Pagina 1 |

1. INTRODUCERE

Sistemele de sănătate ale statelor

membre ale UE sunt esențiale pentru asigurarea unui nivel ridicat de

coeziune și de protecție socială în Europa.

Sistemele de sănătate din UE sunt variate

și reflectă diversele alegeri ale societății. În ciuda diferențelor din punctul de vedere

al organizării și al mijloacelor financiare,

ele se întemeiază pe valorile comune recunoscute de Consiliul miniștrilor

sănătății în 20061: universalitate, acces la îngrijiri de bună calitate, echitate și

solidaritate.

De asemenea, este larg recunoscută

necesitatea ca sistemele de sănătate să fie sustenabile din punct de vedere fiscal,

astfel încât aceste valori să fie garantate și în viitor2.

1 Concluziile Consiliului privind valorile și principiile comune ale sistemelor de sănătate ale Uniunii Europene (2006/C 146/01). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2006:146:0001:0003:EN:PDF. 2 Concluziile Consiliului privind sistemele de sănătate

și sustenabilitatea fiscală (8.11.2016): http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14182-2016-INIT/ro/pdf.

Pe parcursul ultimului deceniu, sistemele de sănătate europene s-au

confruntat cu provocări comune asemănătoare, din ce în ce mai

accentuate:

populația Europei este în curs de

îmbătrânire și devine mai expusă la boli cronice multiple, ceea ce duce la

creșterea cererii de asistență medicală și a presiunii fiscale;

costurile tehnologiilor și ale medicamentelor inovatoare sunt în

creștere și constituie o povară pentru

finanțele publice; profesioniștii în domeniul sănătății sunt

distribuiți neuniform, existând deficite în unele domenii de îngrijire; și

accesul la asistența medicală nu este distribuit în mod egal, ceea ce duce la

inegalități în materie de rezultate privind starea de sănătate la scara

societății.

Comunicarea Comisiei privind sistemele de

sănătate eficace, accesibile și reziliente3 a definit o agendă strategică pentru

sistemele de sănătate din UE.

3 COM(2014) 215 final: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/systems_performance_assessment/docs/com2014_215_final_ro.pdf.

SEMESTRUL EUROPEAN – FIȘĂ TEMATICĂ

SISTEMELE DE SĂNĂTATE

Pagina 2 |

La această agendă a contribuit în mod semnificativ și Raportul comun privind

sistemele de îngrijire a sănătății și de

îngrijire pe termen lung și privind sustenabilitatea fiscală, elaborat de

Comisia Europeană și de Comitetul pentru politică economică4.

La principiul 16 din cadrul Pilonului

european al drepturilor sociale, adoptat în aprilie 2017, se afirmă că orice persoană

are dreptul la un acces rapid la asistență

medicală preventivă și curativă de bună calitate și accesibilă din punct de vedere

financiar.

Accesul rapid înseamnă ca oricine să poată beneficia de asistență medicală ori de câte

ori are nevoie. Acest lucru necesită o

amplasare geografică echilibrată a instituțiilor medicale și a profesioniștilor în

domeniul sănătății, precum și politici care să reducă la minimum perioadele lungi de

așteptare.

Accesibilitatea asistenței medicale din

punct de vedere financiar înseamnă că utilizarea serviciilor de îngrijire necesare

nu ar trebui să fie împiedicată de costuri prea mari.

Buna calitate a asistenței medicale se

referă la faptul că aceasta ar trebui să fie

relevantă, adecvată, sigură și eficace.

Sistemele de sănătate din UE interacționează din ce în ce mai mult între

ele. Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale

transfrontaliere5 a reprezentat un jalon

important în crearea unui cadru juridic și a unor instrumente de politică pentru

favorizarea acestei cooperări, în special deoarece prevede reguli clare și le oferă

pacienților informații de încredere cu privire la accesul la asistență medicală în

altă țară a UE și la rambursarea costurilor aferente.

4 European Economy, Institutional Paper 37, octombrie 2016: https://ec.europa.eu/info/publications/economy-finance/joint-report-health-care-and-long-term-care-systems-fiscal-sustainability-0_ro. 5 Directiva 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere; JO L 88, 4.4.2011.

2. IDENTIFICAREA PROVOCĂRILOR

2.1. Sectorul sănătății reprezintă o

sursă majoră de locuri de muncă

Sectorul „sănătate și asistență socială” este sectorul care a

înregistrat cea mai mare creștere a

numărului de angajări în ultimii ani, cu peste 2,6 milioane de noi locuri de

muncă (între primul trimestru al anului 2009 și primul trimestru al anului 2017).

În acest sector, creșterea numărului de posturi disponibile a avut următoarea

distribuție:

în subsectorul „sănătate umană”:

960 500 de noi locuri de muncă, reprezentând 36 % din totalul

posturilor nou create în întregul sector; în subsectorul „îngrijire de tip

rezidențial”, 946 500 de noi locuri de muncă (35 % din total); și

în sectorul „asistență socială nerezidențială”, 776 700 de noi locuri

de muncă (29 % din total).

În primul trimestru al anului 2017, în

sectorul „sănătate umană și asistență socială” erau angajate 24 014 500 de

persoane. Majoritatea lor – în număr de 13 601 700 – lucrau în subsectorul

„sănătate umană”. Subsectorul „îngrijire

de tip rezidențial” înregistra 5 066 800 de angajați, iar 5 346 000 de lucrători activau

în domeniul „activități de asistență socială fără cazare”.

Cu toate acestea, nu toate noile locuri de

muncă se potrivesc noii cereri de asistență

medicală: pentru a beneficia de o îngrijire eficace, populația în curs de îmbătrânire a

Europei are nevoie de seturi de competențe și de moduri de lucru diferite

în toate sectoarele și disciplinele.

Există neconcordanțe atât în ceea ce

privește natura, cât și distribuția competențelor în diferitele profesii din

domeniul sănătății. Este posibil ca prin noi forme de furnizare a îngrijirii, care să

asigure un transfer de sarcini (de exemplu, de la medici la asistenții

medicali) și o mai bună integrare, să se poată asigura îngrijiri mai sigure și mai

eficace, la costuri mai mici.

Pagina 3 |

Figura 1 – Evoluția locurilor de muncă în domeniul sănătății și în toate celelalte sectoare

Media modificărilor anuale înregistrate între 2009 (T1) și 2017 (T1) la nivelul locurilor de muncă în domeniul

sănătății umane și în toate celelalte sectoare Sursa: Eurostat, ancheta privind forța de muncă.

Lucrătorii din sectorul sănătății și al asistenței sociale au un nivel de educație

mult superior mediei tuturor sectoarelor. După cum se arată în anexă, numărul

lucrătorilor cu studii superioare (diplomă universitară sau de absolvire a unei alte

instituții de învățământ superior) este constant mai mare în sectorul sănătății și

al asistenței sociale decât în întreaga

economie.

În 2016, 33,9 % din totalul lucrătorilor din UE aveau studii superioare; în sectorul

sănătății și al asistenței sociale, proporția lor era de 43,4 %. Procentajul lucrătorilor

cu studii liceale sau postliceale era de

48 % pentru întreaga economie și de 45 % în sectorul sănătății și al asistenței

sociale. Pentru a completa tabloul, 17,9 % din totalul lucrătorilor aveau cel mult o

diplomă de învățământ secundar inferior, acest procentaj fiind de doar 11,5 % în

sectorul sănătății și al asistenței sociale6.

Sectorul sănătății și al asistenței sociale

rămâne orientat preponderent către forța de muncă feminină: patru din cinci

lucrători din acest sector sunt femei, iar proporția a rămas practic neschimbată în

perioada analizată.

Un sector de sănătate eficace și accesibil

contribuie și indirect la creșterea

6 Diplomele universitare corespund nivelurilor 5 și 6 din ISCED. Diplomele de învățământ secundar corespund nivelurilor 3 și 4 din ISCED. Diplomele acordate pentru (cel mult) învățământul secundar inferior sunt reprezentate de nivelurile 0, 1 și 2 din ISCED.

economică și la prosperitate: acesta îi ajută pe oameni să ajungă la o stare bună

de sănătate și să o mențină, garantând astfel creșterea participării pe piața forței

de muncă și o productivitate mai înaltă.

2.2. Sustenabilitatea fiscală a

sistemelor de sănătate

Sectorul public joacă un rol major în finanțarea serviciilor de sănătate: în

două treimi din statele membre, mai mult de 70 % din cheltuielile cu

sănătatea sunt finanțate de sectorul

public. Această situație riscă să pună în pericol sustenabilitatea finanțelor publice,

în special în contextul îmbătrânirii populației.

Figura 2 arată ponderea finanțării publice

și private a sistemelor de sănătate din

țările UE. Statele membre în care o pondere relativ mare a cheltuielilor cu

sănătatea provin din mediul privat sunt Bulgaria (46 % din cheltuielile totale

pentru sănătate), Grecia (peste 41 %), Cipru (54 %), Letonia (44 %) și Malta

(43 %)7.

Statele membre în care cheltuielile pentru

sănătate sunt finanțate preponderent de guvern sunt Republica Cehă (83 %),

Danemarca (84 %), Germania (85 %), Luxemburg (83 %), Țările de Jos (81 %)

și Suedia (84 %).

7 Ponderea componentei private poate fi determinată de cererea generată de ofertă și de modul în care aceasta influențează alegerile pacienților. Prin urmare, este posibil ca nevoile reale de finanțare să fie supraestimate.

-4%

-3%

-2%

-1%

0%

1%

2%

3%

4%

5%

Sănătate Toate celelalte sectoare Mediile UE

Pagina 4 |

Figura 2 – Finanțarea sectorului sănătății

Cheltuielile cu sănătatea în funcție de agentul de finanțare – Sursa: OCDE, Eurostat, OMS – date din 2016 sau mai

recente

Figura 3 indică nivelurile cheltuielilor publice cu sănătatea în statele membre

ale UE, exprimate atât ca procentaj din

PIB, cât și ca procentaj din cheltuielile publice generale totale.

În 2015, cheltuielile publice cu sănătatea

s-au ridicat la 7,8 % din PIB-ul UE în ansamblu. În opt state membre, raportul

dintre cheltuielile cu sănătatea și PIB este

cel puțin egal cu media ponderată a UE: Belgia, Danemarca, Germania, Franța,

Țările de Jos, Austria, Suedia și Regatul Unit. Statele membre cu cea mai mică

pondere a cheltuielilor publice pentru sănătate au fost Cipru și Letonia (3,5 %),

iar țările cu un procentaj mai mic de

5 % au fost Bulgaria, Estonia, Lituania, Ungaria, Polonia și România.

În medie, cheltuielile publice cu sănătatea au reprezentat 15 % din

totalul cheltuielilor publice din UE în 2015. Statele membre care au depășit

valoarea medie a UE au fost Republica Cehă, Germania, Croația, Irlanda,

Lituania, Țările de Jos, Austria, Slovacia

și Regatul Unit. Statele membre cu cele mai mici valori au fost Cipru (7,2 %) și

România (8,4 %), urmate de Grecia, Letonia, Ungaria, Polonia (toate sub

11 %) și Luxemburg (11,5 %)8.

Figura 3 – Cheltuielile publice în domeniul sănătății

Cheltuielile publice cu sănătatea ca procentaj din totalul cheltuielilor publice și din PIB

Sursa: Eurostat, Divizia de statistică a ONU; date din 2013 sau mai recente – calculele serviciilor Comisiei

8 Pe de altă parte, unele țări dispun de sisteme de recuperare (clawbacks) în multe domenii ale cheltuielilor cu sănătatea, ceea ce înseamnă că nivelul înregistrat al cheltuielilor publice poate reprezenta o subestimare a nivelului real.

0

5

10

15

20

25

UE DK FR NL DE AT BE SE UK IT FI SI MT EL ES HR CZ PT LU SK IE EE HU BG PL RO LT CY LV

% din cheltuielile publice totale % din PIB

Pagina 5 |

Pentru guverne, cheltuielile publice cu

sănătatea se numără printre elementele de cheltuieli cele mai mari

și cu creșterea cea mai rapidă. Figura 4 prezintă creșterea cheltuielilor publice în

domeniul sănătății ca procentaj din PIB în

perioada 2008-2014 (în puncte procentuale). Aceeași figură ilustrează,

prin cercuri, creșterea anuală medie a cheltuielilor publice reale pentru sănătate,

pe cap de locuitor, în aceiași ani.

În combinație, acești doi indicatori oferă o

mai bună oglindă a cheltuielilor publice în domeniul sănătății. Variațiile de nivel ale

cheltuielilor cu sănătatea raportate la PIB reprezintă, de fapt, rezultatul combinației

dintre tendințele înregistrate de cheltuielile publice pentru sănătate și,

respectiv, de PIB.

O creștere relativă a cheltuielilor cu

sănătatea ca procentaj din PIB poate fi de fapt efectul net al scăderii ambelor

cifre, PIB-ul scăzând mai mult decât cheltuielile (și invers). Prin urmare,

valorile pe cap de locuitor oferă

informații suplimentare pentru evaluarea tendințelor: dacă cheltuielile

cu sănătatea cresc ca pondere din PIB și scad ca pondere pe cap de locuitor, este

probabil ca PIB-ul țării să scadă mai repede decât cheltuielile cu sănătatea.

Traiectoriile de creștere ar trebui analizate coroborat cu valoarea inițială.

Un punct de pornire aflat mai jos sau mai sus decât media poate duce la o

interpretare diferită a creșterilor și a scăderilor în cadrul cheltuielilor cu

asistența medicală.

Figura 4 – Creșterea cheltuielilor publice cu sănătatea ca % din PIB și pe cap de locuitor

Creșterea cheltuielilor publice cu sănătatea ca procentaj din PIB (2008-2014, puncte procentuale, scara din dreapta)

și creșterea medie anuală a cheltuielilor publice reale cu sănătatea pe cap de locuitor (cercuri, 2008-2014, scara din

stânga)

Sursa: Baza de date „Sănătate pentru toți” a OMS – Calculele serviciilor Comisiei.

-2

-1,5

-1

-0,5

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

-6%

-4%

-2%

0%

2%

4%

6%

8%

UE IE EL LU PT PL LV LT HR ES HU RO IT EE SI UK SK CY DK CZ AT BG DE FR BE FI NL MT SE

Pagina 6 |

Presiunea în sensul unor cheltuieli mai mari în domeniul sănătății nu va

dispărea. În conformitate cu Raportul

din 2015 privind îmbătrânirea, este de așteptat ca până în 2060 ponderea

cheltuielilor publice pentru sănătate raportate la PIB să crească și mai mult.

Principalii factori care determină această creștere sunt:

creșterea veniturilor și așteptările din ce în ce mai mari față de servicii

medicale de înaltă calitate; îmbătrânirea populației; și

progresele tehnologice.

Conform „scenariului de referință al

Grupului de lucru privind îmbătrânirea (Ageing Working Group – AWG)”,

cheltuielile publice în sectorul sănătății în UE vor crește cu 0,9 puncte procentuale

din PIB până în 2060 (figura 5). În

„scenariul de risc al AWG” se estimează o creștere medie de 1,6 puncte procentuale

a acestor cheltuieli până în 2060 (a se vedea anexa).

Un obiectiv esențial al UE este asigurarea sustenabilității finanțelor publice, inclusiv

pe termen mediu și lung. În multe țări din UE, riscurile pentru sustenabilitatea

finanțelor publice sunt legate în mare

măsură de impactul estimat al cheltuielilor publice cu asistența medicală

și îngrijirea pe termen lung ca urmare a îmbătrânirii populației.

Pe lângă dificultățile de natură fiscală,

sistemele de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung se confruntă

adesea cu probleme structurale comune, legate de distribuția și utilizarea

ineficientă a resurselor în diversele domenii funcționale de cheltuieli. OCDE

estimează că o cincime din cheltuielile cu sănătatea contribuie puțin sau deloc la

îmbunătățirea sănătății populației. În unele cazuri se ajunge chiar la o stare de

sănătate mai precară. Țările ar avea

potențialul de a cheltui semnificativ mai puțin pentru asistența medicală fără ca

prin aceasta să se înrăutățească performanțele sistemului sanitar sau

starea de sănătate a oamenilor9. Există și alte probleme:

accesul inegal la asistența medicală; derapajele fiscale frecvente;

presiunile fiscale concurente din

partea diferitelor ministere; schimbarea priorităților în materie de

politici; fraudele sau corupția; și

lipsa de informații privind rentabilitatea investițiilor în sistemele

de îngrijire a sănătății și de îngrijire pe termen lung.

Figura 5 – Situația de referință și cheltuielile estimate pentru asistența medicală în țările UE în perioada 2013-2060, în scenariul de referință al AWG

Sursa: Pe baza Raportului din 2015 privind îmbătrânirea populației – Serviciile Comisiei.

9 OCDE: Rezolvarea problemei cheltuielilor inutile în domeniul sănătății; ianuarie 2017 – http://www.oecd.org/health/tackling-wasteful-spending-on-health-9789264266414-en.htm.

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

UE CY LT LV BG RO EE LU PL HU BE CZ IT SI ES IE SE HR SK MT EL DE NL AT FI PT FR DK UK

2013 diferența 2013-2060

Pagina 7 |

2.3. Accesul la sisteme de sănătate eficace contribuie la coeziunea

socială

Cele mai frecvente obstacole în calea accesului la asistență medicală au fost

provocate de incapacitatea și/sau reticența pacienților de a plăti pentru

produse și servicii medicale. În unele țări a existat și problema timpilor de

așteptare sau a distanței de parcurs. Problema timpilor de așteptare poate

surveni dintr-o multitudine de motive, inclusiv unele legate de insuficiența sau

alocarea necorespunzătoare a resurselor

sau de alegerile în materie de gestiune activă făcute de factorii de decizie din

sistemul de sănătate.

De asemenea, accesul la asistență

medicală ar putea fi obstrucționat

de disponibilitatea insuficientă a infrastructurii medicale și a forței de

muncă în domeniul sănătății.

Un indicator folosit frecvent pentru a evidenția obstacolele care stau în calea

accesului la asistență medicală îl reprezintă nevoile nesatisfăcute

semnalate chiar de pacienți10. Acest indicator este acum adoptat în tabloul de

bord social care face parte din pilonul social.

În patru din cinci țări europene, sub 5 % din populație a semnalat

existența unor nevoi nesatisfăcute de

consult medical. În schimb, în unele țări proporția persoanelor care au semnalat

nevoi nesatisfăcute a fost considerabil mai mare11.

Figura 6 – Nevoile de consult medical nesatisfăcute, semnalate chiar de pacienți și cauzate

de costuri, de timpul de așteptare și de distanța de parcurs

Sursa: EU-SILC (2015)

10 Nevoile de asistență medicală nesatisfăcute semnalate chiar de pacienți se referă la evaluarea proprie făcută de persoana în cauză cu privire la faptul că a avut nevoie de un consult sau de un tratament în cadrul unui anumit tip de asistență medicală, dar nu a beneficiat de acestea sau nu a căutat să le obțină din următoarele trei motive: „Motive financiare”, „Listă de așteptare” și „Distanță prea mare”. Problemele pe care oamenii declară că le întâmpină pentru a beneficia de îngrijire atunci când sunt bolnavi reflectă adesea obstacole semnificative în calea asistenței medicale. 11 În cazul specific al Greciei, reducerea drastică a salariilor și creșterea puternică a șomajului pe fondul unui sistem de asigurări de sănătate fragmentat, caracterizat de o redistribuire slabă, au provocat o scădere considerabilă a nivelului de acoperire asigurat de serviciile publice de sănătate și a eligibilității pentru a beneficia de acestea. Deși există dovezi privind supraconsumul de servicii medicale în Grecia înainte de criză (reflectat în nivelul ridicat al plăților directe), serviciile de acest tip au devenit inaccesibile financiar ca urmare a crizei. Acoperirea universală a fost introdusă ulterior, prin reformele din 2014 și 2016. Impactul acestor reforme asupra nevoilor nesatisfăcute nu este încă reflectat de datele disponibile.

0

2

4

6

8

10

12

14

UE EE EL RO LV PL IT BG FI PT IE LT HU UK BE SK HR CY DK FR SE LU CZ MT ES DE SI NL AT

Prea scump Prea departe Listă de așteptare

Pagina 8 |

În întreaga UE există lacune semnalate chiar de pacienți în privința

accesului la îngrijiri medicale de bună

calitate, în ciuda faptului că statele membre sunt de acord cu principiul comun

al echității în cadrul sistemelor de sănătate. Pot exista obstacole multiple în

calea echității accesului la asistență medicală, printre acestea numărându-se

factori financiari, administrativi, geografici, juridici, culturali și organizatorici.

Nevoile medicale nesatisfăcute semnalate chiar de pacienți ar trebui să fie analizate

și prin prisma unor indicatori obiectivi privind utilizarea asistenței medicale și

cheltuielile aferente. Un exemplu de indicator este nivelul cheltuielilor publice,

private și directe cu asistența medicală12, care oferă și informații referitoare la

protecția financiară a populației împotriva

riscurilor de îmbolnăvire și la utilizarea actuală a serviciilor de sănătate.

Asigurarea unui acces universal și

durabil la îngrijiri de înaltă calitate necesită sporirea eficienței și a

eficacității cheltuielilor cu sănătatea,

pe fondul creșterii cererii și al resurselor limitate. Dificultatea constă în identificarea

unor modalități eficiente din punct de vedere al costurilor de finanțare,

organizare și furnizare a asistenței medicale, care să ducă la îmbunătățirea

stării de sănătate odată cu utilizarea mai rațională a resurselor disponibile.

Reducerile nediferențiate de cheltuieli,

care au drept obiectiv economisirea pe termen scurt și nu vizează rentabilitatea

sistemului în ansamblu, ar putea duce la cheltuieli mai mari pe termen mediu și

lung.

Este demn de menționat faptul că multe

state membre percep ca pe un demers dificil îmbunătățirea accesului la

12 Cheltuielile directe se referă la plățile directe pentru bunuri și servicii din veniturile primare sau din economiile gospodăriilor, atunci când plata este făcută de către utilizator în momentul achiziționării bunurilor sau al utilizării serviciilor, fie fără nicio rambursare, fie sub forma împărțirii costurilor în cadrul unui sistem organizat. Este posibil ca acest indicator să fie influențat și de opțiunile pacienților. În prezent, comparabilitatea datelor la nivel transnațional este limitată de nivelul de precizie cu care a fost pus în aplicare în țările UE sistemul conturilor de sănătate din 2011.

medicamente accesibile financiar. Realitatea este că pentru următorii ani se

prevede lansarea unui număr mare de

medicamente noi, ceea ce va crea nevoi mai mari de finanțare comparativ cu cele

din ultimul deceniu.

Natura medicamentelor noi se schimbă

treptat: inovațiile se bazează pe produse biofarmaceutice complexe și costisitoare și

se adresează din ce în ce mai mult unor grupuri de populație mai mici. Entitățile

publice și private care achită serviciile de asistență medicală se confruntă din ce în

ce mai des cu problema modului în care își

pot permite să plătească pentru aceste medicamente din ce în ce mai numeroase.

Multe decese încă survin prea devreme în Europa. În 2014, în UE au

decedat 1,69 milioane de persoane cu vârsta sub 75 de ani. Dintre acestea,

aproximativ 562 034 de decese ar putea fi considerate premature, deoarece ar fi

putut fi evitate având în vedere tehnologia

și cunoștințele medicale actuale. Împreună, atacurile de cord și accidentele

vasculare cerebrale au cauzat aproape jumătate din aceste decese totale

evitabile.

Conceptul de mortalitate evitabilă prin

asistență medicală se bazează pe ideea că anumite decese (pentru anumite categorii

de vârstă și din cauza anumitor boli) ar

putea fi „evitate”. Cu alte cuvinte, ele nu s-ar fi produs în această etapă dacă ar fi

fost disponibile în timp util servicii de asistență medicală eficace.

Indicatorul mortalității evitabile prin asistență medicală este utilizat în

contextul global al evaluărilor performanței sistemelor de sănătate

pentru a oferi un indiciu privind calitatea și

performanța politicilor în materie de sănătate.

În 2013, proporția dintre decesele evitabile prin asistență medicală optimă și

totalul deceselor înregistrate la persoane cu vârste sub 75 de ani varia considerabil

de la un stat membru la altul.

Pagina 9 |

Figura 7 – Mortalitatea evitabilă prin asistență medicală

Sursa: Baza de date a Eurostat (2014)

3. IDENTIFICAREA UNOR PÂRGHII DE POLITICĂ ADECVATE PENTRU

DEPĂȘIREA DIFICULTĂȚILOR

Comunicarea Comisiei privind sistemele de

sănătate eficace, accesibile și reziliente propune o agendă a UE care prevede o

serie de mecanisme de cooperare menite să sprijine reformele naționale, cu scopul

de a îmbunătăți performanțele sistemelor de sănătate din UE. Printre mecanisme se

numără evaluarea tehnologiilor medicale

(ETM), e-sănătatea și sănătatea digitală, evaluarea performanței sistemelor de

sănătate, planificarea forței de muncă, rețelele europene de referință etc.13

Această cooperare vizează îmbunătățirea

eficienței și a eficacității sistemelor de

sănătate, pentru a se asigura sustenabilitatea fiscală și accesul tuturor la

servicii de sănătate de bună calitate.

Raportul comun al CPE și al Comisiei privind sistemele de îngrijire a sănătății și

de îngrijire pe termen lung (2016)

identifică o serie de domenii în care îmbunătățirile ar putea spori rentabilitatea

sistemelor de sănătate pe termen mediu și lung și sustenabilitatea lor pe termen lung.

Iată câteva pârghii de politică adecvate în

acest sens:

13 https://ec.europa.eu/health/home_ro.

Îmbunătățirea guvernanței sistemelor

1) Consolidarea cooperării dintre autoritățile fiscale și cele din domeniul

sănătății și utilizarea unui spectru larg de instrumente de planificare bugetară pentru

a spori eficiența, transparența și asumarea răspunderii;

2) Stabilirea unor strategii de gestionare a datelor și a tehnologiilor informației pentru

a sprijini monitorizarea și guvernanța și a consolida lupta împotriva corupției, a

fraudei și a deturnării resurselor publice;

3) Evaluarea prealabilă și ulterioară a

reformelor, într-un mod sistematic, formalizat și bazat pe dovezi, precum și

introducerea unor evaluări ale performanței sistemului de sănătate;

4) Definirea clară a rolurilor care le revin

autorităților publice în ceea ce privește

serviciile de îngrijire pe termen lung, cu scopul de a integra serviciile medicale și

sociale într-un cadru juridic și de a îmbunătăți eficiența administrativă;

5) Îmbunătățirea adecvării și a calității

resurselor umane din sectorul sănătății,

prin adaptarea planificării în funcție de nevoi, ajustarea stimulentelor, explorarea

posibilității de a recruta medici de peste hotare și planificarea pe termen lung;

0

50

100

150

200

250

300

350

Pagina 10 |

Promovarea sustenabilității și a eficienței finanțării și a cheltuielilor

6) Utilizarea criteriilor de eficacitate a costurilor și de echitate la stabilirea

pachetelor de prestații rambursate din bani publici, precum și folosirea unor

sisteme de repartizare a costurilor care să ajute la limitarea cheltuielilor publice fără

a restrânge accesul celor vizați;

7) Conceperea salariilor și a mecanismelor

de achiziție astfel încât să se promoveze eficiența și echitatea;

8) Îndepărtarea sistemelor de sănătate de

modelul tradițional centrat pe spitale,

acordând serviciilor de îngrijire primară un rol mai puternic de filtrare a accesului și

de îndrumare, precum și promovând coordonarea și integrarea în cadrul

asistenței medicale;

9) Creșterea sustenabilității asistenței

medicale spitalicești prin îmbunătățirea modalităților de finanțare, reducerea

costurilor operaționale și optimizarea comparațiilor privind performanța

spitalelor și a analizelor comparative;

10) Consolidarea utilizării rentabile și a

accesibilității financiare a medicamentelor, prin promovarea achizițiilor publice și a

rolului medicamentelor generice și biosimilare14, prin politici corespunzătoare

de control al prețurilor și prin promovarea utilizării raționale a medicamentelor;

11) Explorarea mai multor mecanisme de cooperare transnațională, în vederea

soluționării problemelor legate de disponibilitatea și accesibilitatea

medicamentelor în țările UE. Printre acestea ar trebui să se regăsească inclusiv

mecanisme de reglementare adecvate la nivelul UE și acorduri de achiziții comune;

12) Facilitarea luării unor decizii fundamentate pe ETM și eficiente din

punct de vedere al costurilor privind

14 Un medicament generic este un produs farmaceutic identic cu un medicament care a fost deja autorizat („medicamentul de referință”). Acesta conține aceleași substanțe active ca medicamentul de referință. Un medicament biosimilar este foarte asemănător, în toate aspectele sale esențiale, unui medicament biologic deja aprobat.

acoperirea tehnologiilor noi și a celor existente, inclusiv prin cooperare între

statele membre;

Îmbunătățirea accesului la îngrijire, a

calității și a eficacității acesteia

13) Consolidarea politicilor de promovare

a sănătății și de prevenire a bolilor: promovarea unor campanii pe tema

factorilor de risc, realizarea de inițiative integrate multisectoriale și cu multiple

părți interesate și corelarea planurilor financiare cu calendarele de politici;

14) Îmbunătățirea accesului la îngrijiri de

bună calitate prin reducerea timpilor de

așteptare și a poverii financiare reprezentate de cheltuielile medicale

pentru gospodării, inclusiv a plăților neoficiale;

15) Luarea în considerare a nevoilor

categoriilor vulnerabile, în special prin

politici fiscale și de protecție socială relevante, prin cooperare intersectorială la

furnizarea serviciilor de îngrijire și prin oferirea de servicii care să respecte

specificitatea culturală;

16) Asigurarea unei îngrijiri de nivel

corespunzător pentru persoanele aflate în dificultate, prin promovarea și evaluarea

calității și a eficacității;

17) Promovarea vieții independente și sprijinirea furnizării serviciilor de sănătate

și de îngrijire pe termen lung la domiciliu

și în comunitate în locul unui cadru instituțional, dacă este posibil;

18) Promovarea îmbătrânirii sănătoase și

prevenirea degradării fizice și mintale a persoanelor cu afecțiuni cronice.

4. EXAMINARE COMPARATIVĂ A

STADIULUI ACTUAL AL POLITICILOR

Mai multe state membre au introdus și au pus în aplicare măsuri substanțiale de

sporire a accesului la serviciile de sănătate, menținând în același timp

calitatea și durabilitatea sistemului.

Bulgaria, Estonia, Malta, Austria și Polonia au introdus reforme substanțiale pentru a

consolida asistența medicală primară și a o coordona mai bine cu îngrijirea

spitalicească și specializată. În plus,

Pagina 11 |

Suedia a alocat fonduri sporite inclusiv pentru a îmbunătăți accesibilitatea

serviciilor de sănătate.

Cipru s-a angajat într-o reproiectare a sistemului său de sănătate, pentru a oferi

întregii populații acces la asistență medicală și pentru a reduce plățile directe

mari.

În 2016 și 2017, Portugalia a realizat

reforme semnificative pentru a asigura servicii de sănătate cu acoperire

universală.

Bulgaria a luat măsuri pentru a extinde

serviciile de asistență medicală în

ambulatoriu în zonele în care nivelul scăzut de asigurare a acestor servicii prin

sistemul public îngreunează accesul anumitor persoane la asistență medicală.

Austria a introdus un nou sistem, bazat pe grupuri omogene de bolnavi (GOB), pentru

plata în zona de ambulatoriu a spitalelor, cu scopul de a micșora presiunea asupra

sectorului internări și de a stimula

utilizarea serviciilor clinice de zi și a celor ambulatorii.

Letonia și Polonia au inițiat reforme pentru a spori disponibilitatea forței de muncă din

domeniul sănătății.

Ungaria și România au luat primele măsuri

de creștere a salariilor pentru profesioniștii în domeniul sănătății.

Letonia, Polonia, Portugalia și România au

anunțat măsuri de atragere a medicilor și a asistenților medicali către zonele

periurbane sau rurale.

Letonia și Malta au redus timpii de

așteptare, iar România a reorganizat unele părți ale sistemului de asistență medicală

ambulatorie.

Italia, Malta, Portugalia și Slovenia au

dezvoltat și au pus în aplicare soluții TIC

pentru a reduce timpii de așteptare în cadrul serviciilor de sănătate.

Spania, Italia, Portugalia și Slovacia pun în aplicare reforme precum centralizarea

achizițiilor, adoptarea medicamentelor generice și crearea de organisme ETM.

Obiectivul final este acela de a spori accesul la medicamente și de a asigura o

utilizare rentabilă a acestora.

Letonia și România au pus în aplicare planuri de sporire a gradului de

responsabilitate și mecanisme de asigurare a transparenței în sistemul de

sănătate.

Ciclul de analize „Starea sănătății în UE”15

prezintă dovezi privind politicile în materie de sănătate din Europa. În special

profilurile de țară în domeniul sănătății oferă analize mai detaliate ale situației

politicilor în fiecare stat membru.

Raportul însoțitor se bazează pe constatările făcute în cadrul profilurilor de

țară și subliniază implicațiile transversale ale politicilor acestora.

Data: 26.9.2017

15 https://ec.europa.eu/health/state/summary_ro.

Pagina 12 |

5. RESURSE UTILE

Comunicarea Comisiei privind sistemele de sănătate eficace, accesibile și reziliente

[COM (2014) 215 final] https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/systems_performance_assessment/doc

s/com2014_215_final_ro.pdf

Raport comun privind sistemele de îngrijire a sănătății și de îngrijire pe termen lung

și privind sustenabilitatea fiscală – European Economy, Institutional Paper 37, octombrie 2016; DG Afaceri Economice și Financiare și Comitetul pentru politică

economică https://ec.europa.eu/info/publications/economy-finance/joint-report-health-care-

and-long-term-care-systems-fiscal-sustainability-0_ro

Starea sănătății în UE: Profiluri de țară în domeniul sănătății https://ec.europa.eu/health/state/country_profiles_ro

Sănătatea pe scurt: Europa 2016 – Ciclul „Starea sănătății în UE”, OECD Publishing, Paris

https://ec.europa.eu/health/state/glance_ro

Fișa tematică a semestrului european privind sustenabilitatea finanțelor publice

Baza de date „Sănătate pentru toți” a OMS

Baza de date în domeniul sănătății a OCDE

Instrumentul de date ECHI al Comisiei Europene

https://ec.europa.eu/health/indicators_data/indicators_ro

Avizul intitulat „Tipologia reformelor în domeniul politicilor de sănătate și cadrul de

evaluare a efectelor reformelor”, emis de Grupul de experți privind modalitățile eficiente de a investi în domeniul sănătății

https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/013_healthpolicyreforms_reformeffects_en.pdf

Avizul intitulat „Accesul la servicii de sănătate în Uniunea Europeană”, emis de Grupul de experți privind modalitățile eficiente de a investi în domeniul sănătății

https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/015_access_healths

ervices_en.pdf

Avizul intitulat „Definirea unui cadru de referință pentru asistența primară, cu un

accent deosebit pe sistemele de finanțare și sistemele de trimitere”, emis de Grupul de experți privind modalitățile eficiente de a investi în domeniul sănătății

https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/004_definitionprimarycare_en.pdf

Raportul „Și ce dacă? Strategii de evaluare a calității îngrijirii din toată Europa” al Grupului de experți al UE privind evaluarea performanței sistemelor de sănătate

https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/systems_performance_assessment/doc

s/sowhat_en.pdf

Raportul „Elemente de construcție: Instrumente și metodologii de evaluare a îngrijirii

integrate în Europa” al Grupului de experți al UE privind evaluarea performanței sistemelor de sănătate

https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/systems_performance_assessment/docs/2017_blocks_en_0.pdf

Pagina 13 |

ANEXĂ

Figura A: Decalajul dintre chintila superioară și cea inferioară a veniturilor16

în privința

nevoilor de asistență medicală nesatisfăcute semnalate chiar de pacienți, 2015

Sursa: Eurostat, EU-SILC. Note: toate motivele; diferența este exprimată în puncte procentuale.

Figura B: Cheltuielile directe ale gospodăriilor private ca % din totalul cheltuielilor curente cu sănătatea – date din 2014 sau cele mai recente date disponibile

Sursa: OMS, baza de date „Sănătate pentru toți”

16 Diferența (decalajul) dintre procentajul populației din chintila de venit inferioară (q1) și cea

superioară (q5) atunci când se analizează totalul nevoilor nesatisfăcute de consult medical semnalate chiar de pacienți pe parcursul ultimelor 12 luni. Categoria reprezentată de prima chintilă este formată din fracțiunea de 20 % din populație care obține cele mai mici venituri, iar categoria reprezentată de a

cincea chintilă este formată din fracțiunea de 20 % din populație care obține cele mai mari venituri.

-2

0

2

4

6

8

10

12

14

16

UE LV EL IT BG RO BE PL HU PT EE HR FI CY FR LT MT IE LU SK SE DK DE CZ AT ES NL SI UK

0

10

20

30

40

50

60

UE CY BG LV EL LT MT PT HU ES PL SK IT EE RO FI BE IE AT CZ SE DK DE SI HR LU UK FR NL

Pagina 14 |

Figura C: Cheltuielile cu asistența medicală preconizate în țările UE în perioada 2013-2060, în scenariul de risc al AWG

Sursa: Pe baza Raportului din 2015 privind îmbătrânirea populației – Serviciile Comisiei.

Figura D: Nivelul de educație al forței de muncă

Nivelul de ocupare al lucrătorilor care dețin o diplomă universitară ca procentaj din nivelul total de ocupare în sănătate și asistență socială și în toate sectoarele, 2016 – Sursa: Eurostat

0

10

20

30

40

50

60

70

80

UE CY BG ES EL IE LT UK EE PL BE LV FI SE IT DK SI PT MT NL FR HR CZ LU AT RO HU SK DE

Total - toate activitățile NACE Activități în domeniul sănătății umane și al asistenței sociale