Toţi oamenii îşi doresc să trăiască fericiţi: când însă vine vorba să vadă desluşit ce anume le face viaţa fericită, privirea li se înceţoşează;şi departe de a dobândi uşor o viaţă fericită, cu cât este mai nerăbdător cel care se avântă spre ea, cu atât mai tare şi-o îndepărtează, dacă a rătăcit cumva drumul. Mai întâi ar trebui să hotărâm care este acel lucru spre care năzuim, apoi să cercetăm pe ce cale ne putem îndrepta cel mai iute spre el;pe parcurs, dacă se dovedeşte a fi calea cea bună, vom înţelege cât înaintăm cu fiecare zi şi cu cât suntem mai aproape de locul unde ne împinge o dorinţă naturală. Câtă vreme însă rătăcim la întâmplare, fără să urmăm o călăuză, ci doar freamătul şi strigătele de tot felul ale celor care ne cheamă în diverse direcţii, viaţa ni se va irosi între drumuri rătăcite şi se va scurta, oricât ne-am strădui din răsputeri zi şi noapte.

Socrate în Despre viaţa fericită

Ideea Binelui este cunoaşterea supremă, ideea prin care şi cele drepte şi toate celelalte bunuri devin utile şi de folos. Este, prin urmare, sarcina noastră, a celor ce durăm cetatea, să silim sufletele cele mai bune să ajungă la învăţătura pe care mai înainte am numit-o "supremă", anume să vadă Binele şi să întreprindă acel urcuş, iar după ce, fiind sus, vor fi privit îndeajuns, să nu li se îngăduie ceea ce acum li se îngăduie.

Păreri de rău. Soţiei mele Xantipa

Îmi pare rău că mor nevinovat...Atunci e foarte simplu pentru tine:Găseşte-mi iute o vină şi-ai scăpat...Mor vinovat şi deci îţi pare... bine.

epigramă de Socrate din Din epigramiştii lumii (2000),

Cetatea Virtuţii este Cetatea Raţiunii Divine. Căci numai, instituind Raţiunea ca Normă a Fericirii, în cetate vor domni cei cu adevărat bogaţi, nu în bani, ci în ceea ce trebuie să fie bogat omul fericit: într-o viaţă bună şi raţională.

Omul bun trebuie să se supună legilor rele ca să nu permită omului rău să violeze legile bune.

Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului.

Persoana ta este sufletul tău.

Există doar un lucru bun, ştiinţa, şi doar unul rău, neştiinţa.

Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu.

Intelepciunea este singurul ban potrivit in schimbul caruia ar trebui sa le dam pe toate. Iar toate bunurile adevarate se cumpara si se vand cu acesta: barbatia, chibzuinta, justitia.

Iubirile cele mai înflăcărate au cel mai rece sfârşit.

Câte lucruri de care eu nu am nevoie există!

Nu virtutea se naşte din avere, ci din virtute vin şi averea şi toate celelalte bunuri, pentru fiecare în parte, ca şi pentru Cetate.

Dacă totul s-ar sfârşi cu moartea noastră, atunci moartea ar fi o soluţie pentru cei răi care şi-ar scăpa cu o lovitură nu numai trupul, ci şi sufletul lor, cu toată răutatea din ei. Dar, pentru că sufletul este nemuritor, evident, nu există scăpare de răul de care se tem. De aceea răii trebuie să se gândească la judecata de apoi.

Nu pot învăţa pe nimeni nimic. Pot doar să-i fac să gândească.

Nici celui bolnav nu-i foloseşte un pat de aur, nici celui fără minte un noroc deosebit.

Să te temi de moarte, nu e nimic altceva decât să-ţi închipui că eşti înţelept fără să fii; înseamnă să crezi că ştii ceva ce nu ştii.

Ştim noi să explicăm cum se produce ploaia dacă nu ştim când trebuie să facem lucrările pământului, când trebuie să însămânţăm şi să recoltăm, şi degeaba ştim noi cum se produce mişcarea astrelor dacă nu ştim cine suntem noi înşine şi încotro ne îndreptăm. Deci să ne îndreptăm cunoaşterea spre lucrurile utile şi să evităm cunoştinţele fără de folos.

Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele.

Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău.

Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aş fi dat în judecată?

Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic.

Trebuie să mănânci ca să trăieşti şi nu să trăieşti ca să mănânci.

Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu.

Căci nu din averi izvorăşte virtutea, ci din virtute izvorăsc şi averi şi toate celelalte bunuri omeneşti; pentru unul singur sau pentru o societate întreagă...

Este neapărat necesar ca omul chibzuit - fiind cum l-am arătat: drept, curajos, evlavios - să fie şi cu desăvârşire bun. Fiind astfel, orice face este bine şi sănătos, frumos.

Partea pe care am înţeles-o e minunată şi îndrăznesc să cred că e la fel şi cea pe care n-am înţeles-o; dar este nevoie de un cufundător din Delos spre a înţelege totul.

Sfatul meu este să te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei devein filosof.

Nu a trăi e de mare preţ, ci a trăi cinstit.

Cine vrea să mişte lumea trebuie mai întâi să se mişte el însuşi.

O viaţă frumoasă şi utilă este aceea în care gândirea şi acţiunea se susţin neîncetat una pe cealaltă.

Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin studii.

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă.

În momentul în care se află pe picior de egalitate cu bărbatul, o femeie devine şeful acestuia.

Vorbeşte ca să te cunosc.

Nu poţi vindeca trupul, fără să vindeci sufletul.

Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau ca să simtă că trăiesc.

Apropierea dintre oameni, prietenia, dreapta măsură, chibzuinţa şi dreptatea, iată ce leagă împreună cerul, pământul, pe zei şi pe oameni.

În fiecare om sălăsluieşte un soare, totul e să-l lăsăm să ardă.

Ignoranţa este originea tuturor relelor.

Invidia este ulcerul sufletului.

Cunoaşte-te pe tine însuţi.

De abia după ce am cunoscut prea mult, ne dăm seama cât de puţin cunoaştem.

Ascultă o preafrumoasă povestire, pe care cred că o vei socoti o ficţiune, în timp ce, pentru mine, este o istorisire reală.

După cum cei care călătoresc pe mare pe timp frumos au pregătite şi cele necesare pentru caz de furtună, tot aşa cei chibzuiţi îşi pregătesc în prosperitate măsurile pentru caz de nenorocire.

Legea nu se sinchiseşte ca o singură clasă să o ducă deosebit de bine, în cetate – ci ea orânduieşte ca în întreaga cetate să existe fericirea, punându-i în acord pe cetăţeni prin convingere şi constrângere, făcându-i să-şi facă parte unul altuia din folosul pe care fiecare poate să-l aducă obştii.

După ce oamenii îşi fac unii altora nedreptăţi, după ce le îndură şi gustă atât din săvârşirea, cât şi din suportarea lor, li se pare folositor celor ce nu pot nici să scape de a le îndura, dar nici să le facă, să convină între ei, ca nici să nu-şi facă nedreptăţi, nici să nu le aibă de îndurat. De aici se trage aşezarea legilor şi a convenţiilor între oameni. Iar porunca ce cade sub puterea legii se numeşte legală şi dreaptă.

Vorbeşte, ca să te văd.

Nu îngădui un râs nesocotit şi nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la un nebun.

Virtutea este ştiinţă.

După ce se recunoaşte un bine? După aceea că respectă în chip desăvârşit natura.

Părinţii şi toţi cei care se îngrijesc de copii le spun şi le cer acestora să fie drepţi.

În faţa zeilor şi a oamenilor cu judecată, patria este mai preţuită, mai sfântă, mai respectată decât mama, decât tata, decât toţi strămoşii. Pentru patrie, chiar când ne supără, trebuie să avem veneraţie, supunere şi îngrjire.

Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.

Dragostea este, până la urmă, dorinţa de a poseda binele, în permanenţă.

Căsătoria este o instituţie care te apără cu străşnicie de orice bucurie.

Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.

A pune o povară pe un bolnav şi a da noroc unor needucaţi este acelaşi lucru.

Pe cei care merg în soare îi urmează în mod necesar umbra, iar pe cei care păşesc prin glorie îi însoţeşte invidia.

Nimeni nu ştie ce este moartea şi nici dacă nu e cumva cel mai mare bine pentru om, dar toţi se tem de ea ca şi cum ar fi siguri că e cel mai mare rău.

Doar războaiele, răscoalele, luptele, pe toate nimic altceva nu le stârneşte decât trupul, decât poftele lui. Pentru dobândirea bogăţiilor facem noi toate războaiele şi alergăm după avuţii: fiindcă suntem mânaţi de cerinţele trupeşti, cărora ne facem robi.

Viaţa necercetată nu merită trăită.

A face o nedreptate este mai rău decât a o suporta.

Moartea e somn fără vise.

Se cuvine să murim în reculegere şi pace.

Înţelepciunea începe cu definirea termenilor.

Înţelepciunea întăreşte averea şi scade sărăcia.

Care dintre noi se îndreaptă spre un bine mai mare?

Cea mai fierbinte dragoste are cel mai rece sfârşit.

Cu cât ai nevoie de mai puţin, cu atât te apropii mai mult de zei.

Criton, îi sunt dator lui Asclepios un cocoş, vă rog să nu uitaţi să i-l daţi.

Dacă ar fi să mi se îndeplinească o unică dorinţă, aş cere să fiu mai înţelept.

Vom câştiga prietenia unui om, cultivând în noi însuşirile pe care le preţuim la el.

Cât despre căsătorie sau celibat, lasă un bărbat să aleagă ce cale îşi doreşte, pentru că în ambele cazuri el se va căi.

Şi ce reputaţie este mai ruşinoasă decât să treci în ochii lumii drept un om care îşi pune averea mai presus decât prietenii!

La fel ca pentru o lungă călătorie, tot astfel îşi adună înţeleptul pentru viaţă proviziile cele mai necesare, nu cele mai de preţ.

În nici o împrejurare nu este bine şi nici cinstit a săvârşi nedreptatea... prin urmare, nici când cineva a îndurat o nedreptate nu trebuie s-o întoarcă.

Egoism. Strigoiul cumnatei sale

Strigoiule, de ce transpiri cât şapte,Ca să mă chinuieşti în orice noapte,Când ştii că-n zori se scoală sora ta?!Doar n-ai uitat că-s însurat... cu ea?!

Soţiei şi strigoiului cumnatei mele

Strigoiule, de ce transpiri cât şapte,Ca să mă chinuieşti în orice noapte,Când ştii că-n zori se scoală sora ta?!Doar n-ai uitat că-s însurat... cu ea?!

Dacă moartea este asemeni unei plecări de aici într-un alt loc şi dacă este adevărat, cum se spune, că toţi care au murit se află acolo, ce fericire este mai mare decât aceasta?

O, preabunule, tu care eşti atenian, din Cetatea cea mai mare şi mai vestită în înţelepciune şi putere, nu ţi-e oare ruşine că de bani te îngrijeşti, iar de cuget, de adevăr şi de suflet, ca să fie cât mai frumos, nu te înngrijeşti şi nu îţi pasă?

Cineva care este prejudiciat nu trebuie să întoarcă prejudiciul căci, sub niciun motiv, nu poate fi drept să faci o nedreptate; şi nu este drept să întorci un prejudiciu sau să faci un rău vreunui om, oricât de mult ai avut de suferit din pricina lui.

Există în orice primejdie multe alte chipuri de a scăpa de moarte, dacă cineva cutează să spună şi să facă orice. Însă nu acest lucru e greu, atenieni, să scăpaţi de moarte, ci cu mult mai greu e să scapi de ticăloşie; căci fuge mai repede decât moartea.

Cei ce se cunosc pe ei înşişi ştiu ce le este prielnic şi deosebesc lucrurile pe care sunt în stare să le facă sau nu. Ei se mărginesc a face ceea ce ştiu; caută să dobândească ceea ce le lipseşte şi ferindu-se de tot ce e mai presus de puterile lor, ocolesc rătăcirile şi greşelile.

Căci dacă mă veţi ucide pe mine, nu veţi mai găsi lesne un alt om care, cu adevărat – chiar dacă ar părea o vorbă caraghioasă – să fie pus de Zeu pe lângă Cetate întocmai ca pe lângă un cal, mare şi de soi, dar care, din pricina mărimii, ar fi cam leneş şi ar trebui să fie trezit de un tăun; la fel mi se pare că m-a aşezat Zeul pe lângă Cetate pe mine.

Moartea e una din două: sau e ca şi cum cel mort n-ar exista şi n-ar mai simţi nimic, sau, după cum se spune, înseamnă o schimbare şi o mutare a sufletului din acest loc de aici în altul. Atunci, moartea ar fi un câştig minunat. Prin urmare, dacă aşa este moartea, eu spun că este un câştig; pentru că astfel timpul întreg nu pare mai lung decât o singură noapte.

Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, dispreţuiesc autoritatea şi dovedesc lipsă de respect faţă de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când oamenii în vârstă intră în încăpere. Îşi contazic părinţii, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior, şi sunt tirani cu profesorii. Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei însişi. Nu au pic de respect pentru părinţi sau persoane în vârstă. Vorbesc ca şi cum ei însişi ar şti totul şi ceea ce noi considerăm înţelepciune este lipsit de relevanţă pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie şi nefeminine în limbaj, comportament şi îmbrăcăminte.