Artã şi Creaţie în anotimpul PRIMÃVARA

2009

1

2

MOTTO:

,,PRIMAVARA este pentru suflet un surâs al

infinitului’’

VICTOR HUGO

3

4

Artã şi Creaţie în anotimpul Primãvara

În realizarea proiectului s-au urmărit următoarele conţinuturi:

crearea de poezii şi de eseuri care au la bază anotimpul primavăra;

înfrumuseţarea creaţiilor literare cu ajutorul unor tablouri colective;

prezentarea unui scurt documentar;

5

prezentarea creaţiilor literare sub formă de carte.

Literatura, ca parte integrantă a artei, poate deveni fascinantă deoarece creaţia ei devine purtătoare de mesaj formativ, punându-şi amprenta asupra elevilor. Ei percep lumea creaţiei altfel decat adulţii. Hotarul dintre real şi imaginar în viziunea şi acceptul lor e aproape insesizabil.

Folosind magia cuvintelor, ei au creat, prin ochii minţii, o lume cu caracter personal, înzestrată cu căldură, culoare şi linişte sufletească.

De îndrumător depinde ca ei să-şi păstreze căldura sufletească, inocenţa pentru a-şi croi drumul spre maturitate cu o convingere deplină a biruinţei binelui asupra răului.

Elevii claselor a V-a, a VI-a, a VII-a şi a VIII-a au creat o lume fantastică, aşa cum numai sufletul lor pur o poate concepe.

6

Cuvinte vrăjite aşezate în versuri par a fi o incantaţie făcută primăverii, ca o zână bună aşezată în inima lor gingaşă şi curată, lipsită de prejudecăţi.

Ca îndrumător, nu am putut decât să-i ajut pentru a-şi exprima în vers şi culoare primăvara aşa cum o simt ei. Purtându-le paşii prin labirintul obstacolelor, ei le vor înfrunta într-un mod conştient, păstrându-şi nostalgia şi dorinţa arzătoare de împlinire a viselor lor.

Arta şi creaţia îi va ajuta în exprimarea lor liberă dezvoltându-le interesul de a citi, răsfoind cu plăcere paginile cărţilor îmbogăţindu-şi cultura, devenind integri, receptivi totdeauna la tot ce e bun, frumos, sănătos şi trainic. Astfel, orizontul lor va deveni sesizabil, sigur şi cu dorinţa fierbinte de afirmare.

Investind în ei, investim în viitorul nostru, asigurându-ne de o naţiune statornică, bazată pe principii adevărate.

7

Andreea Pãtraşcu

8

9

Andreea Pătraşcu

Unchiul Tom

Sub clar de lună Cavalerul Luminii suspină în taină după Zeiţa Primăverii, închinându-i toate comorile sufletului prin creaţiile literare.

„Din nou piersicul a-nfloritŞi primăvara-i timpurie.

Credeam că zâmbetu-a muritCă inima-mi a-mbătrânit…Dar ai venit TU, reverie!

Te porţi normal, nimic ai spuneŞi totuşi-n aer urme laşi.

Te-ndrepţi spre soare-n faţă îţi apune..Cine te-ar înţelege-n lume?La pasul tău ai vrea alt pas?Rămâi o divă, neînţeleasă,

De lumea mică cât un pumn,

10

Privirea ta, mereu semeaţăAstrale lumi tot cercetează

S-ajungi acolo unde-i… ce?Rămâi mereu cutezătoare,

Tu înţelege-i, căci ei n-au cum.În mintea ta pătrunzătoare,Luceafăr vei găsi sub soare?Îl vei găsi, dar nu ştiu când!

Rămâne-voi mereu în umbră,Privindu-te cum înfloreşti…Iar inima ta de mult sfântă,Se va-nălţa-n jertfă scumpă

Cunună de lauri să primeşti!’’

Purtând-o în suflet pe Zeiţă, Cavalerul Luminii transformă sentimentele în cuvinte, le oferă viaţă şi speră ca aceste comori să devină nişte adevăruri.

Adevărul pe care şi-l doreşte este atât de mare şi de intens, provacându-i suferinţă.

Gânditoare, Zeiţa se-ntreabă:Finalul adevărului va fi cel al unui basm?

11

Simţind gândul Zeiţei, din sufletul Cavalerului se iveşte o rază de lumină dându-i putere să lupte pentru a-şi îndeplini visul etern.

Dar, lupta va fi dificilă, zmeii cei răi o ţin pe Zână prizonieră, nici un prinţ nu a reuşit să o salveze, oare se va găsi cineva c-un suflet cald şi primitor să o salveze?

Cu siguranţă, un cavaler se arată din umbră şi nu-şi doreşte altceva decât recunoştinţa Zeiţei, înţelegând că nu-şi poate depăşi statutul de muritor, doar ea va fi cea care-i va decide soarta.

Prizonieră în castelul nopţii, Zeiţa suferă enorm, pe zi ce trece sufletul pur i se stinge, zâmbetul frumos nu mai are putere să-i lumineze faţa şi în curând va apune.

Adormind cu lacrimile pe faţă, Zeiţa îşi imaginează o lume plină

12

de linişte, înconjurată de frumuseţile eterne ale naturii.

Valsul naturii atrage cele doua suflete, iar iubirea veşnică a Cavalerului va rămâne lipită de sufletul Zeiţei, devenind nemuritoare.

Aceasta acceptă ca sufletu-i să fie hrănit cu iubire, protecţie, vorbe dulci, pentru a se vindeca şi a renaşte.

Cavalerul Luminii gândeşte fericirea ca un om de rând şi speră ca Zeiţa Primăverii să-i ofere bunătate, făcându-l fericit pe sărmanul muritor, fiind gata să renunţe la eul lăuntric de dragul ei.

Acesta este dispus să renunţe la tot numai dacă Zeiţa îi va rămâne alături cu sufletul-i cald şi bland.

Cu mult timp în urmă, onoarea Cavalerului a fost batjocorită de un suflet ,,rătăcit’’ şi

13

niciodată de atunci nu a mai căutat un alt palat până în clipa când a zărit o rază de soare şi anume tu, Zeiţă a Primăverii şi a Speranţei.

Aparţinem unei lumi mici, unde muritorii au părţi sufleteşti ascunse şi nu pot renunţa la puterea jertfei prin iubire.

Singura dorinţă a Cavalerului este de a sluji sufletul Zeiţei măcar o zi.

Ochii ei tremură de durere la auzul acestor cuvinte şi visează ca ochii Prinţului să se oglindească în inima ei, oferindu-le un sărut interminabil.

Totul pare un vis fără sfârşit. Obosit de atâta dor şi patimă, Cavalerul se aşază pe marginea unui lac, în iarba deasă şi adoarme.

Deodată, când liniştea apăsa întreaga natură, chipul iubitei reapare pentru a-i oferi liniştea

14

spre care tinde aşteptând şoapta divină.

Visul lui este asemănat cu valsul unei frunze purtate în zbor şi nu poate fi încă atins.

„Privesc mereu spre zări senineDorind chipul tău să îl privesc,Să zbor aş vrea, să vin la tine…

Mă îndoiesc că ar fi bineŞi mă potolesc!

Privesc mereu spre zări albastreŞi-n cer gândurile să-ţi prind,Sau poate sunt aşa de-nalte,Nici nu le-aş înţelege toate,

Vreau să le ating!”

Ascultând aceste versuri, din sufletul Zeiţei izvorăşte o cascadă de sentimente plăcute şi simte paşii Cavalerului călcând pietrele spălate de aceasta apă.

Cavalerul leagă un jurământ etern de a curăţa pietrele

15

spălate, oferindu-le strălucire…Noaptea magică a înconjurat sufletul Cavalerului şi l-a stins în şoaptă, lăsându-i Zeiţei drept moştenire ,,Creaţia Sa’’...

„O, nestemată, de te-aş prindeÎn gratii de lacrimi, nu de fier!

Zeiţa mea cea dulce,Îţi las Creaţia mea!’’

***

16

17

Colectivul clasei a VI-a

Trãiriinterioare

Primvăra îmi place aşa de mult pentru că, nemulţumit de ,,prizonieratul” iernii, simt nevoia să alerg sub cerul albastru, să simt mirosul pomilor înfloriţi, să privesc lumea fascinantă a gâzelor, să admir lupta extraordinară a păsărilor călătoare venite ,,de peste mări şi ţări”. Mă bucur de soare, râd în soare şi am un chef… nebun de viaţă!

Îmi place să-i vad pe toţi din jurul meu zâmbind, deşi tot mai des văd fruntea tatălui meu încruntată. Aş dori să îmbrăţişez

18

toţi oamenii necăjiţi şi să nu mai văd copii suferind.

Deşi la televizor aud despre ,,măsuri de eradicare a sărăciei”, văd tristeţe în ochii multor colegi. Primăvara însă, îşi revarsă căldura peste toţi şi ne încălzeşte sufletul cu speranţă!

Tonul scrierii mele e puţin umoristic fiindcă veselia aduce dorinţa de viaţă.

Fiecare din animalele din curtea noastră are un nume, şi când mă joc cu ele descopăr ceva nou! Aşa de vii sunt culorile florilor primăvara şi atâta zâmbet, încât simt că, de multe ori, chiar pot să plutesc pe aripile vântului!

Creaţia artistică intitulată ,,Primăvara pe lacul tăcerii” a fost înspirată din poeziile citite la ora de limba română, din cele citite în particular, dar şi din benzile desenate Disney.

19

Dintr-o floare pură nu poate sa iasa decât o zână bună cu numele Primăvara!

***

20

21

Georgiana Gortoescu, clasa a VI-a

PRIMÃVARA

Primul zâmbet al primăverii a apărut, dezbinând farmecul glaciar al iernii, puterea gingaşilor şi purilor ghiocei a învins zăpada. Văzduhul miroase a iarbă proaspătă. În livezi văd pomii înfloriţi, natura s-a îmbrăcat într-un verde crud.

22

În pădure, ursul şi-a reluat plimbarea ca un domn stăpânitor, iar albinele au început să strângă polenul florilor. De lângă lacul din padure se aude orăcăitul broaştelor.

Un cer de primăvara pluteşte pe apele aurii ale văzduhului. Lujerele verzi ale florilor împânzesc natura, iar petalele lor par nişte dansatoare în bătaia vântului. Soarele este mai darnic în lumină, zilele s-au mărit, iar nopţile s-au micşorat.

O dată cu sfârşitul iernii, încep zilele senine de primăvară. Viaţa parcă se umple de lumină, mai ales când vezi cum firele gingaşe de ghiocel ies de sub stratul de zăpadă.

Soarele de primăvara îţi luminează viaţa, mireasma florilor în adierea vântului îţi trezeşte sentimente de bucurie şi fericire în acelaşi timp.

23

Copacii se trezesc din somnul lor lung cât iarna.

Scoţându-şi capul din pământul încă îngheţat, până şi soarelui i se încălzesc razele reci, încurajând efortul micuţelor floricele de a învinge încă o data iarna.

Aşa se face că acum, primăvara a reuşit din nou să câştige inimile noastre.

Iarba verde, apărând împreună cu gingaşii ghiocei, a chemat cu ea şi toate vietăţile pământului, ce au stat până acum ascunse de ghearele afurisite ale iernii. Acele gheare... s-au transformat în miresme îmbătătoare ce aparţin florilor, care au reuşit să înflorească. Însă văzând că, până la urmă, chiar şi acestea voiau să scape din închisoarea de gheaţă, s-au convins să rişte şi au atins oglinda cu picioruşele lor calde,

24

împingând-o involuntar în apele recunoscătoare ale lacurilor. Alăturând astfel, îşi adună, recunoscându-se învinsă, până şi ultimii fulgi de nea, curăţând pământul de ultimele semne ale recelui anotimp ce tocmai a depăşit graniţele anului. Câmpia se umple de un zâmbet dulce, parcă ştergând cu un burete parfumat toate amintirile de astă-iarnă.

Amintindu-ţi că mirajul fericirii veşnice va dispărea după câteva luni, te lupţi cu gândul că viaţa îţi oferă doar bucurii de moment, că tu poţi să le păstrezi, trebuie să înveţi să le preţuieşti, tocmai pentru durata lor scurtă. Totul depinde de felul în care noi respectăm ceea ce involuntar ni se dăruieşte.

***

25

26

David Prică, clasa a VI-a

ÎNTÂMPINAREA PRIMÃVERII

A sosit de dimineaţă,

Pe un câmp plin de verdeaţă;

În alai gâzele-s mii

Şi zburdalnicii copii!

Dintr-un ulm priveşte-o cioară

La un pui de căprioară

Şi la turma de mioare

27

Coborând cu miei spre vale

Să-i adape la izvoare!

Un broscan făcându-şi somnul

A dat la surate tonul

Şi-auzindu-i din zăvoi

Le răspunde-un păsăroi:

Staţi, să o întâmpinăm şi noi!

O gaiţă supărată

Iute a sărit la ceartă!

Pomii-s toţi mugur de floare

Ce stau să plesnească-n soare;

Viaţa-prins din nou culoare!

***

Maria Iordache, clasa a VI-a

PRIMÃVARA28

Primăvara a sosit

Pe toţi ne-a înveselit!

Flori frumoase ne-a dăruit

Şi pe toţi ne-a îmbogăţit!

Cu miresme de cicoare,

Păsărele cântătoare,

Cu fluturaşi peste tot,

Parcă totul e un joc.

Totul e în veselie,

Mieii zburdă pe câmpie

Şi copiii bucuroşi

Stau pe-afara glorioşi.

***

29

30

Colectivul clasei a VII-a

Trãiriinterioare

În sufletul meu, primăvara are o conotaţie aparte, aşa cum Vivaldi a încântat cu muzica lui mii de generaţii. Parfumul florilor de zarzăr înseamnă, de fapt, victorie deplină asupra gerului, asupra unei lumi reci, ostile vieţii. „Pui mici, cu puf galbui” reprezintă o realitate de necontestat a tot ce înseamna prezent şi viitor. Gâzele şi păsările călătoare exprimă o dorinţă nestrămutată nu doar de libertate, ci şi de multă mişcare, spaţiu, căldură, bucurie.

Primăvara descătuşează energii, culori, iar tot ce

31

înseamnă reţineri, inhibiţie e dat la o parte.

Eu nu pot ţine o pasăre în colivie fiindcă ar semăna cu o condamnare. Deşi nu sunt decât o elevă si nu un artist, cine stie?...

Mi-am exprimat în aceste rânduri crezul, deoarece acest anotimp mă reprezintă. Gândurile mele sunt flori de zarzăr, îndrăzneţe, parfumate, primele care apar.

Îmi place să iau iniţiativa şi nu mi-e teama de provocare. Acesta e şi motivul pentru care mica mea creaţie se sfârşeşte:

“Iar diseara în zavoiO vom saluta şi noi”.

Generaţia tinerilor vine să susţina viitorul şi să înfrunte gândirea adulţilor bazată pe minciuna, ipocrizie, câştig de bani

32

indiferent de sursa din care provin.

Creaţia artistică a clasei noastre, intitulată sugestiv “Primăvara pe aripi de fluture”, credem că reprezintă gingăşia, modestia, nostalgia pe care o regăsim în culorile fluturelui, iar metamorfoza lui arată cel mai clar trecerea de la inocenţă la maturitate. Dorim să ne exprimăm liber prin creaţie şi artă, fără prejudecăţi.

***

33

34

Ruhama Beatrice Prică, clasa a VII-a

PRIMÃVARA CU BUNICII

În sfârşit! Mult aşteptata vacanţă de primăvara a sosit!

Obosită de viaţa oraşului mă refugiez la bunicii mei.

Ajung seara târziu şi, după ce bunicii mei mă sărută, nemulţumiţi de cum arăt, mă aşază la masă. Mâncăm mămăligă cu brânză şi lapte fiert, de capră.

În „odaia bună” am patul pregătit, iar din şifonierul cu uşile

35

deschise iese un miros de levănţică.

Sub pernă bag mâna şi găsesc fire de busuioc…

- Să alunge răul! spune bunica.

- Să vină zâna bună la tine, frumoasa mea şi să te mângâie!

Mă sărută pe creştet şi iese din cameră.

Bunicul, puţin şchiopătând din cauza unui glonţ din timpul războiului, vine lângă mine şi, din ochii lui mari, albaştri, curg două lacrimi mari, mai curate decât roua dimineţii. Aşa i se întâmplă de câte ori vin la el.

Deasupra patului unde dorm, e atârnat un tablou cu portretul mamei lui. Toţi spun ca aş fi pictată eu.

- Mâine dimineaţă mergem în crâng! spune bunicul.

36

Chiui de bucurie şi-i sărut obrajii. Avem atâtea secrete pe care doar noi doi le ştim.

Dorm dusă şi mă trezesc cu poftă de viaţă. Bunica pune masa, iar eu mănânc hulpav.

- Uşor, uşor că nu dau turcii! strigă bunica râzând.

- Dar e aşa bine la voi, bunico, parcă aţi fi pe alt tărâm!

- Când vom pleca…- Unde bunico?... mă fac că nu

înţeleg.- Pe celălalt tărâm... Să nu ne

dai uitării, să nu vindeţi casa, că atunci chiar am muri. Să ştii, Ruhama, că noi vom fi mereu aici şi te vom iubi. Casa asta e facută nu doar cu mâinile, ci şi cu sufletul.

- Nu te mai necăji, bunico! Îi răspund ştergându-mi lacrimile pe furiş.

37

Plec cu bunicul în crâng.Deja păsărelele sau “lăutarii

lui Dumnezeu pe pământ”, cum le spune bunicul, se întrec măiestru în triluri fermecătoare.

Zăresc un cuib şi-l arăt bunicului. Zâmbeşte şi mă ajută să mă urc.

Sunt cinci pui drăgălaşi ce îşi deschid ciocurile flămânde. Sunt înveliţi în “aur moale”, cum am exclamat prima oara, în urmă cu zece ani, când am venit cu bunicul în crâng.

- Cucu, cucu! Cucu, cucu!- Doamne ajută, l-am auzit şi

anul ăsta! spune bunicul, făcându-şi semnul crucii.

O veveriţă ne ţintuieşte o clipă cu privirea, apoi sare în alte crengi.

38

Lângă un stejar zăresc câteva muşuroaie de cârtiţă şi urmele de la râmatul unor mistreţi.

Mergem mai departe şi ne oprim lângă un izvor, ca şi în ceilalţi ani. Ne aşezăm pe iarbă şi aşteptăm.

Pe la amiază auzim paşii ei. Anul acesta are doi pui. Sunt aşa frumoşi! Au ochii limpezi şi sfioşi, iar petele albe, rotunde, par pictate.

Stau cu mâna întinsă şi sunt foarte emoţionată. Va veni oare?

Cu paşi şovăielnici, uşori, căprioara mea iubită vine şi mănâncă bucaţele de zahăr. Apoi îmi linge mâna ca un gest de mulţumire.

A salvat-o bunicul în urmă cu cinci ani. A cumpărat-o de la un om care a prins-o în laţ şi după ce a crescut-o până în toamna, cu lapte de capră, i-a dat drumul.

39

O gărgăriţă îşi opreşte zborul pe umărul meu.

- Ai grijă, domnişoară! Hm!... Ai grijă! Spune bunicul şugubăţ.

- Mai e bunicule, mai e! Dacă nu seamăna cu tine, nu va fi nimeni! îi răspund pricepând aluzia dumnealui.

Ajunşi acasă, sub zarzărul inflorit, bunica pune masa.

Miroase frumos, a ciorbă de fasole, sarmale şi cozonac la cuptor.

- Bunico, dar ce sărbătoare e azi de ai facut sarmale şi cozonac? Abia e Săptămâna Floriilor!

- Cum? spune ea, prefăcându-se supărată. Ai venit tu, primăvara noastră! Lumina ochilor mei!

Şi mă sărută zgomotos.

40

Îi cuprind pe amândoi în braţe şi le spun:

- Dar fără voi n-ar înflori pomii şi n-ar mai fi nici soare cald!

Anul acesta au înflorit din nou zarzării, dar bunicul nu a mai avut răbdare sa-i vadă...

***

41

42

Ruhama Beatrice Prică, clasa a VII-a

BUN VENIT, PRIMÃVARÃ !

Dintr-un zarzăr înflorit

Se aude-un ciripit

De pui mici, cu puf gălbui,

Juri că-s fii Soarelui!

Dimineaţa în racoare

Cântă o privighetoare,

Un cuc sur este tenor

Cu aer de-ambasador!

Iar o barză, din greşeală,

A aterizat pe şcoală.

43

Ies copii buluc s-o vadă

Ei s-amuză, ea... larg cască!

Lebăda-i ca o regină,

Maiestoasă şi-aşa fină,

Iar sălbatice răţuşte

Parcă vor din nori să muşte!

Au venit din depărtare,

În haine de sărbătoare,

Rândunele şi cocori,

Le privesc, şi-mi dau fiori!

Zburdă miei şi căprioare,

Zboară gâze mii sub soare,

Iar sub pomii înfloriţi

Stau un stol de pitulici!

Vin cu toţi să concerteze,

Primăvara să-o venereze,

Iar diseară în zăvoi,

O vom saluta şi noi!

44

***

Cătălina Grigore, clasa a VII-a

PRIMÃVARÃ ÎN SUFLETSI ÎN VIATÃ

Primavara a venit,

In noaptea gri si instelata

Lumini la geam se-aud lovind,

45

Parca sunt rupte dintr-un film

Cu ingeri si fantasme.

Pasarelele-au sosit

Vremea calda sta sa vada

Toata natura inflorind

Pe geam privesc inca o data

Si mai zaresc ceva:

E mic, marunt si e rotund

Dar stii ce e?...

E stropul fericirii,

Taramul nemuririi,

Anotimpul sperantei

Anotimpul dragostei de viata!

Primavara bine ai venit!!!

La mine-n suflet si in viata!

***

46

Alice Dumitru, clasa a VII-a

PRIMÃVARA

Natură, duioasă natură,

M-ai înveselit acum

Când am văzut o mişcare

Spălându-te pe ochi din somnul anotimpurilor!

Mi-ai redat acea strălucire

Să te revăd, dragă primăvară,

47

Aranjată într-o rochie verde de mătase.

Florile gingaşe au început să-şi deschidă petalele

Au înveselit parcă sufletul meu şi aerul din văzduh

Dându-i aerului o imagine mirifică,

Că primăvara a sosit cu minunăţiile ei!

***

48

Roxana Marin, clasa a VII-a

49