sociologie_sănătate_curs.pdf

7/23/2019 sociologie_sntate_curs.pdf

1/39

http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de

%20s%C4%83n%C4%83tate.

Metode de cercetare sociologica.Capitolul 4: Metode de cercetare sociologica.

Ca toate celelate stiinte si sociologia indeplineste mai multe functii, acestea fiind:

a) functia descriptivacare consta in identificarea aspectelor definitorii ale socialului, aformelor de manifestare ale acestuia si a modului evolutiei sale in timp.

b) Functia explicativa- care se concretizeaza in cautarea corelatiilor dintre diverselecomponente ale socialuluipentru descoperirea cauzelor, conditiilor si legilor ce stau la bazastructurarii si devenirii acestuia. La inceput se formuleaza ipoteze privitoare la respectivelecauze, conditii si legi, urmand apoi obtinerea dovezilor prin care respectivele ipoteze suntvalidate.

c) Functia previzionala( predictiva) - aceasta constand in capacitatea teoriei sociologice dea anticipa asupra modului in care se va evalua in perspectiva socialul.

d) Functia praxiologicase realizeaza prin utilizarea explicatiilor date de sociologiediverselor fenomene sociale pentru elaborarea si realizare proiectelor de reforma a socialului, demodernizare si optimizare a activitatii institutiilor sociale.

Istoria sociologiei releva ca aceste functii ale teoriei sociologice nu s-au realizat concomitent ciin anumite etape au predominat unele sau altele. Astfel in perioada de inceput a predominat

preocuparea pentru explicarea vietii sociale din functia explicativa dar aceasta a imbracat maimult forma ipotetico-filosofica deoarece lipseau informatiile concrete referitoare la viata sociala.

Constietizand aceste carente (lipsuri) sociologia isi va dubla ulterior centrul de interes spredescrierea vietii sociale, spre cunoasterea modului in care se manifesta socialul, impunandu-siastfel functia descriptiva, iar sociologia transformandu-se mai mult intr-o socio-grafie.

De abia in a 2-a jumatate a secolului al XIX- lea se vor intreprinde eforturi sustinute in directiarealizarii unitatii dintre functia descriptiva si cea explicativa, realizandu-se o serie de sintezeteoretico-explicative importante care vor oferi informatiile necesare pentru indeplinirea cusucces si a celorlalte 2 functii al e teoriei sociologice.

In sociologie exista 2 mari orientari sau traditii de cercetare empirica( a faptelor dinrealitate).Prima orientareare ca cerinta pentru sociologie sa ofere analize obiective, stiintificeale faptelor sociale si cea de-a doua orientarein care accentul este pus pe intelegerea in

profunzime a sensurilor culturale, a perceptiilor subiective si a dinamicii intersubiective acomportamentului social.

Precizari terminologice

I. Metoda

Din punct de vedere etimologic, termenul de metodaprovine din grecescul methodos careinseamna cale, drum sau mijloc de expunere.
http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/metode-de-cercetare-sociologica.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/metode-de-cercetare-sociologica.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/metode-de-cercetare-sociologica.html


2/39

Metoda reprezinta modul de cercetare, sistemul de reguli si principiile de cunoastere si detransformare a realitatii obiective; calea pe care o urmeaza procesul de cunoastere pentruelaborarea unor cunostinte despre realitate.

Orice metoda are un caracter normativ deoarece ofera indicatii, reguli, procedee si normeasupra modului in care trebuie abordat obiectul cunoasterii.

Clasificarea metodelor

Metodelese pot clasifica dupa mai multe criterii:

1. 1. dupa criteriul temporalitatii:

v metode transversale- urmaresc descoperirea relatiilor intre laturile, aspectele, fenomenele siprocesele socioumane la un moment dat ( ex. observatia, anheta , testul sociometric)

v metode longitudinale- studiaza evolutia fenomenelor in timp ( biografia, studiul de caz)

1. dupa gradul de interventie a cercetatorului asupra obiectului de studiu:

v metode experimentale- experimetul sociologic

v metode cvasiexperimentale- ancheta, sondajul de opinie, biografia sociala

v metode de observatie- studiul de caz, observatia

1. 3. dupa numarul unitatilor sociale luate in studiu:

v metode statistice- permit investigarea unui numar mare de unitati sociale

ex. ancheta, sondajul de opinie, analizele statistico-matematice

v metode cazuistice- semnifica studiul integral al catorva unitati sau fenomene socioumane-ex. biografia, studiul de caz, monografia sociala.

1.

4. dupa locul ocupat in procesul investigatiei:

v metode de culegere a informatiilor- inregistrarea statistica, studiul de caz, ancheta;

v metode de prelucrare a informatiilor-

v metode de interpretare a datelor cercetarii- metoda comparativa, metoda interpretativa.

Regulile metodei sociologiceProcesul de cercetare, activitatea de culegere si interpretare a datelor cercetarii este


3/39

guvernat de mai multe reguli si principii. Printre principalele regulise numara si:

a).regula concretului- datorita faptului ca sociologia este stiinta pozitiva a faptelor sociale, eatrebuie sa porneasca de la concret, de la observarea nemijlocita a realitatii sociale;

b).regula eliberarii de prejudecati- ca in cazul oricarei alte stiinte, cercetatorul trebuie sa

aiba o atitudine obiectiva fata de realitatea socialastudiata; cercetatorul lucreaza cu judecatida fapt ( constatative, de existenta) si nu cu judecati de valoare ( evaluative) prin care apreciazasau acorda semnificatie unui fapt social.

Emile Durkheim, in lucrarea Regulile metodei sociologicea stabilit o serie de principii ce staula baza oricarei cercetari:

v principiul obiectivitatii- intelegerea faptelor sociale ca lucruri;

v caracterul specific al faptului social-orice fapr social este de natura normativa, exercitandasupra individului o actiune coercitiva, care conditioneaza integrarea lui in structurile sociale;

v definirea riguroasa a notiunilor, categoriilor si principiilor utilizate in cercetarea sociologica;

v necesitatea unei explicatii cauzale a fenomenelor sociale;

v corelarea analizei unui fapt cu diversitatea fenomenelor sub care acesta se prezinta.

II. Tehnica

Termenul de tehnicaprovine din grecescul thne care inseamna viclesug, procedeu sidesemneaza un anumit instrument sau procedeu de inregistrare sau de interpretare a datelorrezultate dintr-o cercetare stiintifica. Este o operatie concreta de identificare sau utilizare adatelor realitatii in interesul cunoasterii.

Calsificarea tehnicilor

a) tehnici principale- observatia de teren, documentarea factica, experimentul social;

b) tehnici secundare- interviul, chestionarul, scalele, testele;

c) - tehnici de sinteza- monografia, tehnica zonala.

III. Procedeulreprezinta maniera de actiune, de utilizare a instrumentelor de investigare.

IV. Instrumentele de investigaresunt materiale de care se foloseste cercetatorul pentrucunoasterea stiintifica a fenomenelor socioumaneex. foaia de observatie, fisa de inregistrare.

Etapele investigatiei sociologice.

Cercetarea sociologica se prezinta ca un proces deosebit de complex care va cuprinde indesfasurarea sa cel putin 6 etape. Prima etapaa cercetarii o reprezinta fixarea scopuluiacesteia


4/39

respectiv a temei de cercetare. Aceasta va fi stabilita in functie de nivelul atins de cunoastereasociologica in respectivul domeniu, de problemele ramase nesolutionate in cadrul teoriilorexistente sau care nu si-au gasit o solutie corespunzatoare, precum si preocuparile si intereseleteoretice ale echipei de cercetare si ale membrilor acesteia.

A doua etapaeste pre-anchetacare consta in documentarea temeinica a celui care initiaza

cercetarea in legatura cu stadiul inregistrat de cunoasterea fenomenului de care se va ocupainitiatorul cercetarii. Va fi studiata astfel literatura de specialitate din domeniu, se vor analizainterpretarile date fenomenelor din sfera in care se va realiza investigatia si temeinica acestora,atentia concentrandu-se asupra unor cerinte explicative si a cauzelor care le-au determinat.

Prin parcurgerea intregii documentatii existente, cercetatorul isi formeaza o imagine de ansambluasupra a ceea ce s-a facut si asupra a ceea ce trebuie sa se faca pentru a se realiza o explicatieintegrala si solida a fenomenelor din domeniul respectiv.

A treia etapava consta in stabilirea obiectivelor cercetarii, respectiv a problemelor ce trebuieurmarite si solutionate in cadrul cercetarii intreprinse. Aceste obiective decurg din tema sau

scopul cercetarii. Fiind vorba de probleme ce urmeaza a fi solutionate de cercetare, cercetatorulva formula in legatura cu fiecare dintre ele anumite ipoteze explicative pe baza materialuluistudiat in cadrul pre-anchetei.

Orice ipoteza reprezinta o presupunere rationala in legatura cu cauzele, conditiile si legilefenomenelor avute in vedere. Pentru a intruni atributul unei ipoteze stiintifice aceste prim-pozitiitrebuie sa intruneasca o serie de caracteristici si anume:

a) fie testabile, adica sa poata fi supuse verificarii prin observatii si experimente;

b) sa fie adecvate domeniului la care se refera;

c) sa concorde cu explicatiile deja validate cu privire la respectivul domeniu.

Dupa parcurgerea acestor etape urmeaza elaborarea planului cercetariicare consta in ordonarealogica a obiectivelor vizate, in stabilirea activitatilor ce vor fi realizate pentru indeplinireaacestor obiective, a metodelor ce vor fi folosite in repartizarea sarcinillor concrete pe membriiechipei de cercetare.

Etapa urmatoareeste aceea a punerii in aplicare a planului respectiv, a desfasurarii efectivea cercetarii. Realizarea cercetarii are ca principal obiectiv colectarea de informatii privitoare lafenomenul impus investigatiei. Cercetarea se desfasoara pe baza planului dat, nu intotdeauna

planul se respecta intocmai din cauza ca:

- atunci cand se elaboreaza planul nu se cunosc toate aspectele cu care urmeaza a seconfrunta cercetatorul pe teren, ori in masura in care intervin asemenea aspecte se impuncorectari necesare ale palnului initial care inseamna atat detalierea obiectivelor cat si modificareaunora dintre ele.

- in realizarea cercetarii, cei care o intreprind intampina de multe ori obstructiunea unorpersoane care isi desfasoara activitatea in domeniul cercetat si care percep cercetarea intreprinsaca un pericol la adresa sigurantei lor profesionale, de aceea li se cere cercetatorilor deosebit tact

in relatiile cu persoanele cu functii de conducere din domeniile supuse investigatiei.

- se contureaza noi ipoteze pe parcursul desfasurarii cercetarii, situatie ce impune inaintarea


5/39

acesteia spre cautarea datelor care sa o confirme.

Urmeaza apoi etapa prelucrarii si interpretarii informatiilor colectate, etapa pe parcursulcareia se procedeaza la ordonarea si sistematizarea acestor informatii si la utilizarea lor pentru aconstrui explicatii temeinice in legatura cu cele observate.

Ultima etapaa cercetarii este reprezentata de elaborarea rapoartelor de cercetaresicomunicarea acestora. Comunicarea se realizeaza sub forma comunicarilor stiintifice, aarticolelor de specialitate precum si a unor monografii de sine statatoare. Scopul unei asemeneacomunicari este acela de a supune rezultatele cercetarii, analizei specialistilor in domeniul in careurmeaza sa se pronunte asupra validitatii acestor rezultate.

Tehnici de cercetare sociologica.

A. Observatia sociologicaobservatia stiintifica este o metoda generala de cunoastere utilizatain toate stiintele si ea consta in cercetarea sistematica a realitatii ce face obiectul fiecarei

stiinte. Observatia stiintificase deosebeste de observatii obisnuita prin urmatoarele:

- se realizeaza pe baza unei anumite ipoteze explicative;

- se desfasoara pe baza unui plan riguros conceput;

- are un caracter sistematic.

Observatiapresupune contactul nemijlocit al cercetatorului in realitatea investigata si ea constain urmarirea acestor relitati cu ajutorul organelor de simt. Si in sociologie este practica observatiastiintifica care se realizeaza in 2 forme: ca observatie indirectasi ca observatie directa. Serecurge la observatia indirecta atunci cand cercetatorul nu poate intra in relatii directe curealitatea pe care o cerceteaza ( ca in cazul realitatilor sociale din trecut) situatie care va procedala studiul documentelor privitoare la respectivele realitati.

Observatia directareprezinta observatia propriu-zisa care se poate desfasura la randul ei totsub 2 forme: ca observatie externasi ca observatie interna.

Observatia din exteriorse realizeaza atunci cand cercetatorul nu se integreaza in viatacomunitatii cercetate, situandu-se pe pozitia observatorului de afara. El urmareste atent ceea cese intampla dar nu intervine in nici un fel in desfasurarea realitatilor observate.

In cazul observatiei din interiorcercetatorul se integreaza in grupul social investigat,participand la activitatile acestuia. Aceasta forma de observatie presupune stabilirea unor relatiide conlucrare dintre cercetator si membrii grupului social si succesul ei este conditionat derespectarea mai multor conditii.

Mai intai cercetatorul sa nu caute sa iasa in relief in cadrul actiunilor la care participa, ci sa sestraduiasca sa fie asemenea tuturor membrilor comunitatii. Procedand astfel el castiga incredereagrupului social investigat care nu va manifesta nici o retinere fata de persoana cercetatorului,comportandu-se in mod firesc si atunci cercetatorul poate sa surprinda realitatea asa cum este ea.

Acest fel de observatie a fost realizat pe scara larga in Romania in perioada interbelica decatreScoala Monograficade la Bucuresti condusa de Dumitru Gusti. Cercetarea pe bazaobservatiei participative este foarte eficienta dar in acelasi timp si foarte costisitoare. De


6/39

asemenea ea prezinta si riscul ca participarea cercetatorului la viata comunitatii sa devina atat deputernica incat acesta sa stearga spiritul de obiectivitate stiintifica si sa adopte pozitia departizanat fata de fenomenele observate. Ori sarcina cercetatorului trebuie sa ramana aceea de aconsemna ceea ce observa si nu de a lua pozitii pro sau contra in legatura cu cele observate.

B. Ancheta sociologica.

Aceasta reprezinta o tehnica de cercetare specifica sociologiei si se realizeaza cu precadere cuajutorul chestionarului sociologic si al interviului. Ancheta sociologica are ca scop cunoasterearealitatii faptice din diverse domenii ale socialului precum si a opiniilor si atitudinilor membrilordiferitelor grupuri sociale. Pe baza cunoasterii acestor 2 elemente, ancheta sociologica poate

previziona asupra comportamentului de viitor al respectivelor grupuri.

B.1 Chestionarul sociologic.

Este instrumentul cel mai utilizat in ancheta sociologica si el consta dintr-un set de intrebariformulate in scris si ordonate in mod logic, care se refera la anumite aspecte ale vietii sociale.Calitatea cercetarii realizate cu ajutorul chestionarului depinde in primul rand de calitateaintrebarilor acestuia, sociologii apreciind ca ancheta nu poate fi mai buna decat intrebarilecontinute de chestionar.

In elaborarea chestionarului sociologic se procedeaza in felul urmator: mai intai se stabilestetema investigatiei, dupa care se vor identifica aspectele ce decurg din aceasta tema si se va fixalocul fiecaruia in cadrul domeniului investigat. In functie de aspectele urmarite se vor formulaintrebari clare si precise, se va proceda apoi la ordonarea logica a intrebarilor formulate. Odataintocmit,chestionarul va pre-testat, adica va fi administrat unui numar redus de persoane pentru araspunde la intrebarile pe care le contine.

Din analiza raspunsurilor date cercetatorul poate sa-si dea seama daca intrebarile sunt intelese decatre cei ce urmeaza sa raspunda, daca sunt clar formulate si daca pe baza lor se pot obtineraspunsuri concludente. Pe baza concluziilor desprinse in urma pretestarii se procedeaza laimbunatatirea chestionarului.

In elaborarea oricarui tip de chestionar, cercetatorul trebuie sa tina seama de nivelul de pregatirea celor ce urmeaza sa raspunda, de maniera in care se poate trezi interesul respondentilor pentrua completa chestionarul precum si de conditiile de coerenta logica, claritate si inteligibilitate.

Importanta este apoi si dimensiunea chestionarului, deoarece de aceasta va depinde timpulnecesar pentru completarea lui. Experienta acumulata pana in prezent de cercetarea realizata pe

baza de chestionar evidentiaza ca timpul destinat completarii sale depinde in primul rand deimprejurarile in care se administreaza chestionarul.

Astfel chestionarele inmanate in magazin, pe strada, la iesirea din centrul de votare nu trebuie sanecesite pentru completare un interval de 5-10 minute. Acelasi interval de timp va fi respectat siin cazul chestionarelor la care se solicita raspunsul prin telefon. Daca chestionarul se

administreaza la domiciliu sau la locul de munca al respondentilor, atunci el poate fi dimensionatpentru a putea fi completat intre 30 si 60 de minute, dar in nici un caz nu va trebui sa depaseascatermenul de 60 de minute.


7/39

Corectitudinea informatiilor colectate cu ajutorul chestionarului este conditionata de modul incare sunt abordati viitorii respondenti, de increderea pe care o inspira operatorul careadministreaza chestionarul si de abilitatile de comunicare ale acestuia. Cei abordati pentru acompleta chestionarul vor reactiona negativ daca persoana operatorului nu inspira incredere saudaca acesta nu stie cum sa li se adreseze.

Intervine apoi seriozitatea operatorului caruia ii este interzis sa administreze chestionarul altorpersoane decat celor care sunt incluse in esantion. Pentru sporirea sanselor de completare achestionarului de catre toti cei carora le este destinat, se presupune ca chestionarul sa reprezinteinteres si aceasta conditie va fi indeplinita atat prin natura temei investigate cat si prin manierade formulare a intrebarilor.

Experienta arata ca si in cazul chestionarelor mai extinse completarea acestora se poate faceintegral daca prezinta interes pentru respondenti. Intrebarileunui chestionar se deosebesc dupa

mai multe criterii:

a) dupa rolul pe care il au in cadrul chestionarului:

- intrebari introductivemenite sa formalizeze respondentul cu subiectul investigatiei, satrezeasca interesul acestuia.

- intrebari de trecerespre continutul propriu-zis al chestionarului

- intrebari filtrucare nu permit trecerea la intrebarile urmatoare daca nu s-a raspuns laintrebarea anterioara

- intrebari bifurcatecare directioneaza spre intrebarile urmatoare in functie de raspunsuldat la aceasta intrebare

- intrebari de controlcu rolul de a verifica daca respondentul a inteles sensul intrebariloranterioare si daca raspunsurile date pana atunci sunt sincere

- intrebari de identificareprin care se cere respondentului sa mentioneze sexul, varsta,studiile, zona de domiciliu pentru a stabili grupul social carui ii apartine respectivul respondent

Asemenea de intrebari se plaseaza intotdeauna la sfarsitul chestionarului explicandu-se totodataratiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui care completeaza chestionarul.

b) dupa forma intrebarilor si posibilitatile de raspunsse impart in:

- intrebari standard sau inchise( da, nu, nu stiu sau foarte mult, putin, foarte putin,deloc)

- intrebari care contin raspunsuri posibile

- intrebari deschise care dau posibilitatea respondentului sa formuleze el insusi raspunsulsi sa dea propriile explicatii.

Cat priveste clasificarea chestionarelor, acestea se disting in functie de continutul

informatiilor vizate in: chestionare de date factuale si chestionare de opinie. Primele se mainumesc si chestionare administrativesi ele sunt lansate de catre institutiile administrativepublice pentru cunoasterea diferitelor realitati sociale( structura populatiei, varste, sexe, profesii,


8/39

avere, nivelul de pregatire,etc.), un astfel de chestionar il reprezinta cel administrat cu prilejulrecensamantului populatiei. Cele mai folosite chestionare administrative sunt chestionarelestatistice cu ajutorul carora se colecteaza de catre institutul central de statistica toate informatiile

privitoare la viata economica, culturala, politica, religioasa, etc.

Chestionarele de opinieau ca scop cunoasterea opiniilor si atitudinilor respondentilor fata de

anumite realitati sociale iar prin intermediul lor si cunoasterea realitatilor la care se refera acesteopinii.

Dupa intinderea si diversificarea informatiilor colectate chestionarelese impart in:

- chestionare specialecare se limiteaza la informatii dintr-un singur domeniu

- omni...care colecteaza informatii din mai multe domenii

In cazul chestionarului de opinii, reusita anchetei desfasurate cu ajutorul acestora esteconditionata decisiv de modul in care se realizeaza esantionarea si de caracterul reprezentativ al

esantionului. Prin esantion se intelege grupul de persoane selectat pentru a raspunde lachestionar. In raport cu numarul populatiei investigate esantionul este de dimensiuni foarte mici,dar acesta nu reprezinta un obstacol in calea obtinerii unor informatii foarte corecte.

Potrivit reprezentantilor institutului Gallup, la o populatie ca a S.U.A. de peste 200 milioanelocuitori, un esantion de 100 de persoane da o marja de eroare de 15%, la 200 de persoane marjade eroare scade la 5%, la un esantion de 10000 de persoane marja de eroare scade la 1,5%.

Prin urmare legile statisticii sunt cele care determina relatia dintre domeniile esantionului sicorectitudinea evaluarilor. Pentru ca esantionul sa fie cat mai reprezentativ se recomandaurmatoarea procedura:

a) stabilirea universului anchetei sociologice adica a dimensiunilor populatieisupuse investigatiilor;

b) elaborarea modului teoretic al structurii populatiei pe diverse criterii: varsta,sex, profesii,etc.;

c) stabilirea in functie de dimensiunea populatiei investigate si a celei situate inesantion ;

d) stabilirea dimensiunilor sub-esantioanelor in functie de ponderea pe care o arefiecare grup social in ansamblul populatiei;

e) selectarea preponderent aleatorie a personalului din esantion, aceasta metodade selectare oferind sanse teoretice egale pentru fiecare membru al populatiei spre a fi inclus inesantion.

Chestionarul este cel mai ieftin mijloc de investigare sociala si cu ajutorul lui se pot recolta siprelucra intr-un interval relativ mic de timp informatii dintre cele mai diverse si intr-un volumfoarte mare. Pentru administrarea chestionarului nu este necesara intotdeauna deplasareaoperatorului la domiciliul sau locul de munca al respondentului, in prezent folosindu-se

chestionarele trimise prin posta sau publicatii in ziare.

Corectitudinea informatiilor dobandite pe baza chestionarului este asigurata daca se respecta


9/39

conditiile privitoare la calitatea intrebarilor, la selectarea esantioanelor, la modul de lucru aloperatorilor cu respondentii.

B. 2 Interviulreprezinta o modalitate de investigare sociologica asemanatoare cu chestionarul,in sensul ca se realizeaza tot pe baza de intrebari, dar se deosebeste de chestionar prin formaorala de adresare a intrebarilor si de formularea raspunsurilor.

Interviurile se impart in 2 categorii:

a) interviuri formale- se realizeaza pe baza unei liste de intrebari, comunicata din timp celuiintervievat dupa care are loc intalnirea dintre acesta si persoana care ii ia interviul, el raspunzandoral la intrebarile care ii sunt adresate de catre intervievator. Aceasta forma se folosesteindeosebi in cadrul personalului cu functii publice importante.

b) interviuri informalese realizeaza pe baza intrebarilor pe care cel care ia interviul leadreseaza in momentul intalnirii cu cel intervievat, dandu-se impresia ca asemenea intrebari ar fifost concepute chiar in momentul respectiv. In realitate intervievatorul are stabilite din timp

intrebarile pe care le va adresa, dar maniera in care le formuleaza da impresia de spontanietate.

Interviulprezinta fata de chestionar o serie de avantaje si anume:

a) caracterul mult mai flexibil al intrebarilor, in sensul ca aceeasi intrebare poate fi reluatadaca nu a fost inteleasa de catre intervievat sau daca nu s-a obtinut un raspuns multumitor;

b) este asigurata posibilitatea de a se obtine raspunsuri la toate intrebarile ce sunt adresateintervievatului;

c) se ofera si posibilitatea extinderii intrebarilor.

In acelasi timp interviul va prezenta si o serie de dezavantajesi anume:

a) este mai costisitor decat chestionarul;

b) exista riscul incadrarii cond. anonimatului celui investigat;

c) exista si posibilitatea deturnarii sensului informatiei obtinute prin interviu.

No comments:Labels:Sociologie politici sociale si de sntate.

Politici sociale si de sanatate.

Capitolul 5: Politici sociale si de sanatate

Politicile socialesunt politici comunitare ce au ca principala sarcina relansarea strategiilorsociale si imbunatatirea nivelului de trai a populatiei dintr-o comunitate

Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, ele protejeaza practic toata populatia tariisi anume att salariatii, ct si pensionarii, somerii, dar si persoanele care nu sunt salariate, dar auobligatia sa si asigure sanatatea potrivit prevederilor legii nr. 145/1997. Datorita faptului ca
http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/metode-de-cercetare-sociologica.html#comment-formhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/metode-de-cercetare-sociologica.html#comment-formhttp://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/politici-sociale-si-de-sanatate.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/politici-sociale-si-de-sanatate.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/politici-sociale-si-de-sanatate.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/metode-de-cercetare-sociologica.html#comment-form


10/39

asigurarile sociale de sanatate functioneaza n regim obligatoriu, consecinta imediata este aceeaca plata contributiei de asigurari sociale desanatate este obligatorie, att pentru persoanelefizice, ct si pentru cele juridice, n cuantumurile si la termenele prevazute.n afara asigurarilorsociale de sanatate care functioneaza n regim obligatoriu, pot functiona si alte forme de asiguraride sanatate care acopera riscuri individuale, n diferite situatii speciale. De asemenea, se potorganiza si societati private de asigurari de sanatate. Aceste asigurari nu sunt obligatorii. Este de

mentionat ca reforma sistemului sanitar din tara noastra cuprinde majoritatea componenteloracestuia, iar asigurarile sociale de sanatate obligatorii, adecvate economiei de piata si practicilordin Uniunea Europeana, joaca un rol deosebit.

Principiile asigurarilor sociale de sanatate

Acestea sunt idei de maxima generalitate, care exprima ceea ce este esential si hotartor n

sistemul asigurarilor sociale de sanatate. Caracteristica asigurarilor sociale de sanatate este caprincipiile acestora sunt formulate direct n articolele din legea nr. 145/1997. Astfel, potrivitarticolului 1 alin. 2, asigurarile sociale de sanatate functioneaza pe principiul solidaritatii sisubsidiaritatii n colectarea si utilizarea fondurilor. Potrivit principiului solidaritatii sociale, toticetatenii, indiferent de veniturile de care dispun au dreptul la o protectie adecvata. Prestatiilesusceptibile de a fi acordate populatiei sunt definite prin lege si este de la sine nteles, ca vortrebui gasite fondurile necesare pentru a le asigura finantarea si de a raspunde conditiilor impusede executarea prestatiilor.

Principiul solidaritatii n baza caruia functioneaza asigurarile sociale de sanatate din tara noastrasi are sorgintea n sistemul larg raspndit n lume si anume n asigurarile sociale prin transferurin flux, numite si redistributive. Acestea s-au organizat prin analogie cu sistemul general deimpozite: platesti pe masura ce cstigi (pay as you earn -PAYE).Asigurarile redistributive se

bazeaza pe solidaritatea ntre generatii, dar si ntre persoanele din cadrul aceleiasi generatii. nmod concret, generatia activa sustine prin contributii prestatiile beneficiarilor actuali, urmnd casi ea, la rndul ei, sa fie sustinuta de generatia activa viitoare (ce i succede). Aceasta modalitatede organizare a asigurarilor sociale prezinta avantajul ca este deosebit de flexibila, se adapteazausor la nevoile care apar. Principalul dezavantaj al acestui sistem apare n cazul dezechilibrelordintre generatii, cnd un numar mai restrns de activi trebuie sa sustina un numar sporit de

populatie inactiva. De asemenea, articolul l alin. 2 din legea nr. 145/1997 consacra un altprincipiu si anume principiul alegerii libere de catre asigurati a medicului, a unitatii sanitare si acasei de asigurari de sanatate. n conformitate cu prevederile art. 15 din lege, asiguratii audreptul sa-si aleaga medicul de familie care sa le acorde serviciile medicale primare. Princonsacrarea acestui principiu, se doreste sa se realizeze mbunatatiri concrete n calitateangrijirilor medicale, activitate ce consta n libera alegere a practicianului sau stabilimentului.

Pentru cazurile urgente care necesita asistenta medicala de urgenta se acorda ngrijiri ndispensare, policlinici sau spitale la prezentarea la camera de garda ca si pna la aparitia legii nr.145/1997. Asistenta medicala de urgenta nu este conditionata de calitatea de asigurat.

Un alt principiu al asigurarilor sociale de sanatate, este reglementat de articolul 3 alin. l din legeanr. 145/1997, care consta n faptul ca asiguratii si membrii lor de familie au dreptul la servicii

medicale n mod nediscriminatoriu. Potrivit acestui principiu asiguratii si membrii lor de familieau dreptul la servicii medicale, fara a se tine cont de criterii politice, etnice, confesionale, devrsta, sex si de stare materiala.


11/39

Modele de sisteme de ngrijire de sanatate

Organizarea asigurarilor sociale de sanatate se realizeaza potrivit articolului 62 din legea nr.145/1997, de catre casele de asigurari de sanatate, care sunt institutii publice autonome,nelucrative si care desfasoara activitati n domeniul asigurarii sanatatii.

n afara acestor institutii, importante atributii revin si altor organe. Statul defineste

politica generala n materie de asigurari de sanatate, legifereaza si exercita o supraveghere deansamblu. n acest cadru, casele de asigurari de sanatate au o mare autonomie.

In cadru oricarui stat, sanatatea reprezinta valoare fundamentala atat pentru individ cat si pentru

societatea din care face parte. Ea constituie premisa principala a indeplinirii rolurilor sociale decatre indivizi si o resursa importanta a dezvoltarii vietii sociale in ansamblul ei.

Boala provoaca totodata consecinte disfunctionale in activitatea grupurilor si structurilor in caresunt integrati indivizii.

Orice societate tinde sa-si valorifice sanatatea ca resursa functionala si sa-si elaboreze unprogram, un sistem de protectie impotriva bolii, organizat in asa fel incat sa asigure depasirea,ingrijirea si restabilirea celor afectati.

Sistemele de sanatatea au aparut sub umbrela mai larga a programelor de protectie sociala,programe elaborate incepand cu a doua jumatate al secolului al XIX-lea in tarile industrializate,sub presiunea miscarilor sociale, muncitoresti, a diferitelor ggrupari politice, a grupurilor de

presiune.

Din perfectionarea si dezvoltarea acestor programe s-a ajuns la definirea conceptului desecuritate sociala. Cest concept a fost utilizat pentru prima data in legislatia S.U.A. , in Legea

Securitatii Sociale(1935) si initia programe de prevenire a riscului numai pentru batranete,moarte, handicap si somaj.

Securitatea sociala= protectia pe care o asigura societatea pentru membrii sai printr-oserie de masuri publice, impotriva problemelor sociale cauzate de pierderea sau reducereasubstantiala a veniturilor, datorita imbolnavirii, invaliditatii, batranetii si mortii. Presupune, deasemenea, si asigurarea ingrijirilor medicale si asigurarea alocatiilor pentru familiilor cu copii.Sintetizand aceste definitii, securitatea sociala reprezinta expresia solidaritatii financiare dintreindivizii unei societati.

Organizatia Internationala Muncii ( O.I.M.)a adoptat acest concept in 1952 stabilindu-iurmatoarele componente:

1. asigurarile sociale;

2.

asistenta sociala.


12/39

Asigurarile socialefunctioneaza prin impozite si cotizatii sociale iar asistentasociala are

ca principala sarcina ajutorarea minoritatilor lipsite de resurese in numele solidaritatii umanefacandu-se apel la responsabilitatea colectiva pentru a nu admite excluderea unor categoriisociale.

Proiectarea, aplicarea si evaluarea acestor sisteme de protectie sociala depind de traditiileistorice, de optiuni ideologice, de conceptii privind dezvoltarea economica, dar si de distributiaraporturilor de putere si a relatiilor dintre diferite categorii sociale.

Sisteme de asigurari de sanatate

n Europa opereaza trei modele de sisteme de ngrijire de sanatatesi anume:

modelul serviciului national de sanatate - tip Beveridge;

modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate - tip Bismarck;

modelul sistemului centralizat de stat - tip Semasko.

La acestea ar mai putea fi adaugat modelul care functioneaza n S.U.A. si care este n modpractic bazat pe asigurari private. Fiecare dintre aceste sisteme are avantajele si dezavantajelesale.

I. Sistemul tip Bismarckopereaza n Austria, Belgia, Franta, Olanda si Germania, sistemce a constituit sursa de inspiratie n elaborarea sistemului actual de asigurari sociale din taranoastra.

Astfel, n tarile respective sistemul de asigurari sociale de sanatate este finantat princontributia n general obligatorie a salariatilor si patronilor, n functie de venit sau/si printaxe generale. Acoperirea este larga, dar acolo unde nu este obligatorie ramn categorii de

populatie fara acces la prestatiile oferite de sistem. Sumele rezultate din constituirea fondurilorpentru finantarea asigurarilor de sanatate sunt dirijate spre organisme sau agenti care asiguragestiunea lor si care contracteaza cu spitalele si medicii de familie ori medicii de medicinagenerala serviciile ce urmeaza a fi oferite asiguratilor. Contractele cu pacientii au la baza taxape servicii/prestatie, iar cu spitalele se bazeaza pe bugete adesea globale.

n cadrul acestui sistem, performantele medicale sunt relativ nalte, dar cheltuielile pe care leimplica sunt cele mai mari din Europa, pentru ca si costurile administrarii sale sunt mari.

Schimbarile n sistemul de sanatate au capatat o amploare fara precedent la sfrsitul anilor '80 sinceputul deceniului actual, extinderea lor cuprinznd numeroase tari din Europa si America.Schimbarile urmaresc eliminarea sau reducerea disfunctiilor aparute att n tarile democratice cuo economie de piata stabila, ct si n tarile care au avut o economie bazata pe monopolul de statal factorilor de productie, cu un sistem de planificare centralizat, rigid si de comanda.

Nemultumirile care au generat procesul de reformare a sistemelor ngrijirilor de


13/39

sanatate (SIS)au fost prezente att n masa contribuabililor si a utilizatorilor, a medicilor siinstitutiilor sanitare (a furnizorilor de ngrijiri), ct si a autoritatilor politice si administrative.

Insatisfactiile vizau cresterea cheltuielilor pentru sanatate ntr-un ritm greu de suportat, faraameliorarea substantiala a starii de sanatate, insuficienta acoperire a populatiei cu servicii,absenta unor mecanisme eficiente de asigurare a calitatii, volumul exagerat de munca zilnica,

insuficienta elementelor de stimulare, ineficienta manageriala etc.

Avantaje:

- transparenta mai mare a contributiilor si beneficiilor sistemului pentru cetateni;

- gradul inalt de acoperire a populatiei cu servicii medicale;

- finantarea sistemului medical este legata de nivelul veniturilor;

- izolarea finantarilor de schimbarile politice.

Dezavantaje:

- reducerea bazei de contribuabili in perioada de recesiune economica;

- finantarea este puternic legata de gradul de ocupare al fortei de munca;

- costuri mari pentru agentii economici.

II. Sistemul de asigurari de sanatate de tip Beveridgeapare dupa al doilea razboi mondial sia fost fondat de William Beveridgein Anglia.

In Raportul Asigurarilor Sociale si Serviciilor Auxiliareprezentat in camera Comunelor in1942, Beveridge considera ca orice sistem de asigurari socialetrebuie sa se bazeze pe 3elemente:

1.- alocatii pentru copii;

2.- serviciu national de sanatate;

3.- asigurarea de catre guvern a fortei de munca si prevenirea somajului in masa.

Sistemul national de sanatate bazat pe finantarea centrala- Beveridgeeste aplicat in tari caAnglia, Suedia, Danemarca, Norvegia, Grecia, etc. Fondurile necesare sanatatii sunt colecate

prin intermediul fiscal existent in fiecare tara. Gradul de echitate depinde de modalitatea deimpozitare aleasa: atunci cand impozitele sunt in progres ele sunt progresive in raport direct cucresterea veniturilor. Sumele alocate asistentei medicale sunt stabilite de Parlament. Platamedicilor, in sistem Beveridge, are la baza fie capitatia( plata in functie de numarul de pacientiinscrisi pe lista), fie salariul pentru medicul de spital.

Acest sistem de asigurare de sanatatea are atat avantaje cat si dezavantaje.

Avantaje:


14/39

- echitatea in finantare;

- acoperirea larga cu servicii medicale;

- posibilitatea controlului asupra cheltuielilor medicale totale.

Dezavantaje:

- lipsa participarii individului la deciziile de finantare;

- lipsa transparentei in finantarea unor costuri pentru servicii medicale aditionale;

- posibilitatea fectarii finantarii sistemului medical de deciziile politice.

III. Modelul sistemului de sanatate de tip Semaskose bazeaza pe centralizarea resurselorbanesti de catre Ministerul Sanatatii. Acest sistem functioneaza in tari ca Rusia si Slovacia si afost foarte eficient pe timpul razboaielor deorece permitea o mai buna supraveghere a fonduriloralocate sanatatii de catre stat. Sistemul de tip Semasko este prin excelenta un sistem sanitarsocialist bazat pe planificarea centralizata birocratic si pe accesul la ingrijire al tuturor cetatenilor.

Nu exista in nici o tara sisteme pure, cu un singur mecanism de finantare , ci un modelpredominant alaturi de care pot fi intalnite in proportii diferite toate celelalte.

Toate sistemele medicaledin lume se confrunta cu o serie de probleme:

- gresita alocare a resurselor financiare;

- inechitatea accesului la serviciile medicale;

- ineficienta cheltuirii fondurilor destinate sanatatii;

- cresterea exploziva a costurior asistentei medicale.

Principalele criteriiin functie de care pot fi evaluate diferitele sisteme de sanatate sunt:

- echitatea in finantare;

- gama serviciilor pe care le acopera;

- gradul de acoperire al populatiei;

- eficienta;

- transparenta;

- libertatea de alegere;

- accesibilitatea;


15/39

- stabilirea formei de finantare.

IV. Sistemul asigurarilor private de sanatateeste preponderent in S.U.A., Thailanda, Africa

de Sud, Filipine, nepal si a constituit exceptia in tarile occidentale europene.

Organizarea politica a S.U.A. a fost preocupata indirect de problema sanatatii, prestarii deservicii medicale si de sistemul sanitar, in general considerand ca sistemul particular simecanismele pietei pot functiona mai bine, cu cheltuieli mai mici si beneficii mai mari, fara

presiune birocratica.

Ingrijirea medicala este un bun de consumpe care indivizii il cumpara daca auposibilitati financiare, iar societatea nu datoreaza nimanui ingrijire medicala.

Politicile sociale din S.U.A. sunt un amestec de voluntarism si

liberalism. Voluntarismulpresupune responsabilitatea familiala si a propriei persoane pentrubunastare, iar liberalismulpromoveaza unele politici sociale centrate pe intampinarea unornevoi, mai ales, cele ale saracilor.

Politicile sociale universale cu privire la sistemul de invatamant, securitate sociala sunt

percepute pozitiv, pe cand programele destinate saracilor sunt percepute negativ. Protectiasociala ar crea o mentalitate de asistat, lenes si dependent social.

Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, ingrijirile spitaliere in S.U.A. erauoferiteexclusiv contracost. In perioada postbelica a fost intemeiat sistemul asigurarilor

particulare- Blue Cross si Blue Shield care constau in contracte incheiate intre institutele deasigurari si patronii intreprinderilor. Persoanele cu venituri reduse sau cele care nu faceau partedin campul muncii nu beneficiau de acest sistem.

Singurele programe de anvergura sunt cele create de administratia Kennedysi Johnsonin anii1960 prin care au luat fiinta 2 sisteme nationale de asigurare medicala:

1. Medicaid-1965- destinat persoanelor cu venituri reduse;

2. - Medicare-1965- program national de asigurari de baza a spitalizarii pentrupersoane de peste 65 de ani .

No comments:Labels:Sociologie politici sociale si de sntate.

Elemente de sociologie a colectivitatii.Capitolul II: Elemente de sociologie a colectivitatii

Familia ca grup social

In sens larg, familia este un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de varsta,
http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/politici-sociale-si-de-sanatate.html#comment-formhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/politici-sociale-si-de-sanatate.html#comment-formhttp://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/elemente-de-sociologie-colectivitatii_11.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/elemente-de-sociologie-colectivitatii_11.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/elemente-de-sociologie-colectivitatii_11.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/politici-sociale-si-de-sanatate.html#comment-form


16/39

casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport economic si au grija decopii.

In sens restrans, familia este un grup social format dintr-un cuplu casatorit si copiii acestuia.

Casatoriapoate fi definita ca o modalitate acceptata la nivel social prin care doua sau mai multe

persoane constituie o familie. Casatoria poate comporta un aspect:

1. juridic;

2. religios.

Prin cele doua aspecte se ajunge la recunoasterea sociala a familiei.

In toate societatile putem identifica ceea ce sociologii si antropologii numesc nucleulfamilial(format din 2 adulti si copiii acestora, fie adoptati sau biologici) si familia largita( familiaextinsa)ce poate include si frati, surori, bunici, etc. pe langa membrii de baza ai familiei nucleu.

In societatile occidentale, casatoria si familia este asociata cu monogamia( intemeirea uneifamilii rezulta din casatoria unui barbat cu o singura femeie).

In alte tari , precum in cele arabe, poligamiaeste frecvent intalnita ( un sot poate avea mai multesotii in acelasi timp).

Tipuri de poligamie:

- poliginia- un barbat poate fi casatorit cu mai mult de o femeie in acelasi timp;

- poliandria-o femeie poate avea 2 sau mai multi soti simultan.

Antropologul Peter G. Murdock( 1949) a subliniat faptul ca familia nucleara este universala,permitand realizarea a 4 functii esentiale:

- biologica- reprezinta o dimensiune esentiala a familiei; sexualitatea este asociata cudragostea si din punct de vedere juridic, ea se poate consuma numai in cadrul cup luluifamilial; afectivitatea este principala trasatura prin care familia se deosebeste de alte grupurisociale;

- economica- cuprinde mai multe componente:

a). productie;

b). profesionalizarea descendentilor ( investitie in educatia copiilor);

c). generare si gestionare a unui buget comun.

- reproductiva-doar in cadrul familiei iau nastere alti potentiali intemeitori de

familie;

- educationala-famila este una dintre pricipalele institutii socializatoare ale


17/39

societatii;

- in cadrul familiei, copilul isi insuseste normele si valorile sociale si

devine apt pentru a avea relatii cu ceilalti membri ai societatii.

Socializarea in familieare mai multe componente:

1. cognitiva- copilul dobandeste deprinderi si cunostinte necesare actiunii sale ca viitor

adult;

2. normativa- i se transmit copilului principalele norme si reguli sociale;

3. creativa- se formeaza capacitatea de gandire creatoare prin stimulareaimaginatiei;

4. psihologica- se dezvolta afectivitatea necesara relationarii cu parintii, cu viitorii

parteneri, cu proprii copii si alte persoane.

Socializarea din cadrul familiei este esentiala pentru integrarea sociala a copiilor. Ea esteconvergenta cu normele si valorile promovate la nivel societal.

Relatii in familie

Relatiile din cadrul familiei pot fi reduse la cateva categorii;

- relatii dintre soti- reglementate prin casatorie sau consens;

- relatii dintre parinti si copii;

- relatii dintre descendenti( copiii cuplului);

- relatii de rudenie dintre membrii cuplului familial si alte persoane .

Familia este un complex de roluri si statusuri sociale. Partenerii aceluiasi cuplu familial seraporteaza unul la celalalt prin rolul si statusul de sot, sotie si fata de copiii lor isi exercita rolulde parinti.

In societatea contemporana, doar casatoria civila are implicatii de ordin juridic. De cele maimulte ori, nici casatoria religioasa nu se mai poate oficia daca nu este precedata de cea civila. La

baza casatoriei sta liberul consimtamantsi egalitatea in drepturi a sotilor. Pe langamotivatiile afective, in casatorie mai intervin si alte tipuri de motivatii: economice, clasiale,culturale, etc. casatoria poate fi homogama, adica are loc intre indivizii cu trasaturi similare din

punct de vedere economic, statusuri sociale similare sau identice. Homogamia s-a diminuat in a


18/39

doua jumatate a secolului al XX-lea cand locul i-a fost luat de exogamie( casatorii ce au locintre persoane cu statusuri sociale diferite). Cu toate acestea, homogamia ramane inca definitorie

pentru majoritatea cuplurilor.

Tipuri de structuri familiale

Caracterizarea structurilor familiale poate fi facuta in raport cu doua criterii:

1. cantitativ- numarul si reteaua de statusuri si de roluri familiale;

2. calitativ-diviziunea rolurilor in cadrul familiei si modul de exercitare aautoritatii.

Din punct de vedere numeric exista familii extinsece reunesc mai multe nuclee familialesiimplicit mai multe generatii si familii nucleare formate din soti si copiii acestora.

Din punct de vedere al numarului descendentilor( copiilor), familiile difera de la o societate laalta si de la o clasa sociala la alta.

Din punct de vedere al rolurilor, exista familii complete formate din sot, sotie si copii darsifamilii monoparentale( incomplete)rezultate in urma descompletarii( divort, deces), sau ainexistentei din punct de vedere juridic al unui parinte.

Din punct de vedere al numarului generatiilor prezente in familie, exista familii cu ogeneratie( asa numitele familii sau cupluri sterile formate in exclusivitate numai din cei doisoti), familii cu 2 generatii, cu 3 sau cu 4 generatii.

Structura statusurilor si a rolurilor dintr-o familie cuprinde urmatoarele situatii: sot, sotie, tata,mama, frate, sora, bunic, bunica.

Exercitarea rolurilor din familie este rezultatul unui proces de invatare sociala. Copiii vorexercita la randul lor rolul de sot, sotie, mama, tata invatate de la parinti sau datorita altor factoriexterni( institutii, presa, tv).

Structura grupurilor familiale poate fi perceputa si din perspectiva raporturilorde autoritate. (dreptul unei persoane de a influenta alte persoane pe baza statusurilor pe care le detine).

a).- familii cu structura autoritara- barbatul are autoritate deplina asupra membrilor dinfamilie si mediaza legatura acesteia cu comunitatea);

b).- familie cu structura egalitara- cei doi parteneri au drepturi si autoritate egala.

Disfunctiile din cadrul familiei


19/39

Aceste disfunctii devin evidente in conditii de divort, abandon familial, violenta domestica saudelincventa juvenila.

Principalele surse de tensiuni si conflictedin cadrul familiei provin din:

- gelozie ( irationala)- aceasta poate duce la pierderea increderii in partener si ladistrugerea comunicarii);

- banii-sunt, de obicei, un mijloc de dominare familiala;

- diferentele cu privire la modul de crestere a copiilor;

- insatisfactia sexuala- duce la inselarea partenerului sau a partenerei;

- diviziunea rolurilor;

- rolul legaturilor de rudenie;

- alcoolul;

- violenta.

Incepand cu anii `70 ai secolului XX, modelele alternative de comuniunefamilialas-au extins,aparand:

- celibatul-atunci cand doua persoane nu stau impreuna dar intre ele poate exista o relatie,de cele mai multe ori, sexuala;

- coabitarea consensuala( concubinaj)-in cadrul acestei forme de comuniune nu existarelatii juridice intre parteneri dar cu toate acestea pot forma un cuplu de tipul familiei nucleare;in unele cazuri poate fi o forma de coabitare premaritala, iar in altele, un mod de viata pe termenlung sau definitiv.

Familiaeste, in toate societatile cunoscute, principalul agent de transmitereculturala.No comments:Labels:Sociologie politici sociale si de sntate.

Sociologie medicala.Capitolul III: Sociologie medicala

1. Introducere in sociologia medicala

Sociologia medicalaeste o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile socialeimpuse de sec XX. Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei generale, sociologiamedicala a devenit ulterior o disciplina de sine statatoare datorita faptului ca ea putea raspunde la
http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/elemente-de-sociologie-colectivitatii_11.html#comment-formhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/elemente-de-sociologie-colectivitatii_11.html#comment-formhttp://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/sociologie-medicala.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/sociologie-medicala.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/sociologie-medicala.htmlhttp://cursuriamg.blogspot.com/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.com/2012/07/elemente-de-sociologie-colectivitatii_11.html#comment-form


20/39

numeroase probleme de natura medicala.

In opinia lul JeanClaude Guynot, sociologia medicala are 3 obiectiveprincipale:

- obiectivul medical- sociologia este o disciplina anexa care completeaza cunostintelemedicilor in medicina; sociologia sprijina medicina in detectarea mecanismelor sociale

responsabile de mentinerea sanatatii;

- obiectivul economic- sociologia medicala isi propune realizarea unor cercetari pentrudeternminarea costurilor ingrijirilor medicale, consumul de medicamente si cheltuielile pentrusanatate;

- obiectivul sociologic- prin analiza problemelor de sanatate este vizata cunoastereasocietatii.

Sociologia medicalaeste o sociologie de ramura care studiaza sanatatea si boala ca experienteumane, institutiile sociale din domeniul medical, natura profesiei medicale si relatiile medic-

pacient.

Pentru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale, este necesar atrasa cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei discipline.

1. Medicina sociala( igiena sociala)-ramura a stiintei medicale care are ca obiect destudio optimizarea actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea necesitatilor deocrotire a sanatatii, determinarea unor masuri de imbunatatire a retelei medicale ; seocupa de analiza statistica a morbiditatii.

2. Sociologia in medicina- Robert Strausseste cel care impune distinctia intresociologia medicala si sociologia in medicina; se ocupa cu structura organizatorica,relatiile dintre roluri, sistemul de valori al profesiei medicale; presupune intergrareaconceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea lor in medicina; utilizeaza sociologii casi colaboratori ao medicinei in problemele medicale.

3. Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii,boala ca problema sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii.

Printre fondatorii sociologiei medicale se numara Emile Durkheimsi TalcottParsons. Emile Durkheimprin lucrarea Sinuciderea, analizeaza o problema cu conotatiimedicale din perspectiva sociala. El pune fenomenul sinuciderii in relatie cu integrarea sicoeziunea sociala. Talcott Parsonscalifica boala ca si comportament deviant, iar sanatatea ca uncomportament normal.

Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiintaau fost:

- recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar fi:calitatea relatiilorindividului, calitatea mediului de viata;

- aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica, cu mijloaceeficace de diagnostic si tratament si in acelasi timp un centru de inovatie;

- medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii au devenit tot


21/39

mai numeroase si mai variate prin introducerea unor manifestari ce se afla la limita dintresanatate si boala;

- stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au ajuns sa fieconsiderate si tratate ca boli;

- modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile, homosexualitatea,devianta, alcoolismul, tabagismul si multe altele;

- implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici, elaborareaunor legi privind protectia populatiei, precum si analizarea unor probleme cu conotatii juridice sietice cum ari fi: transplantul de organe, clonarea, fecundarea in vitro, etc.;

- trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe siinstitutionalizata;

- schimbarea profilului demografic al populatiei; cresterea procentului de varstnici,

prelungirea duratei de viata;

- schimbarea modului de finantare in medicina;

- schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare.

Influenta socialului asupra sanatatii

Socialul influenteaza sanatatea prin mai multe modalitati:

1. calitatea igienei publice-calitatea apei potabile, a aerului, canalizarea;

2. stilul de viata-aspectele legate de dieta, modul de alimentatie este supus modeisi poate fi modificat prin educatie;

3. planingul familial- familiile in care se practica contraceptia au un numar maiscazut de membri, ceea ce presupune o mai buna ingrijire a copiilor si o stare de sanatateamai buna a femeilor;

4. conditiile de locuire- spatial existent, iluminarea, aerisirea, igiena locuintei;

5.

conditiile de munca si statutul ocupational- programul de lucru, stress-uloccupational, posibilitatea unor accidente la locul de munca.


22/39

2. Aspecte sociale ale sanatatii si bolii

Conceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului in functie dementalitatea epocilor. Reprezentarile despre boala si sanatate precum si modul de raportare laacestea au fost influentate de conceptii religioase, de gradul de dezvoltare a stiintelor, desuperstitii sau prejudecati, dar si de fenomenele sociale de amploare ce au adus schimbari majorein modul de intelegere al lumii.

Exista 4 mari stadii de dezvoltare a medicineisi prin ea, a conceptiilor despre sanatate siboala. Primul stadiueste cel al medicinei prestiintificece cuprinde:

1. medicina primitiva- desi se considera ca bazele actului medical au fost puse cu2500 de ani in urma de catre Hippocrate, preocupari pentru integritatea corpului auexistat intotdeauna; incercarea omului de a intelege si de a se lupa cu boala seconcretizeaza inreactia magica; magia, religia si medicina se impleteau in cadrul acestuistadium; boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a indivizilor unui

popor-se considera ca incalcarea tabuurilor si a normelor sociale era cauza principalapentru declansarea bolilor si a starilor de infirmitate.; tratamentul aplicat era unul magiccu functie cathartica si de vindecare;

boala era extreme de integrate in contextul social iar rolul medicului era jucat desaman sau de vraci; cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo datorita

faptului ca tratamentul lua forma unui adevarat spectacol; vraciul era ales din randul celor cudizabilitati fizice sau psihice deoarece se considera ca el este un intermediar intre zeu si om.

2.

medicina antica- si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansareaunei boli; acum castiga teren ideea de natural; se dadea o mare importanta dietei, stiluluide viata si culturii fizice; medical avea rolul nu numai de a vindeca boala ci si de a


23/39

cerceta conditiile in care a aparut aceasta; medicina antica aduce reactiaconfesionalacepresupune caldura umana, sprijinul moral acordat pacientului, incurajarea; Paracelsusspunea ca iubirea este unul dintre cele 4 fundamente ale medicinei; sanatatea este data deechilibrul fiziologic( distribuirea echilibrata a celor 4 umori din organism: sange, flegma,

bila galbena si bila neagra);

3.

medicina Evului Mediu- conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceeaca ea este o pedepasa data de Dumnezeu pentru pacatele omului; tratamentul se rezuma laacte de purificare( spovedanie, flagelare, post); epoca Evului Mediu se caracterizeaza

prin obscurantism si de aceea nici nu se incerca a cauta cauzele care produc bolile umane;Biserica interzicea cu desavarsire cercetarea medicala, astfel ca progresul medicalstagneaza; precaritatea masurilor de igiena si prevenire a bolilor au condos la explicareamarilor epidemii din epoca ce au decimat populatia Europei de nenumarate ori; spitalul iaforma azilului(lazaretului), acesta fiind mai degraba o institutie de izolare a bolnavilordecat de tratare a lor; apare reactia religioasacu privire la boala; boala era considerata afi rezultatul posesiunii corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul

presupunea exorcizarea.

Cel de-al 2-lea stadiu al medicineieste concretizat in aparitia medicinei stiintifice. Serealizeaza un progres urias prin abordarea rationala, pozitiva si stiintifica a bolii.Acum se

produce reactia stiintifica a bolii ce nu mai este o pedeapsa a zeilor, ci un fenomen care poate fiinteles si explicat pe cale stiintifica.

1. Sanatateapoate fi definita prin prisma a 3 dimensiuni: biologica, psihologica sisociala. Din punct de vederebiologic, sanatatea reprezinta o anumita stare de functionare aceluleor, tesuturilor, organelor, care realizeza continuitatea bilogica si armonia organelor in

raport cu mediul. Din punct de vedere psihologic, sanatatea este o stare in care individual sesimte in perfecta armonie cu mediul; capacitatea organismului de a realiza diferite activitati inscopul adaptarii la mediu. Din punct de vedere social, sanatatea este acea stare a organismului incare capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana sa-si indeplineasca adecvat rolurilesociale.

Definitia oficiala a O.M.S. ( Organizatia Mondiala a Sanatatii) considera sanatatea

ca fiind starea de completa bunastare fizica, mentala si sociala, care nu se reduce doar la

absenta bolii sau a infirmitatii; atat boala cat si sanatatea au dimensiuni ce nu tin doar de

biologic.

Aceasta definitie pleaca de la conceptia holista a sanatatiicare se referea la recunoastereainterrelationarii intre factorii fizici, psihologici si spirituali sau de mediu care contribuie lacalitatea vietii unei persoane. Sanatatea nu este doar o stare ci si un mod de viata, prin carefiecare aspect al fiintei se interrelatioaneaza armonios.

2. Boalaeste definita si inteleasa tot dintr-o tripla perspectiva: biologica, psihologica si sociala.

Dupa studiile lui Malinowski,boalaeste o experienta emotionala si existentiala de o asemeneamagnitudine incat omul gaseste dificil sa gandeasca despre boala lui in termeni care sa nuimplice aspecte metafizice si morale, chiar daca societatea nu-l incurajeaza in aceasta directie.


24/39

Boala si societatea

Efectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii respective. De

exemplu, in societatea primitiva, boala insemna pedeapsa dar si mantuire si ea produceacoeziunea membrilor comunitatii si facilita exercitarea controlului social.

La greci, omul ideal era o fiinta armonioasa, echilibrata, doar boala il putea transforma intr-ofiinta imperfecta asupra careia s-a abataut un blestem.

Crestinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor cu privire laboala. Boala era, prin excelenta, o pedeapsa pentru viata dezordonata.

a) Raportul boala-economieeste evidentiat, in primul rand, prin aparitia bolilorprofesionale. Prima atestare a acestor boli are loc inca din antichitate, iar prima lucrare ce

trateaza in mod sistematic aceste boli, apare in jurul anului 1700, o data cu industrializarea.Multe ocupatii de care societatea are nevoie sunt daunatoare sanatatii chiar si in cele mai buneconditii de igiena la locul de munca. Incidenta bolii este mult influentata de factorii economici:conditii de locuire, calitatea hranei, accesul la serviciile medicale. Boala si saracia formeaza uncerc vicios care se adanceste progresiv.

b) Raportul boala-stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm lent pentru caa depins de dezvoltarea celorlalte stiinte. Progresele medicale au la baza descoperirile dindomeniul anataomiei. Primele descoperiri in domeniul anatomiei umane au avut loc in renastere,

pana atunci fiind prohibita autopsierea corpurilor umane.

c) Raportul boala-religie- oamenii primitivi percepeau mediul inconjurator ca fiind guvernatde forte misterioase. Pentru a supravietui ei trebuiaiu sa se supuna unor serii de rituri si reguluisociale. Boala putea fi explicate prin magie. In medicina babiloniana se considera ca bolile sunt

provocate de zei, iar sarcina medicului-preot era de a interpreta intentiile zeului.

Boala si cultura

Boala este interpretata diferit in culture diferite. Desi boala, modificarea patologica propriu-zisaeste universala, exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in anumite culture. Aceste bolisunt denumite tulburari etnice, specifice unei etnii, cum ar fi amocul, o boala psihica din

Malayezia, ce se manifesta printr-o furie puternica ce degenereaza in crima, sau tarantismul, ocriza asemanatoare cu isteria, care apare pe un fond muzical si in anumite conditii la femeile dinsudul Italiei si din Sicilia.

Diferentele culturale in modelarea sanatatii si a bolii nui se remarca doar la nivel de culturi ci si

in cadrul aceleasi culturi. Au fost avansate 3 ipoteze cu in explicarea modului in care statusurileprescrise sau dobandite influenteaza starea de sanatate:


25/39

1. segmentele sociale mai supuse stress-ului se remarca printr-o sanatate mai precaraa membrilor;

2. starea de sanatate este cea care determina apartenenta la anumite grupuri sociale sinu invers;

3.

mobilitatea sociala este stresanta si solicitanta in sine si din acest motiv ii supunepe cei mobile la riscuri mai mari de boala.

Boala si civilizatia

Cauzalitatea oricarei forme de patologie umana se stabileste in functie de 2 factori: zestreagenetica a individului ce poate induce boala si mediul fizic si social in care traieste.

Relatia dintre boala si civilizatie este una extreme de complexa. Orice element ce intervine inviata individului influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa vis-a vis de aceasta.

Konrad Lorenzin eseul Cele 8 pacate capitale ale omeniriicivilizateconsidera cacele o mari dezavantaje aduse omenirii sunt:

1.

suprapopularea planetei;

2. pustiirea spatiului vital;

3. competitia interumana;

4. moartea simturilor;

5. decaderea genetica;

6.

sfaramarea traditiei;

7. fenomenul de indoctrinare;

8. inventarea armelor nucleare.

Semnificatii simbolice ale bolii


26/39

Boala are pentru fiecare dintre noi o anumikta semnificatie care priveste cauza, evolutia saudeznodamantul ei.

Capitalismul era asemanat cu tuberculoza. Homo economicus al sec XIX are comportamente cetin de consumul excesiv si lipsa de vitalitate. Capitalismul avansat al sec XX va imprumutametafora cancerului cu referire la expansiunea doctrinei. Metafora cancerului devine deosebit defertile in idea orasului ca spatiu al decadentei, al prabusirii.

Kantspunea despre pasiuni ca sunt asemenea cancerului, adica incurabile.

Schopenhauerconsidera boala ca fiind un produs al vointei.

Machiavelliin Principeleface o comparative intre arta guvernarii si arta terapeutica,elemental comun celor doua fiind preventia.

Sifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul iar sanatatea este incununarea virtutilor.

Sub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor gratificatii si aunor moduri de comportament adaptive. Consecintele starii de boala depasesc disfunctiile

biologice si psihologice, afectand intreaga viata sociala a persoanei. Ca situatie de impas

existential( Iamandescu, 1977),boala antreneaza o serie de servituti si restrictii, modificandmodul de viata al individului.

Boala si devianta. Teoriile lui David Mechanic si Talcott Parsons

Devianta este un tip de comportament orientate contra ordinii stabilite si inacceptabil intr-ocomunintate sau cultura; un comportament care se opune celui conventional; orice batare de laregulile de convietuire si imperativele de ordine ale unei forme de viata colectiva.

Boalaa fost considerate ca o deviere a organismului de la starea normala, dar si o devierede la normele culturale stabilite cu privire la notiunea de sanatate.

Termenul de devierea fost folosit de David Mechaniccu referire la bolile fizice si psihice. Elconsidera ca toate persoanele cu comportament deviant sunt bolnave. Treptat, acest termen a fostinlocuit cu cel de delincventa. Mechanic a subliniat faptul ca intreaga conduita a bolnavuluitrebuie privita ca fiind determinata de reteaua sociala in care este angajat individul decat rolurilesociale ale acestuia. A diferentiat notiunea de suferinta ca fenomen subiectiv de cel de boala cafenomen obiectiv din punct de vedere biologic.

Suferintaare o dimensiune individualasi una sociala. Dimensiunea individuala se refera lafaptul ca fiecare om inceraca sa aprecieze pentru sine sensul si semnificatia simptomelor pe carele percepe. Dimensiunea socialasubliniaza idea ca suferinta devine boala si are implicatii si

asupra grupurilor din care face parte bolnavul; boala este validate sau legitimate social prinscutirea individului de la responsabilitatule sale normale.


27/39

Asumarea rolului de bolnav sau pacient areloc printr-un proces deevaluaresinegociereintre individ si grupul din care face parte, constand din urmatoarele etape:

- vizibilitatea si recunoasterea simptomelor;

- gravitatea simptomelor;

- efectul lor asupra activitatilor familiale, profesionale;

- frecventa aparitiei, recurentei si persistenta simptomelor;

- nivelul de informare, cunoastere si gradul de intelegere a evolutiei bolii;

- interpretarile alternative care pot fi atribuite simptomelor;

- manifestarea unor tendinte specifice ale bolnavului;

- disponibilitatea resurselor de tratament.

Nu toate persoanele percep suferinta ca boala si nu toti isi asuma rolul de bolnav chiar dacaresimt anumite simptome.

Talcott Parsons- Boala ca devianta

Parsons defineste boalaca fiind o conduita devianta si sanatateao conduita conformista.Conceptia lui despre boala esre, de fapt, o reluare a teoriei organiciste conform careia sistemulsocial functioneaza in mod analog cu organismul uman, fiecare dintre functiile sale asigurandmentinerea si adaptarea intregului.

Sanatatea este o necessitate functionala a sistemului social si orice societate manifesta un interesprimordial pentru mentinerea acesteia. Capacitatile functionale ale indivizilor sunt appreciate infunctie de standarde sau repere normative. Incapacitatea de a corespunde cu aceste standarde estetradusa prin boala. Boala, conchide Parsons, este singura forma dedevianta legitima,acceptata de societate; boala nu poate fi controlata de om, acesta fiind scutit de responsabilitatilecotidiene.

Imbolnavirea intre devianta si stigmat

Un numar de afectiuni sunt considerate de catre marea populatie ca fiind stigmate sociale( surzii,tuberculosii, cei infectati cu BTS, SIDA). In SUA, homosexualii au fost stigmatizati din cauzanumeroaselor cazuri de SIDA din randul acestora.

Stigmatorice atribut sau semn fizic, social, care devalorizeaza identitatea unui actorsocial pana acolo incat el nu mai poate beneficia de intreaga acceptare a societatii.


28/39

Termenul de stigmat este folosit cu referire la orice conditie, atribut sau particularitate caremarcheaza un individ ca inaaceptabil, inferior cultural sau exclus.

O consecinta negativa a etichetarii este aceea ca statutul deviant al unei persoane devine statut

dominant.

Exista 2 tipuri de devianta:

- devianta primaramodul in care apare comportamentul deviant;

- devianta secundara- modul in care oamenilor li s-a atribuit un statut deviant siconsecintele negative ale acestor atribuiri.


29/39

1. 4. Rolurile sociale in relatia terapeutica

A). Statusul social al medicului

Medicul fiind elemental cheie in cadrul sistemului sanitary, are un status deosebit si in culturaextramedicala fiind considerat prototipul profesionistului prin excelenta.

Medicii se diferentiaza de alti profesionisti prin faptul ca doar lor le este recunoscut monopolulpropriei activitati( ei dewtermina continuturile studiilor medicale, formuleaza regulile coduluideontologic si depind de propriile organizatii- Ordinul Medicilor). Controlul care se exercitaasupra lor este un autocontrol.

Statusul medicului este asociat cu valori precum:putere, cunoastere, devotement, eroism, puterede sacrificiu.

Medicina curativas-a impartit in 2 tabere:

- cea a omnipracticienilor- medicii de familie, medicii generalisti;

- specialistilor.

Rolul social al medicului

Parsonsdefineste rolul social al medicului prin 5 elemente:


30/39

- competenta tehnica- asimilarea si consolidarea cunostintelor se realizeaza si dupaterminarea facultatii; competenta este aprobata prin examene si concursuri;

- universalism- medical nu poate refuza bolnavul dupa criterii arbitrare(pozitie sociala,sex, rasa, religie, etnie);

- specificitatea functionala- medical este specialist intr-un domeniu bine precizat;dreptulmedicului asupra unei persoane nu trebuie sa depaseasca limitele domeniului medical;

- neutralitatea afectiva- medical nu judeca si nu condamna pacientul pentru actele sale (daca nu au legatura cu tratamentul prescris), nu-si pedepseste bolnavul si nu admite sa devinaintim cu acesta; neutralitatea ii asigura medicului obiectivitatea in raport cu pacientul;

- orientarea spre colectivitate- inainte de toate, medicul este preocupat de bunastareapacientului; ideologia medicului pune accent pe devotament fata de colectivitate, considerand cain medicina profitul este cel mai putin cautat.

B). Rolul social al bolnavului

Rolul de bolnav( cu caracter temporar sau permanent) este definit de Parsonsprin 4 trasaturi:

1. degrevarea de sarcini si responsabilitati;

2. bolnavul nu se poate insanatosi printr-un act de vointa proprie, de aceea el nu estefacut responsabil pentru incapacitatea sa;

3. boala trebuie considerata ca indezirabila si bolnavul trebuise sa doreascainsanatosirea sa;

4. bolnavul are obligatia sa coopereze cu cei care raspund de sanatatea sa.

Numai prin respectarea acestor obligatii, caracterul de devianta al bolii este anulat, iar stareabolnavului este una legitima.

Tipul de rol al bolnavuluidepinde de mai multi factori:

a- felul bolii;

b- gravitatea bolii;

c- cronicizarea bolii;

d- genul de tratament:ambulator, stationar, spitalicesc.

Medicul trebuie sa pastreze un echilibru intre a ajuta bolnavul si a-l refuza. Il ajuta pe bolnav inrelatia terapeutica pentru a-si depasi starea de dependenta cauzata de boala si il refuza atunci


31/39

cand se urmaresc tragerea de foloase de pe seama unei boli imaginare.

Relatia medic-pacient

Parsonsa definit aceasta relatie ca fiind o relatie intre roluri caracterizataprin asimetrie siconsensualitate.

Este o relatie asimetricadeoarece medical are o pozitie de superioritate fata de bolnav prinputerea sa de a-l vindeca; si consensualadeoarece bolnavul recunoaste puterea medicului dar ilsi ajuta in actul sau terapeuticrelatie dereciprocitate.

Medicul are urmatoarele drepturi:

v dreptul garantat de a examina fizic pacientii si de a intra in zonele mai intime ale vietiibolnavului;

v i se garanteaza o autonomie in practica profesionala;

v are dreptul sa ocupe o pozitie de autoritate in fata pacientului.

Obligatiilece-i revin medicului constau in:

folosirea cunostintelor profesionale in solutionarea bolii;

sa actioneze in folosul pacientului si a comunitatii mai mult decat pentru propriul interes;

sa fie obiectiv si detasat emotional;

sa se conformeze dupa normele practicii medicale profesionale.

Natura relatiilor dintre medic si pacient are o influenta deosebita atat in stabilirea diagnosticuluicat si in actul terapeutic.

Tipuri de relatii medic-pacient

In analiza relatiilor medic-pacient, ca relatie sociala, s-au impus 2 puncte de vedere:


32/39

1.- primul este cel al lui Parsonscare considera aceasta relatie ca fiind unadecomplementaritate,de intelegere reciproca intre 2 actori sociali;

2.- cel de-al doilea punct de vedere este cel al lui E. Friedson(1970)- relatie potentialconflictuala.

1. Relatia de complementaritate-Parsons

Atat medicul cat si pacientul isi joaca propriul rol social reprezentand fiecare modele sau tipuriideale de comportament social. Medicul isi foloseste cunostintele sale pentru a-l ingrji pe bolnav,iar pacientul cere ajutorul medicului si coopereaza cu acesta.

Doi medici psihiatri americani, T. Szasz si M. Hollender(1956)au reevaluat cateva aspecte alemodului parsonian, ideea reciprocitatii relatiei medic-pacient, considerand ca nu exista un singurmodel de relatie terapeutica. Ei au identificat 3 tipuride relatii medic-pacient:

1.- activitate-pasivitate- medicul este activ iar bolnavul pasiv;

2.- conducere-cooperare- medicul aplica tratamentul bolnavului iar bolnavul este capabil de a-si exercita propria judecata in urmarea acelui tratament;

3.- participare reciproca ( cooperare mutuala)-bolnavul intalneste ocazional medicul-pacientii sunt bolnavi cronici dar pot fi inca activi din punct de vedere social; in acest cazmedicul ii ajuta sa-si mentina tratamentul.

Tipul de relatie depinde de conditia pacientului, de terapia pe care medicul o executa, ea putandsa se schimbe in functie de stadiile diferite ale tratamentului.

Pe langa cele 3 relatii mai sus amintite mai exista si o a 4 , pacientul conducesi mediculcoopereazaatunci cand pacientul solicita o trimitere sau o reteta.

2. Relatia potential-conflictuala- FriedsonAcest conflict isi are sursa in interesele si perspectivele diferite pe care le au pacinetul simedicul. Medicul percepe bolnavuyl si nevoile sale conform categoriei cunoastintelor salespecializate iar bolnavul percepe boala sa in functie de exigentele vietii cotidiene. Exista deci odiferenta intre perspectivele culturii profesionale a medicului si a culturii profane a

pacientului. O alta sursa de conflict o poate constitui si interesele si prioritatile diferite alemedicului si pacientului; diferentele cu privire la evaluarea gravitatii bolii, asteptarilecontradictorii cu privire la comportamentul bolnavului.

Obstacolele in relatia medic-pacientpot fi constituite prin:

- lipsa accesului la serviciile medicale de specialitatein cadrul unor bolnavi nedeplasabilisau din mediul rural;


33/39

- problema economica- ingrijirea medicala de specialitate, mai ales cea din sistemul

privat, implica costuri mari si tot mai multe servicii medicale dunt contra cost;

- in cazul serviciilor medicale private exista presiunea eficientei actului medical;

- sistemul de salarizarenesatisfacator al profesiei medicale in Romania.

Strategii de control-comunicare in relatia medic-pacient

Comunicareaeste procesul transmiterii , receptionarii, stocarii, prelucrarii si utilizarii

informatiilor.

Orice act elementar de comunicare presupune existenta unui:

- emitator;

- mesaj;

- canal de transmitere a mesajului;

- receptor.

Comunicarea este considerata a fi principala punte de legatura intre oameni, un mijloc prin careo persoana transmite un mesaj unei alte persoane si asteapta raspuns din partea acesteia.

O serie de oameni de stiinta, printre care si psihiatrii Paul Watzlawichsi D.Jackson,si-auinscris cercetarile in problemele de socializare punand un mare accent pe dimensiuneacomunicarii ca relatie interumana. Acestia au emis o serie de axiome ce caracterizeazacomunicarea interumana:

1. Comunicarea este inevitabila- nu doar componenta verbala este importanta ci siintregul complex al miscarii corporale voluntare sau involuntare, al gesturilor, privirii,tacerii, spatiului individual, vestimentatiei, toate au o bogata valoare comunicativa.

2. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational,celde-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai.

3. 3. Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termenide cauza-efect sau stimul-raspuns;

4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie o forma analogica - acest lucruse refera la faptul ca noi putem transmite un mesaj printr-o modalitate pur lingvistica faraa implica sentimentele in redarea acestuia, iar acest mod de transmitere este numit moddigital de genul spun totul sau nimic, pe cand modalitatea paralingvistica detransmitere a unui mesaj ( intonatie, ritm, timbru) tine cont de impactul din spatele


34/39

mesajului asupra receptorului, comunicarea paralingvistica este numita drept comunicareanalogica.

5. Comunicarea este ireversibila- odata emis, mesajul produce efecte

6. Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactiisimetricesau complementare- pe intreg procesul comunicarii se mentin rolurile

participantilor care nu pot fi schimbate ca si status, rolurile raman fixe si inegale iar intreacestea se interpun interactiunile de tip tranzactional ( ex. relatia medic-pacient laconsultatie, profesor-elev la cursuri) dar mai pot exista si interactiuni personale ce nu

presupun disparitia rolurilor ci o fluidizare a lor ( ex. relatia dintre prieteni, soti, etc.)

7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare- aceste proceseintervin in comunicare datorita polisemiei termenilor folositi de vorbitori, de diferentelede experienta dintre vorbitori ( ex. conflictul dintre generatii).

Tipuri de comunicare

Exista doua tipuri de baza ale comunicarii interumane: verbalasi non-verbala.Comunicareaverbalase refera la tot ceea ce este scris sau spus. Comunicarea scrisa implica formulari clare silogice, pe cand comunicarea orala este insotita si de factorii paralingvistici ( intonatie, ritm,timbru).

Comunicarea non-verbalaeste cea care transmite cele mai multe informatiidespre actorii din cadrul comunicarii. Acest tip de comunicare completeaza comunicarea verbalasi creeaza adevarate limbaje ce traduc starea de spirit a vorbitorilor.

Principalii indici non-verbalisunt:

expresia fetei;

gesturile- miscarea mainilor, a corpului;

orientarea corpului catre interlocutor;

pozitia corpului- modul in care stam, in picioare sau asezati;

proximitatea- distanta la care stam fata de interlocutor;

contactul vizual;

contactul corporal;

miscari ale corpului;


35/39

aspectul exterior- vestimentatie sau infatisare fizica;

aspectele non-verbale ale vorbirii- variatii ale tonului;

aspecte non-verbale ale scrisului- scrisul de mana , acuratetea si aspectul vizual general.

Comunicarea este procesul cheie in medicina intrucat ea furnizeaza, in buna parte, datelenecesare stabilirii diagnosticului. Pentru multe boli cronice, ea este singurul suport al bolii siunica forma de tratament.

Majoritatea studiilor privind punctul de vedere al pacientilor cu privire la ingrijirea medicalareleva concluzia comuna conform careia cei mai multi sunt nesatisfacuti de cantitatea si calitateainformatiei primite in cursul ingrijirii.

Cauzele insuficientei comunicarii medic-pacientconstau in:

1. atitudinea profesionala- unii medici se retin in a furniza informatii clare siprecise bolnavilor in legatura cu boala lor pe motivul de a nu-i nelinisti iar alti mediciconsidera comunicarea informatiilor cu privire la boala lor drept una dintre sarcinileesentiale ale actului medical pe langa terapia propriu zisa;

2. stilurile de interviu- unii medici pun intrebari strict legate de simptomele unuibolnav, iar altii sondeaza si problemele persoanale, colaterale aparitiei bolii;

3. problema incertitudinii- in cazul bolilor cronice, etiologia lor nu este suficientcunoscuta si de aceea medicii au rezerve in a informa bolnavii cu privire la evolutia boliilor;

4. neincrederea pacientului- exista bariere in relatiile terapeutice din cauzadiferentelor de clasa si de statut, aceste diferente altereaza informatiile de la pacient catremedic;

5. perspectivele diferite ale medicului si pacientului;

6. dificultati in exprimare- medicul poate folosi un limbaj mult prea stiintific in

redarea informatiilor legate de boala pacientului, iar pacientul nu va intelege starea sa defapt datorita terminologiei medicale.

Strategiile de control in relatia medic-pacientpot fi grupate in 4 categorii:

1. 1. persuasiunea;


36/39

2. 2. negocierea;

3. 3. incertitudinea functionala;

4. 4. comportamentul non-verbal.

Persuasiunease regaseste de partea ambelor parti: atat de paretea pacientului cat si de parteamedicului. Pacientul poate convinge medicul ca un anumit tratament este mult mai eficient

pentru problema sa de sanatate decat un altul iar medicul poate convinge pacientul ca experientasa in aplicarea tratamentului propus este una pozitiva si se bazeaza eminamente pe cercetaristiintifice si experimetale de laborator cu un bun grad de eficacitate pe subiecti umani.

Negocierea se refera la procesul prin care medicul si pacientul ajung la un compromis.

Incertitudinea functionalaintervine doar atunci cand medicul, fiind sigur de evolutiaunei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi in mod deliberat incertitudinea pacientului.

Comportamentul non-verbalse poate manifesta printr-o variata serie de gesturi realizateatat de catre medic cat si de catre pacient.

Comportamentul profesional al asistentului medical in actul terapeutic

Acest comportament se caracterizeaza prin:

v asimilarea temeinica la cel mai inalt nivel a cunostintelor teoretice si a deprinderilor practice;

v stapanirea metodelor si tehnicilor de investigare si de terapie;

v administrarea operativa si in cunostinta de cauza a tratamentului;

v crearea unui climat de munca adecvat;

v perfectionarea continua.

Se identific catevaprincipii i valori eticede care trebuie s in cont asistentul medical:

1. 1. autonomia;

2. 2. binefacerea (beneficiena);

3. 3. non-maleficiena;

4.

4. dreptatea;

5. 5. veracitatea;


37/39

6. 6. sinceritatea;

7. confidenialitatea.

Autonomiaconform acestui principiu, individual trebuie s i se dea posibilitatea de ahotr singur asupra propriilor aciuni

Beneficienareprezint obligaia de a face bine i de a evita producerea de prejudicii altorpersoane. A aciona conform acestui principiu nseamn a-i ajuta pe pacieni s obin ceea ce leeste benefic i de a reduce riscurile.

Asistentele medicale sunt obligate s promoveze sntatea, s previn mbolnvirile, s redea

sntatea i s aline suferinele (I.C.N., 1973, Codul de Etic)

Aceste linii de conduit profesional se materializeaz n efecte benefice pentru persoana

ngrijit sntoas sau bolnav.

Non-maleficiena-prin tot ceea ce facem nu trebuie s facem ru persoanei ngrijite.

Dreptatea- asistentul medical trebuie s trateze cu aceeai responsabilitate i profesionalism toipacienii indiferent de vrst, condiie social, economic, criterii religioase, etnie

Veracitatea- obligaia de a spune adevrul, de a nu mini pacientul. Relaia ntre asistentul

medical i pacient trebuie s se bazeze pe adevr.

Sinceritatea- este considerat o dovad de respect datorat persoanei ngrijite. Asistenteleme

sociologie_sănătate_curs.pdf

Documents

Transcript of sociologie_sănătate_curs.pdf