SUPLIMENT LA

REALITATEA ILUSTRATĂ

s .NUViLE= _ E O B O =P A L P I T A N T E i j ' lNSULA ROZELOR Şl

P A S I O N A N T E - BE0i«Â DODEOâfEZIÎLUI

SUS: Stânga: Instantaneu la capul de pod

Cuban; m ijlo c : un post de observaţie, la o baterie antiaeriana.

M IJLO C , stânga: Schimbarea ocupanţi

lor dela un post de a rtile rie ; dreapta : Instan

taneu din lagunele Cubanului.

JO S: Vedete rapide ale forţe lor Axei în

Marea Mediterana

CyglOZSTÂŢS - HUMOR R E P O R T A C I I

A C T U A L I T A Ţ I

V N I Ar eghiaţî şî rugaţî=vă căci se ^ prop ie vremea de a p o i! Preves ş tir ile se ’nm u lţesc ş l v a l ace« to ra ce au och i şi nu văd ! P ie tre arse Jiu căzui d in cer. A p loua t cu sânge iţn lo c a lită ţile P u zzo li s i Cuime. T im p Ue o noapte, ceru;- a fo s t acope rit cu ¿un vă l roşu ş i fu m u l se îngroşa ne* •încetat, deasupra câ m p iilo r P hlegre* ¡¡lit. A m in tiţis v ă revărsarea T ib ru lu i jg i v â rte ju r ile de vân t ca ri au p u s tiit Jpampania, cium a c^re — în toamna tre cu tă — a p răpăd it tre ize c i de m ii Ck lo c u ito r i a i Rom ei ş î foametea care I»a u rm a t în tru cât p ro v iz iu n ile şcsite d in A le xan d ria au fost neîndes •istulătoare, ş i cu trem u ru l de pământ jc.are a dărâm at jum ăta te d !n casele Bin Pom pei, oraş de s lăbiciune şî

¡ijtesfrâu . Ş i ia tă că de curând, o fernes jq in Subura a născut un pu rce l cu cap de erete.

Şi p reotu l T im o theu desfăcea, cu gesturi la rg i, mantaua roşie, s vâ rlită peste tun ica de lână albă. C re ş tin ii î l

^ascultau, a ţin tin d asupră»! och i arză* to r i sau plecând pleoapele pentru a=i

¿prinde m ai b ine vorba. E rau sc lav i, ? ltegustoraşi, lu c ră to r i şi m u n c ito ri. ^Adunarea se ţinea în tr ’una d in acele ."¡mari catacombe, unde aso c ia ţiun i de ;’oameni săraci îş i asigurau un m or- ‘înân I , în schim bul' une i m ic i cotiza*

¿ ţii anuale. P ie tre funerare , pe care . erau săpate — p rin tre in s c rip ţiu n i —

frunze de pa lm ie r, m ie luşe i peşti şi porum bei, acopereau în în treg im e pes re ţ ii subteranei. Lă m p i de aramă, a = târnate cu la n ţu r i de bo lta de p ia tră , lum inau slab saptele goale ale bărbaţ i lo r şi fru n ţile acoperite de v ă lu ri, ale fem e ilo r.

P re o tu l u rm ă :— A m să vă îm părtăşesc o vede-

denie, pe care Dum nezeu m isa arăta t-o în v is. A m văzu t ieş ind d in aps O femee călare pe o fia ră . Fem eia, îm brăcată cu pu rpu ră , acoperită cu aur, cu m ărg ă rita re ş i p ie tre p re ţioa se. ţinea în mână o cupă p lin ă de v i* nu l p r ih ă n ir ilo r sale, căci ea îş i mân = “Jise tru p u l cu to ţ i re g ii păm ântu lu i. F ia ra era s taco jie ; avea tru p de leo* pard. p icoare de urs şi gură de leu.

Ş’ această gură vărsa blesteme îm * po triva lu i Dum nezeu, îm p o triva nu« in e lu l său ş i îm p o triva ce lora ce lo* cuesc în C e ru ri. Ş i oam enii ziceau: ','C ine g asemenea fia re i? ş i cine poa te lupta îm po trivă s i? “ .

„Ş i to ţ i o adorau, a fa ră de acei al căror nuine este în sc ris dela în*

¿cepului lu m ii — în cartea v ie ţ i i rr.îos lu lu ce a fos t gâ tu it... D a r D om nul va scs i!

„IspUHoarea n e le g iu ită va f i svârs lită în mare ia r fia ra va f i rostogo= îilă în ba lta de pucioasă, care arde yecinic. Şî Domnul- va c lă d i pe păs •mâni pentru a’ eş ii săi, Ie ru sa lim u l cel nou“ .

In această c lipă , o tânără fec ioară io copilă aproape, care şedea în u llis ¡¡nul rând al c re d in c io ş ilo r şi asculta

vcu o mare a tenţie , oprm du»ţi răsufla» rea, întrebă — pe şop tite — pe ve* cina s2, o femee m ai în vârslă , gals benă de to t sub v ă lu l e i de în :

— „Spune»mi, bună Mammaea, cine e ne legiu ita, cu cupa în mână, şi care e fia ra staco jie? “ .

— E uşor de înţeles, M y rrh a fes hiela e Roima; ia r fia ra e îm păra tu l

JNeron. D a r nu trebue s‘o spunem tare“ .

y rra rămase pe g â nd u ri; o cata se saPa în tre sprâncenele sale, ş i o mare tris te ţe î i întus

hecă och ii şî fruntea.L itu rg h ia începu. T im otheu , cu

tiraţele întinse desasupra a lta ru lu i de

bătrânu l ps

P e m ăsură ce C a lis t vo rb la şîsşl arăta m area sa m ilostenie.p ia tră , unde erau pâinea şl v in u l ros» — „Ş i tu ? “ în trebă« rug ăc iu n ile litu rg ic e . A po i, ere» c e la it vîn^ovat.d itic io ş il ven iră să rupă pâinea şi să « y s * u lteus, um "bărbat în tre două ‘ss® M y rrh a s im ţise scăzândttsibea d in cupa. D ar T h im o th eu înde- _ W vârste, cu în fă ţişa rea sin p lă m âhnirea ascunsă, ce -i apăsa in im a,pa rta pe do i ba rba ţî ş i două fem ei, ş l b la jină , răspunse: Cu toate acestea, î i m ai rămăsese încăca ri se apropiau, ea rându l lo r, de — „C um natu l meu, care se ‘nch ină în och i o urm ă de preocupare s i demasa sfântă.^ ̂ ̂ ]a id o li- vo ia să ofe re un s a c rific iu n e lin iş te când — după cerem onie _____________ ,

, „A c e ş ti f r a ţ i ş i acesLe s u ro ri“ , lu î Esculap, pentru a dobândi vin« C a lis t sé ap rop ie de ea.zise el, arătândusî cu degetu l —- „au decarea so ţie i sale. M ‘a rugat să m erg — „D o m n u l să te păzească, M y r-pacatul pe fa ţă , şi canonul lo r trebue cu el la tem plu, ş i am cedat neîndrăz- rh a !“ zise bătrânu l. D a r tu îm i pa risa_ e .cun°scu t tu tu ro ra . ̂ n in d săsi spun că sunt creştin dar şî cam tris tă . Ce ai?. C orv inus a fo s t văzut în tr 'o cárs de teamă de a nu f i soco tit de e l ca — „P ă rin te , zş vrea să te în treb

ciu.ma cu o femee de m o ra vu ri uşoas o rudă rea.. F ireşte , eu cred că Ess ceva. N u mă ve i do jen i?re. V u ltcu s a asistat la un s a c rific iu cu’.ap nu este decât un d ia v o l; dar — ,.A r f i pentru p rim a oară, m icain tem p lu l lu i Aesculap. M aterna s‘a trebue să adaog că bo lnava se vindea mea M y rrh a “ .dus să_ vadă jo c u rile de c irc , şi A cc ia că, la câteva z ile după s a c rific iu . — „ E i bine, aş vrea să ş tiu dacăa sava rş it paca ra l a d u lte ru lu i. T o ţ i — „Ş i !u. Materna? spune*ne păs îm păra tu l N eron e cu adevărat ata*patru , tim p de o lună, vo r a juna, nus catu l tă u !“ M aterna. tânără încă, de rău, pe cât î l socoteşte p re o tu lm ai cu pâine şi apă şî — tim p de 30 blondă ş i grasă, cu och i v io i, care. T im o lheu .

l i * nirT” VOr ^ exci uŞi d in Comus cu toa tă expresia lo r de pocăinţă, nu — „V a i, c o p ilu l meu, mă tem cănuale. Mi»e ruşine şî sunt îndu re ra ra t puteau ascunde cu desăvârşire ve*de a desvălu i păcate atât de m a ri şi selia lo r firească, răspunse:de a d ic ta asemenea pedepse. Pe mă* — „B ă rb a tu l meu, pe carp încă nu

da“ .— ,,Sunt dar nevo ită săsl urăsc?“— „N u trebue să u rîm ne

ce se apropie z iua de apoi, S fin - L-am pu tu t co n ve rti la noua re lig ie , om , M v rra , trebue să u rîm m im aîî en‘a c re d in c io ş ilo r trebuie să f ie m ‘a ruga t săsl însoţesc la c irc . M ‘am păcatu l“ .m ai desavarşită ş i păcatele m ai ne» îm p o tr iv it la început, da r el s’a su= a i • j - , . , »

t ........................... . ■ 1 c ? = u — A l a n r . t r i p n a r p r » î n t r ' « » ! î™ .-A tun c i, deoarece în tr 'o z i înv* pă ra tu l a fo s t bun pentru ta tă l meu, nu mise oar« îngădu it să*i f iu recu-

V a i şi nenorocire acelora

O m i n u n a t ă l e g e n d s , a c ă re i d e s f ă ş u r a r e c a p t i v e a z ă s u f l e t u l c e lu i œ - o c i t e ş t e , p r in a t m o s f e r asa d e s t r a n i u d r a g o s t e şi s u f e r i n ţ ă

„D im p o triv ă “ zise C a list. „D a r“ , re luă M yrrha . după ce

şovăise o c lipă , .,ar f î oare păca*

demne de ie rta re . In o c h ii lu î Dum= părat. A tu n c i am făcu t ce^a v o it ei1,nezeu, carnea e odioasă. Spectacolele dîn laşita te , pentru a avea lin iş te în .şi jo c u r:le sunt opera d ia v o lu lu i; şî casă ş i, totdeodată — m ărturisesc —cre ş tin u l care asistă, ch iar num ai cu dîn c u rio z ita te : căcî îm păra tu l în - — *rupu l, la cu i Iu l id o l-lo r, reîno ieşte suşi trebu ia să conducă, în ziua a-radarea lu i iuda. ceea, un c^r cu sase ca i“ .

cart - , L a aceste cuvinte. M y rrh a înă lţă aş căula să văd pe îm păra lu l? ..

F a ţa lin iş t ită a bă trâ nu lu i preot deveni deodată severă ş i aspră, ş i e l rămase cu un ton de mânie ş i de a* m eninţare :

— „ A r f i un foarte m are păcat, cu începere de azi. Căci în numele lu î Dvimnezeu şi în v irtu te a a u to r ită ţii ce m i-a dat asupra ta, te opresc, auzi tu, M y rrh a ; să cau ţi a vedea pe acel a l că ru i nume l=ai ro s tit?

— „M ă vo î supune", zise M yrrha . „D a r nu m i-a i v o rb it n ic ioda tă atât de aspru“ .

— -,N ‘am v o it săsţi p ric inu iesc su» părare“ , g ră i bă trânu l, netezind cu mâna pă ru l cop ile i. Tîsam v o rb it

după ce au p r im it lum ina — se poars capul. E a nădă jdu ia oarecum , că o a s tfe l pentru că te iubesc,tă c?._ pă g â n ii! Lum ea e osând ită : Să să în trebe C a lis t pe M aterna, cum — „A tu n c i, zise M yrrh a , s p r î j î snu fie n im ic com un în tre lum e şi era N eron şi ce s im ţim in te a încerca t neşteste bine pe m ine şî nu te temeno i. D a r s’aşteptăm, cu ’n fio ra re pe dânsa, văzândusl. >;â-mi va f i prea greu. Sunt vo in ică ,ju d e că to ru l ce va veni. D a r bă trânu l se întoarse călre Acs B ă trânu l şi tânăra fecioară , aseme-

C orv inus V u lte u rs ş i M aterna ple* c ia ; n i unu i O edip ş i unei A ntigone, îeş iscară capetele. A cc la suspină. — „Ş î tu, f iic a mea, cum aï pu* rá încet în urm a m u lţim e i credincios

U n bătrân, episcopul^ C alist,^ care tu l? .... A cc ia îna ltă şi m lădioasă, Ş Îlor.şedea lângă a lta r, se rid ică . Şi, cu acoperlndusşî fa ţa cu amândouă îr.âis $ $ ¿ 8 y rrh a avea 16 ani F iic a uneitoate^ că avea pe fa ţă sbâ rcuu r! as n ile nu m ai contenea d in plâns. Ea fem ei d in Gaüa, caev m urisedanci şi o barbă aibă ca zăpada, o c h ii răspunse, zgudu ită de suspinele care * născândso şl a unu l sclav, a»săi a lb a ş tri erau b lânz i şî lim p e z i ca făceau să trem ure cutele lu n g i ale nume S tyrax, în s e rv ic iu l b u c ă tă riilo ro c h ii de cop il. v ă lu lu i său: îm păra tu lu i, oa crescuse în tr'u n c o lţ

E l zise lu i T im o th e u : — „ I I iub îam ". a l g ră d in ii C ezaru lu i, unde erau îiu— „Lasăsm ă să le vorbesc". p . i gr ămădi t e căsuţele s c la v ilo r şi în să- Şi lu î C o rv inus: C a lis t_ se reculese o c lip a : _ Hle sublerane la le pai a tu iu î.— „Ce*ai de spus cu o riv îre la - w „ " 1Tnt 1ţ i v o i m in im a voastră, a- Era, ca o floa re um ilă şi plăpândă,

scandaöul si nep lăcerile cesai p ric is r^ ar.a.(!,lti? 'a iaSlia t u voastre ş i a cus crescută la poalele de g ra n it ale unui n u it f ra ţ ilo r tă i? no zU a ţh voastre zadarnice, tu V uls Colos.

C orvinus. tânăr, foa rte oacheş, cu Aceia* req N u văzuse n ic ioda tă pe Neron.tru p u l bine legat ş i îna lt, răspunse: ' C e fp a tru v in o v a ţi răspunseră3 da“ N l?4 cul.loş,'ea f (ca t d.‘n co n v o rb irile

— „A m păcătu it, s tiu . D a r sunt ‘ ţ ¡. * % .. , ” “ ’ c e lo r la lţ i sc lav i. A u z ia vorb iw îusse

z i,e când ceru l e’ atât de senin ş i_____________________ o l Ä s i a f u f r t ' dc pUterPa sa' !a lentele ^ dC soarele atât de frum os. încât u it m ;¡e c.-i ă turbura tă do r. n- oaspeţeîe ş i serbările pe care le dă= ta ina păca tu lu i şi a is p ă ş ir ii ş i sunt m în t’,V„ ____ AZ dea’ n ic ioda tă de crim e le sale: căci

z id u rile aveau urcech i, şî ce l m ai m ic cuvânt neprevăzător ar f i fost cules ş i dus la u rech ile îm păra tu lu i,

semn şî am urm atso, ne m ai ş tiin d a» ru n ?.e®S sa ru äac iu n i, tim p de Ea ş i* l în fă ţiş a ca pe o f iin ţă ex*proape de m ai aveam su fle t. D a r, j saptamana, de două o rl^ mai^ m u lte tra o rd in s ră unică, m isterioasă, Ies după greşeală m ‘am s im ţit atâ t de .cat. .e °b ice iu , şî să cău ta ţi toate r ib ilă ş i frum oasă, care ducea, colo în tris ta t, în tris ta t, încâ t doream să P1 î Uf a a-!?*a di’ ce ̂ sarac* sus, foa rte departe deasupra ei, om or. A tu n c i am v o rb it acestei fem ei ? 13av. ,. t„ er2e-1 ' n Pace şi nu m ai v ia ţă tr iu m fa lă ş i aproape d iv ină , despre D om nul nostru Isus. Pe mă* pa u, ■ • Ş i era, în s im ţim in te le ce e l î i însssură ce*f vorbeam , e?.sşî desfăcea , A_Poi ca şi cum şisar f i v o rb it p ira , ceva m iracu los, un grăunte de b ra ţe le d in ju ru l g â tu lu i meu ş l mă s ieş i: spaimă, un fe l de cu rioz ita te neclin»rugă ch ia r s‘o conduc în tr 'o z i, la —- „D a , la tă cs*ar f î z is el. O s tiu ! ‘ tă ş i pe care n ic î n 'a r f i cutezat să una d in în tru n ir ile noastre. căci l ‘am văzu t“ . ’ ? i*° satisfacă.

O P U T E R N IC Ă N U V E L Ă B Eîn tr 'o z î, o mâncare fâcu lă de S ly*

rax, plăcu atât de m u lt îm păra tu lu i, încât v o i să cunoască num ele bucala*

(C o n tiau a re în pag. 4)

J U L E S L E M A 1 Ï R E

te şî nici tu ttü lc *a î putea p^.epe c u ’privire la: c e lc ce ît

k^B B a n S B S B ffie ia K iB S B a S ü iK B N B H K R ^^^B S ! ffi

as

i i —m u r i'fflL

(PK). — Nimicirea s’a abătut din non asupra unui oraş german din vest Către seară mai mergeau încă prin străzile strâmte, cărora u ltimele raze ale soarelui ¡e dădea o învăţişare paşnica. Deasupra acoperişurilor se ridică din vremuri Uitate vechiul turn a l bisericii, o caracteristică a orăşelului- icoana u' iici atmosfere de pace adâncă, întreruptă şi închiată după câteva ore de urletu l sirenelor şi de bubuitura bombelor-

Dimineaţa se trezeşte deasupra grămezilor de ruine unde oamenii aleargă încoace şi încolo pentru a Salva dela dezastru ce bruma se mai pcáíe. M uncitori aduşi îa cea mai m ire grabă ajută neobosiţi, Cară mobile în zoa? mai sigure, dCsgroapă obiecte şi a p a ra t de sub fărâm ăturile caselor, pun umărul fără preget oriunde e nevoe de ei.

Din nenorocire însă, nu se mai poate face mare lucru, fiindcă duşmanul a lucrat din nou cu nebunia lu i cruzime, năpustindu-se, ca de atâtea alte ori, în chip bestial asupra populaţiei fără apărare- Acest tablou nu mai este nou pentru noi. dar e mereu zguduitor; iar mizeria nemărginită a celor ramaşi fără adăposturi ne aminteşte fără încetare că nu trebue să uităm nimic, absolut nimic, din to t ce se întâmplă astăzi.

Ruine, incendii şi distrugere-.. dar viata merge înainte. Cine vorbeşte de minunata atitudine a acestor oameni, o face conştient de înverşunata lo r hotărîre şl de recunoaşterea necesitătii rezistentei. Se petrece mereu mici episoade sau fapte care contribue neînchipuit mai mult să facă totul mai suportabil şi viata demnă de a fi trăită. Fiecare soldat ştie că în ceasurile de cea mai mare primejdie, în timpurile de criză sau de mari hotărîri, încordarea nervilor poate fi destinsă p rijitr’o glumă sau o observaţie ncsiimă a vreunui camarad. Şi că 'din acel moment se porneşte în cu totu) alte condiţitini chiar la treaba cea mai grea. La fel se petrec lucrurile şi pe te rito riu l patrie i; multe situaţii grele au căutat o altă întorsătură datorită unui singur om.

isi pierduse un picior în primul războiu mondial, dar îşi pusese o proteză $i reintrase în ritm ul obişnuit al v ie ţii şi m uncii. A r f i făcut cu bucurie şi astăzi, şi a fost foarte ¡desamăgiţ că l-au pus numai şef de apărare antiaeriană în patrie. Acum însă ştie că nevoie este în patrie de oameni hofêrîti şi cu mintea Hm- peiie

Sirenele au început să urle; şeful îşF aranjează în linişte locatarii i- mobilnlui în pivniţe. Copiii s’au culcat în aşternuturile pregătite şi au adormit din nou. încep să se audă bubuituri răzleţe, şi curând a- fafă se deslăntue iadul. Mâinile care lucrau cad tăcute în poală, vorbele amuţesc, to ti ascultă cu u- rechea la pândă vacarmul de a- faţă

Cărând detunăturile bombelor nu mai pot fi deosebite de salvele antiaerienei, Şeful apărării se duce spre uşă, pentru a recunoaşte după auz căderea bombelor incendiare. Soţia lu i schiţează un gest tim id de

CEASUt

C E L O R

CURAGIOŞIrugăminte: se teme de pericolul de afară. Dar omul îşi cunoaşte datoria şi porneşte precaut pe scara care duce în sus. Aruncă o p riv ire i prin crăpătura uşii. Explozie după explozie sguduie casa. Nu departe o detunătură asurzitoare. Bucăţi de lemn şî de zid sboară până în stradă; şeful apărării se retrage repede- Arde etajul cel mai de sus. Şeful porneşte din nou spre uşă, iese, aleargă pe stradă şi anunţă pe locuitori. In felul acesta le salvează bunurile.

Bombele cad mereu, la ! Asta trebue că a fost lângă casă ! O detunătură înfricoşătoare, o secundă linişte şi apoi tunetul z idurilor care se prăbuşesc. Bărbaţii şi femeile din adăpost au sărit de pe locuri şi vor să iasă- Dar şeful apărării stă ca un zid si-î opreşte. Oamenii se liniştesc din nou şi se îndreaptă lin iş tiţi către bănci. Casa e cutremurată toată de o explozie nouă, mai puternică. Se sguduie de parcă nici temeliile n’ar mai putea rezista. Toţi stau înlemniţi. Un praf fin de var se scutură din tavan şî de pe pereţi Obrajii sunt paliai, şi totuşi fiecare simte că în clipa aceasta a scăpat d in tr'o mare prim ejdie Şeful vine de afară şi spune că a căzut o bombă chiar în fata casei.

Când sirenele au anunţat încetarea alarmei, şeful apărării arată oamenilor groapa uriaşă şi urmele de pe zidurile casei arată ce ar fi devenit ei. dacă şeful nu i-a r fi öprit în pivniţă. Locuinţele lo r a- rată îngrozitor, dar ei trăesc. Şi aceasta este principalul.

Au trecut abia câteva ore de când nim icitorul atac s’a deslănţuit asupra oraşului- încă mai arde pretutindeni; şi pretutindeni se lucrează febril. Oamenii trec peste mormane şi ruine, fiindcă stradă nu mai există. Focurile care isbucnesc mereu sunt combătute cu înverşunare vezi pe câte unii făcând o săritură bruscă pentru a se feri de un zid care se prăvăleşte. Ici s’a început ou eliberarea străzii, colo se îndepărtează cu sforţări supraomeneşti dărâmăturile unor case. Afară de comenzi scurte şi repezi nu se aude nici o vorbă. M ii de brate se mişcă, o muncă ce se desfăşoară parcă fantomic. Intre timp bărbaţi şi femei pleacă spre b irouri şi ateliere, neştiind încă ce vor găsi acolo.

Se strânge lume în fata unei case complect arse. Pe neaşteptate s‘a format o coada, şi cei cari ies dintre ruine au figuri vesele, zâmbitoare. Intrăm si noi. In tr'o cameră a casei care, după vitrinele ei mari

85ri1EtJB?mssBtIEKEie-RBeSI&K&*UiBBfciiiIRm

1I

S3

că la anuniite*epoci dispoziţia ei nu este tocmai la înălţime. Asemenea dificultăţi şe înlătură prin Salipyrin. In cazuri de dureri, migrene, gripa, şi reumatism, Salipyrin are o acţiune

preventivă şi curativă,

J a d w w i d e c a p , lâ e e a M , g r n â ,

SAUPYRINE F I C A C E . E F T I N

T'-^ri cu ( 0 îi 20

S3■aammmma

T S D E ' q i A( tim a re C¡¡o pag. i)

m ică. B o lla adâncă s, sprâncenelor făcea um bră o c h ilo r lu i ve rz i, p ie r* d u ţi cu to tu ! în visare. Falca era la^ tă. bărb ia ieş ită în afara, buza greoaie. E ra în tră să tu rile îu i ceva care-! apropia si de Dszeu şi de fia ră .

B ro d e rii de aur străluceau p rin tre cutele toge i sale de mătase a lbă ; un ş irag de rub ine făcea să se rostogolească pe p ie p tu l său p ic ă tu ri de sânge ş i de fo c ; ş i mâna groasă, pa careo s p rijin ă pe um ăru l c o p ilu lu i oa« cheş, svârlea scântei la fiecare pas, în tru atât era încărcată de giuvae= ru rî.

M yrrha , deşi nu era decât o sim plă fată neştiutoare, fu pătrunsă de s im ţim â n tu l că acest om era nem ărg in it depărtat de dânsa, nu num ai p rin con d iţia sa pământească, — el, stă* pânul lu m ii, ea atâta de sm erită ş i de săracă, — dar ş i p r in cuprinsu l ins săşi a l cug e tă rii ş i a l s u fle tu lu i său. Ş i în acelaş tim p fu iz b ită de nemăr* g in ită tris te ţe a acestui a to tputern ic . Ceeace se petrecea în sufletul- e i era straniu. Se făcea ca ş i cum î i era m ilă de el, în u m ilin ţa ei, trem urând de leamă; ca şi cum m ila e! avea să străbată in f in itu l unei lu m i.

In c l'pa , în care treea deal ung ut In fiş u lu i după care sta ghem uită. Nerón vorbea. E l vorbea pen! ru sine, fă ră a întoarce capul spre tova ră ş ii săi.

Şi ia tă ce auzi M y rrh a :— ...M ă p lic tisesc.. Puterea mea

este prea m ărg in ită . Sunt satu l de p lăcerile c e rn i pot p ro cu ra ; ş i aeelc pe care le visez sunt de neîndepKnît ch iar pentru m ine... Sunt m ai bogat decât vech ii reg i a i P e rs ie í: dar ori» ce aş face, nu v o i ţin e n ic ioda tă în m âin ile mele toate com orile U w iver* sulu i .. E x is tă în v o lu p tă ţile s im ţu rilo r un punct cu lm inan t Ia care mă r id ic câteodată, p r in m ijloace a r lît i* cíale, dar la care nu mă poi m enţine m u l! tim p... A m dat m o r ţ ii m u lţi oas m en i: dar nu pot ucide pe to ţ i duşs m anii m ei, căci nu=i cunosc pe to ţi... Sunt cel m ai mare d in tre p o e ţi; dar sunt nevo it pentru a compune versus i i ie să,m i a leg cuv in te le cu greutate, să num ăr ş i să m ăsor silabe... Sunt cel m aî arm onios d in ire cân tă re ţi: dar sumt nevo it, pen tru a conserva încântătoarea mea voce, să beau v in cu măsura şi să mă lipsesc de mâncăr ile cesmî plac... Toate acestea suni nrâcioase ş i p lic tis ito a re ... Sunt fo a re Se nenorocit. A ş Insu lta pe zei, dacă ze ii ar exista... A f i cel m ai mare d in tre oameni, — şi a nu f i decât atâta,— o, fu rie !... cât de urâ tă şî de mos notonă această g răd ină!... Aş vrea g ră d in i atât de m ari, încât să fie pădu ri, f lu v ii, m un ţi şi la cu ri, ş i să se gaseaseâ în ele în tru n ite toate în fă ţi= ţă r ile cele m ai nob ile pe care le poa» te lua fa ţa păm ântu lu i. ŞI să fie cu atât m ai frum oase cu cât v o r f i ope- ra — nu a n a tu rii, c î a a rie i. Ş i‘n g ră d in ile acestea să se sim tă puterea *1 vo in ţa unuî om.

E l ajunse la capătul terasei, sub ga leria de m arm ură. A co lo se plecă pe balusţradă ş i p r iv i la p ic ioa re le sale ta lazu l nem işcat al acoperişuri^ to r, desfăşurându^se până la o riz o n t:

— Cât e de u râ t acest*>oraş! zise elŞ i apoi adăugă:

I i v o i arde!

A doua z i, M y rrh a se duse să găsească pe C a lis t în sărăcăcioas sa lu i odae, şi îngenunchind, î izise :

— P ărin te , am păcă tu it am ar!— O h! zise bunu l C a list, nu te

cred.— Şî cu toate acestea este foa rte

adevărat. A m călcat făgădu ia la ce ţ i-o făcusem. A m văzut pe N eron.

B ă trânu l preot tresă ri de u im ire şl spaimă.

— Ş i e l te=a văzut oare?— N u ; căc.ţ eram bîne ascunsă.Faţa lu i Cstlist se însenină.—- M ulţum eşte lu i Dumnezeu, ros

s li el.E l ceru tin e re i fe te să-i spue unde

şî cum se’ntâ in işe cu îm păra tu l şî ea Í ! lă m u ri lu c ru rile , d in f i r în păr.

— Dar, re luă el, când te .a i dus la

grăd ina ru l M enalc, avuUaî oare in te n ţia să vezi pe îm părat ?

— C red că d? ; dar doream t-ăsi în< tâtaesc ca d in întâm plare.

— P en tru ce?— N ’aş putea spune.— Ş i când tesai p lim ba t în g iâ o i

nă ş ‘ la i că a- săcl vezi?— De unde să f i ş tiu t?— D ar, cel p u ţin nădă jd.tia i?— N u ş tiu n im ic .— Atunci., de ce spui c î ai săvâr

ş it un păcat mare?— D in p ric in ă că m-sam p ie rdu i

lin iş tea s i că sunt tu rbu ra tă , ca şi cum am făcu t un mare păcat.

— O. M y rrh o ! es'-e deci adevărat că în fun du l su fle te lo r noastre, avem s im ţăm in te şi gândi în neştiute de n o i înşine ş i că sufle tu l- cel m al cu= ra l ş i cel m ai neprihăn it are tainele sale...

Să rugăm pe Dumnezeu să ne dea da ru l de a ne cunoaşte în întreg im e ş i de a nu s u fe ri în sufle '-u l nostru n im ic d in cele ce i>ar displăcea lu i... D a r spunesmi, ce=aî încercat Iu, vă? zând pe cel m ai mare duşman al lu i Dumnezeu?

— Să m ărturisesc, părin te? A m fo s t m ai în tâ i o rb ită de frum useţea sa ş i de bogă ţia s tră luc itoa re a ves ti m in te lo r sale. A p o i e l a început să vorbească, şi, deşi m i a scăpat înţes leşu l unora d in vo rb "le sale. am pris ceput to tuş că trebu: să fie în tr ’ade« vă r v in ova t de toa ic n e le g iu irile şî c ru z im ile de care este în v in u it... D ar, în acelaş tim p , am ş i înţe les că su» ferea.

— Dacă aşa este cu adevărat, nu sunt decât bine m erita te su fe rin ţe le sale.

— N u v o i înd răzn i să ţ i im par!ă şese un gând ce mi»a fu lg e ra i p rin m in te .

— V orbeşte M yrrho , vr«u să vors beşti.

— E i bîne, poate că atâtea crim e lesa făcu t fiin d c ă este îm păra t ş i fiin d c ă vede lumea întreagă m aî jo s de el. Aşa fiin d , el nu poate f i soco» t i t m a i v in ova t de a f i fă p tu it aceste crim e, decât sunt c e ila lţi oameni, c ^ ri se lasă is p it iţ i de g reşe li m ai m îcî.

— După judecata ta M yrrha , dacă Duam nezeu tesar fx făcu t îm pără* teasă tu a i f i deven it cea m aî rea d in tre fem ei.

— r O, părinte , ce vorbeşti?— V ez î bîne că*i aşa.— D a r îm păra tu l nu cumoaşte re*

îîg îa cea nouă. Poate că » r asculta*o, dacă !»ar f i vestită? N u crezi?

— N u, M y rrh o , nu cred de loc. E l a pus în toate fap te le sale o atât de pro fundă ş i neagră ră tuta te , încât a respins de m ai îna in te ie rta rea lu i Dumnezeu.

— Cu toate acestea a spus un Iu« cru, care nu ţisa r f i neplăcut. A spus că nu crede în id o li.

•— V a i, ar f i m ai p u ţin îndepărta t de adevăratu l Dumnezeu, dacă ar crede în c e ila lţi zei,

— D a r se zice că a v o it să supris me dările , d in m ilă pentru cei săraci.

— Spune că m ai de grabă a v o it s'o facă d in îngâm fare ş i pentru a f i

aplaudat de m ulţim ea d in c irc . Se precfăcea că sim te m ilă , săvârşind o ne leg iu ire crudă; şi de a ltm in te ri el n ‘a r f i p u tu t să uşureze pe săracii d in Roma, decât îm p ilând m ai m u lt pe cei d in provincie .

My rrh a rămase pe gâ nd u ri; ea îş i am in ti de vorba lu i N e ron : „V o i arde R om a!“ ; dar nu o spusese lu i C a lis t. Ea u rm ă:

— Văd bine că este cel m ai crim is nat d in tre oam eni; s in gu ru l poate pe care b lestem ai î l va ajunge cu sigu = rsn ţă . D a r oare nu este înspăimâns tă lo r să te gândeşti la aceasta? Dacă este după cum spuî atât de rău fă ră năd-jde de ’ndreplare, dacă este de bună voe rău şi fă ră remuşcare, ce poate f i m ai tr is t decât a te ş ti alts fe l? Ş i deoarece Dumnezeu ş tia că va f i rău până în tr ’atâta, de ce l-a m ai p lăzm uit?

— Aceasta, M yrrh o , este o mare taină. Dumnezeu a v o it fă ră îndoia lă să încerce p rin v irtu te a c red inc io ş ilo r săi. M a i m u lt nu ş tiu ce să z ic .

— D ar. zise tânăra fecioară , cu jus mătate glas, şovăind parcă în fa ţa p ro p rie i sale cugetări, poate că îm păra tu l N eron n ic i nu are su fle t şi când va f i m ort va recădea ia r în neant? E l n ’ar f i a tunci decât o pa» coste, ca şi o fu rtun ă sau cutrem ure de păm ânt. Dumnezeu nu poate oare tr im ite oam enilo r înce rcă ri care săsi întărească, fă ră ca cel m en it să îns dure acest ch in de o z i să nu fie el însuşi osândit la o su fe rin ţă veci* nică?

C a lis tra ţ era atât de u im it, încât nu găsi n ic i un răspuns.

In s fâ rş it, urm ă M yrrha , acestea sunt lu c ru r i pe care eu nu le pricep de fe l. Ş i cu toate acestea., sunt bărs b a ţi ş i fem ei care î l iubesc... ei a es lib e ra t d in p ro p ria sa in iţ ia t iv ă pe iata... E frum os ş i se spune că are m u lt s p ir it... Dacă s'ar putea.,, Oare e păcat de a crede că o rice om, orice a r f i făcut, poale să f ie încă m ântu it?

— Nu, desigur zise C a lis t.

— Ş i a r f i oare ‘păcat să te ro g i pen tru îm păra tu l N eron şi sâ’ţ i im p u i penitenţe ale căro r is p ă ş iri să se reverse asupra lu i?

— F ireş te că nu, dar cred că ar f i cu desăvârşire fă ră fo los .

— Ş i dacă s‘ar găsi cineva care să vrea să dea v ia ţa sa Iu l Dumnezeu, cu nădejdea că Dum nezeu a r v o i, în schîm b, să m ilu iască pe îm păra t cuo rază de m ân tu ire a r face e l o fap tă vredn ică d f dojana?

— A lungă aceste gânduri, M yrrha , te rog d in su fle t. Ia seama să nu îns capă în ele un grăunte de m ândrie şi m u ltă cu rio z ita te zadarnică- M u l- ţum eşteste să f i i o cop ilă modestă, pioasă ş i supusă d a to r iilo r stăr i sale, cum a i fo s t şî până acum. Făs găduieştesm i d in nou ş i cu ma>i m ultă seriozita te decât în tâ ia dată, că nu ve i m ai căuta să m ai revezi pe îms p ra tu l Neron. N um ai cu această cons d iţie te po t deslega de păcatu l tău !

— V o i face, pă rin te , to t ce îm i c e ri; dar nu e v in a mea dacă, de când l am văzut, mă gândesc neîncetat la el.

irD O A M N A

C e re ţi la f ie care 1 ş i 15 ale fie c ă ru i lu n i la to ţ i c h io ş c a rii ş i d e p o z ita rii

de z ia re

i lA R IA N AE S T E R E V I S T A C A R E ÎM P L IN E Ş T E T O A T E D O R I N Ţ E L E D -V O A S T R A D E

F ü y M II S E J E, M O D Ă ,

G©SPOS>ĂRSE Si L I T E R A T U R Ă

; ! : ■ '

23 P A G ! N I 60 L E I

l i í I M í l i i a W B W l lS í l

Î n tr ’o ¡tí» M y rrh a se duse s i ducă n iş te b ro d e rii la o doamnă care locu ia în tr ’o casă, Ia ţară, p r in vecinătatea Rom ei.

Pe când se întorcea acasă seara, z ă ri pe cer o lum ină mare, roş ie . Pe m ăsură ce M yrrh a se apropia de oraş lum ina creştea. In curând, to t ceru l fu în v ă lu it de acea roşeaţă. A rb o r ii d ru m u lu i bă tu t de tânăra fas tă fu ră aco p e riţi cu o lum ină vie , şi. um bra ei mergea alăturea de dânsa', to t atâ t de lă m u rit ca ş i‘n m iezu l z ile i.

L a o c o titu ră a d ru m u lu i, ea văzu îna in tesi Rom a în flă c ă ri.

F lacăra izbucnise în partea circu*» lu i ce lu i mare, în vecinătatea m un le í lu i P a la tin ş i a m unte lu i C oelius, F ocu l consumase acel ca rtie r cu u lîï c io are în to rtoch ia te cu case care păreau că se unesc p rin v â rfu r ile lo r , înfundândusse şî preîungindusse ca ş i burlanele unu i coş uriaş. A cum flap că rile învă lu iau P a la tin u l asemenea unei insu le , în m ijlo c u l unei m ă ri de foc, ş i ‘n tim p ce fla că ra î i izbea la tu rile , fo cu l cuprindea rând pe rând ve lab ru l, fo ru l şî cartie re le . Flacărai ajunsese în s fâ rş it, co lina im peria lă şi, de aci, cu un avânt fu rio s , părea că se îna lţă până la sle le. A po i, în văpăi nesfârşite, se scobora spre ma« halaua Suburra. Şî Roma era ca ş i un m iracu los cup to r uriaş cu cărbun i ce ar f i avu t în fă ţişa rea de cupole, de frontoane, de g a le rii şî de z id u r i găurite ...

Cum tocm ai trecea sub z id u rile unei terase înalte, unde se în ă lţa un tu rn pă tra t, M y rrh a auzi pe cineva care cânta în v â r fu l unu i tu rn , în? so ţin du -ş i g lasu l cu sunetul lire i.

E ra un cântec tr is t §i încet, în tr ’o lim bă pe care ea nu o pricepea, o elegie a lu i S lm onide, asupra arderi» T ro je î. Vocea arm onioasă, deşi oa re i cum stinsă, seămna m u lt cu un geas m ăt tărăgănat. M y rrh a se o p ri pen tru a asculta cântecul. D a r easşi dădit curând seama că durerea aceea erai pre făcută, şî că s ingu r cân tăre ţu l îş î adm ira m ai m u lt frum useţea v o c ii sale. Ş isatunci acest cântec o în tris ta '.

Când ajunse la poarta Capena. gă s i' acolo o m u lţim e de oameni, d in po» por, desnădă jdu iţi, tă b ă rîţi p rin tre !'' m ob ile sărăcăcioase şî m aldăre de zdrenţe, pe care le putuseră sm ulge d in vâ ltoarea focu lu i.

M u lţ i plângeau, povestind că cine'^, va d in tre aî lo r o mamă bătrână, aiq fem ee, un copilaş, neputând s c ă p a ţi p ie rise în flă c ă ri. ' ţ a

U n bărbat ziceai?— Sunt s ig u r că au rămas acolo

m ai bine de tre i sute. Şî asta num af’ în cartie ru l- E sq u ilin .

— D a r, zicea a ltu l, trebu ie să în cercăm să stingem fo cu l sau — cet,, p u ţin — săsl loca lizăm , dăr amân cácasele pe care le am eninţă, pentru a putea scăpa re s tu l o raşu lu i.

— I s s e răspunse: %— N o i am încercat. D a r sunt oa«ţv

m eni ca ri îm p ied ică să se apropie, pe cei care a r vo î să dea a ju to r.

E i spun că aşa au poruncă.Ş i M y rrh a îş î am intea de vorba

îm p ă ra tu lu i: t__ A făcu t, aşa dar, cum spusese ţ

D esigu r că această crim ă în trece pe j toate celela lte. Ş i această crim ă,o vedea, o p ipă ia , se desfăşura acîv \ sub o c h ii eî.

A tun c i, cu in im a strânsă de m ilă , pentru v ic tim e se gând ia: !

__ N u e aga, Doamne, că tu v e ideschide P arad isu l tău ce l sfânt pens tru to ţ i aceşti n e n o ro c iţi ş i că sufe^ r in ţa lo r va trece, ca şî un v is u rît? ... D a r el? E l! Dacă m ai e vrem e, î ţ * în ch in v ia ţa mea, pentru ca să i m a ţi p o ţi tr im ite o rază a în d u ră rii talent!

E a se ‘ndreptă spre S uburra , p r in tr 'u n oco l lung, foa rte ne* ‘ . lin iş t ită de soarta lu i C a lis t, ş i Mamaniaeeî. I i găsi pe am ândoi ” bine, sănătoşi, dar casa în care locu iau arsese. Ü n mare num ăr de a lţî: c re ş tin i erau pe d ru m u ri. C a lis t î i mângâia ş i î i încura ja .

— Să binecuvântăm pe Dum nezeu^ zise el, că nesa lu a t p u ţin u l d in bu* n u rlie păm ânteşti ce am avut ş l la care ţine m , totdeauna >prea m u lt. A - pos p rim e jd ia comună ne dă p r ile ju l

(C o n tinu a re în p a jj 1©) ;¡

ca mătasea / é s t e vârful ^ « ^ ^ ^ r i e c a r e i pen iţe

Deaceea peniţa Kaweco

alunecă pe hârtie uşor

ZQ pana"* In orice magazin

de specialitate vi se prezintă

cu plăcere produsele Kaweco

?' M ariaa ru l care debarcă doar ij-âteva ceasuri în po rtu l Rodos, rămâne încrem enit de ce vede în această iasută. Rodosul se găseşte la extrem itatea sud'-estică ¡a centurie i de fo rtific a ţii, constru ite în ju ru l Europei. Rodosul ieste regina faimoasă a dodeca- »esului, o insulă cu wn trecut is- |o r ic bogat şi im portantă pentru întreaga lume.

In Rodos a i m ulte m inunăţii frum oase.,şi unice de văzu t: mă- fet*ul castel a l o rd inu lu i Io a n itii- ik)x, re înnoit de curând, cu lin iile Şale arhitectonice severe;, ed ific iile co lon iilo r italiene în s til mo-

Taern, deasa reţea a u liţe lo r orienta le ; vechiul oras cu bazare le «ale m ulticolore, moscheele, băi-

% “ turceşti, m inaretele, masivele R iduri ale fo rtific a ţiilo r şi şanţu

r i le la rg i şi adânci, acoperite cu ■apă, revărsarea parfum ată a p raa ida firilo r, măreţele parcuri şi fe răd in i şi multe altele, isbesc o- tehiul, ca o lume de basm fără %eamăn. Deodată p r iv ir ile sunt [■'concentrate asupra unor obieccte jfe a ri rotunde de p ia tră sunt fa i- rriioasele pro iectile de p ia tră ale .Samurilor ale lu i Mohamed al 11-lea Cuceritorul Constantinopolului şi â l acestei fastuoase insule.

Pretutindeni se întâlnesc. în ijtn icu l oras Rodos ce păstrează Jrăsă tu rile ciudate ale Evulu i Me- |p iu . Oraşul Rodos se înaltă uşor ' n ţa ţe le basmului portu lu i. M a-

âle p ro ic tile de p ia tră formează zi podoabele la rg ilo r trepte de iarm oră m spirală, delim itând

ăgfădinile încărcate cu legume ale «soldaţilor.

Ele flanchează ca niştte p ira m id e în m iniatură, bo lţile masive pic* numeroaselor p o rţi; se găsesc lângă bănci, sub palm ierii g i- ¡¿antici, a căror coroane în fro n -

foşnesc la bătaia vântu lu i o- w ţf ia it al m ării. La fe l le mai vezi ţi spatele zidu lu i exte rio r al cas-

jo lu lu i, unde se în tind am eninţăto a re ţevile lungi ale tunurilo r ¿germane. P ro iectile le de p ia tră

R°dos, construite sim etric ■'d intr’o p ia tră de g ra n it v iu colora tă , sunt mai m ult decât o piat r ă decorativă caracteristică. E i amintesc pas cu pas de cavalerii

şi e ro ii v rem urilo r apuse, de luptele şi isprăvile lor. Ele se in tro duc în cursul istorie i Mediteranei, în vremea când era Mare Nostrum , în epoca lu i Augustus, a lu i Tiberius, a lu i D iocletian, care a făcut din Rodos capita la provin ciei insule lor romane.

De două m ilenii şi jum ătate insula Rodos e m ărul discordiei a pu te rilo r însemnate din istoria lu m ii; Rodos se a flă la punctul de răscruce al lin iilo r strategice, cari form au epocile.

întotdeauna Rodos a fost, pentru aceste motive, bastion, cetate, garnizoană şi punct de sprijin . Hotărî rea de a nu lăsa în paragină şi de a uni în tr ’un Rodos cu noui tem elii al celor tre i oraşe ale Insulei Lindos, Camiros şi Jalysos cu m ulte veacuri înainte, a fost o în făptu ire de mare im portantă strategică şi politică, şi ro lu l unei metropole plină de stră lucire a Apusului, la care părea predestinat Rodosul grecesc, a- lexandrih, bizantin, genovez, aşezat la poarta lumei asiatice, persane şi maure, nu putea f i jucat decât numai prin asigurarea p ro tecţiei m ilita re a acestei insule, care a avut o mare în flo rire culturală.

Punctele culminante ale în flo r ir i i sale culturale au fost săpate adânc în is to rie p rin existenta şi im portanta covârşitoare a şcolii de re tori, fondată de A ris to te l. A lte apogee Rodosul lo-a avut sub A lexandru cel Mare, când o- raşul Rodos avea drept de a bate monedă proprie, si mai târziu , dato rită g lorie i nepieritoare al mândru lu i o rd in al cavalerilor loaniti. Cât de bogat şi nemăsurat era Im periul Roman, Cieres, Caesar, Bratus, Casias şi Pompeius, nu sau ruşinat să studieze tocmai la Rodos, ia r îm păratu l Tiberius a avut reşedinţa aici 8 ani dearân- dul, în urma h o tă rîrii lu i August.

Nenumărate arm ate au sângera t în fa ta z id u rilo r cetătei. lu necate în va lurile albastre ale E- geei, de o frumuseţe fermecătoare. Nenumăraţi lup tă to ri şi v ite ji şi-au dat viata lo r pentru menţinerea mai departe a existentei Rodosului.

F iu l Regelui Persiei Demetrias, a asediat-o un an în treg cu o i- mensă armată, zadarnic însă. 1500 ani mai tâ rz iu cruciatul francez V illa re t a putut, p r in tr ’o acţiune îndrăsneată, să smulgă Rodoul B izanţulu i, devenit putred.

In 1480, întreaga flo tă turcească a lu i Mahomed al ll-lea, Cucer ito ru l, asediind tre i luni încheiate, n’au făcut n icio ispravă; dar la 1522, 400 de corăbii şi 200.000 războinici tu rc i, au reuşit, după6 lun i, să dea peste cap rezistenta eroică a cava le rilo r Ioaniţi. 120 de m ii de leşuri de musulmani fu seseră je rtfiţi, ia r retragerea din insulă a cavalerilor a fost admisă de învingători.

In acele vrem uri proiectilele masive de piatră pot furniza o i- dee asupra gigantelor maşini de războiri genial născocite, şi a tu nu rilo r, cari, după cele mai p r im itive p rinc ip ii al balisticei erau menite să sdrobească zidurile.

Azi ca şi atunci. Rodosul perfect fo rtific a t şi am ena ja t p riveşte a i ochiul limpede spre Ma

rea care poate deveni comunica« ţia de acces inam icului. U n ită ţile navale ale pu te rilo r Axei stau ancorate în rada portu lu i. R oiurile de avioane decolează necontenit din bazele aviatice. D in cazematele de beton, perfect camuflate, se înalţă ameninţătoare lungile tevi ale tunu rilo r şi bateriilo r grele.

Depozitele de m un iţii ale trapo- lo r noastre din belşug înzestrate şi m irle de uniform e ale ostaşilor Axei sunt o chezăşie puternică, pentru cazul că insula trandafir ilo r ar pratea deveni încăodată. ca în atâtea rânduri, tea tru l unor lupte crâncene.

O s c u rta ş i fru c tu o a s ă in c u rs iu n e is to r ic ă*

M I N U N I L E A R T E I= s = = C A S N I C E = = =

pricepea să asocieze frum osu l cu re n ta b ilu l. Este ş tiu t că în ItaJ ia to tu l se um anizează, to tu l se sch im bă în a rm on ie de v ia tă rea lă şi concretă şi a s p ira ţiile şi c re a ţiile g e n iu lu i se tran s fo rm ă în re a lită ţi m inuna te puse în s e rv ic iu l om ulu i, în s lu jb a gustu lu i său ra fin a t, p en tru bucu ria de a adm ira frum osu l şi de a satis face orice ce rin ţă p ractică . P entru a căuta o rig in a in d u s trie i itadiene ta ob iecte lo r lu c ra te în casă, trebue să ne în toarcem m u lt în urm ă până la Roma d in tim p u l C esarilor ş i c h ia r m a i îna in te . In G recia, în perioada cea m a l în flo r ito a re a c iv iliz a ţie i sale găsim o specializare în dom en iu l p ro fe s iu n ilo r şi a l meser iilo r , ş i to toda tă p rim e le începutu r i de organizare a in d u s trie i ob iecte lo r fa b rica te în casă. M a i tâ rz iu , pe tim p u l Rom ei im peria le , fa b r ic a n ţii de arm e, ţesăto r ii, o la rii, b iju t ie r ii se a firm ă ca m eşteri de în a ltă a rtă . S trânş i în g ru p u ri de spec ia lita te , erau o rgan iza ţi în c o rp o ra ţii, deschideau tâ rg u ri ş i cre iau a te lie re în a fa ra z id u rilo r în con ju ră to a re ale oraşelor. E i lucru şi tră ia u în anum ite ca rtie re , care m ai tâ r z iu ş i-a u lu a t denum irea m eşteşu g a rii cei m a i num eroşi care le locuiau. O dată cu căderea Im pe r iu lu i, ş i aproape pe to a tă perioa da E vu lu i M ediu, in d u s tria obiecte lo r fa b rica te în casă in tră In - t r ’o perioadă de nea firm are , însă nu c h ia r com plet, c i m ai b ine zis ca o p regă tire p e n tru o nouă şi m ai p u te rn ică renaştere. In a- ceastă epocă de tra n z iţie se a f ir m ă m ai pu te rn ic in d u s tria une lte lo r de război: lănc i, săbii, co ifu r i, p latoşe şi scu tu ri, care a- veau m are căutare p rin tre rân d u rile conducă to rilo r de oş ti şi p rin tre jn e rc e n a ri. Nu ra re o ri m â neru l une i spade sau lin ia unu i c o if eviden ţiau în a ltu l s p ir it a rt is t ic ş i b un u l gust pe to t deau- na a i iscu s iţilo r m eşteşugari ita lie n i, care, im e d ia t ce evenim ente le au perm is, au u im it lum ea cu m inuna te le lo r re a liză ri a rtis tice , începând cu anu l 1400. epoca R enaşterii, în flo resc toate a rte le şi toa te m eşteşugurile. A- ceea care crează adevărate, g lo rioase şi de neegalata in d ^n trie a ob iecte lo r fa b rica te în casă, este F lo ren ţa de sub ocârm uirea fa m ilie i De M edicis. Dela F lo ren ţa , leagănu l a rte lo r, a nob ile lo r

(Coctlnnsrc in paq. 15)

O că lă to rie de -a -iun gu l Ita lie i care să a ibă d re p t etape celebrele şi bă trâne le oraşe ita lie ne , p u rtând un nume cunoscut în is to - re i, p line de g lorie , bogate în m onum ente şi opere a rtis tic e , n e -a r da p r ile ju l să ne în tâ ln im cu a jin in tirile ş i re a liză rile seculare, 'în dom eniu l ob iecte lo r ita liene fa b rica te în casă. E de a- jun s ca a te n ţia noastră să se o- prească la denum irea s trăz ilo r. Ele evocă vechi m eserii ş i corpora ţ ii m eşteşugăreşti, care p r in în săşi sune tu i cu v in te lo r ream in

tesc o v ia ţă fo a rte îndepărta tă p u rtân d în ea n osta lg icu l parfu m a l u no r desăvârşite însuşiri a rtis tice . In num ele acestor s trăz i su n t expresia une i m unci fă ră răgaz, unor m a ri c re a ţii ş i ream intesc fig u r ile m a rilo r c ize la - to r i, ce ra m iş ti, ţesă to ri, m uz ic ien i, v itra lio r i, etc. La F lo ren ţa , Siena, Perugia, Veneţia , M ilano şi c h ia r la Roma, aceste bătrâne s trăz i d in ce n tru stau ca m ă rtu rie vie a, une i vechi t r a d iţ i i casnice care-şi are ^o rig in a în cede m a i îndepă rta te tim p u ri şi care a a vu t şi are şi astăzi splendorile şi g lo riile ei, resursele şi cuce ririle .

Is to ria ob iecte lo r fa b rica te în casă este is to ria in te lig e n ţe i, gustu lu i, în s u ş irilo r a rtis tic e , a gen u lu i c rea to r şi a l e c h ilib ru lu i. M a i pe scurt, este dovada în a ltu lu i s p ir it de dăru ire sufletească pe care ita lie n ii l-a u depus d in p lin în fieca re ob iect de a rtă ce le -a eş it d in m ână. A te lie ru l m eşteşugaru lu i în epoca Renaşte r ii a fo s t un tă cu t şi a c tiv la b o ra to r care a în f lo r it pe lângă fiecare aşezare omenească, în sânu l fie că re i fa m ilii ş i sub pro te c ţia se n io rilo r d in acea vrem e. Is to ria ob iecte lo r fa b rica te în casă a fo s t şi este s in teza ita lia n u lu i p lin de im a g in a ţie , care avea în tru n ite în e l în su ş iri de a rtiş ti şi de negustor, şi care se

MAMA GRIJULIE. — Bine, sa- tim le dar dece nu-i dai pace fetei mele?

vă rog pe d. Popesai. A stat aici până ieri la 2.

Acum i l găsiţi lo Heliu, figura 22.

Ascensiune...

Ce ai păţit drugul meu! — Dormeam la umbra i

pom si o biciclista m’a luat ii o movilită.

Poveste Mite.

— Opreşte dragule1— De ce?— Pui nu ştii proverbul: „Bu

turuga mică răstoarnă corul mure’’...

Dragule, scoală-te că mi-am pU’rdut un bigmliu in put.

— Te anunţ că dacă mai te uiţi urat la Mftfti divorţez...

' T iïM W

NEBUNIE. • mO accepţie curentă şi foa rte răs

pândită este aceea de a considera strâns legate în t r ’un ch ip en igm atic. ,,gen iu l şi nebunia” . Ca o dovadă incon testab ilă a acesţei teze sunt c ita te întotdeauna nume de a rtiş ti ce leb ri, de f ilo s o fi şî poe ţî repreze n ta tiv i, la ca ri nu s’a făcu t o tră sătură de despărţire în tre capacitatea lo r creatoare s p iritu a lă şi dese- c h ilib ru l lo r sufle tesc. A p a riţia omulu i de genju va rămâne totdeauna unică ş i in e xp lo ra b ilă în is to ria lu n ilo r . Aceasta nu îm piedecă însă ş tiin ţa de a cerceta ş i găsi conexiuni p o lifu rca te , combătând, cu m ijloa ce le unei c r i t i i i ş tiin ţif ic e , a b e ra ţiile , în această p riv in ţă - N ou i s tu d ii demog ra f ic o -genealogice. u tiliz â n d m etodele observa ţie i statice , au cerceta t E rn s t R s d in în acest dom eniu a de- geniu şi a fa m iliilo r lo r d in punct de vedere al sănă tă ţii ş i her

¿ b ä ä 4 . ’

(ïïTK ia i-s i i ’ia jsst«

% *» ne a ju ta u n ii pe a l ţ i i ş l de a ne aîfeta u n ii a lto ra dragoste.

■•Im păratu' îngădu i in ce n d ia ţilo r săse »ş©sk- în tem plele ce ieeu râm a iaeră în p ic ioa re ş i p i pîpeţe. Le das«chise ch ia r o parte d 'n g ră d in ile sale.

Dădu o rd in să se clădească pentrueî. ba race de scânduri, în F o rum şîsa li^se îm partă desale m âncării. D a raceasta nu.4 îm pied ică pe popor săspuaă că N eron pusree foc o raşu lu işî ca ei ch iar cântase, p r iv in d fo cu ld in înă lţim ea unu i tu rn .

Aseste cuvinte a r 'n t iră M y rrh e icântecul pangKcsuntkii pe carc*l a »zise în drum u l său. D a r ace lora careiu v in u is u pe îm părat, ea le răspunsdşa încercând a se înşela pe s=nc _ •ât ' w m

însăşi :__ Dacă e i ar f i pus foc oraşulu i,

ŞÎ=ar da el atâta osteneală să ajute pè v ic tim e?

Ş î nusşi dădea de lo c seamă de slăs b ic iunea argum ente lor sale.

^ % ţre ş tm îi, nevo ind să se re tragă ^ L ¡y ín tem ple le z e ilo r fa lş i, nie*

să se adăpostească sub barace, d in ură îm p o triva m â in ilo r ne leg iu ite c t̂r-e le ofereau a ju to r se re fug ia rá în ^subteranele m o rm in te lo r lo r.

M y rrh a şî Mammaea continuara să lucreze b ro d e rii pentru doamnele rjţm ene, ceeace le îngădui să trăiască î r i iş t i t ş i să m ai uşureze ş i d in su* fe îrn ţe ie f ra ţ ilo r lo r lip s iţ i de m îj* loace.

O r, în p ro fid a m a rii lo r nenoros c ir i m u lţi c reş tin i se bucurau de a= cest incendiu, în tr 'a tâ t urau Roma, oraş de prihană.

M a i ales p re o tu l T h im o theu tresăl* ta ide o bucurie întunecată. E l spuse înh :‘o z f ra ţ ilo r adunaţi:I — M âna care a a ţâ ţa t acest foc

poate să f i fost p o rn ită d in tr 'o însp l* ra ţie groaznică d - r ea n ‘a făcu t ni« rnîca decât p r in v o in ţa lu i Dumne zeu. Căci, ve d e ţi: Cele m ai vechi tem ple ale id o lilo r , acelea pe car.' răutate-a ş i ne ş tiin ţa necred inc ioş ilo r le venía m ai m u lt. au fo s t dărîm ate d in tem elie. A rs tem p lu l lu n ii c lă d it de ServlusTuU iu ! A rs tem p lu l inch;« nat lu i H ercu le de către regele Evan* dru ■ A rse tem p lu l lu i Ju p ite r S tator rid ic a t de R om ulus! Arse pa la tu l lu i Nuraa P o m p liu i ş l tem plu l V e s te i! Aceasta ne prevesteşte m al lim pede decât orice, s fâ rş itu l lu m ii, care 1res bue să se îndeplinească p rin foc . Ş i acest s fâ rş it va f i încçpa iu l tr iu m fu lu i nostru ş i î l b u c u rie i noastre!

— F ra te , g ră i C a lis t poate că ai íflreptate. D a r cum să ne bucurăm de o înâm piare care a adus su fe rin ţă şî şu re re celor sm e riţi, acelora pe ca tî Isu s î i înbia?

I n aceste c lipe , so lda ţi, conduşi de un cen turion n ă vă liră în lo c u l întru» ifte ii.

__ D in porunca îm păra tu lu i, vă a-r«s tă» i! ro s ti cen tu rionu l., — De ce? în trebă C a lis t.

.— Pentrucă v o i c re ş tin ii, a ţi dat fo c o rsşu lu i— Ş i arătând pe Thim os theu:

— Cuvântarea acestui m ize rab il, oare nu o dovedeşte?

M y rrh a crezuse că cea d in urm ă ' crim ă a lu i N e ron era ş i cea m al m are, ce s’ar f i p u tu t concepe. O r, el era gala să facă ceva mai înspăim ântă tor, în v in u in d p ro p ria :! crim ă, pe n işte nev inova ţi.

Ş i rid icân d o c h ii la cer ca se adres sä iu î Dum nezeu:

— P en tru e l, pentru m ântu irea sa. nu nudCsi v ia ţa mea. Doamne, c i ş i toa te ch in u rile ce Ie ve i v o ii

i o ld a ţii duseră deci pe c re ş tin iI cu e i ş i î i s v â rliră clac peste grămadă. în subteranele închis

s o r ii Miwraertine.Şî M y rrh a sim ţea o plăcere tain is

că. gândindvuse că era p rizon ie ră , d in p ric in a lu i N e ron : căc i pentru în tâ ia oară vo in ţa a to tp u te rn icu lu i Cezar lu c ra de-a-dneptul asupra sm erite i sale J,» r ţ i. N eîncetat revedea, to t frum os

am in tirea ei, capul te r ib il ş î tr is t îm pă ra tu lu i. Ş i. n ă â iju ia s i v in a ‘ «tea iu i. pentru s. f l judecată.

îi» M f c w a . p re o tu l t t

rootheu, în tre două rugăciun i, se por«nea să blesteme pe N e ron ş i ream in* tea crim e le sale; ş i n ic iod a tă r a r i n tio iia a ltfe l, dscât „ f ia ra “ .

ŞI cu toate că ş tia că T lm o thau avea dreptate, M y rrh a suferea îng ro z ito r.

D ar, odată, unu l d in p riz o n ie ri fu de părere, că îm părăteasa Popeea îndemnase pe N eron să învinu lască po c re ş tifti. pentrucă, f iin d in iţia tă în re lig ia E v re ilo r, ea ura pe d is c ip o lii lu i Isuş.

E l povesti că îm păra tu l iu b ii la nebunie pe Popeea, că pentru ea o- n to ifee pe în tâ ia Iu i so ţie ; că nu»î re fuza n ic iod a tă .n im ic , ş i că, de cu» rând, i»a d ă ru it 300 m ăgăriţe pentru a se putea scăkla în lap te le lo r.

Şi. cu toste că am estecul împărăs tesei Pcipeea m icşora oarecum crim a lu i Neron. M y rrh a suferi, în ziua a= ceaa şi m ai m u lt.

— O h ! această E v re ic ă ! zise ea.‘P lfe r iz o n ie r ii fu ră aduşi îna inteaJg** unui proconsul, ceeace fu pens

tru M yrrha , o amară decepţie. E l se m u lţu m i să-i în trebe dacă sunt c reş tin i ş i î i osândi să fie d a ţi pradă

':o r în tr 'u n m are c irc .îm p ă ra tu l va f i acolo? întrebă

M y rrh a pe unu l d in tem niceri.— îm pă ra tu l nu lipseşte n ic iodată

dela aceste serbări, răspunse om ul.O m are bucurie lum ină fa ţa tin e re i

fe te , acea fa ţă pa lid ă şî diafană, pe care nu se m ai vedeau decât o c h ii m ari a rză to ri, cu pleoape vio le te şi

gură mîcă, «»încetat înJredtschisă derăsu fla rea înceată a une i do rin ţe în» g e re ^ i... E a nu m ai vedea lim pede în m in tea sa. I i era p lăcu t să m oară pentru un v in ova t a tâ t de mare şi de a-şi în d ep lin i astfel făgădu in ţa făcută lu i Dumnezeu. D a r a m u ri, d in ord ls n u l lu i!... nu era oare în g ro z ito r scest lucru? Nu, căci. fă ră ’ndo ia lă chinu* r ‘ie a r f l fo s t m a i cum plite , dar t o t s deodată m ai dc p re ţ ş i m ai fo los is toare, — şi d in p ric in a aceasta nu v o r m ai f i dureroase.-. In s fâ rş it, ea t;u m ai ştia... Uneori, era cuprinsă de spaim ă: N u înţelegea, cum N eron nu î l in sp ira groază. N u m ai auzia, nu m ai vedea n im ic , tră ia cuprinsă de f r ig u r i şi de v isă ri.

B ă trâ nu l C a lis t o p rivea cu ne lin i* şte. De vre rre îndelungată, ea nu si vorb ise despre îm păra tu l N eron. D ar el s itn ţîa b ine că în m intea ei nu maî înco lţea a lt gâad. M oşneagul se îns ta b a , dacă nu trebu ia să în trevadă în stran ia e i preocupare, decât o miraune a m ilos ten ii-;. Ş i nu îndrăeneî s’o î n s trabe, temândusse să nu fie stângaci în cercetarea acestui su fle t ş i să nu -l tu rbu re , ch iar p r in tr ’o a tinge re .

In preziua su p lic iu lu i, după rugăciunea de seară, pe care o s â n d iţii o făceau în comun, M y rrh a zise cu voce ta re ;

— Să ne rugăm pentru îm păra tu l Ne rom! C re ş tin ii şovă lră o c lipă , ia r p re o tu l C a lis t gândia în sine:

— In zadar am fo s t n e lin iş tit: M y rrh a e m ai sfântă aecât n o i to ţi.

Ş î el începu rugăciunea pen tru wn*

C om un ica te le germ ane pom enesc aproape în fieca re z i de „lu p te le de pe M iu s ’ ’ . S’au d a t a ic i ş i în ia rn a tre c u tă ş i în ia rn a a n u lu i acesta m a r i ş i g re le b ă tă lii. D eaceia cei m a i m u lţ i îş i în ch ip u e că M iu s este u n f lu v iu , sau cel p u ţ in u n râ u im p o rta n t aum e D o ne ţu l. Când î l caută însă pe h a rtă n ic i n u - l p o t găsi de cele m a i m u lte o ri. Ş i acoa>sta cu d re p t cuvâ n t, p e n tru c ă M iu s u l este, în cea m a i m a re piarte a a n u lu i d o a r o b ia tă g â r lă m a i m ic ă decât D â m bov iţa ş i decât B a lilu iu l. E l se va rsă în m a re a de A zov la vreo 30 km . la euplas de T aganrog . V a ra , a- ju n g e aproape seeat, în c â t poate f i tre c u t cu p ic io ru l. V a lea lu i la rg ă însă, fo rm ează o serie de bă ltoace n ă pă d ite de s tu f, care lă rgesc va lea p u ţin adâncă a râ u lu i. P rim ă v a ra , când se topesc zăpezile d in câm p ia U e ra in e j, p â râ u l devine u n râ u m are care umtple to t c u p rin s u l d in tre cele două m a lu r i ceva m a i r id ic a te ş i a tin g e o lă ţim e de 500-1000 m . Nem u lţu m it n u m a i cu a tâ t, e l se reva rsă de in tu ite o r i peale m a lu r ile jo a se, n ă v ă lin d în câm pie. T recând p r in te re n u ri -calcaroase, M iu s u l rupe , p r im ă v a ra m a i ales b u c ă ţi în tre g i d in m a lu r i ş i le m a c in ă , aşa în c â t apa lu i e nu n u m a i a lb ic ioa să d a r u n e o ri a lb ă ca la p te le , aşa cum apa O ufeanulu i e ga lbenă p e n tru că trece p r in re g iu n i de lu t ga lben.

G ura M iu ? u lu i fo rm â n d o reg iune bă ltoa să în tin s ă , dom neşte a ic i fă ră înce ta re m a ta ría . In p u n c tu l de vă rsa re în m area de Azov, m area p ă tru n d e adânc în in te r io ru l u s c a tu lu i, făcând u n g o lf în g u s t ca un es tu a r care ş i e l p o a rtă num e le M ius. In lacest g o lf au p ă tru n s rece n t vedetele germ ane, s p r ijin in d de pe m are ac ţiu ne a in fa n te r ie i de pe râ u l M ius.

In c u rs u l lu p te lo r de va ră , p ă p u riş u i v ă ii M iu s u iu i ip rea in tă u n p r ile j m in u n a t p e n tru to t fe lu l de curse în tin s e d u ş m a n u lu i, de o p e ra ţii de s u rp riz ă ş i de rea un oaşte ri fă cu te pe n e s im ţite . D a r e l fo rm ează ş i a p ie d ică serioasă p e n tru ta n c u rile care ră m â n de m u lte o r i în ţe p e n ite în noroaeie lu i.

D IN N4G I O C ASĂ nu trebue să l ip sească excelenta revistă de popularizare a problem elor medicale în R om ânia:

care cup rind e în fie c a re num ăr a r tic o le scrise sp e c ia l de ce i m ai re p u ta ţi m e d ic i ro m â n i şi s tră in i, s fa tu r i m ed ica le spre fo lo s u l o r ic u i ş i în d ru m ă ri în viaţEţ sexuală. P ra c tic a ed u ca ţie i f iz ic e . S fa tu r i ig ie n ice gospodăreşti ş i de frum use ţe .

DOtiâ PABWI DE C0NS. M£D t r ’o închisoare joasă, aşeafi sub a m fite a tru l m are lu i Circ.

P rin tre g ra tii ,M y rrh a vedea arfflj[ scăldată dc»o lum ină v ie ; pe trepte!« care se lărgeau, în ce rcu ri, şedea im înire tg popor, senatori, cavaleri soli da ţi plebeenî, vastale ş i curtezane, cu bonete ée lână, cu tu n ic i roşcate c» podoabe de mătase; o mulţime è m urm urând neîncetat, forfotea i, co lo până colo, sub pânze întinsei!’ aer ş l legate cu frâ n g h ii, scăldata A lu ta in ile roş ia tice ale unu i îrumal apus de soare.

E a z ă ri departe în fa ţa ei, mará nea unor covoare preţioase, ce acopei reau estrada im p e ria lă şî puţin mal la o parte , d inco lo de a lte gratii, in< t r ’o lum ină siaibă, n işte le ; furioşţ care um blau de co|o până colo.

C e ila lţi o sâ nd iţi se rugau făcâad m ă tăn ii — câte m ai m u lţi ia un te— sau se îm bră ţişau înainte de i '.nuri. Ş i în această preajm ă a moţ| deşi v o in ţa lo r rămase statomiel mulţi d in e i plângeau înecându-se % suspine ş l erau sg u d u iţi de fio r i rec

T îm o theu ş i C a lis t î i încurajau. Tî m olheu le spunea:

— E o bucu rie nepre ţu ită săsţi iv semnezi cred inţa p r in sângele ti: lup tând îm p o triva m âniei neputitr cioase a ră tă c itu lu i. A cest sânge * cere răzbunare îm p o triva lu i. Iod odată se apropie v re m u rile de ap“ . Şî ce însemnează o c lipă de sufertiţ)} pentru o v ia ţă de fe r ic ire , în veşnicici Josnic şl laş cel ce ar precupeţi ace» stă fe r ic ire !

Ş i C a lis t:

— O f r a ţ i i m ei, Dumnezeu să vi păzească !

M oartea care vă aşteaptă ce e, i urm a urm ei, m ai m u lt decât moarteţ unu i păstor su rp rins în m ijlo cu l uni păduri? V om merge cu to ţ ii îir.pr» nă, atâ t de strâns u n iţ i în acelaş gâaj de dragoste, încâ t n ic i nu vom s«ţ! m ăcar gh la ra sau c o lţ ii fiarelor, 1 Dum nezeu va face lu c ru r i atât ÿ m a ri d in sângele n o s tru ! M urind, voi v e ţi pune te m e liile fe r ic ir ii şi păcii o m e n irii v iito a re .

D a r M y rrh a se ţinea departe ii picioare, aproape de g ra tii, străină è to t ce se petr#cea în ju ru l ei.

îm b lâ n z ito r ii deschiseră în acela) tim p ş i poarta în c h is o r ii ş i pe aceea a cu ş tii în care se a fla u le ii; şi den dată se făcu o mare lin iş te .

M y rrh a in tră cea d in tâ i în arenă E a văzu pe îm păra t pe estradă; şi,- dreaptă, cu un pas m ăsurat şî uşor-. se înd reptă spre el. Cugeta:

— V a trebu i să mă vadă! Şl 1 e l îm i v o i da su fleu l, pentru as¡ mân tu i pe al său!

C a lis t o urm a atâ t de repede, pt cât î i îngădu ia slb iciunea vârstei,

Le tl ieşiseră d in cuşcă. Şi, la'ffl ceput, o rb iţ i de lum ina neaştep tată. u n ii se op rise ră a lţii st ’nvârteau la în tâm plare , cu botui pământ.

M y rrh a îna in ta r r j n-u, cu ochii > ţ in t i ţ i asupra lu î Neron. împăratul, pe jum ăta te plecat către unul din ift s o ţ ito r ii săi, s im ţi acea p riv ire şi st întoarse. E l crezu că tânăra fată ve n ia săsi ceară ie rta re ş i un surâs răi» tăc 'os în c o lţi pe buzele sale.

D ar ea ajunse la p ic ioa re le estradei, fă ră a zice o vorbă, ş l fără a rii d lca m â in ile îm preunate ; şi aci, ne m işcată ca continua să-l privească.

P ă ru l desp le tit î l atârna pe sp» şî o ru p tu ră a ro c h ii lăsa să i se vai um ăru j de lica t.

Îm păra tu l plecă p u ţin capul săa de zeu bestia l. O scântee, de scurtă durată, lic ă r i sub pleoapele sale greoaie. Se rid ic ă şi, chemând pe nume pe şe fu l îmblânaito- r ilo r , făcu un gest de iertare...

U n u l d in le i, ză rind pe Myrrha, « ap rop ie cu paşi m a ri. ob lic i...

A tu n c i bă trânu l C a lis t, care înţel«* ae#e gestu l îm p ă ra tu lu i apucă fl M y rrh a . cu bco|e lc sale slabe, ji - cu toafcft jM ttcr«« — a tm e ia u jt f l

(Urmare din numărul trecut}

V I I I

A doua zi, de d im in e a ţă , se duse »oasă la docto r. Acesta, cum î l văzu cu ochii ro ş ii ş l cu fa ţa sch im ba tă , pricepu că v ine să ceară s fa tu r i ş i încurajare. D upă ce se aşeză, începu0 spovedanie in to a tă regu la . O fiţe r ii, însă, n ic i că-1 ascu lta , p ă râ n d muncit ou to tu l de a lt gând. De o - diată se însen ină ş i du pă ce-şi is b i fruntea ou m ân a spuse:

— Ah ! ş i to c m a i la asta n u m’sm gâ n d it n ic io d a tă .

— La ce să te gândeşti? i l în tre b ă doctorul.

Celait insă n u răspunse ; lu ă o bu rată de h â rtie , u n toc ş i începu să serie cu fu rie . D u p ă ce s fâ rş i, c it i :

1 Domnule Locotenen t,f) '

Fără form ule, cum e ob ice iu l în tre noi m ilita r ii — eu com and de o lu n ă ţi jum ătate de taşam e n tu l d in Y , pe care şi d-v. l- a ţ i co m a n d a t acum tre i ani, în lu n ile Iu lie , A ug us t ş i Septembrie. Am cu n oscu t a c i o co p ilă de optsprezece, douăzeci de a n i, care se numeşte C arm e la ; e nebună de doi ani şi a ¡n e b u n it se zice, d in cau ză că v’a, iu b it pe d -vo a s tră . T rebue 5ă ştiţi bine ce s’a în tâ m p la t în tre d-voastră şi dânsa, ba m a i m u lt încă, trebue să cu n o a tşe ţi ş i ca ra c terul nebuniei ei, p e n tru că, după cum mi s’a spus, v i s’a sc ris de n u «tiu cine de ac i. S ta re a deosebit de nenorocită, în oare se găseşte această copilă m ’a is b it fo a rte m uilt, chiar de cum a n i v ă zu t-o ş i a deşteptat în m ine u n adânc se n tim e n t de milă fa ţă de dânsa ; am în ce rca t tot ce ra i-a s ta t în p u t in ţă p e n tru a-i reda judeca ta . M ă îm b ră c a i ca ş i

ţi-v , învă ţa i să c â n t ş i m ă c o n fo rmai în to tu l o b ic e iu r ilo r d -vo a s tră , fiapă cum am a f la t de la persoanele care v’au cunoscu t. M ’am fă c u t c ’o iubesc, i-am v o rb it de d -v ., d a r to tu l a fost zadarnic. N ici că v ă p u te ţi în chipui cât de diureros m i s’a p ă ru t când m i-am v ă z u t în c e rc ă rile că - ¡and una câte iin ia , ou to a tă năde j «lea pe care o aveam . M ai este însă ui' singur m ijlo c de În c e rc a t ş i acela este in m âna d -v o a s tră ; v e ţi face cu aceasta o fa p tă generoasă. Ase u itaţi: se zice că u n u l d in tre m ijlo a cele cele rnai bune p e n tru în s ă n ă to şirea nebunilor a r f i acela de a re prezenta cu to a te a m ă n u n ţim ile ş i cu cea mai m are e x a c tita te unele d in întâmplările m a i de seam ă ce au precedat boala lo r, fie c ă a u fo s t sau nu cauza de căpetenie.

M’am gând it că fă c â n d să se repete din nou in fa ţa C arm e ie i scena plecării dv., s’a r pu tea produce vreun efect oarecare. A m în tre b a t multe persoane d in orăşel, însă fi’am pu tut a f la decâ t că a ţ i p le ca t noaptea, că a ţ i lu a t m asa de seară împreună cu p r im a ru l, v a g m is tru l de carabineri ş i a lte persoane. D a r amănunte asupra m esei ş i a p le c ă rii d-vrastră nu ş i le m a i am in te ş te Biai nimeni. V ă ro g d in s u fle t, cum

poate să roage u n u l a c ă ru i in im ă u rm ăreşte o operă» de c a rita te , ca re -; costă p u ţin sau de loc, pe acel ciare a r pu te a -o s’o facă , d â n d v ia ţa ş i fe r ic ire a o u i e de d a t. S c r ie ţi-m i ce vă a m in t iţ i; s p u n e ţi-m i mume de persoane, c u v â n tă ri, fa p te , o r i ş i ce. D a r m a i ales, v ă rog, să,-rai s o r iţi o ra şi m in u tu l ce lo r m a l de seam ă in c id e n te ş i p o v e s tiţi-m i lu c ru r ile cu c la r ita,te ş i râ n d u ia lă F a c e ţi-m i &- crst, m are b ine pe care vi-1 cer, vă rog. Vă vo i f i recunoscător to a tă v ia ţa . N u m a i adaog n im ic ; în c re d in ţe z in im ii d -v o a s tră n o b ile în cercarea aceasta şi, s trâ n g â n d u -v ă rn â n a ca un ad evă ra t cam arad , vă ¿pun, „a d io “ .

— C um ţ i se pare?— A d m ira b ilă , i i răspunse doc

to ru l, care ascultase cu cea m a i m are a te n ţie . I i ş t ii num ele? re g im en tu l? locu l? — P r im a ru l le ştie pe toa te . — Ş i crez i c ă -ţ i va. ră s punde?

— De s ig u r.Ş i i-a răspuns.I - a răspuns o scrisoare de o p t

p a g in i, în c a r i erau scrise toa te a- măn,ú n te le ceru te , îm p re u n ă c u persoanele, lu c ru rile , c u v â n tă rile , orele, to t, to t. D a r n ic i o vo rbă , n ic i o reducere a m in te a iu b ire ! trecu te , n im ic m a i m u lt d e câ t ceea ce p rive a c in a ş i p lecarea; n ic i o s ila b ă a fa ră de ră s p u n s u rile la în tre b ă rile ruse ; n ic i cea m a i m ică u rm ă de m ilă p e n tru C arm ela . D a r d in acea s c risoare, goială ş i rece, se în ţe legea eă, s c riin d , trebue să f i s im ţ it in dea- ju n s de m u lt c h in u l re m u şcă rii, că c i cíe n ’a r f i fo s t aşa, s’a r f i g ă s it cea m a i m ic ă u rm ă de p lâ n s sau pă re re de ră u . S fâ rş itu l a r f i tre b u it să spu nă ce l p u ţ in : — N ădă jduese,.. e tc.,.; d a r n im ic . „O o ră d u p ă miezu l n o p ţii, p leacă vaiporufl. V ă fsatat*1. Ş i apo i is c ă litu ra .

IX

— în ţe le g ! zise d o c to ru l, duipă ce p rie te n u l său is p ră v i c i t i t u l s c ris o rii, p rice p acum de ce n ic i u n u l d in tre acei c a r i a u fo s t de fa ţă a tu n c i, n u au fo s t în s ta re să ne povestească am ănun te .

C h ia r în acea ză în ce p u ră p re g ă tir ile p e n tru .încërcarea de căpetenie. Se duseră la p r im a r, la ju d e c ă to r, percep to r, la va@ mist.ru ş i la to ţ i c e ila lţi, cu care acum erau în cea a m i m are p rie te n ie ; ş i d o c to ru l cu a rgum ente le ş tiin ţe i, c e lă la lt, cu a le in im ii, cu pu te rea ju d e c ă ţii, is b u tiră s ă -i fa c ă pe to ţ i să în ţe leagă de ce era vo rb a ş i să se as igu re de a ju to r u l lo r, ba m a i m u lt, s ă -i fa c ă ş i pe fie ca re să înve ţe pe de ro s t, p a rtea ce tre b u ia să rec ite .

__ F ie ce ru l lă u d a t! exc lam ă o fiţe ru l, eşind d in casa pe rce p to ru lu i, cel d in u rm ă v iz ita t; am fâ o u t g re u l

T rim is e ră ş i după m am a C arm eie i, cu care tre b u i m u lt m a i p u ţin ă ostenea lă decât c u p r im a ru l sau ceila l ţ i oam eni, p e n tru a o face să p r iceapă ce se pregătea.

— B u n i oam en i, ce e d re p t, n ic i că m a i c în d o ia lă , oam en i s ă -i p u i ş i în sân.

C a rm e la de câ teva zile , n u se cam s im ţe a b ine ş i s tă tea m a i m u lt a - casă. O fiţe ru l ş i d o c to ru l se duseră să o caute. Şedea jo s în fa ţa p o r ţii, rezem ată c u spatele de z id . C ând î l văzu, se rid ic ă , m a i p u ţ in repede ca de ob ice i, se în d re p tă că tre locoten e n t şi înce rcă s ă - l îm brăţişeze, sp u n â n d cu g lasu l p ie rd u t cuv in te le ob işnu ite ,

— C arm elo ! zise locotenentu l!, î ţ i aducem o no u ta te .

— O no u ta te , o no u ta te , o nouta te? repe tă dulce, C arm ela , m â n - g â in d u -l de tre i o ri c u p a lm a pe b ă rbie.

— M â in e plec de aci.— Eu, cu plec de ac i. Pfec de aci.

Părăsesc această in s u lă . P lec c u t o ţ i s o ld a ţii m ei. Mă. duc în va p o r ş i vap o ru l m ă v a duce departe , departe ,— ş i r id ic ă b ra ţu l, p e n tru a a ră ta ir . depărta re .

Departe , departe ..,, în g â n ă C a rm ela, p r iv in d spre p a rte a in care a ră tase o fiţe ru l. P ărea că se gândeşte o c lip ă , ap o i ro s ti cu u n ae r ş i un accent eu ad e vă ra t ne pă să to r: — Ş tiu , vasuV cu a b u ri., care fum egă, şi înce rcă în c ă od a tă să îm brăţişeze pe o fiţe r c h e m â n d u -l ou num ele o- b iş n u it.

— N im ic ! se g â n d i el, © lâ itinând d in cap.

— T rebue s ă -i sp u i lu c ru l acesta de m a i m u lte o r i, — î i zise d joctoru l. Să m a i aşteptăm .

Se d e p ă rta ră , d u p ă c e -i spuseră C arm eie i să n u - i urm eze.

M asa e ra h c tă r î tâ p e n tru seara u rm ă to a re . I n ace iaşi seairă, C a rm e la se dusese să stea în a in te a u ş ii o fiţe ru lu i, după cu m î i e ra ob ice iu l. A - cesta, cum se în toa rse , tr im is e s’o chem e în casă, unde o rd o n a n ţa du pă o id in in e le p r im ite , îng ră m ăd ise to tu l, ca ş i cum cu a d e vă ra t a r f i a - v u t loc p lecarea. M asa, scaunele, canapeaua, to a te e rau p lin e cu ra fă r ie , ha ine , c ă r ţi, h ă r ţ i a z v â rlite de-ava.’ - m a, ia r în m ijlo c u l casei două cu ie re desheise, în care s o ld a tu l începuse să pue h ă in ă ria .

C arm ela , cu m văzu acea neregulă , fă c u o m işca re de s u rp rin d e re şi p r iv i su râzând în o c h ii o fiţe ru lu i.

__îm i gătesc lu c ru r ile de plecare,zise o fiţe ru l.

C a rm e!a m a i p r iv i in c ’od a tă , îm p re ju ru l ei, p r in odae, în c re ţin d sprâncenele, m işca re ce n u cam ob işn u ia să facă . O fiţe ru l se u ită la ea cu bagăre de seam ă. \

.— M ă duc, m ă duc departe de ac i, p lec c u va su l ace la cu ab u ri...

— P lec i cu va su l cu ab u ri?

— D a... plec m â in e seară. ¡.— M â in e seară, repetă C a rm e la cai*

o m a ş in ă şi, văzând c h ita ra pe unS scaun, is b i coardele cu u n deget. fjjT le i,;,cu să sune.

— N u - ţi pa re ră u că plec? N u - ţ i pare ră u că n ’a i să m ă m a i vezi? 1

C arm ela î l p r iv i d re p t în o ch i, a - po i p lecă fru n te a ş i răm ase pe g&nV d u ri. O fiţe ru l n u - i m a i spuse n im ic w ş i începu să vorbească În ce t ou sold a tu l, a ju tă m îu - i să îm pacheteze ha ine le . -4 )

C o p ila î l p riv e a fă iră să m işte . D u pă p u ţin , o f iţe ru l se duse lâ ng ă ea ş i î i zise:

— A cum d u -te C arm elo ; a i s ta t de s tu l aci, h a i, d u -te acasă.

Şi lu â n d -o de b ra ţ, o îm p in se uşor spre uşe. E a se în toa rse ş i în tin d e bra ţe le , ca s ă -l îm brăţişeze...

— N u v ro i... î i zise o fiţe ru l.C a rm e la b ă tu de d iou ă -tre i o r i ou

p ic ioare le , gem u, în tin s e bra ţe le , î l apucă de gâ t, î i tre cu g u ra pe obraz fă ră s ă -l să ru te , ca ş i cu m s’a r f i g â n d it la a ltceva, apo i p lecă încet, înce t, fă ră să râdă , fă ră a -ş i m a i în toa rce capu l, cu o fa ţă ce n u a ră ta n im ic , ca u n a iu r it care în acelaş t im p se gândeşte la o su tă de lu c ru r i ş i to t de od a tă la n im ic .

— Ce-o f i asta? g â n d i o fiţe ru l. Să fie u n semn bun? Să dea D um nezeu; Să spe răm :

A doua z i n u m a i ie ş i d in oasă şi n ic i n,u m a i v ru să vad ă ţpe C a rm ela, c u to a te că Ş tia că ©a şeade to t în fa ţa casei lu i, ca de ob ice i. In - tre b u in ţă to a tă du pă am iaza in vederea în c e rc ă rii de seară. L o cu in ţa lu i se com punea d in două m ic i odă i ş i o bu că tă rie . In tre od a ia de d o rm it ş i uşa de in tra re , se găsea o d a ia cea m a i m are , ale că re i f'->'etre, ca ş i ale celeila ilte, dădeau to t spre p ia ţă . In această odae puse să se pregătească m asa. B irta ş u l, ve c in u l său, î i p*e- g ă ti o m asă m are ; aşeză to tu l cu cel m a i m a re lu x ş i se rv i la m asă c h ia r el, după cum făcuse acum tre i a n i c u c e la it o fiţe r. Pe la n o u ă cea s u r i ve n i ce l d in tâ i in v ita t : d o c to ra l.

— E jo s ac i, spuse el p rie ten u lu i, său pe câ n d in tra , m i s’a p lân s că n u te -a v ă z u t p â n ă acum . A m în tre b a t-o de se s im te b ine , însă dânsa, du pă ce m ’a p r iv it d re p t în o ch i, îm i răspunse: — va p o ru l cu a b u ri, — în să n u m a i râse. O 1 c ine a r pu tea spune, ce i- a tre c u t a tu n c i p r in cap? N u m a i Dum nezeu. D a r să vedem sp len d id a p re g ă tire .

S C S I I S Ă D E î l (Contînraare în pag- Ê2)

DM ON DO D’AMICIS

mailto:va@mist.ru

C A S l M ü l u l(U i lanera û "a i?a*. Sü

D u pă ce aj-iî.ica::.'. ;-o?r.ittîdoi o p r iv ire asupra n ie - ::, k ice p e rà sá se S fă tu iască in tro ci ao’ip ra fe lu lu i cel m a i b a n de a eondftiec rc-prezenta-ţia acele i com ed ii, sau re a i b ine zis a a - cetei d ram e, căc i era cu a d evă ra t o ¿fram â ş i d in tre cele m a i serioase.

S u p ă ce s’au în ţe les: — O , dacă |W i a r i i în v ă ţa t p r r te a c a re -i p r ivaste? — zise do c to ru l. O fiţe ru l î i

feşpunss că n ă d ă jd u ia că da.O u p u ţ in în a in te de o ra zece, au

z iră jo s la uşe zgomot, de p ic ioa re ş i u n sune t con fuz de g la su ri.I — A u v e n it! spuse d o c to ru l ş i se

a p ro p ia de fe re a s tră !— S u n t c h ia r ei.S o ld a tu l cobora să le deschidă.

B o c to ru l ap rinse cele p a tru sfeşnice, să găseau în cele p a tru p ă r ţ i

ale mesei.— C um îm i fcaAa in im a ! zise o f i

ţe ru l,■»— C u ra j, c u ra j, î i răspunse p rie -

,ten¿á, s trâ n g â n d u-1 de m ână. j T o t a tu n c i se asuzi şi C a rm e la s t r igând-

— M ă duc şa eu pe va p o ru l cu a - fouri, — şi aipoi b ă tu d in pa lm e.

i i— C u ra j ! repe tă în g ra bă docbo- m l la urechea p rie te n u lu i său, o au- Z işi? începe să i se fixeze. în cap a - cea idee, sem n bun , ia tă in v ita ţ ii.

Uşa se deschise şî in tra ră su râ zând, fă câ n d p le că c iun i, p r im a ru l, ju d e c ă to r a l şi to ţ i c e ila lţi, c a r i se adunaseră la cafenea. Pe cân d o fiţe ru l s a lí'ta ş i m u lţu m ia u n u ia şi a ltu ia , d o c to ru l şo p ti u n c u v â n t o rdo n a n ţe i, care şedea m a i la o p a rte şi acesta d ispă ru . D upă p u ţ in tim p , fă ră ca cineva să bage de seamă, se în toa rse cu C arm ela , şî am â nd o i, fu - r iş â n d u -s î în v â r fu l pici»:-.rev> pe lâ n g ă zid , in tra ră în odae.

— Să s tăm . zise o liţe ru î.T o ţi se aşezară. Z g o m o tu l scaune

lor m işca te ş i acei o h ! lu n g ş i fe r ic it ce -l scăpară cei în fo m e ta ţi, aşezân d« -'- ■ 1 r-i?.să, fă c u ră să n u se bage de ;«ă uşoara s fo rţa re ce tre b u i r . i facă o rd o n a n ţa , p e n tru a o p r i pe C arm ela , care, z icâ n d : E o zi de cân d n u l ’ am vâ zu t ! deschise uşa ş i încercase să se arunce spre o- f iţe r . O rd o n a n ţa o o p ri, aşeză un scaun lâ n g ă uşe şi o s il i să şeadă, deschise apo i c a n a tu rile a tâ t c â t să lase u n gol cam de o p a lm ă ; ea se aşeză cu ca p u l în acel go l ş i p r iv i. N ic i u n u l d in tre com eseni 5,u se în toarse spre acea pa rte , n ic i u n u l nu p r iv i câ tu ş i de c u ţ in . s i n ic i C arm ela n u se m işcă

Începu... ş i «pa i crescu în c e tu l cu înce tu l, un zgom ot n e lă m u rit de fu rc u liţe , c u ţite paha re şi ia r fu r i i isb ite , râsete ş i voc i răg uş ite , ce căuta u să se înveselească. T o ţi, a fa ră de do c to r şi loco tenen t, m a n ca ra cu cea m a i m are p o ftă ş i în c h in a u cu veselie . Se aduseră laude n e m ii pom en ite d is c ip lin e i, v ir tu ţ i i , v a lo a riî şi b u n e i e d u c a ţii a s o ld a ţilo r, a capora l i lo r şi a s e rg e n ţilo r de taşam e n tu lu i, ap o i p re a m ă riră deoseb itu l gust a l v in u lu i ş i a l m â n c ă rilo r, v o rb iră apoi de t itm p u l, ce era fo a rte fru m o s , o noap te în câ n tă to a re , ş i de c ă lă to ria , Ciare tre b u ia să fie c â t se poate de p lă c u tă . D is c u ta ră ap o i ş i p o litic ă , ap o i d in no u despre so ld a ţi, ia r des- ¡pre c ă lă to rie , ş i a ide aide, g lă su in d ¡d in ce în ce m a i ta re , g o lin d pa na te la în g rabă m are, până ce toa te ¡[|ţe le se lu m in a ră ca de a u ro ră ş i o- JCjiil scân te ia ră , m işcă rile buze lor se

J f$ £ u ră d in ce în ce m a i grele, ia i *®Mp$ntele se în ş ira u fă ră n ic i o legă

tu ră . F ă ră să bage de seamă, m a i î le ; are îş i luase p a rte a sa in serios ţ i se p roducea de m in une . D a r, cu câ t c e ila lţ i u ita u p e n tru ce veniseră

se în fie rb â n ta u în veselie, eu a tâ t< e te ru l s im ţea c re scâ n d u -i b ă tă ile in im ii ş i-ş i ascundea m a i cu greu pe fa ţă fu r tu n a s u fle tu lu i. N ic i u n u l însă n u băgase de seamă, a fa ră de docto r, care î i repeta înce t să -ş i facă c u ra j, având însă g r ije să n u p ia r dă d in vedere pe C arm ela . Aceasta s ta to t nem işca tă ş i c il fa ţa v â râ tă în tre cede două c a n a tu ri. O rd o n a n ţa , când p rin se m o m e n tu l p o tr iv it , plecă.

D eodată in tra ră în odae tre i sold a ţi, puseră în spate fieca re câte u n u i in cele t r e i cu fe re , ce erau m a i la o p a rte , ş i eşiră, C arm ela î i u r m ărea cu p r iv ire a în to a te m işcă rile lo r, p â n ă ce d is p ă ru ră ş i apo i îş i în d re p tă o c h ii to t spre uşă.

D o c to ru l spuse o vo rb ă la urechea p r im a ru lu i.

— O u ra re ! exc lam ă acesta de o- d a tă , rid ic â n d u -s e în sus cu paha ru l în m ână.

— O u ra re p e n tru săn ă ta tea aces tu i valoros dom n loco tenen t, care com andă b ra v u l clc-taşam ent a l in sulei, care de taşam ent acum pleacă d a r despre care însă va ră m â n e pentru to td e a u n a o in im o a s ă aducere a- m in te , neperitoaxe, n e m u rito a re , a b ra v u lu i de taşam en t pe care î i com an dă acest valoros...

G â n d i p u ţin ş i apo i cu h o tă rîre :— Să tră ia s c ă d o m n u l locotenent,

care pîeacă aeuim! Ş i to ţ i c e ila lţi c io c n iră cu zgom ot pahare le , ră s p â n d in d v in pe m asă. S tr ig a ră : Să tră ia s c ă !

P r im a ru l recăzu ou g reu ta te pescaun.

M a i fă c u ră ş i a l ţ i i u ră r i ca m de a~ celaş fe l, după care începură d in nou să d iscute , t o ţ i de oda tă , ia r despre so ld a ţi, p o litic ă , v in ş i că lă to rie .

— D om nule, pe rcep to r, c â n tă -n e o ca n ţo n e tă ! s tr ig ă doc to ru l.

T o ţi î i ru g a ră î n t r ’un glas.Percep- to n il fă c u n a z u ri, ceru ie rta re , se fă c u ru g a t p u ţin , apo i surâse, tu ş i, puse m ân a pe c h ita ră ş i c â n tă două sau tre i ve rsu ri. Com esenii începând a face zgom ot, î l în tre ru p se ră .

— A cum e râ n d u l m eu! — s tr ig ă a tu n c i o f iţe ru l ş i to ţ i tă c u ră . Luă c h ita ra , c acordă, se r id ic ă în p icioare, p re făcându-se că se c la tin ă şi începu... E ra ga lben ia r m â in ile î i tre m u ra u .

C arm elo , Ia p ic ioa re le ta le Şezând co p rin s de v ra je ,P riv in d u -te în och i S i fa ţa s ă ru tâ n d u -ţi, îm i vo i petrece v ia ţa ...

C arm ela ascu lta d in ce în ce m a i a te n tă , în c ru n tâ n d d in ce în ce m a i m u lt sp râncen ile , ca s i cum un gând p ro fu n d î i tu rb u ra m in te a .

— B in e ţ B ra v o ! C â n tă ca un zeu! s tr ig a ră î n t r ’u n glas to ţ i a i mesei. O fiţe ru l u rm ă :

şi'n cea d in u rm ă zi a mea, la s â n u -ţi

A l m eu d o r fără scamă,Ţ i- i vo i tr im e te în se n in a t,Ca pe-un c o p il n e v in ova t,Ş i aşa e» vo i m u ri...

Ş i vorbele ş i m uzioa, to tu l era ca in noap tea aceea.

— B rave ! b in e ! rep e ta ră to ţ i. O fiţe ru l căzu ca z d ro b it pe scaun, to ţ i re începu ră să s trige . C arm ela , nem işca tă ca o s ta tu ie , p rive a c u o- c h iii l m ă r it, ţ in t i t a su p ra o fiţe ru lu i; d o c to ru l o u rm ă rea cu coada, och iu lu i.

— Tăcere ! s tr ig ă lo co te n e n tu l. T o ţ i tă c u ră ş i f iin d c ă fe re a s tra e ra c’.eschisă se auzea de jo s d in p ia ţă o m uzică veselă de fla u te ş i de v io lin ă ş i o gă lăg ie de lum e în e b u n ită .

E ra u cei zece doisprezece lă u ta r i a i o ră şe lu lu i, în c o n ju ra ţi de lum e m u ltă , ca re credeau cu ad e vă ra t că de taşam en tu l trebue să plece.

C arm ela se tra se în a p o i’ ş i se în toarse spre fe rea s tră . F a ţa e i începu să se însu fle ţească uşor, pe câ n d o- c h ii i se m işcau î n t r ’tm a de la fe rea s tră la o fiţe r, de la e i :a c e ila lţi de la m asă, de la e i la fe reas tră , ca şi cum a r f i v ru t să ascu lte b ine m uzica , d a r să n u p ia rd ă n ic i cea m a i m ică m işcare a m u lţim ii.

C um înce tă m uzica , lum ea de jos începu să b a tă d in pa lm e, du pă cum făcuse în ace iaşi îm p re ju ra re acum tre i a n i.

In acea c lip ă se ap rop ie o rd o n a n ţa cu paşi g ră b iţ i ş i spuse loco tenen tu lu i:

— D om nu le loco tenen t, va p o ru l e ga ta de p lecare !

Loco ten en tu l se scu lă ş i zise:— Trebue să plec.C arm ela se scu lă în p ic io a re înce t

înce t, ţ in â n d Rochii ţ in ţ i ţ i asupra tui-, m işcând p u ţin scaunul.

T o ţi in v ita ţ i i se r id ic a ră ş i şe s trânse ră în ju r u l lo co te n e n tu lu i. In acelaş t im p se a ră tă m am a C arm e- le i, care in tr ă nevăzu tă în ce a la ltă odae, îş i îm b ră ţiş a c o p ila ş i- i spuse ou iu b ire :

— F ă - ţ i c u ra j! după două lu n i se va în toa rce .

C arm ela p lecă och ii, se sm uci d in bra ţe le ei ş i, fă ră să z ică v re -u n cuv â n t, în v â rt in d c a p u l înce t, înce t, p iro n i d in n u o c h ii asupra o fiţe ru lu i.

T o ţi in v ita ţ i i s trânse ră m âna o- f iţe ru lu i, r id icâ n d u -se u n m u rm u r n e lă m u rit de m u lţu m ir i, de u ră r i şi s a lu tă r i; el înc inse sab ia , îş i puse c h ip iu l în cap ş i-ş i z v â r li după gâ t gean ta de că lă to rie ...

Pe când făcea toa te acestea, C a rm ela, fă ră să se m iş te , deschise u�