UNIVERSITATEA "VALAHIA "DIN TÂRGOVIŞTE FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVESPECIALIZAREA: DREPT, AN II, GRUPA 201

REFERAT LA SPORT

- SNOOKER -

COORDONATOR: Prof. Silviu BADEA

STUDENT:Maria CERNAT

- 2013-

Snooker

Masă de snooker Snooker bile

Snookerul este un sport din categoria biliardului. Snookerul este foarte popular în țările

vorbitoare de limba engleză (Regatul Unit, Irlanda, Canada, Australia, India și Africa de Sud), un

interes crescând manifestându-se și în Estul și Sud-estul Asiei.

Istorie

Ilustraţie a unui joc de biliard de la începutul anilor 1800

Jocul de biliard datează din secolul XV, dar snookerul este o invenție recentă. În secolul

XIX jocurile de biliard erau populare printre ofițerii armatei britanice, staționate în India, iar

jucătorii obișnuiau să experimenteze diferitele tipuri ale jocului. Cea mai cunoscută poveste este

aceea că la întalnirea ofițerilor în Jabalpur în 1874, sau 1875 colonelul Sir Neville Chamberlain

(nici o legătură cu viitorul prim-ministru) a sugerat să se adauge bile colorate la jocurile de

biliard. Cuvântul "snooker" însemna, în argoul armatei, militar în primul an (militar în termen).

Acesta a fost folosit pentru a desemna începătorii care practicau acest joc, dar a ajuns să

desemneze jocul insusi. Campionul britanic la biliard John Roberts a călătorit în India în 1885,

unde s-a întâlnit cu Chamberlain, care i-a explicat noul joc, Roberts introducându-l ulterior în

Anglia.

Campionatul de snooker datează din 1916. În 1927, Joe Davis, de departe cel mai bun

jucător al timpului, a ajutat la organizarea primul campionat mondial profesionist, al cărui

premiu a fost de £6.10s (£6.50, aproximativ £200 astăzi). Apoi a câștigat toate campionatele

mondiale până in 1946. Trofeul pe care el l-a donat acum mulți ani este și acum decernat

campionului mondial.

O dispută între profesioniști și Billiards Association & Control Council (BA&CC, forul

conducător al jocului – atunci) a avut ca rezultat participarea a doar doi jucatori la campionatul

mondial "oficial" – Horace Lindrum (Australia) l-a învins pe Clark McConachy (Noua

Zeelandă). Oricum, profesioniștii au organizat propriul lor Campionat Mondial (numit

Professional Match-Play Championship) între 1952-1957, câștigătorii acestei competiții sunt în

mare acceptați ca fiind Campioni Mondiali. Cu toate aceste numele lui Lindrum este cel

inscripționat pe trofeu.

Snookerul a suferit un declin între anii 50 și 60, atât de mult încât nici un turneu nu a mai

fost ținut din 1958 până în 1963. În 1969, BBC-ul, pentru a demonstra posibilitățile noii

televiziunii în culori, a lansat un nou turneu de snooker, numit Pot Black. Jocul, având masa

verde și bilele colorate în diverse culori, a captat interesul publicului și programele au depașit

așteptările.

În 1976 snookerul a devenit sport profesionist. Clasamentele mondiale au fost introduse

în 1977. Banii proveniți din acest joc și un nou tip de jucător, în persoana lui Steve Davis, tânăr,

serios și dedicat, au ieșit la iveală. Primul break maxim de 147 într-un turneu televizat a fost

reușit de Davis împotriva lui John Spencer în turneul Lada Classic, Oldham, în 1982. Primul

break de 147 la Campionatul Mondial (Crucible, Sheffield) a fost reușit de canadianul Cliff

Thorburn. Jucătorii de top au devenit milionari în lire sterline. A fost până și un cântec comic

despre snooker în topurile pop: Snooker Loopy, de Chas & Dave.

Vârful anilor de aur ai snookerului a fost poate Campionatul Mondial din 1985, când 18.5

milioane de oameni (o treime din populatia Regatului Unit) l-au urmarit pe BBC2, pe Dennis

Taylor ridicând cupa după o întâlnire mamut împotriva lui Davis, care s-a încheiat cu

introducerea ultimei bile, mult după miezul nopții.

Snookerul rămâne foarte popular în Regatul Unit, numai fotbal-ul fiind mai urmărit la TV

de către britanici.

Regulile jocului

Jocul se desfășoară între doi jucători, sau, uneori, între două echipe de câte doi jucători.

Masa de snooker cu bilele în poziţiile lor de start

Snookerul se joacă pe o masă dreptunghiulară, 3569 mm x 1778 mm, acoperită cu un

postav special de biliard. Masa este prevăzută cu 6 buzunare, în cele patru colțuri și la mijlocul

celor două laturi lungi.

Pe masă sunt plasate, la începutul fiecărui joc, 22 bile, ca în figura alăturată. Există:

15 bile roșii, valorând câte un punct fiecare,

6 bile, numite bile colorate, astfel: o bilă galbenă, valorând 2 puncte, una verde (3

puncte), una maro (4 puncte), una albastră (5 puncte), una roz (6 puncte) și o bilă neagră (7

puncte).

o bilă albă.

Jucătorii lovesc, pe rând, bila albă, cu ajutorul unui băț numit tac. Scopul jocului este

introducerea bilelor roșii și a celor colorate în buzunare, conform cu regulile jocului, și obținerea

unui punctaj mai mare decât cel obținut de adversar. Dacă un jucător execută o lovitură corectă și

introduce una sau mai multe bile în buzunare, el rămâne la masă și execută următoarea lovitură

(și următoarele, dacă și acestea sunt reușite). Dacă jucătorul execută o lovitură legală, dar nu

introduce nici-o bilă în buzunar, adversarul său execută lovitura următoare. Dacă jucătorul

comite un fault (engl. foul), de exemplu bila albă nu atinge nicio altă bilă, atinge întâi o bilă ce

nu era permis să fie jucată în acea lovitură sau introduce în buzunar bila albă sau o bilă

nepermisă, jucătorul pierde rândul la masă și este penalizat prin acordarea adversarului unui

număr de puncte cuprins între 4 și 7.

La prima lovitură a jocului, precum și la prima lovitură la venirea la masă după o lovitură

a adversarului, jucătorul trebuie să joace o bilă roșie (bila țintă este bila roșie). Aceasta înseamnă

că prima bilă lovită de bila albă trebuie să fie o bilă roșie și că în buzunar este permis să ajungă

doar bile roșii (este permis să intre mai multe bile roșii în aceeași lovitură). Dacă lovitura este

corectă și introduce cel puțin o bilă roșie, la următoarea lovitură jucătorul trebuie să aleagă și să

joace una dintre cele 6 bile colorate (bila țintă este aleasă de jucător dintre bilele colorate). Dacă

și această lovitură este corectă și bila țintă este introdusă în buzunar, bila colorată este repusă pe

masă, de către arbitru, pe poziția inițială, iar jucătorul continuă cu o lovitură la o bilă roșie, apoi

o nouă bilă colorată, ș.a.m.d.

După introducerea legală a ultimei bile roșii, jucătorul ce a efectual lovitura alege și joacă

o bilă colorată ; în caz de succes, acea bilă este repusă normal pe masă. În continuare (indiferent

dacă lovitura la bila colorată a fost cu succes sau nu), trebuie jucată bila colorată de valoarea cea

mai mică (bila galbenă). La introducerea acesteia în buzunar, ea nu mai este repusă pe masă,

lovitura următoare jucându-se la bila de valoarea cea mai mică rămasă pe masă. Astfel, la

încheierea jocului, bilele colorate se joacă în ordinea: galben, verde, maro, albastru, roz, negru.

La introducerea bilei negre, jocul se încheie cu victoria jucătorului care a obținut mai multe

puncte (dar vezi și secțiunea finalul jocului, mai jos).

Un meci constă în unul sau mai multe jocuri (engl. frame) independente. Fiecare joc

începe cu bilele așezate pe masă în configurația inițială (vezi figura alăturată) și durează până la

încheierea lui, de regulă prin terminarea bilelor sau prin cedarea lui de către unul dintre jucători.

Jocul din D

La începutul jocului, la finalul la bila neagră, introducerea bilei albe în buzunar sau după

„aruncarea” acesteia în afara mesei (ultimele două cazuri constituie fault), bila albă este (re)pusă

pe masă în interiorul D-ului marcat pe masă. În această situație, jucătorul ce urmează să execute

lovitura poziționează, cu mâna, bila albă oriunde dorește în interiorul D-ului, după care lovește

bila astfel poziționată cu tacul.

Repoziționarea bilelor colorate

Dacă o bilă colorată este introdusă în buzunar sau „sare” de pe masă (cu excepția cazului

că este introdusă legal la finalul jocului, fiind bila colorată cea mai puțin valoroasă de pe masă),

arbitrul o repoziționează înainte de următoarea lovitură. Bila este repoziționată:

de preferință, pe punctul ei (punctul ocupat în configurația inițială), fără a atinge

vreo altă bilă de pe masă

dacă punctul este ocupat, se va repoziționa pe punctul de valoare maximă

disponibil

dacă toate punctele sunt ocupate, se va repoziționa pe linia ce pleacă de la punctul

bilei spre partea superioară a mesei (opusă D-ului), cât mai aproape de punctul ei, fără a atinge

vreo altă bilă

dacă nu mai are loc până la manta superioară, bila se va poziționa cât mai aproape

de punct pe linia spre manta inferioară a mesei.

Dacă mai multe bile colorate trebuie repoziționate după o lovitură, ele vor fi repoziționate

începând cu bila de valoare maximă.

Touching ball

Touching ball

Dacă, după o lovitură, bila albă se oprește atingând o bilă ce poate fi bilă țintă la

următoarea lovitură, arbitrul anunță touching ball. În acest caz, următoarea lovitură nu poate fi

jucată spre acea bilă (ar fi lovitură condusă). În schimb, dacă bila aflată în contact cu bila albă

este nominalizată ca bilă țintă (sau este obligatoriu bilă țintă), jucătorul poate să joace în așa fel

încât să nu atingă nicio bilă cu bila albă - se consideră că deja a atins bila țintă.

Faulturi

Sunt sancționate ca fault următoarele situații:

bila albă nu lovește nicio bilă;

prima bilă atinsă de bila albă nu este o bilă țintă; în caz de prim contact simultan

cu mai multe bile, este fault dacă una dintre bile nu este bilă țintă;

este introdusă (și) o altă bilă decât bila țintă;

contactul dintre vârful tacului și bila albă durează mai mult, timp în care bila albă

își începe mișcarea sau lovește o altă bilă (lovitură împinsă)

bila albă sare peste o altă bilă, înainte de-a atinge bila țintă

o bilă „sare” de pe masă

jucătorul creează un snooker în spatele bilei nominalizate ca free ball

bila albă este lovită de mai multe ori (înainte de oprirea tuturor bilelor și eventuala

repoziționare, după lovitura precedentă);

bila albă este lovită cu altceva decât vârful tacului

jucătorul lovește cu tacul sau atinge o bilă roșie sau colorată

jucătorul execută o lovitură fără a avea cel puțin un picior pe podea

jucătorul utilizează bile din afara mesei în orice scop sau utilizează obiecte pentru

a măsura spațiul dintre bilele de pe masă

În cazul unui fault, adversarul jucătorului ce a comis faultul primește un număr de puncte

egal cu maximul dintre 4, valoarea bilei țintă și valorile bilelor implicate în fault. În cazul în care

jucătorul trebuia să aleagă o bilă colorată și nu a nominalizat-o înainte de comiterea faultului,

precum și în cazul în care utilizează o bilă din afara mesei sau un obiect pentru a măsura distanțe,

penalizarea este de 7 puncte.

Bilele colorate introduse în buzunare sau aruncate de pe masă în urma unui fault sunt

repuse pe masă, pe punctele lor. Bilele roșii, în schimb, rămân în afara mesei. Apoi, adversarul

jucătorul care a comis faultul poate, la alegere, să joace el sau să ceară adversarului să joace din

poziția rezultată.

Fault și ratare

Dacă bila albă nu atinge nicio bilă sau atinge întâi o altă bilă decât bila țintă, arbitrul

consideră că jucătorul nu a făcut tot posibilul pentru a juca legal și diferența de punctaj dintre

jucători este mai mică decât numărul de puncte ce se poate obține cu bilele de pe masă, atunci

arbitrul anunță fault și ratare (engl. foul and a miss). În acest caz, adversarul jucătorului ce a

comis faultul poate să-l oblige pe acesta să joace din nou din aceeași poziție. În acest caz, arbitrul

repune bilele în poziția din care s-a jucat lovitura. In cazul in care jucătorul ce a comis faultul are

de introdus o bila colorata, poate să joace altă lovitură (sa declare alta bila decat cea declarata la

lovitura anterioara), respectiv poate nominaliza altă bilă colorată ca bilă țintă. Daca este la bilele

rosii, deasemenea, poate juca la o bila rosie diferita de cea la care a jucat la lovitura anterioara.

IMPORTANT: Pragul de declarare a unui fault ca fiind "fault si ratare" in functie de

numarul de puncte disponibil pe masa:

1. In cazul in care numarul de puncte disponibile pe masa este mai mare decat diferenta

de puncte dintre cei doi jucatori, arbitrul poate aprecia un fault ca fiind "fault si ratare" in orice

situatie in care considera ca bila putea fi teoretic atinsa de jucatorul aflat la masa. In acest caz

adversarul poate cere refacerea pozitiei dinaintea executarii loviturii, poate cere ca jucatorul sa

joace din nou din pozitia rezultata, sau sa aleaga sa joace el din pozitia rezultata.

NOTA: aprecierea arbitrului va tine cont si de capacitatea individuala a jucatorului,

demonstrata pe parcursul jocului sau din notorietatea acestuia, daca este cazul. In acest sens un

arbitru poate aprecia pentru un jucator bun sau foarte bun un fault ca fiind "cu ratare", insa

pentru un jucator cu mai putina experienta, talent si iscusinta, doar fault.

2. In cazul in care dupa efectuarea loviturii diferenta de puncte dintre cei doi jucatori

devine mai mare decat numarul de puncte disponibile pe masa (inclusiv daca devine egala!),

arbitrul NU VA DECLARA "fault si ratare" ci doar ratare. In acest caz adversarul decide daca

continua el sau jucatorul aflat la masa.

3. In cazul in care inainte de efectuarea loviturii diferenta de puncte dintre cei doi jucatori

este mai mare decat numarul de puncte disponibile pe masa si (cu jucatorul aflat in avantaj aflat

la rand) de pe urma unui fault diferenta de puncte devine mai mica decat numarul de puncte

disponibile pe masa (jucatorul aflat in avantaj comite fault), arbitrul NU VA DECLARA "fault si

ratare" ci doar ratare.

NOTA: Din acest moment ne aflam in situatia "1", respectiv de la urmatoarea lovitura se

porneste cu numar de puncte disponibile pe masa mai mare decat diferenta dintre jucatori.

Free ball

Dacă, în urma unui fault, bila albă nu are traiectorie directă spre ambele margini ale

niciuneia dintre bilele eligibile ca bilă țintă, arbitrul anunță free ball. Totuși, nu se anunță free

ball dacă traiectoria bilei albe spre cel puțin una dintre bilele roșii este blocată numai de alte bile

roșii.

Dacă arbitrul a anunțat free ball și adversarul jucătorului ce a comis faultul decide să

joace din poziția rămasă, atunci acesta poate nominaliza oricare dintre bilele colorate ca free ball.

Bila astfel nominalizată:

Free ball situaţie

trebuie să fie prima bilă atinsă de bila albă, eventual simultan cu bila țintă

normală;

poate fi introdusă legal în buzunar;

dacă este introdusă în buzunar, valorează cât bila țintă normală în acea lovitură (1

punct dacă mai există bile roșii pe masă, respectiv valoarea bilei colorate de valoare minimă din

acel moment de pe masă)

dacă este introdusă în buzunar, este repoziționată pe punctul ei după lovitură

situatia de free ball este singura care permite introducerea bilei fata de care

jucatorul se afla in snooker cu ajutorul bilei nominalizate sau dupa ce bila alba o atinge pe cea

nominalizata. In acest caz, daca bila fata de care jucatorul se afla in snooker este introdusa, ea nu

se repozitioneaza (in cazul in care este una colorata), si daca se introduc atat bila nominalizata

cat si cea fata de care jucatorul era in snooker, se repozitioneaza doar cea nominalizata,

acordandu-i-se jucatorului punctele celei fata de care se afla in snooker (asadar nu este fault, desi

se introduc doua bile colorate, sau una colorata si una rosie).

dupa oricare din situatiile descrise mai sus, jocul isi reia ordinea fireasca de la

care s-a deviat prin free ball, adica:

1. daca bila nominalizata a fost jucata si introdusa in locul unei bile rosii, jucatorul

primeste 1 punct si la rand este o bila colorata

2. daca bila nominalizata a fost jucata si introdusa in locul uneia colorate (nu mai sunt

rosii pe masa), jucatorul primeste punctele bilei colorate in locul careia s-a jucat bila

nominalizata. Aceasta este repozitionata si la rand este bila colorata cu valoarea cea mai mica.

Acelasi lucru este valabil si in cazul in care se introduce bila fata de care jucatorul se afla in

snooker (cu ajutorul sau dupa atingerea intai a bilei nominalizate). In cazul in care se introduc

ambele bile se repozitioneaza doar cea nominalizata.

Nu este permisă jucarea unui snooker în spatele bilei nominalizate ca free ball, adică

plasarea bilei albe în așa fel încât traiectoria directă spre oricare dintre potențialele bile țintă să

fie blocată mai întâi de bila aleasă ca free ball, decât dacă pe masă nu mai există decât bila roz,

bila neagră și bila albă.

Scorul și încheierea jocului

La o lovitură legală, jucătorul primește un număr de puncte egal cu valoarea bilei (sau

suma valorilor bilelor) introduse în buzunar.

În cazul unui fault, jucătorul ce a comis faultul nu primește niciun punct pentru bilele

introduse în acea lovitură, chiar dacă unele dintre ele au fost introduse înaintea producerii

faultului. În schimb, adversarul primește un număr de puncte egal cu valoarea faultului.

Jocul se încheie, în mod normal, în următoarele situații:

dacă unul dintre jucători cedează jocul. Jocul poate fi cedat numai de jucătorul

aflat la masă și numai dacă diferența de scor între jucători, în acel moment, este mai mare decât

numărul maxim de puncte ce poate fi obținut, teoretic, din bilele aflate în acel moment pe masă

(considerând că, după fiecare bilă roșie s-ar juca bila neagră și că nu s-ar produce faulturi).

dacă rămâne doar bila neagră pe masă (după introducerea legală a bilei roz),

diferența de punctaj între jucători este 8 puncte sau mai mare, iar jucătorul care conduce

dorește încheierea jocului;

dacă, rămânând doar bila neagră pe masă, aceasta este introdusă legal în buzunar

sau se comite un fault.

Dacă, la finalul jocului, este introdusă bila neagră sau se comite un fault încercându-se

introducerea acesteia și scorul devine egal în urma acestei lovituri, se procedează la un final la

bila neagră: bila neagră se repune pe punctul ei, bila albă se plasează în interiorul D-ului și se

trage la sorți care dintre jucători să execute prima lovitură. Apoi jucătorii lovesc pe rând, până ce

bila neagră este introdusă în buzunar sau se comite un fault. În cazul unui meci la care contează

punctajele cumulate, finalul la bila neagră se joacă doar la ultimul joc al meciului, în caz de

egalitate a scorului cumulat.

Jocul se mai poate încheia:

dacă unul dintre jucători este sancționat de trei ori consecutiv cu fault și ratare din

aceeași poziție și având cel puțin o bilă jucabilă direct (fără a fi necesară o lovitură cu manta);

dacă unul dintre jucători trage de timp la efectuarea unei lovituri sau are conduită

nesportivă, și continuă acest comportament după avertismentul din partea arbitrului.

Dacă jocul nu ajunge într-o poziție „blocată”, din care nu mai progresează, arbitrul poate

decide refacerea poziției inițiale și rejucarea jocului de la scorul 0-0 și cu același jucător la

deschidere.

Forul conducător

"Asociația jucătorilor profesioniști de biliard și snooker" (WPBSA), fondată în 1968 ca

"Asociația jucătorilor profesioniști de biliard", este forul conducător pentru acest joc profesionist.

Auxiliarul său, World Snooker, organizează turneele profesioniste. Sediul se află la Bristol,

Anglia.

Jocurile de amatori sunt organizate de Federația Internațională de Biliard și Snooker

(IBSF).

Turnee

Cel mai importanat eveniment din snookerul profesionist este Campionatul Mondial,

organizat anual din 1927 (excepție făcând perioada 1958-1963). Turneul s-a desfășurat la

Crucible Theatre din Sheffield (Anglia) din 1927. Datorită faptului că, companiile de tutun nu

mai au voie să sponsorizeze evenimente sportive după 2005 Campionatul Mondial de Snooker va

avea un nou sponsor. Vorbind despre locația evenimentului, care este de obicei Sheffield, s-a

confirmat faptul că va rămâne neschimbată pentru câțiva ani, până se va găsi o nouă locație.

Grupa turneelor care vin imediat ca importanță sunt turneele cu puncte. Participanții la

aceste turnee adună puncte în clasamentul mondial. O poziție în primele locuri asigură calificarea

pentru turneul de anul viitor, invitații la turneele pe bază de invitație și un avantaj în tragerile la

sorți de la turnee.

A treia grupă ca importanță o reprezintă turneele pe bază de invitație, la care participă

jucatorii clasați cel mai bine in clasamentul international. Cel mai important turneu din această

categorie este Masters-ul.