Anul III. No. 7 9 Februarie 1929

sm m zr

P R E Ţ U I» 8 L E I

aparat de radio perfect, p u t o r n i c, S iM P L U , S E L E C T IV cu preţ accesibil

e visul oricărui radioamator

I Singură RADIO-MECANICABucureşti IV , Str. Mântuleasa, 4

transforma acest vis fin r e a l i t a t e

cu aparatul

L e r o mV eniţi sâ -1 a u z iţi pentru a fi fer-

mecaţi de sunetele naturale, particu­lare numai sistemelor construite de noi

In marginea politiceiS A SP E R A M că a cu m , când alegeri fă ­

cute în condiţii civilizate, au dat par­la m en tu lu i o a ltă compoziţie, specta­colele de până m a i eri, nu se vor re­

peta. P u tem p r in urm are nădăjdui, că altele vor fi d iscu ţiile si a ltu l va fi tonul de sub cupola care s'a cu trem u ra t de aldtea ori sub grind ina insu ltelor, zvârlite reciproc de m an­da ta r ii tării.

C uvântările rostite la Mesaj, de exemplu, a u decurs academ ic. A u fost prin urmare, decente, şi a u p rile ju it decepţia celor de­p r in ş i până m a i eri să guste la Cameră tenza tiile pe care le o feriau num ai arenele cu lup tă tori buzafi. Ceva m ai viu a fost n u ­m a i spectacolul d in ziu a când a luat cu­vâ n tu l d. Goga dar a tunci s'uu schim bat doar epigram e fără venin. Iar duelul lu- nian-D uca n u a fost deasemeni decdt un schim b de m adrigaluri, care dovediau că adversarii ar f i p u tu t să fie n u num a i m in iştr i ci şi poeţi, n u num ai făuritori de m ajorită ţi parlam entare, ci şi de versuri elegiace.

A m atorii de scandaluri vor încerca , deci i i în viitor, o grea dezamăgire. A m atorii de scandaluri se vor duce prin cârciumile de la periferie să audă în jurăturile, care în ul­tim u l tim p prinseseră cuib in parlam ent.

Să le fie de b in e !Gazetele au acum sarcina uşurată.

E rau în grea dilemă, a tunci când îşi im p u ­neau să relateze activitatea parlam entară. 0 solufie pe care o găsiseră, era atenuarea sa u ocolirea expresiilor care puteau să o- fenseze ochiul, urechea şi în genere, bunul simt.

Singura foaie care îşi îngăduia tr is tu l cura j de-a reproduce m ot â mot în ju ră turile ţ i măscăriile rostite în incin ta Camerei, era „M onitorul O f ic ia lp u b l ic a ţ ie — sub alte raporturi, — destul de cumsecade.

In defin itiv nu am priceput de ce parla­m entarii se opriau la sudalm e şi de ce ela­

n u l combativ se opriau la ghionturi ? Dacă urm ăreşti desfiinţarea adversarului prin trim iterea lu i acolo unde fusese cândva, de m ult, dacă vrei să-l faci inofensiv adm i- nislrându-i u n pum n în burtă si a ltu l tn tre coaste __ n 'ar fi m a i recom andabil să u ti­lizezi pum nul, revolverul, otrava, d inam ita?

Altădată parlam en tarii se in terpelau pro­tocolar cu „Mă rog. d-le d e p u ta t„ D a t i -m i voe, d-le d e p u t a t „ Î m i pare foarte rău d-le deputat“.

A vorbi ca la Cameră, însem na m a i de m u lt, a vorbi po liticos , ba prea politicos. M ărturisiţi că astăzi când u n grup răc­neşte, se acuză şi se în ju ră , aii a u z it re­gulat remarca :

— Par’că ar fi la C am eră I Am atorii de scanda luri şi de lu c ru r i u-

râte, asistau cu perversă plăcere la şedin­ţele parlum entare de după război. P entru satisfacerea in tegra lă a vo lup tă ţii c itiau si ..Monitorul Oficial".

Dur nu n u m a i ochii şi urechile acestei speciale categorii de oam eni, se tm părtăşiau din bomboanele fo n d a n te ale oratoriei par­lamentare. A leşii poporu lu i ţineau să-i a- udă. poporul. S i poporu l îi auzia.

Ş i se petrecea a tu n c i fenom enul acesta: la început, m u lţim e a n u dădea crezare celor cari spuneau despre ceilalţi că su n t tră dători, ho(i de cai, rezevenghi.

Pe urm ă, fiin d că i se to t spunea că fap­tele,-s exacte, poporul credea.

Ii credea si pe u n ii si ve ceilalţi.ION PAS

Aniversarea Metropolita­nului din Paris

Zilele trecu te s’au îm p lin it 30 ani de când a fost constru it m etropolitanul din P aris p en lru constru irea m etropolitanului s’au u- tiii/a t ap roape 3 m ilioane m. c. de lem nărie si 38 ICO tone de fie rărie , s’au scos a- proape 8 m ilioane tone de păm ânt pentru a se face canaturile.

R E A L I T A T E A I L U S T R A T A9 Februarie VJ29

Omagiul sportului tn Japonia

Clişeul a lă tu ra t re p re ­zin tă un flrup de japo- nezî, adm irând la o expo­ziţie sportivă, p o rtre te le „ a ş i l o r ” de ping - pong, cari an rep rezen ta t Nip- ponul, la u ltim u l concurs

din Budapesta.Chipurile ju că to rilo r,

su n t p ic tate pe palete le de ping-pong, cu ca re au

rep u rta t victoriile .

Z S p z d a In CSsmlăuZApada Im b a ltu o a l A, c*W

a cftzul i l p l t m i n a I r rc a lâ la B ac u ra ţii . B acoperii |1 parcul C lin tg ln , cu un to llu da un alb i t r i t l *

CUm u I nostru n donS bucureţlcno, la pllm bara prin n

zftpazlla.ZAmbotul dc pa

dam onatraa ii clar, da lericllo. tn !ri| la-a îm purpurai c

R E A L I T A T E A ILU ST R A T A9 Februarie 19t9

H Jk romantică® a Cuu.

Jandu Vornea.

(3 )T ot la Viena, cunoscură un student român,

care făcea şi gazetărie, şi anume cronica d ra­matică la o gazetă de teatru.

Leonard rugă pe tovarăşii săi, să-l p re­zinte ca tenor italian.

Studentul îl crezu italian şi începu să-l în jure pe rom âneşte, făcând haz că „macaro- narul" nu-1 înţelege. In tr ’adevăr, Leonard se făcu că nu ştie rom âneşte.

P lecară cu studentul la masă. Leonard vor- bia italieneşte şi studentul îl în ju ra pe ro ­mâneşte. După masă, se duseră la Operă. T oată ziua şi toată seara, în ju ră tu rile ploua­ră. dar Leonard nu s ’a trădat nici o clipă^

La despărţire însă, studentul îi spuse în ­t r ’o italienească s tr ica tă :

— Mi-a păru t bine.Şi-I înjură pentru ultim a oară.Iar Leonard îi răspunse, de astă dată în

cea mai neaoşă rom ânească:— O zi în treagă m ’ai în ju ra t; cred că mi-

am câştigat dreptul să te în jur şi eu odată, de adio...

B A N II!La Paris, răm aseră fără bani.Leonard, în fiecare seară, în odaia ho te­

lului, aprindea lumânări şi îngenunchia^ cu tovarăşii săi, rugându-se lui Dumnezeu să le trim ită parale...

în tors în ţară, darurile îl copleşesc. Câş­tiga mult şi risipia mult.

E ra îndrăgosti? de Operetă. Cele mai fru ­moase m ontări dela Grigoriu, — „1001 de nopţi", „Povestirile Iui H oflm an", — au fost m ontate cu banii lui Leonard.

Când voia cineva să-l angajeze, cerea e- norm. Ţ inea la preţ şi se preţuia. Şi totuş, încasa de fapt puţin... Căci da paralele îna­poi. contribuind la montare. Ii plăcea să joace în decoruri somptuoase. La angaja­ment, se tocmia, de credeai că nu vrea să joace:

— 80.000 pe seară 1...Nu lăsa nici un ban.Dar dacă re ţe ta nu era decât de 5000, se

mulţumia cu 2000. Ia r dacă nu eşia nici atât, mai da din pungă!...

De obiceiu. tenorii nu-şi respectă angaja­mentele. D ar omul acesta cu viaţa haotică de -dezordonată, devenia la teatru foarte docil şi disciplinat.

Bun camarad, era prieten cu to ţi, dela di­rector până la corist. I i plăcea mai ales să tachineze pe o a rtis tă urâtă, dar care avea o voce frumoasă şi care fusese pe vrem uri la T eatrul Naţional.

De câteori juca această artis tă , scena se umplea de flori.

In tr ’o seară, Leonard îi spuse:— Frum oase flori!... Dar cine ţi-le-ai tr i­

mis?SO ŢU L F E R IC IT

Nu era seară, în care Leonard să nu aibe o aventură galantă.

In tr’un an tract, prim i un bilet parfum at. O doamnă din înalta societate îl chema acasă la ea în noaptea aceea, scriindu-i că soţul ei pleacă în provincie.

Adăoga — un capriciu de femee, — că va lăsa fereastra deschisă şi invita pe Leonard să intre pe fereastră.

După reprezentaţie , Leonard se îm brăcă frumos şi se duce la adresa indicată. Văzu o casă mare, cu fereastra deschisă. Sub fereas­tră, începu să fredoneze valsul din opereta in care jucase în acea seară.

O femee apăru în cadrul ferestre i şi-i făcu semn să se apropie.

Leonard sări pe fereastră, înăuntru şi fără mea la gară, ca pleacă la Craiova şi n avea să aştepte o invitaţie o îmbrăţişă. cine s’o conducă. Leonard, şti... Fă-te ca nu

Probabil că doamna i-a plăcut, căci rămase înţelegi... la ea câteva ore. Soţul râse cu pofta de aventura... cumnatei

Pela patru dimineaţa însă, cineva sună la sale: uşe Panică în odaia celor doi amanţi. Leo- — I i face curte sora-ti, ştrengarul!... nard se îm brăcă repede, doamna îşi puse o Aventura aceasta a continuat m ulta vreme.

5ub ochii soţului, Leo- lard venia des să-şi va- lă amanta, iar soţul îi iăcea şiret cu ochiul :

-— Nostimă cum năţică im !... Nu-i aşa N icu- le ?...

Când amanţii nu pu­teau să se vadă, Leo­nard se ducea la cafe­neaua unde soţul doam­nei, îşi lua zilnic, la ora 5 după amiază, ceaiul. Când intra, tenorul avea grijă să-şi pună pălăria la cuer, lângă a ferici­tului soţ. La plecare, se făcea că din greşală a schimbat pălăria şi_ lua pe a soţului. In căptu- şala acestei pălării, se afla un bilet, pus de doamna în chestie, pen­tru Leonard. Tenorul» scotea repede b iletul, punea altul scris de el, şi se prefăcea că nu e pălăria lui. îş i cerea scuze şi o da soţului» care făcea astfe l pe cu­rierul galant, în tre cei doi amanţi.

F ireşte că în acel timp, Leonard fu nevoit să poarte pălăria la fel cu a soţului fericit...

D ar blazarea veni re ­pede....

Un Beau Brum ei, dar prea puţin D on Juan. Un Adonis ucis de fe­mei-

începuse să-i cadă părul, din cauza peruci­lo r de pe scenă :

— Am să fac chelie I Să sperăm că atunci voi scăpa de toa te pacostele astea !

Şi ară ta cu d ispreţ spre m aldările de flori trim ise de fem eile ce-1 hărţuiau toa tă ziua şi toa tă noaptea.

Nu putu să-şi în jghe­beze un cămin. E uşor de înţeles, că v ia ţa pe care a dus-o, nu se po- triv ia vieţii fam iliare. D ivorţă. Se însura din nou. După nuntă, jucă. După reprezentaţie, un

/ n i . j \ grup de prieteni îl invi- N. LEONARD, la b ra t cu p r im a sa so ţie (Fato-A delm a) j»ară Ja un restauran t, in

rochie de casă pe ea. Soneria sbârnâia stri- oraş. Se degrim ă, îşi luă pălăria, eşi cu prietenii. In strada, se opri.

— H ai, Nae...E ra soţul doamnei. P rezenţa de sp irit a a- — Nu pot. _

cestei femei, a salvat însă situaţia. E a eşi — Dece mă? din cam eră cu fa ţa senină şi adresându-se so- Nu mai pot să merg cu voi.ţului îi spuse lin iştită, făcându-i cu ochiul: — Ce-ai înebunit, Nae? Dece.

— E Leonard aci, a venit să ducă pe soră- — M ’am însurat eri...(Urm are tn pai». *-a)

3

(Urmare din pag. 3-a) CA P. X II

D E Ş E R T Ă C IU N ELocui câtva tim p în tr ’o cameră de lângă

M untele de P ie ta te , o cam eră plină de m ă­ru n ţişu ri şi am in tiri, de fotografii şi b ibe­louri. In te rio ru l lăsa im presia de fem initate. Şi în adevăr, L eonard era în fond un om slab , cu o sensib ilita te blândă, feminină.

D easupra patu lu i, în ramă, o copertă de rev istă , im prim ată pe m ătase, cu po rtre tu l Iui şi un tit lu g ro s: „Un fenom en: N. Leo- aard“.

Nu există ac to r, nu ex istă artist, fără o doză cât de m ică de vanitate. In cei mai m ari actori, ex istă un câ t de mic cabotin.

Se spunea despre M ounet-Suly, că, ducân- du-se la A tena cu un grup de tu rişti, înge- nunchiă şi să ru tă trep te le Partenonului. Apoi reveni în rândul p rieten ilo r, dar iară se des­prinse din grup şi să ru tă din nou trep te le ruinei.

Cineva îl în tre b ă :— Dar nu-ţi ajunge că ai sărutat odată ru ­

ina asta?— Nu, răspunse celebrul actor, a doua

o a ră am săru ta t-o pen tru fratele meu!Leonard su feria din cauza unei c ritic i reci

d in gazetă; o sală fă ră entuziasm, îl apăsa ca o durere.

Povestia as tfe l trium fu l său dela M arsilia :— Auzisem că M arsiliezii erau foarte p re­

ten ţioşi cu a rtiş tii. D ar faima mea ajunsese până la ei. Sosesc. M ă dau jos din vapor : N im eni nu m ă recunoscu în port... Ba unul, m ă lovi cu cotul. îm i z ic: să ştii că n’au afla t că joc la ei...

D ar pe s trad a principală, să vezi lume. N ae! Gemea de fem ei şi de flori. Şi eu tre ­ceam ţanţoş prin m ijlocul străzii şi auziam ,

— „Acesta e L eonard !"—Fiecare ac to r are un rol visat, un ro l spre

care aspiră to a tă viaţa, uneori fără să-l a jun­gă niciodată. E i bine, ro lu l visat de Leonard era... H am let!

E prea sguduitoare tragedia acestei aspi­ra ţii, ca să ne perm item un surâs, fie chiar de com pătim ire. L eonard se visa în H am let! E l, cuceritorul tu tu ro r plăcerilor, răsfăţatu l fem eilor şi al soartei, v isa să trim ită pe O- felia la m ănăstire şi năzuia să vadă um brele chinuitoare dela E lseneu r‘“

Eram gazetari, pe cari această m ărturisire a lui Leonard. ne-a cutrem urat. II fixam cu

R E A L I T A T E A IL U S T R A T Apriviri, cărora voiam să le dăm aparenţa că sunt indiferente şi-i spuneam :

— Ai văzut, N ae: N o tta ra a dat un H am ­le t m elodramatic, B ulandra un H am let liric , Dem etriad a venit cu o concepţie inw'rme- d iară umană.. T u cum înţelegi pe H am o t, tu cum vrei să-l joci?

— Eu?... şmecher!...

UN OM BUN

D ar era un om bun... Avea, fireşte^ în el, încrederea fără de care artistu l nu s’ar pu­tea impune. Nu ar fi fo st actor, dacă nu ar fi avu t această încredere. E ra în fond, un su­fle t larg şi generos.

E ra la G alaţi. Iarnă. Sloiuri curgeau ca n işte mici balene transparen te pe Dunăre.

— Luică, hai să-ţi a ră t unde s’a născut cel mai mare cân tăre ţ din lume...

Luă pe prietenul său Louis Cazes şi-l duse în piaţa M oruzi, ca să-i arate casa în care s’a născut.

Se întorcea tăcut. V ântul şuera de-alun- gul uliţei pustii. T re i fantom e îi o p r iră : erau tre i corişti din trupa cu care venise în tu r ­neu.

Unul era cu ghetele sparte, celălalt avea pantofi dar n ’avea decât un pardesiu subţire, ia r al treilea, cu un aspect sumbru de vaga­bond, era în haină şi cu un şal la gât, ca să-şi apere vocea care-1 hrănia cu o pâine a tâ t de amară.

— Ce e cu voi, băeţi? îi întrebă Leonard.— Trem urăm „gros“ , domnule Leonard.

Facem mişcare, ca să ne încălzim, că în ca­m eră n’avem foc.

— Auzi, mă Luică, săracii băeţi!...Louis Cazes era pe atunci adm inistratorul

tru p e i:— Au luat avansuri, Nae.— Bine, mă, dar n ’au ghete, nici paltoane...

Cum o să-i lăsăm aşa?Şi Leonard îi duse în tr ’un magazin, le cum ­

pără ghete şi paltoane şi cheltui astfel to t beneficiul turneului.

R E P E R T O R IIStagiunile de iarnă dela Liric, atrăgeau un

public numeros şi entuziast. In iam a anului 1908, O m ie ş i una de nopţi obţine un mare succes, în trecu t numai de Farmecul unui vals.

W alzertraum e m enţinu t pe afişul stagiu- nei de vară, a l cărei reperto riu e com plectat cu Voevodul Ţ iganilor, Lumpatius Vaţa-

Epidermala

regim lactatLaboratoriile INNOXA d n PARIS,

funcţionând sub un control medical, au reuşit—după lungi si laborioase c e r­c e tă r i-să pună la punct laptele lor INNOXA. Dacă veţi consulta, stim ată Doamnă, pe medicul Dv., el vă va spune c ă :

1. Lam ele INNOXA odihneşte adm i­rabil pielea :

2. O eliberează de orice fel de im* our.tate m ulţum ită proprietăţii sale detersive ;

3. O h răn eşte în mod raţional ;4. O face netedă, uniformă şi să n ă ­

toasă ;5. Acest produs prieşte oricărei ep i­

derme.Aplicat prin loţionarea feţei dim i­

neaţa şi seara, Laptele INNOXA va conserva toată frăgezim ea şi tinereţea tenului D v .; dv. nu veţi mai îm bătrâni şi va înfrum useţa tenul Dv.

bondus, L iliacul. E l f i Ea. La 20 S eptem ­brie trupa pleacă în turneu.

In acest tim p, g loria lui L eonard tinde spre apogeu. Soneria telefonului la te a tru sbâm âie n e în ce ta t: to a t i aiua L eonard e cău­tat. F em initatea v isă toare sau rom antică în ­cepe m area goană după idolul ei. H ărţu it de femei, Leonard nu mai are nici o clipă de li­berta te : nu-şi mai aparţine. Seara e al publi­cului, apoi al fem eilor şi al v ie ţii de noapte.

In 1909, L iricu l m onteaiă ..Prinţesa D ola­rilor", iar în stagiunea de vară. rep e rto riu l e compus din D-ra Y o s t. H usarii la mane­vre, După D ivorţ, Prinţesa D olarilor. Fata pădurarului™

Luă lecţii de m uzică la P aris cu profesorul De R esqui si se în toarce cu voce* !n apogeul amploarei. Jocul său de scenă e mai afinat, eleganţa sporită . îş i reia seria vechilor suc­cese la G rigoriu. L eonard încearcă de ase­meni ro luri de tenor din opere. Joacă astfel în P ovestirile lui H offm ann. Cavaleria rus­ticană, W erther, Doina E lveţie i. Carmen. Pagliaci... C ucereşte ţ i opera... M»i ale* tn Povestirile lu i H o /fm ann succesul său e neo­bicinuit. Nu e *i In care tia re le să nu-i fn- chine o coloană.

Aci se poate fixa apogeul acestei cariere.Leonard avea 24 de ani...In ce p riveşte succesele din opere te rinpâ

perfecţionarea sa dela Pari». I se dă rolul îm păratului din Fata pădurarului, ca rr nu avea nimic de c in ta t. D ar eleganja cti care Leonard joacă acest rol. Inebuni sala. Srr-n* din actul I I I dovedia de asemeni calităţile d rţjpatice ale tenorului. Cortina se l is ă tn ovaţii, deşi L eonard nu avusese nimic <1» c in tat.

Iar maliţiosul Ciucurettr e v c la m l :— A dm irabilă scoală de hei can to • că­

pătat L«onard la P i r i i ! . .CAP. XI I I

1N TA LN IK ILeonard nu era. ceeace se num eşte : un

..C o u r e u r E ra pur şi simplu aaediat de fe ­mei şi nu avea tă ria să re fu ie pe nici una.

Nu avea p referin ţe In ce p riveşte starea socială a fem eilor.

Fusese inv ita t, cu mare stă ru in ţă, de o femee din a r is to c ra ţia de eri • Capitalei. Kra o doamnă oarecum m atură, cu un nume foar ­te cunoscut, o doamnă ..respectabilă '' şi c a r t afişa o m oralita te rigidă.

(Urmarea tn No. tril lor/

O A J E 5 1 C I O R A P I

9 Februarie 492$

L A T O N IP R E Z I N T Ă O S E R I E N O U A IN j T R I C O T A J E DE L U X C E ; E A C E P L Ă C E R E — F E M E I I — E L E G A N

D E M A I A Z A RADI Df

MICHEL COHEN •BUCUPEVŢI - 0Ai « o m .17-10

| NO E S If i Urf F A « I I |NOTA.— Lait INNOXA se găseşte în com erţ în trei mărimi: fla­conul mic costă Iei 120. — Flaconul mijlociu costă lei 170.— Flaconul

m are 3C0.~ Se găseşte pretutindeni7 şi la PARFUVIERiA ELITEI. B u c u r e ş t i C a l e a V î c l w i e î N o . 3 0 D U R E R I L E DE C A P

REGULAMENTAl concursului de frumuseţe judeţean, pentru alegerea

celei mai frumoase fete din judeţ1) Sunt admise la concurs: toate tine­

rele care au îm plinit vârsta de 16 ani şi n’au trecu t încă de 25 ( P ^ a la .at5 Iunie) şi care n ’au nici un defect fizic.

2) Concurentele trebuie să_ fie nemaritate «i să nu fi apărut niciodată pe scena, ca dansatoare, artistă, sau în faţa ecranului.

31 A leeerea are loc în Capitala judeţu­lui^ în ziua de Dum inică 17 Februarie (pe cât se poate la prefectura de judeţ).

4) Candidatele - fie cele inv itate de noi pe baza fo tog rafiilo r trimise, fie cele care au răspuns chem ării din ziare, sau care s a prezentat luând cunoştinţa, in orice fel, de concursul de frum useţe — se^ vor înfăţişă mai întâi secretarulu i, pentru înscriere. în ­scrierea se poate face şi m zilele p rece­dente alegerii. „

Secretarul va constata, după acte, varsta candidatelor şi .va supraveghea ca toate condiţiunile cuprinse sub No. 1 j?i 2 sa n e îndeplinite. Se va convinge daca concuren­tele trăesc din muncă cinstita şi au o pur­tare morală. . . .

5) F iecare candidată, după ce e înscrisa, prim eşte un num ăr de ordine şi işi ia obli­gaţia ca — în caz de alegere sa se pre- Ifn te în ziua de 2 M artie la B ucureşti Macă e lip sită de m ijloace pe cheltuiala revistei „R E A L IT A T E A ILU ST R A T A ”) şi în cazul alegerii ca „M iss România , sa p le­ce la Galveston, m ziua de 1 Mai. T rim iterea la Galveston, se ?T A T E A IL U -De cheltuiala rev istei „RE A L IT A T E A 11 U - STRA T A” iar de aci la Galveston şi înapoi oână la H avre, pe cheltuiala organizaţiei din Galveston. înapoierea din H âvre, a r e l o c pe la m ijloocul lunei lum e şi se va^face P cheltuiala rev istei „R E A LIT A 1 b-A 1.L.U STRA TA ”. Aleasa poate pleca cu mama ei, sau o însoţitoare.

6) In ziua de 17 Februarie, candidatele se vor prezenta pe rând, în ordinea înscrierii, una câte una, în faţa juriului, a lcatu it din c i n c i — şapte m embri cu un_ preşedinte. A- ceştia vor cerceta — făra a se consult între ei — candidatele care defileaza.

7) Candidatele vor veni în_ fa ţa ju riu lu i nefardate, în tr’o rochie simplă — vor lasa paltoanele în anticam eră — şi nu vor purta nici soutien-gorge nici corset, de nici un tel. Ele vor defila odată sau de mai m ulte ori, după cum juriu l o cere, pe dinaintea acestor judecători, cari se vor mulţumi sa le pri- viască.

F iecare m embru al juriului, pentru sine, acordă candidatei o notă. Juriu l n u cunoaşte numele candidatei, ci numai num ărul, cu care aceasta s ’a prezentat.

Media notelor acordate, de d iferiţii mem­brii ai juriului, înseamnă nota definitivă. s>e

dă nota 1 celei mai urâte şi nota 10 celei mai frumoase.

Candidatele care au obţinut note peste^ 7, se prezintă din nou — de data aceasta îm­preună — în fa ţa juriului, pen tru compa­raţie şi alegere definitivă.

8) Cele tre i mai frumoase, adică prim ele trei care au ob ţinu t notele cele mai m ari, vor fi fo tografiate de fotograful special an­gajat de rev ista „R ealitatea Ilu s tra tă ’, toate în acelaş fel, pe form at 9/12, pe fond alb şi câte tre i fo tografii de fiecare (în to ta l 9) se vor expedia imediat, pe adresa rev istei „R ealitatea Ilu s tra tă”. T o todată se va t r i ­m ite procesul verbal al concursului judeţean, încheiat de juriu.

9) A legerile nu sunt publice şi nu se în- gădue publicarea fo tografiilo r şi nici ex­punerea acestora, decât după p realab ila în- găduire a com itetului central.

frumuseţe alR E A L 1Î A T E A I LV ST RAT Ă

f Februarie

Concursul de „Realităţii Ilustrate”REALITATEA ILUSTRATA” « . » » » » . - <">»"**>■ “ ** W “ “

1 . < « » « « « . * {Acestea » M - H pe r e . l .WP â n ă la 10 F eb ruarie se p rim esc fotografii de-ale can tuaa te i , p

r r ,. r r . . . . - . . . * 3 —

P lecarea la G alveston v a fi la 1 Mai, p rin po rtu l HAVRE. în d e m n ăm totuş pe toate tetele lrum oase. l ă la

Texas. ttniVERSUM” g loria el se va răsfrânge şi a su p ra tării-Dacă t,MTSS ROMÂNIA-, va ob ţinea titlu l de ..MISS U N lV LK bum . gu»na

C o n c u rs u l nostruParticiparea la el este o datorie patriotica

Nu m ai su n t decât câteva zile, 1p ân ă la d a ta încheie rii concursu lu i de frum useţe organizat de noi.

In teresu l care se m an ifes tă p e n tru aceas­tă cea m ai g ran d io asă in iţia tiv ă de valo­rificare a fru m u se ţii fem eilor noMtr«^ do­vedeşte şi ră sp â n d ire a în toa te s tra tu ri le sociale rom âneşti, a pub licaţiei ce condu­cem şi de asem eni, seriozita tea ausp iciilo r, sub care concu rsu l de frum useţe al .REA­LITĂŢII ILU STRA TE” e pus.

P erspectiva can d id ă rii la t i t lu l de Miss România şi m a i p resus, perspectiva lu p te i cu Irum usetile de pe în treg u l glob, la ţxai- v eston. în S tatele-U nite , p en tru cu cerirea titlu lu i de Miss U niversum , — cu im p resi­onan tu l cortegiu de sa tisfac ţii m a te ria le şi sufleteşti (că lă to rie în condiţiun i p rinciare , să rbă to riri, prem ii, etc.) isp itesc a tâ t pe dom nişoarele de m odestă obârşie cat şi pe dom nişoarele d in societatea aristocratica .

Rezervele şi prejudecăţile a u căzut, — şl concursul „REALITĂŢII ILUSTRATE” va atrage p a rtic ip a re a tu tu ro r frum useţilo r fe- m enine rom âneşti, dela sate şi dela oraşe, d in că su ţa u m ilă şi din p a la tu l m onum en­tal, oferind astfe l caracteru l am plu a l unu i concurs în tr ’ad e v ăr nationaL

S arcina ju r iu lu i n u va fi uşoară . Compo­ziţia Iul în să oferă toate chezăşiile u n e i fe­ricite alegeri şi ca atare, a leasa concursu lu i „REALITĂŢII ILUSTRATE”, v a p leca la G alveston nu n u m ai cu u ră rile noastre , d a r şi cu toa te şansele d e reuşită .

R ecunoscându-se avan tag iile im ense ale partic ipării, la concursu l nosţru , a fost re­cunoscută şi necesitatea p a trio tică a p a r ti­cipării tu tu ro r frum useţilo r fem enine ro m â­neşti, la concursu l care va o feri tă r i i p rile ­ju l să a ra te lu m ii în treg i g ra tia fem eilor ae p rin aceste locuri.

E u n fap t a că ru i im p o rtan ta şi a căru i sem nificaţie n u scapă n im ănui.

10) Com itetul central îşi rezervă dreptul de a chema la Bucureşti şi pe una sau doua dintre celelalte concurente judeţene, care s’au clasificat primele.

11) R evista „Realitatea Ilu s tra tă are dreptul să publice a tâ t fo tografiile ju riilo r, cât şi pe cele ale prim elor tre i concurente,din fiecare judeţ.

12) Juriu l va avea sa supravegheze ca în­treg acest regulam ent să fie aplicat. întoc- mai.

C O M IT E T U L D E O R G A N IZA ŢIE

Din toată lumea

Sula de yimnastică dintr'un tien american.

Biserica San-M arco d in V eneţia, am en in ţă cu p răbuşirea . G uvernul ita lia n , a p u s la dispoziţie u n p rim fond de 500.000 lire, p e n ­tru începerea rep a ra ţiilo r de conservare, a celebrului m onum ent, care a t r ă i t zilele glo­

rie i repub licei dogilor.

R E A L I T A T E A I L U S T R A T Ă9 F ebr tu in t

In m itologia greacă, povestea lui U lysse ş i a ciclopilor, este^ o evi­den tă dovadă a cred in ţe i despre uriaşi, care a dă inu it ş i în acea Povestirea d in V echiu l Testam ent, d

vrem e. lia th . e buzulti ;•* /< < tirsecole, îm p reu n ate şi să formeze astfel le­genda m are lu i potop.

Dar, în ceeace priveşte pe uriaşi, o logică asem ănătoare n u e cu putin ţă. N u avem nicio dovadă că a ex is ta t vreodată vreo ra să de oam eni m u lt m ai m a ri şi m ai pu tern ici decât găsim p rin tre rasele existente. Nicio fiin ţă om enească n ’a văzut v reodată un uriaş, pe cân d in u n d a ţii ca tastro fa le au fost văzu te în n u m ă r destul de m are.

Dece a tunci, fiecare dă crezare legende­lor cu u r ia ş i ? Dece m am ele indiene din junglele A m ericei de sud, sau femeile eski- inoşilor, sa u ţă rance le chineze, sp u n copii­lor aceleaşi poveşti cu uriaşi sau m ân că­tori de oam eni; povestiri cu eroi de genul lu i Sfa rmă-pietire sa u David şi Goliath, care n 'a r fi decât trad u ceri în dialectele respective? Şi, foarte m ulţi d in tre adulţii cari spun povestirile, le cred ei înşişi.

M ultă vrem e chestiunea aceasta se g ăs ia înscrisă, p r in tre m arile enigme ale ştiin ţei

fesorul Jones, — este aceea că, în mod a l­te rna tiv şi capricios, u riaşii sun t înzestra ţi cu duhul b inelu i sau al răului.

In cen tru l Europei, în popor, se aude foarte des o poveste, care spune ca în tr 'n bună zi, pe când u n b ă ia t de ţă ra n m ergea în u rm a p lugulu i, pe câmp, a venit un copil de u riaş şi a b ăg a t în desagă pe copil, cai şi plug, ducându-i spre casa u riaşilo r, ea o jucărie. Acolo, m a m a u riaşă a t r a ta t cu dragoste pe b ă ia tu l de ţă ran şi i-a d a t să bea un în treg butoi cu lapte şi să m ănânce o tonă sau două de pâine, porţii socotite la u riaşi, destu l de m odeste. Şi co n tin u ân d povestea, vedem cum ta tă l u r ia ş ses şte şi făcând un gest fu rios la vederea ne; oft i- tu lu i era g a ta să-l facă praf, dacă d in fir. - tu n a d es lăn ţu ită de m işcările u riaşu lu i, bietul băiat, p r in tr 'o ag ilita te sa lvatoare , n ’a r fi zb u ra t a fa ră p rin coşul casei, sau— povestea v ariază în diferitele ţă r i —

m ă venită, d in C hihuahua. M rzicu, publi­ca tă p rin toa te z iare le am ericane , descria descoperirea un u i m o rm ân t a n tic in care s a u g ă s it o sem in te ale u n o r b ă rb a ţi şi f°" mei antice, In m ă rim i de câ te 2 m etri $i ju m ăta te . O am enii de ş tiin ţă au fost scep­tici, d ar, — a şa cum fac to tu ş d ân ş ii de obiceiu — au f&cut investigaţii. E xplicaţia a dovedit că acei cari au fă c u t reco n stitu i­rile __ oam eni nepricepu ţi — au a ra n ja toasele in m od g reşit, ob ţinând m ă riih i exa­gerate. Scheletele e rau In tr 'a d e v ă r om e­neşti, d a r a p a r ţin e a u probabil u n o r victim e ale u n o ra din frecventele revo lu ţii ca re au s tră fu lg e ra t m ereu ţa ra m exicană.

F ertile în c re a re a m itu rilo r desp re u riaş i, au fost şi g ă s irile ocazionale de oase g igan ­tice, ale u n o r a n h n a le d isp ă ru te , cum este faim osul d ivosaur, ca re avea lu n g im ea de 25—30 m etri. P e n tru un o bserva to r fă ră experienţă. neo b işn u it cu asem enea fosil*, unele d in tre aceste enorm e osem in te DU

L e g e n d a d e s p r e p o t o p u l iu i Noe şi aceea despre D avid şi Goliath, su n t

desigur cele m a i ciunoscutg d in tre toate care au s t r ă b ă tu t v reo d a tă p rin lum e şi s ’au fixat p e n tru e te rn ita te .

Legendele acestea, sau povestiri foarte asem ănătoare , a u fo st găsite, de că tre ex­p loratori, c h ia r p r in tre rase care n ’au auzit n ic iodată despre b ib lia creştină, nepu tând astfel să le 1 ia d in s u rsa cea m ai verosim ilă.

C oncom itent cu aceste legende, c ircu lă p rin lum e o în tre a g ă serie de povestiri cu uriaşi, ca ri a u t r ă i t în alte v rem uri pe p ăm ân tu l n o s tru . P ovestirile spun uneori că u riaş ii a u fost ră p u ş i de că tre un viteaz oarecare, u n om în proporţii obişnuite dar în zestra t cu o b ra v u ră ex trao rd inară .

O rig ina u n iv e rsa le i legende despre po­topul lu i Noe a fost explicată în t r ’o oare­care m ă su ră , de c ă tre com petinţi cercetă­to ri fo lk lorişti. C h iar dacă cineva n u vrea să ia în seam ă evidenţele istorice şi con­tin u ă să creadă, a şa cum m ulţi adepţi ai bibliei p referă , că această ca ta stro fă s’a petrecu t n u m a i în ţa r a Babyloniei, este to tuş evident, p en tru oricine v rea să reflec­teze, că orice p ăm ân t, m ai m ult sau m ai pu ţin în tin s , a su fe rit cândva în u rm a inunda ţiilo r. E ste fo a rte n a tu ra l, spun folkloriştii, că aduceri am inte în jum ătă ţite , despre aceste rea le cataclism e să fie, după

folkloristice. S’au em is teorii, de pildă, a ceea că trebue c ă u ta tă u rm a uriaşilo r, p rin tre fosilele an im alelo r d ispăru te depe păm ânt. Sau, aceea care a p e rs is ta t cu m ai m u ltă g reu ta te , despre rasele de m a i­m uţe asem ăn ă to a re om ului, d ar m ult m ai puternice şi m ai m a ri decât om ul obişnuit. Insă oam enii ştiin ţe i n ’au pu tu t to tuş ac­cepta n ic iodată în în tregim e o asem enea teorie.

Cu toate acestea, de curând, un d istins psiholog b ritan ic , profesorul E m e s t Jones, preşedintele Societă ţii britanice de psilina naiiid, a sugestionat o nouă teorie, care prezentată la o recen tă adunare a Socii' tă ţii fo lkloristice d in Londra, a fost p rim ită cu viu in teres. Poveştile cu u riaş i meri: înapoi, — spune, n oua teorie. nu spre oase, oam eni d isp ă ru ţi sau că tre orice altă realitate, veche sau m odernă. D im potrivă ele nu m erg m ai departe decât în săş m in tea omului.

Explicaţia, p en tru ce le place copiilor p ■ vestirile cu u riaşi, vine de la fap tu l că toţi copii au av u t de a face cu u riaşi; sau .nun bine zis, a u văzut şi s ’au lovjj dc unele fiinţe, care li s’a u p ă ru t cu adevărat uriaşi Fiinţele acestea nu su n t de fel misti;rioas>\ ci chiar p ro p rii lor părin ţi.

O ca rac teris tică care se desprinde de oln ceiu, din m itu rile u riaşilo r, — snune pro

n ar fi e ş it p r in v rto n p ărtu râ care s’a făcut c h ia r în acea cl

Din m ulte povestiri de acest tem d a seam a de d ragostea ca mea u riaşilo r. Ceeace dovedeşte erau fiin ţe cu temperament»* ft băcioose. B o b u n ă în tă r ire a c&ci unu i copilaş nim ic nu i t m isterios şi m a i nesocotit d«»c celor m ai b ă trâ n i, m ai ales alte gostei cu iile s trăşn icie!, pe cn părin ţii sau toa te în g rijito are le şoară.

Mai tâ rz iu , cân d { *e spune poveste cu u ria ş i, ea este inie* ta tă. în v o lb u ra te in m intea im des voltă, se găsesc tocm ai auti despre lu c ru ri a sem ă n ă to a re I liath e o legendă pe care ore ponte înţeles**. p en ţru câ un c<> cândva c» procedează faţă d<- tocmai cum David a acţionat 1 .şui filistenii.

Totuş, c h ia r dacă noua teort* ru lu i Jones va fi accepta tă <lr> rectâ. va ră m â n e a destu l «pat în a rena folkloristfi. m ai u liu j d in tre vechile idei deapn* oritîli lelor m itu ri ale u riaşilo r l ’tit cestea. ivite m itu l oaselor tirlt» ilcnni'tp HorAt acum câteva lu t

r e a l i t a t e a i l u s t r a t a ini/ tr ie ('J29

Cea m ai n o u ă p reo ­cupare a elitei în tru n i­tă în ac tua iu l sezon la Cap d 'Antibes, e g im ­nastica.

„M onsieur L esieur" e fer.c itu l profesor că ­ru ia îi e h ă ră z it să dea

şi să m enţie sup le ţea co rpurilo r a tâ to r fem ei frum oase şi elegante.

Câteva ilu s tra j . i ne vor edifica pe deplin.

1) Contesa ELIE DE GAIGNERON, p rin c i­pesa GUY DE FAU- CIGNY - LUCINGE ş i Mrs. HAROLD KINGS- LAND, a s i s t a t e de profesor, execută o foarte reu ş ită p ira ­m idă.

2) Mrs. HAROLD KINGSLAND ia lecţii de dans-acrobaţie.

3) P rinc ipesa GUY D E FAUCIGNY - LU­CINGE execută o figu­ră grea: „LUMÂNA­R E A 1.

4) Contesa ELIE DE GAIGNERON execută o figură p en tru în tă r i­rea m uşchilor şi flexi­b ilita tea corpului.

S Ă N Ă T A T E AP R IN

Poueslea S m eu lu i , in lu p tă cu Fât F rum os, se găseşte prin cărţile pen­tru tineret ide tu turor popoarelor.

Gimnastica elitei ia Cap d’ Antlbe?

Osul unui picior de m am m uth, des gropat de curând în Siberia.

m ers vestea în popor că s’au g ăsit dinţi de ai u riaşilo r Gogmagog — din legendele populare locale — ca ri au fost răp u şi de erou l Corineus.

Un a lt exemplu in te resan t, în această p r i­v in ţă. îl găsim in desgroparea, acum câţiva ani, a unor osem inte de dinosauri, în Si- cilia.

O personalita te incontestabilă, profesorul Abel dela un iversita tea vieneză, a rap o r ta t la tim p, In chestiunea acestor descoperiri, cum că sunt răm ă şiţe de-ale ciclopilor, acei m onştri hidoşi, ca ri aveau u n singur ochiu şi ca ri au a taca t pe Ulysse şi tovarăşii săi.

Aceste povestiri constitue, — cum foarte

păreau prea deosebite de scheletele1 ome­n e ş ti G ăsind de pildă, osul unui picior în lungim e de 3 m etri, om ul m odern sau fă ră ş tiin ţă şi cu a tâ t m ai m ult acel sălbatec, pu teau cu u şu rin ţă să-l ia d rep t u rm a v re­unei fiinţe om eneşti d in alte vrem uri, de 8—9 m etri înălţim e.

Cu m ulţi ani în u rm ă, la P lym outh în Anglia, s 'au g ăs it d a n tu ri uriaşe. Cum d in ­ţii m ai tu tu ro r m am iferelor se aseam ănă, a

ţj atunci, cineva fondează un m it ca să-şi explice observaţia; m itu l u riaşilo r pen tru oase sau ruitul potopului p en tru explicarea revărsă rilo r catastrofale, in realita te , a- ceste m ituri su n t la fel cu teoriile ş tiin ţi­fice moderne, exceptând doar colecţionarea în g rijită a faptelor şi criticism ul d e ta ila t al concluziilor, de care fac uz cercetătorii moderni, îna in te de a porni la teoretizare.

M iturile pen tru u riaşi îşi au însă orig i­nea num ai în anum ite ţinu tu ri. Fosilele a- nim alelor gigantice, pe do a ltă parte , nu sun t găsite p retu tindeni. Şi cu toate acestea, m itu rile u riaşilo r su n t universale, mai m ult chiar decât povestirile m arilor poto­puri. Pentru a explica acest universalism , profesorul Jones crede că ş tiin ţa folkloris- tică are nevoe de un germ ene m ai ră s ­pând it decât o istorie am estecată sau oase nedesluşite. In această omenire nim ic nu este mai universal decât însăş m intea ome­nească. Şi num ai acolo se poate găsi cheia, principalul germ ene de unde pornesc m itu ­rile cu uriaşi. Totul se datoreşte im presiu- nej puternice, care se furişează lent în m in­tea copilului, im presiunea im agineior u r ia ­şe ale adulţilo r cari îi înconjoară. Şi odată furişată , im presia răm âne, am estecându-se în procesul de desvoltare a l m inţii co­pilului. N. L. ROTSANU

l>;ne 1p num eşte m arele expert folklorist englez, Sir E dw ard B. Taylor — „m iturile de observaţie11. Unii văd în prezenţa ose­m intelor m ari. fapte s tran ii şi inexplicabili

r oaia wpiumwji w la insula Pecepuoa.

Drum ul n a rc u r/ ckW tl-Ktn5.£o&0milet>ejre v u a Teri tpnv m eu - \ y n a s c u t. i

N O U A J Z t ELAN D A

R E A L I T A T E A î L l J S T k A Î Ă> Februarie 19X9

Noui descoperiri antarcticePri n nâl

(LA I L U S l t l A l t i

CĂPITANUL AVIATOR W ILK IN S A REUŞIT SA FACĂ UN ZBOR DE9 ORE DEASUPRA CONTINENTU­

LU I DE GHIAŢA

l t i m e l e d e s -^ C O PE R IR I ale căp itan u lu i av ia to r Sir H ubert W ilk in s , în ceeace p riv eş te ca rac ­terul de in su lă al te­r ito r iu lu i p o la r Dra- ham , a u d a t n aş te re unei nou i d iscu ţiu n i a su p ra ex is ten te i aşa z isu lu i c o n tin e n t An­tarc tic . .

E log ic ca m ai in- tâiu, să n e în tre b ăm : d u p ă ce s‘a u lu a t acei

cari, în a in te de a cu­noaşte co n tin en tu l, au p ro ced at la desenarea lui, aşa cum se p re ­zin tă p e h ă r ţi le ex is­tente? Cum de s’au pu­tu t g ăsi fo rm e şi oare­care m arg in i la o p ro ­blem ă a tât de ipo te­tică?

P rim ele desene , în această d irec ţiu n e , ca­re au sugestionat e-

xistenţa unei masse nem ărg in ite de teren şi u n u i te r i to riu ne­sfâ rş it de g h ia ţă în re­g iunea P olu lu i Sud,, se da to resc Iui S ir Dou- glas M aw son.

P rin in fo rm aţiu n i m igăloase, descinderi

rep e ta te la p uncte deja cunoscute , S ir Dou- glas, în că de-acum vreo 17 an i, a dedus ex isten ţa unu i con ti­nent, pe care l-a aş­te rn u t pe h â rtie . B ine­în ţe les însă , că aces­tui continent im agi­nar, nu i-a d a t decât o fo rm ă cu to tu l nedi- fin ită .

în a in te de pub lica­rea h â r ti i lo r sale, în 1911, câ ţiv a d in tre ge­og rafii de seam ă, au su s ţin u t că îm p re ju ri­m ile P olu lu i Sud ar consista d in tr ’un ar- ch ipelag de insu le , se­para te p rin b ra ţe ale m ării. A cestea, p re ­cum şi alte ch estiu n i, H a rta de m ai sus rep rezin tă cu n o ş tin ţe le de p â n ă acum , asu p ra sun t în în treg im e a- tln e n t an tarctic" . Cercetările noul, a r a tă că acest co n tin en t a fost nalizate în tr ’o lu c ra re : decât se a flă actualm ente. In m ed alio an e : (stânga) c ă p ita n u l SIR „P roblem ele nerezol- (dreapta) to v a ră şu l s ă u de sbor a v ia to ru l C. B.zate ale exp loatărilo r

şi cercetărilo r Antarctice”, publicată la în ­ceputul anului 1928 de către „Societatea a- m ericană de geografie” din o raşu l New-York.

Pe baza in terpelărilo r lui Sir Mawson, cu adausu l a aproape altor vreo 75 de surse o- riginale, s’au p u tu t întocmi m arile hărţi cu care societatea americană de geografie a aprovizionat pe Sir Hubert W ilkins câ t şi pe com andantu l Byrd.

H arta rep rezin tă cea mai bună in te rp re ­ta re care. se poate acorda evidenţelor p re ­ţioase, strânse de către cei mai experi­m entaţi fotografi, cari au luat p arte la principalele expediţii din u ltim ii treizeci de ani.

P rin tre expediţii se num ără şi acelea ale lui Shackleton, Scott, Am undsen, Charcot, Mawson. N ordem kjo ld , Bruce şi Filehneri.

E singura h a rtă întocm ită după toa te in- form aţiunile culese până astăzi şi caracte­ru l ei preţios se desprinde c h ia r din se r­viciile pe care le face celo r două m ari expediţiuni de explorare ce sunt acum angajate

eşind în a fa ră din continentul A ntarctic, ca degetele unei m âin i, avem te re n de o s tru c ­tu ră a n a lo a g ă eu a m u n ţilo r A nzi; archipe- lag de insu le.

Cât de larg este brâul m ării, care separă acest arch ipelag de restu l A ntarcticului, n ă­dăjduim să pu tem afla din efo rtu rile u rm ă­toare pe care le va face căp itanul W il­kins.

L ucru l im portan t este, câ luni de zile de planuri şi preparative, au culm inat cu un sbor de nouă ore. Sbor care a adus o com plectă schim bare în conceptiunile de până acum asupra g ofjrafiei Antarctice. Efec­tul va fi s tâ rn irea unui ex trao rd inar interes, în rân d u rile exploratorilor şi geografilor din în treaga lume. Nu vor în tâ rz ia să se i- viască alţi m ari am biţioşi, cari v o r voi să vadă ceeace se găseşte ascuns sub brâu l acesta de apă sărală, b râu care tae, la sud, p latoul în a lt al insulei Graham .

P e te rito riu l, în tre lim ite le c ă ru ia a a ju n s W ilkins, putem să ne aşteptăm la o m are

P rin p ă tru n d e r i spre ţă rm u rile d in apus a- le m ă rii W eddell şi p r in a ta c u ri repetate, avem c re d in ţa că mar- g inea de g h ia ţă va fi a tin să , p â n ă când se va găsi un teren so­lid şi se v o r putea fi­xa noui lin ii conti­nen tale . E un fapt de g ran d io a să limportan- ţă şi ne aşteptăm ca oam en ii de ta lia unui W ilk in s şi Eielson să-l d u că la bun sfâr­şit. T reb u e să men­ţionăm în să că nu­

m ai cu aeroplanul — cel p u ţin In tim pul ge­n era ţie i ac tua le , — se v a p u te a îndeplini aceasta .

C ând a u loc schim­b ări a tă t de m ari pe

h a r ta unui continent, se’nţe lege dela sine câ tră im în v rem uri de seam ă. Se poate câ aceasta este ultim a ge­n e ra ţie ca re e marto­ră ex p lo a tă rii unei inasse de te rito rii, de proporţW continenta­le. Se poate că rasa o- m enească repetă ac­tua lm en te unele expe­rien ţe şi senzaţii ale a- ce lo r g en e ra ţii — m ult apuse — care ai p a r tic ip a t la descope r ire a L um ei NouL

Se v o r iv i desigui co n tro v e rse , aşa cuir n ’au lip s it şi în trecut cum p en in su le acope r ite dc g h ia |ă au de v en it insu le, cum insu lele unei expediţiun n ’au p u tu t fi găsite c ă tre a doua şi cun sc h im b ă rile în contu rul gheţei au condus sp re q nesfâ rş ită schifl b a re , h ă r ţi le care ai fost pe a tunci întoc m ite . i

D acă W ilk in s ya ‘ in s ta re să conţinu ex p lo ra re a , drept a su p ra A ntarctica _ sp re m area Eess, c

angajate. . convergenţă de interes şi n u este p reaŞi astăzi, căp itanul W ilkins a reuşit să m ultă speran ţă în faptul că un a după alta,

aducă o m odificare hărţii, în una d in tre expediţiile v o r fi stim ulate să facă cer-cele m ai im portan te părţi ale sale. In loc ce tări mai înain ta te , în aşa fel, ca să a-să avem un b ra ţ lung de ţa ră m untoasă, jungă la frun ta riile Antarcticului.

aşa n u m itu lu i „con- a l tă d a tă m a i rid ic a t H U BERT W ILK IN S,EIELSON

de altfel şi-a întocm it ch ia r p lanul, va P tea să afle adevărata în tindere a ten to r din sectorul acesta. . i„

Va pu tea u rm ări tră să tu rile acestui P tou, axele m untoase care ocupă distri Polului Sud şi proectul unei pă trunde . _ vaporu l p en tru exp lo rări detailate , . _ vaţiuni m eteorologice şi eventuale s . V1 te restre . •-

Va fi, în acest caz, în m ăsu ră să ser m ai s tră lu c it capitol din toate câ te a scrise în isto ria exp lo ră rilo r dela ^ Sud. în u ltim ii o su tă de a n i . Intregu d ru m v a fi u n isvor de su rp rize , pen traversează o regiune cu to tu l necun0 In plus, W ilk ins, va pu tea îndeplin i şi s w ştiin ţific al expediţiei sale, care, s^ r ‘,)ţ de exp lo rările geografice, va descoper zele posibile pentru s ta ţiun i meteorolog unde să se poată face observaţi uni tinue, ceeace va fi de un m are loto. f tru o foarte de vrem e prezicere a tiiup In acest din u rm ă obiect, W ilkins eş trem de in te resa t, p en tru că experie.il-;! ^ din A ustralia l-au condus la convi g că m arile secete, care se ab a t asupra m ântu lu i din em isfera de sud. sun

(Urinar* in pao- »*a|

8

R E A L I T A T E A ILU S TR A T A

svrtM *In acea s tă ru b ric ă vom d a răsp u n s în tre b ă r ilo r de ordin general, ce n l se vor pune, şl vom lă m u ri orice n ed u m erire ştiin ţifică sa u p rac tică . R ăspunsurile se vor da pe rând,

în lim ita sp a ţiu lu i de ca re dispunem .

TRECEREA DELA CALD LA RECE, E PERICULOASĂ ?

SE crede de foarte m u lţi că a eşi d in tr ’un loc încălzit, d in tr ’o odae sau un culcuş

cald şi a trece im ed ia t a fa rq în frig, sau în bae rece, Înseam nă a se expune unor acci­dente grave, congestiei cerebrale, pneum o­niei, etc. sau cel p u ţin g u tu ra iu lu i.

E ad e v ă ra t că a sp ira ţia ae ru lu i rece con­gestionează m ucoasele nazale şi perm ite astfe l dezvoltarea an u m ito r microbi, cari e- s is tă In atm osferă şi cari pot produce g u tu ­raiu l.

(U rm are d in pag. 8-a)gate de aproape de ciclurile de schim bări clim aterice care prim esc im pulsul lor p rin ­cipal dela platoul acoperit de ghiaţă al An­tarcticului.

W ilkins a r vrea să studieze, prin cerce­tă ri lungi şi m inuţioase, dacă în tr’adevăr există o astfel de legătură cum ar putea să prevadă, cu m ai m ulţi ani înainte, m a­rile secete. Acestea vin acum pe neaştep­tate. Efectele sun t extrem de severe, nu num ai în părţile sălbatice ale Africei de Sud, ci ch ia r în ţă ri cu păşuni mănoase, din A u stra lia şi A m erica de Sud.

In anii 1903 şi apoi 1918—19 şi pe u rm ă în 1926/7, pierderile suferite depe urm a se­cetelor, în Africa de Sud au anihilat în ­treaga viaţă econom ică a regiunei. In urm a ultim ei secete (1926/7) pierderile s’au ci­fra t la enorm a sum ă de 15,000.000 dolari.

Dacă studiile v o r duce spre verificarea şi stab ilirea adevărată a legăturii despre care am vorb it mai sus şi dacă m ăsuri de în ­d rep ta re sunt im posibile, ele vor fi to tuşi de un real folos. P u tând afla cauza m e­teorologică a sch im bărilo r clim aterice, se

D ar în a fa ră de acest inconvenient posi­bil, trebue să consta tăm că m ult m ai uşor suportăm frigul, eşind dintrfo cam eră su ­praîncălz ită .

Ia rn a la tea tru , In an tract, se poate sta zece m inute a fa ră In frig, fă ră haină şi su ­po rtăm destu l de bine d iferen ţa de tem pe­ra tu ră . fiind încălziţi m ai dinainte.

In expediţiile polare, oam enii cari au sta t m ai m ultă vrem e în cu lcuşuri calde, de 25°, au p u tu t supo rta cu u şu rin ţă , fă ră să su ­fere de fel, frigu l de —30°. D im potrivă dacă d in tr ’o odae friguroasă, unde am trem u ra t,

vo r putea prevedea anii de secetă. In aeesit fel, oamenii prevăzători şi negustorii cu sp irit, vor face ca să aibe provizii la tim ­pu l oportun. Vor putea de asemeni — când se vor an u n ţa astfel de tim p u ri—să-şi ducă vitele în alte părţi mai puţin secetoase şi să -şi instaleze fântâni de aprovizionare.

D ar nu numai aceasta este chestiunea ce se discută în urm a descoperirilor lui Wil­kins, ci şi toate celelalte despre care am m ai vorbit în „Realitatea Ilustrată.”, cu o- caziunea plecării expediţiei com andantului Byrd.

W ilkins a găsit insule noui. A delim itat in m od precis teritoriul num it Graham — i-a conturat — ca să spunem aşa, fiziografia. $i fiecare bucăţică de teritoriu din regiunea polară, reprezintă un im ens interes, pen­trucă este un nou picior pentru un perma­nent observator meteorologic şi un mai a- vansat punct de plecare după noui explorării

In a tă l p arte a A ntarcticu lu i, com andan­tu l Byrd, conduce una d intre cele m ai bine echipate expediţii care s’au aventurat vreo­dată. Toate descoperirile m oderne sun t în ­treb u in ţa te p en tru isbânda p rogram uli său

tncercăm să m ergem In răcea la de a fa ră corpului care n'a avut de unde tm aga- zina căldură, i se pare te m p era tu ra in su ­portabilă. . .

Deaceea e recom andabil de a nu eşi ia frig, decât d upă ce tru p u l s’a încălzit bine, tn tr ’un m ediu cald.

SE POT VINDECA TULBURĂRILE M INŢEI 7

T u lbu rarea m inţel nu e u rm area unei sin gure boale.

Un om poate căp ă ta nebun ia în u rm a be­ţiei, a sifilisului, câte o dată a unei spaim e m ari, sau a unei răn iri, la cap.

Câte odată tu lb u ra re a m inţii se m oşte­neşte.

S ingur m edicul la clinică, după o obser-, vaţie îndelungata, poate spune dacă om ul cu m in tea tu lb u ra tă se poate sau nu vin* deca. , '

Desigur că cu cât m edicul va vedea bol­navul mai curând , şi-i va da îng rijirea n e ­cesa ră din vrem e, cu a tâ t mai uşor II va putea lecui.

CAT AUR E PE LUME ?Viţelul de aur, acest anim al sim bolic

creşte mereu.Viţelul s’a p resch im bat In vacă.In ultim ele trei veacuri dela 1600, s’au

produs trei m iliarde, şap te sute cincizeci şi p a tru de m ilioane lire sterline, adică m ai m u lt de 100 m iliarde de lei aur. Socotind că azi leul au r costă cam 40 de lei vedem că această sum ă e fan tastică . Şi totuş cu toatfi această can titate de aur. om enirea nu e mai bogată şi nici m ai fericită.

CE TREBUE FĂCUT SPRE A STINGE FOCUL DE PETROL

Dacă o lam pă de petro l ap rin să se ră s ­to a rn ă şi dacă focul se în tinde şi aprinde petrolul îm prăştia t, nu trebue să se arunce apă, pen trucă apa va în tinde focul şi m ai m ult, ci să ne s trădu im să acoperim cât mai bine to t focul cu o p ă tu ră veche, sau cu cenuşe şi nisip. Dacă se află lapte la înde­m ână, acesta stinge petro lu l aprins. L ap­tele este un rem ediu sigu r îm potriva focu­lui de petrol sau benzină.

DE CE SUNT MAI MULTE RASSE 1Omul la fel cu celelalte anim ale se adap­

tează m ediului, în care t.răeşte. Desigur că această adap ta re se face foarte încet, In m ii şi m ii de ani. Omul oare trăeşte In ţin u ­tu rile reci, dela Nord, are culoarea feţei a l­bă, och'ii a lbaştri p ă ru l blond; pe când cei cari trăesc în ţin u tu rile calde, arşi de soare, au fa ţa b ru n ă sau neagră, p ăru l negru. L a ­ponii de lângă Polul Nord, se aseam ănă cu chinezii din ră să ritu l Asiei. Aceasta p en tru că unele d in tre îm p re ju ră rile în care au t r ă i t a u fost asem ănătoare.

§ Februarie 1929

ştiinţific. In tr’o m anieră şi un spirit cu a- devărat de sportsm an, B yrd a oferit lui W ilk in s o sp ita lita te pe baza sa de lucru , ca acesta să în trep rin d ă lungul şi p e ri­culosul sbor d ea su p ra te rito riu lu i însem nat şi în h a rta pe care o reproducem . In spi­ritu l generos care a ca racteriza t toate fap ­tele din trecu t ale lui Richard E. Byrd, acesta s’a g răb it să felicite pe căpitanul W il- kins, pen tru descoperirile sale, pe o p o r­ţiune de m ai m ulte m ii de mile distanţă. Desigur că nouile descoperiri vor în tă ri şi m ai m ult cu ra ju l lui B yrd , p en tru a împinge explorările câ t mai departe. Oamenii săi de ştiinţă vor studia schim bările atm o­sferice, vor colecţiona specimene din roci şi vor face observaţiuni asupra componenţei gheţii.

R ezu lta tu l v a fi o com pletă rev izuire a h ărţii Antarctice, un imens stimulenţ pen­tru cercetări ştiinţifice, asupra chestiunilor care răm ân să fie atacate şi vaste proec- ţiuni de lum ini noui în chestiunile de geo­logie, biologie, geografie şi meteorologie.

din englezeşte de N. L ROTEANU

0

Campionatul de sah a! Bucureştilor

N oul com itet a l C ercului de şah „Ca m era de Com erţ” d in C apitală, lidel p rog ra­m u lu i ce Şi-a propus de a da un nou av a n t m işcă rii şahiste, a o rgan izat în p a la tu l C am erei de Com erţ, u n concurs pen tru ca m p io n a tu l de şah a l B ucureştilor.

F o tografia n o as tră , rep rez in tă u n g ru p p de concurenţi, la m asa de Joc, în tim pul cam pionatu lu i.

UE A LI T A T EA I L U S T R A T A

P Iii! f I i-il H

!* Februarie t929

1 1

de Onîi'a Ghibu.TpVIMINEAŢĂ radioasă de August, Cer %-J- înalt, de albastru pur. Soare îm bel­şugat, ploaie danaică peste pomii parcului, peste flori, peste alee, peste terasa, unde se aranjează, m asa banchetului-dejun.

Mese lungi, puse cap în cap, acoperite cu pânză de damasc! Cristaluri fine, trandafiri galbeni, m ulţi. învoiţi.

Peste un ceas-două, când toate m âncările vor fi gata şi toate băuturile gh iată lichidă, în sticlele brumate, umbra se va fi aşezat pe terasa înflorită de mări şi m ulticolore umbrele.

Oaspeţii au venit, aproape toţi. Vestm inte de vară, în culori deschise. Uşoare rochii din cea m ai vaporoasă mătase la modă.

Feţe îmbujorate uşor sub fardul delicat, al fem eilor. Cascade de râs spumos. Irizări de clare Baccarat. Cocktailuri streine, poli­crome şi ţuici chihlibairii indigene, în ţoiuri aivântate într’o curbă rafinată, Timid, pri­mul însetat, ia prima ţuică. Fem eile nu-1 văd, preocupate de rochiile celorlalte, de com plim entele ce şi-le fac între ele, de avi­ditatea cu care ascultă cum a petrecut rl-na R„ la m unte, d-na P. la băile Sovata, cum a. flirtat d-şoara S. la Mehadia, cum publicistul Zăvoiami s’a „încurcat” cu bo­gata şi planturoasa soţie a unui bancher, la Sinaia..

Lume multă, d’n aceea a teatrului, a ga­zetăriei, a intelectualităţii uşoare, gen Cap- şa, deci lum e care ştie să vorbiască mult, frumos, să insinueze maliţios, să-şi des­carce veninul într’un spirit destul de reu­şit.

Răzemate de balustrada albă a terasei, personagiile compunând „com itetul” festi­nului, sorb încet ţuica foarte rece. Unul gras cu un nas m ic şi trăsături alungite de tragic vroit, după ce dă câteva semne de vădită enervare, exclam ă în şoaptă:

— Ştiţi că e aproapt unu’ ? Oare ce-o fi cu Dragu de nu se vede venind ?

- - Mie mi-e foarte foame, acordă placid un efeb foarte frumos, cu o frunte foarte îngustă.

— Iar vreun chef după teatru, până azi la, zece dimineaţa !...

Şi pe tema aceasta, exclam aţiile şi comen­tariile se încrucişează nerăbdătoare.

In apropierea lor o fată frumoasă. în alb, nu-i ascultă, nu-i aude. Cu ochi dornici ca­ută în lungul aleii principale. Dintr’acolo va veni el. sărbătoritul de acum, autorul celor mai bune comedii, ce se joacă în vara a- ceasta, Dragu Dragomir.

M inutele_ trec lungi. Apoi sferturile de ceas, infinite. Ghiaţa se descompune încet în glasierele argintate.

Mulţi au început să se înfrupte din ce în ce mai cu nădejde, din farfuriile cu a- peritive.

Fem eile frumoase sau num ai pitoreşti se uită pe rând. cu minuţioziate în oglindele mici ale poşetelor. Un puf, două-trei, mai multe sunt scuturate cu grije peste faţa a- prinsă de căldură. Le este foame, dar nu au curajul să se apropie prea m ult de aperi­tive.

— „Icrele negre sunt prea te n tan te I Mi-aş strica foamea totuş.

— „Regimul m eu nu m i’ngădue.— „Nu-i frumos din partea lu i Dragu să

facă să-l aşteptăm atâta.— „Ce vrei ! T ina îl lasă cu greu de l»n

gă ea.

— „Ea nu vine ?— „Eşti bine drăguţo !A quel titre ? Nu ştii că vine şi nevas-

tă-sa ?— „Doamna Dragomir?— „Da. Ii poară încă numele, fiindcă nu

s’au divorţat.— „Atunci cum vine ?— „A anunţat ea comitetul. Şi Dragomir

a trebuit să se încline în faţa acestei do­rinţe. Se pare că ar fi ultima ei încercare de împăcare.

— Săraca !Fata în alb se înfioră brusc. In capătul

aleii a apărut cea de care auzea vorbindu- se. înaltă, brună şi foarte subţire. îm bră­cată în galbenul cald al m im ozii. Domnii din comitet îi es înainte. Fem eile — cele mai m ulte — îi imită.

Un bun cunoscător de suferinţe om e­neşti, ar vedea poate în zâmbetul gurii fru­moase o fluturare de emoţie şi am ărăciune conţinută.

Cunoaşte aproape pe toată lum ea. Printre puţinii ce-i sunt prezintaţi, e şi fata în alb.

— Domnişoara Radulian, una din inter­pretele soţului d'-taje, îi explică decanul trupei. Fata a pălit atingând m âna celei­lalte. Doamna Dragomir nu a înţeles nimic. Gândurile ei erau atât de puţin aoi !

întreabă cu glasul stăpânit, unde e Dra gu. O clipă penibilă.

— II nous fait poser cet enfant terrible ! râde cineva şi ceilalţi răsuflă Uşuraţi.

Peste două clipe însă se aude motorul unei m aşini, care se opreşte. Toţi au tăcut ca la o poruncă. Capetele sunt toate întoarse spre capătul aleii.

Şi deodată soarele pare că se ascunde ne dumirit, în singurul nour existent pe cer

Un bărbat înalt, îmbrăcat în negru tot. cu gam betta la fel, înaintează automat, pri vind în jos. Ce înseam nă acestea ?

De ce în negru ? Când el singur spusese, că toată lum ea să vie îmbrăcată în haine de stradă, cât m ai deschise ?

— „O farsă !— „îşi p lăteşte capul nostru !

* \ Fdifiira „CUGETftRF.A“ KR o m a n e c u m a r e s u c c e s

Victor Hugo: O am enii M ării 2 voi. 90 .-Maurice Dekobra: S eren ad a C ălău lu i 60.—

~ Cu in im a în tr is ta tă 55.—_ M adona d in T re n 58.—— G ondola cu H im e re 58.—

Claude Anet: A r ia n a 50.—M. Artzibaşev: S an in 58.—Grazia Deledda: Fuga în E gip t 55.—Claude Farrere: O m ul care a a s a s in a t 55.—Myriam Harry: In su la V o lun tă ţii 48.—Pi rre Loti: P esc a ru l d in I r la n d a 50.—Pierre Louys: A frodita 60.—R. Machard: C ucerirea 55.—Marcel Prevost: S criso ri de fem ei 50.—H. de Balzac: T aU sm anul m ira c u lo s 60.—De afras: M icul S acrific iu 40.—Rădulescu-Niger In im i de fem ei 60.—

— D ram a unei t in e re ţi 55.—

Ş? | D e v â n z a r e Ia to a te l i b r a r i le. . Î l .

C om itetu l se desm eticeşte cu g reu , când D ragom ir e ra şi a ju n s in capu l puţinelor trepte, ce u rc a u sp re te rasă .

îşi scoate cu o oarecare so le m n ita te pă­lăria.

P reşed in te le com ite tu lu i bâgu ie :— „Ce-i a s ta pe tine, D ragule?— „Ce s’a în tâ m p la t?D oam na D ragom ir e în fa ţa lui. Ea a ex­

c lam a t u ltim ele cuvin te. B ă rb a tu l a tre­să rit şi o p riveşte ap roape în g rijit. E atât de sch im o n o sită fa ţa ltii de o d u re re lăun­trică, în c â t to ţi au am u ţit, tra ş i instinctiv în spa te le ce lo r doi n eaştep ta ţi protagonişti.

F em eia în galben , se ag a ţă de b ra ţu l lui sguduindu-I:

— „Ce e ? Ce e ? Ce aii ?D ragom ir a a m e ţit pa r 'că . Apoi cu ochii

plecaţi, vorbeşte m onoton:— „P etrece ţi d acă v reţi fără m ine. Eu

mă înapoez. F,a e singu ră" .D eja un ii d in oaspeţi au şi făc u t un gest

de n eh o tă rîre . U nii au r id ic a t d in umeri, a do jană , când g lasu l lui D rag o m ir urmă:

— „S 'a îm puşcat.. Acum e m o artă . M’a lă sa t să ies d in cam eră îm brăca t tn alb. Nu în ţe lesesem în c ă nim ic, nim ic, ş i eti In fiecare c lip ă o jign iam fă ră să ştiu , făxă să-m i d au seam a.

A flase că u n ii încearcă s ă ne (m pnce pe m ine şi pe so ţia m ea. Şi d in p a r te a ol, m'a eliberat. Ş i-acum petreceţi voi!"

Şi fugi, top indu -se n ă lu că de doliu şl dis­perare , In m ijlocu l altei lu m in o ase d e Au­gust.

D oam na D ragom ir, pe un scaun , cu ca­pul In m âin i, p lânge încet, nenoroc ită , ru­ş in a tă , sdroW tă.

F a ta In alb, în colţul d in fund al terasii, priveşte p ro s tită in sus, la fu lg u rn re a de a u r a soare lu i p rin p â n z ă tu ra deasă şi I» cioasă a pom ilo r.

O aspeţii se m işcă încet, tn b locuri ap rin ş i la fa ţă sau palizi.

C helnerii — zid negru s nu tnţeleg nim ic...

C ineva şopteşte , pe ,:i<| unii se aşează setoşi la m asă.

— ..Biata T ina !“

„Biblioteca centru Toti“este cea m ai veche, m ai cnnoscnfă , mai răsp ân d ită ş i m ai fo lo sito a re publicaţie

de : L iteratură, de Arfa, Ş tiin ţă , etc., cuprinde sc r ie r i din c la s ic ii rom ân i şi s tră in i precnm ş i opere s tr ă in e , traduse

de sc r iito r i rom âni cunoscuţi*Un volum , cuprinzând circa lOO pagini, costă Lei 7 . -

Au apărut pânâ f n p r e z e n t aproape 1200 numere.

C atalogu l v en era i s e tr im ite la cerere , g ra tis , de către Edit. Libr. „Universala”

A L C A L A Y & Co.BUCUREŞTI

Calea Victoriei, No. 27 Do vănxare la toate librăriile

din ţară

9 Februarie 1919R E A L IT A T E A IL U ST R A T A

i ' • ^1 Coloanele lu i Z eo s - ^ O C im p ia n v l.

Ţ ' 7 *: ^ A a op o /is ( fotografia y tă d e /o s . ,

6? TO m p lu f lui7ezeu.

9 Februarie 19t9R E A L IT A T E A IL U ST R A T Ă

U n t â n ă r a t l e t din. B e r f i n , s u s ţ i n e o m a ş i n a c a r e trece peste eC____ _____

Prima sanieT d c  e lă Ia îlousWTexas.s'a dâ

d'it un s<jân<2-nori carz servesk numai La scopuri medicale

O 'piaruofâ d e b u z u n a i , C a ră . câa t â Ca J e t cu u n a e l e c t r i c a

12

C o y i e f j f f ~ "**“ '** “ 1

, • PebmarU 1919L E A L I T A T E A IL U S T R A T Ă __________________________________________________ _

Prejedinide Cooiidqe,,Sem. - n-ărui p3ctu[ Kettoq Alături,D-tu* Kfiloq, Melon. şi D âw eâ. | | ftrofeson/f/leQaud-

Rărit a v/ruJeGât

Anecdote celebrePe când Oscar Wilde se afla in închi­

soare, fu vizitat de un pricim- La plecare. Wilde ii spuse — Iţi m ulţum esc pen tru vizită şi ti- TOg

să m ă ierţi că nu pot să te cunduc până*n stradă.

• * •Un mare scriitor francez era însurat cu

o mare stea de cinematograf. Intr'o zi. un coleg Ii suflă la u reche: — Se spune că nevastă-ta nu refuzS prie­

tenia bărbaţilor străini.— E o infamie, răspunse soţul De când

ne-am căsătorit, nevastă-uiea are acslaţ amant.

Omul suferăC ARE om piuite p re tinde că <- perfect să­

năto s î V iata m o dernă cu tun ! iccrild p rogresu lu i, (« lată cu n in şin is tn u i ţ i «ian •tard izarea m uticei, a în ă sp rit lu p ta pentru ex is te n tă caro p retinde co rp u lu i ţ i intelec­tu lu i om enesc e fo rtu ri d in ce Iii ce mai m ari. P rin s In v&ltoar«is Ace * 1 ** j bAtAiil. o- m ul nici nu a re răgazu l să *<• pr< «n*iipţ 'I* bunu l m ers a l săn ă tă ţi) « ile .

I ii Im p o sib ilita te de a n u tr i 'iilitian- tini. om ul o s ilit să Se rezum e |n o i>rani c a n tita tiv ă . Ce să ma) zicem de i|.<i>llitaţti vieţii, de ace ia ca ri au nevoe de •> lo iitinu t su p ram litn o n u ire |H>ntru a ţi m e n ţin ă «au rec& păta fo rţe le t Vorbim b ine in t- le s d# om ul m odest. *le m ajorliA tea popu tiiliunsl, aceia ca re n ic i nu b flnueţte g u s tu l ■ i«ani­lor. a l h o m a rilo r, al Icrelrir negre -i ntâtnr a lto r lx iu ă iă ţL .

El bine. p e n tru această în m o in .iie a po iiiila liunel, n e u tru m un c ito ru l lu im ic , pen*

9 Februarie 19î9

S u n tem nevoi ti «a denrh ide tu o parafl* IScUP re su p u n e ţi CA a fost descoperit acul

ta c a n ce ru lu i Savantul pasiă b ine facere \ «ntAd<>

om enire, ce treb u e să facă p en tru ca W-aCtll lui să fie cunoscu t In lum e ? Veti zice : *i an u n ţe fn lum e, să scrie , să comunice- Itine, d a r aces tea dv, le n u m iţi ..reclamă" şi de în d a tă ce s im ţiţi că se ad u ce Intide ţi­nu i luc ru , u n u l p repara t, n ic i nu m ai citiţi, c h ia r d ac ă so a rta sau v ia ţa unei persoane- care vă este scum pă, a r dep inde de sfalu' ce vi se. dă. A sta la noi.

In s tră in ă ta te , lum ea c iteş te reclam?!? cu to t a t â t in te res ca $1 ş tir ile d in lumea în treag ă , căci fiecare voe^te să se folosi-1*- că de ceeace m in tea om ulu i p roduce pentru n lin a rea su fe rin ţe lo r vieţii.

Şi acu m să revenim .Ne ad resăm tu tu ro r acelor» , ca ri au ne-

vnr> r|e o în tă r ire a fo rţe lo r, deb ililo r, con­valescen ţilo r, şi in special a c e lo ra c a ii M i feră de a fec ţiu n i p u lm o n are şi ie zicem • voi ca ri a ti Înce rca t m ed icam en te de tot felul f ă ră să f1 fost sa tis făc u ţi, acordaţi-"?— fn n u m ai in te resu l v o s tru _ încredere*ce v ă cerem . C ereţi c h ia r azi la farm acie sau d ro g h erie un flacon de B ovril. E un ex trac t de, ca rn e p repara t In A nglia unde popu la ţnunea l-a a d a p ta t de m u lţi an i. ca pe o b inefacere de care nu se m a i poate lipsi.

U n flacon costă lei 60, p re ţu l un u i bilet de cinem a. S ă n ă ta te a dv., h u n a dv. dispoziţie* b u cu ria şi b u n a s ta re a v o a s tră şi a fami­liei, su n t în acest flacon. Noi a f irm ă m a- ceasta bazaţi pe m ii de dovezi. D acă nu gă­siţi la fo rm a rii Bovril. a d re sa ti-v ă la re­p rezen tan ţă : în tre p rin d e rile A. I. G. Str- Caro! 27. care v ă va fu rn iz a p re ţio su l fla­con. S tă ru in d In sfatu l ce-1 dăm . suntem convinşi că facem o fap tă b u n ă şi rugăm insisten t pe aceia cari ne-au a scu lta t. ** ne com unice rezu ltatele . G.

ţă pe vârful m unţilor şi a treia zi sub soa­rele cald al Algeriei ce-şi bate joc de tolba lui Moş Crăciun şi de ghiaţa Bobotezii Eu­ropei.

De-aceea găsim foarte natural, ca pe lân­gă o haină de astrahan sau o toaletă de ca­tifea „Parm e1, să. vedem la etalajul unei mari case de modă, un tailleur de serje alb cu pantofi de antilopă tot albă, destinati frumoasei care porneşte în Egypt, în plină iarnă.

Pentru cele ce răm ân în bătrâna şi înghe­ţata Europă, Moda nu a găsit m ijloc mai J .n ,?e .înveselire, clecât să le transforme în băieţi şi să le trim ită a se încălzi pe creş­tetele m unţilor înzăpeziţi.

Rupând cu vitejie cu tradiţia, care îm ­brăcă acum câţiva ani femeia în fuste de tricou scurte, cu jambiere tricotate, pullo- vere la fii, moda practică şi totuş elegantă le vâră azi în pantaloni groşi de un fel de „serje ‘, ţesută ca pielea, molletonată. pe dos, impermeabilă, o stofă m inunată, prin care nu se simte nici umezeală nici frigul zăpezilor.

In loc de pullovere oare răm ân totuş pe dedesubt, la cele mai friguroase sportive,

Naşteri fără dureriLa congresul ..Asociaţiunei americane pen ­

tru înaintarea ştiin ţei”, doctorul Oliver Kamm a făcut o interesantă comunicări gra­ţie căreia e vorba să se înlăture aproape corn plect durerile ce le sufăr fem eile în timpul naşterii. Pentru această descoperire, savan­tul Kamm a câştigat premiul de 1000 de dolari, oferit anual de Asociaţie oamenilor cari aduc cea mai mare contribuţie în do­meniul ştiinţei.

Noua descoperire constă din izolarea a doi hormoni din sânge, cari provoacă di­ferite procese fizice, chimice şi psihice ţi cari, adm inistraţi femeii în orele facerii, îi reduc aproape complect durerile. Deşi a cest ser costă enorm de scump, e insă mai mult ca sigur că în curând obţinerea lui din sângele animalelor, se va face cu mai puţine cheltueli.

R E A L IT A T E A ILU STR A T Ă

Contrastele modeiJE Ma SURĂ ce civilizaţia Işi Întinde

vastele-i aripi, de-asupra continente­lor, suprem a dictatoare, pe care nici o re­voluţie nu o poate detrona, arbitra tuituror elegantelor din lum ea întreagă, Moda, me­reu tânără şi fragedă, e extrem de ocupată.

Odinioară, creerul miniştrilor ei, lucrând cu zel, inventa podoabe, toalete în serii, pe sezoane, în raport cu căldura verii de pre­tutindeni sau a gerului iernii.

Astăzi însă lucrurile s’au schim bat şi m o­da nu se m ulţum eşte a da sim ple decrete, în raport cu anotimpurile. Colecţiile ei au neprevăzute contraste fiindcă supusele care le ascultă orbeşte, au darul de-a se risipi în toaite părţile globului. De a fi azi înfăşurate în blănuri, pe străzile Parisului sau Bucu­reştilor, m âine transformate in băeţi de via-

jachete gen englezesc din covercoat gros, cu buzunarele, centură, care dau un aer de „boy-scout” drăguţelor ce le îmbracă.

Gizmuliţe de m unte în picioare, şal gros la gât şi iată pe eleganta noastră, pregăti­tă să-şi ia sborul pe sky sau să se rostogo liască cu bobul, alături de „flirtul pr-- ferat.

Seara, la casinoul ce străluceşte de mii de lumini, frum osul băiat se transformă din nou, ca o crysalidă, în fluture adorabil.

Fem eia în pantaloni şi jachetă de cover­coat, îmbracă rochia diafană de tulle şi din nou sboară, de asitădată însă pe parchetul lucios, la sunetul jazzului şi, o! fericire!!1 — la pieptul flirtului, 1a. rândul Iui in snm king ireproşabil.

LAURA

11

“R E A L I T A T E A I L U ST R A T At Februarie 1919

I

R E A L I T A T E A I L U S T R A T Ă

O mare anchetă a revistei „Realitatea Ilustrată” în privinţa cataclismului din 4 Februarie

Cum pe ziua de 4 Februarie urma să se producă un cataclism cu cutremure de, pă­mânt, inundaţii, etc. datorite pe de o parte apropierei planetei Marte, pe de alta pe­telor solare, ne-am adresat diferitor per­sonagii, cerându-le părerea asupra acestui fenomen cosmic.

Publicăm mai jos răspunsurile primite: * * *D. Vintilă Brătianu declară următoarele:

Sub regimul liberal de ordine niciodată nu s’ar fi putut întâmpla asemenea ne­reguli cosmice. Avân dnevoe de sdrunci- nături, le-am făcut prin noi înşine şi nu cu ajutorul capitalului străin, de astă dată cel din Marte. A ceastă planetă vecină cu vădite tendinţe bolşevice n’ar fi fost lăsată să se apropie de noi, sub nici un pretext. Am fi dat-o în judecata Curţii marţiale.

* * *D. R ăducanu m in is tru de finanţe:Situaţia financiară din Marte fiind foarte

compromisă şi aflându-se pe planeta ve­cină de stabilizarea noastră, martienii au încercat două lucruri:

1. Să se apropie de noi, spre a începe tratative de împrumut.

2. In caz de eşuare, să ne zdruncine sta­bilizarea, instigaţi de sigur de reprezentanţii fostului rejpm, cari în campania lor de denigrare a guvernului se folosesc de toate mijloacele interplanetare posibile şi impo­sibile.

De altfel studiez proectul unui impozit pe venitul marţienilor, care să serviască la alcătuirea unui fond de economii astrono­mice, a cărui lipsă se resimte în mod du­reros.

* * *Generalul Averescu leaderul poporanist:

Cataclismul n’a fost o surpriză pentru mine. Sunt deprins cu aşa ceva. E cert că d'emi- siunea unora dintre membrii partidului a- verescan a fost pricinuită doar ,din cauza petelor solare, alminteri nici unui popo­ranist nu i-ar fi venit în minte să se dezică de acest parlid, care după cum s’a dove­dit rezistă chiar şi cutremurelor de pă­mânt.

* * *D. prof. N. lorga:In tragedia mea istorică în versuri în

şeapte acte şi un decalog „Marte şi Ve­nera” scrisă între staţiile Scăeni-Scăioşi pe linia Văleni, prevăzusem această cata­strofă, care va forma obiectul conferinţei mele viitoare.

Drama va fi tradusă în limba marţiană şi va fi reprezentată pe scena Ateneului lorga, pe care marţienii îl vor inaugura pe planeta lor la 1 Aprilie a. c.

* * *D m in is tru de externe Mironescu:Ştirile alarmante cu privire la o apro­

piere duşmănoasă a planetei Marte sunt cu

totul neîntemeiate. Presa conservativă din Marte relevă faptul, că în ultimul meu in- terwiew, acordat corespondentului ziarului New-Mars Opinion. am declarat, că înţe­legem să păstrăm reiaţiunile amicale cu planetă vecină, de care ne leagă interese comune militare, politice şi economice.

Apropierea planetei Marte nu se datoreşte nici unei intenţii subversive, nici interven­ţiei Soarelui, ci trebue considerată ca o încercare de tratative diplomatice, cu sco­pul de a strânge relaţiile noastre artistice şi comerciale, ale căror roade le vom vedea la alcătuirea bugetului viitor.

* * *I). general A!cura m inistrul comunicaţiilor:Catastrofa se datoreşte abuzului de bi­

lete gratuite pe C. A. M. (Căile aeriene mar- ţiene). Un mare număr de cetăţeni mar- ţieni, profilând de gratuitatea drumului au venit să ne viziteze planeta şi aterizând pe un terasament neconsolidat s’au pro­dus zdruncinările ştiute.

* * *l). C. Kiritescu, secretar general la Mi­

nisterul Cultelor:Eu am fost primul, care să descopăr pete

în Soare (Z. Soare), pentru care descoperire am fost hulit de o parte a presei. Conse­cinţele funeste ale acestor spectacole im o­rale: apropierea incestuoasă şi perversă din­tre Marte şi Pământ, copiii de acelaş sex ai aceluiaş sistem cosmic, se pot vedea a- cum în toată grozăvia lor. Pământul a în­ceput să se cutremure, crăpându-i obra­zul de ruşine.

Am luat măsuri severe împotriva licee­nilor, cari au asistat la acest spectacol im o­ral.

* * *Curăţătoria chimică Fraţii Schinidt:Ne vom instala cât de curând o sucur­

sală în Soare, simţindu-se mare nevoe de o curăţătorie chim ică pe acolo. Dacă s’ar fi înfiinţat la timp, n ’ar fi rămas nici urm ă de pete în soare şi s’ar fi evitat deci orice pe­ricol.

* * *Poetul Cincinal Pavelescu.

A vrut confratele marţial Să mă provoace cu o d ra m ă ; Răspunsul meu, tot am ical :

Improvizez o epigramă.* * *

Directorul revistei noastre.In urma concursului de frumuseţe or­

ganizat de revista noastră, planeta Marte din spirit de imitaţie şi concurenţă a tri­mis pe cea mai frumoasă femee pe pământ, spre a lua parte la concursul din Galveston. Româncele noastre fiind geloase şi noua Miss fiind şi o femee eminamente marţială, s’a produs o încăerare, care a degenerat în istericale, cutremur de nervi şi pământ, inundaţii de lacrimi, etc.

10 0 de ani dela prim a reprezentaţie a lui „ F a u s f de Goethe

La 19 Ianuarie 1829 a iost reprezentată pen­tru întâia oară pe sce­nă, celebra dramă „FA- UST“ a lui Goethe.

Premiera dela Braun- schweig, are o deose­bită însemnătate în is­toria literatorii drama­tice. Redăm aci pe pri­mul F a u s t (Eduard Schuetz) şi prima Mar­garetă (Sophie H oeffert, soţia lui Schuetz).

Cu prilejul acestui ju­bileu de o sută de ani s’a deschis la Braun- schweig o expoziţie. „Faust “-lână.

! rimul redactor al ziarului ..Radio’’.Plictisiţi de nenumăratele încercări de con­

vorbire radiofonică cu paraziţi ale pămân­tenilor, marţienii au hotărât să ia in per­soană contact cu noi.

* * *Directoarea laboratorului cosmetic .Aura".Petele solare nu constituie nici o ne­

norocire. Ele dispar la sigur, dacă avem grijă să le spălăm zilnic, dimineaţa şi seara cu o loţiune din 50 gr. foi pisate de eu- calipt, la care adăogăm o linguriţă de ră­dăcină de rhovodendron pisat şi două coji de migdale amare, frecate bine cu două găl­benuşuri de ouă de bibilică fiert în lapte de pasăre proaspăt.

Spălăturile cu apă trebuesc evitate. După spălătură, tamponăm uşor petele cu ceară de parchete „Corona”.

Repetând acest tratament regulat, petele devin tot mai palide iar peste două vea­curi dispar cu totul.

P. conf. Duduia Grădinărita.

9 F ebruarie 1929

Poşta LaureiDin cauza lipsei de spaţiu suntem nevoiţi

a amâna publ carea rubrlcel „CUM SA NE PĂSTRAM TINEREŢEA', pentru No. viitor.

LILIANA (Sovata): P e n tru r id u ri le de pe gâ t vă recom and com presele de a lb u ş de ou bătut. L u aţi 2 o u ă foarte p ro asp e te , b a ­teţi bine a lb u şu l spum ă, apoi m u la ţi fâşii de pânză de o la n d ă tn el şi În fă şu ra ţi t?A- tul. P u n e ţi d e -a su p ra o gu tapercft.

A doua zi sp ă la ţi gâtu l cu a p ă rece ln care aţi p u s o l in g u r i ţă de b ic a rb o n a t d« sodă, uscaţi-1 b ine şi ungeţi-1 cu coldcrea- m ul a că ru i re ţe tă o dau In n u m ă ru l p re ­cedent.

HfiLtNE FLEURY: îm p o triv a cfulerii pă ru lu i, vom vorbi în tr 'u n artico l v iito r.

P en tru coşuri, lu a ţi in te rn câte o lin g u riţă de drojdie de bere p ro asp ă tă , am esteca tă In ia u rt sau ln a p ă gazoasă.

A ceasta de tre i sau p a tru ori p« zrt, În a ­inte de m esele p rin c ip a le şi de ca feau a cu lapte. S ă nu m â n ca ţi m ezeluri s ă ra t, acru, p ipăra t, co n serv a t. M ulte legum e, ln spe­cial m orcovi şi praz.

Extern, ap lica ţi s e a ra alcool cam forat, suspendaţi ori-ce crem ă. S p ă la ţi d im in ea ţa fa ţa cu u n ta m p o n de v a tă m u ia t ln ulei sau lap te de m igdale , p re p a ra t de dv. P u ­d ra ţi n u m a i cu p u d ă p en tru copii, d in cu ­tii de m etal.

O CITITOARE A REVISTEI: P e n tru un ten gras, în tre b u in ţa ţi sp ă lă tu ri In fiecare seară cu a p ă ca ldă , apoi de d o u ă ori pe să p tăm ân ă ap lica ţi so lu ţia d -ru lu i Sabou- raud : 100 gr. alcool, 50 gr. e th e r şi 1 gr. m enthol. S p ă lă tu r ile cu vin roşu , c h ia r o- da tă pe să p tăm ân ă , su n t ad m irab ile . Supri­maţi orice cremă. C ât despre coşuri, u rm a ţi p rescrip ţiile d a te p en tru H616ne F leu ry .

PAPILLON NOIR : Dacă sp ă la ţi fa ţa cu vată şi u le i de m igdale , e cu to tu l in u til s’o m ai şte rge ţi În a in te cu acid boric.

P en tru p is tru i, u rm a ţi s fa tu rile m ele din No. p receden t al „R ealită ţii".

LUIZETTA: F ric ţiu n ile cu g h ia ţă nu su n t bune p e n tru o rice fel de ten . E le fac bine n u m ai pielei m oleşite, m u şc h ilo r că­zuţi. O fa ţă congestionată , o p ie liţă u scată , nu se v a s im ţi de loc bine. dacă o veti m as- sa cu g h ia ţă .

P en tru te n u l g ras, în tre b u in ţa ţi so lu ţia d -ru lu i S ab o u rau d o d a tă pe să p tă m â n ă .

P en tru d in ţii îngă lben iţi, freca ţi-i cu apă ox igenatâ de d ouă ori pe să p tă m â n ă , __

FLOARE DE CIREŞ : P e n tru b o a la d -ta le de piele, n u m a i u n b u n sp ec ia lis t îi poate aduce leacu l. N u e de com petin ţa m ea. Ve­n iţi le B u cu reşti unde su n t p ro feso ri a d ­m irabili. F ăce ţi-m i o v iz ită la red a c ţia „Realităţii” şi v ă voi indica adresa un u i bun specialii st.

16

R E A L I T A T E A ILU S TR A T A 9 Februarie 19t9

Figurile Ecranului

Huguette• iăptăm âna trecută, bucureştenii au avut

ocazia să adm ire pe H uguette ex Duflos, care a dat o serie de reprezentaţii pe scena tea tru lu i „R egina M aria“„ în frun tea unei trupe pariziene.

H uguette nu-i nu m a i o fină artistă de scenă, ci şi o apreciată vedetă a ecranului.

A debutat în faţa. obiectivului la începu­tu l războiului m ondial, când num ele ei în ­cepuse să se im pu ie printre societarii Comoediei“ franceze , dar adevărata activi­

tate cinem atografică, a început-o num a i după încheierea păcii, când regisorii erau în căutarea vedetelor tinere şi frum oase.

Filmele ei su n t nenum ărate şi ar fi şi in u til să le en u m ă ră m a c i T o ţu ş , trebue să am in tim m arele ei succes d in Konigs- m ark , unde s'a consacrat jucând ală turi

Stânga Hu­guette ex- Du]los.J o s : Joan C raw ford,

celebra stea americană.

Cum a ve n it Joan Craw ford la cinematograf

C AND EŞTI tânără şi frum oasă; şi cân<> dansul îţi place la nebunie, — e o

prostie să păzeşti copiii-Joan Crawford părăsi şcoala unde era

pedagogă şi urm ă cursurile de coreogratie din Kansas City, iar mai târziu o vedem am estecată p rin tre dansatoarele de pe B road- way. . ...

In tr’o zi, Granny. directorul unei agenţii artistice, îi spuse:

— Joan, tu ştii că Harry Rapf e la N«*w- York?

— Ei, şi.— El ca u tă noui vedele pen tru ecran.— Lasă-1 să caute.— Dar, tu nu vrei să faci cinema ‘l— Nu! v ,Bineînţeles, că în cele din urm ă Joan

Crawford cedă insistenţelor lui Granny şi se supuse câtorva probe.

După două săptăm âni primi urm ătorul răspuns telegrafic: .

„Vă propunem con tract cinci ani Ştop Ple­caţi im ediat Culver City California .Joan C raw ford a plecat. Ea a dublat pe N orm a Schearer, a in terpretat ro luri fără im portanţă şi succesul a venit.

Astfel a devenit Joan Craw ford vedetă de cinema.

Posta CinefililorAurel. — Vezi „Poşta" din „BEALITA 1 Ea

ILUSTRATA", No. 4.Lorina P. — Malcolin Todd, c/o soc. Sle/u

no P itta luya" 4, via Luisa del C arreto, Tu- rin, care va transm ite . S’a năacut lu oră şelul W idlands, Anglia, in ziua de 17 M ar­tie 1897.

Jacobina. — GOsta Eckman, Stockbolm , H jorthagsvaegen, 9 Victor Varconi, c/o Ih/- S tandard Casting Directory, 616 Taft Building Hollywood, Calif. U. S. A. Ambii sunt’ necăsătoriţi.

Non-Non-Ra. — Ered Louis Lerch, Ber­lin, B egensburgestrasse, 14, Evelyne Hoit Berlin, D arm staed ter Strasse, 2 Olga Ba- klanova c/o P aram ount, Hollywood, Calif., U. S. A. „

Voiculescu N. Lya Mara,, Berlin,Pom m em al6e, 1. lw an Mosjoukine, c/o. Berlin S. W. 08, Universuni-filin, Koch- sti-asse 6—7. P ola Negri, Lya de Putty . Douglas, F airbanks, Lilian Gish şi Luey Doraine, c/o The S tandard Casting Direv- tory, 616 Taft Building, Hollgwood, calif.,U. S. A. , .

T. G. 6. — Jack Trevor, Berlin C., >>4, Sophienstrasse 15 b. dr. Conner. E de ori­gină. engleză. Are 32 de ani

Uendyt. — i) „M onumentul Indian : Conrad Veidt (R ajahul), Olaf Eons (arhi- tectul), Mya May (soţia lui), Bernard Goetzke (fachirul), E rn a M orena (P ' inii" sa), Lya de P u tty (sclava) şi I au BkMi- ter (un european); 2) „Casanova : Ivu» M osjoukine (Casanova), Suzanne Bianchet- ti (C atherina II). R ina de Liquoro U ^ Cor- ticelll) D iana K arenne (M aria M arii, Jenny Jugo (Th<Srese), Budolphe Klein Rog- ge (P en tru al IlI-lea, P au l Guide (P rl“ tuj Orloff), Albert Decoeur. (Ducele d* Bay reuth), Carlo Tedeschi (Menucci), Olga Da> (Baroneasa Stanhope), Vrangel (p n m a da­m ă de onoare), L a Savitch şi Veldi -. două subrete ale lui Casanova), Castelucci (o pescăriţă veneţiană) şi rmcul B onaram (negrişorul).

Restul urmează. u

Unde merâem î

de Jaques C atelain şi lw an Petrovici.Acum câteva luni, când s'a retras dela

Comoedia franceză“, H uguete ex Du- fios a declarat unor reporteri francezi, că va părăsi şi studio-ul dedicăndu-se nu m a i teatrului. Fapt ce pare a fi desm in ţit de o inform aţie a revistelor de cinem atograf, care ne vesteşte că un mare regisor fra n ­cez a oferit ro lu l principal al. n o u lu i său film ex-societarilor „Comoediei“.

O revenire a ei pe ecran ar bucura pe num eroşii ei adm iratori.

Ferlti-vă de ,.S”M ULTE LUCRURI înveţi când eşti a r ­

tis t de cinem a. Astfel C onrad Nagel, parteneru l G rettei Garbo în „Ş arpele apune u rm ătoarele :

— C ând vorbiţi, feriţi-vâ de a p ro n u n ţa cuvintele care au prea m ulţi „s“-u ri, cftci pen tru a p ro n u n ţa pe trebu ie să. fa­ceţi o d isto rsiune a buzelor care d ă un as­pect nepl&cut fizionomiei, pe ecran",

, APSODIA UNGARA" cu V illy FriUch, _ <Lil Dagover şi D ita Pario, este film ul c«-l putem adm ira ’ la cinem atografu l „SE LECT“.

LEG ANTA sa lă „TBIANON 1 proec- JcLfi tează cea m ai recentă creaţie a lui M osjoukine: „A ghio tan tu l Ţ a ru lu i.

B OULEVARDUL reia m arele eucces „Sora A lbă" în care L ilian Gisch şi

Ronald Colman, form ează un duo adm i­rabil. , *

G INEMA „CAPITOL" continuă m arele succes al Gretei Garbo: „Şarpele , în

care a re ca p a rte n e r pe sim paticul Conrad flagel.

hx L IT E rep rez in tă „Dragoste de Husar j cu E velyn Hoit. Ernst W*rebes şi

Ivor Novello.

C INEMA SCALA continuă m arele suc, ces „Vin Bibicule". Pe lângă revtsth

se reprezintă, şi un frum os f‘lra- INEMA „REX , reprezin tă un

1 / d id film de senzaţie, care face _I FORIA", rep rez in tă prim ul film.

m ânesc de m are spectacol, >• ' . JIANU“, tu rn a t în locurile unde a cit eroul legendelor noastre.

17

R E A L I T A T E A ILUS TRA TA

€e aşteptăm dela anul 1929 7

tc 1 9 2 8

ţARA ÎN D O IA LA că anul care s’a sfâr­şit, a fo st extrem de bogat sub rapor­

tul cuceririlor technicei şi ştiinţelor pozitive.De altfel trebue să constatăm, că dela sfâr-

• şitul ultimului război, în decursul deceniului din urmă, progresele technice s’au ţinut lanţ, mergând într’un ritm vertiginos de repede, în ciuda crizei econom ice mondiale sau poate tocmai stim ulate de aceste nevoi.

Rând pe rând, descoperirile cele mai sen­zaţionale, invenţiunile cele mai paradoxale, care păreau nu de mult încă, utopii vrednice de fantasia unui Jules Verne sau W ells, au devenit azi realităţi palpabile, îndreptăţind pentru viitorul apropiat, cele mai îndrăzneţe speranţe.

In special realizările recente, pe tărâmul undelor electrice, aşa zisul domeniu al „ra- diotechnicei", fiica cea mai tânără a zânei misterioase şi binefăcătoare, electricitatea, nu încetează de a ne uimi şi a ne atage ad­miraţia. Intr’adevăr, să urmărim în fuga con­deiului, câteva din descoperirile înfăptuite în această direcţie în decursul anului 1928.

In domeniul radiofoniei, perfecţionările a- cestui an tindeau în special la simplificarea aparatelor de recepţie, care să le facă ac­cesibile oricărui profan. In acest senz, s’au construit numeroase tipuri foarte reuşite de aparate, cu o mânuire aproape automată, a- vând un singur buton de comandă mobil, în faţa unui cadran gradat deadreptul în lun­gimi de undă, ceeace permite găsirea ime­diată a oricărei staţiuni de emisiune.

Alimentarea directă a postului de recepţie la priza de lumină electrică, dispensează pe radio-amatori, de neplăcerile şi cheltuelile necesitate de întrebuinţarea bateriilor. Pe de altă parte, graţie mărirei considerabile a pu­terii staţiunilor de emisie şi adoptării unor montaje puternice, la posturile de recepţie, ne putem dispensa de antenele aeriene, atât de anevoioase în special la oraşele mari şi să ascultăm pe o antenă interioară comodă, sau cu un simplu condensator fix, introdus ca fişă în priza de lumină, utilizând astfel ca antenă, însăş reţeaua electrică, şi de multe ori chiar fără nici un fel de antenă sau cadru.

In direcţia emisiunilor radiofonice, s’au realizat deasemeni progrese considerabile. Utilizarea undelor foarte scurte (câteva zeci de metri), lăsate până acum posturilor de emisiune pentru amatori, a dovedit urmă­toarele avantaje ale acestor unde : cu o pu­tere minimă şi permit comunicaţii la dis­tanţe enorme, suprimă cu desăvâfsire para­ziţii atmosferici.

Deasemeni se bucură de proprietatea de a putea fi rnai uşor orientate într’o anumită direcţie, întocmai ca razele de lumină ale unui proector, ceeace permite convorbiri di­recte între 2 centre, fără a putea fi captate prmtr un alt punct exterior acestui traseu. Cercetările lui JVIarconi în această direcţie au fost deplin încununate de succes, reuşind să obţie în ultimul timp comunicaţii directe radioelectrice intre continente, pe lungimea de undă de 26 m. Aceste însusiri preţioase ale undelor foarte scurte, le arată ca pe in­strumentul probabil pentru emisiunile radio­electrice de mâine.

Adevăratele „noutăţi senzaţionale", le-a înregistrat radiotechnica în acest an, în alte domenii, care păreau că-i sunt străine.

Astfel inginerul rus Theremin a prezentat la Berlin şi Paris o invenţie a sa, extrem de curioasă. E vorba de un mic aparat putând să emită o adevărată simfonie muzicală, ob­ţinută numai prin simple mişcări de mâini ale operatorului, executate în faţa aparatului (fig .!)• In principiu, dispozitivul constă din- tr’un circuit radioelectric receptor, prevăzut cu 2 antene, una verticală şi alta orizontală.

Prin apropierea sau depărtarea raânei, de

!K

antena verticală, schimbăm capacitatea ace­stui circuit (corpul operatorului jucând aci rolul unui condensator variabil) şi deci frec­venţa oscilaţiilor electrice, emise de o etero- dină, vecină cu aparatul şi undele transfor-

Fig. 1.

mate prin acest dispozitiv, capătă o frecvenţă auditivă şi dau vibraţiuni muzicale.

O invenţiune bazată pe un principiu oare cum analog, este „pianul radioelectric", da­torit inventatorului francez Givelet, care l-a prezentat în Iunie 1928, în sala dc conccrtc Trocadero din Paris, realizând o frumoasă audiţie muzicală. Aparatul e prevăzut cu o adevărată claviatură, identică cu aceea a unui pian obişnuit şi tot prin apăsarea cla pelor, se obţine o muzică foarte curată în­tr’un haut-parleur legat cu acest dispozitiv

Prin acţionarea clapelor se modifică capa citatea circuitului oscilant (prin introducerea sau scoaterea din circuit a unor condensatori) fiecare notă muzicală corespunzând unei a- numite clape.

Tot în domeniul technicei undelor elec­trice, trebue să menţionăm aplicaţiile extrem de promiţătoare, ale telemecanicei (acţiona­rea mecanismelor la distanţă) utilizate la co­manda navigaţiei aeriene şi marine. Astfel, inginerul francez Chauveaux a reuşit să conducă cu ajutorul undelor hertziene, un vas pe mare, realizând astfel minunea unui vas fără pilot. Conducerea se regula dintr’un post de em isie pe ţărm şi a unui sistem ra dioreceptor pe vas, în legătură cu un meca­

nism de re leu ri electrice, care toate ordinele com andantului

Deasemeni, avioane au io«t rija te in sborul lor, pe baza cipiu. de că tre un aparat stă (vezi fig. I I ) .

Tot as tfe l s ’a ob ţinu t aprind rea unor faruri m arine, prin c electrică.

Dar cea mai ciudată aplicat nicei a anului, e*te desigur re lui m ecanic" im aginată de ingu W ensley. dela Soc. „W estingl a constru it un d iapozitiv ingen botezat „T elevox" fi care *e I oricărei porunci acustice date

Sistem ul constă d in tr 'o coml dc com plicată de releuri elect sub influenta v ib ra ţiilo r sonor telefon, p rin in term ediul unor trici, cari pun Sn m işcare dive me, executând operaţiun ile cel In chipul acesta la anum ite i nice, acest „om m aşină" pune i opreşte e lec trom otoare , deschi o uşă, con tro lează şi reguleax. lichid in tr ’un rezervor, in tr 'i com portă ca un se rv ito r punctu Mai m ult incă, pen tru ca să i siguranţă —■ că ordinul a (os „Televox" răspunde p rin tr 'un i imediat după îndeplin irea opei dat. I lu s tra ţia noastră (lig . I acest d ispozitiv , cărei i s'a ds asem ănătoare intruc&tva cu c< tn prezenţa opera to ru lu i, care-i telefonic".

T ot in dom eniul r lor trebue să cităm

tra t insă tn decursul finitiv tn dom eniul film ul vorbitor.

Televiziunea, vede zează pe urm ătoru l trebue transm isă esti măr m are dc elem ent (vreo 2000 pentru o

influenţând deci in mod deon sensibil, zis celula fotoelectrii formă razele luminoase in cu Aceşti curenţi diferiţi, sunt transmişi prin unde electrice, receptoare, in care curenţii pri sformă într’o lampă specială d şi puncte luminoase diferite.

idei,tânL

di->rin-aint

flg f.dio-

'•tu!

iauideiui

9 Amti•lf C

r a lt r f t r i i i t e c h n i c ey i 2 in

O A fâ Anu l t i m u l

a u in -n o d d c-

p u b l i c : ( f / f v i t / i

rc A I an r in i* in

d ie t A n ţ â . AC bA*tn e A ce

! d c ft c o rn p u ftâ I n t f '*un nu*c m ic i , A d e v ă r a t e p u n c t er e p r o d t i c e r e c l e r k ) ( ie*

i lu m in c > s it A le pr<) p r i e f i

r e n iA m

nearec<

ştit ie

R E A L I T A T E A IL U S TR A T Ă 9 Februarie 1929

vorbirilor secrete, dificultate care pentru moment împiedică utilizarea radiofoniei par­ticulare în locul telefoniei cu fir.

De asemeni nu ne îndoim că în curând puterea staţiilor de emisiune va fi sufici­entă pentru a permite recepţia oricărei e- misiuni de pe glob cu un aparat simplu şi portativ şi fără nici o antenă.

Televiziunea ne va da posibilitatea como­dă să admirăm şi cu ochii orice eveniment sau spectacol din lume, pe care-1 voim, iar filmul colorat şi vorbitor va aduce în orice colţ de provincie cele mai strălucite realizări artistice.

Transmiterea prin unde a energiilor elec­trice industriale va face să dispară reţelele de sârmă, reducând totul la câteva mari cen­trale electrice, cari vor emite energia nece­sară pentru alimentarea electromotoarelor industriale, luminatul public şi particular, tracţiunea electrică a tramwaelor şi trenu­rilor precum şi toate celelalte aplicaţiuni ale electricităţii. Energia electrică va de­veni un bun comun, public al populaţiei, în-

A utom obilu l-rachetă „Opel"

tocmai ca aerul, apa şi recepţiile radiofo- nice.

Utilizarea energiilor naturale încă neex­ploatate, va furniza în mod abundent şi con­tinuu forţa motrice necesară acestor vaste centrale producătoare de electricitate. La a- ceste energii naturale s’ar adăoga combus­tibilele artificiale realizate pe cale de sin­teză. chimică. Tot dela chimie aşteptăm pre­pararea artificială a unor principii alimen­tare, devenind astfel un preţios auxiliar al agriculturii.

In explorarea zăcămintelor miniere, me­todele moderne de prospecţiune electromag­netică a subsolului, cari au dat rezultate pro­miţătoare, vor ajunge în curând un instru­ment sigur pentru descoperirea minereuri­lor şi petrolului. Aspectul uzinelor şi ateli­erelor se va schimba printr’un automatism realizat pe baza aplicaţiilor telemecanicei, taylorizându-se felul de producţie şi reducân- du-se la minim sforţarea omenească.

De progresele medicinei în 1929 se leagă speranţele atâtor suferinzi de cancer, cari aşteaptă un remediu la această cumplită şi misterioasă boală.

Mai este nevoie să adăogăm că descope­rirea unui vaccin împotriva sifilisului pe lângă acel descoperit în contra tuberculozei ar fi o adevărată fericire pentru omenirea atât de încercată de acest flagel?

Dezastrul atâtor vieţi pierdute şi adăpos­turi pustiite de pe urma recentelor cutre­mure de pământ, a adus din nou la ordinea zilei nevoia imperioasă a descoperirii unui m ijloc pentru prevederea, fie numai şi cu câteva minute înainte, a acestor cutremure.

Atâtea şi atâtea dorinţi arzătoare cu cari omenirea chinuită şi totuşi plină de speranţe întâmpină anul care vine... Va realiza oare acest an nădejdiile ce le punem într’msul?I. s.

19

corespunzători, cari sunt amplificaţi şi con­duşi la un haut-parleur.

Cinematograful a mai înregistrat curând un progres remarcabil prin punerea la punct a fotografiei în culori naturale realizată de francezul Dufay prin procedeul său simplu şi practic de a colora însăşi pelicula şi înlă­turând astfel dificultăţile unor ecrane colo­rate şi a aparatelor de proecţie specială.

In afară de cucerirea spaţiului prin unde hertziene, trebue să semnalăm în cursul anu­lui 1928, străbaterea văzduhului pe naviga­ţia aeriană, care a realizat primele raiduri transatlantice între America şi Europa exe­cutate atât cu avionul cât şi cu dirijabilul. T ot ca un progres interesant pentru aviaţie trebue să semnalăm încercările reuşite ale aviatorului White, care a zburat pe un par­curs de 160 m. cu un avon fără motor, ac­ţionând aripile numai printr’un sistem de pe­dale şi imitând astfel sborul păsărilor.

Tendinţa continuă spre mărirea vitezelor automobilelor a căpătat în anul încheiat o perspectivă nebănuită, graţie curioaselor ex­perienţe ale inginerului german Opel cu fai­mosul lui „automobil rachetă" (fig. V). Acest automobil, după cum se vede, e pre­văzut în spate cu numeroase rachete, care explodează pe rând şi prin forţa de_ expan­siune a gazelor rezultate, propulsează mereu maşina înainte cu o viteză vertiginoasă, care a atins la primele încercări vre-o 450 klm. pe oră.

Un grup de copii, admirând meca­nism ul „Televcxului".

ecran perforat şi care permite lum ineisă ex­ploreze în mai puţin de */u de secundă toate elementele imaginei. . . .

Invenţiunea a fost popularizată in cursul acestui an şi azi multe staţiuni din America şi de pe continent, ne dau posibilitatea, ca pe lângă programele de audiţii radiofonice^, să vedem în acelaş timp şi pe cei cari cântă sau vorbesc, graţie unui simplu aparat re­ceptor de televiziune, pe care desigur în cu­rând îl vor poseda toţi radioamatorii.

Tot în legătură cu imaginile vorbitoare populaţia bucureşteană, a avut de curând o- cazia. să admire la un cinematograf din Ca­pitală, minunea filmului vorbitor, putându-se convinge direct că dacă noua invenţiune e încă susceptibilă de perfecţionări în ceeace priveşte claritatea şi timbrul sunetelor, şi mecanismul pefect între imagine şi muzica sau vorbă a fost deplin realizat. Acest succes a fost obţinut prin transformarea vibraţiilor sonore în curenţi electrici cari la rândul lor dau un efect optic corespunzător, permiţând astfel o imprimare fotografică a sunetelor simultan cu imprimarea propriu zisă a filmu­lui. La proectarea filmului, printr’o operaţie inversă, imaginea sunetelor reproduce prin intermediul electricităţei vibraţiile acustice.

Principiul filmului vorbitor e următorul : Odată cu imprimarea cinematografică pro­priu zisă se înregistrează într’un microfon vo­cea personajiilor şi muzica instrumentelor din film. Vibraţiile sonore emise în faţa mi­crofonului se transformă în curenţi electrici, de intensităţi variabile, cari sunt apoi întăriţi în amplificatori cu lămpi, întocmai ca la emi­siunile radiofonice. Variaţiile de curent astiel obtinute sunt transformate la rândul lor, gra­ţie unei lămpi de ultra frequenţă, în varia- ţiuni de intensitate luminoase, care se im­primă pe acest film ce se desfăşoară uni­form, înregistrând succesiv o serie de dungi negre mai mici sau mai mari, corespunzătoare undelor acustice .In chipul a ce sta se reali­zează un soi de i m a g i n e fotografica a vocei şi muzicei care poate fi copiată in oricâte exemplare întocmai ca în cazul_ filmului mut.

La reproducere se desfăşoara in faţa ecra­nului odată cu filmul cinematografic propriu zis şi filmul vorbitor cu care e direct cuplat. Proectând printr’o lentila un manuchi de raze luminoase asupra acestei coloane de dungi luminoase şi întunecoase, variaţiile de intensitate luminoasă _se_ transforma prin­tr’o celulă fotoelectrică m curenţi electrici

astfel imaginea dela început. (Vezi fig. IV ). Pentru a da însă un chip în mişcare, o figură însufleţită ca la cinema, se cere o transmi­siune extrem de rapidă a elementelor, ceeace se obţine prin rotaţia rapidă a unui disc-

Schem a p rin c ip iu lu i te leviziuneiPerspectiva tot mai ameninţătoare a epui­

zării combustibilelor a stimulat şi în anul a- cesta zelul cercetărilor, determinându-i să caute noi surse de energie naturale. Astfel savanţii francezi Claude şi Boucherot au rea­lizat în anul acesta o experienţă ingenioasa, dovedind că prin utilizarea diferenţei de temperatură între straturile calde dela su­prafaţa oceanelor tropicale şi cele reci din fundul lor se creiază o sursă inepuizabila de energie realizându-se astfel turbine termice cari prin acţionarea dinamurilor electrice poţ răspândi această energie la cele mai mari distante. S’a realizat astfel o turbina de 50 cai, care se roteşte foarte uşor cu o vitezade 5000 n/m.

Tot în scopul de a înlocui combustibi­lul natural şi în special benzina atât de ne­cesară pentru numeroasele automobile, s’au pus în anul acesta în Germania bazele unei mari industrii pentru fabricarea petrolului sintetic. Dealtfel, tendinţele recente ale chi­miei aplicate, converg mai toate în direcţia preparării artificiale a diverşiloi corpi orga­nici ca alcoolul, cauciucul, etc., atât de ne­cesare industriei moderne, întrucât producţia naturală nu e totdeauna suficientă sau la în­demâna tuturor ţărilor.

Nu putem încheia această scurta trecere în revistă a marilor descoperiri şi invenţi- ani din 1928, fără a menţiona şi progresele realizate în medicină, mai exact în bacte­riologic prin rezultatele vaccinului antitu- berculos al D-rului Calmette şi care aplicat noilor născuţi, a redus dela 24 la sută la 1 la sută mortalitatea copiilor născuţi din pă­rinţi tuberculoşi.

Şi acum ce speranţe se leagă de anul care a venit? Ce ne va mai aduce 1929?... După cum spuneam la începutul articolului nostru, producţia deosebit de bogată in descoperiri şi invenţiuni a ultimilor ani, ne încurajează la cele mai optimiste aşteptări.

In radiofonie, de ex., progresul practic ar consta în descoperirea unui mijloc simplu şi comod pentru complecta suprimare a pa­raziţilor atmosferici şi industriali, precum şi a unui procedeu pentru asigurarea con-

sar din vagon, o strâng în braţe, o sărut...Domol, domol, măi Alexandre, — mă do­

jenesc apoi eu însumi — stai să sondezi în­tâi terenul, să observi cum se petrec lucru­rile aicil

CAZINOUL DE LA ZOPPOTUite şi cazinoul. Intru şi-mi dau aerele

cuiva foarte obişnuit cu sălile de joc. Un pu­blic foarte elegant, stătea în jurul meselor. Toţi bogătaşi, cărora nu le pasă de o hârtie de o mie de mărci mai mult sau mai puţin, îmi ziceam. Dar nu — de ar fi fost aşa, n’ar fi jucaţi Aveau şi ei nevoe de bani, ca şi mine; aveau datorii...

„N ’ai să începi încă", îmi poruncii, după ce luai loc la masă. Se juca ruleta, vedeam cum se m işcă bila, fixam jucătorii, simţind că toată lumea de aci era fascinată de această mică bilă, că ea decidea de soarta multor e- xistente. De câteva ori vecinul meu pontase pe 8 şi 11, câştigând regulat; deodată nu-1 mai zării lângă mine. Hotărâsem să pontez cel mult 350 coroane, jumătatea averei mele. începui cu 200 de gulden (150 coroane) căci între timp, schimbasem banii, câte o sută pe 8 şi 11.

Jocul începu, bila se opri: mă pomenii cu trei mii cinci sute gulden.

Bila se oprise la 11. Repetai jocul, de astă dată bila se opri la 8. Pierdusem 100 gulden şi câştigasem iar trei mii cinci sute. Eram năuc, ameţit. In jurul meu toate îşi urmau cursul obişnuit, ca şi cum nimic nu s’ar fi în­tâmplat.

— Ajunge! Nu mai juca! îmi ordonai.BILA NOROCOASA

Mă scol buimac şi ies afară. Par’că mii de braţe mă trag îndărăt — dar ies în stradă. Tot timpul mormăi: şeapte mii, şeapte mii... îm i fac socoteala în valuta suedeză; se po­triveşte: am cele cinci mii de coroanei

Mă duc la un restaurant şi comand de mân­care. Ieri un biet pârlit — azi un bogătaşi Să fi ascultat sfatul industriaşului suedez, mare măgar aş fi fost! Mi-aş fi tocit ghetele la Danzig, umblând după post, refuzat de toa­tă lumea, pe când acum mă ospătez ca un bancher, beau vin din cel mai bun, servit de chelneri, cu afabilitatea ce i se cuvine unui om chiabur.

După masă, mă dusei la birou. Mai întâi îi scrisei Viranei, că sunt în posesia a 5000 coroane, pe care le câştigasem în urma unei speculaţii reuşite şi o rugam ca tatăl ei să intervină pentru revocarea ordinului de ex­pulzare, pentru ca să mă pot întoarce cât mai curând la Stockholm. Mamei îi comunicai că voiu remite zilele aceste 500 cor. consulului suedez din Reval şi ea să facă tot posibilul spre a căpăta permisiunea de a părăsi ţara. Dacă i se vor face dificultăţi, — deoarece eu nu mă înapoiasem în Rusia, — să invoace mo­tivul bolii mele. Trebuia să vină cât de cu­rând în Suedia, deoarece urma ca eu să mă întorc zilele acestea la Stockholm şi să mă însor.

Seara mă întorsei la Danzig. Ce-ar fi să mă duc la un bar. Să beau un coctail cu o femeiuşcă nostimă? Şi pe urmă...

Nu, nu, n u l.- Vroiam doar să fiu prudent.

R E A L I T A T E A ILU STRATĂ

II Ftbruarle i9ti

EXPULZAREA DIN SUEDIACâte lacrimi a vărsat atunci biata mea lo­

godnică! După atâţia ani de lupte şi de nă­dejdi, ruşinoasa expulzare! Mai făcui o în­cercam, să fug la ţară, dar nici asta nu-mi reuşi, căci am fost obligat să părăsesc Sue­dia sub escortă poliţienească. Viran mă în­soţi până la vapor şi-i făgăduii de o sută de ori, că voiu face tot ce-i omeneşte^ posi­bil, spre a-mi creia a existenţă şi a mă însura cu ea. Dânsa îşi puse încrezătoare mânuţa al­bă în mâna mea pârlită de soare şi înăsprită de muncă şi-mi spuse printre lacrimi:

— Iţi rămân credincioasă.Sirena vaporului flueră prelung, ancora fu

deslegată, un ultim sărut şi apoi despărţirea sfâşietoare. Peste câteva clipe, vaporul se puse în mişcare.

Mult timp mai zării chipul drag al logod­nicei mele 1? ţărm, fluturând năframa albă...

Apoi coasta Suediei pieri în zare...Mă gândiam la primirea prietenoasă de

care avusesem parte, debarcând pentru pri­ma oară în acea ţară, iar contrastul cu ple­carea mea forţată de acum, mă izbi şi mai mult. Icoanele vieţii suedeze — partidele de canotaj pe lacuri, călătoriile prin fjorduri cu Viran, ceasurile dulci petrecute laolaltă, — toate acestea se perindară din nou pe dina­intea mea, ca în urmă să mă trezesc iarăşi la realitatea crudă. Trebuia să încep o nouă viaţă, într’altă ţară străină, fără mijloace... Eram atât de desnădăjduit, încât îmi venia să mă aruac de pe bord, ca s ’o sfârşesc o- dată! Dar atunci chipul dragii m ele mă îm- bărbătă din nou şi luai hotărârea să lupt şi

să biruiesc.

CAP .11

CINCI MU DE COROANE SUEDEZE

Dela Danzig, prima mea plimbare fu la Zoppot. Pe vapor făcusem cunoştinţă cu un industriaş suedez care-mi dăduse^ sfatul bine­voitor de a nu mă duce niciodată la cazinoul dela Zoppot.

Dar de, ce puteam eu să risc, la o adică?! Eram un biet pârlit — ce-i drept nu chiar sărac lipit pământului, căci aveam în buzu­nar şeapte sute de coroane suedeze, luate „cu împrumut" dela rude — dar totuş un biet desmoştenit al soartei. Ce puteam să pierd? Cel mult să câştig. Căci în maximum două luni, bănişorii m ei tot s’ar fi tocat; în cel mai rău caz era să mă aflu acum în situaţia ce mă aştepta peste două luni de zile.

Dacă însă era să câştig — oh, atunci! Da­că era să arăt poliţiei suedeze că posed cinci mii de coroane, ale mele, ordinul de expul­zare s ’ar fi revocat imediat. Fusesem expul­zat doar din pricină că nu aveam bani, că făcusem datorii la negustori suedezi, căro­ra nu le puteam face faţă. Dar cu cinci mii de coroane în buzunar, se schimba chestia. Cu banii aceştia puteam trăi un an doi îm­preună cu Viran.

Şi ce bucurie pe ea, să-i pot telegrafia: „Mă ’ntorc, am parale!"

O şi vedeam în gând pe peronul gărei, cu f lo r i în mână, aşteptându-mă. Iar eu hop —

la romROŞ ŞI NEGRU

îm i cu m p ăn i câteva rom ane de Gorb vroiam să petrec seara cetind. In Suedia fai drăgisem cărţile , puteam a i atau ore intrei cufundat in lec tu ri. In v iitoarea mea cui bib lio teca trebu ia s i stea la locul de cioiu

In seara u rm ito a re m i aflam iar tn tr« spre Zoppot. Nu, cei 7000 de Gulden nu vro iam s i- i risc. Mai aveam tn c i pcntr 600 Gol den din banii căpăta |i dela rude. De fapi ar fi treb u it s i- i tnapoez. Rudele mele car f ic u s e r i a t i te a pentru mine, ar (i .iprecii desigur gestu l meu de a le restitu i numa In prum utată. In a i rubedeniile m ele erau oi meni cu atare. Şi apoi. ce to r aveam l i I re stitu i banii chiar a i i? O s i mai câştig te* pe deasupra şi apoi li voi tr im ite In Suedi sau U voi aduce chiar eu. C i doar n'aveat să-mi p ierd tim pul de pom ani pe aicit Dm d a t i ce o rdinul de expulzare va fi revoci era să plec ai eu la 8tockholm . -

Aşa dar, doar aceşti 600 de Gueldcni. U tra i la club, m i pomenii iar la maaa de j<* D oar cei 600 de gulden. P ontai 50 de ftt deni, câştigai. Iar 50. P ierdui. Pontai 100." gulden. P ierdu i. Iarăşi o su ti. Pierdui UI

La d racu l Deodată cci 600 de golden era ca şi cum n 'a r fi fost niciodată.

P ie rd erea lor m i durea, de par'că rni M fi tâ ia t o mână. T rebuia neapărat s i recâşjj suma. Jocul începu, norocul Imi surâde* 4 nou. P on tez to a ti suma câştig a tă : 1000 t gulden. V izând cum aleargă bila. mi se ti r iau fla rea . 2000 G uldeni Ce-i asta, am l» bunit? O putere s t r i in i m i sileşte să pont* iarăşi o m ie de guldeni. Până atunci W tasem pe roşu. acum încerc pe negru. m ea e norocoasă şi de astă dată. Dup* • tim p am In faţa mea 10.000 gulden.

10.000 G uldeni Mare dobitoc aşi fi. *■ I cetez tocm ai acum. P ontez, iarăşi pierd. \ p ierd vertig inos. Căci nu mă las de ce o fi. P ie rd cei 10.000 de gulden. P*J* banii ce-i am tn portofoliu . La urmă, ■ posed doar o mie de gulden. Mă scol şi P*J M are ghinion! Scrisoarea că tre Virafl n’a ajuns poate până la Stockholm şi ea * şi p ierdut banii. Şi banii p e n tn j mamal ţ* vă D om nului mai am o mie de G u l d e n . «Ş nii pentru mama ti pun d e o p a r te ; de e* * m ’ating. .

Şi în tr ’adevăr. pun cinci su te de guj* deoparte străduindu-m ă, să mă pătrund « de ea, că sun t bani sacri.

LA BACCARAD ar p ierderea asta n’o pot suporta. Si

cerc la Baccara.P este un s fe r t de oră şed la m asa de

îm preună cu cinci domni. P on tez jun iijj din averea m ea; banii mamii nu-i tig. C âştig şi a doua oară. După zece nj10 am 4000 de gulden în fa ţa mea. Ei. cum voi fi p ru d en t P oate că şi ca bani* tia îmi dau drum ul în Suedia. La nevoe. P® să-mi îm prum ute şi m ătuşa din

m iişoară-două. Doar s’o a ră t a u t o n t ă ţ că a doua zi i-o restitu i eu. ..

— Ce, nu cumva vrei să încetezi jocul— H ai, să mai stau jum ăta te cea».— Cinci su te gulden. .

(V» urrn*l

20

R E A L I T A T E A IIAT8TRATA% Februarie 19Î9

O aventura senzaţionala a detectivului m ondiat* ' Oex Trevor' m lllai

V4 'Dick Randall, agil. exuberant, alergase,

tş i făcuse loc prin m ulţim e cu coatele şi cei doi bărbaţi se îm brăţişară ; chinezul, făcan- du-şi de lucru la câţiva paşi. observa scena, in tim p ce T revor Gex. îşi luase cel mai p rostănac aer, din garderoba mimicei sale in-

Dick luă apoi de mână pe o fată blondă, de vre-o 17 ani, foarte fină, îm brăcata în­t r ’o rochie simplă de flanelă albă, cu pălărie m are de pai, dar de o desăvârşită distincţie, şi o prezin tă generalului:

— M on general, dă-mi voe să-ţi prezint pe verişoara şi logodnica mea, dona Manuela d ’Almeida.

F a ta înclină capul cu un surâs plin de « raţie . T revor Gex fu p rez in ta t la rândiil lui.

Dona Manuela d’Almeida zâmbi din nou:— Domnul este celebrul po liţist, care va

■veghia asupra lui Dick?...— D ar, mon general, râse Dick Randal. a

■fost o simplă întâm plare, te-ai alarm at za­darnic.

— D ragul meu, răspunse generalul uşor con traria t, poate că am căutat un pretex t : .mi-era dor de tine şi de Brazilia. Ia r d-rul T rev o r Gex, un om de o cultu ră superioară, es te un excelent tovarăş de drum...

Dona Manuela d’Almeida invită pe cei <loi m usafiri să locuiască la dânsa, unde era găzduit şi Dick.

Se urcară în autom obilul somptuos al do- <nei M anuela şi traversară cartierele com er­ciale , cu uliţe strâm te şi căsuţe scunde, ca •de orăşel portughez. .

D ar mişcarea circulaţiei pe aceste uliţi •era foarte intensă. Tram vaele trec în toate «ensurile, iar trecăto rii sunt de toate culo­rile , măslinii la faţă, arapi buzaţi, armeni ca­fen ii şi uleioşi cu nasuri de papagal, spanioli cu perciunii lungi, romantici...

In tra ră in nouile cartiere, spre Botafogo, p r in tre vile vesele şi cochete, pe alei um bri­te de palmieri eleganţi şi bambuşi mlădioşi. In m ijlocul buchetelor luxuriante de arbuşti tro p ica li, vila donei M anuela d’Alrrteida, ■era izolată şi tăcută, ca un castel. P o rţile g re le de fer forjat, se deschiseră şi autom o­bilu l in tră în parcul exotic, înconjurat de ziduri, având grilaj înalt la faţadă, cu enor- tne şi fragede corole p rin tre cactuşii ţepoşi.

Anvelopele susurau pe nisipul aleilor ; m a­şina stopă în faţa vilei. O aspeţii fură con­duşi în camerele lor dela etaj. Dona Manuela ^i D ick aveau apartam entele jos, la parter, •despărţite de un coridor larg.

Când rămase singur în cameră; T revor G ex deschise uşa cu precauţiune şi se s tre ­cu ră în camera generalu lu i:

— D-le general, daţi-m i vă rog, cartea de vizită cu adresa chinezului. Plec să-l u r ­m ăresc: mă veţi scuza desigur faţă de am fi­tr io n ii noştri, dacă nu voi veni la masă sau dacă voi dispare pen tru mai m ult timp.

— Ia tă Gex, şi m ergi cu Dumnezeu!...Cei doi prieteni îşi strânseră mâna, şi

G ex se strecură pe uşe.In stradă, detectivul citi cartea de vizită:

.£ se-P ong , fermier, strada Larangeiras, 181O maşină îl lăsă în colţul acestei străzi.

Pândi de aci, observând casa dela n-rul 181.E ra h o tă rît să aştep te chiar până a doua

ari, dacă va fi nevoe, eşirea lu i Sse-Pong, ca să-l urmăriască.

Peste câtva timp. chinezul coborî în s tra ­dă şi se sui in automobil. Detectivul, în a ltă m aşină, îl urmări. A junseră la marginea ora­şului. Sse-Pong coborî din maşină şi apucă dealungul ţărm ului m ării spre poalele piscu­lui Santa Cruz. P rin tre stânci, detectivul îl u rm ăria dela distanţă.

Noaptea tropicală începea să se lase, al­

băstrie. Chinezul urcase o pantă abruptă a muntelui şi dispăru după o stâncă. Trevor Gex se apropia cu precauţie. Se afla în faţa unui tufiş dens de bălării tropicale.

Exploră tufişul, dar nu găsi nimic. Sse- Pong dispăruse.

— Doar n’a intrat în pământ 1 îşi zise de­tectivul.

Şi într’adevăr, numai în pământ putea să intre, căci devenise invizibil dela un mo­ment la altul. Trevor Gex pipăi stânca, în dreptul tufişului.

Deodată, o placă subţire ca de ardezie, ce putea fi luată din afară drept bolovan, se deschise ca un oblon.

Gex nu stătu nici o clipă la îndoială şi in­tră după chinez. Se opri ca să asculte: arde- zia căptuşită pe dinăuntru cu o placă de o ţel, se închise la loc, cu un uruit greu.

înăuntru, beznă. Tăcere grea, apăsătoare. Câte un picur de apă cădea undeva, într’un lac subteran, trezind ecouri stinse. Inaintă, dibuind pe lângă peretele umed.

Scoase revolverul.Ochii săi se obişnuiseră cu întunericul şi

i se păru că zăreşte în fundul culoarului o lumină difuză.

Făcu astfel vreo sută de paşi şi se află într’o cavitate spaţioasă a peşterei.

Aprinse o lampă electrică de buzunar. P i­păi pereţii umezi de jur împrejur. Nu exista nici o eşire, afară de culoarul îngust, a că­rui gură exterioară fusese închisă cu placa de oţel. Dar în mijlocul încăperii circula­re, se afla un fel de puţ, larg ca un bazin şi cu marginile puţin ridicate. Se auzia din- năuntru un zornăit slab şi şuerături stinse. Pe acolo a dispărut desigur Sse-Pong. Tre­vor Gex se pregăti să încalece parapetul scund, şi aruncă o privire în cavitatea lar­gă, pe care o ilumină cu lampa electrică. Dar se dete înapoi, cu groază.

In puţ colcăiau sute de şerpi, de toate grosimile, şi capetele lor se ridicau spre Gex, cu limbile licărind roşii, despicate. Des­făşurarea lor suna lipicios, în atingerea u- nui trup de altul, şi reptilele încolăcite u- nele de altele, galbene-alburii de umiditate şi beznă, păreau un ghem monstruos cu sute de capete ameninţătoare.

Detectivul alergă dealungul culoarului, spre eşire, izbi cu pumnii în placa de oţel. dar înţelese că era prizonier în caverna cu şerpi. vn

LOPEZ, CORTEZ ŞI GOMEZA doua zi, generalul Paul Bernard văzând

că Trevor Gex nu se mai întoarce, începu să fie îngrijorat. îş i spuse însă, că şi în timpul războiului, când generalul fusese comandan­tul serviciului de informaţii, Gex, fostul a- gent 243, dispărea astfel săptămâni întregi şi când toată lumea credea că s’a prăpădit, apărea cu un nou succes: reuşise să desco­pere astfel sute de spioni germani.

In cursul dimineţii, sosi la dona Manuela un nou descendent din familia Domingos, fi­indcă se anunţase deschiderea testamentului lăsat de don Diaz Domingos, defunctul mi­liardar.

Răposatul avusese două surori şi un frate, dintre care nici unul nu mai era în viaţă. Singurii moştenitori erau copii acestor fraţi. Una din surorile lui Diaz Domingos dona Felicitas Domingos, pe care generalul Pau! Bernard o iubise în tinereţea sa, se măritase cu englezul Randall şi avu un fiu, pe Dick. Manuela d ’Almeida era fata unei alte surori a lui Diaz Domingos, măritată cu un nobil portughez, din casa d’Almeida y Alcarazz. Fratele lui Don Diaz, avu un băiat, cel mai mare dintre aceşti veri, ce se aflau în viată:

pe Don Alvarez Domingos, cel de al treilea moştenitor, vărul Manuelei şi al lui Dick.

Alvarez sosise acum la vila donei Manuela, pentru aranjarea succesiunei. Era un bărbat cu o figură foarte expresivă şi întunecată. Venise călare, purtând cizme înalte cu pin­teni lungi demodaţi, şi pălăria spaniolă, cu boruri late.

Tatăl său, căutase şi el ca don Diaz D o­mingos, să se îmbogăţiască descoperind dia­mantul în Minas-Geraes, în fostul Eldorado brazilian, dar nu avusese norocul fratelui său.

Alvarez era administrator pe fazendele, a- dică pe culturile unchiului său don Diaz, In Rio Grande do Sul şi trecea drept om bogat

Manuela avea averea ei personală, destul de mare; era aproape cert că bătrânul Dias lăsa averea sa lui Dick, cel mai sărac dintre veri şi care nu avea decât gloria sa de a- viator.

Deşi iubia pe Manuela şi era iubit de^ea, Dick Randall voise, înainte de căsătorie, să-şi facă o situaţie în Franţa. Intre timp, Alvarea venia foarte des la Manuella, fiind într’o oa­recare măsură şi administrator al averii ei.

Fata locuia singură, cu servitori credin­cioşi, la o mică proprietate de pe Rio Negro, venind din când în când la Rio de Janeiro, pentru carnaval sau, ca acum, pentru afaceri.

La Rio Negro, era un fel de colonie mică de nobili spanioli şi portughezi scăpătaţi, cari găsiau oricând de lucru şi un tratament demn, la fazenda donei Manuela.

De acolo, sosiră pela amiază, trei prieteni buni ai casei d’Almeida.

In minunatul parc al vilei, dona Manuela, generalul Paul Bernard, Dick Randall şj don Alvarez Domingos, aşteptau să se facă ora mesei, tolăniţi pe fotolii de bambus şi fu­mând.

Deodată, porţile se deschiseră, şi o apari­ţie neobicinuită se produse. Erau doi cava­leri cu alură medievală; un câine ciobănesc venia după ei. Purtau pălării enorme, mantii de hidalgo şi săbii vechi. Când îi văzu, dona Manuela d’Almeida se ridică şi alergă râzând în întâmpinarea lor. Şi o convorbire sonoră, în frumoasa limbă portugheză, atât de îndul­cită îii Brazilia, începu între cavaleri şi fată.

Cavalerii descălicară; câinele enorm sări de bucurie cu labele pe umerii fragilei fete.

— Senore, se adresă ea generalului, care privia amuzat această scenă plină de miş­care, daţi-mi voe să vă prezint pe bunii pri­eteni de totdeauna ai casei noastre, don Lo- pez, don Cortez şi don Gomez, aliaţi din tată în fiu ai familiei d’Almeida. Şi acum, domnilor, aveţi onoarea să vă înşiraţi titlu­rile nenumărate de nobleţe, în faţa gloriosu­lui general francez Paul Bernard, eroul dela Verdun şi din colonii.

— Dona Manuela, mă ierţi, zise generalul. Mi-ai prezintat trei cavaleri şi eu nu văd de cât doi !

— Senore, — zise Lopez, un bărbat deşi­rat, cu un smoc de fire lungi şi rare în bar­bă, ca o ţăcălie de ţap, — suntem trei şi nedespărţiţi ca o reală Trinidad : Mă reco­mand don Lopez Filippe d’Orihuela y Puerto Real, conte de Setubal.

Şi făcu o reverenţă amplă, măturând aleea cu panaşul pălăriei.

— Senore, — zise al douilea, mai scund şi cu o cicatrice grozavă în locul ochiului drept, absent, — sunt don Cortez Miguel Henriquez de Figuiera y Campomajor. Sun­tem, deci, un fel de trei muşchetari ,dintre cari, al treilea, don Gomez, e un câine. Go­mez, dă laba cu generalul!...

Câinele, un dulău cu capul inteligent, în-(Urmare tn pag. 22)

a

R E A L I T A T E A I L U S T R A T A 9 Februar ie 1823

(Urmare din pag. 21)tinse laba; cei „trei cavaleri, aduseră vese­lie cu ei... _ <

Don Lopez şi don Cortez îmbrăţişară cu efuziune pe Dick şi strânseră mâna lui Al- varez.

— Senore, zise don Lopez generalului, am fost prieteni cu tatăl Manuelei. Nu odată ne-am duelat, şi nu odată ne-am scăpat viaţa reciproc, în diferite împrejurări. Contele de Almeida, tatăl Manuelei, era prietenul nos­tru, fiindcă era viteaz. M’am duelat odată cu el, în cele mai grele condiţii, — pe viaţă şi pe moarte, — timp de două ore: mi-a des­picat muşchiul braţului şi eu i-am tăiat o ju­mătate din ureche, fiindcă avea numai una: pe cealaltă o pierduse într’un duel anterior.

— Intr’un alt duel, spuse Cortez, mi-a scos ochiul, care n’a mai crescut la loc nici până azi. Deaceia, fiindcă a fost un brav, am întins spadele peste trupul său, când era pe patul m orţii, şi i-am jurat că vom apăra pe dona Manuela, ca pe fiica noastră. Şi con­tele de Almeida a închis ochii liniştit...

— A venit clipa, dona Manuela, — zise solemn Lopez, şi bărbuţa sa de ţap se agita comic, -— să ne amintim din nou de acel jurământ. Am auzit că logodnicul tău se a- flă în primejdie. Am venit să ne punem bra­ţele şi spadele în serviciul tău. Viaţa noas­tră, ca şi a lui Gomez, îţi aparţine. Porun­ceşte.

— Senores — zise dona Manuela, vădit emoţionată, cu toată emfaza aproape gro­tească a acestor cavaleri, — vă mulţumesc şi vă sunt recunoscătoare pentru veghea voastră de orice clipă asupra mea...

Şi întorcându-se spre generalul Paul Ber­nard, cu ochii înlăcrămaţi, rosti :

— Inchipuiţi-vă, senore, că bravii mei prie­teni au făcut sute de kilometri, ca să-mi vină acum în ajutor...

— Ca şi generalul, de altfel!... zise Dick Randall.

Dick mulţumi cavalerilor, strângându-le mâna cu putere.

Le povestiră apoi cele două accidente, cu piesa dela aeroplan şi cu cuţitul svârlit spre el, pe fereastra vilei dinspre grilajul dela faţada parcului.

Chinezii sunt meşteri în svârlirea cuţitelor dela distanţă în ţintă, observă generalul.

— O, senore, zise Lopez, mângâindu-şi f i­rele de ţăcălie, la noi, toată lumea cunoaşte jocul acesta. De pildă...

Şi în aceiaş clipă scoase un cuţit din brâu i-1 svârli dela distanţă spre tovarăşul său. "uţitul se înfipse în speteaza scaunului, foar­

te aproape de urechea lui don Cortez, din partea în care ochiul era absent, în timp ce Ochiul din cealaltă parte se încruntă.

După cum vedeţi, urmă Lopez, nu sunt chinezii mai meşteri decât portughezii... Noi ştim mai multe năsdrăvânii decât ei...

Şi începu atunci un adevărat spectacol de muzic-ball; cei doi cavaleri — uneori juca uţ ,r° l §* câinele Gomez, — stinseră lumâ­nări cu focuri de revolver, despicară în două cu sfârcul biciului un bilet de bancă ţinut de dona Manuela între două degete, jongla- râ cu săbiile, până ce se luară la sfadă din- tr un nimic, şi se duelară foarte serios.

vinO V IZ IU N E DANTESCA

Trevor Gex, închis în caverna cu şerpi, că­uta zadarnic o eşire. In acest timp şerpii în­cepuseră să iasă din puţ, şi se târau încet pe jos, spre el. Ochii le licăriau roşii prin întuneric şi unii şuerau. Detectivul se gândi cu groaza la apropierea acestor reptile moi şi umede^ de trupul său. încercă să strige, dar işi dadu repede seama că totul era za­darnic.

Sse-Pong îi întinsese o cursă ; chinezul era mult mai abil decât îl crezuse pe vapor.

Se retrase în culoarul sumbru, dinspre placa ce astupa eşîrea, cât mai departe de şerpi. Ii veni ideea să astupe gaura puţului cu ceva, dar nu găsi cu ce. Era pierdut. Tre­buia sa ţie lumina lămpii electrice d eb u zu -

aPrlnsa> ca să vadă apropierea şerpilor. Unul începuse să se târască, la celălalt ca- pat al culoarului îngust, şi alţii, mici cât un creion, sau lungi ca nişte odgoane vii, îl ur­mau. Şi toate aceste scârboase lighioane, a­

8

veau să-l năpădiască, să-l muşte, să-i otră- viască sângele, să se încolăciască în jurul lui, rupându-i oasele.

Era un şarpe între alţii, foarte mare, gros ca un burlan, alb la burtă, care înainta repe­de.

Trevor Gex se hotărî să împuşte pe primii cari se vor apropia: avea şase cartuşe în revolver. Şase şerpi. Dar ceilalţi?

Ingenunchiă. Intr’o mână ţinea lampa, cu cealaltă întinse revolverul. Şi când şarpele enorm fu la un pas de el, jucând limba des­picată ca pe o şuviţă de flacără roşie, de­tectivul apăsă pe trăgaci, o detunătură um­plu cavitatea subterană de ecoun înfundate şi un nor de fum acoperi o clipă infernala privelişte.

Când fumul se risipi, văzu că ochise şar­pele drept în gură, dar trupul reptilei tot se mai svârcolia, continuând să se târască spre el. Trevor Gex simţi că înebuneşte. Un alt şarpe ajunse lângă el, şi fu nevoit să tragă al douilea foc de revolver. Atunci avu un fel de ameţeală şi nu mai văzu în faţa sa decât şerpi, şerpi mulţi, ca o reţea vie, rostogo- lindu-se ca o pastă colcăitoare, neagră, jila ­vă, un balaur de lavă, monstruos, cu sute de capete, umplând culoarul şi înaintând mereu spre el. Urlă, trăgând toate focurile, unul după altul şi apoi căzu în nesimţire, cu frun­tea pe trupul unei reptile reci...

Dar înţelese ca printr’un semi-vis, că da­că se va lăsa răpus de leşinul ce-1 moleşia, va fi pierdut. Cu un efort extraordinar, ce semăna cu o convulsie de dement, se ridică în genunchi şi apăsă iară pe butonul lămpii de buzunar. In jurul său, pe culoar, zăceau trei reptile moarte. Celelalte fugiseră, unele poate rănite, în încăperea cea mare. Unii din­tre şerpi alunecau pe parapeţii puţului, alţii stau încolăciţi pe jos. Văzând că nu era în­tr’o primejdie imediată, sângele rece îi re­veni şi examină din nou pereţii culoarului îngust. Intr’un colţ, lângă placa de oţel în­chisă, zări o vergea de lemn flexibil, de bambus. Căută zadarnic butonul care făcea să funcţioneze placa. împinse cu vârful nue- lei de bambus, cadavrele şerpilor împuşcaţi şi se aşeză la pândă, cu vergeaua în mână, hotărât să loviască şerpii ce s ’ar apropia şi să se apere astfel cum va putea. Aprindea acum lampa numai din când în când, de tea­mă să nu i se uzeze pila şi să rămână pe întuneric.

Dar, lucru extraordinar, nici un şarpe nu se mai apropiă de coridor. Aveau oare aceste bestii conştiinţa primejdiei? Le era teamă să nu fie împuşcate? Cadavrele şerpilor îm­puşcaţi făceau parcă un dig, peste care cei vii nu voiră să treacă.

Se scurseră astfel încet, chinuitor de în­cet, ceasuri peste ceasuri.

Trevor Gex izbia din când în când placa de oţel, dar nimeni nu-i răspunse. Ciocăni pereţii coridorului: erau compacţi. Când vre-un şarpe se apropia, îl lovia violent cu nuiaua, gonindu-1 în puţ.

O nouă teamă îl cuprinse: nu cumva era înmormântat aci de viu? Şerpii îl vor cruţa poate, dar va muri de foame şi de groază...

Avu grijă să-şi întoarcă ceasul la timp. Trecuse o noapte şi o zi, în mijlocul şerpi­lor l.„ Intra acum în a doua noapte; era vre­mea când, cu 24 ore mai înainte, căzuse atât de prosteşte în această cursă.

Se sim ţi răpus. Somnul şi scârba îi dau un fel de lihnire, o predispoziţie nestăpânită spre leşin. Se sim ţia slăbind din ce în ce.I se părea uneori că un şarpe a deschis o gură imensă, dogorindu-1 cu răsuflarea lui de balaur, cuprinzându-i capul între fălci. Cu gesturi dezordonate, cu nuiaua flexibilă, bă- tea bezna... Aprindea apoi lampa, şi înţelegea că a început să aibe halucinaţii...

IX„AM UCIS"!

Ziua trecu repede la vila Manuela, cu cei doi cavaleri cari, mâncând frugal, dar tră­gând voiniceşte la măsea, deveniseră de o vi­oiciune şi un neastâmpăr extrem. După a- miază, deschiderea testamentului amânându- se, don Alvarez, vărul Manuelei şi al lui Dick, plecă acasă călare.

Când seara se lăsă, îngrijorarea generalu­lui Paul Bernard spori: Trevor Gex nu se

arătase. G eneralul se gândi să-i v ină în aju­tor. P e vapor, la despărţire, dona Bella, so­ţia chinezului, sau cel puţin fem eea pe care Sse-Pong o da d rep t nevasta sa, dăduse ge- neralului o în tâ ln ire , pentru seara aceasta, pe Uvidor.

B ella ar putea şti ce s’a făcut detectivul, care urm ărise pe soţul ei. D ar desigur că nu va spune...

O ricum , generalul, fără să-i fie team ă de vre-o cursă, — se duse să se plim be pe stra­da U vidor, s trad ă lungă pe câ t de celebră, cu m agazine şi cu cafenele la modă.

Nici o trăsu ră nu circulă pe aci. In schimb, sute de p ietoni se plimbă leneşi, se salută, vorbesc despre ultim ele ş tir i aduse de ga­zete şi flueră, melomani, şansoneta la modă.

La capătul străz ii, generalul zări silueta înaltă a donei Izabela, care-1 aştep ta , voa­lată:

— D ona Bella. îţi m ulţum esc, c’ai venit, zise generalul.

— D acă află so ţu l meu, mă om oară!...Ce ciudată fem ee !... Ce bine se prefăcea!,..II conduse pe u liţe obscure, pe alei deşar­

te. Se aşezară pe o bancă.B ella da semne de ag itaţie to t mai intensă:— Senore, eşti un om de inim ă, scapă-mi..D ar nu îndrăzni să spună mai mult.G eneralul o îndemnă să vorbiască, spu-

nându-i să aibă încredere în el.Fem eea plânse. F ireşte , generalu l Paul Ber

nard, văzuse m ulte femei p lângând în viaţa sa. E l ştia că sunt femei care plâng oricând doresc, la comandă.

Şi to tuşi, o înduioşare îl cuprindea, de câ- teori vedea o femee plângând.

Dona B ella izbucni cu im petuozita tea fl- rei pătim aşe a spaniolilor, în tr ’o m ărturisire bizară, îngrozitoare. Să fie oare adevărat ce spune ? se în treba generalul.

— Senore, Sse-Pong nu e soţul meul... J— Am bănuit, draga mea...— E l e călăul meu! A apăru t în viaţa mea.

ca să mă chinuiască. Scapă-mă de el!...D acă nu eşti m ulţum ită de el, dece nu

ceri ta tă lu i d-tale să te ia acasă?— T ată l meu?... Tatăl meu a d ispărut, ca

aţâţi a lţi senhores, p roprie ta ri de întinse fa- zendas!.... Unde e tatăl meu? E m ort. poate... E poate în paza Hidrei.

— Care H idră, senora ? în trebă generalul, vorbiţi lăm urit.

— Ah! nici d-ta nu mă înţelegi!... Nimeni nu mă în ţelege pe lumea asta!

Şi plânsul femeei se în te ţi, sfâşietor.G eneralul o mângâie. Ce bizară femee era

dona Izabella! Ce treceri brusce d in tr 'o ex­tremă în tr ’alta, din cea mai superbă atitu­dine de m ândrie rece, în zbucium ul cel mai deprim ant!”

— Cine e acest Sse-Pong. senora, dacă nu e soţul d-tale?

— Nu ştiu. Soţul meu a fost un spaniol beţiv, cu care locuiam la M adrid. P e adevă­ratul meu soţ l-am ucis!...

— L-ai ucis?!— O, da, senore! L-am ucis: mă înşela

servitoarea, în patul meu, forţându-m ă să »■ sist la v iciile lor, din acelaş pat!....

— Oh!...(Urmarea in No. viitor)

22

R E A L I T A T E A I L U S T R A T A H f e b r u a r i e (9i9

TOATE JOCURILE DIN ACEST NUMĂR, SUNT FĂCUTE DE D. G. CAISERLTU-BacăuJ o c No. 1 (Cuvinte încrucişate) N. LEONARD

(15 puncte)

~ ’ 7 “ r ~ r * >> 5 - f

a : □

10

H t i■

a /V

If□

'Cm J m >

/?

4A d s □ k

/y

A n n, — 9 _ ■ & _____ ■

tu■

e T ~fl m n

5V ..

■ 8 s s m & r j B m %

w

\2 r

T T -8 s w

W\

l i

2T ~ 't t

>tea.

X

5°■

U T f .... /J

n ÎSa*

JV■

j f —Â : I\

i r

•. —! if-

A n w . s / \&

w ~z. w s

\ ■ mik\/ 1

To

Y/ vF.m ■ k s V

N— A

vv-

'tF~|

W ~ ~I

0 ^ ;:□ , \ V ■ ■ i B

w 0

L . 1 \ \ m ■ B’w

v F -.....

*

Im B

5»

■■—

ORIZONTAL: 1) ALtoiu; 7) P e re tim p u rii [M okl.); 11) V erigâ de f ie r ce le a g ă osia cu s c a u n u l e i; 13) P a r te a u n e i h a in e ce în co n ­jo a r ă m ijlo c u l; 15) V u lcan ; 10) P ro n u m e ; 17) A r is ip i vfig. Molii.); 18) A a n u la (ju r.); 19) A n to n im u l c u v â n tu lu i, id e a lă ; 20) L ich id d in a c id ace tic ; 21) Z eu ; 22) R ăpită .; 23) A- n a g ra m ă d in „N eva“ ; 24) M u ia tă ; 25) Loc de a d ă p o s t î n t r ’u n p o rt; 26) C a p ita la repub li- cei P e ru ; 28) M am e (sâ rb e ş te -in v .) ; 29) M ă­s u r ă a g r a f ă de zece s tâ n je n i (inv .); 30) I n ­te r je c ţ ie ; 31) A în g ă d u i (fig,) 33) S ch iţa u ne i o p e re (fig. f ă r ă u lt im a l i te r ă ) ; 34) Z agaz (M old. T r.) ; 35) P ro n u m e (M old.); 30) D es­to in ic i; 38) C azul a tr ib u ţ iu n e i , în lim b ile c la ­s ic e ; 39) M oft; 40) O raş In lilv e ţa ; 41) V en i­tu r i d o m n e ş ti (od.); 44) R ă m â n e re peste n o a p te ; 45) N otă m u z ic a lă ; 46) U rin ă ; 47) A lâ n c e z i; 48) Al c in c ile a se m n al to d iacu tu i (irfv.); 49) Is b itu ră b ru s c ă de v â n t (gali- c ism ); 50) N um e fem o n in ; 29 a) N o tă m u z i­c a lă ; 34 a) N o tă m u z ica lă .

VERTICAL: 1) O p ere tă în c a re N ae Leo- o a rd a v u ro lu l p r in c ip a l (2 cu v in te ) ; 2) C a­p a c ita te ; 37) T ră nâtur& adaosă la o sem nă- r a ş în S e rb ia ; 12) P ro n u m e ; 7) O pere tă în c a re N ae L eo n a rd av u ro lu l p r in c ip a l (2 cuv . 47 a) In s u lă in M e d ite m n ă ; 4) Văzdoagă

ILIUUI, lVlUliyi A** xioiu, —d 'in tr’u n ju d e ţ; 5) P â n z ă ; 32) L ite ră d in a l­fa b e tu l s lav ; 43) M a g is tra t ro m a n În s ă rc i­n a t cu in sp e c ţiu n e a e d if ic iilo r (od.); 0) O- r a ş în S erb ia ; 12) P ro n u m e ; 7) O pereta în ca re N ae L eonard av u ro lu l p rin c ip a l (inv.) 33) A ju n g ; 8) P ă s ă r i de c u r te ; 23) O pere tă în c a re N ae L eo n a rd a v u ro lu l p r in c ip a l (inv .); 9) O pere tă în ca re N ae L eonard a v u ro lu l p r in c ip a l (3 cu v in te ); 14) In su lă în o cean u l A tlan tic , 33 a) R ege b a rb a r ; 48 a) P ro n u m e ; 10) A pucă d in n o u ; 23 a) O pere tă în c a re N ae L eeo n ard av u ro lu l p rin c ip a l (2cuvinte); 29) S tră v e c h iu (fig.)

J o c No. 2(5 puncte)

1) Se d a u u rm ă to a re le 10 (zece) cu v in te :A ro g an ţă , a te iş ti, d e s tin , .eufem ism , etero-

dox, li te ra ţi , n o m in a l, n ep o tism , o r ie n ta lă şi ra ţ io n a lă .

2) S ă se aşeze î n t r ’o a n u m i tă o rd ine, a s t ­fel ca in iţia le le s ă dea n u m e le în treg a l u- n u m a re a r t is t ro m â n , ia r fin a le le n u m ele u n u i p r ie te n a l său .

A m bele vo r fi c it ite de su s în joa.

LOGOGIUF (5 puncte)

C uvân tu l de 8 (şase litere e num ele unui m areşal francez născu t la 1850.

E lidând câte o lite ră in iţia lă , vom aflasuccesiv:

1) L ocalitate în F ran ţa , 2) Localitate în F ran ţa , 3) D epartam ent în F ran ţa , 4) P re­poziţie.

J o c No. 4GOLF DE CUVINTE

(S puncte)S ă se a jungă pe ca lea cea m al scu rtă dela

ROMAN la CARAŞ, pe ca lea cea mal scurtă.

D eslegărlle jocurilo r se p rlm eio la redac­ţia până la 10 M arile 1121. Flecare !*• acordă deslegătorulul un n o n tir oarecara da puncte. Cel care obţine n u m ă ru l cel m al m are de puncte, p rin deslegarea celui m ai m are nu m ăr de locuri, d in num erile 1, 8 «1 I, va prim i un prem iu de 1000 lei. P ra- m lu l a l dolloa e de 500 lei; p rem iu l al tra- llea 300 leL U rm ătorii şap te dezlegători p rim esc câte un volum d in operlte autori* lor renum iţi. D easem cnea vom publica Da­m ele tu tu ro r deslegătorilor. P rem iile se var d is trib u i la 20 M artie 1828.

T u tu ro r deslegătorilor din Capitală le vom elibera gratuit câte un carnet de b o ­nuri „Suchard” în valoare de 50 lei.

La cum părăturile care se vor face la m a­gazinele din Bucureşti ale fabricei de cio­colată „Suchard", se vor pu tea da drept bani, bonuri din carnetul pe care -1 oferim.

Carnetele se vor elibera deslegătorilor de Îndată ce le vor apare numele în revistă.

* * *REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

Bucureşti, str. Sărindar 12 Telefon 301/17

PREŢUL ABONAMENTULUI Pa nn an . . . . . I*ei 358Pe • Jumătate an . . . . • n 178Pa tra i l a n l .......................................... * *•

PENTRU STRĂINĂTATCP e n tr u A m e r i c a . .......................................... 888Pentru Cehoslovacia şl Jugoslavia . . «818

U lractar redacţional NIC. CONSTANTIN

MOBILE de PRIMUL RANGfi anume: dormitoare, sufragerii, garni­turi de salon, ţezloane, scaune, ite. tn

mare asortiment permanent laD epozitu l de MOBILE „VICTORIA"

C R A I O V AS ir . U niri! P a la tu l M ln e rv tInvităm pe mult stimaţii amatori de mo­

bile din CRAIOVA ş l OLTENIA tn pră­vălia noastră spre a vedea mobilele noastre.Preţuri ;1 condiţiuni avantajoasa

F r iz e r ia B E E RC a l e a M o ş i l o r , 5 3

Saloane pentru Domni şi Doamne Qndulaţiuni cu apă şi fier Aranjatul sprâncenelor, Maniqure

ÎN G R IJIŢ I VA D I N Ţ I I

L AP R O T E Z A D E N T A R AD in flş t! J ls c d a t i

STRADA BISERICA ENEI No. 14Extracţii, plombe, dinţi artiriciali in toate sistemele. Preturi moderate. Înlesniri ite plată. Consultaţii 8 - I a. m., 2. jumătate

8 p. m. Telefon 338/27

23

J o c No. 3

\

REALITATEA

C A R N A V A L U LObosii, Arlequin a adormi!. ŞI dom ol s e lasă cortina asupra alcovului său , până la anuL