La adult poate fi semnalat in regiunea temporala in manifestarile de nemultumire, dezamagire, frustrare, in fazele de instalare a somnului.Ritmul delta, format din unde sincrone cu cea mai scazuta frecventa, 1-3,5 Hz, are o amplitudine de 100-300uV. Fiziologic se inregistreaza la adult in somn iar la copii in primele saptamani atat in somn cat si in starea de veghe. Prezenta undelor delta la adultul treaz are caracter patologic. Ritmul delta se mai intalneste in tulburarile metabolice cerebrale, cum sunt hipoxia avansata sau in hipoglicemie. Undele delta sunt caracteristice si pentru tumorile cerebrale, epilepsie, starile de deprimare ale constientei provocate prin toxice sau alti factori.

SomnulSomnul este un fenomen fiziologic, care se extinde pe o perioada de aproximativ 1/3 din viata omului.Se defineste ca o pierdere naturala, periodica si reversibila, mai mult sau mai putin completa a relatiilor senzitivo-motorii cu exteriorul.

In timpul somnului pragul de excitabilitate pentru toate tipurile de stimuli senzitivi si senzoriali este ridicat, motricitatea voluntara inhibata, reflexele miotatice si de flecxiune modificate. Se observa modificari in activitatea vegetativa, expimate prin diminuarea tonusului simpatic si scaderea metabolismului, redicerea temperaturii centrale, rarirea ritmului cardiac, a celui respirator, variatii ale diametrului pupilei.

Dupa aspectul EEG inregistrat in cursul noptii se delimiteaza doua tipuri de somn: Somnul lent cu unde delta, care se instaleaza treptat, in mai multe etape;

La persoana culcata, cu ochii inchisi se inregistreaza unde alfa.

a. n primul stadiu se constata inlocuirea intermitenta a unui ritm alfa mai rar si de amplitudine marita cu un ritm alfa de voltaj scazut si frecventa redusa. La un moment dat inregistrarea devine aproape liniara, pe traseu constatandu-se unde theta subvoltate de 5-6 cicli/sec. Este faza caractertistica somnului superficial, faza de atipire.

b. n a doua faza persista undele theta, pe fondul carora apar bufeuri scurte si neregulate de unde cu frecventa de 11-18 cicli/sec, numite fusuri de somn, predominante in regiunea anterioara a calotei, care corespund fazei de somn confirmat.

c. Faza a treia a somnului lent se recunoaste prin intercalarea printre fusurile de somn de pe traseul EEG a undelor mari delta. Desteptarea se face rapid din primele doua faze. In faza a treia trezirea are loc numai sub influenta unor stimuli cu mare putere evocatoare, cum ar fi plansul copilului sau soptitul numelui propriu.

d. Etapa a patra de somn profund se traduce prin prezenta pe EEG exclusiv a undelor delta. Scularea din somnul profund este dificila. Dupa o perioada de cca 90 minute de somn lent, apare o activitate EEG cu inregistrarea unor unde asincrone, de mica amplitudine, cu frecventa de 5-7 cicli/s, uneori 8-9 cicli/s greu de diferentiat de ritmul alfa din starea de veghe; periodic se instaleaza pe traseu pentru 3-15s unde theta deseori ascutite, cu frecventa de 4-6 cicli/s si amplitudinea de 25-75 uV, numite unde in dinti de fierastrau, caracteristice somului paradoxal. Perioadele de somn paradoxal alterneaza cu cele de somn lent. Pe durata unei nopti exista 4-6 perioade de somn paradoxal, care persista 15-20 minute, devenind mai lungi spre dimineata. Trezirea persoanei se face dupa o perioada de somn paradoxal.

Somnul lent se caracterizeaza prin miscari oculare lente, mioza, scaderea tonusului muscular, rarirea ritmului cardiac si respirator, sforait. Sforaitul este datorat vibratiei valului palatin si pilierilor posteriori, a caror tonus scade cand limba cade spre faringe (adormitul pe spate).

In somnul paradoxal pe langa abolirea reflexelor miotatice apar miscari oculare foarte iuti; mioza este intrerupta din cand in cand de midriaza. Relaxarea musculara totala in acest tip de sopmn este datorata activitatii crescute a sistemului inhibitor descendent al formatiei reticulare bulbare. Datorita atoniei musculare sunt favorizate procesele de refacere metabolica, ceea ce explica efectele odihnitoare ale somului paradoxal. Desi PA este scazuta, iar ritmul cardiac bradicardic, din cand in cand se ivesc pusee de tahicardie, cresterea PA, ceea ce denota instabilitate vegetativa. In timpul somului paradoxal se intensifica circulatia cerebrala, creste consumul cerebral de oxigen si totodata temperatura creierului. La barbati, in aceiasi perioada de somn se constata o mare incidenta a erectiei.

Somnul paradoxal reprezinta somnul cu vise. In timpul somnului se aduce in constiinta experienta anterioara. Din punct de vedere fiziologic visele reprezinta o trezire corticala spre lumea interioara asupra experientei proprii. Visele pot fi influentate de evenimentele anterioare adormirii.

Mecanismul de produce a somnului

S-au emis doua ipoteze :

1. somnul este un proces pasiv, datorat oboselii neuronilor care mentin starea vigila si ca somnul ar constitui o perioada de adihna a creierului. Activarea neuronala a creierului insa nu inceteaza, ci are complexitate egala cu cea din starea de veghe.2. teoria inhibitiei active, sustine ca in creier exista centrii care induc in mod activ starea de somn, prin inhibarea sistemului activator asdcendent din substanta reticulara.

Legat de mecanismul dee producere a somului lent, a existat teoria relatiei dintre neuronii serotoninergici din creier si somn. Scaderea selectiva a concentratiei de serotonina din creier se realizeaza prin administrarea de p-clorofenilalanina, substanta care impiedica conversiunea triptofanului in 5-hidroxitriptofan. P-clorofenilalanina produce la animale stari de veghe prelungita, pledand pentru interventia serotoninei in geneza somnului. La om, substanta nu provoaca insomnie si nici modificari psihice. Neuronii serotoninergici descarca impulsuri frecvente in starea de veghe, mai rare in perioada de somnolenta, mult mai rare in somn si deloc in faza de somn paradoxal. Administrarea la oameni a unor agonisti ai serotoninei suprima somnul iar antagonistii serotoninei prelungesc somnul lent.

Exista dovezi experimentale care pledeaza pentru participarea adenozinei la producerea somnului. Injectarea de adenozina in ventriculul cerebral lateral la sobolan, prelungeste durata somnului, mai ales pe seama somnului lent, in urmatoarele sase ore dupa administrare. Cafeina si alte metixantine provoaca insomnie prin blocarea receptorilor adenozinici.Portiunea din creier raspunzatoare pentru somnul paradoxal este portiunea rostrala a nucleul reticular pontin caudal. Distrugand la animal portiune din creier ce cuprinde partea caudala din locus ceruleus, perioadele de somn paradoxal sunt suprimate, persista doar somnul lent, ceea ce coincide cu scaderea concentratiei de noradrenalina din portiunea anterioara a creierului. Neuronii din nucleul reticular pontin sunt cei care secreta noradrenalina, unul dintre mediatorii care ar fi responsabili de somnul paradoxal.

Se sustine ca somnul paradoxal se produce printr-o stimulare periodica, intrinseca a sistemului activator ascendent, suprapus peste mecanismele naturale de somn, suficienta pentru a determina visele, dar insuficienta pentru trezirea persoanei..

Exista si factori umorali implicati in producerea somnului. M. Monnier a izolat din sangele animalelor care dorm o substanta micromoleculara de natura polipeptidica, compusa din 9 aminoacizi, ce produce somnul-factorul hipnogen delta. Se cunosc unele substante ca acidul gama-hidroxibutiric care declanseaza somn lent si rapid sau 5-hidroxitriptofanul care induce numai somn lent la animale.

Necesitatile de somn variaza cu varsta si specia; adultii dorm 7-8 ore, batranii 5-7 ore, nou-nascutii 21-22 ore.Rezistenta omului la insomnie a fost efectuata pe persoane voluntare si a fost extinsa la 264 ore, fara urmari negative asupra sanatatii. Dupa cateva nopti nedormite, stimulii din mediul extern constituie motive pentru persoana respectiva sa se culce. Se inregistreaza usturimea ochilor, datorita reducerii secretiei lacrimale, lentoare, tulburari de gandire, persoana vorbeste singura, are iluzii sau halucinatii vizuale si auditive, iritabilitate exagerata.

Tulburari ale somului

Boala somnului cauzata de Tripanosoma se traduce EEG prin trecerea directa in faza III si IV a somnului lent, cu persistenta somnului paradoxal.

Aproximativ 15% dintre adulti se plang de insomnie. Urmarindu-se in laboratoare speciale persoanele cu insomnie s-a aratat ca ele dorm insa mai mult decat gandesc. Cele mai multe somnifere diminua perioadele de somn paradoxal.

Vorbitul in somn se produce in perioada somnului lent si reprezinta o expresie a activitatii mintale din timpul somnului total inofensiva.

Somnambulismul survine mai frecvent la copii sau tineri in faza IV a asomului lent, sau de trezire din somnul lent. Plimbarile nocturne inconstiente ale somnambulilor pot dura cateva minute, se fac cu ochii deschisi, cu privirea in gol, cu miscari rigide si stangace, evitand obstacolele. Cand somnambulii sunt treziti nu-si reamintesc evenimentele petrecute anterior. In timpul plimbarilor, pe EEG se inregistreaza unde alfa, desii ochii sunt deschisi.

Enurezisul apare la 10% dintre copii in faza somnului lent. Cand copii sunt treziti imediat dupa mictiune sunt dezorientati, confuzi, nu-si pot aminti vreun vis. Cauza nu se cunoaste; se presupune ca o zona imatura din creier declanseaza mecanismul mictiunii chiar in somn.

Sistemul limbicSistemul limbic indeplineste roluli multiple, in reactiile de teama, furie, comportamentul sexual, alimentar, in reglarea ritmurilor biologice si in motivatie.Reactiile de teama si furie lipsesc la asnimalele cu nuclei amigdalieni distrusi.

Stimularea nucleului amigdalian si hipotalamusului la om produce senzatia de teama, neliniste sau furie.

Autori japonezi au provovat leziuni amigdaliene bilaterale la bolnavi psihici agresivi, obtinand instalarea unei blandeti neobisnuite, fara hipersexualitate si fara tulburari de memarie.Comportamentul sexual la animale este dependent de hormonii sexuali. Dupa castrare, activitatea sexuala dispare. La om, libidoul si activitatea sexuala se mentin la femei dupa menopauza si la barbati dupa castrare, lucru atribuit de unii cercetatori secretiei de extrogeni si androgeni in corticosuprarenala sau encefalizarii functii lor sexuale si eliberarii lor de sub controlul hormonal.Indepartarea neocartexului duce la o inhibare a comportamentului sexual.

Leziuni ale scoartei piriforme provoaca la animale o intensificare a activitatii sexuale. Hipersexualitatea perversa denota o pierdere a instinctului sexual. Dupa distrugerea hipotalamusului anterior la animale, se constata disparitia interesului sexual.Plantele si animalele prezinta variatii ciclice ale multor functii. La om, sunt cunoscute fluctuatiile diurne ale temperaturii corporale, ale secretiei de STH, ACTH, glucocorticoizi etc. Modificarile diurne ale unor procese biologice se produc si in lipsa fenomenelor periodice externe (izolarea sau privarea de lumina). Inseamna ca ritmurile biologice sunt de origine endogena si tradeaza capacitatea SN de a masura timpul. Ritmul biologic somn/veghe dureaza 25,3 ore, cu episoade de somn care apar in fiecare zi cu 1,3 ore mai tarziu. Reglarea ritmurilor biologice este facuta in mare parte de catre sistemul limbic. Leziunile fornixului modifica ritmul de secretie corticosuprarenalian. Prin distructii ale sistemului limbic se pot produce tulburari ale sistemului somn-veghe sau ale ciclului termic.

Sistemul limbic asigura si motivatia actelor comprtamentale (impulsul spre actiune sau totalitatea cauzelor interne care imprima o anumita conduita). Repetarea actelor motorii, intelectuale depinde de caracterul lor placut sau neplacut. Cand actiunea are caracter placut se repeta, cand are caracter neplacut se evita.

Hipotalamusul

Hipotalamusul constituie partea din creier cu cea mai mare importanta in mentinerea constantei mediului intern. El intervine in comportamentul defensiv, ritmul veghe-somn, controlul activitatii cardio-vasculare. Comportamentul sexual, alimentar, metabolismul apei, metabolismul substantelor energetice, coordonarea secretiilor endocrine, reglarea temperaturii corporale.

Ritmul veghe-somn. Stimularea hipotalamusului cu o frecventa de 8 c/s provoaca adormirea animalului. Leziunile hipotalamusului posterior se insotesc intotdeauna de somn. Prin hipotalamusul posterior trece o parte a SAA al formatiei reticulare, care mareste vigilenta scoartei cereblale. Orice factor care inhiba sistemulr reticular ascendent duce la somn.

Un rol important in sincronizarea ritmurilor biologice endogene cu ritmul terestru de 24 ore il indeplinesc nucleii suprachiasmatici, ce primesc aferente de la receptorii vizuali pe calea fibrelor retino-hipotalamice, fiind informati de ciclul lumina-intuneric. Distrugerea nucleilor suprachiasmatici determina dezorganizarea ritmului veghe-somn, ritmului alimentar, secretia de ACTH, melatonina, si duce la intreruperea ciclului estral.

Zona mediana a hipotalamusului are importanta atat in diferentiarea sexuala cat si in reglarea comportamentului sexual. Prezenta hormonilor sexuali in hipotalamusul medial in perioada dezvoltarii intrauterine are o importanta decisiva pentru diferentierile anatomice sexuale. In lipsa hormonilor sexuali in timpul cresterii embrionare si fetale, hipotalamusul imprima trasaturile feminine organismului, indiferent de sexul genetic.Comportamentul alimentar se afla in mare parte sub control hipotalamic. In hipotalamus s-au identificat centrii satietatii situati ventro-median, centrii foamei, ventro-lateral. Distrugerea centrului satietatii modifica comportamentul animalelor, care devin vorace, salbatice, cu accese periodice de furie, ajungand la o stare de obezitate. Distrugerea centrilor laterali ai foamei produce afagie si adipsie.

In hipotalamusul anterior sunt localizati centrii setei prin care se regleaza aportul hidric si tot hipoatalamusul anterior secreta ADH ce controleaza eliminarea apei.Hipotalamusul intervine in metabolismul glucidic si lipidic. Procesele patologice care intereseaza atat hipotalamusul median cat si hipofiza determina sindromul adipozo-genital Babinski-Frolich, caracterizat printr-un metabolism lipidic deranjat. La copiii bolnavi apare obezitate si distrofie genitala. Excitarea hipotalamusului lateral provoaca hiperglicemie.Hipotalamusul detine un rol foarte important in termoreglare. Portiunea anterioara a hipotalamusului are capacitatea de a detecta variatiile de temperatura a sangelui. Excitarea termodetectorilor hipotalamici declanseaza reactii de termogeneza sau termoliza.

Regiunile hipotalamice prin stimularea carora se initiaza anumite tipuri de comportament se suprapun. De aceea nu s-a reusit sa se precizeze localizarea populatiilor de neuroni responsabili de diferite modele de comportament.

Se presupune ca reteaua neuronala hipotalamica contine un mare numar de programe. Activarea acestora se produce la comanda unor structuri nervoase superioare (sistem limbic) sau sub influenta semnalelor senzitive si senzoriale determinand aparitia variatelor tipuri de comportament si reactii neuroumorale.

Pe langa sindromul adipozo-genital, diabetul insipid, lezoiunile hipotalamice la om pot da nastere narcolepsiei si cataplexiei.

Narcolepsia este o tulburare neurologica, aparuta in tinerete, care se manifesta prin atacuri imprevizibile si irezistibile de somn paradoxal, survenite in timpul zilei, cu o durata de la cateva secunde la 20 minute. Se presupune ca s-ar datora unei excitabilitati neobisnuite a mecanismelor care controleaza somnul paradoxal. Ea se instaleaza fie ca o consecinta a encefalitei, gripei sau a unei tumori din regiunea hipotalamica si chiar fara cauza evidenta.

Cataplexia este frecvent asociata narcolepsiei si consta in pierderea generalizata, completa a tonusului si fortei musculare pentru secunde sau minute. Bolnavul aflat in picioare in criza de cataplexie se prabuseste. Emotiile de teama, neliniste, surpriza, manie, sunt cele care declanseaza criza. Paralizia flasca produsa in timpul crizei de cataplexie este complet reversibila, fara urmari neurologice secundare.

TermoreglareaTemperatura corporala este constanta fizica a organismului viu, rezultata din reactiile chimice celulare eliberatoare de energie, indispensabila proceselor vitale.

La baza tuturor formelor de activitate celulara stau reactiile enzimo-chimice de degradare a principiilor alimentare si transformare a energiei lor potentiale in energie calorica libera sau stocata in legaturile macroergice ale ATP, fosfocreatinei, glicerofosfattului, acetil-coenzimei A. Aproximativ 60% din energia potentiala a nutrimentelor este eliberata sub forma de energie calorica libera si distribuita intregului organism pe cale sanguina; restul este depozitata mai ales la nivelul legaturilor fosfat ale ATP si eliberate in momentul scindarii si utilizarii acestuia in scot plastic, energetic sau functional.

Animalele homeoterme (mamifere si pasari) isi mentin constanta temperatura corporala indiferent de temperatura mediului extern.

Cea mai ridicata temperatura cutanata se intalneste in teritoriul extremitatii cefalice, scade in regiunea trunchiului si este minima la nivelul partilor distale ale membrelor superioare si inferioare.

In zona de confort termic (28/34 C, temperatura exterioara pentru omul dezbracat) organismul nu face eforturi de termoreglare iar temperatura cutanata are valoarea medie de 33-34 C.

Temperatura se masoara cu termometre cu mercur introduse rectal, in cavitatea bucala, axila, plica inghinala. Valoarea normala a temperaturii centrale masoara rectal 37C+/-0,5 C.

In cavitatea bucala temperatura este cu 0,5 C mai redusa decat in rect.

Temperatura cutanata variaza la omul sanatos in decurs de 24 ore cu 0,7 1 C. Dimineata intre 4-6 temperatura are valoarea cea mai redusa, iar dupa-amiaza in jurul orei 18 valoarea cea mai ridicata. Ziua predomina procesele de catabolism-simpaticotonia iar noaptea procesele de anabolism, relaxarea musculaturii.

O modificare lunara apare la femei in timpul ovulatiei si in a doua jumatate a ciclului menstrual, cand temperatura creste cu 0,3-0,5 C.

In efortul fizic intens temperatura corpului creste la 39-40 C.

Persoanele cu domiciliu in tari calde au o temperatura cu 0,3 C mai ridicata decat locuitorii din zonele temperate.

Mentinerea constanta a temperaturii corporale tine de balanta dintre productia si perderea de caldura.

Productia de caldura are loc pe seama reactiilor chimice ce se desfasoara in toate celulele organismului in cursul carora se degradeaza glucide, lipide, proteine. Marirea productiei de caldura se constata ori de cate ori creste metabolismul sub influenta intensificarii activitatii musculare, adrenalinei, noradrenalinei, tiroxinei, febra, ingestia alimentara.Activitatea musculara furnizeaza 80% din productia de caldura in efortul fizic si 30% in conditii de repaus, prin contractia musculaturii scheletice.

Exista un tip de contractie cu rol in termoreglare numit frison termic; se caracterizeaza prin contractii si relaxari musculare care iau aspectul unei tremuraturi, incontrolabile. Incepe prin interesarea musculaturii masticatorii, cuprinde apoi pe cea a cefei, scapulara, si se generalizeaza antrenand in contractie unitati musculare izolate ce apartin atat extensorilor cat si flexarilor. Frisonul este dirijat de impulsuri plecate din hipotalamusul posterior, transmise pe cai extrapiramidale si determina cresterea tonusului muscular. Cand tonusul depaseste un prag critic, apar relaxari intermitente puse pe seama inhibitiei declansate de stimularea proprioreceptorilor. In timpul frisonului productia de caldura creste de 2-3 ori.

Pierderea de caldura impiedica supraancalzirea organismului. Acest lucru se intampla prin iradiere, conductie, convectie (pierderea de caldura prin curenti de aer), evaporare.

La omul dezbracat care sta in camera la temperatura de confort, evaporarea reprezinta 22%,conductia 3%, convectia 12%, iradierea 60% iar caldura cedata urinei si materiilor fecale 3%.Pierderea de apa are loc si fara transpiratie, prin caile respiratorii superioare se evapora zilnic 600 ml apa, aerul expirat fiind saturat cu vapori.

Indiferent de temperatura mediului ambiant exista o pierdere continua de apa de la suprafata pielii si mucoaselor numita perspiratie, datorata difuziunii lente a apei din straturile profunde ale epidermului prin stratul cornos. In 24 ore se elimina prin perspiratie 500-600 ml apa.Reglarea nervoasa a temperaturii cutanateCentrii termoreglatori de gasesc in hipotalamus. Extirparea experimentala a hipotalamusului anterior provoaca hipertermie, pana la 43 C. Animalele la care se face ablatia hipotalamusului postero-lateral prezinta o scadere a temperaturii corporale. Stimularea aceleiasi zone declanseaza frisonul termic.

Aferentele care activeaza centrii termoreglatori provin de la neuronii termosensibili din hipotalamusul anterior, sau de la termoreceptorii cutanati. Neuronii termosensibili ai hipotalamusului anterior sunt dispusi pe o arie restransa din regiunea preoptica.

Incalzirea zonei termoreglatoare din hipotalamusul anterior cu 0,1-0,2 C peste valoarea fiziologica, declanseaza reactii de adaptare la caldura, (vasodilatie periferica, transpiratii, cresterea debitului circulator, evaporarea apei, cresterea miscarilor respiratorii).

Racirea zonei produce reactii caracteristice expunerii la frig (vasoconstrictie periferica, contractia muschilor arectori si aparitia pielii de gaina, cresterea tonusului simpatic, stimularea productiei de tiroxina, cresterea tonusului muscular, frison termic).

Tulburari de termoreglareStaza calorica se instaleaza atunci cand mecanismele de inlaturare a caldurii nu functioneaza. Ea insoteste efortul fizic intens in cursul caruia pierderile de caldura nu decurg in acelasi ritm cu productia. La 10/20 minute dupa incetarea efortului temperatura corporala revine la normal. (In mod fiziologic cand temperatura mediului depaseste 33 C si atmosfera este saturata de vapori, eliminarea caldurii nu poate sa se produca si temperatura corporala creste=staza calorica).

Cand acumularea de caldura devine excesiva, are loc o vasodilatatie exagerata, cu stagnarea sangelui periferic, instalarea colapsului caloric. In socul caloric se produce si un edem cerebral, cu tulburarea activitatii centrilor termoreglatori si ai altor centrii nervosi.Febra.

Se caracterizeaza prin adoptarea de catre centrii termoreglatori a unui nou punct homeotermic. Sistemul de termoreglare al organismului se comporta ca un termostat. In cursul febrei termostatul este fixat la o valoare superioaracelei de 37 C. In faza de instalare a febrei, omul se comporta fata de mediu ca in timpul expunerii la frig. Reactia termogenetica se mentine pana cand corpul atinge temperatura dictata de centrii hipotalamici (in aceasta perioada aparand frisonul, accelerarea batailor cardiace), apoi se trece la perioada de stare a febrei in care sunt prezente variatiile diurne ale temperaturii corporale. In faza de reducere a febrei se intalnesc reactii antitermice, caldura inmagazinata pierzandu-se prin transpiratie, vasodilatatie periferica.

Cauzele frecvente care provoaca febra sunt bolile infectioase (bacteriene, virale), bolile parazitare, distructiile tisulare, cancer, starile alergice. Deshidratarile deter,mina de asemenea febra. Ea este pusa pe seama compromiterii capacitatii de functionare a glandelor sudoripare sau chiar actiunea directa a deshidratarii asupra centrilor hipotalamici.

Substantele care injectate declanseaza febra se numesc pirogeni.

Pirogenii se gasesc in bacterii, tesuturile mamiferelor.

Endotoxinele bacteriene au proprietati pirogene si nu pot fi distruse prin fierbere. Pirogenii bacterieni sunt lipopolizaharide.

Febra nu se instaleaza imediat dupa administrarea toxinei, ci dupa o perioada de latenta de 70-75 minute. Cand pirogenul se incubeaza cu sange cresterea temperaturii se face in 20 minute.

Substanta piretogena exogena este inglobata in monocite si macrofage unde se secreta o substanta piretogena endogena, interleukina-1.

Cortisolul, PGE, inhiba secretia de IL-1.

Interleukina-1 patrunde in creier si produce febra actionand direct asupra ariei preoptice a hipotalamusului. In plus IL-1 activeaza limfocitele T ce sintetizeaza IL-2 cu rol in proliferarea si diferentierea limfocitelor T si B.

IL-1 constituie agentul comul al numeroaselor tipuri de febra.

Substantele piretogene endogene ar actiona asupra termodetectorilor centrali ducand la eliberarea de PGE1 ce produce febra.

Sunt suportate temperaturi de 41-42 C. Temperaturi peste aceste valori duc la coagularea proteinelor si inducerea mortii.

Substantele antipiretice, de tipul salicilatilor, paracetamol, inhiba sinteza de PG si reduc temperatura corpului la persoane febrrile. Deoarece antipireticele determina la bolnavii cu febra mare vasodilatatie intensa, colaps, se recomanda aplicarea de comprese umede, care favorizeaza pierderile de caldura.

Efectele patologice ale friguluiFrigul duce la instalarea hipotermiei; ea poate surveni accidental sau poate fi provocata medical.

In apa cu temperatura de 15 C supravietuirea nu este posibila peste 5 ore iar in apa de 0 C doar 15 minute. Efortul de inot mareste pierderea de caldura.

Consumul energetic exagerat care apare in urma expunerii la frig se inlatura cu ajutorul unor substante inhibitoare ale SN, ce impiedica reactiile termogenetice.

Pentru evitarea frisonului muscular se administreaza curara care provoaca paralizia placii motorii. Limita extrema a temperaturii corporale suportata de om este 21-24 C.

Scaderea temperaturii corporale la 30 C produce pierderea constientei; la 25 C o serie de tersuturi isi diminua activitatea, astfel ca intreruperea circulatiei creierului se mentine 20 minute.

Metabolismul la 25 C se reduce la jumatate. Exista pericolul aparitiei fibrilatiei ventriculare intre 28-26 C.