Sistemul calităţii: abordare conceptuală,prezentare generală, etape

Într-o lume marcată de schimbări bruşte atât în plan social, cât şi în plan economic, implementarea unui

sistem de management al calităţii este una din soluţiile prin care firmele pot face faţă problemelor cu

care se confruntă zi de zi, venite atât din partea societăţii (cerinţe referitoare la securitate, mediu etc),

concurenţei cât şi a clienţilor (raportcalitate / preţ).

Introducerea unui sistem de management al calităţii are ca scop satisfacerea clienţilor şi depăşirea

aşteptărilor acestora. Un astfel de sistem trebuie să fie dinamic, ceea ce îi conferă capabilitatea de a fi

adaptat nevoilor, cerinţelor şi aşteptărilor clienţilor. Ideea elaborării unor standarde care să uşureze

implementarea unui sistem calitate în cadrul unei firme, dar să permită şi o evaluare a acestuia pe baza

unui referenţial, a fost pusă pentru prima dată în cadrul comitetului tehnic –TC 176 „Managementul

calităţii şi asigurarea calităţii” al Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, în anul 1979. Eforturile

acestui comitettehnic format din reprezentanţii a 20 de ţări membre ISO, s-au concretizat în anul 1986,

prin publicarea standardului ISO 8402 – Quality managment and quality assurance.

Standardele sunt concepute cu respectarea următoarelor principii: adaptare universală; compatibilitate

curentă;compatibilitate în perspectivă şi flexibilitate în perspectivă.

Conform SR ISO 8402/1995 – Managementul calităţii şi asigurarea calităţii – Vocabular, sistemul calităţii

este definit astfel:„structuri organizatorice, proceduri, procese şi resurse necesare pentru

implementarea managementului calităţii”.

Standardul mai face următoarele precizări:

1. sistemul calităţii ar trebui să fie atât de cuprinzător cât este necesar pentru satisfacerea

obiectivelor referitoare la calitate;

2. sistemul calităţii unei organizaţii este destinat în primul rând să satisfacă necesităţile

manageriale interne ale acesteia. Acesta este mai cuprinzător decât cerinţele unui anumit

client, care evaluează numai părţile relevante ale sistemului calităţii;

3. pentru scopuri contractuale sau obligatorii referitoare la evaluarea calităţii poate fi cerută

demonstrarea implementării unor elemente identificate ale sistemului calităţii.

SR EN ISO 9004-1/1985 – Managementul calităţii şi elemente

-sistemul calităţii trebuie dezvoltat, stabilit şi implementat de către managementul organizaţiei pentru

îndeplinirea politicilor şi obiectivelor declarate;

-sistemul calităţii trebuie structurat şi adaptat tipului specific de afaceri al companiei;

- sistemul calităţii trebuie să funcţioneze astfel încât să dea încredere corespunzătoare că:

• sistemul este înţeles, implementat, menţinut şi eficace;

• produsele satisfac cu adevărat necesităţile şi aşteptările clientului.

- necesităţile societăţii şi ale mediului au fost luate în considerare;

- accentul este pus pe prevenirea problemei decât pe depistarea ei după apariţie.

Principiile generale, liniile directoare şi cerinţele cu privire la proiectarea şi implementarea unui

sistem al calităţii sunt reglementate de seria de standarde ISO 9000.

Familia ISO 9000 este destinată a fi folosită în patru situaţii:

- ca îndrumări pentru managementul calităţii;

- în relaţii contractuale între prima parte şi a doua;

- pentru aprobare sau înregistrare de către a doua parte;

- pentru certificare sau înregistrare de către o terţă parte.

Situaţia primă corespunde necesităţii de asigurare a calităţii interne, în timp ce situaţiile celelalte, celei de asigurare a calităţii externe.

Potrivit SR ISO 8402/1995 – Managementul calităţii şi asigurarea calităţii. Vocabular, asigurarea calităţii înseamnă ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii şi demonstrate atât cât este necesar, pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că o entitate va satisface condiţiile referitoare la calitate.

Standardul precizează că există obiective atât interne cât şi externe pentru asigurarea calităţii, făcând în acest sens o distincţie clară între asigurarea calităţii interne şi asigurarea calităţii externe