ASE

FACULTATEA DE ECONOMIE

SOMAJUL IN ROMANIA TEORIE , EVOLUTIE SI ANALIZA

Studenti:

1

Cuprins:

Cap 1. Somajul

- Ce este somajul

- Somajul in Romania

- Particularitati structural ale somajului- Clasificarea somajului

- Impactul somajului

Cap 2 . Evolutia si analiza somajului in Romania perioada 1990-2007

- Comparatie cu alte tari

- Situaţia statistică a şomajului înregistrat la 28 februarie 2010

Cap 3. Concluzii

Cap 4. Bibliografie

Cap 5. Anexe

2

Somajul

Ce este somajul ?

Somajul – este o stare negativa a populatiei active disponibile, care nu gaseste locuri de munca, din cauza dereglarii relatiei dintre dezvoltatea economiei, ca sursa a cererii de munca si evolutia populatiei, ca sursa a ofertei de munca. In conditiile contemporane, somajul - este considerat ca un dezechilibru al pietei nationale, adica dezechilibru intre cererea globala de munca si oferta globala de munca.

Acest dezechilibru reflecta un excedent al ofertei de munca fata de cererea de munca, avand niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade. El a inregistrat initial un caracter temporar, pentru ca in prezent sa fie permanent, fara sa excluda insa totul si definitiv existent unei stari de ocupare optionala a fortei de munca.

Somerii – sunt acele persoane din cadrul populatiei active disponibile, care doresc sa lucreze si cauta un loc de munca retribuit deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, ce nu gasesc unde sa se angajeze.

In conformitate cu criteriile Biroul International al Muncii (BIM), somerii sunt persoanele de 15 ani si peste care in cursul perioadei de referinta indeplinesc simultan conditiile:

Nu au loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri;

Sunt in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele 4 saptamani diferite metode pentru –al regasi: inscrierea la agentia de ocupare si formare profesionala sau la agentii particulare de plasare, demersuri pentru a incepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunturi si raspunsuri la anunturi, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate;

Sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca si-ar gasi imediat un loc de munca;

Persoanele fara loc de munca, disponibile sa lucreze, care asteapta sa fie rechemate la lucru sau care au gasit un loc de munca si urmeaza sa inceapa lucrul la o data ulterioara perioadei de referinta;

Persoanele care in mod obisnuit fac parte din populatia inactive(elevi, student, pensionari), dar care au declarat ca sunt in cautarea unui loc de

munca si sunt dinponibile sa inceapa lucrul.

3

Somajul în România

Tabloul evolutiei somajului, pe ani, se prezinta astfel: Daca realizam o analiza mai profunda a valorilor lunare din intervalul dat, observam ca rata somajului a avut o evolutie oscilanta: a crescut continuu, cu mici variatii lunare, in perioada febrarie 1991 – martie 1995, urmand scaderi, iarasi cresteri (din ianuarie 1997 pana in aprilie 2000), pentru ca apoi sa scada continuu, ajungand pana la 5,9% in anul 2005. Pentru 2006, previziunea este de 5,9% pentru rata somajului si 520 mii someri inregistrati( CNP, 2006, p.2), Situatie usor mai buna decat in anul 2005. Somajul maxim a fost atins in 1994, cand aproape 1,3 milioane de personae nu aveau loc de munca. Daca s-ar fi mentinut an de an nivelul productivitatii muncii ( calculate ca raport intre PIB si populatia ocupata) inregistrat in anul 1989 (care era deja mai mic decat in anii precedent), dimensiunile reducerii PIB ar fi determinat o scadere si mai puternica a populatiei ocupate si o crestere a somajului. Somajul potential, care cuprinde somajul efectiv si populatia ocupata ineficent ( sau somajul mascat), care ar fi putut fi disponibilizata, a crescut continuu in perioadele 1990-1992 si 1996-1999. Rata somajului potential se situa dupa 1991 constant la peste 20% din populatia active. In perioada 1990-2000 creste si ponderea somajului efectiv in somajul potential, de la 10,4% la 115%. Aceasta este expresia functionarii tot mai pregnant a mecanismelor economice in domeniul pietei muncii. De remarcat este faptul ca anul 2001 este primul in care se manifesta faptul ca populatia ocupata eficent este mai mica decat populatia ocupa eficent sau, altfel spus, somajul efectiv depaseste somajul potential, ceea ce inseamna ca natura somajului este deja alta. Nu mai vorbim de iesirea la suprafata a somajului ascuns, a ocuparii ineficente, ci deja somajul reprezinta o pierdere si din punctual de vedere al eficentei. Aceasta tendinta s-a accentuat in urmatorii ani. Reflectand un fenomen real, structural, si nu unul conjunctural. Desigur, rezultatele analizei prezentate nu trebuie absolutizare, In primul rand in toate tarile aflate in perioada de tranzitie la economia de piata a existat un somaj efectiv. In al doilea rand, productivitatea muncii nu depinde numai de factorul munca , ci si de alte considerente ce tin de inzestrarea cu capital, organizarea si managementul la nivel microeconomic, ca si de aspect macroeconomice. In al treilea rand, chiar daca transformarea somajului potential in somaj efectiv este un rezultat al aplicarii tot mai clare in economie a mecanismului de piata, remarcam faptul ca, dupa incheierea tranzitiei si reluarea procesului de crestere economica, reducerea somajului s-a manifestat de la un an la altul.

Particularitati structural ale somajului

Se stie ca somajul nu afecteaza in mod egal diferitele categorii de oameni; tinerii au fost intotdeauna categoria de varsta cea mai vulnerabila fata de somaj. Ponderea somerilor in varsta de sub 25 ani in totalul somerilor a avut o evolutie fluctuanta, dar cu o tendinta evident de reducere de-a lungul perioadei analizate. Iata cateva repere : daca in anul 1995, 44% dintre somerii inregistrati, beneficiary de drepturi banesti, aveau sub 25 de ani, in anul 2003 (an incepand cu care somajul incepe sa se stabilizeze ) ponderea ajunsese la 21,7%.Pentru grupele de varsta peste 40 ani situatia s-a inrautatit, semn al preferintei tot mai mari pentru angajarea tinerilor. 23% dintre someri aveau peste 40 ani in 1995, pentru ca in 2003 ponderea acestora sa atinga 44,4%. Daca in cursul primilor ani ai tranzitiei personale cu experienta isi gaseau mai repede de lucru in comparatie cu tinerii, ulterior a crescut in intensitate fenomenul pierderii locului de munca de catre persoane care avusesera pana atunci perioade lungi de activitate. Rata mai ridicata a somajului in randul tinerilor , precum si faptul ca perioada necesara gasirii unui loc de munca este cu atat mai redusa cu cat nivelul de instruire este mai ridicat, confera o mai mare

4

importanta diplomei la inceputul carierei decat pe parcursul acesteia. Detinerea unei diplome de absolvire a unei forme de invatamant, chiar si superioara nu garanteaza ocupare unui loc de munca, cid oar mareste sansele de ocupare a unuia. Reducerea locurilor de munca, cresterea concurentei pentru cele ramase au determinat pe langa aparitia somajului, aparitia fenomenului “declansarii” sau al “subocuparii invizibile”, existand preferinta de a ocupa un loc de munca sub nivelul de instrurie avut decat de as se afla in somaj, in special in randul tinerilor. 12,5 % dintre persoanele care desfasoara o activitate inferioara nivelului lor de instruire au varsta intre 15-24 ani, fata de 6,4 % dintre persoanele ocupate de 50-64 ani. (INS, 2003). In cazul tinerilor insa, este posibila o crestere a numarului de locuri de munca adecvate nivelului lor educatioanal si a sanselor de mobilitate profesionala, fie in interiorul institutiei in care isi desfasoara activitatea, fie in afara acestuia. Potrivit anchetelor asupra fotei de munca ( “Revista Romana de Statistica, nr 4/1995), anchete ce ofera informatii privind somajul in sens BIM, persoanele in varsta de 14-24 ani sunt cele mai afectate de somaj, cu o rata a somajului de 21,7% in 2002: un somer BIM din doi ar mai putin de 24 ani. O parte importanta a tinerilor someri (61,1%) nu au lucrat niciodata si cauta un loc de munca inca de la terminarea studiilor. La polul opus, persoanele mai in varsta sunt mai putin afectata de somaj in sens BIM in randul persoanelor de peste 45 ani este numai de 1,7%. Somajul se caracterizeaza si prin anumite particularitati ocupationale, legate de domeniile si ramurile care alimenteaza stocul de somaj, ca si prin caracteristici relative la nivelul de instruire a somerilor. Piata muncii in Romania in perioada analizata s-a caracterizat si prin mari disparitati regionale, dar si prin reduceri spectaculoase ale ratei somajului in unele judete, ceea ce a dus la schimbarea sensibila a unor “clasamente” regionale ale somajului. Ca o concluzie, putem remarca, pe de o parte imbunatatirea situatiei domajului in Romania de-a lungul anilor analizati, iar perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana va adduce, pe termen mediu si lung, revigorarea si modernizarea economiei, cu efercte favorabile si in plan social.

Clasificarea somajului

Literatura economică prezintă două mari categorii de şomaj

Somajul voluntar este acel tip de somaj care descrie situatia in care oameni apti de munca nu doresc sa lucreze, in majoritatea covarsitoare a situatiilor, deoarece detin suficiente resurse materiale. Somajul involuntar (fortat) descrie situatia in care oameni apti de munca doresc sa se angajeze, dar nu gasesc locuri de munca disponibile . Somajul involuntar reprezinta un efect secundar negativ al legislatiei muncii, care creeaza bariere la intrarea pe piata muncii a cererii de forta de munca (a locurilor de munca), ce are drept consecinta aparitia unui excedent de oferta de forta de munca (somajul involuntar). Alte tipuri de somaj

In functie de natura si de cauze, somajul se clasifica in:

5

1. Şomaj conjunctural, generat de reducerea volumului activităţii economice a întreprinderilor ca urmare a deteriorării conjuncturii economice interne şi/sau internaţionale, a variaţiilor conjuncturale ale cererii şi ofertei de bunuri şi servicii, care provoacă o reducere a necesarului de forţă de muncă.

2. Şomajul fricţional se circumscrie perioadei necesare în mod normal pentru a găsi un alt loc de muncă. Este probabil cea mai răspândită formă de şomaj care poate apare chiar şi în condiţia ocupării depline a forţei de muncă.

Şomajul fricţional apare deoarece piaţa muncii este inerent dinamică, datorită imperfecţiunii fluxului de informaţii şi deoarece trebuie să treacă un timp până când şomerii şi firmele ce oferă slujbe vacante să se găsească unii pe alţii.

Chiar dacă dimensiunea forţei de muncă ar fi constantă, în fiecare perioadă sunt noi intrări pe piaţa muncii, în timp ce alţi angajaţi sau şomeri părăsesc forţa de muncă. Unii oameni îşi vor părăsi locul de muncă în căutarea altuia, mai bun. Mai mult decât atât, fluctuaţiile aleatoare ale cererii de bunuri şi servicii la nivelul firmelor determină unele firme să facă concedieri de personal, în timp ce altele fac noi angajări. Deoarece informaţiile despre caracteristicile celor care caută de lucru şi natura locurilor de muncă vacante nu pot fi cunoscute instantaneu, este necesar să treacă un timp până la satisfacerea cererilor potenţialilor patroni şi ale muncitorilor care caută de lucru. Prin urmare, chiar dacă la nivel agregat cererea şi oferta de forţă de muncă sunt egale, şomajul fricţional există.

3. Şomajul structural (şomaj de neadaptare) este consecinţa unui dezechilibru între structurile ocupţional-profesionale, teritoriale, demografice ale ofertei forţei de muncă şi ale cererii. Aceste neconcordanţe pot apare datorită: structurii sectoriale şi teritoriale a economiei, progresului tehnologic, structurii sistemului educaţional etc. În perioadele de restructurări esenţiale ale unei economii, cum sunt cele ale tranziţiei de la economia centralizată la economia de piaţă, şomajul structural reprezintă principala formă de şomaj.

Şomajul structural apare atunci când schimbări importante în cererea de muncă determină o nepotrivire între calităţile şi competenţele profesionale ale muncitorilor, cerute şi oferite pe piaţa muncii. Dacă salariile ar fi complet flexibile şi costurile mobilităţii geografice şi ocupaţionale ar fi reduse, atunci acest tip de şomaj ar fi rapid eliminat de ajustările pieţei. În practică, aceste condiţii nu sunt întotdeauna îndeplinite, iar şomajul structural poate apare ca o problemă foarte serioasă.

Într-un mod asemănător se pot analiza şi dezechilibrele geografice în căutarea forţei de muncă. În aceste situaţii se identifică un şomaj regional.

Şomajul structural apare datorită schimbărilor esenţiale ale cererii de muncă, vis-a-vis de salariile rigide şi costurile ridicate ale mobilităţii ocupaţionale şi geografice. Şomerii incluşi în şomajul structural au o mai mică probabilitate de a trece de la statutul de şomer la cel de angajat. Orice măsuri de politică socială îndreptate spre creşterea acestei probabilităţi, au drept scop diminuarea şomajului structural. Exemple de asemenea politici sunt cele de subvenţionare a instruirii şomerilor, de îmbunătăţire a informaţiilor despre condiţiile locurilor de muncă şi de reducere a costurilor migrării interne.

Şomajul structural a fost atribuit, după cum s-a putut constata, diferenţelor dintre cererea şi oferta de forţă de muncă în condiţiile costurilor ridicate de ajustare a ofertei la necesităţile pieţei. Teorii economice dintre cele mai recente afirmă că cel puţin un segment al şomajului poate fi atribuit comportamentului producătorilor de maximizare a profitului.Concret, s-a demonstrat că şomajul structural poate apare şi dacă anumiţi producători plătesc salarii mai mari decât salariul considerat eficient pentru a creşte productivitatea şi/sau reduce deplasările de personal. Decizia voluntară a acestor producători este cea care menţine salariul a un nivel ridicat, şi acesta nu va fi coborât nici dacă alţi muncitori de pe piaţa muncii (şomeri) îşi oferă serviciile la un salariu mai mic.Angajaţii cu salarii mici îşi vor dori să lucreze în firmele cu salarii mari şi, atâta timp cât există posibilitatea unor slujbe vacante pe viitor, ei se vor “ataşa” sectorului cu salarii mari, preferând să aştepte apariţia unui loc liber. Prin urmare, datorită acestui comportament, apare un şomaj de aşteptare.

6

În funcţie de raportul cerere-ofertă pe diverse pieţe şi de impactul acestora asupra piaţei muncii, teoria economică a pus în evidenţă trei forme de şomaj:

1. Şomajul clasic, ca urmare a reţinerii întreprinzătorilor de a produce o cantitate mai mare de bunuri şi servicii. Chiar dacă există cerere efectivă, întreprinzătorii nu sunt interesaţi în lărgirea capacităţilor de producţie şi în angajarea de forţă suplimentară de producţie deoarece firmele fie sunt în pierdere de competitivitate – ca urmare a costurilor de producţie mai mari -, fie că nu-şi asumă noi riscuri; acest tip este numit şi şomaj prin eficienţă a producţiei.

2. Şomajul ciclic sau şomaj prin insuficienţa cererii, care apare atunci când cererea de bunuri şi servicii din toate sectoarele economiei (economia reală, sectorul menaje sau restul lumii) este mai mică decât oferta. Consecinţa este o ofertă de forţă de muncă mai mare decât cererea. Şomajul fricţional sau cel structural pot apare chiar dacă, la nivel agregat, cererea totală de muncă egalează oferta. Şomajul ciclic este asociat cu fluctuaţiile în ciclul afacerilor şi apare atunci când o scădere a cererii agregate pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină o scădere a cererii agregate de forţă de muncă, simultan cu inflexibilitatea salariilor reale. Acest tip de şomaj este cunoscut în literatura economică şi sub numele de “şomaj keynesian”, după numele celui care l-a identificat şi analizat.O reacţie adecvată a guvernului la şomajul ciclic este să impună politici economice de creştere a cererii agregate, crescând cheltuielile guvernamentale, reducând taxele şi impozitele şi crescând rata de creştere a ofertei de bani. Alte măsuri de politică economică se referă la elaborarea unor programe concrete concentrate asupra şomajului, incluzând credite temporare pentru dezvoltarea unor programe antişomaj de către firme private sau sectorul public.

3. Şomajul sezonier este similar celui ciclic, în sensul că este determinat de fluctuaţiile cererii de forţă de muncă. În acest caz, fluctuaţiile cererii de muncă pot fi anticipate şi urmează un model sistematic de-a lungul anului. De exemplu, cererea de muncă în agricultură sau construcţii scade în lunile de iarnă.Întrebarea care se pune şi în acest caz este de ce firmele reacţionează la variaţiile sezoniere ale cererii de muncă prin disponibilizarea personalului şi nu prin reducerea salariului sau timpului de lucru. De asemenea, se poate pune întrebarea de ce muncitorii acceptă locuri de muncă în sectoare cu caracter sezonier. Răspunsul ar fi că pentru unii muncitori, existenţa ajutorului de şomaj pe perioada cât nu lucrează şi posibilitatea de a fi reangajaţi ulterior echivalează cu un concediu plătit. Pentru a atrage muncitorii în asemenea sectoare, firmele vor trebui să plătească muncitorilor salarii mai mari, care să compenseze faptul că nu vor lucra o perioadă de timp.În economiile contemporane nu există forme pure de şomaj. Diferitele forme de şomaj coexistă, se întrepătrund şi se susţin reciproc.

Impactul somajului

Un somaj ridicat reprezinta o problema economica dar si una sociala. Din punct de vedere economic somajul este o risipa de resurse pretentioase. Din punct de vedere social el este cauza unor suferinte profunde, intrucat somajul se lupta sa supravietuiasca cu venituri mici.

Impactul economic - este atunci cand rata somajului creste, economia renunta de fapt la toate bunurile si serviciile pe care somerii le-ar fi putut realize.

7

Impactul social - este atunci cand costul economic al somajului este cu siguranta mare, dar costul social este enorm. Nici o cifra nu poate sa releve efectele in plan uman si psihologic ale lungilor perioade cu somaj involuntar. Studiile arata ca somajul duce la deteriorarea atat a sanatatii fizice cat si celei psihice: creste numarul bolilor de inima, al cazurilor de alcoholism si al sinuciderilor.

Evolutia si analiza somajului in Romania in perioada 1990-2007

In tara noastra, fenomenul somajului – de dimensiuni reduse si necunoscut, mascat inainte de 1989 – a inceput sa se manifeste semnificativ din anul 1991 si a inregistrat o alura crescatoare pe termen lung. Intr-o etapa, 1991-1994, datorita restrangerii activitatii economice, somajul a sporit continuu, atingand un nivel maxim in luna martie 1994 (11,4 %). Scurta perioada de relansare aconomica din anii 1995-1996 a antrenat o tendinta de diminuare a somajului. Anul 1997 a marcat accelerarea restructurarii, indeosebi in industria miniera si in cea prelucratoare, cu costul reinscrierii somajului pe o curba ascendenta. A mai contribuit la aceasta si aparitia, in 1997, a unor reglementatari mai permissive in domeniul concedierilor collective, ceea ce a favorizat disponibilizari massive. Din anul 2000, rata somajului a inceput sa se reduca din nou, pe fondul reluarii cresterii economice. A scazut continuu, in anul 2005, ajungand la 5,9 %. Somajul maxim a fost atins in anul 1994 cand aproape 1,3 milioane de persoane nu aveau loc de munca.

Pe fondul reducerii activitatii economice (indeosebi in industrie), somajul a crescut rapid (1990-1994) ajungand la 10,9% pe total si in randul femeilor de 12,9%.(Tabel 2) in perioada 1997-1999, ca urmare a accelerarii testructuraruu unor ramuri si activitati economice, precum si declinului productiei din majoritatea regiunilor tarii, se observa o crestere a ratei generale a somajului (de la 8,9% la 11,5%). Relansarea cresterii economice in anii 2000 si 2001 a condus la diminuarea somajului. In concluzie, fluctuatiile activitatii economice reorezinta principala explicatie a evolutiei dimensiunilor absolute si relative ale somajului.

Principala ramura care a disponobilizat forta de munca in perioada ulterioara anului 1990 a fost industria. Ca urmare, populatiei ocupate in industrie a scazut aproape continuu, de la 36,9 % in 1990 la 24,8 % in 2003. Concomitant, intre anii 1990-2007 a crescut numarul persoanelor ocupate in agricultura, de la 28.2% in 1990 la 41,4% in 2000, inregistrand apoi pana la 34,7% in 2003.ponderea populatiei ocupate in sectorul tertiar a avut o evolutie oscilanta, cu o usoara tendinta de crestere pe ansamblul perioadei analizate: de la 28,4 % in 1990 la 35,7% in 2003.

8

Comparatie cu alte tari

Rata somajului in randul persoanelor sub 25 de ani a fost, in octombrie 2006, de 14,3%, in zona euro si de 14,7% in UE 271, cu valori de 1,6% si respective, 1,9 % mai mici decat cele inregistrate in aceeasi perioada in anul 2005.

Cei mai putini someri sub 25 de ani au fost in Olanda, unde rata somajului in randul tinerilor a dost de 5,2%, Damemarca(8,3%) si Austria (8,3%), in tinp ce cele mai ridicate rate ale somajului in randul tinerilor s-au inregistrat in Grecia (22,9%, in al doilea trimesru al anului 2007). In romania a fost 20,7% si in Franta de 19,3%.(sursa:Newsln) De asemenea, potrivit Eurostat, rata somajului in zona euro2 a ajuns la 7,2%, in luna octombrie , comparative cu 7,3 %, in septembrie. In UE27, rata somajului a fost in octombrie , de 7%, la fel ca in septembrie, dar cu 0,8% mai putin decat in 2006. Cea mai scazuta rata a somajului in octombrie s-a inregistrat in Damenarca 2,9 % si Olanda 3,15, iar cea mai ridicata a fost in Slovacia de 11,2% si Polonia de 8,8%.

Totodata, in 23 de state membre a inregistrat o scadere a ratei somajului de-a lungul anului, in timp ce in patru dintre ele rata somajului a crescut. Cele mai importante scaderi s-au inregistrat inPolonia de la 12,65 la 8,8% si in Republica Ceha, de la 6,75 la 55. Cele mai mari cresteri ale ratei somajului s-au inregistrat in Portugalia, de la 7,8% la 8,5% si in Irlanda de la 4,2 % la 4,4%.

Rata somajului in randul barbatilor a scazut de la 7,1% la 6,5%, intre octombrie 2006 si octombrie 2007, in zona euro, si de la 7,3% la 6,4% in UE27. Rata somajului in randul femeilor a scazut, de asemenea, in ultimul an, de la 9% la 8,2%, in zona euro, si de la 8,55 la 7,6% in UE27.

Eurostat estimeaza ca un numar de 16,5 milioane de persoane din UE nu aveau o slujba, in octombrie, din care 11,1 milioane proveneau din tarile din zona euro. In octombrie anul 2006, 18,4 milioane de europeni erau someri din care 12,1 milioane proveneau din zona euro.Rata somajului in Statele Unite a fost de 4,7%, in octombrie 2007, in timp ce in Japonia a fost de 4%.(sursa:Eurostat)

Situaţia statistică a şomajului înregistrat la 28 februarie 2010

Rata şomajului înregistrat la nivel naţional, la sfârşitul lunii februarie 2010 a fost de 8,3%, mai

mare cu 3,0 pp decât cea din luna februarie a anului 2009 şi cu 0,2 pp decât cea din luna ianuarie a anului

2010.

În graficul următor este prezentată evoluţia ratei şomajului înregistrat la nivel naţional în perioada

1991 – 2010 la nivelul lunii februarie.

1

2

9

Evoluţia ratei şomajului înregistrat la nivel naţional între anii 1991-2010, la nivelul lunii februarie

7,8

5,2

8,8

6,2

8,3

4,2

5,1

6,3

0,6

3,9

9,0

11,411,1

10,1

7,5

9,7

12,012,5

10,7

13,5

0

2

4

6

8

10

12

14

16

rata

şom

ajul

ui(%

)

rata somaj

Numărul total de şomeri la finele lunii februarie, de 762.375 persoane, a crescut cu 21.393

persoane faţă de cel de la finele lunii anterioare.

În graficul următor este prezentată evoluţia numărului şomerilor înregistraţi la nivel naţiopnal în

perioada 1991 – 2010 la nivelul lunii februarie.

10

Numărul de şomeri înregistrat în perioada 1991-2010 la nivelul lunii februarie

65.319

435.310

1.055.290

961.657

702.431

554.585

477.860

379.779

459.013

1.032.303

1.267.450

748.115

1.245.397

1.025.717

1.275.244

798.444 762.375

1.196.6301.183.947

558.553

an număr şomeri

Din totalul şomerilor înregistraţi, 468.863 au fost şomeri indemnizaţi şi 293.512 neindemnizaţi.

Numărul şomerilor indemnizaţi a crescut cu 9.705 persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a

crescut cu 11.688 persoane faţă de luna precedentă.

Ponderea şomerilor neindemnizaţi în numărul total al şomerilor (38,50%) scade faţă de luna

precedentă cu 0,47 pp.

Referitor la şomajul înregistrat pe sexe, în luna februarie 2010, comparativ cu luna precedentă,

rata şomajului masculin a crescut de la 8,8 % la 9,2%, iar rata şomajului feminin a crescut de la 7,3

% la 7,4%.

La nivel teritorial, numărul de şomeri a crescut în 35 de judeţe şi în Municipiul Bucureşti,

creşterile cele mai importante înregistrându-se în judeţele: Constanţa (2.025 persoane), Dolj (1.944

persoane), Neamţ (1.801 persoane), Iaşi (1.676 persoane), Vaslui (1.145 persoane), Cluj (846 persoane),

Suceava (703 persoane), Vâlcea (702 persoane), Harghita (625 persoane), Botoşani (616 persoane),

Ialomiţa (590 persoane), Galaţi (588 persoane), şi municipiul Bucureşti (799 persoane). Scăderea

11

numărului de şomeri se înregistrează în judeţele: Alba (743 persoane), Gorj (252 persoane),

Hunedoara (189 persoane), Caraş-Severin (148 persoane), Sălaj (86 persoane) şi Arad (66 persoane).

Scăderea numărului de şomeri din aceste judeţe se datorează în special scăderii numărului de şomeri

neindemnizati a căror perioadă de valabilitate a cererilor de persoane în căutare de loc de muncă şi în

acelaşi timp solicitanţi de adeverinţe conform Legii 416/2001, a expirat în a doua jumătate a lunii

decembrie 2009 şi nu şi-au mai reînoit aceste cereri.

Judeţele cu cea mai mare pondere a şomerilor neindemnizaţi în numărul total al şomerilor sunt:

Dolj (59,25%), Teleorman (58,61%), Mehedinţi (57,13%), Iaşi (52,33%), Vrancea (51,80%), Covasna

(50,31%), Călăraşi (49,59%) şi Galaţi (48,80%).

Rata şomajului a crescut în 34 de judeţe, cele mai importante creşteri constatându-se în judeţele:

Neamţ cu 0,9pp, Vaslui cu 0,7pp, Dolj, Giurgiu, Constanţa şi Ialomiţa cu 0,6pp, Iaşi şi Harghita cu 0,5pp,

Tulcea, Botoşani şi Vâlcea cu 0,4pp. Scăderea ratei şomajului se înregistrează doar în judeţele: Vrancea,

Bistriţa, Teleorman, Brăila, Buzău, Galaţi şi Dâmboviţa cu 0.3pp. În Municipiul Bucureşti şi în judeţul

Satu Mare, rata şomajului a fost constantă comparativ cu luna precedentă.

Cele mai ridicate niveluri ale ratei şomajului au fost atinse de judeţele Mehedinţi (14,6%) şi

Vaslui (14,2%), urmate de judeţele: Teleorman şi Alba (13,0%), (12,7%), Dolj (12,9%), Ialomiţa

(12,8%), Covasna (12,4%), Galaţi (12,3%), Gorj şi Harghita (11,5%), Caraş-Severin (11,1%),

Hunedoara şi Sălaj (10,9%).

Nivelul minim al ratei şomajului în luna februarie, de 2,4%, se înregistrează în Municipiul

Bucureşti. Amplitudinea dintre nivelul de maxim şi cel de minim al şomajului (12,2 pp) este mai mare cu

0,1 pp decât cea din luna precedentă(12,1 pp) datorată creşterii nivelului de maxim deţinut şi în luna

aceasta de judeţul Mehedinţi.

Regiunile statistice cu cele mai ridicate rate ale şomajului înregistrat au fost Sud-Vest (11,5%),

Centru şi Sud (10,1%), Nord-Est (9,3%) şi Sud-Est (9,2%) şi regiuni în care activităţile rurale sunt

preponderente. Se constată existenţa unor disparităţi şi în interiorul regiunilor, unde judeţe predominant

agricole coexistă cu cele mai dezvoltate. De exemplu, în regiunea Nord-Est s-au înregistrat discrepanţe

între judeţe în ceea ce priveşte rata şomajului înregistrat, astfel: nivelul maxim a fost atins în judeţul

Vaslui (14,2%) şi cel minim în judeţul Iaşi (7,9%), ecartul fiind de 6,3% pp.

Regiunea Bucureşti, ca şi luna trecută, a atins cel mai scăzut nivel al ratei şomajului înregistrat, de

2,4%.

12

În cursul lunii februarie 2010, numărul total de şomeri intraţi în evidenţe a fost de 97.267

persoane, repartizat astfel:

68.234 persoane - prin înscrieri noi, din care:

- 37.640 persoane înregistrate ca şomeri indemnizaţi;

- 30.594 persoane înregistrate ca şomeri neindemnizaţi;

29.033 persoane - prin reactualizări de cereri de loc de muncă şi reactivări de drepturi băneşti,

din care:

- 5.557 reactivări de drepturi;

- 23.476 reactualizări de cereri de loc de muncă.

Analizând intrările totale de şomeri din luna februarie cu cele înregistrate în luna anterioară,

observăm că numărul aferent lunii ianuarie a scăzut cu 2.549 persoane, de la 99.816 persoane în luna

ianuarie, la 97.267 persoane în luna februarie. Numărul şomerilor neindemnizaţi a crescut cu 4.585

persoane (de la 26.009 persoane înregistrate în luna ianuarie, la 30.594 persoane în luna februarie).

În cursul lunii februarie au ieşit din evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de

muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, un număr total de 75.874 şomeri, astfel:

prin încadrare în muncă - 21.507 persoane;

din categoria şomerilor indemnizaţi ca urmare a suspendărilor, încetărilor de drepturi băneşti -

diferite situaţii (pensionări, plecări în străinătate, decese) - 24.875 persoane;

din categoria şomerilor neindemnizaţi, dacă nu solicită menţinerea cererii de loc de muncă -

29.492 persoane.

Ieşirile prin încadrare în muncă din rândul şomerilor au crescut cu 6.414 persoane faţă de cele

din luna anterioară (de la 18.461 persoane la 24.875 persoane) şi reprezintă 44,2% din totalul ieşirilor din

şomaj.

Ieşirile din categoria şomerilor indemnizaţi, au crescut cu 3.309 persoane, de la 18.198 persoane

în luna ianuarie la 21.507 persoane în luna februarie.

13

Ieşirile din categoria şomerilor neindemnizaţi care nu solicită menţinerea cererii de loc de

muncă au scăzut în luna februarie cu 2.066 persoane faţă de luna ianuarie (de la 31.558 persoane la

29.492 persoane).

Referitor la structura şomajului după nivelul de instruire, şomerii cu nivel de instruire primar,

gimnazial şi profesional constituie ponderea cea mai mare a persoanelor care se adresează agenţiilor

judeţene de ocupare a forţei de muncă în vederea găsirii şi ocupării unui loc de muncă 72,5%. Şomerii cu

nivel de instruire liceal şi post-liceal reprezintă 21,1%, iar cei cu studii universitare doar 6,4%.

Din punct de vedere al structurii şomerilor pe grupe de vârstă, reprezentative sunt ponderile pentru

grupele de vârstă 30-39 ani (26,4 %) şi 40-49 ani (28,0%).

În ceea ce priveşte structura şomajului după durată, la sfârşitul lunii februarie 2010, numărul

şomerilor aflaţi în şomaj de cel mult 6 luni (427.568 persoane) este cel mai mare şi reprezintă 56,1% din

totalul şomerilor înregistraţi; urmează categoria şomerilor aflaţi în şomaj între 6 şi 12 luni, respectiv

225.146 persoane (29,5%), şi cea a şomerilor aflaţi în şomaj peste 12 luni, respectiv 109.661 persoane

(14,4%).

În ceea ce priveşte şomajul de lungă durată, în această lună, se află înregistraţi în evidenţele

agenţiei 31.193 tineri sub 25 de ani aflaţi în şomaj de peste 6 luni (ceea ce reprezintă 29,8% din totalul

şomerilor sub 25 de ani); adulţii aflaţi în şomaj de peste 12 luni, 100.807 persoane reprezintă 15,3% din

totalul şomerilor adulţi, ponderea şomerilor de lungă durată în numărul total de şomeri fiind de 17,31%.

Ocupaţiile în care s-a înregistrat cel mai mare număr de şomeri indemnizaţi la sfârşitul lunii

februarie sunt: muncitori necalificaţi în industria prelucrătoare (32.258 persoane), constructori şi

montatori de structuri metalice (29.137 persoane), vânzători (18.340 persoane), lucrători la maşini de

polizat, rectificat şi ascuţit (14.941 persoane), muncitori necalificaţi şi construcţia de locuinţe (11.437

persoane), etc. Se constată gradul relativ scăzut de instruire al şomerilor înregistraţi, ceea ce reprezintă un

obstacol în integrarea acestora pe piaţa muncii.

Pentru a diminua creşterea numărului de şomeri şi pentru a atenua efectele crizei economice,

Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 13/2010 care prevede că angajatorii care încadrează pe

locurile de muncă nou create şomeri, în cursul anului 2010, vor putea beneficia, pe o perioadă de 6 luni,

de scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente şomerilor încadraţi, datorate de

angajatori potrivit legii, menţinerea în activitate pe o perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării.

Angajatorii beneficiază de această facilitate numai dacă încadrează persoane provenind din rândul

şomerilor care sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă de minimum 3 luni

14

premergătoare deciziei de angajare şi care nu au avut raporturi de muncă cu respectivii angajatori în

ultimele 6 luni premergătoare angajării.

15

CONCLUZII:

1. Somajul este un dezechilibru al pietei nationale (dezeclilibru intre cererea globala de munca si oferta globala de muna).

2. Somajul se poate imparti in doua categorii : voluntar (cand o persoana refuza salariul oferit) si involuntar (cand persoanele neocupate ar fi dispunse sa lucreze).

3. Somajul in Romania a evoluat foarte mult dupa anul 1990 si principala ramura care a disponibilizat forta de munca a fost industria.

4. Rata somajului exprima procentual marimea somajului, fiid raportul dintre numarul somerilor si populatia activa.

5. Economia romanesca va cunoste fenomenul de somaj structural – persoane care vor sa munceasca, dar nu au calificarea minima ceruta de locurile de munca disponibile.

6. Ca un corolar al concluziei anterioare, vom avea someri si lipsa de forte de munca – metodologia actuala de calcul a ratei somajului pur si simplu nu are in vedere acest lucru.

7. Ca sa se reduca distanta dintre cele 2 Romanii (cea urbana si cea rurala) trebuie gasite mijloace pentru un program national de formare continua. Habar nu am cum s-ar putea face asta, dar stiu sigur cum nu se va face – prin ANOFM

16

Bibliografie:

Badulescu, Alina “ Somajul in Romania.O analiza retrospective (1991-2005)”; Dornbusch, Rudiger; Fischer Stanley “Macroeconomia”, Ed. Sedona, Timisoara, 1997;

www.scritube.com

www.anofm.ro

www.ectap.ro

www.zf.ro

www.standard.money.ro

www.gandul.info

www.wikipedia.org

www.eurostat.eu

www.insse.ro

17

Anexe:

Rata şomajului în diferite ţări din Uniunea Europeana

18

19