Slavici și destinul său epic

Slavici a debutat în literatură ca dramaturg. El este autorul a cinci piese, dintre care patru

publicate în timpul vieții și una publicată postum: Fata de birău, Toane, sau vorbe de clacă,

Polipul unchiului, Gaspar Gratiani, domnul Moldovei și Bogdan-vodă.

Slavici, o personalitate artistica proteică: povestitor, dramaturg, nuvelist, romancier n-

a reușit să devină, în toate zonele abordate, un mare creator. Dar vigurosul său talent nicăieri

nu s-a exprimat mai deplin ca în nuvelistică.

Ioan Slavici este ” acel maestru realist” , care desăvârșind nuvela, al cărei drum fusese

deschis de Costache Negruzzi, o impune ca specie literară. Prin proza sa, el dovedește că

nuvela deschide creatorului o largă arie tematică, dându-i posibilitatea de a cuprinde deplin o

acțiune ce se succede în mai multe momente, de a desfășura conflicte complexe, construite la

o înaltă tensiune dramatică, de a crea ” caractere”. Slavici se dovedește fidel metodei sale de

creație realiste, oglindind viața societății transilvănene pe care o cunoștea îndeaproape,

transmițând nealtereată nota specifică vieții satului de peste munți într/un moment istoric.

De aici izvorăște spiritul popular care pulsează puternic în opera sa, respectând

relitățile și păstrând culoarea locală a mediului social descris. Principala sursă de inspirație a

lui Slavici este societatea transilvăneană, în special satul, pe care îl scrutează cu ochiul

scriitorului dar și al etnografului, consemnând ca într-o monografie locuri și oameni,

obiceiuri, costume.

Întâia ieșire în public a lui Slavici ca romancier datează din 1894 când scriitorul

publică în Vatra primele 24 de capitole ale romanului Mara.

Slavici a scris șsapte romane, între 1894-1925: Mara, 1894 ( integral în volum 1906);

Luca, primul volum din Din bătrâni, 1902; Manea, cel de-al doilea volum, în 1905; Corbei, în

1906-1907 ( neapărut în volum); Din două lumi, în 1908-1909 ( în volum va apărea în 1921);

Cel din urmă armaș, în 1923; Din păcat în păcat, în 1924-1925 (neapărut în volum).

Cantitativ, activitatea de romancier a lui Slavici este considerabilă dacă este raportată la

cadrul literar al epocii, atât pe planul literaturii ardelene, cât și pe cel al literaturii noastre, în

general.

Slavici este primul autor de roamen istorice.

Contributia lui Slavici la dezvotarea culturii și literaturii noastre izbește, prin dimensiunile ei:

aproximativ o sută de nuvele, schițe și povestiri, șapte romane, cinci piese de teatru, aproape

douzeci de povești, trei volume de memorialistică, zeci de bucăți didactice pentru copii,

numeroase tratate de istorie, sociologie, morală și pedagogie, câteva monografii, o

corespondență dintre cele mai întinse, traduceri, studii și articole de istorie și critică literară.

A fost colaborator, în cei peste cincizeci de ani de activitate, la aproape toate

publicațiile marcante: Convorbiri literare, Familia, Sămănătorul, Luceafărul, Viața

românească, Gândirea, Adevărul literar și artistic. De asemenea, a fost conducătorul unor

publicații de prestigiu ale presei românești,între care se impun Timpul, Tribuna, Vatra și

Minerva.