SISTEMUL CONTABIL DIN TURCIA

Intensitatea învăţământului de contabilitate şi numărul tot mai mare de publicaţii în domeniul contabilităţii de la sfârşitul secolului al 19-lea, au format originile gândirii contabile contemporane înainte de întemeierea Republicii Turceşti.

Reformele efectuate în timpul 1925-1930 au afectat modernizarea gândirii contabile în mod direct şi indirect. Unele dintre aceste reforme au fost: Codul comercial, Codul impozitului pe venit şi Codul cu privire la adoptarea şi utilizarea alfabetului turc. Ca urmare a efectelor pozitive ale reformelor din Republica Turcă, gândirea contabilă turcă a avansat considerabil în timpul secolului 20.

Pentru păstrarea înregistrărilor de stat, toate departamentele de stat ale Imperiului Otoman a fost folosită metoda de scară ca o metodă de contabilitate; acest sistem a fost folosit multe secole. Ca rezultat al dominării economiei publice în această parte a lumii, această metodă de contabilitate a fost folosită pentru păstrarea înregistrărilor veniturilor şi cheltuielilor statului, precum şi pentru înregistrările fundaţiilor şi ale organizaţiilor similare.

Gândirea contabilă în Imperiul Otoman în timpul secolului al 19-lea

Nu au fost numeroase exemple în ceea ce priveşte utilizarea acestei metode în sectorul privat, deoarece, ca urmare a dominaţiei economiei publice, nu au existat multe companii private în Imperiul Otoman. Firmele mici private au utilizat metode contabile simple pentru înregistrările lor. Pe de altă parte, firmele mari private aufost în mâinile controlului de capital străin. Înregistrările acestor firme au fost păstrate limba maternă a fondatorilor companiilor şi foloseau metodele contabile care erau folosite în aceste ţări native. Atâta timp cât aceste firme îşi plăteau impozitele în mod regulat şi se supuneau legislaţiei interne a Imperiului Otoman, niciodată statul nu a intervenit în aceste firme. În acest tip de un mediu, a fost posibil să se observe numai dezvoltarea contabilităţii de stat.

În 1879, a fost aparentă necesitatea de a reorganizarea Ministerul de Finanţe, care a fost stabilit în 1838. În martie 1880, s-a început un nou an financiar în care a fost adoptat sistemul dublei-înregistrări. Procesul de adoptare a fost plin de dificultăţi. La urma urmei, statul a fost obligat să renunţe la un sistem contabil care a fost în uz de 580 ani, şi să îl înlocuiască cu un nou sistem care a fost dezvoltat într-o altă civilizaţie. Dar, în ciuda tuturor acestor dificultăţi, statul a depăşit această perioadă de tranziţie într-un timp relativ scurt.

Adoptarea sistemului dublei înregistrări.

Odată cu intrarea în secolul 20, cultură otomană contabilă a fost angajată să pună în aplicare sistemul dublei înregistrări în contabilitate în procesul de învăţământ. Cu toate acestea, Imperiul a fost în ajunul dezordinei, războaielor şi crizelor. Războaiele din Balcani, Primul război mondial şi Războiul turc de Independenţă, toate au avut loc succesiv într-o perioadă scurtă de timp.

Evoluţiile în gândirea contabilităţii turceşti la inceputul secolului 20

Este sigur că acest fel de mediu nu a fost propice dezvoltării contabilităţii de gândire. Cu toate acestea, au existat mai multe activităţi care au afectat dezvoltarea şi educarea în contabilitate. În plus, mai multe cărţi referitoare la sistemul de dublă întregistrare în contabilitate au fost publicate. Toate aceste evoluţii pot fi clasificate în patru grupe.

Dubla înregistrare a fost dezvoltată pe baza sistemului capitalist. Stabilirea la Istanbul a Camerei de Comerţ în 1879 este importantă, pentru că a fost în aceeaşi perioadă ca şi începutul aplicării sistemului de dublă înregistrare în contabilitate. În următorii ani (1910-1913), au fost stabilite asociaţiile de comercianţi. Reglementările pentru aceste asociaţii includeau aceleaşi sarcini, de asemenea. Aceste organizaţii profesionale au fost unităţile contemporane care au facilitat dezvoltarea sectorului privat. Mai mult, aceste organizatii au contribuit la organizarea situaţiilor financiare în mod direct şi indirect. Toate acestea au fost încurajatoare Societăţii turce faţă de tranzacţionare.

Eforturile de a întemeia Sectorul privat

Stabilirea de Ziraat Banakasi (Banca Agriculturii) (1868), Emniyet Sandığı (Fondul de Securitate) şi Bursa de Valori Naţională au fost paşi importanţi în întărirea structurii financiare a instituţiilor private. Statul a început să colecteze venituri fiscale, pe baza înregistrărilor contabile şi a situaţiilor financiare. Toate acestea au făcut situaţiile financiare mai importante şi a contribuit la dezvoltarea contabilităţii de gândire.

Reforme în sistemul bancar, Drept fiscal şi Administraţia Financiară a statului.

Este o profesie bine stabilită cu structuri organizatorice clar definite în Turcia, care datează din secolul al XIX-lea. Prin urmare, furnizarea de servicii de contabilitate a dus la formarea Asociatia Experţilor Contabili din Turcia (EAAT), în 1942, care este membră a Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC).

Profesia

Din nivelul general de transparenţă şi din divulgarea companiilor de top din Turcia, calitatea este evaluată ca fiind "Nesatisfăcătoare". În aprilie 2005, un comunicat de presă a făcut dezvăluiri pentru Topul celor mai bune 52 de companii turceşti, şi a subliniat nivelul limitat de declarare voluntară şi o problemă de transparenţă a grupurilor. •imposibilitatea de a ajusta în mod adecvat şi în mod constant efectele hiperinflaţiei; •lipsa completă situaţiilor financiare consolidate pentru grupuri de societăţi, ca unansamblu, inclusiv pentru bănci; •lipsa de informaţii pentru părţile afiliate. Acest fapt ridică multe din aceleaşi probleme ca şi lipsa de consolidare completă.

Percepții privind calitatea raportării financiare