Raport 2015-Evolutia Concurentei in Sectoare Cheie

7/23/2019 Raport 2015-Evolutia Concurentei in Sectoare Cheie

http://slidepdf.com/reader/full/raport-2015-evolutia-concurentei-in-sectoare-cheie 1/124

1



2

Cuprins

1. INTRODUCERE................................................................................................................................ 5

Evoluția economiei naționale ............................................................................................................ 5

Convergența la nivel regional. ........................................................................................................... 7

Evoluția politicii de concurență ....................................................................................................... 14

2. INDICELE AGREGAT DE PRESIUNE CONCURENȚIALĂ ............................................................... 18

Elemente introductive ...................................................................................................................... 18

Rezultatele aplicării IAPC asupra a 20 de industrii din economia națională .................................. 22

Concluzii ............................................................................................................................................ 24

3. ANALIZA SECTORIALĂ A TENDINȚELOR DE CONCENTRARE .................................................... 26

Praguri de notificare ......................................................................................................................... 26

Operațiunile de concentrare, analizate și aprobate de autoritatea de concurență din România 29Tranzacții realizate în România ........................................................................................................ 31

Tranzacții la nivel internațional ....................................................................................................... 33

Concluzii ............................................................................................................................................ 39

4. SECTORUL BANCAR ..................................................................................................................... 42

Descrierea sectorului........................................................................................................................ 42

Rentabilitatea Sectorului ................................................................................................................. 44

Activitatea de creditare ................................................................................................................... 45

Concluzii ............................................................................................................................................ 54

5. SECTORUL ASIGURĂRILOR AUTO .............................................................................................. 56

Dimensiunea sectorului asigurărilor auto în perioada 2011-2015 ................................................. 56

Comparații internaționale ................................................................................................................ 58

Tendințe de concentrare în sectorul asigurărilor auto ................................................................... 60

Evaluarea celor două segmente principale ale sectorului asigurărilor auto prin intermediul IAPC

.......................................................................................................................................................... 65

Evoluția gradului de cuprindere în asigurare a RCA și posibile soluții ........................................... 66

Concluzii ............................................................................................................................................ 71

6. SECTORUL DE RETAIL ALIMENTAR – CONCLUZIILE ANALIZEI PRIVIND IMPACTUL

REDUCERII TVA LA ALIMENTE ............................................................................................................ 73

Prezentarea sectorului ..................................................................................................................... 73

Aspecte metodologice ...................................................................................................................... 75

Rezultatele la nivelul comerțului modern ....................................................................................... 76

Situația aferentă comerțului tradițional ......................................................................................... 78

Evoluția comparativă între comerțul modern și cel tradițional ..................................................... 79

Concluzii ............................................................................................................................................ 81

Cuvânt înainte



3

7. REZULTATELE PRELIMINARE ALE INVESTIGAŢIEI SECTORIALE PE PIAŢA ENERGIEI

ELECTRICE DIN ROMÂNIA ................................................................................................................... 83

Aspecte introductive........................................................................................................................ 83

Principalele aspecte privind politica în domeniul energiei ............................................................. 83

Pieţele relevante în sectorul energiei electrice. .............................................................................. 84

Aspecte analizate în cadrul investigaţiei Consiliului Concurenţei .................................................. 96

Concluzii .......................................................................................................................................... 101

8. PARTICIPAREA STATULUI ÎN SECTOARELE CHEIE ALE ECONOMIEI NAŢIONALE ................. 104

Considerente teoretice .................................................................................................................. 104

E cienţa companiilor de stat în România...................................................................................... 110

Principalele sectoare în care activează companii de stat ............................................................. 115

Evoluţia celor mai importante companii de stat ........................................................................... 116

Prezenţa statului în economia românească, comparativ cu situaţia existentă în alte state

europene ........................................................................................................................................ 117

Concluzii.......................................................................................................................................... 118

fi



CUVÂNT ÎNAINTE

A devenit deja o tradiie ca în fiecare toamnă, în cadrul unei conferine, să

lansăm în dezbatere Raportul privind concurenţa în sectoare cheie. Pentru noi,acesta reprezintă unul dintre instrumentele de bază pentru promovarearezultatelor aciunilor de monitorizare a pieţelor, dar și a metodelor specifice deanaliză economică utilizate în cadrul politicii de concurenţă. Deși monitoriza-rea pieelor este o componentă de importantă a activităii noastre, din păcate,este şi una dintre cele mai puţin vizibile în spaţiul public. Sperăm ca acestRaport să arate o parte a eforturilor depuse, de cele mai multe ori cu sprijinulaltor autorităţi publice, pentru a urmări comportamentul companiilor de pecele mai importante piee și influena asupra consumatorilor.

Aflat la a 7-a ediţie, Raportul din acest an analizează o serie de aspecte de

interes atât pentru opinia publică, cât şi pentru atutoritatea de concurenţă,cum sunt: impactul reducerii TVA la alimente, participarea statului însectoarele esenţiale sau problemele din sectorul asigurărilor auto şi cele din

sectorul energiei. Ca repere constante ale acestui raport, analizăm situaţia din sectorul bancar şi prezentămevaluarea concurenţei la nivelul mai multor industrii naţionale prin intermediul indicatorilor de concurenţă. Unelement de noutate în acest an este reprezentat de analiza sectorială a tendinţelor de concentrare, realizată cuscopul de a prezenta cele mai importante evoluţii în materie de achiziţie şi fuziuni.

În contextul accelerării creşterii economice, pe fondul menţinerii inflaţiei la niveluri extrem de scăzute din perspectivă istorică şi al reducerii fiscalităţii, putem anticipa o creştere semnificativă a nivelului de trai al popu-laţiei. Creşterea venitului disponibil al populaţiei cuplată cu relansarea creditării, aflată încă la niveluri relativ

scăzute, vor dinamiza şi sectoarele ciclice ale economiei, cele care au avut cel mai mult de suferit în perioada decriză, respectiv imobiliarele şi bunurile de folosinţă îndelungată. Cu toate acestea, reformele structurale rămân o

prioritate pentru economia românească. Calitatea infrastructurii şi a serviciilor publice sau nivelul ridicat albirocraţiei sunt în continuare probleme care limitează creşterea economiei naţionale sub potenţialul real.

Proiectul prin care va fi analizat impactul reglementărilor în vigoare în câteva sectoare importante ale economieiromâneşti, derulat împreună cu Organizaia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), alături deCancelaria Primului Ministru şi Ministerul Finanţelor Publice, poate reprezenta un punct de referinţă prin gener-area unei abordări coerente în materia reformării cadrului legislativ.

Consiliul Concurenţei va continua să fie un gardian al intereselor consumatorilor şi, în general, un avocat al pieţelor ca mijloc optim de alocare eficientă a resurselor. În acest sens, în Raportul din acest an prezentămrezultatele monitorizării modului în care s-a transmis în preţuri reducerea TVA la alimente, precum şi o analiză asituaţiei companiilor deţinute de stat în cele mai importante sectoare din economie. Pentru produsele monitor-izate, reducerea TVA la alimente a fost transferată aproape integral de către retaileri în preţurile de la raft, faptcare infirmă o parte a temerilor iniţiale. În privinţa companiilor de stat, concluzia cea mai importantă a analizeirealizate în Raport este reprezentată de faptul că acestea pot fi eficiente şi transparente chiar dacă, din motivestrategice, rămân în proprietatea statului, soluţia evidentă pentru realizarea acestui deziderat fiind listarea pe

piaţa de capital.

Raportul asupra concurenţei în sectoare cheie şi conferinţa în care acesta este lansat nu reprezintă doar mijloacede promovare a politicii de concurenţă, acestea fiind de asemenea o oportunitate de îmbunătăţire a instrumen-telor şi abordărilor instituţiei pe baza dezbaterilor generate în mediul academic, în mediul de afaceri, la nivelulautorităţilor publice sau al mass-media.



4



5

1. INTRODUCERE

Evoluția economiei naționale

Contextul economic și financiar internațional

Economia mondială continuă să crească într-un ritm modest comparativ cu cel înregistrat în

anii anteriori crizei financiare și economice. În 2014, rata de creștere reală a PIB-ului

mondial s-a situat în jurul valorii de 3,3%, un nivel similar celui aferent anilor 2012, respectiv

2013.

Figura 1.1. Evoluția creșterii reale a PIB la nivelul României, Zonei Euro, Uniunii Europene și

la nivel global

Sursa: OCDE

În primul trimestru din 2015, a fost înregistrată cea mai mică creștere economică globală de

la momentul crizei1. Specialiștii preconizează, însă, o accelerare a ritmului de creștere în a

doua parte a anului, dar și în 2016, pe fondul condițiilor monetare favorabile, al ritmului mai

redus de consolidare fiscală, al redresării financiare și al prețului scăzut al petrolului.

La nivelul Uniunii Europene, situația economică din 2014 și din prima jumătate a lui 2015

este una favorabilă, în ciuda unui început de 2014 slab, perspectivele economice pe termen

scurt s-au îmbunătățit considerabil. O serie de factori contribuie la această evoluț ie. Dintre

aceștia, se remarcă: prețul redus al petrolului (cu impact pozitiv asupra consumului și

investițiilor), condițiile fiscale și monetare favorabile creșterii și deprecierea monedei euro

(cu implicații directe asupra importurilor și exporturilor).

1 Aproximativ 2%, comparativ cu trimestrul anterior, conform OECD.

-1.0%

-0.5%

0.0%

0.5%

1.0%

1.5%

2.0%

2.5%

3.0%

3.5%

4.0%

4.5%

2012 2013 2014 2015 2016

Economia mondială Uniunea Europeană (28)

Zona Euro (17) România



6

-3

-2-1

0

1

2

3

4

5

6

C i p r u

r a ț i a

F i n l a n d a

I t a l i a

F r a

ț a

A u s t r

i a

G r e c

i a

P o r t u g a l i a

O l a n d a

B e l g

i a

D a n e m a r c a

S p a n

i a

G e r m a n

i a

B u l g a r

i a

C e h

i a

S u e d

i a

L e t o n

i a

S l o v a c

i a

R o m â n

i a

E s t o n

i a

L i t u a n

i a

R e g a t u l U n

i t

S l o v e n

i a

P o l o n

i a

M a l t a

U n g a r

i a

I r l a n d a

L u x e m b u

r g

%

Toate statele membre beneficiază de această conjunctură, într-o măsură mai mare sau mai

mică. Perspectiva economică este, în continuare, una neuniformă la nivelul Uniunii. În 2014,

24 de state membre au înregistrat creșteri ale PIB-ului real, situate între 0,2% și 5,6% (față

de doar 17, în anul precedent).

Figura 1.2. Creșterea reală a PIB în statele membre ale Uniunii Europene în anul 2014

Sursa: Eurostat

Inflația a continuat să scadă, în 2014, iar la sfârșitul anului și în prima parte din 2015 a

înregistrat valori negative, în contextul reducerii accentuate a prețului petrolului. În a doua

parte a acestui an, dar și în 2016, sunt așteptate, însă, creșteri semnificative ale ratei

inflației, determinate de manifestarea unor factori precum: consolidarea cererii interne,

reducerea decalajelor economice dintre statele membre, estomparea efectelor aferente

prețurilor reduse ale materiilor prime, creșterea prețurilor la import (pe fondul deprecierii

monedei euro) etc.

Figura 1.3. Evoluția ratei anuale a inflației în Uniunea Europeană și în Zona Euro

Sursa: Eurostat

În perioada următoare, se așteaptă o creștere a cererii interne, element care continuă să

reprezinte principalul motor al creșterii PIB-ului, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul ZoneiEuro. Alte tendințe importante, din perspectiva accelerării activității economice, sunt:



7

0

20

40

60

80

100

120

140

160

B u l g a r i a

R o m â n i a

P o l o n i a

U n g a r i a

C e h i a

L i t u a n i a

C r o a ț i a

S l o v a c i a

L e t o n i a

E s t o n i a

P o r t u g a l i a

M a l t a

S l o v e n i a

G r e c i a

C i p r u

S p a n i a

U E

G e r m a n i a

I t a l i a

A u s t r i a

F r a n ț a

B e l g i a

O l a n d a

L u x e m b u r g

I r l a n d a

R e g a t u l U n i t

F i n l a n d a

S u e d i a

D a n e m a r c a

% F A Ț Ă D E N I V E L U L M E D I U A L U E

atenuarea fragmentării financiare, reluarea creditării, îmbunătățirea treptată a situației de

pe piața muncii și redresarea investițiilor.

Rămân, însă, în continuare, o serie de forțe ce exercită presiuni asupra potențialului de

creștere economică, precum: tensiunile geopolitice, nivelul ridicat al șomajului, gradul mare

de îndatorare, ponderea semnificativă a creditelor bancare neperformante etc.

Convergența la nivel regional.

Tendințe de convergență a prețurilor la nivelul Uniunii Europene2

În 2014, prețurile bunurilor și serviciilor au înregistrat valori semnificativ diferite la nivelul

statelor membre ale Uniunii Europene. La nivel agregat, relativ la media Uniunii, nivelul

prețurilor variază între 48%, în Bulgaria, și 138%, în Danemarca. România se află pe poziția a

doua în acest clasament, cu un nivel al prețurilor reprezentând 54% față de medie.

Figura 1.4. Indicele nivelului de preț pentru bunuri de consum și servicii3, în 2014, la nivelulstatelor membre ale Uniunii Europene (media UE = 100)

Sursa: Eurostat

La nivelul principalelor categorii de bunuri și servicii, cea mai mare eterogenitate a

nivelurilor de preț corespunde serviciilor de transport , în timp ce produsele electronice deconsum sunt caracterizate de cel mai ridicat grad de omogenitate a prețurilor, la nivelul

statelor membre ale Uniunii Europene.

2

Datele prezentate în această secțiune sunt rezultatul unor ample sondaje realizate periodic în cadrulprogramului Eurostat-OCDE privind paritatea puterii de cumpărare, demers ce vizează peste 2400 de bunuri deconsum și servicii. 3 Corespunzător cheltuielii pentru consumul final al gospodăriilor.



8

Tabelul 1.1. Statele membre cu cel mai mare, respectiv cel mai mic indice al nivelului de

preț și coeficientul de variație la nivelul Uniunii, pe categorii de bunuri și servicii, în 2014

Categorie bunuri deconsum/servicii

Cel mai mare nivel depreț

Cel mai mic nivelde preț Coeficientul

de variație(%)Țara

Indice depreț

(UE=100)Țara

Indice depreț

(UE=100)

Alimente și băuturi nealcoolice Danemarca 139 Polonia 61 18.7

Băuturi alcoolice și tutun Irlanda 170 Bulgaria 58 28.1

Îmbrăcăminte Suedia 121 Ungaria 70 11.9

Încălțăminte Danemarca 129 Bulgaria 73 13.4

Electricitate, gaz și alți combustibili Danemarca 129 Bulgaria 52 22.7Mobilă, accesorii și furnituri,covoare și alte materiale de

acoperire a pardoseliiRegatul Unit 119 Bulgaria 50 20.8

Aparate de uz casnic Malta 147 Ungaria 74 14.3

Produse electronice de consum Malta 116 Cehia șiPolonia 85 7.4

Mijloace personale de transport Danemarca 151 Cehia 75 15.3

Servicii de transport Regatul Unit 135 Bulgaria 45 30.6

Comunicații Irlanda 128 Lituania 51 24.7

Restaurante și hoteluri Danemarca 147 Bulgaria 46 29Sursa: Eurostat

Cu excepția produselor electronice de consum, România a înregistrat, în 2014, niveluri de

preț sub media Uniunii Europene pentru toate categoriile de bunuri și servicii menționate în

Tabelul 1.1.

Criza economică și financiară globală a avut un impact semnificativ asupra evoluț iei relative

a nivelurilor de preț din Uniunea Europeană și din Zona Euro. Dacă, înainte de 2009, se

manifesta o convergență a prețurilor, ulterior acestui an, se remarcă o evoluție inversă

(Figura 1.5). Coeficientul de variație a înregistrat o ușoară creștere, între 2009 și 2014, lanivelul Uniunii, respectiv o stagnare, la nivelul Zonei Euro.



9

10

15

20

25

30

35

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

C o e f i c i e n t u l d e v a

r i a ț i e a l

i n d i c e l u i n i v e l u l u i d

e p r e ț ( % )

UE Zona Euro

Figura 1.5. Convergența prețurilor în Uniunea Europeană și în Zona Euro, 2004-2014

Sursa: EurostatConvergența structurii economiei

Din punct de vedere al numărului de firme, conform datelor Eurostat, la nivelul țărilor

central și est europene nu se poate observa o evoluție omogenă, Cehia și Polonia părând a

se recupera cel mai bine, din acest punct de vedere, după efectele crizei financiare din 2008.

Din punct de vedere al performanțelor înregistrate de firmele din Europa centrală și de est

se poate observa o scădere continuă a ratei profitului, în perioada 2008 -2013, în cele mai

multe cazuri. Totuși România, Slovenia și Ungaria au înregistrat fluctuații mai reduse,

prezentând semne de redresare în anul 2013.Figura 1.6. Rata brută a profitului raportată la cifra de afaceri (%)

Sursa: Eurostat

La nivel național anul 2014 a consemnat o îmbunătățire a indicatorilor de performanță

înregistrați de firme pe parcursul anului precedent. Evoluția pozitivă se datorează creșterii

economice robuste din ultimul an. Cu toate acestea, din punct de vedere al dimensiunii

firmelor, se poate observa o evoluție asimetrică în ultimul an. Sectorul IMM a înregistrat în

0

2

4

6

8

10

12

14

România Polonia Slovacia Slovenia Cehia Ungaria Bulgaria

2008 2009 2010 2011 2012 2013



10

2014 o performanță superioară sectorului corporațiilor, confirmând astfel că este mai

sensibil la evoluția ciclului economic pe termen scurt.

Figura 1.7. Rentabilitatea capitalurilor companiilor în funcție de dimensiunea companiilor

(%)

Sursa: Raport asupra stabilității financiare2015, BNR

Și din punct de vedere al sustenabilității financiare se observă o evoluție pozitivă a firmelor

în 2014 față de 2013, toate sectoarele înregistrând o îmbunătățire a capacității de a-și

susține cheltuielile financiare. În acest caz, se poate observa că dimensiunea corporațiilor le

permite operarea cu o mai mare marjă de manevră. Din nou, în cazul IMM-urilor, deși

situația acestora s-a îmbunătățit în ultimul an, nivelul mai scăzut al indicatorului

EBIT/Cheltuieli cu dobânzile arată că acestea sunt mult mai sensibile la ciclul de creditare petermen scurt.

Figura 1.8. EBIT/ Cheltuieli cu dobânzile (%)

Sursa: Raport asupra stabilității financiare 2015, BNR

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

2013 2014

Economie Corporații IMM

0

100

200

300

400

500

600

2013 2014

Economie Corporații IMM



11

Din punct de vedere al performanțelor la nivel agregat, rezultatul net al firmelor active în

2014 a fost de 20,9 miliarde lei. Cu toate acestea firmele care au înregistrat profit net au

cumulat 62,9 miliarde lei, impactul asupra rezultatului final fiind atenuat de firmele

neperformante, care au înregistrat pierderi totale de 42 de miliarde de lei. Funcționarea pe

termen lung în condiții de pierdere poate conduce la dezechilibre care se reflectă asupracelorlalți agenți economici, forțându-i să-și mărească prețurile pentru a compensa pierderile

generate de firmele ineficiente.

Figura 1.9 Numărul de firme în România (mii firme)

Sursa: Raport asupra stabilității financiare 2015, BNR pe baza datelor ONRC, MFP

În ultimii șase ani numărul firmelor din România nu a înregistrat fluctuații majore, oscilând

în jurul valorii de 600 de mii. Din totalul firmelor, cele care au încheiat rezultatul financiar

din 2014 cu pierdere se ridică la aproximativ 240 de mii (96% dintre acestea fiind

reprezentate de microîntreprinderi), ceea ce reprezintă aproximativ 40% din numărul totalde firme din economie. Din totalul pierderilor care se ridică la 42 de miliarde, companiile de

stat au contribuit doar cu 3 miliarde, ceea ce înseamnă că aproximativ 93% din rezultatul

negativ se datorează sectorului privat.

Figura 1.10. Valoarea pierderilor înregistrate în 2014, în funcție forma de proprietate și

sectorul de activitate


596.9 596.4

601.6

604.3 603.7

600.7

592

594

596

598

600

602

604

606

2009 2010 2011 2012 2013 2014

12.8

12.1

17.1

Pierderi (miliarde lei)

Servicii și utilități Industrie Altele

39

3

Pierderi (miliarde lei)

Companii private Companii de stat



12

Dintre firmele care au înregistrat pierderi la finalul anului 2014, mai peste 42% au înregistrat

rezultate negative în ultimii trei ani, fiind responsabile pentru aproximativ jumătate din

pierderile create (20,3 miliarde de lei). Conform datelor BNR, publicate în Raportul asupra

stabilității financiare, 2015, numărul firmelor aflate în insolvență se ridica la 45,2 mii

(reprezentând 7,5 la sută din numărul total de companii nefinanciare active). Conformaceleiași surse, fenomenul insolvenței a cunoscut o ameliorare în ultima perioadă, în anul

2014 numărul firmelor intrate în insolvență reducându-se cu 30% față de 2013. În prima a

anului curent doar 6 mii de noi firme au intrat în insolvență. Impactul firmelor aflate în

insolvență asupra economiei este relativ redus, acestea angajând aproximativ 4,5% din

numărul total de angajați.

Din punct de vedere sectorial, cea mai bună performanța a fost înregistrată de agricultură și

industrie care au consemnat creșteri semnificative ale valorii adăugate brute și a vânzărilor

(VAB a crescut cu 9,2% în agricultură și cu 7,7% în industrie, în timp ce vânzările au crescut

cu 7,9% respectiv 3% pentru cele două sectoare). Din punct de vedere al rentabilitățiicapitalurilor, agricultura se află pe locul trei, după comerț și servicii. La polul opus se află

utilitățile și industria extractivă care au înregistrat cele mai mici rate ale rentabilității

capitalului. De sesizat este faptul că imobiliarele au înregistrat prima valoare pozitivă după

începutul crizei financiare din 2008, înregistrând o valoare de 5,4% pentru rentabilitatea

capitalurilor.

Figura 1.11. Performanța financiară a firmelor în funcție de sectorul de activitate (2014)

Notă: indicatorul de pârghie este calculat ca raport între capitaluri proprii și datorii


Evoluții macroeconomice interne

Economia românească a cunoscut o încetinire a ritmului de creștere în 2014 (2,8%),

comparativ cu 2013 (3,4%), evoluție determinată, în principal, de reducerea accentuată a

nivelului investițiilor.



13

00.20.40.60.8

11.21.41.61.8

2

T I T II T III T IV T I T II T III T IV T I T II

2013 2014 2015

%

Pentru 2015 și 2016, Comisia Europeană preconizează o creștere economică robustă de

2,7%, respectiv 2,9%, creștere susținută de evoluția favorabilă a consumului din sectorul

privat și de o revenire a investițiilor. Datele trimestriale publicate de Institutul Național de

Statistică arată, pentru prima jumătate a anului 2015, creșteri ale PIB-ului real atât pentru

primul, cât și pentru cel de-al doilea trimestru (de 1,4%, respectiv 0,1%, comparativ cutrimestrele anterioare).

Figura 1.12. Creșterea reală a PIB în România, evoluție față de trimestrul anterior

Sursa : INS

Rata anuală a inflației a urmat o traiectorie descendentă în ultima perioadă, fiind puternic

marcată de deciziile privind reducerea TVA. În iunie 2015, rata anuală a inflaț iei IPC acoborât abrupt, la o valoare de -1,6%4, ca urmare a deciziei de extindere a sferei de

aplicabilitate a cotei reduse a TVA.

Figura 1.13. Evoluția inflației

Sursa: BNR

4 Nivel ce reprezintă un minim istoric.



14

0

1

2

3

4

5

6

0 1

- 0 1 - 2 0 1 3

0 1

- 0 2 - 2 0 1 3

0 1

- 0 3 - 2 0 1 3

0 1

- 0 4 - 2 0 1 3

0 1

- 0 5 - 2 0 1 3

0 1

- 0 6 - 2 0 1 3

0 1

- 0 7 - 2 0 1 3

0 1

- 0 8 - 2 0 1 3

0 1

- 0 9 - 2 0 1 3

0 1

- 1 0 - 2 0 1 3

0 1

- 1 1 - 2 0 1 3

0 1

- 1 2 - 2 0 1 3

0 1

- 0 1 - 2 0 1 4

0 1

- 0 2 - 2 0 1 4

0 1

- 0 3 - 2 0 1 4

0 1

- 0 4 - 2 0 1 4

0 1

- 0 5 - 2 0 1 4

0 1

- 0 6 - 2 0 1 4

0 1

- 0 7 - 2 0 1 4

0 1

- 0 8 - 2 0 1 4

0 1

- 0 9 - 2 0 1 4

0 1

- 1 0 - 2 0 1 4

0 1

- 1 1 - 2 0 1 4

0 1

- 1 2 - 2 0 1 4

0 1

- 0 1 - 2 0 1 5

0 1

- 0 2 - 2 0 1 5

0 1

- 0 3 - 2 0 1 5

0 1

- 0 4 - 2 0 1 5

0 1

- 0 5 - 2 0 1 5

0 1

- 0 6 - 2 0 1 5

0 1

- 0 7 - 2 0 1 5

0 1

- 0 8 - 2 0 1 5

%

Evoluția ratei inflației a condus la decizii succesive de reducere a dobânzii de politică

monetară. În 2015, Banca Națională a României a luat patru astfel de decizii, care au adus

rata de dobândă la 1,75% în luna august a acestui an.

Figura 1.14. Evoluția ratei dobânzii de politică monetară

Sursa: BNR

România a înregistrat, în 2014, un deficit bugetar de 1,5% din PIB, sub limita oficială de 3%

din PIB (prevăzută în Tratatul de la Maastricht) și, în același timp, sub media deficitului

bugetar din Uniunea Europeană (de 2,9% din PIB), fiind a treia țară cu cel mai mic deficit.

Evoluția politicii de concurență

Imaginea de ansamblu a activității Consiliului Concurenței evidențiază, și în 2014,

capacitatea de adaptare a instituției la problemele de natură concurențială ale fiecărui

sector în parte, din perspectiva utilizării unor instrumente diverse.

Autoritatea de concurență a finalizat 21 de investigații și alte activități similare referitoare la

aplicarea regulilor de concurență, din care: 16 investigații privind posibile încălcări ale

legislației de concurență, 2 proceduri privind nerespectarea angajamentelor, 2 anchete

sectoriale (pe piața energiei electrice – raport preliminar și pe cea a transportului public

local de persoane) și un studiu privind sectorul asigurărilor de viață.

Este important de menționat faptul că 44% dintre investigațiile privind posibile încălcări ale

legislației de concurență au vizat cele mai nocive practici anticoncurențiale, cele de t ipcartel. În cadrul uneia dintre aceste investigații, Consiliul Concurenței a aplicat politica de

clemență.

Tot în 2014, Consiliul Concurenței a declanșat 12 investigații, din care 9 privind posibile

încălcări ale legislației de concurență (principalele sectoare vizate fiind: sectorul media,

sectorul comercializării produselor alimentare și sectorul energiei electrice), o procedură

privind nerespectarea angajamentelor și 2 anchete sectoriale (privind gestionarea resurselor

de apă de suprafaţă şi serviciile aeroportuare).



15

În 2014, Consiliul Concurenței a sancționat 53 de entități, valoarea totală a amenzilor

impuse fiind de 184.638.190 lei (41.542.138 euro5). Nivelul acestor sancțiuni a înregistrat,

astfel, o creștere considerabilă față de nivelul total al sancțiunilor din anii precedenți (de

2,12 ori mai mare decât în 2013 și de 6,11 ori mai mare decât în 2012), evidențiind o

înăsprire a politicii de sancționare a faptelor anticoncurențiale.De asemenea, în cazurile în care s-a putut restabili concurența efectivă pe piață, în mod

rapid și eficient, autoritatea de concurență a utilizat instrumentul acceptării

angajamentelor. Respectarea acestora este atent monitorizată, iar încălcarea atrage după

sine sancționarea, așa cum s-a întâmplat, pentru prima dată, în 2014, în cazul cartelelor

telefonice prepay și în cel al comercializării drepturilor de transmisie a evenimentelor

fotbalistice.

În primele 6 luni din 2015, activitatea autorității de concurență a cunoscut o intensificare

semnificativă din perspectiva investigării posibilelor încălcări ale Legii concurenței,

comparativ cu perioade similare din anii precedenți. Au fost deschise 9 astfel investigații, detrei ori mai multe comparativ cu semestrul 1 din 2014.

Figura 1.15. Evoluția investigațiilor de încălcare deschise, date semestriale din perioada

ianuarie 2013 - iunie 2015

Sursa: Consiliul Concurenței

Obiectivele Consiliului Concurenței pe termen mediu și lung urmăresc creșterea eficienței șia eficacității politicii de concurență românești. Principalele obiective strategice, pentru

perioada 2015-2020, sunt:

- creșterea impactului acțiunilor pentru asigurarea funcționării eficiente a piețelor prin

accentuarea rolului analizei economice în instrumentarea investigațiilor și anchetelor

sectoriale derulate, prin realizarea unei mai bune prioritizări a cazurilor și prin consolidarea

colaborării cu reglementatorii sectoriali;

5 Valoare calculată la cursul de schimb mediu din 2014, conform BNR.



16

- creșterea capacității de detectare și investigare a cartelurilor, prin intensificarea colaborării

cu Parchetul și prin acordarea unei atenții sporite specializării continue a inspectorilor în

tehnici de investigație;

- definitivarea procesului de reformă internă, demers ce se traduce în creșterea capacității

administrative, în temeiul derulării de noi proiecte în parteneriat cu consultanți de prestigiu(Banca Mondială, OCDE), implementarea unei proceduri eficiente de recunoaștere a

responsabilității săvârșirii unei practici anticoncurențiale, includerea unor prevederi mai

stricte privind conflictul de interese și în derularea unor programe de formare a resurselor

umane.



17



18

2. INDICELE AGREGAT DE PRESIUNE

CONCURENȚIALĂElemente introductive

Indicele Agregat de Presiune Concurențială (în continuare, IAPC) este un instrument de lucru

dezvoltat relativ recent de membrii Grupului de Analiză Economică din cadrul Direcț iei

Cercetare-Sinteze a Consiliului Concurenței. IAPC a fost prezentat pentru prima dată în

raportul din 2013 al instituției privind evoluția concurenței în sectoare cheie ale economiei

românești6.

Pe scurt, IAPC măsoară înclinarea spre concurență a unor industrii din economia națională,arătând gradul în care industriile analizate se apropie de o situație ideală, care facilitează pe

deplin manifestarea liberă a concurenței. Prin urmare, IAPC nu măsoară, și nici nu î și

propune să măsoare, gradul efectiv de concurență care se manifestă în realitate, detectarea

eventualelor comportamente anticoncurențiale realizându-se în cadrul investigațiilor pe

care autoritatea de concurență le desfășoară în temeiul legii.

De altfel, la nivelul unei industrii pot exista mai multe piețe separate, piețe pe care

concurența se manifestă cu intensitate diferită, în funcție de condițiile concrete existente pe

fiecare piață în parte. Drept consecință, nivelul presiunii concurențiale surprins prin IAPC la

nivel agregat, al industriei, este diferit de intensitatea concurenței care se manifestă efectivpe piețele relevante componente. Subliniem deci faptul că IAPC are o cuprindere mai vastă,

la nivel de industrie și din perspectivă națională, în timp ce cazurile investigate de Consiliul

Concurenței au în vedere situațiile particulare existente la nivelul piețelor relevante

analizate în cadrul investigațiilor (piețe ce au, de multe ori, o dimensiune restrânsă, locală).

Deoarece concurența este un fenomen complex și multidimensional, nu există un indice de

concurență unic, specific, care să poată fi folosit pentru a măsura în mod direct înclinarea

spre manifestarea liberă a concurenței în anumite industrii naționale. Prin urmare, ceea ce

IAPC propune este măsurarea acestei predispoziții prin intermediul unei baterii de 20 de

indicatori primari, fiecare dintre aceștia reflectând o parte din această complexitate aconcurenței. IAPC este, deci, un indice compozit ce î și trage seva din teoria deciziilor

multicriteriale dezvoltată în domeniul alegerilor sociale.

Măsurarea fiecăruia din cei 20 de factori primari se face prin intermediul unei scale în șapte

puncte, valoarea inferioară a scalei reprezentând situația cea mai nocivă din punct de

vedere concurențial, în timp ce valoarea superioară a scalei reprezintă situația cea mai

favorabilă manifestării concurenței. Folosirea aceleiași scale în procesul de evaluare permite

efectuarea de comparații între industriile analizate. Trebuie spus că informațiile pe care se

bazează IAPC sunt cele disponibile la nivel intern Consiliului Concurenței, faptul că instituția

6 Vezi www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9017/evolutia_concurentei_in_sectoare_cheie.pdf



19

este organizată pe sectoare economice și că acestea sunt monitorizate în mod continuu

ajutând demersului nostru.

Metodologia folosită pentru calculul IAPC a fost actualizată în anul 2014 și presupune

împărțirea celor 20 de indicatori urmăriți în patru categorii de importanță. Trecerea de la

segmentarea inițială, pe două paliere, la una pe patru paliere este menită a surprindeimportanța deosebită pe care o atribuim barierelor la intrarea pe piață, acest factor fiind

considerat cvasi-unanim drept unul esențial din punct de vedere concurențial (fapt pentru

care este singurul factor de importanță A+ ce intră în construcția IAPC). Ceilalți factori

considerați drept foarte importanți, încadrați inițial în categoria A, î și păstrează locul în

această categorie, în timp ce patru factori văzuți mai degrabă drept circumstanțiali sunt

retrogradați din categoria B a factorilor de importanță „normală” într-o clasă inferioară,

notată acum C.

Modificările aduse claselor de importanță ale factorilor primari ce intră în componența IAPC

implică ajustări ale punctajelor acordate acestora pentru fiecare treaptă a scalei prinintermediul căreia sunt evaluați factorii. Figura 2.1. indică numărul de puncte alocate

fiecărei trepte a scalei, în funcție de importanța factorilor.

După cum se poate observa, singurul factor din categoria A+, respectiv existența barierelor

la intrarea pe piață, primește cu 50% mai multe puncte decât factorii considerați importanți,

incluși în categoria A. La rândul lor, acești factori au alocate cu 50% mai multe puncte decât

factorii de importanță medie, din categoria B. Factorii din categoria C primesc cel mai redus

număr de puncte pentru f iecare nivel al scalei cu șapte trepte.

Principiul implementat de la prima aplicare a indicelui compozit rămâne valabil: situaț iile

potențial problematice din punct de vedere concurențial primesc un număr mai mic de

puncte iar situațiile pro-competitive au alocate scoruri mai ridicate. Aceasta înseamnă că, la

nivel agregat, o valoare mai redusă a IAPC va fi asociată unei industrii cu o presiuneconcurențială limitată, sporind îngrijorările concurențiale ale autorității.

Figura 2.1. Punctele acordate în funcție de importanța factorilor

1.5

3

4.5

6

7.5

9

0

1

2

3

4

5

6

0.67

1.33

2

2.67

3.33

4

0.5

1

1.5

2

2.5

3

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

A (1) B (2) C (3) D (4) E (5) F (6) G (7)

Categoria A+ Categoria A Categoria B Categoria C



20

Tabelul de mai jos prezintă cei 20 de indicatori primari prin intermediul cărora sunt evaluate

industriile, câteva comentarii și observații pentru fiecare dintre aceștia, dar și apartenența

factorilor la cele patru clase de importanță enunțate anterior.

Tabelul 2.1. Indicatorii ce intră în componența IAPC, presupunerile legate de aceștia și tipul

lor

Indicator Presupunerea de bază Tip

Absența barierelor la

intrare

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când există

bariere semnificative la intrare, luându-se în considerare orice fel de astfel

de bariere (costuri fixe ridicate, rețele, avize sau autorizații, puterea mărcii,

reglementări, importanța reputației etc.).

A+

Numărul de firme

active

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când pe piață

acționează un număr redus de întreprinderi. A

Gradul de

concentrare

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când gradul de

concentrare a pieței este mai ridicat.A

Gradul de inovare

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când piețele nu

sunt inovative sau când impactul inovării (tehnologice, a proceselor sau

modelului de afaceri) asupra performanței este limitat.

A

Gradul de

transparență

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când mediul este

mai transparent (concurenții pot observa cu ușurință și acuratețe elemente

esențiale din activitatea celorlalți: prețuri, costuri, vânzări etc.).

A

Elasticitatea cererii în

funcție de preț

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când cererea

este mai inelastică (când nu există produse substituibile pentru cel în cauză

și/sau nevoia pe care acesta o satisface este stringentă).

A

Omogenitateaprodusului

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când produsul

este omogen, diferențierea produselor, mai ales prin calitate, constituind o

dimensiune suplimentară de manifestare a concurenței.

A

Existența și impactul

asociațiilor de

afaceri/patronale

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat în cadrul asociațiilor de

afaceri sau patronale, mai ales atunci când acestea sunt reprezentative și

foarte influente în rândul membrilor.

A

Simetria cotelor de

piață

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când cotele de

piață ale principalilor concurenți sunt simetrice, această simetrie putând fi

un indiciu al altor similarități, mai profunde, între concurenți.

B

Existența unor

legături structurale

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când există

legături structurale între principalii concurenți (joint-venture, dețineri

încrucișate de acțiuni, acorduri de cooperare, participări comune la licitații).

B

Simetria costurilor Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când principalii

concurenți au costuri similare.B

Investiții în marketing

și comunicare

Intensitatea activităților de marketing și comunicare, evaluate prin raportare

la cifra de afaceri a principalilor concurenți, poate reprezenta un indiciu

pentru intensitatea concurenței.

B



21

Tabelul 2.1. – Continuare

Indicator Presupunerea de bază Tip

Existența unor

concurenți „rebeli”

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când nu există

concurenți „rebeli” (concurenți atipici din mai multe puncte de vedere:

inovație, costuri, procese, modele de afaceri etc.).

B

Rata de creștere a

pieței

Considerând fix numărul de concurenți, înțelegerile și coordonarea sunt mai

ușor de realizat atunci când piața este în creștere.B

Fluctuațiile cererii

agregate

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când cererea

este stabilă, fluctuațiile semnificative și neașteptate ale cererii afectând

stabilitatea cartelurilor sau a coordonării tacite între concurenți.

B

Puterea de negociere

a cumpărătorilor

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când

cumpărătorii au o putere de negociere redusă în relația cu vânzătorii, fiind

doar niște acceptanți ai condițiilor oferite de aceștia.

B

Stabilitatea cotelor

de piață

Stabilitatea în timp a cotelor de piață poate indica o intensitate scăzută a

concurenței.

C

Contactul pe mai

multe piețe

Înțelegerile și coordonarea sunt mai ușor de realizat atunci când principalele

firme se întâlnesc și concurează pe mai multe piețe, mai ales când aceste

interacțiuni sunt frecvente.

C

Profitabilitatea

O rată ridicată a profitului principalilor concurenți poate fi un indiciu al unor

practici anticoncurențiale (avem în vedere profitabilitatea în industria

analizată).

C

Nivelul general al

prețului, raportat la

alte țări

Un nivel ridicat al prețului, raportat la alte țări, poate fi un indiciu al unor

practici anticoncurențiale, chiar dacă prețul este afectat concomitent de

mulți alți factori.

C

Bazându-se pe fundamente microeconomice solide, aplicarea anterioară a IAPC a doveditutilitatea indicatorului prin oferirea unor rezultate apropiate de cele așteptate la nivel

intuitiv. Un rol important l-a avut și calibrarea ulterioară, prin creșterea importanței

barierelor la intrarea pe piață și retrogradarea relativă a patru factori, trecerea de la două la

patru categorii de importanță crescând nivelul de detaliu al prelucrării și îmbunătățind

robustețea indicatorului agregat. Din punctul nostru de vedere, robuste țea este susținută și

de obținerea unor rezultate omogene de la o aplicare la alta, lipsa fluctuațiilor majore la

nivel anual confirmând condițiile de piață, respectiv absența unor evenimente care să poată

determina schimbări profunde ale presiunii concurențiale în domeniile analizate7.

Cei interesați în detalii suplimentare privind metodologia IAPC, inclusiv avantajele șilimitările indicelui compozit, sunt îndrumați către două articole din Revista Română de

Concurență8,9.

7 În acest context, trebuie spus că o mare parte din indicatorii primari urmăriți sunt de natură structurală și

prezintă o inerție semnificativă la schimbare. 8 Dr. Radu A. Păun, Paul Prisecaru – Un instrument economic de evaluare a caracterului (pro)concurențial alindustriilor: Indicele Agregat de Presiune Concurențială, Revista Română de Concurență, nr. 2/2013. Articol

disponibil la adresa www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9047/rrc_nr_2-2013.pdf9 Dr. Radu A. Păun, Paul Prisecaru – Indicele agregat de presiune concurențială, o versiune nouă și îmbunătățită;

Revista Română de Concurență, nr. 1-2/2014. Articol disponibil la adresawww.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9996/revista_romana_de_concurenta_nr_1-2_2014.pdf



22

Rezultatele aplicării IAPC asupra a 20 de industrii din economia națională

Douăzeci de industrii din economia națională au fost evaluate prin prisma IAPC, măsurându-

se astfel apropierea de o situație ideală, ce permite manifestarea deplină a concurenței.

Figura 2.2. indică rezultatele obținute în urma calculării IAPC pentru fiecare an din perioada

2013-2015, o valoare mai ridicată a indicelui reprezentând o presiune concurențială mai

intensă, în timp ce o valoare mai redusă indică o deplasare față de situația ideală.

Figura 2.2. Aplicarea IAPC asupra a 20 de industrii din economia națională, 2013-2015

Sursa: Calcule proprii

62%

56%

50%

47%

46%

44%

44%

43%

43%

38%

36%

36%

36%

35%

32%

32%

31%

29%

26%

25%

62%

56%

50%

46%

47%

44%

43%

42%

42%

39%

36%

34%

36%

36%

31%

32%

32%

28%

27%

25%

54%

51%

46%

49%

43%

42%

42%

40%

36%

34%

33%

37%

32%

32%

32%

29%

27%

25%

0% 15% 30% 45% 60% 75%

Servicii IT - consultanţă

Servicii de arhitectură

Distribuţie piese de schimb pentru autovehicule

Producţie de medicamente

Distribuţie autoturisme

Servicii IT - integrare

Retail alimentar - aprovizionare

Retail alimentar - comercializare

Servicii de retransmisie a programelor audiovizuale

Asigurare de viaţă

Distribuţie en-gross de medicamente

Distribuţie en-gross de GPL aragaz

Servicii de telefonie mobilă

Asigurare facultativă auto

Distribuţie retail de carburanţi

Transport feroviar de marfă

Asigurare de raspundere civilă auto

Transport feroviar de călători

Servicii notariale

Producţie şi comercializare ciment

20152014

2013

Q3=46%Q1=32%



23

Pe baza datelor aferente anului 2015, identificăm trei grupuri de industrii, definite prin

intermediul cuartilelor10:

1. Primele 5 industrii, care înregistrează valori ale IAPC peste Q3=46%, constituie grupul

industriilor cele mai înclinate către manifestarea liberă a concurenței;

2. Următoarele 9 industrii, pentru care se înregistrează valori ale IAPC în intervalul 32-46%,constituie grupul industriilor de mijloc;

3. Ultimele 6 industrii, care înregistrează valori ale IAPC sub Q1=32%, constituie grupul

industriilor cele mai înclinate spre comportamente anticoncurențiale.

Din punctul nostru de vedere, plasarea industriilor în categoriile astfel definite respectă pe

deplin trăsăturile acestora. De exemplu, ultimul grup, al industriilor cu cea mai scăzută

presiune concurențială, include activități economice în care barierele la intrare sunt ridicate,

în care lipsesc procesele inovative și care implică produse omogene. Mai mult decât atât,

gradul de concentrare al acestor industrii este în general ridicat, iar în aceste domenii nuactivează concurenți „rebeli”. La polul opus se situează serviciile de consultanță IT, domeniu

ce poate reprezenta un etalon în ceea ce privește presiunea concurențială11. Aceasta

deoarece intrarea pe piață este foarte facilă (există chiar stimulente pentru deschiderea de

companii în domeniu), numărul de concurenți este ridicat, gradul de concentrare este redus,

procesele inovative au o importanță deosebită iar concurenții „rebeli” sunt foarte activi.

Serviciile de arhitectură, producția de medicamente, distribuția de autovehicule și de piese

de schimb pentru autovehicule prezintă și ele importante trăsături pro-competitive.

Figura 2.2. mai arată un lucru ce putea fi chiar anticipat, anume că diferențele de la un an la

altul ale valorii indicelui compozit sunt relativ limitate. Astfel, diferența maximă anuală se înregistrează în anul 2014 (față de 2013) în cazul serviciilor de telefonie mobilă și se ridică la

3 puncte procentuale (pp)12, în timp ce pentru majoritatea sectoarelor diferențele au fost fie

nule, fie reduse (sub 1 pp). Aceasta deoarece factorii surprinși în analiza prin intermediul

IAPC sunt în mare parte factori structurali, ce țin de modalitatea de organizare a sectorului și

care prezintă o mare inerție la schimbare.

Pentru perioada 2013-2015, remarcăm tendința descendentă a IAPC în cazul distribuției de

autovehicule, reducerea valorii indicelui compozit fiind determinată de aparenta înăsprire a

condițiilor de acces pe piață (chiar dacă acestea rămân la un nivel rezonabil), de continuarea

procesului de aliniere a prețurilor la nivelul altor țări din regiune, coroborată cu ușoaracreștere a profitabilității acestei activități, dar și de aparenta limitare a investițiilor în

activități de marketing și comunicare la nivelul industriei.

10 Cuartilele sunt indicatori de poziție folosiți în mod curent în practica statistică. Q1, cuartila inferioară,reprezintă acea valoare care împarte seria de date în două grupuri, 25% din valorile seriei fiind inferioare Q1, întimp ce 75% din valori sunt superioare acestei prime cuartile. În mod similar, 25% din valorile seriei depășescQ3, cuartila superioară, în timp ce 75% din observații sunt inferioare valorii Q3. 11 Cu mențiunea pe care o reiterăm aici că nivelul efectiv de concurență la nivelul eventualelor piețe relevante,

ce-ar putea fi definite în cadrul acestei industrii, este cel mai probabil diferit de la o piață la alta.12 Creșterea valorii IAPC în 2014 surprinde acțiunile energice ale unui anumit participant pe piață, acțiuni denatură a întări caracterul concurențial al industriei.



24

O anumită tendință de reducere a valorii IAPC se observă în perioada 2013 -2015 și pentru

industriile analizate în zona asigurărilor: asigurări facultative auto, -1,9%, asigurări de viață, -

1,3%, asigurare de răspundere civilă auto, -0,4%. Chiar dacă motivele care stau la baza

acestor reduceri ale valorii indicelui agregat sunt diferite de la un tip de asigurare la altul,

așteptările noastre sunt de continuare a acestei tendințe, date fiind evenimentele recentedin zona asigurărilor. Drept urmare, autoritatea de concurență va trebui să monitorizeze cu

atenție acest sector economic, în vederea prevenirii unor eventuale comportamente

anticoncurențiale. În acest context, menționăm faptul că autoritatea de concurență a

declanșat recent o investigație privind posibila încălcare a regulilor naționale și comunitare

de concurență de către unele societăți de asigurare și organizația profesională a pieței de

asigurări. În ceea ce privește sectorul asigurărilor auto, Consiliul Concurenței are în

desfășurare o investigație sectorială, o parte din aspectele ce au reieșit în cadrul acestei

investigații fiind prezentate în capitolul 5 al acestui Raport.

Concluzii

Capitolul de față prezintă continuarea unui demers inițiat în urmă cu doi ani, demers ce

vizează evaluarea unor industrii din economia națională prin prisma Indicelui Agregat de

Presiune Concurențială. În urma primei aplicări a IAPC în anul 2013, dar și a discuțiilor

ulterioare privind acest instrument de analiză economică, în anul 2014 au fost implementate

câteva modificări asupra acestuia. Valorile anuale indicate în cadrul acestui raport au fost

calculate în mod unitar, transmit informații relevante privind industriile analizate și par să

arate că analiza realizată prezintă un grad suficient de robustețe.

Din punctul nostru de vedere, indicele compozit reprezintă un instrument util atât din punct

de vedere intern, al Consiliului Concurenței, cât și în relația autorității cu mediul de afaceri și

cu părțile implicate în diversele sectoare ale economiei (de exemplu, autorităț i publice și

reglementatori). Dată fiind utilitatea IAPC, autoritatea de concurență are în vedere aplicarea

în continuare a indicelui și, eventual, lărgirea ariei de acoperire a acestuia prin evaluarea

mai multor industrii din economia națională. Nu în ultimul rând, Grupul de Analiză

Economică din cadrul Direcției Cercetare-Sinteze a Consiliului Concurenței poate decide

rafinarea ulterioară a acestui instrument, astfel încât acesta să răspundă cât mai bine

nevoilor autorității de concurență.



25



26

3. ANALIZA SECTORIALĂ A

TENDINȚELOR DE CONCENTRARE În cadrul acestui capitol vom prezenta o analiză a tendințelor de concentrare, la nivel național,european și mondial, în intervalul 2012 – sem. I 2015, din punct de vedere al evoluției tranzacțiilor(ca volum, valoare și domenii de activitate). De asemenea, vom face și o scurtă evaluare a pragurilorde notificare a operațiunilor de concentrare, practicate în România, comparativ cu cele practicate înalte țări.

Praguri de notificare

Conform prevederilor Legii Concurenței, există obligația legală a notificării tuturor concentrăriloreconomice în care cifra cumulată a întreprinderilor implicate în operațiune depășește echivalentul înlei a 10.000.000 euro și cel puțin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe teritoriulRomâniei, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro.

Conform art. 45, alin. 2 din Legea Concurenței, în termen de maximum 45 de zile de la primireanotificării complete a unei operațiuni, autoritatea de concurență va emite o decizie de aprobare arespectivei operațiuni, în măsura în care nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu unmediu concurențial normal.

Comparația nivelurilor pragurilor de notificare cu cele practicate în alte țări

În tabelul nr. 3.1. prezentăm o situație a pragurilor de notificare a operațiunilor de concentrare

economică aplicabile în mai multe țări13.

Tabelul 3.1. Nivelurile pragurilor de notificare practicate în mai multe țări, raportate la PIB

Țara PIB 2014 mil euro

Prag cifră de afaceri (cel puțin 2 din părțileimplicate) - mil euro

% Prag/PIB

Japonia* 3.607.545 6,8 0,0002%

SUA* 13.656.496 50,2 0,0004%

Norvegia 377.008 2,5 0,0007%

Irlanda 185.411 2 0,0011%

Coreea de Sud* 1.105.740 16,7 0,0015%

Ungaria 103.216 1,9 0,0018%Franța 2.132.449 50 0,0023%

Canada* 1.400.738 34,6 0,0025%

Suedia 430.258 10,8 0,0025%

Malta 7.912 0,2 0,0025%

România 150.018 4 0,0027%

Lituania 36.308 1,4 0,0039%

Olanda 662.770 30 0,0045%

Islanda 12.871 0,6 0,0047%

13 În vederea asigurării comparabilităţii, este luat în considerare doar pragul aplicabil pentru cel putin 2 din

părţile implicate.



27

Mexic* 1.005.652 66,5 0,0066%

Croația 43.084 3,5 0,0081%

Estonia 19.525 1,9 0,0097%

Finlanda 205.178 20 0,0097%

Belgia 402.027 40 0,0099%

Elveția* 537.380 63,6 0,0118%

Danemarca 257.443 40,2 0,0156%

Sursa: Raport privind pragurile de notificare al operaț iunilor de concentrare economică, al InternationalCompetition Network.*Estimări ale Băncii Mondiale, ajustate folosind cursul mediu EUR/$ pe anul 2014.

Menț iune: Pragurile erau valabile la data întocmirii raportului.

Figura 3.1. Nivelurile pragurilor de notificare practicate în mai multe țări, raportate la PIB

Sursa: Raport privind pragurile de notificare al operațiunilor de concentrare economică, al

International Competition Network.

După cum se poate observa în figura de mai sus, România se poziționează într-o zonă mediană aclasamentului14, în ceea ce privește valoarea pragului de notificare raportat la valoarea PIB-ului. Sepoate observa, de asemenea, că nu există o corelație clară între nivelul de dezvoltare al fiecărei țăriși nivelul pragului de notificare raportat la PIB. În acest sens, menționăm faptul că cele mai mici șicele mai mari valori ale acestui indicator aparțin unor țări foarte dezvoltate.

Evoluția pragului de notificare din România, raportată la cursul de schimb leu/euro și valoarea PIB

Trebuie menționat faptul că, în România, raportând pragurile de notificare a operațiunilor deconcentrare la evoluția cursului de schimb leu/euro, valorile acestora în lei au crescut considerabil înultimii ani, după cum se poate observa și din Tabelul 3.2. Acest factor, combinat cu efectele crizeifinanciare din ultimii ani, explică scăderea numărului de operațiuni analizate de ConsiliulConcurenței după anul 2008, în anul 2014 observându-se o ușoară tendință de creștere. Aceeașievoluție se poate observa și în ceea ce privește numărul cazurilor analizate de Comisia Europeană.

14 Prin comparaţie cu restul ţărilor incluse în analiza InternationalCompetitionNetwork.

0.0000%0.0020%0.0040%0.0060%0.0080%0.0100%0.0120%0.0140%0.0160%0.0180%



28

Tabelul 3.2. Evoluția pragurilor de notificare, a numărului de cazurilor analizate de ConsiliulConcurenței și a numărului de cazuri analizate de Comisia Europeană

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Evoluție PIBRomânia* (mil

euro) 125.403 142.396 120.409 126.746 133.305 133.806 144.282 150.018

Curs** euro/leu 3,6102 3,9852 4,2282 4,2848 4,3197 4,4287 4,4847 4,4821

Prag 4.000.000euro***

14.44Mil. lei

15.94Mil. lei

16.91Mil. lei

17.14Mil. lei

17.28Mil. lei

17.71Mil. lei

17.94Mil. lei

17.93Mil. lei

Prag 10.000.000euro***

36.10Mil. lei

39.85Mil. lei

42.28Mil. lei

42.84Mil. lei

43.20Mil. lei

44.29Mil. lei

44.85Mil. lei

44.82Mil. lei

Nr cazurianalizate de

CC**** 40 62 33 35 35 42 39 42

Nr cazuri*****analizate de

ComisiaEuropeană

402 348 259 274 309 283 277 303

*Sursa: Eurostat.**Sursa: Site-ul oficial al Băncii Naț ionale a României ( www.bnr.ro ) – serii anuale, înregistrate la sfâr șitulanului.***Sur sa: Pragurile prevăzute în Legea Concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.****Sursa: Date interne.

*****Sursa: Date oficiale publicate pe www.europa.eu.

Figura 3.2. Evoluția Produsului Intern Brut al României și a numărului de operațiuni analizate deConsiliul Concurenței

Sursa: Date interne și date Eurostat.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

0

20,000

40,000

60,000

80,000

100,000

120,000

140,000

160,000

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Nr cazuri analizate de CC Evoluţie PIB România (mil. euro)

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.europa.eu/




http://www.bnr.ro/



29

Operațiunile de concentrare, analizate și aprobate de autoritatea de concurență

din România

Numărul de operațiuni de concentrare economică analizate de autoritatea de concurență în ultimii 3ani a fost relativ constant. Astfel, în anul 2012, Consiliul Concurenței a analizat și aprobat 42

operațiuni de concentrare economică, în anul 2013 a analizat și a aprobat 38 de operațiuni, iar înanul 2014 - 42 de operațiuni. În tabelul nr. 3.3. sunt prezentate principalele sectoare în care au avutloc aceste operațiuni.

În anul 2012, cele mai multe operațiuni de concentrare economică analizate și aprobate deautoritatea de concurență au fost realizate în sectorul de retail și vânzări angro, urmat îndeaproapede sectorul serviciilor. În anul 2013, cele mai multe operațiuni s-au înregistrat în sectorul energetic șiextractiv și în sectorul financiar-bancar. În anul 2014, sectorul imobiliar și sectorul serviciilor autotalizat mai mult de o treime din totalitatea operațiunilor de concentrare analizate și aprobate deConsiliul Concurenței, în timp ce, în primul semestru al anului 2015, cel mai activ sector a fost cel deretail și vânzări angro, urmat îndeaproape de sectorul financiar-bancar.

Tabelul 3.3. Sectoarele în care au fost realizate operațiuni de concentrare economică, în România

Sectoarele în care au fostrealizate operațiuni deconcentrare economică

2012 % 2013 % 2014 % 2015Sem. I

%

Sectorul chimic 1 2% 0 0% 2 5% 1 7%

Sectorul energetic și extactiv 4 10% 8 21% 3 7% 1 7%

Sectorul de divertisment 0 0% 0 0% 0 0% 0 0%

Sectorul financiar-bancar 4 10% 8 21% 4 10% 3 21%

Sectorul alimentar 2 5% 6 16% 1 2% 0 0%

Sectorul farmaceutic 2 5% 0 0% 1 2% 0 0%

Sectorul IT 1 2% 2 5% 2 5% 1 7%

Sectorul agricol 1 2% 1 3% 0 0% 0 0%

Sectorul construcțiilor 2 5% 1 3% 1 2% 1 7%

Sectorul producției 4 10% 1 3% 4 10% 1 7%

Sectorul imobiliar 1 2% 3 8% 8 19% 0 0%

Sectorul publicațiilor și editurilor 0 0% 0 0% 0 0% 0 0%

Sectorul de retail și vânzăriiangro

10 24% 5 13% 6 14% 4 29%

Sectorul serviciilor 8 19% 1 3% 8 19% 2 14%

Sectorul telecom și media 1 2% 1 3% 2 5% 0 0%

Sectorul transporturilor 1 2% 1 3% 0 0% 0 0%

Total 42 100% 38 100% 42 100% 14 100%

Sursa: Date interne.



30

Figura 3.3. Sectoare în care Consiliul Concurenței aaprobat operațiuni de concentrare (2012)


Sursa: Date interne. Sursa: Date interne.


Figura 3.6. Sectoare în care Consiliul Concurenței aaprobat operațiuni de concentrare (2015 Sem. I)

Sursa: Date interne. Sursa: Date interne.

În perioada 2012-2015, principalele sectoare în care s-au realizat operațiuni de concentrareeconomică, supuse analizei autorității de concurență, au fost: sectorul de retail și vânzări angro,sectorul financiar-bancar și sectorul energetic și extractiv. De aemenea, în sectorul serviciilor șiproducției au avut loc numeroase operațiuni de concentrare, cu o scădere semnificativă în anul

2013. În intervalul 2012-2014, tranzacțiile din sectorul imobiliar au crescut constant, de la 2% în anul2012, la 19% în 2014, pe fondul restabilirii încrederii în piața imobiliară.



31

Tranzacții realizate în România

Prezentăm, în continuare, principalele concluzii ale materialelor realizate de Mergers & Acquisitions

(M&A) în anii 2012, 2013 și 2014 – Romania M&A Barometer 2013 și Romania M&A Barometer 2014.

Între 2012 și 2014, atât numărul, cât și valoarea totală a tranzacț iilor au crescut de la an la an, pe

fondul îmbunătățirii mediul economic. De asemenea creșterea valorii medii a tranzacțiilor de la 6,9

milioane de dolari în 2012, la 17,2 milioane de dolari în 2014 sugerează o creștere a dimensiunii

jucătorilor implicați în astfel de tranzacții.

Figura 3.7. Evoluția numărului de tranzacții și a valorii totale a acestora (mil. dolari), în România

Sursa: Materialele realizate de Mergers & Acquisitions (M&A) aferent anilor 2012, 2013 și 2014 (Romania M&ABarometer 2013 și Romania M&A Barometer 2014).

Tabelul 3.4. Sectoarele în care au fost realizate tranzacții, în România

Sectoarele în care au fost realizate tranzacții 2013 2014

Sectorul chimic 1% 2%

Sectorul energetic și extactiv 12% 7%

Sectorul de divertisment 1% 0%

Sectorul financiar-bancar 6% 8%

Sectorul alimentar 8% 3%

Sectorul farmaceutic 3% 3%

Sectorul IT 7% 9%

Sectorul agricol 1% 4%

Sectorul construcțiilor 4% 4%

Sectorul producției 13% 7%

Sectorul imobiliar 8% 8%

Sectorul publicațiilor și editurilor 1% 1%

Sectorul de retail și vânzării angro 6% 11%

Sectorul serviciilor 7% 14%

Sectorul telecom și media 10% 8%

Sectorul transporturilor 5% 4%

Altele 5% 7%

Sursa: Materialele realizate de Mergers & Acquisitions (M&A) aferente anilor 2012, 2013 și 2014(Romania M&A Barometer 2013 și Romania M&A Barometer 2014).

0

50

100

150

200

250

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

2012 2013 2014

Număr de tranzacţii

Valoarea totală atranzacţiilor (mil. dolari)



32

Valoarea totală a tranzacțiilor pe piața românească a fost, în anul 2013, de 1,09 miliarde de dolari (încreștere cu 39% față de anul precedent), în timp ce în anul 2014, valoarea totală a tranzacțiilor pepiața românească a fost de 3,137 miliarde de dolari (reprezentând o creștere de aproximativ 187,8%față de anul 2013).

În anul 2013, cele mai active industrii din România (ca volum) au fost: sectorul producției (19tranzacții), sectorul energetic și industriei extractive (17 tranzacții) și telecom și media (15 tranzacții).

În anul 2014, cele mai active industrii din România (ca volum) au fost: sectorul serviciilor (25tranzacții), sectorul de retail și vânzării angro (20 tranzacții) și sectorul IT (16 tranzacții).

Figura 3.8. Sectoarele în care au fost realizatetranzacții (anul 2013)

Figura 3.9. Sectoarele în care au fost realizatetranzacții (anul 2014)

Sursa: Materialelor realizate de Mergers & Acquisitions (M&A) aferent anilor 2012, 2013 și 2014(Romania M&A Barometer 2013 și Romania M&A Barometer 2014).

În anul 2013, cele mai active industrii din România (ca valoare) au fost: sectorul financiar-bancar,sectorul imobiliar și sectorul de retail și vânzării angro. În anul 2014, cele mai active industrii dinRomânia (ca valoare) au fost: sectorul IT (174,4 milioane dolari), sectorul serviciilor (126,1 milioanedolari) și sectorul imobiliar (57,2 milioane dolari).

Clasificarea tranzacțiilor în funcție de țările de origine ale părților implicate

În anul 2012, 54% din tranzacții au fost de tip inbound (realizate de către achizitori din afara țării ceau achiziționat companii din țară), în timp ce 46% au fost interne (în care ambele părți au fostreprezentate de companii din țară).

În anul 2013, 38,8% din tranzacții au fost de tip inbound , 55,8% au fost interne și 5,4% au fost de tipoutbound (realizate de achizitori din țară care au cumpărat companii din afara țării).

În anul 2014, 39,5% din tranzacții au fost de tip inbound , 55% au fost interne și 5,5% au fost de tipoutbound .



33

Figura 3.10. Clasificarea tranzacțiilor în funcție de țările de origine ale părților implicate

Sursa: Materialele realizate de Mergers & Acquisitions (M&A) aferente anilor 2012, 2013 și 2014(Romania M&A Barometer 2013 și Romania M&A Barometer 2014).

Tranzacții la nivel internațional

Prezentăm, în cele ce urmează, o serie de informații din cadrul rapoartelor Mergermarket15, privindtranzacțiile înregistrate la nivel mondial și sectoarele în care aceste tranzacții au avut loc.

Tranzacții la nivel mondial, în anul 2014

La nivel mondial, anul 2014 a marcat o revenire a numărului de tranzacț ii peste nivelurile maxime înregistrate înainte de criza financiară. Astfel, în anul 2014 s-au înregistrat 16.588 de tranzacții, învaloare totală de 3.200 miliarde de dolari, față de maximul înregistrat anterior - înregistrat în anul2007 – de 16.060 de tranzacții, în valoare de 3.700 miliarde de dolari.

Printre motivele identificate de Mergermarket, menționăm:

- Îmbunătățirea situației financiare a dat încredere managerilor să realizeze achiziț ii decompanii;

- Companiile au acumulat rezerve financiare importante pe timpul crizei;- Ratele dobânzilor au rămas scăzute, finanțarea fiind ușor de accesat.

Analiza efectuată de Mergermarket a evidențiat că, din punct de vedere al tranzacțiilor efectuate,

cele mai impresionante reveniri au fost înregistrate în sectorul medical, cu precădere în industriafarmaceutică, în special biotehnologie.

15 Sursa: www.mergermarketgroup.com („Monthly mergers and acquisitions” la data de Ianuarie 2015 şi Iulie

2015).

54%

38.8% 39.5%

56% 55.8% 55.0%

0%

5.4% 5.5%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

2012 2013 2014

Tranzacţii inbound

Tranzacţii interne

Tranzacţii outbound

http://www.mergermarketgroup.com/

http://www.mergermarketgroup.com/



34

Figura 3.11. Evoluția volumului și valorii tranzacțiilor, la nivel mondial

Sursa: Figură preluată din Raportul Mergermarket- „Monthly mergers and acquisitions”, (Ianuarie

2015).Menț iune: În cadrul Raportului, „mid -market” reprezintă tranzacț iile cu valori cuprinse între 10milioane și 250 de milioane dolari.

Figura 3.12. Tranzacții înregistrate, pe zone geografice

Sursa: Figură preluată și adaptată din Raportul Mergermarket- „Monthly mergers and acquisitions”,

(Ianuarie 2015).

America de Nord

EuropaAsia-Pacific

America Centrală şi de Sud

Orientul Mijlociu şi Africa

Valoare Volum



35

Figura 3.13. Sectoarele pe care au fost realizate tranzacții


(Ianuarie 2015).

Tranzacții la nivel mondial, în primul semestru al anului 2015

La nivel mondial, în primul semestru al anului 2015 au fost încheiate 7.136 de tranzacții, în valoarede aprox. 1.700 miliarde de dolari (în scădere față de primul semestru din anul 2014, în care au fost

încheiate 8.463 de tranzacții, în valoare de aprox. 1.500 de miliarde de dolari).

Cea mai importantă tranzacție din această perioadă a fost reprezentată de achiziția BG Group Plc.(din Marea Britanie) de către Rozal Dutch Shell (din Olanda), în valoare de 81,2 miliarde de dolari.

Cele mai multe operațiuni au fost înregistrate în sectorul tehnologiei, media și telecomunicații,sectorul energiei, mineritului și utilităților, sectorul bunurilor de consum, în sectorul farmaceutic,medical și biotehnologiei și în sectorul industrial și chimic după cum urmează:

- 1332 operațiuni în sectorul tehnologiei, media și telecomunicații, în valoare totală de 396,5miliarde de dolari. 3 dintre cele mai importante 10 tranzacții au avut loc în acest sector,totalizând 131,8 miliarde de dolari.

- 539 operațiuni în sectorul energiei, mineritului și utilităților, în valoare totală de 310,1miliarde de dolari.

- 878 operațiuni în sectorul bunurilor de consum, în valoare totală de 202,5 miliarde de dolari.

- 585 operațiuni în sectorul farmaceutic, medical și biotehnologiei, în valoare totală de 193,1miliarde de dolari.

- 1346 operațiuni în sectorul industrial și chimic, în valoare totală de 148.3 miliarde de dolari.

Industrie şi produse chimice Servicii

Bunuri de consum

TehnologieEnergie, Extractivă şi Utilităţi

Servicii financiare

Farma, Medical şi Bioteh

Activităţi recreative

Media

Construcţii

TransporturiImobiliare

Telecomunicaţii

Agricultură

Apărare

ValoareValoare Volum



36

Figura 3.14. Valoarea tranzacțiilor la nivel global, pe regiuni, în primul semestru al anului 2015

Sursa: Figură preluată din “ REPORT ON GLOBAL M&A ACTIVITY ” (iulie 2015) realizat deMergerMarket

Tranzacții la nivel european, în anul 2014

La nivel european, anul 2014 a marcat o creștere semnificativă a valorii tranzacțiilor, ajungând la unmaxim al perioadei de după criză, de 890,9 miliarde de dolari, în creștere cu 38,9% față de anul 2013.Volumul tranzacțiilor a înregistrat o creștere mai modestă, de 7,4% față de anul 2013 (6.244, față de5.815).

O creștere semnificativă față de anul 2013, o reprezintă numărul de tranzacții de peste 10 miliardede dolari (10 tranzacții în anul 2014, față de cele 6 încheiate în anul 2013). De asemenea,semnificativă este și creșterea valorii medii a acestor tranzacții, de la 13,9 miliarde de dolari în anul2013, la 20,7 miliarde de dolari în anul 2014.

Cel mai active sectoare în anul 2014 au fost sectorul tehnologic, media și telecomunicații, totalizând168 miliarde de dolari (937 de tranzacții). Pe locul 2 s-a situat sectorul farmaceutic, medical șibiotehnologic, cu o valoare totală de 114,9 miliarde de dolari, din care 2 tranzacț ii cu peste 10miliarde de dolari.

Cea mai activă țară, în anul 2014, din punct de vedere al tranzacțiilor încheiate, a fost Franța, cu161,6 miliarde de dolari – aceasta fiind cea mai bună performanță a Franței din anul 2007, când

înregistrase 204,1 miliarde de dolari. Performanța Franței a fost posibilă în contextul a două maritranzacții: Preluarea Lafarge de către Holcim (39,6 miliarde de dolari) și preluarea SFR de către Altice(23,1 miliarde de dolari).



37

Figura 3.15. Evoluția volumului și valorii tranzacțiilor, la nivel european

Sursa: Figură preluată din Raportul Mergermarket - „Monthly mergers and acquisitions”, (Ianuarie

2015).

Figura 3.16. Tranzacții înregistrate în al doilea semestru din 2014, pe țări


(Ianuarie 2015).

UK

Franţa

Spania

Luxemburg

Elveţia

Portugalia

NorvegiaOlanda

Germania

Rusia

Turcia

Belgia

Italia

Finlanda

Irlanda

Austria

Altele

Valoare Volum



38

Figura 3.17. Sectoarele pe care au fost realizate tranzacții, în al doilea semestru din 2014

Sursa: Figură preluată și adaptată din Raportul Mergermarket - „Monthly mergers and acquisitions”,

(Ianuarie 2015).

Tranzacții la nivel european, în primul semestru al anului 2015

La nivel european, în primul semestru din anul 2015, au fost înregistrate 2.593 de tranzac ții,totalizând 454,9 miliarde de dolari (în scădere față de primul semestru al anului 2014, când s-au

înregistrat 3.275 de tranzacții, totalizând 489,5 miliarde de dolari). Cele mai multe tranzacții au fost

realizate în Marea Britanie (44,4% din totalul tranzacțiilor realizate la nivel european), totalizând201,5 miliarde.

În această perioadă, cele mai multe tranzacții s-au încheiat în sectorul mineritului și utilităților, însectorul farmaceutic, medical și biotehnologiei, în sectorul telecomunicațiilor, în sectorul bunurilorde consum și în sectorul industrial și chimic:

- 129 operațiuni în sectorul energiei, mineritului și utilităților, în valoare totală de 104,9miliarde de dolari.

- 183 operațiuni în sectorul farmaceutic, medical și biotehnologiei, în valoare totală de 49,8miliarde de dolari.

- 37 operațiuni în sectorul telecomunicațiilor, în valoare totală de 47,5 miliarde de dolari.- 407 operațiuni în sectorul bunurilor de consum, în valoare totală de 47,4 miliarde de dolari.- 525 operațiuni în sectorul industrial și chimic, în valoare totală de 46 miliarde de dolari.

Energie, Extractivă şi Utilităţi

Imobiliare

Servicii financiareIndustrie şi produse chimice Bunuri de consum

Telecomunicaţii

Farma, Medical şi Bioteh

Activităţi recreative

Media

TehnologieTransporturi

Servicii

Construcţii

Agricultură

Apărare

ValoareValoare Volum



39

Figura 3.18. Valoarea tranzacțiilor la nivel european, pe țări, în primul semestru al anului 2015

Sursa: Figură preluată din “ REPORT ON GLOBAL M&A ACTIVITY ” (iulie 2015) realizat deMergerMarket

Concluzii

În ceea ce privește valoarea pragului de notificare, raportat la valoarea PIB-ului, România sepoziționează într-o zonă mediană a clasamentului16. Prin aplicarea acestui filtru, România a analizat,

în anul 2014, aproximativ 24,4% din tranzacțiile ce au loc pe piețele interne.

În perioada 2012-2015, principalele sectoare în care s-au realizat operațiuni de concentrareeconomică, supuse analizei Consiliului Concurenței, au fost: sectorul de retail și vânzării angro,sectorul financiar-bancar, sectorul energetic și extractiv, sectorul serviciilor, sectorul producției șisectorul imobiliar.

În intervalul 2012-2014, numărul tranzacțiilor realizate în România (incluzând atât cele de pe pia țainternă, cât și cele inbound și outbound) au crescut semnificativ, de la 114 (în valoare totală de 788de milioane de dolari) în anul 2012, la 182 (în valoare totală de 3,137 miliarde de dolari) în anul2014.

Cele mai active sectoare din România, din punct de vedere al numărului de tranzacții încheiate în anii2013-2014 au fost: sectorul serviciilor, sectorul producției și sectorul energetic și extractiv.

În anii 2013 și 2014, aproximativ 5% din tranzacțiile realizate în România au fost reprezentate detranzacții de tip outbound (realizate de achizitori din țară, care au cumpărat companii din afara țării)și aproximativ 39% au fost de tip inbound (tranzacții realizate de achizitori din afara țării, ce auachiziționat companii din țară).

În anul 2014, la nivel global au fost realizate 16.588 de tranzacții, totalizând aproximativ 3.200miliarde de dolari, la nivel european au fost realizate 6.244 de tranzacții, totalizând 890,9 miliarde de

16 Prin comparaţie cu restul ţărilor incluse în analiza InternationalCompetitionNetwork.



40

dolari, în timp ce în România au fost realizate 182 de tranzacții, totalizând 3,137 miliarde de dolari.Astfel, în România au fost realizate 2,9% din tranzacțiile înregistrate la nivel european.

În anul 2014, valoarea totală a tranzacțiilor din România a reprezentat 0,35% din valoarea totală atranzacțiilor din Europa și 1,94% din valoarea totală a tranzacțiilor din Franța (țara cea mai activă dinEuropa din acest punct de vedere).

În perioada 2013-2014, în Europa, cele mai active sectoare, prin prisma numărului de tranzacții și alvalorii aferente acestora, au fost sectorul tehnologic, sectorul media și sectorul telecomunicațiilor, întimp ce, în România, cele mai active au fost sectorul serviciilor, sectorul produc ției și sectorulenergetic și extractiv. Aceste tendințe pot evidenția sectoarele cu cea mai mare efervescență șipotențial de dezvoltare, ele fiind un bun indicator atât al stadiului 17 cât și al direcției de dezvoltare aunei economii în ansamblu.

17 Conform metodologiei dezvoltate de World Economic Forum, care analizează competitivitatea pe baza a 12piloni, au fost identificate trei stadii în care se află ţările, şi anume:Stadiul I: Competitivitatea determinată de factori de producţie – „factor-driven” (forţă de muncă necalificată sauslab calificată; resurse naturale).Stadiul II: Competitivitatea determinată de factori de eficienţă pe baza investiţiilor – „efficiency driven” (producţiemai eficientă, produse de calitate superioară), în acest stadiu fiind încadrată şi economia României .

Stadiul III: Competitivitatea bazată pe inovare –

„innovation

driven” (produse noi, obţinute din inovare, procesede producţie complexe). Această competitivitate se obţine prin dezvoltarea şi vânzarea de noi tehnologii şiproduse inovatoare.



41



42

4. SECTORUL BANCAR

Descrierea sectorului

În anul 2015 sistemul bancar românesc era compus din 40 de instituții de credit, dintre care

nouă sunt sucursale ale unor bănci străine. Figura de mai jos ne arată evoluția numărului

instituțiilor de creditare în perioada analizată și a sucursalelor băncilor străine din România.

Figura 4.1. Numărul instituțiilor de credit și a sucursalelor băncilor străine din România

Sursa: Rapoarte ale Băncii Naț ionale a României

Se poate observa faptul că atât numărul instituțiilor de credit cât și cel al sucursalelor

băncilor străine din țara noastră s-a păstrat relativ constant în perioada 2011-2015. Printre

motivele ce cauzează acest lucru se regăsesc: barierele foarte înalte la intrarea și la ieșirea

de pe această piață, precum și incertitudinile care planează asupra politicilor publice.

Dintre cele 40 de instituții de credit de pe piață, 10 dețin cote de piață de peste 3%, 10 au

cote de piață situate între 1%-3%, iar restul de 20 dețin cote de piață mai mici decât 1%.

Gradul de concentrare al pieței este dat de cei doi indici de concentrare, respectiv Rata de

Concentrare (CRk), care reprezintă suma cotelor de piață a principalilor jucători activi de pepiață și Indicele Herfindahl-Hirchman (HHI), care reprezintă suma pătratelor cotelor de piață

a tuturor celor 40 de instituții de credit din România.

Figura următoare ne arată evoluția acestor doi indici, în perioada 2008-2014.

42 41 41 40 40

9 8 9 9 9

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

2011 2012 2013 2014 2015

Număr instituţii de credit Sucursale bănci străine



43

Figura 4.2. Gradul de concentrare din sectorul instituțiilor de credit, în perioada 2008-2014

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor Băncii Naț ionale a RomânieiCalculul nu ia în considerare preluarea de către Banca Transilvania a Volksbank România

Acest grafic ne arată faptul că primele zece instituții de credit au avut cumulat o cotă de

piață relativ constantă, între 77,8% și 78,4%, valoarea înregistrată la finalul anului 2014 fiind

de 78,1%, în scădere față de anul 2013. În perioada analizată, indicele de concentrare pe

piață (HHI) a scăzut semnificativ din 2008 în 2009, în perioada de început a crizei, după care

aceasta s-a stabilizat în intervalul 834 - 856. La finalul anului 2014, valoarea indicelui a fost

de 785, cea mai scăzută din ultimii ani. Aceste valori indică faptul că sectorul bancar are un

grad mic spre mediu de concentrare, ceea ce indică un grad relativ ridicat de concurență. Cu

toate acestea, pentru o interpretare mai bună a gradului de concurență trebuie analizați șialți indicatori, cum ar fi mobilitatea clienților bancari.

Figura de mai jos ne arată evoluția cotelor de piață ale principalelor bănci din România.

Figura 4.3. Evoluția cotelor de piață a principalelor bănci din România, în perioada 2008 -

2014

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor Băncii Naț ionale a României*cota de piață nu ia în calcul preluarea de către BT a Volksbank România

876

815840

856834

807785

77.8% 78.4% 78.3% 78.4% 78.1% 78.3% 78.1%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

700

750

800

850

900

950

1000

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

HHI CR10

20.3% 19.1% 19.8% 20.1% 19.3% 17.5% 16.2%

15.7% 14.0% 13.9% 13.6% 13.1% 13.0% 12.4%

5.4%5.9% 6.2% 7.3% 8.1% 8.9% 9.8%

6.0%6.1% 6.5% 6.7% 6.5% 7.3% 7.9%

5.5% 6.1% 6.0% 6.4% 6.9% 7.6% 7.9%

4.3% 6.3% 6.4% 7.0% 7.4% 7.4% 7.7%

4%

14%

24%

34%

44%

54%

64%

74%

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

BCR BRD Banca Transilvania* Raiffeisen Unicredit Bank CEC Bank



44

Se observă o diferență mare între primii doi jucători și ceilalți, diferență care s-a erodat în

timp. Din punct de vedere al gradului de concentrare, putem spune că principalii doi jucători

au pierdut cotă de piață în detrimentul următorilor. De asemenea, la finalul anului 2014,

primii 7 jucători de pe piață dețineau împreună aproximativ 67% din piață, în timp ce

următorii 33 dețineau aproximativ 33%

18

.Primele două bănci mari, respectiv BCR și BRD, au avut în ultimii șase ani cote de piață

cuprinse între 18-20% (BCR) și 14-16% (BRD) și domină, în mod evident, mediul bancar

românesc în fiecare categorie importantă (credite, depozite, active, capital). A treia bancă

este Banca Transilvania cu o cotă de piață de aproximativ 10%. Aceasta a achiziț ionat, anul

acesta, Volksbank România, bancă care se situa la momentul achiziției pe locul 9 în topul

băncilor. Următoarele bănci din punctul de vedere al dimensiunii (Raiffeisen Bank, Unicredit

Bank și CEC Bank) au cote de piață aproape egale, situate între 7-8%, cote ce se păstrează

relativ constante în perioada analizată. Cota de piață rămasă este foarte fragmentată între

celelalte 34 de bănci. Dintre cele 40 de bănci active de pe piață, statul deține două bănci, și anume CEC Bank cu o

cotă de piață de aproximativ 7,7% în 2014, respectiv EximBank cu o cotă de piață în 2014 de

aproximativ 1,1%.

Rentabilitatea Sectorului

În anul 2015 se continuă procesul de creștere a rentabilității sistemului bancar, proces

început din 2013. Evoluția celor doi indicatori care ne arată această creștere, Return-on-

assets (ROA) și Return-on-Equity (ROE) valori medii, calculați pentru sistemul bancar

românesc, poate fi observată în următorul grafic:

Figura 4.4. Evoluția ROA19 și ROE20, valori medii, în perioada martie 2010-martie 2015 (%)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor Băncii Naț ionale a României

18

Conform www.bnr.ro19 ROA = profit anual net/total active medii20 ROE = profit anual net/capitaluri proprii medii

-15.00

-10.00

-5.00

0.00

5.00

10.00

ROA % ROE %

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/



45

Din acest grafic se observă tendința de creștere a ROE în anul curent, valoarea atinsă de

acest indicator în martie 2015 fiind peste valorile maxime atinse în aceeași perioadă în anii

precedenți din perioada analizată. De asemenea, se observă o variație amplă a ROE între

punctul maxim atins în martie 2014 și punctul minim atins la finalul anului 2014.

Activitatea de creditareActivitatea de creditare este cea mai importantă activitate a instituțiilor de credit din țara

noastră. În continuare, vom face o analiză a creditelor acordate în perioada 2010 - 2015,

precum și a ratei creditelor neperformante.

Figura de mai jos ne arată evoluția creditelor neperformante din România, în perioada sus-

menționată.

Figura 4.5. Evoluția ratei creditelor neperformante, în perioada 2010 – 2015 (%)


*din luna martie 2014 s-a schimbat metoda de calcul

Observăm faptul că rata creditelor neperformante s-a aflat în continuă creștere până în

martie 2014. Acest fapt se datorează în primul rând crizei economice ce a făcut ca volumul

mare de credite acordate în perioada 2005-2008 să devină neperformante. Acest lucru aafectat deopotrivă populația și sectorul bancar, rata creditelor neperformante ajungând în

martie 2014 la 22,23 %. În 2015 se observă o scădere a numărului acestor credite, în

prezent nivelul acestora fiind de 12,8% din totalul creditelor acordate. Începând cu luna

martie 2014, în urma recomandărilor adresate de banca centrală instituțiilor de credite, a

fost inițiat procesul de scoatere în afara bilanțului a creditelor neperformante necolectabile.

Acest proces a fost considerat o condiție necesară pentru reluarea sustenabilă a creditării.

Graficul următor ne arată evoluția raportului dintre creditele acordate și depozitele atrase

de la clienții din România.

8

10

12

14

16

18

20

22

m a r . 1 0

i u n .

1 0

s e p .

1 0

d e c .

1 0

m a r . 1 1

i u n .

1 1

s e p .

1 1

d e c .

1 1

m a r . 1 2

i u n .

1 2

s e p .

1 2

d e c .

1 2

m a r . 1 3

i u n .

1 3

s e p .

1 3

d e c .

1 3

m a r . 1 4

i u n .

1 4

s e p .

1 4

d e c .

1 4

m a r . 1 5

Rata creditelor neperformante Rata creditelor neperformante*



46

Figura 4.6. Evoluția creditelor acordate/ depozite atrase de la clienți, în perioada 2010 –

2015 (%)


După cum se poate observa din figura de mai sus, începând cu luna septembrie 2014,

numărul depozitelor atrase de la clienți a devenit mai mare decât numărul creditelor

acordate de către bănci. Astfel, în luna iunie 2015, valoarea raportului dintre cei doi

indicatori era de 0,93.

Figura 4.7. Evoluția depozitelor la instituțiile de credit din România în perioada 2008-2015

(mld. lei)


Din acest grafic se poate observa faptul că depozitele în lei au avut o creștere din 2008 până

în 2014, respectiv de la 138,1 la 184,7 mld. lei, urmate de o scădere în ultimul an, până la

170,5 mld. lei.

În ceea ce privește depozitele în valută, acestea au avut o creștere semnificativă din 2008

până în 2012, respectiv de la 128,5 la 151,1 (mld. lei), urmate de o scădere în perioada 2012-

2015, până la 139,2 (mld. lei). Cel mai mare ecart dintre cele două a fost atins în anul 2014,

în 2015 observându-se o reducere a acestuia datorată redresării depozitelor în valută.

0

20

40

60

80

100

120140

Credite acordate / Depozite atrase de la clienţi

138.1

151.8157.1

167.6164.2

169.3

184.6

170.5

128.5135.4

142.8 143.1

151.1145.9

133139.2

120

130

140

150

160

170

180

190

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Depozite în lei Depozite în valută



47

Aceste scăderi ale depozitelor din ultimul timp, se datorează în special dobânzilor foarte

mici oferite de către instituțiile de credit, atât pentru depozitele constituite în lei, cât și

pentru cele constituite în valută.

Figura următoare prezintă evoluția depozitelor companiilor și ale persoanelor fizice, în

perioada menționată mai sus.

Figura 4.8. Evoluția depozitelor la instituțiile de credit din România în perioada 2008-

2015(T1) (mld. lei)

Din această figură se observă faptul că, în perioada analizată, depozitele populaț iei au fost în

permanentă creștere, respectiv de la 84,9 în 2008 la 139,7 în T1 2015 (mld. lei), în timp ce depozitele

companiilor au cunoscut o creștere semnificativă din 2008 în 2011, respectiv de la 181,7 la 191,7miliarde de lei, urmate de o scădere în perioada 2011-2015 la 170 (mld. lei), această scădere

survenind cel mai probabil pe fondul crizei financiare.

Toate aceste evoluții ale depozitelor atrase de către instituțiile financiare sunt strâns corelate cu

nivelul dobânzii-cheie a BNR. Figura următoare ne arată evoluția acestei rate a dobânzii în perioada

2008-2015.

84.9100.2

105.9114.6

123.6 130.8138 139.7

181.7187

194 196.1 191.7184.4 179.6

170

80

100120

140

160

180

200

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Depozite gospodării populaţie


Depozite societăţi nefinanciare



48

Figura 4.9. Evoluția dobânzii-cheie a BNR în perioada 2008-2015


Din figura de mai sus se poate observa faptul că această dobândă a atins un minim istoric de

2% în februarie 2015, după ce maximul de 10,25% fusese atins la mijlocul anului 2008.

În ceea ce privește evoluția pasivelor interne ale instituțiilor de credit din România, în

perioada analizată, acestea se pot observa în figura de mai jos.

Figura 4.10. Dinamica pasivelor interne (inclusiv depozite) și a liniilor de finanțare de la

băncile-mamă (mld. euro), în perioada 2008-2014


Din acest grafic, se poate observa faptul că băncile se bazează mai mult pe banii clienților și

mai puțin pe banii băncilor-mamă. Astfel, în timp ce evoluția pasivelor interne a fost în

creștere, de la 48 la 60 miliarde de euro, între 2008 și 2014, în aceeași perioadă, liniile de

finanțare de la băncile-mamă au scăzut de la 22 la 12 miliarde de euro.

Următoarele figuri ne indică evoluția marjelor de profit ale dobânzilor dintre creditele și

dobânzile în lei și euro, noi și în sold, calculate atât pentru gospodării populație cât și pentru

societățile nefinanciare.

0.00

2.00

4.00

6.008.00

10.00

12.00

%

Dobânda cheie

48 51 51 53 5456

60

22 19 20 20 1814

12

5

15

25

35

45

55

65

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Pasive interne Linii de la băncile-mamă



49

Figura 4.11. Evoluția diferenței de dobândă între credite și depozite în lei, 2010-2015 (%)


Figura 4.12. Evoluția diferenței de dobândă între credite și depozite în euro, 2010-2015 (%)


Se poate observa faptul că diferența dintre cele două marje a fost mai mar e la cele în euro

decât la cele în lei. Principalul motiv este numărul mai mare de credite în lei acordate de

către instituțiile financiare decât cele în euro. Astfel, diferența de dobândă între credite și

depozite în lei a continuat să se îngusteze si pe parcursul anului 2015.

0.00

1.00

2.00

3.00

4.005.00

6.00

7.00

8.00

I a n .

2 0 1 0

M a r . 2 0 1 0

M a i . 2 0 1 0

I u l . 2 0 1 0

S e p .

2 0 1 0

N o i . 2 0 1 0

I a n .

2 0 1 1

M a r . 2 0 1 1

M a i . 2 0 1 1

I u l . 2 0 1 1

S e p .

2 0 1 1

N o i . 2 0 1 1

I a n .

2 0 1 2

M a r . 2 0 1 2

M a i . 2 0 1 2

I u l . 2 0 1 2

S e p .

2 0 1 2

N o i . 2 0 1 2

I a n .

2 0 1 3

M a r . 2 0 1 3

M a i . 2 0 1 3

I u l . 2 0 1 3

S e p .

2 0 1 3

N o i . 2 0 1 3

I a n .

2 0 1 4

M a r . 2 0 1 4

M a i . 2 0 1 4

I u l . 2 0 1 4

S e p .

2 0 1 4

N o i . 2 0 1 4

I a n .

2 0 1 5

M a r . 2 0 1 5

M a i . 2 0 1 5

I u l . 2 0 1 5

Credite existente - depozite existente (total) Credite noi - depozite noi (total)

1.00

1.50

2.00

2.50

3.00

3.50

4.00

I a n .

2 0 1 0

M a r . 2 0 1 0

M a i . 2 0 1 0

I u l . 2 0 1 0

S e p .

2 0 1 0

N o i . 2 0 1 0

I a n .

2 0 1 1

M a r . 2 0 1 1

M a i . 2 0 1 1

I u l . 2 0 1 1

S e p .

2 0 1 1

N o i . 2 0 1 1

I a n .

2 0 1 2

M a r . 2 0 1 2

M a i . 2 0 1 2

I u l . 2 0 1 2

S e p .

2 0 1 2

N o i . 2 0 1 2

I a n .

2 0 1 3

M a r . 2 0 1 3

M a i . 2 0 1 3

I u l . 2 0 1 3

S e p .

2 0 1 3

N o i . 2 0 1 3

I a n .

2 0 1 4

M a r . 2 0 1 4

M a i . 2 0 1 4

A u g .

2 0 1 4

O c t . 2 0 1 4

D e c .

2 0 1 4

F e b .

2 0 1 5

A p r . 2 0 1 5

I u n .

2 0 1 5

Credite existente - depozite existente (total) Credite noi - depozite noi (total)



50

Figura 4.13. Evoluția marjelor de dobândă între creditele și depozitele în sold și cele noi, în

lei, pentru gospodării populație, 2010-2015



euro, pentru gospodării populație, 2010-2015 (%)


3.00

4.00

5.00

6.00

7.00

8.00

9.00

I a n .

2 0 1 0

M a r .

2 0 1 0

M a i .

2 0 1 0

I u l .

2 0 1 0

S e p .

2 0 1 0

N o i .

2 0 1 0

I a n .

2 0 1 1

M a r .

2 0 1 1

M a i .

2 0 1 1

I u l .

2 0 1 1

S e p .

2 0 1 1

N o i .

2 0 1 1

I a n .

2 0 1 2

M a r .

2 0 1 2

M a i .

2 0 1 2

I u l .

2 0 1 2

S e p .

2 0 1 2

N o i .

2 0 1 2

I a n .

2 0 1 3

M a r .

2 0 1 3

M a i .

2 0 1 3

I u l .

2 0 1 3

S e p .

2 0 1 3

N o i .

2 0 1 3

I a n .

2 0 1 4

M a r .

2 0 1 4

M a i .

2 0 1 4

I u l .

2 0 1 4

S e p .

2 0 1 4

N o i .

2 0 1 4

I a n .

2 0 1 5

M a r .

2 0 1 5

M a i .

2 0 1 5

I u l .

2 0 1 5

Marja de dobândă credite-depozite în sold (gospodării populaţie)

Marja de dobândă credite-depozite noi (gospodării populaţie)

0.00

0.50

1.00

1.50

2.00

2.50

3.00

3.50

4.00

4.50

5.00

I a n .

2 0 1 0

M a r . 2 0 1 0

M a i . 2 0 1 0

I u l . 2 0 1 0

S e p .

2 0 1 0

N o i . 2 0 1 0

I a n .

2 0 1 1

M a r . 2 0 1 1

M a i . 2 0 1 1

I u l . 2 0 1 1

S e p .

2 0 1 1

N o i . 2 0 1 1

I a n .

2 0 1 2

M a r . 2 0 1 2

M a i . 2 0 1 2

I u l . 2 0 1 2

S e p .

2 0 1 2

N o i . 2 0 1 2

I a n .

2 0 1 3

M a r . 2 0 1 3

M a i . 2 0 1 3

I u l . 2 0 1 3

S e p .

2 0 1 3

N o i . 2 0 1 3

I a n .

2 0 1 4

M a r . 2 0 1 4

M a i . 2 0 1 4

A u g .

2 0 1 4

O c t . 2 0 1 4

D e c .

2 0 1 4

F e b .

2 0 1 5

A p r . 2 0 1 5

I u n .

2 0 1 5

Marja de dobândă credite-depozite în sold (gospodării populaţie)

Marja de dobândă credite-depozite noi (gospodării populaţii)



51

Din analiza evoluției marjelor de dobândă între creditele și depozitele în sold și cele noi

pentru populație, rezultă următoarele:

diferența dintre marjele credite – depozite în sold și cele noi, denominate în euro, se

mențin mai ridicate decât valorile credite – depozite denominate în lei în perioada2011-2013 și mai mici între 2013-2015;

în anul 2013 a avut loc o scădere puternică a acestor marje în euro, concomitent cu

creșterea marjelor în lei, expresie a intensificării concurenței pe partea atragerii de

resurse (depozite) la nivelul întregului sector;

în ultima parte a perioadei analizate se observă o tendință de scădere a diferenței

dintre nivelul dobânzii la credite și depozite în sold și noi, denominate în euro, spre

deosebire de cele denominate în lei, care manifestă o tendință descrescătoare, o

posibilă cauză fiind politica Băncii Naționale a României (BNR) de a stimula

creditarea în monedă națională în detrimentul creditării în valută;

evoluția spread-ului ratei medii de dobândă a creditelor față de depozite este

influențată de evoluția piețelor financiare (costul resurselor de finanțare, riscul de

țară etc.) dar și de nivelul de concurență în sector;

creșterea gradului de concurență în acest sector ar trebui să determine înregistrarea

unui trend descendent al spread-ului de dobândă la creditele în sold față de

depozitele în sold până la un nivel la care ar trebui să se stabilizeze.

Figura nr.4.15. Evoluția marjelor de dobândă între creditele și depozitele în sold și cele noi, în lei, pentru societăți nefinanciare, 2010-2015 (%)


3.0

3.5

4.04.5

5.0

5.5

6.0

6.5

7.0

7.5

I a n .

2 0 1 0

M a r . 2 0 1 0

M a i . 2 0 1 0

I u l . 2 0 1 0

S e p .

2 0 1 0

N o i . 2 0 1 0

I a n .

2 0 1 1

M a r . 2 0 1 1

M a i . 2 0 1 1

I u l . 2 0 1 1

S e p .

2 0 1 1

N o i . 2 0 1 1

I a n .

2 0 1 2

M a r . 2 0 1 2

M a i . 2 0 1 2

I u l . 2 0 1 2

S e p .

2 0 1 2

N o i . 2 0 1 2

I a n .

2 0 1 3

M a r . 2 0 1 3

M a i . 2 0 1 3

I u l . 2 0 1 3

S e p .

2 0 1 3

N o i . 2 0 1 3

I a n .

2 0 1 4

M a r . 2 0 1 4

M a i . 2 0 1 4

I u l . 2 0 1 4

S e p .

2 0 1 4

N o i . 2 0 1 4

I a n .

2 0 1 5

M a r . 2 0 1 5

M a i . 2 0 1 5

I u l . 2 0 1 5

Marja de dobândă credite-depozite în sold (societăţi nefinanciare)

Marja de dobândă credite-depozite noi (societăţi nefinanciare)



52


euro, pentru societăți nefinanciare, 2010-2015 (%)


În ceea ce privește evoluția marjelor de dobândă între creditele și depozitele în sold șicele noi pentru societăți nefinanciare, se pot observa următoarele:

la finalul anului 2012 a avut loc o scădere a acestor marje, mai ales la cele în euro,

expresie a intensificării concurenței pe partea atragerii de resurse (depozite) la

nivelul întregului sector, urmate de o creștere în anul 2014;

în perioada 2010-2011, diferențele de marje în euro dintre credite și depozite au fost

foarte mici, luând atât valori pozitive, cât și negative;

începând cu ianuarie 2014, nivelul marjelor credite-depozite noi a fost mai mare

decât cele aflate în sold, ceea ce poate semnifica o scădere a nivelului concurenței

din sector.

după o perioadă de aproximativ 3 ani în care spread-ul ratei medii de dobândă a

creditelor în EUR față de depozitele în EUR a scăzut treptat (reducerea a fost mai

accentuată în cazul clienților persoane fizice), în 2013 valoarea acestuia a crescut;

spre deosebire de situația marjei de dobândă dintre creditele și depozitele în sold în

lei, pentru marja de dobândă dintre creditele și depozitele în sold în valută se

observă că instituțiile de credit au obținut un profit per unitatea monetară mai mare

în cazul resurselor atrase de la societățile financiare și plasate tot în cadrul clienților

societăți nefinanciare;

1.50

2.00

2.50

3.00

3.50

4.00

I a n .

2 0 1 0

M a r . 2 0 1 0

M a i . 2 0 1 0

I u l . 2 0 1 0

S e p .

2 0 1 0

N o i . 2 0 1 0

I a n .

2 0 1 1

M a r . 2 0 1 1

M a i . 2 0 1 1

I u l . 2 0 1 1

S e p .

2 0 1 1

N o i . 2 0 1 1

I a n .

2 0 1 2

M a r . 2 0 1 2

M a i . 2 0 1 2

I u l . 2 0 1 2

S e p .

2 0 1 2

N o i . 2 0 1 2

I a n .

2 0 1 3

M a r . 2 0 1 3

M a i . 2 0 1 3

I u l . 2 0 1 3

S e p .

2 0 1 3

N o i . 2 0 1 3

I a n .

2 0 1 4

M a r . 2 0 1 4

M a i . 2 0 1 4

A u g .

2 0 1 4

O c t . 2 0 1 4

D e c .

2 0 1 4

F e b .

2 0 1 5

A p r . 2 0 1 5

I u n .

2 0 1 5

Marja de dobândă credite-depozite în sold (societăţi nefinanciare)

Marja de dobândă credite-depozite noi (societăţi nefinanciare)



53

în 2015, marjele de dobândă între creditele și depozitele în sold și cele noi, în lei,

sunt în scădere față de cele în euro;

pe parcursul anului curent, marja de dobândă dintre creditele și depozitele în sold și

cele noi, în lei, este mai mică decât cele în euro.

Cel mai frecvent utilizați indici financiari de către bănci, pentru stabilirea nivelului dobânzilor

variabile, sunt ROBOR 3M și ROBOR 6M. ROBOR este rata dobânzii la depozitele plasate. În

calculul dobânzilor variabile în euro ale creditelor cei mai utilizați indici sunt Euribor 3M și

Euribor 6M. Indicele Euribor este stabilit în urma unui sondaj în rândul a 39 de bănci, care

trebuie să prezinte estimări privind costul finanțării reciproce în euro pentru perioade de la

o zi la un an.

Evoluția dobânzilor de referință, în special ROBOR, a condus la scăderea per ansamblu a

costurilor creditării, fapt care nu a condus însă și la o relansare a creditării datorităpersistenței incertitudinilor macro-economice și a unei percepții prudente în rândul

consumatorilor și investitorilor asupra mediului economic.

Reducerile succesive ale ratei dobânzii cheie au condus la scăderea constantă ale celor doi

indici financiari. Ca urmare a acestor reduceri, cei doi indici au atins valori minime istorice

pe parcursul anului 2015, astfel, în luna septembrie a anului curent, ROBOR(3M) înregistra

valoarea de 1%, în timp ce nivelul indicelui ROBOR(6M) a fost de 1.48%.

Figura 4.17. Evoluția ROBOR (3 luni) și ROBOR (6 luni), în perioada 2011-2015 (%)


1.00

2.00

3.00

4.00

5.00

6.00

7.00

8.00

ROBOR 3 luni ROBOR 6 luni



54

Concluzii

Situaţia sectorului bancar din perioada analizată indică o evoluție favorabilă din punct de

vedere concurențial în sectorul bancar românesc. În ultimii 4 ani se observă o tendință de

reducere a diferențialului dintre dobânda la credite și cea la depozite. De asemenea, indicii

de concentrare arată un grad mic spre mediu de concentrare în sector.Creșterea restrictivitații standardelor de creditare nu reprezintă în sine un element de

îngrijorare privind concurența în sectorul bancar, dar coroborarea sa cu un nivel ridicat al

gradului de îndatorare a clienților conduce la reducerea gradului de mobilitate a clienților.

Așa cum se cunoaște, un nivel crescut al gradului de mobilitate a clienților este efectul unui

mediu concurențial normal, iar scopul legislației de concurență, precizat și de art. 1 din

Legea concurenței, îl reprezintă tocmai menținerea și stimularea concurenței și a unui

mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.



55



56

5. SECTORUL ASIGURĂRILOR AUTO

Capitolul de față prezintă o parte din elementele analizate în cadrul investigației sectoriale a

Consiliului Concurenței privind asigurările auto din România. Cea mai mare parte a datelor

folosite au fost furnizate Consiliului Concurenței de către Autoritatea de Supraveghere

Financiară (ASF), reglementatorul sectorului asigurărilor din România punând la dispoziția

autorității de concurență informații esențiale și manifestând o deschidere deosebită față de

acest studiu.

Dimensiunea sectorului asigurărilor auto în perioada 2011-2015

Din punct de vedere al normelor în vigoare, în categoria generică a asigurărilor auto intră

asigurările ce acoperădespăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpultransportului (a patra linie din clasa I de asigurări generale), asigurările de mijloace de

transport terestru, altele decât feroviare (clasa III de asigurări generale), asigurările de

bunuri în tranzit (clasa VII de asigurări generale) și asigurările de răspundere civilă pentru

autovehicule (clasa X de asigurări generale).

Întrucât raportările uzuale ale societăților de asigurare către ASF nu permit identificarea

distinctă a primei componente a asigurărilor auto în cadrul clasei I de asigurări generale

(asigurări de accidente, inclusiv accidentele de muncă și bolile profesionale), echipa de

investigație a Consiliului Concurenței a trebuit să opteze între a include întreaga clasă I de

asigurări generale în categoria asigurărilor auto și a omite cu totul despăgubirile pentruvătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului. Pentru motive ce vor fi

prezentate pe larg în raportul Consiliului Concurenței, s-a optat pentru a doua variantă.

Tabelul 5.1 prezintă valoarea primelor brute subscrise, nete de anulări (PBS), pentru fiecare

din cele trei componente ale asigurărilor auto în perioada 2011-2015, dar și modificările

procentuale înregistrate față de perioada similară a anului anterior. Datele privind PBS

pentru asigurările auto sunt exprimate în termeni nominali (în prețuri curente), facilitând

raportarea ulterioară la nivelul PIB-ului României și analiza comparativă cu situația altor

state europene.

Tabelul 5.1. Evoluția PBS pentru asigurări auto, în prețuri curente (2011-2015)

Indicator 2011 2012 2013 2014 6L 2015

PBS clasa III (milioane de lei) 1.991 1.917,7 1.796,5 1.684,1 825Diferență față de perioada anterioară - -3,7% -6,3% -6,3% -3,1%PBS clasa VII (milioane de lei) 41 42,5 45,3 37,9 14,2

Diferență față de perioada anterioară - +3,7% +6,4% -16,2% -4,7%PBS clasa X (milioane de lei) 1.970,5 2.137 2.461,7 2.800,4 1.669,7

Diferență față de perioada anterioară - +8,5% +15,2% +13,8% +19,8%Total PBS asigurări auto (milioane de lei) 4.002,5 4.096,3 4.303,4 4.522,3 2.508,8

Diferență față de perioada anterioară - +2,3% +5,1% +5,1% +11%

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de ASF.



57

O perspectivă mai elocventă asupra evoluției mărimii sectorului asigurărilor auto din

România este oferită de exprimarea în termeni reali (în prețuri constante) a PBS aferente

acestor asigurări, eliminarea impactului inflației asupra valorilor monetare permițând

compararea relevantă a acestui indicator în timp. PBS exprimate în prețurile anului 2011 și

modificările procentuale față de perioada similară a anului anterior sunt prezentate mai jos.

Tabelul 5.2. Evoluția PBS pentru asigurări auto, în prețuri constante (2011-2015)

Indicator 2011 2012 2013 2014 6L 2015PBS clasa III (milioane de lei) 1.991 1.824,2 1.657 1.505,7 706,2

Diferență față de perioada anterioară - -8,4% -9,2% -9,1% -5,5%PBS clasa VII (milioane de lei) 41 40,5 41,7 33,9 12,5

Diferență față de perioada anterioară - -1,3% +3,1% -18,8% -7%PBS clasa X (milioane de lei) 1.970,5 2.033,9 2.270,5 2.503,8 1.475,5

Diferență față de perioada anterioară - +3,2% +11,6% +10,3% +16,9%Total PBS asigurări auto (milioane de lei) 4.002,5 3.898,6 3,969.2 4.043,4 2.217,1

Diferență față de perioada anterioară - -2,6% +1,8% +1,9% +8,3%Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de ASF și a celor disponibile pe site-ul INS.Precizări: Pentru conversia la prețuri constante la nivelul anului 2011 s -au folosit valorile anuale ale indicelui prețurilor de consum publicate de INS pentru sectorul serviciilor.

Pe parcursul perioadei analizate, tendința de creștere a importanței relative a clasei X de

asigurări generale în detrimentul clasei III a făcut ca asigurările obligatorii de răspundere

civilă auto să reprezinte peste 66% din totalul subscrierilor pentru asigurări auto la finele

lunii iunie a anului 2015, de la aproximativ 49% în anul 2011. Între anii 2011-2015, ponderea

în totalul asigurărilor auto a subscrierilor pentru clasa VII de asigurări generale (asigurări de

bunuri în tranzit) fluctuează în jurul valorii de 1%. Din acest motiv, celelalte două

componente ale sectorului, respectiv asigurările auto obligatorii de răspundere civilă și cele

facultative, vor primi o atenție sporită în cadrul studiului nostru.

Figura 5.1. Evoluția ponderilor celor trei clase de asigurări auto (2011-2015)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de ASF.

49.2% 52.2% 57.2% 61.9% 66.6%

1.0% 1.0%

1.1%

0.8%

0.6%

49.7% 46.8% 41.7% 37.2% 32.9%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2011 2012 2013 2014 6L 2015

Clasa III

Clasa VII

Clasa X



58

Graficul de mai jos ilustrează evoluția subscrierilor pentru asigurări auto, în termeni

nominali, dar și valoarea relativă a acestor subscrieri față de produsul intern brut (PIB) al

României în perioada 2011-2015.

Figura 5.2. Evoluția PBS pentru asigurările auto și ponderea lor în PIB (2011-2015)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de ASF și a celor disponibile pe site-ul INS.

Precizări PIB: date definitive pentru anii 2011-2012, semi-definitive pentru 2013, provizorii pentru 2014-2015.

Ponderea în PIB a PBS pentru asigurări auto măsoară gradul de penetrare a acestui tip de

asigurări la nivel agregat, putând conduce la formarea unei mai bune imagini de ansamblu

asupra importanței sectorului în perioada analizată. Nivelul relativ constant al gradului de

penetrare a asigurărilor auto din perioada 2011-2014, situat în jurul valorii de 0,7%, arată cătendința ascendentă a subscrierilor pentru asigurările auto a urmat ritmul susținut de

creștere a PIB din această perioadă. Datele la 30.06.2015 arată o creștere a gradului de

penetrare a asigurărilor auto, dar această situație este comună pe parcursul perioadei

analizate, valoarea la șase luni fiind mereu mai ridicată decât cea înregistrată la finalul

anului21. Drept consecință, ne așteptăm ca valoarea aferentă întregului an 2015 să fie în linie

cu cele înregistrate în intervalul 2011-2014.

Comparații internaționale

Începem această secțiune cu prezentarea ratei de motorizare22 în România și alte 26 destate europene. Chiar dacă datele din Figura 5.3 se referă la anul 2012, informații

suplimentare arată că situația nu s-a modificat între timp: România este pe ultimul loc în

clasamentul european în ceea ce privește numărul de vehicule pentru pasageri la mia de

locuitori. Dată fiind mărimea relativ redusă a parcului auto național, nici sectorul asigurărilor

auto din România nu poate fi foarte dezvoltat în comparație cu cele din alte state europene.

21 Probabil ca rezultat al unei diferențe între sezonalitatea intra-anuală a subscrierilor pentru asigurări auto și aformării PIB (de exemplu, impactul agriculturii în PIB este probabil mai important în a doua jumătate a anului). 22 Informațiile privind acest indicator sunt furnizate de Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene (vezi

http://ec.europa.eu/eurostat). Rata de motorizare este definită ca număr de vehicule pentru pasageri la miade locuitori, vehiculele pentru pasageri fiind considerate a fi cele cu maxim nouă locuri, altele decâtmotocicletele și destinate transportului persoanelor.

4,002.5 4,096.34,303.4

4,522.5

2,508.8

0.71% 0.69% 0.67% 0.68% 0.82%0%

1%

2%

3%

4%

5%

0

1,000

2,000

3,000

4,000

5,000

2011 2012 2013 2014 6L 2015

PBS asigurări auto, milioane lei (axa din stânga) PBS asigurări auto, procent în PIB (axa din dreapta)



59

Figura 5.4 prezintă densitatea asigurărilor auto, calculată ca primă medie anuală pentru

acest tip deasigurări, în euro pe locuitor, în România și alte 29 de țări europene, datele fiind

furnizate de asociația Insurance Europe23.

Figura 5.3. Rata de motorizare în 27 de țări europene (2012)

Sursa: Eurostat,biroul de statistică al Comisiei Europene

Figura 5.4. Densitatea asigurărilor auto în 30 de țări europene (2013)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor prezentate de Insurance Europe (Statistics no. 50 – European Insurance inFiguresdataset, ianuarie 2015), date disponibile la adresawww.insuranceeurope.eu/publications/statistics

23 Asociația europeană a societăților de asigurare și reasigurare din 34 de țări, companiile m embre cumulândaproximativ 95% din primele brute subscrise la nivelul continentului – vezi www.insuranceeurope.eu.

6 2 1

5 9 2

5 7 0

5 6 0

5 4 9

5 3 0

5 3 0

5 2 9

5 1 8

4 9 6

4 8 7

4 8 6

4 8 4

4 8 4

4 7 6

4 7 0

4 6 5

4 5 6

4 4 8

4 4 8

4 2 5

4 0 6

3 8 5

3 3 9

3 3 7

3 0 5

3 0 1

2 2 4

0

100

200

300

400

500

600

700

I t a l i a

M a l t a

L i t u a n i a

F i n l a n d a

C i p r u

A u s t r i a

G e r m a n i a

E l v e t i a

S l o v e n i a

F r a n t a

B e l g i a

P o l o n i a

N o r v e g i a

M E D I A

S p a n i a

O l a n d a

S u e d i a

E s t o n i a

M a r e a B r i t a n i e

R e p u b l i c a C e h a

I r l a n d a

P o r t u g a l i a

B u l g a r i a

C r o a t i a

S l o v a c i a

L e t o n i a

U n g a r i a

R o m a n i a

V e h i c u l e p e n t r u

p a s a g e r i l a 1 0 0 0 d e l o c u i t o r i

7 2 4

5 8 5

4 6 9

4 1 0

3 5 9

3 5 6

3 2 1

3 1 3

3 0 0

2 8 5

2 8 4

2 7 6

2 7 3

2 6 1

2 4 2

2 2 5

2 1 8

2 1 0

2 0 4

1 4 1

1

2 9

1 2 3

1 2 1

1 1

3

1 1

2

9 6

8 6

6 9

5 5

4 9

4 7

0

100

200

300

400

500

600

700

800

L u x e m b o u r g

E l v e t i a

N o r v e g i a

I s l a n d a

D a n e m a r c a

A u s t r i a

B e l g i a

I t a l i a

F r a n t a

F i n l a n d a

G e r m a n i a

S u e d i a

M a r e a B r i t a n i e

O l a n d a

I r l a n d a

S l o v e n i a

M E D I A

S p a n i a

C i p r u

P o r t u g a l i a

M a l t a


G r e c i a

E s t o n i a

C r o a t i a

S l o v a c i a

P o l o n i a

B u l g a r i a

L e t o n i a

U n g a r i a

R o m a n i a

E u r o p

e

l o c u i t o r



60

În anul 2013, diferențele față de situația statelor din Europa de vest și cea nordică sunt

substanțiale și țin, probabil, atât de gradul ridicat de motorizare al acestor state, cât și de

nivelul de cultură financiară, în general, și de tradiția actului de asigurare, în particular, din

această zonă a continentului. Graficul anterior arată că cheltuiala medie cu asigurările auto

în România (47 de euro/locuitor în 2013) se află la un nivel similar cu cea din Ungaria (49 deeuro/locuitor), în timp ce în alte state din regiune acest indicator înregistrează valori mai

ridicate: Bulgaria, 69 de euro/locuitor, Polonia, 86 de euro/locuitor, Slovacia, 96 de

euro/locuitor. Date suplimentare furnizate de Insurance Europe arată că situația prezentată

de graficul anterior nu este nicidecum una conjuncturală, prima medie anuală pentru

asigurări auto înregistrând valori foarte reduse în România pe întreaga perioadă 2004-2013.

Graficul ce urmează prezintă gradul de penetrare a asigurărilor auto, calculat ca pondere în

PIB a PBS pentru acest tip de asigurări, pentru 30 de țări europene, la nivelul anului 2013.

România se află din nou în ultima parte a grupului de țări analizate, dar acum în compania

unor state precum Olanda, Suedia și Norvegia. Cel mai probabil, plasarea României înaceastă zonă a clasamentului vine din nivelul relativ redus al subscrierilor pentru asigurări

auto în țara noastră, în timp ce valoarea redusă a indicatorului pentru cele trei state

menționate anterior este rezultatul unui nivel foarte ridicat al PIB-ului (numitor în calculul

gradului de penetrare a asigurărilor auto).

Figura 5.5. Gradul de penetrare în PIB a asigurărilor auto în 30 de țări europene (2013)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor prezentate de Insurance Europe

Tendințe de concentrare în sectorul asigurărilor auto

Începem această secțiune prin a indica numărul de societăți prezente pe piața românească a

asigurărilor auto, cu precizarea că ne referim doar la societățile autorizate de ASF să vândă

produse de asigurare (deci doar la societățile aflate sub supravegherea acestei instituții).

Altfel spus, omitem aici asigurătorii care funcționează în România în baza dreptului destabilire și liberei circulații a serviciilor în UE, ca sucursale ale unor societăți străine,

1 . 3

%

1 . 3

%

1 . 2

%

1 . 2

%

1 . 1 %

1 . 1 %

1 . 0

%

1 . 0

%

1 . 0

%

1 . 0

%

0 . 9

%

0 . 9

%

0 . 9

%

0 . 9

%

0 . 9

%

0 . 9

%

0 . 9

%

0 . 8

%

0 . 8

%

0 . 8

%

0 . 8

%

0 . 8

%

0 . 7

%

0 . 7

%

0 . 7

%

0 . 7

%

0 . 6

6 %

0 . 6

%

0 . 6

%

0 . 5

%

0 . 5

%

0.0%

0.2%

0.4%

0.6%

0.8%

1.0%

1.2%

1.4%

S l o v e

n i a

B u l g a r i a

I s l a n d a

I t a l i a

C r o a t i a

C i

p r u

A u s

t r i a

S p a

n i a

E l v e t i a

F r a

n t a

B e l g i a

M a r e a B r i t a

n i e

P o r t u g a l i a

M E D I A


L u x e m b

u r g

P o l o

n i a

G e r m a

n i a

E s t o

n i a

D a n e m a

r c a

F i n l a n d a

M a l t a

G r e

c i a

O l a n d a

S l o v a c i a

I r l a n d a

R o m a

n i a

S u e

d i a

N o r v e

g i a

U n g a r i a

L e t o

n i a



61

autorizate în alte state membre ale Uniunii. Precizăm însă că astfel de societăți activează

doar în segmentul asigurărilor auto facultative (clasa III de asigurări generale), iar

subscrierile lor sunt foarte reduse.

Numărul societăților autorizate de ASF să practice asigurări auto în România este urmărit pe

o perioadă mai îndelungată de timp, respectiv între anii 2005 și 2015. În acest interval seremarcă reducerea constantă a numărului de societăți, atât în cazul asigurărilor auto

facultative (clasa III de asigurări generale), cât și în cel al asigurărilor de răspundere civilă a

autovehiculelor (clasa X). Astfel, numărul de asigurători CASCO scade de la 31 la începutul

anului 2005 la 21 de societăți autorizate în anul 2015, în timp ce numărul de asigurători RCA

scade în perioada 2005-2015 de la 17 la 9 societăți autorizate.

Figura 5.6. Evoluția semestrială a numărului de societăți autorizate să practice asigurări dinclasa III (2005-2015)

Figura 5.7. Evoluția semestrială a numărului de societăți autorizate să practice asigurări dinclasa X (2005-2015)

În acest punct trebuie precizat faptul că cele două grafice de mai sus prezintă numărulsocietăților autorizate să practice asigurări auto în perioada analizată, indiferent dacă

31

2928 28 28

29 2928

2726 26 26

2524

23 23 23 23 2322 22

21

15

20

25

30

35

S 1 / 2 0 0 5

S 2 / 2 0 0 5

S 1 / 2 0 0 6

S 2 / 2 0 0 6

S 1 / 2 0 0 7

S 2 / 2 0 0 7

S 1 / 2 0 0 8

S 2 / 2 0 0 8

S 1 / 2 0 0 9

S 2 / 2 0 0 9

S 1 / 2 0 1 0

S 2 / 2 0 1 0

S 1 / 2 0 1 1

S 2 / 2 0 1 1

S 1 / 2 0 1 2

S 2 / 2 0 1 2

S 1 / 2 0 1 3

S 2 / 2 0 1 3

S 1 / 2 0 1 4

S 2 / 2 0 1 4

S 1 / 2 0 1 5

S 2 / 2 0 1 5

UNITA preiaAGRAS.

OTP preia

CECCAR-

ROMAS

MEDAS

iese de

pe piaţă

CLAL intrăpe piaţă.

GARANTA

preia NBG

CREDITEUROPE

intră pe

piaţă

EUROASIG

iese de pe

piaţă

OMNIASIG

preia CLAL

BT

fuzionează

cu ASIBAN

PLATINUM

intră pepiaţă.

UNIQA

preia

UNITA

DELTA iese

de pe piaţă

ARDAFfuzionează

cu

GENERALI

BCRfuzionează

cu

OMNIASIG

EUREKO

iese de

piaţă

ASF retrage

autorizaţia

ASTRA

17

15 15 15

16 16 16 16

14

13 13 13 13

12

11 11 11 11 11 11

10

9

5

10

15

20

S 1 / 2 0 0 5

S 2 / 2 0 0 5

S 1 / 2 0 0 6

S 2 / 2 0 0 6

S 1 / 2 0 0 7

S 2 / 2 0 0 7

S 1 / 2 0 0 8

S 2 / 2 0 0 8

S 1 / 2 0 0 9

S 2 / 2 0 0 9

S 1 / 2 0 1 0

S 2 / 2 0 1 0

S 1 / 2 0 1 1

S 2 / 2 0 1 1

S 1 / 2 0 1 2

S 2 / 2 0 1 2

S 1 / 2 0 1 3

S 2 / 2 0 1 3

S 1 / 2 0 1 4

S 2 / 2 0 1 4

S 1 / 2 0 1 5

S 2 / 2 0 1 5

ABC şi BCR

intră pe

piaţă

UNITA preia

AGRAS.

GENERALI intra

pe piata.

OMNIASIG preia

AGI si ASIRAG

CLAL intră

pe piaţă

EUREKO iese

de pe piaţă.

OMNIASIG

preia CLAL

ASIBAN

fuzionează cu

BT şi OTP.

CITY

INSURANCE

intră pe piaţă

ARDAF

fuzionează

cu

GENERALI

BCR

fuzionează

cu

OMNIASIG

ASF retrage

autorizaţia

ASTRA

ABC iese de

pe piaţă



62

societățile au oferit sau nu efectiv astfel de produse de asigurare pe piață. Chiar dacă

numărul societăților care au vândut produse de asigurare auto în perioada 2005-2015 este

ușor inferior numărului societăților autorizate24, considerăm că cel de-al doilea indicator

este mai relevant din punct de vedere concurențial. În cadrul acestui studiu suntem

interesați de societățile care oferă sau pot oferi cu rapiditate produse din gama asigurărilorauto, aceste societăți fiind văzute a genera presiune concurențială pe piață. Altfel spus,

considerăm societățile autorizate ca fiind prezente pe piață, indiferent dacă unele dintre

acestea decid ca, temporar, să nu vândă efectiv asigurări auto.

Evoluția înregistrată în România în ceea ce privește numărul asigurătorilor auto pare a fi

similară cu cea înregistrată în restul continentului. Studiul Motor Insurance &Reinsurance,

CurrentIssuesandFutureTrends25, publicat în februarie 2015 de SCOR Global P&C indică o

tendință de concentrare a pieței în perioada 2002-2011, numărul societăților europene de

asigurare autorizate să practice asigurări auto scăzând cu aproximativ o treime. Studiul mai

menționează și existența unei diferențe între numărul societăților autorizate să practiceasigurări auto și cele care oferă efectiv astfel de produse de asigurare, diferență pe care am

remarcat-o și în cazul României.

Tendințele de concentrare prezente în cadrul sectorului asigurărilor auto din România,

evidențiate de graficele anterioare, sunt evaluate numeric în continuare prin intermediul

unor indicatori specifici ce au la bază cotele de piață ale participanților26. În cele ce urmează,

vom analiza concentrarea celor două segmente ale sectorului asigurărilor auto din România

prin prisma câtorva rate de concentrare și folosind indicele Herfindahl-Hirschman.

Ratele de concentrare: Notate CRn, ratele de concentrare se calculează ca sumă a cotelor

de piață individuale pentru primii n participanți pe o piață. Astfel, indicatorul CR3 vareprezenta în continuare suma cotelor primilor trei asigurători, indicatorul CR5 va fi calculat

ca sumă a cotelor de piață pentru primele cinci societăți, în timp ce CR7 va reprezenta

situația agregată a primilor șapte jucători activi în perioada analizată. O rată de concentrare

mai ridicată indică o mai mare apropiere a pieței analizate de modelul oligopolului,

accentuând temerile autorităților de concurență în ceea ce privește existența și impactul

unor eventuale comportamente anticoncurențiale pe acea piață.

Indicele Herfindahl-Hirschman: Notat HHI, acesta este indicatorul cel mai frecvent utilizat

de către autoritățile de concurență pentru evaluarea gradului de concentrare a unei piețe.

HHI se calculează ca sumă a pătratelor cotelor de piață ale tuturor participanților, ceea ce înseamnă că indicatorul se poate situa între valori foarte mici, apropiate de zero (pentru

piața cu concurență perfectă) și 10000 (pentru cazul monopolului).

În ceea ce privește catalogarea piețelor din punct de vedere al concentrării măsurate prin

prisma HHI, Comisia Europeană consideră HHI sub 1000 a indica o piață slab concentrată,

24 Din informațiile pe care le deținem, diferențele dintre cele două valori privind numărul societăților deasigurare apar doar în cazul asigurărilor auto facultative de tip CASCO și provin din câteva situații particulare. 25

Studiu disponibil online la adresa www.scor.com/images/stories/pdf/library/focus/FocusPC_Motors.pdf26 Cota de piață, în general determinată atât din punct de vedere cantitativ, cât și valoric, este considerată a fiun bun indicator al puterii de piață al întreprinderilor.



63

HHI între 1000 și 2000 a indica o piață cu concentrare medie, în timp ce valori ale HHI peste

2000 sunt asociate piețelor puternic concentrate27. La fel ca mai sus, piețele cu un grad mai

ridicat de concentrare sunt considerate a fi mai expuse la apariția comportamentelor

anticoncurențiale, iar în cazul în care astfel de comportamente apar pe piață, efectele lor

negative asupra consumatorilor sunt considerate a fi mai nocive.Analiza gradului de concentrare se va axa distinct asupra asigurărilor auto facultative de tip

CASCO și a celor obligatorii de răspundere civilă pentru autovehicule (RCA), iar cotele de

piață ale asigurătorilor vor fi determinate valoric, în funcție de volumul primelor brute

subscrise, nete de anulări (PBS)28. Reiterăm faptul că societățile de asigurări avute în vedere

sunt cele aflate sub supravegherea ASF, sucursalele locale ale asigurătorilor înregistrați în

alte state europene fiind excluse din analiză de la momentul ieșirii de sub supravegherea

ASF (impactul acestor sucursale pe piață este foarte redus).

27 Din perspectiva autorităților de concurență din Statele Unite, pragurile HHI relevante sunt 1500 și 2500, faptpentru care piețele cu concentrare medie sunt considerate cele cu valori ale HHI între 1500 și 2500, în timp cevalori ale HHI peste 2500 sunt asociate piețelor puternic concentrate.

28 În domeniul analizat, cotele de piață valorice ar putea fi considerate mai relevante, întrucât țin cont de

mărimea efectivă a contractelor de asigurare. De altfel, cotele de piață calculate în baza valorii produselor

comercializate pe piață sunt în general preferate celor ce țin cont de volumul produselor, această preferințăfiind evidentă atunci când piețele analizate provin din aria serviciilor.



64

Figura 5.8. Evoluția semestrială a gradului de concentrare pentru asigurările auto facultative(2011-2015). Cotele de piață au în vedere PBS.

Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asigurătorii aflați sub supravegherea sa)

Figura anterioară prezintă evoluția semestrială a gradului de concentrare în segmentul

asigurărilor auto facultative de tip CASCO în perioada 2011-2015, arătând o tendință

moderată de concentrare: în ciuda creșterii valorii HHI, valorile se mențin în intervalul 1000-

2000, ceea ce înseamnă că segmentul asigurărilor auto facultative este considerat a avea o

concentrare medie.

Evoluția HHI este strâns legată de cea a CR5 și CR7. Primul indicator arată creșterea dinultimii ani a puterii cumulate de piață pentru primele cinci societăți ce oferă asigurări auto

facultative, acestea ajungând să controleze peste 80% din total, în ambele evaluări. CR7

crește într-un mod similar și arată că primele șapte societăți active în acest segment al

asigurărilor auto acoperă aproximativ 93% din subscrieri și număr de polițe, fiind un indiciu

al caracterului oligopolist al asigurărilor auto facultative.

Asigurările obligatorii de răspundere civilă pentru autovehicule

Graficul următor prezintă evoluția gradului de concentrare pentru asigurările obligatorii de

tip RCA în perioada 2011-2015, arătând existența anumitor diferențe față de situațiaasigurărilor auto facultative. În primul rând, HHI fluctuează în intervalul 1200-1400 și nu

prezintă o tendință evidentă de creștere. În ceea ce privește ratele de concentrare, nici

acești indicatori nu cresc semnificativ pe parcursul perioadei 2011-2015.

5 2

%

5 3

%

4 8

%

5 2

%

5 7

%

5 6

%

5 8

%

6 0

%

6 3

%

7 3

%

7 4

%

7 6

%

7 9

%

8 1

%

8 0

%

7 8

%

8 1

%

8 1

%

8 8

%

8 9

%

9 0

%

9 1

%

9 5

%

9 4

%

9 3

%

9 3

%

9 3

%

12991330 1353

14571511

1481 14911532

1605

0

200

400

600

800

1,000

1,200

1,400

1,600

1,800

2,000

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

6L 2011 2011 6L 2012 2012 6L 2013 2013 6L 2014 2014 6L 2015

CR3 CR5 CR7 (axa din stânga) HHI (axa din dreapta)

Asigurările auto facultative de tip CASCO



65

Figura 5.9. Evoluția semestrială a gradului de concentrare pentru asigurările obligatorii derăspundere civilă (2011-2015). Cotele de piață au în vedere PBS.

Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asigurătorii aflați sub supravegherea sa)

Cu toate acestea, observăm și aici faptul că primii șapte jucători activi controlează

aproximativ 90% din totalul subscrierilor. Drept urmare, și segmentul asigurărilor obligatorii

RCA pare să prezinte anumite trăsături oligopoliste. Aceste trăsături sunt oarecum atenuate

în evaluarea gradului de concentrare prin intermediul HHI, datorită valorilor efective ale

cotelor de piață înregistrate de asigurători. De exemplu, în evaluarea puterii de piață prin

prisma subscrierilor, primii trei concurenți au cote de piață relativ apropiate, aceeași situație

întâlnindu-se și în cazul următorilor trei asigurători. Modalitatea de calcul a HHIpune

accentul pe valorile ridicate ale cotelor. Dat fiind că această situație nu se întâlnește aici,

valoarea HHI este relativ redusă, chiar dacă valorile ratelor de concentrare sunt

semnificative. Diferența în cazul asigurărilor CASCO venea din poziția ceva mai importantă

pe piață a societății cu cea mai însemnată cotă, care ridica întrucâtva valoarea HHI.

În acest context, merită amintit faptul că studiul SCOR Global P&C menționat anterior indică

valori ale CR5 de aproximativ 62% în cazul Spaniei și de aproximativ 50% în cazul Marii

Britanii în anul 2013, aceste rate de concentrare fiind însă calculate la nivelul întregului

sector al asigurărilor auto. Chiar și așa, valorile pe care CR5 le înregistrează la nivelul celordouă segmente principale ale sectorului auto din România, valori apropiate de 80%, arată

un grad de concentrare semnificativ mai ridicat în cazul țării noastre.

Evaluarea celor două segmente principale ale sectorului asigurărilor auto prin

intermediul IAPC

Prin evaluarea industriilor din mai multe perspective, Indicele Agregat de Presiune

Concurențială (în continuare IAPC) își propune să măsoare gradul în care un anumit

domeniu se apropie de o situație ideală, care facilitează pe deplin manifestarea liberă a

concurenței, în interesul consumatorilor. Cei interesați în detalii privind IAPC sunt îndrumațicătre capitolul din raport destinat acestui indice compozit.

5 8 %

5 1 %

4 7 %

4 8 %

5 4 %

5 2 %

5 2 %

5 0 %

5 4 %

7 4 %

7 3 %

6 9 %

6 9 %

7 1 %

6 9 %

7 3 %

7 1 %

7 4 %

8 7 %

8 6 %

8 6 %

8 7 %

8 6 %

8 5 %

8 9 %

8 8 %

9 0 %

1,379

1,2741,220 1,241

1,3151,274

1,320

1,257

1,373

0

200

400

600

800

1,000

1,200

1,400

1,600

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

6L 2011 2011 6L 2012 2012 6L 2013 2013 6L 2014 2014 6L 2015

CR3 CR5 CR7 (axa din stânga) HHI (axa din dreapta)



66

Date fiind scorurile acordate fiecăruia din cei 20 de indicatori primari ce intră în componența

IAPC, dar și categoriile de importanță a factorilor, valoarea IAPC determinată pentru

segmentul asigurărilor auto facultative de tip CASCO este 35% la nivelul anului 2015.

Această valoare nu prezintă însă o anumită semnificație în sine, interpretarea fiind realizată

prin comparație cu valorile altor industrii analizate. Având în vedere 20 de industrii evaluateprin intermediul IAPC, asigurările auto facultative sunt plasate în grupul de m ijloc, al

domeniilor în care presiunea pro-concurențială prezintă o intensitate moderată29.

Evaluarea segmentului asigurărilor auto facultative în trei ani consecutivi arată reducerea

graduală a valorii IAPC, reducere asociată unor evoluții recente precum scăderea numărului

de asigurători activi pe piață și creșterea gradului de concentrare a pieței ca urmare a

întăririi poziției unei anumite societăți. O eventuală înăsprire a barierelor la intrarea pe

piață, eventual coroborată cu o tendință de standardizare a produselor de asigurare, ar

putea fi reflectată în reducerea în continuare a valorii indicelui compozit și, implicit, de

deplasarea către grupul industriilor mai înclinate către comportamente anticoncurențiale. Oastfel de deplasare ar spori îngrijorările autorității de concurență, conducând la o

monitorizare și mai atentă a acestui segment al sectorului asigurărilor auto.

În ceea ce privește asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule, caracterul

obligatoriu al acestor produse de asigurare, transparența crescută a pieței, relativa

omogenitate a produselor de asigurare și creșterea susținută a subscrierilor din ultima

perioadă conduc la o valoare de 31% a IAPC pentru acest segment în anul 2015, plasând

asigurările auto de tip RCA în grupul industriilor caracterizate de o presiune concurențială

redusă30. Valoarea IAPC aferentă anului 2015 este doar ușor redusă față de cea a anului

anterior, surprinzând astfel ieșirea de pe piață a unui asigurător la începutul anului.

Evoluția gradului de cuprindere în asigurare a RC și posibile soluții

Potrivit normelor în vigoare, asigurarea de răspundere civilă pentru autovehicule (RCA) este

obligatorie pentru toate tipurile de autovehicule supuse înmatriculării sau înregistrării. În

cazul în care un conducător auto nu deține o asigurare RCA valabilă, sancțiunea constă în

aplicarea unei amenzi contravenționale între 1000 și 2000 de lei, dar și în reținerea

certificatului de înmatriculare și a plăcilor de înmatriculare ale vehiculului. În plus, dacă este

găsit vinovat de producerea unui accident auto, șoferul vehiculului neasigurat va suporta

toate costurile aferente daunelor materiale și morale asociate accidentului produs, respectivdespăgubiri pentru pagubele materiale provocate, pentru pagubele rezultate din l ipsa de

folosință a unui alt vehicul, pentru decesul ori vătămările corporale suferite de persoane,

inclusiv cheltuieli de judecată (în cazul unui proces în instanță).

Graficul următor arată că o parte importantă a vehiculelor înmatriculate în România (date

furnizate de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor – DRPCIV –

29 Câteva alte industrii din grupul de mijloc sunt reprezentate de serviciile de integrare IT, serviciile deretransmitere a programelor audiovizuale, serviciile de telefonie mobilă, asigurările de viață, distribuția de

medicamente și retail-ul alimentar.30 Alături de domenii precum transportul feroviar de mărfuri și călători, serviciile notariale, producția șicomercializarea cimentului și distribuția retail de carburanți.



67

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne) nu sunt asigurate RCA: gradul de cuprindere în

asigurare a RCA, calculat ca procent al vehiculelor asigurate în totalul vehiculelor

înmatriculate, este inferior nivelului ideal de 100%.

Figura 5.10. Evoluția gradului de cuprindere în asigurare a RCA (2011-2015)

Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF și DRPCIV.

Precizare: Datele disponibile în acest moment nu permit calcularea indicatorului la 30.06.2015 separat pentru

autoturisme și pentru celelalte vehicule.

O posibilă explicație a gradului redus de cuprindere în asigurare a RCA poate veni din zona

vehiculelor care nu se află în uz curent. În pofida prevederilor legale ce instituie

obligativitatea asigurării RCA indiferent daca vehiculul este folosit sau nu pe drumurile

publice, probabil că mulți dintre proprietarii vehiculelor care nu sunt tehnic funcționale pe

perioade îndelungate de timp nu încheie polițe de asigurare RCA pentru acestea. Datele

Registrului Auto Român arată că în perioada 2010-2014 numărul vehiculelor pentru care s-a

efectuat inspecţia tehnică periodică reprezintă doar 74-78% din numărul vehiculelor

înmatriculate, ceea ce pare să susţină punctul de vedere de mai sus. Drept consecință, este

de așteptat ca impactul social negativ al gradului redus de cuprindere în asigurare, raportat

la condițiile concrete din trafic, să fie mai limitat decât ar putea sugera datele oficiale31.

În acest punct, se impun mai multe precizări cu privire la valorile gradului de cuprindere înasigurare a RCA prezentate anterior. În primul rând, subliniem faptul că valorile indicate în

Figura 5.10 reprezintă în fapt o supra-evaluare a gradului de cuprindere. Aceasta deoarece

datele DRPCIV folosite la calcularea indicatorului se referă strict la vehiculele înmatriculate

definitiv și nu cuprind totalul parcului auto naţional, fiind omise autovehiculele autorizate

provizoriu (numere roșii), cele înregistrate de către autoritățile publice locale (plăci galbene)

și cele ale corpului diplomatic (înmatriculări CD, TC), Ministerului Apărării Naționale

(înmatriculări MAN) și Ministerului Afacerilor Interne (înmatriculări MAI). Dar asigurarea

31 Este posibil ca gradul de cuprindere în asigurare să fie rezultatul şi unui alt tip de comportament, respectiv

neasigurarea vehiculelor care sunt folosite pur ocazional, pe distanţe scurte, eventual în zone rurale. Dinpunctul nostru de vedere, chiar dacă impactul negativ al acestui comportament este oarecu m limitat, el nu artrebui totuşi ignorat.

74.1% 73.6%71.6% 71.3% 72.5%

78.2% 77.8% 76.7% 76.9%

59.0% 58.2%

52.9%51.0%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

2011 2012 2013 2014 6L 2015

Total Autoturisme Alte vehicule



68

RCA este obligatorie pentru toate aceste vehicule, iar numărul de polițe RCA în vigoare

furnizat de ASF include toate aceste categorii. Coroborat cu gradul ridicat de cuprindere în

asigurare a RCA la care ne așteptăm pentru vehiculele diplomatice și cele aparținând celor

două ministere, estimăm că nivelul real al indicatorului este mai scăzut cu aproximativ 2-3pp

față de valorile din Figura 5.10 în fiecare an din perioada 2011-2015

32,33

. În acelaşi timp, trebuie spus că în spaţiul public au fost propuse şi modalităţi alternative de

calcul al gradului de cuprindere în asigurare a RCA. Un exemplu îl constituie abordarea

Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) care, în cadrul conferinţei

„BAAR la ceas aniversar – 20 de ani de activitate” ce a avut loc la Bucureşti în data de 1

octombrie 2015, a prezentat o metodă alternativă de estimare, ce implică raportarea

numărului de accidente în care sunt implicate vehicule neasigurate RCA la numărul total de

accidente. Această metodă de calcul conduce la valori impresionante ale gradului de

cuprindere în asigurare a RCA, peste 99,6% în oricare an din perioada 2010-2014.

Discuţia privind modalitatea de calcul a gradului de cuprindere în asigurare a RCA esteinteresantă, dar nu este totuşi esenţială. În cele ce urmează, adoptăm metoda ce stă la baza

Figurii 5.10, care se bazează pe date oficiale furnizate de două autorităţi publice (ASF,

respectiv DRPCIV), şi ne referim mai degrabă la tendinţele evidenţiate, nu la nivelul

indicatorului. Ceea ce remarcăm este deci ușoara tendință de reducere a gradului de

cuprindere în asigurare a RCA din perioada 2011-2014, tendință ce pare a se fi oprit în 2015

şi care ar trebui inversată în viitorul apropiat. În plus, Figura 5.10 arată şi că reducerea

gradului de cuprindere în asigurare a RCA este mai puțin evidentă la nivelul autoturismelor

(-1,3pp în 2014 față de 2011), fiind mai pronunțată la nivelul celorlalte vehicule ce formează

parcul auto (indicatorul ajunge la aproximativ 51% în anul 2014 în cazul celor din urmă, înscădere cu 8pp față de anul 2011).

Gradul scăzut de cuprindere în asigurare a RCA creează probleme evidente la nivelul pieței.

Astfel, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii (FPVS), asociație profesională non profit

constituită din companiile de asigurări care au dreptul să practice asigurarea RCA pe

teritoriul României, plătește despăgubirile pentru daune materiale și pentru vătămări de

persoane și decese în cazul în care accidentul cauzator de prejudicii a fost provocat de un

32 În ceea ce privește autovehiculele autorizate provizoriu (numere roşii), situația poate fi parţial verificată.

Pornind de la premisa că pentru autorizările provizorii se încheie doar polițe RCA cu valabilitate de o lună șicunoscând numărul de contracte RCA cu valabilitate de o lună (informații furnizate de ASF), eliminăm aceastăvaloare din numărul total de polițe RCA valabile, ceea ce conduce la reducerea gradului de cuprindere înasigurare a RCA cu aproximativ 0,7pp în fiecare an din perioada 2011-2015. O ajustare similară a indicatorului în ceea ce privește celelalte categorii de vehicule ce nu se regăsesc în baza de date DRPCIV nu poate fi realizatăpe baza datelor disponibile în acest moment.33 O ajustare în sens invers este și ea posibilă, chiar dacă poate părea forțată. Dat fiind numărul aparent ridicatde autovehicule mai vechi de 20 de ani din evidențele DRPCIV, cineva s-ar putea gândi că o parte din acesteautovehicule au ieșit de fapt din parcul auto, de exemplu prin dezmembrare, ele fiind menținute în mod eronat în evidențele DRPCIV (nu s-a procesat radierea din circulație). Această situație este puțin probabilă dat fiindprocesul elaborat de verificare și corectare a informațiilor demarat de DRPCIV urmare a OUG 189/2005, dar șifaptul că în cazul neradierii autovehiculului proprietarul continuă să plătească taxele locale aferente acestuia.

Chiar și așa, considerând în mod absolut arbitrar că o treime din autovehiculele mai vechi de 20 de ani au ieșitde fapt din parcul auto, gradul de cuprindere în asigurare a RCA crește cu aproximativ 4,3 -4,9pp în perioada2011-2015. Mai important însă este faptul că tendințele evidențiate anterior se mențin.



69

vehicul fără asigurare RCA sau a avut autor necunoscut. FPVS este constituit prin contribuția

asigurătorilor RCA, stabilită ca un anumit procent din valoarea primelor polițelor de

asigurare de răspundere civilă. Altfel spus, prejudiciile cauzate de vehiculele neasigurate

RCA sunt suportate de șoferii corecți, care au încheiate astfel de polițe, situație ce se

potrivește perfect conceptului de externalitate negativă din teoria economică.Probabil ca urmare a reducerii gradului de cuprindere în asigurare a RCA din ultimii ani,

coroborat cu alți factori, precum creșterea abruptă a despăgubirilor acordate de instanțe ca

daune morale victimelor accidentelor auto, contribuția la FPVS a asigurătorilor RCA a crescut

în anul 2015 de la 1% la 2% din valoarea primelor comerciale de asigurare. Sumele pe care

aceste procentaje aparent reduse le implică nu sunt totuși de neglijat, dată fiind valoarea

totală a primelor brute subscrise în segmentul RCA (vezi Tabelul 5.1).

Din nefericire, continuarea tendințelor evidențiate în Figura 5.10 poate conduce la o nouă

ajustare a contribuției asigurătorilor la fond, iar creșterea primei de asigurare RCA poate

atrage după sine continuarea tendinței de scădere a gradului de cuprindere în asigurare, datfiind că anumiți șoferi pot decide să nu mai încheie polițe RCA ca urmare a creșterii prețului.

Din punctul nostru de vedere, această spirală este profund nocivă pentru sistemul

asigurărilor auto obligatorii de răspundere civilă și ar trebui să primească atenția cuvenită

din partea reglementatorului sistemului de asigurări din România.

Dată fiind importanța deosebită pe care echipa de investigație a Consiliului Concurenței o

atribuie acestei probleme de funcționare eficientă a pieței, cu implicații directe asupra

intereselor șoferilor corecți, s-a făcut un pas suplimentar în analiza acestui fenomen.

Beneficiind de faptul că datele furnizate de DRPCIV privind parcul auto sunt detaliate la nivel

de județ și că un nivel similar de detaliu este prezent și în baza de date CEDAM administratăde ASF (bază de date în care sunt înscrise polițele RCA în vigoare), s-a putut calcula gradul de

cuprindere în asigurare a RCA pentru fiecare județ al României. Graficul următor prezintă

situația la finele lui 2014, cu mențiunea că datele se referă la valoarea totală a indicatorului,

defalcarea pe tipuri de vehicule nefiind posibilă în acest moment.

Figura 5.11 arată importante diferențe în ceea ce privește gradul de cuprindere în asigurare

a RCA la nivel geografic, în zona centrală și de nord -vest a României valoarea indicatorului

fiind semnificativ mai ridicată decât în zona de sud și sud-est a țării (cu mențiunea că vorbim

totuși de niveluri reduse ale gradului de cuprindere în asigurare a RCA).

Drept urmare, recomandarea autorității de concurență către Direcția Rutieră din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române este de a intensifica controalele în trafic, în

vederea descurajării conducerii de vehicule neasigurate RCA. Datele arată diferențe

semnificative între gradul de cuprindere în asigurare a autoturismelor și a celorlalte

vehicule, dar și în profil teritorial, fapt pentru care atenția autorităților ar trebui să se

îndrepte către zona sudică și sud-estică a României și către categoria generală a celorlalte

vehicule prezente în trafic (deci nu neapărat a autoturismelor).

În ceea ce îl privește pe reglementatorul sectorului asigurărilor din România, recomandarea

autorității de concurență este ca ASF să analizeze oportunitatea schimbării modalitățiicurente de emitere a polițelor RCA, eventual în sensul apropierii acesteia de modelul folosit



70

de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) la

emiterea rovinietei.

Figura 5.11. Gradul de cuprindere în asigurare a RCA la nivel de județ, situație la 31.12.2014

Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF și DRPCIV

Pe scurt, emiterea rovinietei se face în mod electronic în câteva mii de locații din țară (de

exemplu, benzinării și oficii poștale). La emitere se folosește o aplicație care realizează

conexiunea la baza de date a DRPCIV, vehiculul fiind identificat pe baza unicității numărului

de înmatriculare. În cazul în care conexiunea nu se poate realiza, emiterea rovinietei se

realizează local, ceea ce necesită atenție sporită din partea operatorului și proprietarului

vehiculului. În urma identificării vehiculului în baza de date a DRPCIV, anumite date tehnice

ale acestuia sunt completate în mod automat în aplicație. După verificarea acurateței

informațiilor, aplicația realizează conexiunea cu baza de date a CNADNR, rovinieta fiind

considerată valabil emisă în momentul înscrierii în această bază de date.

În ceea ce privește emiterea curentă a polițelor RCA, aceasta se face tot electronic (pe

calculator), dar fără realizarea unei conexiuni la o bază de date cuprinzând autovehiculele

din parcul auto (de exemplu, DRPCIV sau Registrul Auto Român - RAR) și fără accesarea

bazei de date CEDAM administrate de ASF pentru înscrierea poliței nou emise. Drept

consecință, posibilitatea erorilor umane este prezentă pe tot parcursul operației de emitere

(de exemplu, la înscrierea seriei de șasiu și la completarea datelor tehnice ale vehiculului),

dar și ulterior, la comunicarea polițelor RCA emise local către baza de date CEDAM.

Din punctul nostru de vedere, emiterea polițelor RCA într-o manieră apropiată de cea în

care sunt emise rovinietele ar crește acuratețea informațiilor înregistrate în baza de dateCEDAM, cu efecte pozitive la nivelul funcţionării pieţei.

BC

VS

NT

IS

BT

SV

GL

BR TL

CTB+IF

BH

AR

TM

CS

OT

AGVL

AB

CJ

SJ

BN

MMSM

MS

SB BV

CV

HG

BZ

PH

DB

TR

GR

CL

IL

VN

DJ

HD

MH

GJ

Legendă

>74%

72-74%

70-72%

68-70%

<68%



71

În mod concret, această abordare ar putea ajuta la creșterea gradului de cuprindere în

asigurare a RCA. Aceasta deoarece, spre deosebire de taxa de drum, care trebuie plătită

doar pentru vehiculele care circulă pe drumurile naționale (ceea ce face dificilă verificarea

respectării regulii), asigurarea RCA trebuie încheiată pentru toate vehiculele înregistrate și

înmatriculate, indiferent dacă acestea sunt folosite în mod curent sau nu. Prin urmare,simpla comparare a înregistrărilor din baza de date CEDAM, unde sunt înscrise polițele de

asigurare RCA, cu înregistrările dintr-o altă bază de date, unde sunt înscrise vehiculele din

parcul auto (DRPCIV, RAR), ar putea conduce la identificarea vehiculelor pentru care nu este

încheiată o asigurare RCA.

Proprietarii vehiculelor neasigurate RCA ar putea fi notificați și apoi eventual sancționați

pentru nerespectarea regulilor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă a

autovehiculelor. Ne așteptăm ca această abordare să conducă atât la radierea unui număr

însemnat de vehicule care sunt scoase efectiv din uz, dar sunt încă înmatriculate, cât și la

încheierea de polițe RCA pentru multe vehicule folosite doar ocazional. Ambele situații auacelași efect, de creștere a gradului de cuprindere în asigurare a RCA.

Concluzii

Capitolul de față prezintă o parte din elementele analizate în cadrul investigației sectoriale a

Consiliului Concurenței privind asigurările auto din România. Este evidențiat avansul pe care

sectorul asigurărilor auto l-a luat în ultimii ani, avans datorat subscrierilor pentru asigurările

auto de răspundere civilă (în contrast evident cu reducerea subscrierilor pentru asigurările

auto facultative). Cu toate acestea, comparațiile internaționale arată că nivelul de

dezvoltare a sectorului asigurărilor auto din România este încă redus față de majoritatea

statelor europene, chiar și față de cele din regiune (cu excepția Ungariei).

Datele arată că numărul de asigurători auto se află pe un trend descendent iar principalele

două segmente ale sectorului prezintă tendințe de concentrare în perioada 2011 -2015,

tendințe similare cu cele înregistrate în restul continentului. Ceea ce apare drept îngrijorător

este nivelul redus al cuprinderii înasigurare a RCA și, mai ales, aparenta tendință de

înrăutățire din ultimii ani, cu impact negativ asupra prețurilor pe care le suportă șoferii

corecți.

Autoritatea de concurență consideră că o soluție pe termen scurt a problemei gradului

redus de cuprindere în asigurare a RCA o poate constitui intensificarea controlului în traficrealizat de Direcția Rutieră din cadrul Poliției Române, în special în zona de sud și sud -est a

României și în particular în cazul altor vehicule, în afara autoturismelor. O soluție pe termen

mediu și lung ar putea implica modificarea modalității curente de emitere a polițelor RCA,

inclusiv interconectarea bazelor de date ale ASF și ale altor autorități publice. Aceasta ar

putea conduce la o ameliorare semnificativă a gradului de cuprindere în asigurare a RCA și

ar putea atenua și alte ineficiențe existente în acest moment în segmentul asigurărilor

obligatorii de răspundere civilă a autovehiculelor.



72



73

6. SECTORUL DE RETAIL ALIMENTAR –

CONCLUZIILE ANALIZEI PRIVIND

IMPACTUL REDUCERII TVA LAALIMENTE

Prezentarea sectorului

Sectorul comercializării produselor alimentare reprezintă un sector de o importanță ridicată

în economia românească în condițiile în care la nivelul anului 2014, în medie, 19,7% din

veniturile totale ale gospodăriilor erau destinate cumpărării de bunuri alimentare34.

O particularitate a acestui sector este dată de existența unor forme diferite de

comercializare, cele mai importante fiind:

comerțul tradițional, în cadrul căruia consumatorul beneficiază, în general, de

asistența unui vânzător. În această categorie se încadrează buticurile, chioșcurile,

alimentarele, magazinele specializate, vânzarea desfășurată în piețe ș.a.;

comerțul cu autoservire (comerț modern).

De asemenea, pentru comerțul modern, se constată o diferențiere a magazinelor în funcție

de suprafața de vânzare:

magazine de proximitate (suprafața mai mică de 400 mp) – care comercializează o

gamă restrânsă de produse;

supermarketuri (suprafața între 400 și 2500 mp) – acestea comercializează o gamă

mai largă, atât ca tipuri de produse, cât și ca număr de referințe oferite din fiecare

tip, corespunzând unor necesități de achiziție relativ importante și diversificate;

hypermarketuri (suprafața de peste 2500 mp) – reprezintă formatul cu rentabilitatea

cea mai mare, apreciat ca fiind un element esențial pentru nivelul de competitivitate

al oricărui grup de distribuție, atât în relațiile distribuitor/consumatori, cât și înrelațiile distribuitor/furnizori;

discounteri (în general, suprafețe echivalente cu cele ale supermarketurilor) - aceste

magazine prezintă trăsături specifice, în principal referitoare la nivelul mai avantajos

al prețurilor, modul de ambalare și prezentare al produselor - mai apropiat de

comerțul en-gros, gama restrânsă de produse și preponderența mărcilor proprii ale

distribuitorilor;

cash and carry (suprafețe mari, de peste 5000 mp) - accesul în magazin este permis

doar cu legitimație, care este acordată exclusiv persoanelor juridice și persoanelor

34 Calcul realizat pe baza datelor INS.



74

fizice autorizate (conform Legii nr. 650/2002). În general, acest tip de magazin se

adresează clienților revânzători, respectiv clienți de tip HoReCa (hotel, restaurant,

catering) sau altor societăți comerciale și doar reprezentanții acestora pot achiziționa

produse de la formatele tip cash&carry.

Cu toate că formatul cash and carry intră în categoria comerțului modern, acesta nu esteconsiderat a se afla pe aceeași piață relevantă cu celelalte tipuri de magazine care

desfășoară activități de comercializare a produselor alimentare. Această decizie este

motivată în primul rând prind specificul acestor unități, ele adresându-se teoretic doar

revânzătorilor, consumatorii finali nefăcând parte din clienții-țintă ai acestor lanțuri de

magazine. De asemenea volumul vânzărilor magazinelor de tip cash and carry către

consumatorii finali în totalul vânzărilor este foarte redus (aproximativ 1% la nivel național la

jumătatea anului 2014).

S-a constatat că, în perioada de început a comerțului modern, formatele cash and carry

concurau puternic cu formatele de supermarket, pentru că exista un număr redus de

jucători pe piață. Odată cu creșterea numărului de hyper și supermarketuri, acestea s-au

apropiat mai mult, din punct de vedere geografic, de nevoile curente ale consumatorilor.

Astfel, importanța vânzărilor prin formatul cash and carry, către persoanele fizice, a

înregistrat o diminuare. Acest trend se menține și în prezent, iar cele două forme de comerț

s-au înscris, în mod natural, pe piețe diferite.35

Figura 6.1. Structura comerțului pe canale de vânzare la nivel național

Sursa: GfK

35 Raport asupra investigaţiei declanşate pentru analizarea sectorului comercializării produselor alimentare -

Septembrie 2009

18% 21% 23% 26%28%

14% 13%17% 15% 16%6%

10%9% 9%

11%

3%

2%2%

59% 55% 50% 47% 43%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2008 2010 2012 2014 T1 2015

Hypermarket Supermarket

Discounter Cash&Carry

Magazine de proximitate moderne Comerț tradițional



75

Aspecte metodologice

Observarea evoluției prețurilor bunurilor alimentare, în condițiile implementării măsurii de

reducere a TVA la produse alimentare, poate reprezenta un bun prilej pentru a evalua

presiunea concurențială pe care o resimt agenții economici care activează în acest sector.Astfel, pentru a surprinde reacția agenților economici ca urmare a implementării acestei

măsuri, au fost observate prețurile mai multor produse alimentare, atât în comerțul

tradițional, cât și în cel modern.

În ceea ce privește comerțul modern, perioada analizată cuprinde, în momentul de față,

lunile martie – august 2015. Intervalul de timp este suficient de amplu pentru a observa

comportamentul retailerilor36 atât în ceea ce privește măsura efectivă de reducere a TVA la

produse alimentare (începând cu 1 iunie a.c.), cât și ca urmare a anunțului ce menționa data

de la care a fost implementată această măsură (7 aprilie a.c.).

Datele folosite pentru comerțul modern au o frecvență săptămânală și sunt puse la

dispoziție de către marile lanțuri de retail care activează pe piața din România. Acestea

reprezintă prețul mediu de vânzare și cantitatea vândută la nivel de săptămână pentru 36 37

categorii de produse alimentare considerate relevante. Categoriile de produse vizate de

această analiză sunt produse alimentare de bază, care au o incidență crescută în consum ș i

un volum ridicat de vânzări, comercializate de majoritatea rețelelor din comerțul modern.

Pentru toate categoriile de produse a fost selectat pentru fiecare lanț de magazine produsul

cel mai bine vândut la nivelul întregii rețele. Aceste produse au fost menținute pe parcursul întregii analize pentru a se asigura omogenitatea și comparabilitatea datelor. În calcularea

prețului mediu pentru o anumită categorie de produse, s-a ținut cont și de cantitatea

vândută din respectivul produs, astfel că această medie rezultată pentru fiecare categorie

este una ponderată cu volumul de vânzări. Prețul care a fost luat în calcul este prețul de

vânzare, inclusiv TVA. De asemenea prețul final de vânzare, cel suportat de consumatorii

finali, este posibil să fie rezultatul unei activități promoționale, ceea ce ar putea conduce la

amplificarea fluctuațiilor de preț de la o săptămână la alta.

În ceea ce privește comerțul tradițional, perioada analizată cuprinde 6 săptămâni (27 mai - 1iulie), astfel că, în intervalul selectat, este inclusă și o săptămână înainte de implementarea

măsurii de reducere TVA la produse alimentare pentru a se putea observa eventualele

modificări de preț datorate acestei măsuri.

36 Rețele incluse în analiză sunt: Auchan, Billa, Carrefour, Cora, Kaufland, Lidl, Mega Image, Penny, Profi. 37 Cele 36 de categorii de produse sunt: Carne de vită, cuburi; Cartofi albi; Cașcaval Dalia; Castraveți Fabio; Ceafăde porc fără os,; Ceapă galbenă; Ciocolată cu lapte; Cremwurști de pui; Făina albă de grâu; Fasole albă uscată;Iaurt natur, 3.5% grăsime; Lapte dulce pasteurizat, 1.5%; Mălai extra; Mere Golden; Morcovi; Orez alb, bob

rotund; Ouă de găină, mărime M, cofrag de 10 ouă; Paste făinoase (spaghete, 500g); Pateu de porc, conservă;

Piept de pui dezosat, fără piele; Portocale; Pui grill; Pulpă de porc fără os; Smântână, 12% grăsime; Suc deportocale din concentrat 100%; Șuncă Praga; Telemea de oaie; Telemea de vacă; Ulei de floarea soarelui; Varzăalbă; Zahar tos alb.



76

Culegerea datelor privind comerțul tradițional a fost realizată de către inspectorii din cadrul

Direcției Teritoriale. Dat fiind efortul suplimentar pe care culegerea datelor din teren îl

implică, inspectorii de concurență din cadrul Direcției Teritoriale au urmărit o listă redusă,

ce cuprinde 18 produse alimentare. Trebuie subliniat faptul că, pentru asigurarea

comparabilității temporale a datelor, inspectorii de concurență au cules prețurile celor 18produse alimentare din aceleași locații specifice comerțului tradițional pe tot parcursul

analizei.

Datele analizate cuprind aproximativ 340 de prețuri pentru fiecare produs alimentar,

prețurile fiind culese din aproximativ 700 de locații din comerțul tradițional, acoperind toate

județele țării și municipiul București.

Întrucât cantitățile comercializate nu sunt disponibile, prețurile medii sunt calculate ca

medii aritmetice simple pentru fiecare categorie de produs în parte. Chiar și în aceste

condiții, considerăm informația drept utilă în conturarea unei imagini cu privire la nivelul

prețurilor din comerțul tradițional.

Rezultatele la nivelul comerțului modern

Analiza la nivel lunar a datelor puse la dispoziție de marii retaileri nu indică o creștere

semnificativă a prețurilor produselor alimentare după anunțarea măsurii de reducere a TVA.

Valoarea coșului de bunuri format din 36 de produse nu a înregistrat fluctuații semnificative,

crescând în medie cu 0,24% în luna aprilie față de martie 2015.

Odată cu implementarea măsurii de reducere a cotei TVA la începutul lunii iunie, se poate

observa o reducere a prețului mediu lunar al coșului de 11,9%, de la 308,5 lei la 271,9 lei.

Acest lucru este echivalent cu o transmitere aproape integrală a reducerii TVA de la retaileri

mai departe către consumatorii finali (reducerea TVA de la 24% la 9% s-ar traduce într-o

reducere a prețurilor cu 12,1%).

Cu toate acestea, trebuie reținut faptul că evoluția costului total al coșului este posibil să fi

fost afectată și de fluctuațiile prețurilor anumitor produse datorate fie unei componente

sezoniere, fie unor activități promoționale. Cele mai mari fluctuații de preț observate au fost

înregistrate la categoriile fructelor și legumelor, urmate de produsele lactate, cel maiprobabil, datorită efectelor sezoniere.



77

Figura 6.2. Evoluția medie lunară a coșului de bunuri

Sursa: calcule proprii pe baza datelor furnizate de retaileri

La nivel săptămânal se observă o volatilitate ceva mai ridicată a datelor, acest lucru putând

fi rezultatul frecvenței colectării prețurilor, coroborată cu faptul că valorile medii sunt

calculate ponderat, în funcție de cantitățile vândute (acest aspect este accentuat și de

promoțiile realizate în anumite săptămâni de diverse lanțuri de magazine). Și în acest caz,

cele mai importante fluctuații de preț se înregistrează la categoriile fructelor și legumelor.

Se poate observa un ușor trend descendent pe parcursul lunii martie, urmat de o creștere la începutul lunii aprilie. Momentul anunțului este marcat pe figură și, deși pare a fi urmat

imediat de o mică creștere, aceasta pare să fie atenuată de fluctuaț iile ulterioare de pe

parcursul lunii aprilie. Un element important care ar putea explica această evoluț ie este

suprapunerea anunțului cu privire la măsura reducerii TVA cu sărbătorile pascale, astfel că

unele produse pot să fi înregistrat prețuri promoționale în respectiva săptămână care să nu

mai fie valabile în săptămâna următoare.

Imediat după implementarea măsurii de reducere a TVA la produsele alimentare, se poate

observa o scădere a prețurilor medii săptămânale cu 11,1% față de ultima săptămână a luniimai (cel de-al doilea moment marcat pe grafic). În condițiile în care simpla aplicare a noii

cote de TVA, menținând constant nivelul prețurilor, ar fi condus la o reducere maximă a

acestora de 12,1%, se observă că aproape întreaga reducere de TVA a fost transferată de

către retaileri consumatorilor. Graficul ce urmează arată că a doua săptămână din luna iunie

a marcat o nouă scădere a prețurilor, de aproximativ 1,8% față cea anterioară, ceea ce

poate fi rezultatul unor promoții practicate de retaileri la diverse categorii de produse.

Pentru restul lunii iunie, prețurile au înregistrat ușoare fluctuații, observându-se totuși o

305.88 306.63308.50

271.94 271.50 273.00

250.00

260.00

270.00

280.00

290.00

300.00

310.00

320.00

Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August



78

anumită tendință de creștere a acestora spre finalul lunii38. Aceeași tendință este descrisă și

pe parcursul lunii iulie, întărind astfel ipoteza existenței unei componente sezoniere a

prețurilor. Trendul ușor ascendent pare a se menține și în prima săptămână din luna august,

urmat de o revenire în jurul valorii aproximative de 270 de lei, care corespunde unei

diferențe de 12% față de prețurile de la finalul lunii mai.

Figura 6.3. Evoluția săptămânală a valorii coșului de produse (lei)

*pe grafic sunt reliefate momentul anunțului măsurii de reducere a TVA și momentul implementării reducerii TVA

Sursa: calcule proprii pe baza datelor puse la dispozi ț ie de retaileri

Situația aferentă comerțului tradițional

Datele prelucrate arată diminuarea prețurilor medii de vânzare în primele zile după

reducerea TVA, pentru toate produsele alimentare cuprinse în analiză. Cu toate acestea,

impactul asupra prețurilor este doar parțial, diminuarea costului total al coșului de produse

fiind de aproximativ 9,1% (față de un maxim posibil de 12,1%). În plus, se observă o ușoară

creștere a prețului mediu în a doua săptămână a lunii iunie, urmată de o relativă stabilizare

a acestuia, ceea ce face ca nivelul valorii totale a coșului de produse la 1 iulie să fie inferior

valorii de la finele lunii mai cu aproximativ 8%.

Reducerea parțială a prețului de vânzare după data de 1 iunie poate fi rezultatul faptului că

unele unități din comerțul tradițional se bucură de o putere de piață sporită la nivel local (de

exemplu, magazinele de cartier au avantajul proximității), astfel de unități încercând să

beneficieze de pe urma acestei poziții favorabile pe piață. O altă posibilă explicație vine din

ipoteza că prețurile în comerțul tradițional sunt mai rigide decât cele din comerțul modern,

ajustările fine ale prețurilor fiind mai greu de implementat (de exemplu, modificări de câțiva

38

Fluctuațiile prețurilor pot fi rezultatul activității promoționale a retailerilor, pot reflecta anumite evoluțiisezoniere cu caracter normal în perioada analizată sau pot fi generate de anumite erori ale datelor primite dinpartea comercianților.

260.00

270.00

280.00

290.00

300.00

310.00

320.00

2 - 8 . 0 3

9 - 1 5 . 0 3

1 6 - 2 2 . 0 3

2 3 - 2 9 . 0 3

3 0 . 0 3 - 5 . 0 4

6 - 1 2 . 0 4

1 3 - 1 9 . 0 4

2 0 - 2 6 . 0 4

2 7 . 0 4 - 3 . 0 5

4 - 1 0 . 0 5

1 1 - 1 7 . 0 5

1 8 - 2 4 . 0 5

2 5 - 3 1 . 0 5

0 1 - 0 7 . 0 6

0 8 - 1 4 . 0 6

1 5 - 2 1 . 0 6

2 2 - 2 8 . 0 6

2 9 . 0 6 - 0 5 . 0 7

0 6 - 1 2 . 0 7

1 3 - 1 9 . 0 7

2 0 - 2 6 . 0 7

2 7 . 0 7 - 0 2 . 0 8

0 3 - 0 9 . 0 8

1 0 - 1 6 . 0 8

1 7 - 2 3 . 0 8

2 4 - 3 0 . 0 8



79

bani, dificil de implementat în zona comerțului tradițional, au valoare redusă în termeni

absoluți, dar pot reprezenta modificări importante în termeni procentuali, mai ales pentru

produsele cu preț mic).

Figura 6.4. Evoluția săptămânală a valorii coșului de produse

Sursa: prelucrare pe baza datelor colectate din comerțul tradițional

Evoluția comparativă între comerțul modern și cel tradiționalPentru a asigura o comparabilitate între cele două seturi de date am recalculat modificările

coșului de bunuri din comerțul modern folosind aceeași structură ca cea urmărită în cazul

comerțului tradițional (aceleași categorii de produse și unități de măsură, pentru 18

produse). De asemenea, pentru conturarea unei mai bune imagini între evoluția din

comerțul modern, am păstrat în analiză și coșul de bunuri inițial din comerțul modern (36 de

produse). Pentru a exista o comparabilitate între cele 3 serii observate au fost urmărite

modificările procentuale ale acestora prin raportarea la ultima săptămână din mai (perioadă

de bază).

129.23

117.50

118.57 118.31118.74 118.95

115.00

120.00

125.00

130.00

25-31.05 01-07.06 08-14.06 15-21.06 22-28.06 29.06-05.07



80

Figura 6.5. Evoluția prețurilor în comerțul modern și tradițional

Sursa: calcule proprii pe baza datelor puse la dispozi ț ie de retaileri și a celor colectate din teritoriu

Graficul arată faptul că prețurile medii în comerțul modern au scăzut cu aproximativ 12,4%

pentru coșul restrâns și cu aproximativ 11,1% pentru coșul complet ca urmare a reducerii

TVA la 1 iunie, în timp ce reducerea de preț din comerțul tradițional a fost de aproximativ

9,1%. Această evoluție diferențiată poate fi un indiciu al unei presiuni concurențiale mai

ridicate pentru agenții economici care activează în comerțul modern, față de cei care își

desfășoară activitatea în comerțul tradițional (cărora proximitatea le asigură, poate, o

putere sporită de piață).

În ceea ce privește magnitudinea reducerii de preț pentru coșul restrâns, de 12,4%, peste

nivelul maxim de 12,1%, aceasta poate fi rezultatul observării unui coș limitat de produse, al

comparării cu un anumit moment de timp (săptămâna 25 -31.05), al impactului cumulat al

multor altor factori (promoții, evoluții sezoniere, evenimente externe) sau chiar al unor erori

ale datelor transmise de comercianți. De altfel, compararea prețurilor medii la nivelul lunii

iunie față de luna mai, comparație care atenuează impactul unora dintre factorii enunțați

mai sus, arată o scădere de 11,9% în luna iunie față de mai.

Graficul mai arată fluctuații de o amplitudine mai ridicată a prețului în cazul comerțului

modern decât în cel al comerțului tradițional. Această situație poate fi rezultatul unei mai

intense activități promoționale în comerțul modern, putând sugera și posibilitatea unei

viteze sporite de ajustare a prețurilor la condițiile pieței în cadrul acestui segment.

0.0%

-9.1%-8.3% -8.4%

-8.1% -8.0%

-0.9%

0.8%0.5%

-1.1%

-12.4%

-12.5%

-10.0%-10.7%

-12.4%

0.1%

0.6%

-0.3%

-0.4%

-11.1%

-12.7%-12.1% -12.1%

-11.3%

Comerț tradițional (18 produse) Comerț modern (18 produse) Comerț modern (36 produse)



81

Concluzii

În cadrul retailului alimentar se poate observa că forma de comercializare a produselor se

reflectă și în structura pieței, astfel, în cazul comerțului tradițional, acesta se apropie de oconcurență monopolistică39 (a nu se confunda cu o situație de monopol), fapt ce oferă

comercianților o oarecare putere de piață, mai ales raportat la dimensiunea geografică a

pieței pe care activează aceștia. În cazul comerțului modern, structura pieței se apropie, din

punct de vedere al caracteristicilor, de un oligopol de tip Bertrand. Acest tip specific de

oligopol apare în cazul în care diferențierea este greu de realizat, sau produsele chiar sunt

omogene. În condițiile în care foarte mulți producători sunt prezenți în mai multe lanțuri de

retaileri, iar în plan geografic există o suprapunere mai mare a zonelor de captare

manifestate de marile magazine, stimulentele acestora pentru a concura prin preț cresc

considerabil. Astfel, în cazul comerțului modern, este de așteptat manifestarea unei presiuni

concurențiale mai ridicate decât în cazul comerțului tradițional.

Ca urmare a reducerii TVA la produse alimentare începând cu 1 iunie, se poate observa o

reducere a prețurilor atât în comerțul tradițional cât și în cel modern. Scăderea prețurilor în

comerțul modern a fost mai pronunțată decât în cazul comerțului tradițional, reducerea de

TVA fiind transmisă aproape integral către consumatori. Datorită unei oarecare omogenități

a produselor comercializate (aceleași produse fiind disponibile în mai multe lanțuri de

magazine din comerțul modern și chiar și în comerțul tradițional), în special în cazul

comerțului modern, această scădere sugerează posibilitatea existenței unei presiuni

concurențiale mai mari, ceea ce ar stimula o concurență prin preț. Chiar dacă reducereaprețurilor în comerțul tradițional a fost mai puțin pronunțată, mai mult de jumătate din

reducerea posibilă a fost transmisă către consumatori (9,1% față de un maxim posibil de

12,1%), ceea ce sugerează că nu există o independență totală între cele două forme de

comercializare, existând interdependențe, mai ales cauzate, cel mai probabil, de

suprapunerile ariilor de captare.

39 Concurența monopolistică este caracterizată prin prezența a numeroși concurenți pe piață, care deși oferăproduse similare, reușesc să se diferențieze unii de ceilalți. Din acest punct de vedere, o astfel de organizare seapropie mai degrabă de piața cu concurență perfectă, fiecare agent al ofertei care activează pe o astfel de piață

având o putere redusă. Cu toate acestea, datorită diferențierii pot exista diferențe de preț, iar în cazul unorprețuri egale consumatorii nu mai sunt indiferenți, aceștia manifestându-și în deciziile de consum preferințelecu privire la produsele achiziționate.



82



83

7. REZULTATELE PRELIMINARE ALE

INVESTIGAŢIEI SECTORIALE PEPIAȚA ENERGIEI ELECTRICE DIN

ROMÂNIA

Aspecte introductive

Pe piața energiei electrice, Consiliul Concurenței a derulat o investigație sectorială amplă, în cadrulcăreia au fost solicitate informații de la 70 de companii care dețin licență de producere a energieielectrice, 180 de companii care dețin licență de furnizare a energiei electrice și 8 companii care deținlicență de distribuție a energiei electrice. Perioada analizată în această investigație sectorială a fostcuprinsă în intervalul 2008-2013, perioadă ce a fost guvernată atât de prevederile Legii energieielectrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare, cât ș i de cele ale Legii energieielectrice și a gazelor naturale nr. 123/2012. Referirile la Legea energiei electrice din prezentul capitolvor avea în vedere prevederile noii legi.

În cadrul investigației, au fost analizate, din perspectiva concurenței, (1) piața producerii șicomercializării de energie electrică, (2) piața furnizării de energie electrică, (3) piața transportului deenergie electrică și (4) piața distribuției de energie electrică.

În cadrul investigației efectuate de către Consiliul Concurenței, au fost analizate mai multe aspectereferitoare la funcționarea sectorului energiei electrice, fiind reliefate o serie de disfuncționalități șiformulate propuneri și recomandări aferente acestor constatări.

Principalele aspecte privind politica în domeniul energiei

Politica Uniunii Europene în domeniul energiei are trei obiective fundamentale: Durabilitate (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la un nivel care să limiteze efectul de încălzire globală),competitivitate (asigurarea implementării efective a pieței interne de energie), siguranț a în

alimentarea cu energie (reducerea vulnerabilității în privința importurilor de energie, a întreruperilor în alimentare, a posibilelor crize energetice și a nesiguranței privind alimentarea cu

energie în viitor).

În scopul implementării obiectivelor de politică energetică, Uniunea Europeană a adoptat înperioada 1996 - 2009 trei pachete legislative menite să coordoneze etapizat procesul deliberalizare40 a piețelor de enegie electrică.

40 Prevederile referitoare la calendarul de deschidere a pieţei de energie electrică au fost transpuse integral înlegislaţia naţională, procesul de liberalizare realizandu-se gradual în perioada 2000 - 2007. Astfel, prin H.G.

nr.122/2000 s-a stabilit piaţa concurenţială la 10% din totalul pieţei de energie electrică, pentru ca apoi să fie

extinsă la 15% prin H.G. nr.982/2000, apoi la 25% prin H.G. nr.1272/2001, la 33% prin H.G. nr.48/2002, 40% prinH.G. nr.1563/2003, 55% prin H.G. nr.1823 /2004, apoi la 83,5% prin H.G. nr.644/2005, pentru ca în fina l, piaţade energie electrică din România să fie deschisă integral prin H.G. nr.638/2007;



84

Corelat cu politicile Uniunii Europene în domeniul energiei electrice, proiectul de strategieenergetică a României pentru perioada 2011 – 203541 prevede următoarele obiective prioritarepentru dezvoltarea sectorului energetic românesc:

- satisfacerea necesarului de energie pe termen scurt, mediu și lung, la prețuri acceptabile,adecvate unei economii moderne de piață; stabilitatea economică și securitatea aprovizionării în

condițiile creșterii continue a cererii de energie;

- protecția mediului prin introducerea de noi tehnologii pentru producția și consumul de energiecu impact redus asupra mediului și pentru reducerea schimbărilor climatice;

- buna funcționare a piețelor interne de energie electrică, garanție pentru competițiatransparentă, nediscriminatorie și pentru integrarea în piața regională și europeană;

- dezvoltarea de noi tehnologii pentru producția și consumul de energie electrică și protecțiamediului;

- introducerea de tehnologii informatice și de comunicație cu rol important în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței pe întreg lanțul producție - transport - consum al energiei.

Până la data de 19 iulie 2012, activitățile din sectorul energiei electrice au fost reglementate prinLegea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare, care transpuneaprevederile Directivei 2003/54/CE a Parlamentului și Consiliului European din 26 iunie 2003 cu privirela regulile comune pentru piaț a internă de energie electrică. În prezent, aceste activități suntreglementate de Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 (în continuare Legeaenergiei electrice), lege ce transpune prevederile Directivei 2009/72/CE a Parlamentului și ConsiliuluiEuropean cu privire la normele comune pentru piața internă a energiei electrice. Cadrul dereglementare național este completat de o serie de coduri, regulamente și instrucțiuni.

Piețele relevante în sectorul energiei electriceCaracteristicile sectorului energiei electrice

Energia electrică este o „marfă” unică. Energia electrică are anumite caracteristici speciale, cu unimpact semnificativ asupra structurii pieței de energie electrică și a concurenței pe această piață.Punctăm, în cele ce urmează, principalele caracteristici ale acestui produs:

Energia electrică nu poate fi stocată în condiț ii de eficiență economică, ceea ce conduce lanecesitatea echilibrării în fiecare moment a producț iei cu consumul pentru a asigurastabilitatea și siguranța sistemului electroenergetic.

Energia electrică este produsă în centralele electrice și furnizată/livrată prin intermediul

reț elelor , care constituie monopoluri naturale. Întrucât energia electrică se livrează utilizândo serie de rețele de linii și cabluri, sectorul energiei electrice reprezintă o industrie “derețea” („network industry”).

Piețele de energie electrică pot funcționa numai dacă sunt susț inute de infrastructurasistemului electroenergetic.

Imposibilitatea de stocare a energiei electrice și nevoia de a echilibra în permanențăproducția cu consumul (cererea și oferta), determină dependența ariei geografice aferente

pieței de energie electrică de condiț iile reț elei de transport.

Atunci când este transportată, energia electrică respectă legile fizicii, urmând direcț ia curezistența cea mai slabă42, ceea ce generează o serie de probleme sistemului de transport, în

41 http://www.minind.ro/dezbateri_publice/2011/strategia_energetica_20112035_20042011.pdf;



85

lipsa unei alocări eficiente a capacității, putând conduce la supraîncărcări și congestii derețea.

Energia electrică poate fi produsă prin utilizarea unei mari varietăți de tehnologii. Trebuiemenționat faptul că, indiferent de tehnologia utilizată, caracteristica de produs omogen aenergiei electrice se păstrează.

Prognozarea este esențială pentru planificarea modului de acoperire a consumului însistemele electroenergetice și se realizează cu ajutorul metodelor statistico – probabilistice.La realizarea prognozelor sunt utilizate curbele de sarcină reale, determinate prinmăsurători, luând în considerare tendințele consumului, ritmul de dezvoltare al industriei,influența creșterii economice etc.

Pentru ca sistemul energetic să funcționeze în condiții de siguranță este necesar ca o partedintre capacități să producă energie electrică, în vreme ce o altă parte dintre acestea să fiemenținute în rezervă, pentru a putea produce energie electrică în momentele în care se înregistrează abateri de la programările efectuate. Așadar, există o strânsă interdependență

între producția de energie electrică și rezervele disponibile.

Energia elect rică poate fi importată/exportată într-o cantitate mai mare sau mai mică înfuncție de capacitatea de interconexiune cu statele vecine. Piața de energie electrică din

România este conectată cu țările vecine prin interconexiuni transfrontaliere, care permitrealizarea tranzacțiilor transfrontaliere cu energie electrică atât timp cât nu există congestiide rețea.

Energia electrică este considerată a fi o marfă cu un caracter sezonier , întrucât cererea deenergie electrică fluctuează în funcție de anotimp.

Cererea, oferta și preț urile energiei electrice sunt puternic influenț ate de condi ț iilemeteorologice, de conjuncturi sociale și economice.

Valoarea unui MWh poate varia și în funcție de localizarea acestuia (injecție sau absorbție) înrețeaua de transport.

Costul de producere variază odată cu cererea de energie electrică, iar prețul unui MWhvariază de-a lungul unei zile. Cu cât cererea de energie este mai mare, la acoperirea acesteiaparticipă grupuri al căror cost de producere este mai ridicat, astfel încât, energia electrică ce

corespunde unui consum în orele de vârf nu are aceeași valoare cu cea aferentă consumului

din afara orelor de consum de vârf .

Pe termen scurt, elasticitatea cererii energiei electrice este foarte scăzută, o eventualăcreștere a prețurilor neinfluențând într-o măsură semnificativă consumul de energieelectrică.

Piețele relevante în sectorul energiei electrice

Având în vedere faptul că energia electrică este un produs omogen, la definirea pieț ei relevante aprodusului au fost avute în vedere o serie de criterii precum: particularitățile sectorului energieielectrice, tipurile de activități desfășurate în acest sector, reglementările în vigoare, cererea și ofertaetc.

De asemenea, Consiliul Concurenței a luat în considerare, în vederea definirii pieței relevante,dimensiunea produsului (constând în bunurile și seviciile comercializate), dimensiunea funcțională (nivelul la care se situează activitatea în lanțul economic - producție, distribuție etc.), dimensiunea

42 Altfel spus, «circulaţiile de putere repectă legile fizicii, urmând direcţia cu impedanţa cea mai mică»;



86

geografică (zona în care întreprinderile în cauză sunt implicate în cererea ș i oferta de produse sauservicii), dimensiunea temporală (perioada de timp în care sunt comercializate produsele și serviciile în cauză) și dimensiunea clientului (categoria de clienți cărora le sunt adresate produsele și serviciile în cauză).

Ținând seama de “dimensiunile” prezentate anterior și de particularitățile sectorului energiei

electrice, activitățile desfășurate în acest sector pot fi împărțite în patru mari categorii, fiecare dintreacestea reprezentând o piață relevantă distinctă și putând avea mai multe segmente. Acestea sunt:

piaț a producerii și comercializării de energie electrică;

piața furnizării de energie electrică;

piața transportului de energie electrică ;

piaț a distribuț iei de ener gie electrică.

Definirea pieței relevante a produsului implică o segmentare a pieț ei producerii și comercializării de

energie electrică. Tranzacționarea energiei electrice pe bază de contracte la termen (contracte încheiate pe PCCB43, PCCB-NC44 etc.) constituie un segment de piață distinct în raport cutranzacționarea orară a energiei electrice pe piața spot (PZU45 și PI46).

În strânsă legătură cu piaț a producerii și comercializării de energie electrică au fost definite piaț aserviciilor tehnologice de sistem – cu următoarele segmente: reglaj secundar, reglaj ter ț iar rapid,reglaj ter ț iar lent - și piaț a de echilibrare la creștere sau la scădere de putere.

În ceea ce privește piața furnizării de energie electrică, activitatea de comercializare angro (trading)și activitatea de furnizare la clienții finali constituie segmente distincte de piață.

De asemenea, tranzacționarea energiei electrice în regim reglementat reprezintă un segment depiață distinct de segmentul concurențial, atât în ceea ce privește piaț a producerii și comercializării de

energie electrică, cât și în ceea ce privește piața furnizării de energie electrică.

Transportul de energie electrică și distribuția de energie electrică constituie monopoluri naturaleintegral reglementate.

Definirea pieței geografice relevante. Analizând situația fluxurilor import-export în perioada 2008 -2013, precum și capacitatea de interconexiune disponibilă a reieșit că, din punct de vederegeografic, piața de energie electrică rămâne o piață națională.

În ceea ce privește piaț a producerii și comercializării de energie electrică și piața furnizării de energie

electrică, acestea sunt naționale atât datorită nivelului actual al interconexiunilor dintre țara noastrăși țările învecinate, insuficiente pentru a putea lua î n considerare existența unor piețeregionale/comunitare, cât și datorită diferențelor de reglementare și a regulilor de operare pe piață.

În cazul transportului de energie electrică, piața geografică relevantă este reprezentată de teritoriulRomâniei, iar în cazul distribuției de energie electrică se pot distinge la nivelul teritoriului Românieimai multe regiuni, fiecare dintre acestea reprezentând o piață geografică distinctă.

43 PCCB - Piaţa centralizată a contractelor bilaterale; 44 PCCB-NC - Piaţa centralizată a contractelor bilaterale cu negociere continuă; 45

PZU - Piaţa pentru Ziua Următoare; 46 PI - Piaţa Intra-zilnică de energie electrică;



87

Piața producerii și comercializării de energie electrică

Piaț a producerii și comercializării de energie electrică cuprinde în principal producerea47 de energie în centrale electrice, în scopul comercializării către alți operatori economici (clienți revânzători) pe piaț a angro. Cantitatea de energie importată fizic prin interconectări este, de asemenea, cuprinsă încadrul pieț ei producerii și comercializării de energie electrică.

Pe această piață, producătorii de energie electrică și societățile care realizează importuri se situeazăde partea ofertei , iar ceilalți participanți la piață (furnizori de energie electrică, operatori dedistribuție și de transport etc.), care achiziționează energie electrică pe piaț a angro, se situează departea cererii . Totodată, pe piaț a angro pot activa, în anumite circumstanțe, și marii consumatoriindustriali48.

Segmentarea pieței, din perspectiva cererii

Din perspectiva cererii de energie, piaț a producerii și comercializării de energie electrică nu poate fisegmentată în funcție de tehnologiile folosite și de sursele de combustibil primar utilizate, până laacest moment neînregistrându-se o preferință a consumatorilor pentru anumite surse și tehnologii

de producere. Segmentarea pieței, din perspectiva ofertei

În ceea ce privește oferta de energie electrică, producătorii participă diferențiat la acoperirea curbeide sarcină în funcție de flexibilitatea tehnologiei avute în portofoliu, o programare optimă agrupurilor având ca obiectiv minimizarea consumului de combustibil și, deci, obținerea unui costminim pentru energia electrică produsă.

Din analiza tranzacțiilor efectuate de principalii producători49 de energie electrică din România înperioada supusă analizei s-au remarcat două perioade relevante:

Astfel, anterior adoptării Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, pe segmentul decomercializare pe bază de contracte la termen (pe segmentul concurențial), exista o anumităinfluență a restricționărilor de natură tehnică a producătorilor (în funcție de tehnologia folosită) înceea ce privește ofertele de vânzare ale acestora (în lipsa existenței/utilizării50 unor produsestandardizate).

În ceea ce privește cea de-a doua perioadă definită, marcată de adoptarea Legii energiei electrice și agazelor naturale nr. 123/2012, care a introdus obligativitatea participanților la piață de a realizatranzacții pe piața angro numai pe platformele administrate de OPCOM și OPE, s-a constatat că există un grad mai mare de standardizare la nivelul ofertelor realizate de participanții la piață ce au în portofoliu capacități de producție cu surse clasice de combustibil. În ceea ce privește ofertelerealizate de producătorii ce au în portofoliu capacități de producție din surse regenerabile s-aconstatat apariția unor contracte considerate atipice (și, conform opiniei autorității de reglementare,

chiar în afara regulilor de piață).

47 Producerea energiei electrice reprezintă procesul de transformare a diferitelor forme de energie primară înenergie electrică în cadrul unor instalaţii specializate de mare complexitate - centraleelectrice.

48 De exemplu: deşi unele societăţi deţin licenţă de furnizare a energiei electrice, acestea nu activează pe piaţă în calitate de furnizori, ci utilizează licenţa de furnizare deţinută pentru a avea un acces mai facil la achiziţia deenergie electrică destinată consumului propriu sau consumului intra-grup.49 Caracteristic sectorului de energie electrică din România este faptul că principalii producători de energieelectrică deţin în portofoliu tehnologii de producere ce utilizează în principal o singură sursă primară decombustibil;50 Unii dintre participanţii la piaţă au susţinut că nu există instrumente standardizate de tranzacţionare suficient

de flexibile care să le permită tranzacţionarea energiei electrice în cele mai bune condiţii, în vreme ce alţii susţincă platforma PCCB - NC oferă instrumentele de tranzacţionare adecvate, opiniile exprimate de participanţii lapiaţa cu privire la acest aspect nefiind unitare.



88

Mai mult, este necesar a fi evidențiat faptul că producătorii de energie electrică din România austructuri de costuri foarte diferite și au înregistrat în perioada analizată ecarturi foarte mari întrecostul/MWh produs prin utilizarea unor tehnologii având surse primare diferite (diferen țeleajungând până la 60% între două costuri ordonate succesiv). Acest aspect trebuie coroborat cu faptulcă ofertele producătorilor de energie electrică în cauză s-au raportat, în marea lor majoritate, în

principal la costul de producție și într-o mai mică măsură la prețul practicat pe piață. Întrucât sursa primară utilizată are o influență determinantă asupra costului de producere a energieielectrice, evoluția prețului sursei primare influențând în mod direct evoluția costurilor energieielectrice, iar riscurile privind asigurarea combustibilului se translatează pe piața producerii deenergie electrică, diferențele substanțiale între costurile de producție înregistrate de fiecare dintreproducătorii de energie electrică activi pe piața concurențială din România au determinat cavânzarea energiei electrice să se realizeze în funcție de ordinea de merit economică51.

Astfel, primele în ordinea de merit s-au plasat capacitățile ce produc energie din surseregenerabile52, ulterior, a fost comercializată energia provenind din sursa hidro53, apoi energiaprodusă prin utilizarea sursei de combustibil nuclear , urmând a fi comercializată cea produsă de

producătorii ce folosesc drept sursă primară combustibili fosili (gazele, lignitul

54

etc.).Ca urmare a analizei efectuate pe piață s-a remarcat, de asemenea, faptul că odată cu creștereapeste un anumit nivel al prețurilor pe piața concurențială, unii dintre producătorii care comercializauenergia în mod uzual pe piața reglementată au realizat tranzacții/oferte competitive pe platformeleOPCOM.

Așadar, trebuie reținută dependența producătorilor de sursa primară de combustibil utilizat dinpunctul de vedere al cantităților totale cu care participă la piață (cu relevanță în ceea ce priveștecota de piață deținută), al costului de producere a energiei electrice și implicit al prețurilor.

Astfel, există o tendință naturală a participanților la piață de a realiza oferte de vânzare în funcție detipurile de capacități avute în portofoliu. Deși în prezent există un anumit grad de standardizare a

contractelor ce pot fi încheiate pe platforma PCCB a OPCOM, modalitatea actuală de tranzacționareeste controlată legislativ, impunând producătorilor unele limitări în comercializare care ar puteaavea efecte negative asupra funcționării în condiții optime a grupurilor de producere.

Prin urmare, din perspectiva ofertei, în lipsa unor constrângeri legislative, piaț a producerii șicomercializării de energie electrică este puternic influențată de tehnologia de producere și, implicit,de restricțiile tehnice ale grupurilor aflate în portofoiu, participanții la piață având drept obiectivprincipal acoperirea în condiții cât mai sigure a riscurilor de funcționare a capacităților din portofoliu.

Totuși, nu există suficiente motive pentru a se considera că piața relevantă definită - piața produceriiși comercializarii de energie electrică - este segmentată în funcție de tehnologia aflată în portofoliul producătorilor, tipul de combustibil utilizat de producători etc., caracterul omogen al produsului ș i

comportamentul clienților fiind determinante în analiza efectuată. Cu toate acestea, având în vedere puternica influență manifestată de tipul tehnologiei aflate înportofoliu (inclusiv de costul marginal de producție al unităților aflate în portofoliu) asupra politiciicomerciale adoptate de principalii producători de energie electrică și structura pieței de energieelectrică (producători monosursă), există suspiciunea că, pe segmentul contractelor forward al pieței

51 Ordinea în care un producător de energie electrică este luat în considerare pe baza preţului ofertat pentruacoperirea necesarului de energie electrică în Sistemul Electroenergetic Naţional; 52 Întrucât beneficiază de scheme suport şi energia produsă de acestea este preluată cu prioritate în sistem 53 care în România a înregistrat în perioada analizată unele dintre cele mai scăzute costuri (capacităţile cefolosesc sursa hidro având totodată şi cea mai mare flexibilitate) 54

Poziția centralelor ce funcţionează pe bază de lignit în ordinea de merit este susceptibilă de a fi suferit unelemodificări odată cu adoptarea H.G. nr.870/2012pentrustabilirea unei excepţiide larespectareastructurilor

amestecurilordegazenaturalestabilite/avizatedeAutoritateaNaţionalădeReglementareînDomeniulEnergiei;



89

producerii și comercializării de energie electrică, în condiții normale de piață (fără limitărilelegislative existente), se pot manifesta distorsiuni ale concurenței.

Sursele de producere a energiei electrice

Energia electrică poate fi produsă prin utilizarea unei mari varietăți de tehnologii, folosind o gamă

largă de resurse primare - sursa hidro, nuclear, cărbune (lignit, huilă), păcură, gaze naturale, vânt,biomasă, solar etc.

Tehnologiile de producere diferite presupun o structură a costurilor de producție destul de diferită -la o extremă aflându-se tehnologia hidro, care presupune costuri fixe ridicate și costuri marginalescăzute, iar la cealaltă extremă tehnologia pe gaz, cu costuri fixe relativ scăzute, dar costuri variabileridicate.

Tabelul 7.1. Evoluția puterii electrice instalate, conform licențelor în vigoare (MW)

Tip energie primară: 2010 2011 2012 2013 2014nuclear 1413 1413 1413 1413 1413

cărbune 6762,2 6462,2 6360,2 6360,2 6360,2

hidro 6467,5 6487,3 6495,7 6613,2 6628,7

hidrocarburi 5160,9 4624,1 5359,8 5357,8 5293,9

eolian 148,1 680,5 1540,5 2529,3 2588,5

solar 0 1,1 39,3 1142,9 1218,6

biogaz 2 2,7 6,1 6,6 11,4

biomasă 23,3 23,3 24,7 60 303,2

altele (deșeuri, biotermal etc.) 0 0 0,1 1,1 2,1

Sursa: Raportul anual al ANRE, 2014.

Din datele prezentate de operatorul de transport reiese că, puterea disponibilă netă în România a înregistrat un trend crescător, de la 16581 MW în anul 2008 la 19863 MW în anul 2013, urmând aajunge la 25251 MW în anul 2020, ceea ce echivalează cu o creștere cu cca. 50% a capacitățiiinstalate la nivel național. Totodată, se poate observa că ponderea energiei electrice produse dinsurse regenerabile (în special eolian) a înregistrat în perioada 2010-2014 creșteri semnificative, înspecial datorită schemelor sprijin atractive de care beneficiază.

Se poate considera că structura mixului energetic la nivelul României este destul de echilibrată, însă,de regulă, producătorii de energie electrică au în portofoliu tehnologii care utilizează î n principal o

singură sursă de combustibil, situație ce îi expune unor riscuri a căror gestionare este de natură aafecta funcționarea optimă a centralelor.



90

Figura 7.1. – Structura pe tipuri de resurse a energiei electrice livrate în re țele de producători

dispecerizabili și nedispecerizabili (în anul 2014)


Cotele de piață

Din analiza efectuată de autoritatea de concurență, a reieșit faptul că indicatorii HHI, C1 și C3,calculați în funcție de cantitatea totală de energie livrată î n sistem în cursul unui an, indică existențaunui nivel moderat de concentrare a pieței producerii și comercializării de energie electrică(exceptând anul 2012 și 2014, când HHI a înregistrat valori situate peste pragul de 1800) și nu

evidențiază prezența pe piață a unui producător aflat în poziție dominantă, cu cote de piață de peste40%.

Aceste aspecte au fost reliefate periodic și de către autoritatea de reglementare, potrivit căreianivelul de concentrare a pieței, evidențiat de HHI, a avut, în perioada 2011-2014 următoarele valori:1469 în anul 2011, 191455 în anul 2012, 1759 în anul 2013 și 1826 în anul 2014. Totodată, potrivitinformațiilor comunicate de autoritatea de reglementare, în perioada analizată indicatorii de piațăcalculați nu au indicat prezența pe piața producerii și comercializării de energie electrică a unuiproducător aflat în poziție dominantă.

Tabel 7.2. Valorile medii anuale din perioada 2007-2014 ale indicatorilor de structură C1 și indiceleHHI

Anul C1 HHI2007 28% 1404

2008 28% 1523

2009 29% 1641

2010 36% 1947

2011 26% 1469

2012 30% 1914

2013 28% 1759

55

Valoarea ridicată înregistrată de HHI în anul 2012 a fost justificată de faptul că acest an a fost marcat de oputernică influenţă a condiţiilor meteorologice, cel mai mare producător de energie electrică fiind pentru oanumită perioadă de timp în situație de forţă majoră.

nuclear,18.23%

hidro, 31.71%

gaz,11.64%

păcură, 0.06%

cărbune,26.38%

solar, 1.57%

eolian, 9,76% biomasă, 0.65%



91

2014 31% 1826


În același sens, ca urmare a analizei realizate s-a remarcat faptul că, anual, în lunile de primăvară-vară, în funcție de condițiile meteorologice, ponderea energiei electrice produse și comercializate pepiață de SC Hidroelectrica SA crește semnificativ, cota de piață a acestui producător depășindvaloarea de 30% și, în multe situații, depășind chiar valoarea de 40%. Pe cale de consecință, nivelulHHI, calculat pe baza cantităților lunare livrate de producătorii de energie electrică în rețea în lunilede primăvară-vară, depășește valoarea de 1800 în perioada analizată, ceea ce evidențiazăschimbarea condițiilor concurențiale în funcție de condițiile meteorologice.

Figura 7.2. Cotele de piață ale producătorilor cu unități dispecerizabile în funcție de energia livrată înrețele (anul 2014)


În ceea ce privește piaț a serviciilor tehnologice de sistem și piaț a de echilibrare, acestea suntputernic concentrate, HHI ajungând la valori de peste 5000 (și chiar 7000). Din acest motiv, deșipiețele în cauză au vocația de a fi piețe concurențiale, tranzacțiile pe acestea se desfășoară în cea

mai mare parte în regim reglementat (prețurile sunt fie plafonate prin reglementările emise deANRE, fie stabilite prin decizii ale autorității). În cadrul investigației, au fost analizate fiecare dintresegmentele de piață relevante aferente acestora, constatându-se că situația se menține indiferentde segmentul analizat, pe fiecare dintre aceste segmente existând un participant aflat în pozițiedominantă.

Piața furnizării de energie electrică

Piața furnizării de energie electrică cuprinde activitatea de comercializare a energiei electrice cătreclienți, realizată de către întreprinderi ce dețin licență de furnizare. Caracteristic acestei piețe estefaptul că întreprinderile care desfășoară activitatea de furnizare nu utilizează capacități deproducere proprii pentru asigurarea necesarului de energie electrică.

Hidroelectrica,31.37%

CE Oltenia, 20.99%Nuclearelectrica,

18.57%

CE Hunedoara,4.25%

Elcen, 3.48%

OMV Petrom,3.45%

Romgaz, 2.49%

Enel Green PowerRomânia, 1.30%

Tomis Team, 1.18%

Alţii, 12.92%



92

Din punct de vedere funcțional, furnizarea de energie electrică reprezintă o etapă intermediară întrenivelul producției și cel al consumului. Activitatea de furnizare presupune achiziția de energieelectrică de la producători/alți furnizori și comercializarea acesteia către clienți, care, la rândul lor,achiziționează energia electrică fie în scopul revânzării (trading), fie în scopul consumului (furnizarecătre consumatori finali). Ulterior datei de 04.10.2014, segmentul de trading de energie electrică a

fost delimitat la nivel legislativ. Astfel, legiuitorul a definit noțiunea de trader de energie electrică și aacordat companiilor posibilitatea să participe ca revânzători doar pe segmentul angro al pieței deenergie electrică, pe baza unei licențe de trading acordată pentru desfășurarea acestei activități.

Până în prezent, pe piața de energie electrică din România există un număr de cca . 195 de societățicomerciale autorizate de ANRE să efectueze tranzacții cu energie electrică, în urma obținerii uneilicenț e de furnizare. Cu toate acestea, pe piața furnizării au activat efectiv ca furnizori/traderi cca. jumătate dintre societățile ce dețin licență de furnizare, celelalte reprezentând concurențapotențială. Acestea din urmă au obținut licența, în principal, pentru a putea desfășura activitatea defurnizare în viitor sau pentru a-și optimiza portofoliul de achiziții de energie electrică (de exemplu:parcuri industriale sau mari consumatori industriali).

Agenții economici ce dețin licență de furnizare pot desfășura activitatea de comercializare a energieielectrice, atât sub componenta de trading56 (în scopul revânzării pe piaț a angro), cât și subcomponenta de furnizare către consumatorii finali 57.

Pe piața furnizării de energie electrică nivelul de concentrare este scăzut, indicând existența uneipiețe slab concentrate. Cotele de piață înregistrate de furnizorii de energie electrică pe piațaconcurențială în anul 2014, au fost următoarele:

56 Activitateadetradingcuprinde operaţiuni de comercializare a energiei electrice, inclusiv operaţiuni de import

- export, realizate între societăţi ce deţin licenţă de furnizare. Activitatea de trading a energiei electrice îndeplineşte o funcţie intermediară între producerea de energie electrică şi furnizarea acesteia la consumatorul

final.57 Spre deosebire de activitatea de trading, în opinia participanţilor la piaţă, furnizareade energieelectrică laclienţii finali este o activitate orientată către consumator, accentul punându-se în acest caz pe realizarea de

parteneriate cu clienţii finali pe un termen mai lung (1 -3 ani), pe satisfacerea cerinţelor clienţilor şi mai puţin peprofitabilitatea pe termen scurt.

Pe segmentuldefurnizarelaclientulfinal, operaţiunile de furnizare au în vedere acoperirea curbelor de consum

ale consumatorilor, contractele cu profilare orară fiind mai adecvate în acest caz, datorită consumuluineuniform.

Comparativ cu activitatea de trading, activitatea defurnizarelaclienţiifinali implică unele activităţi suplimentareşi, implicit, costuri suplimentare legate de: echilibrarea consumului (generate de dezechilibrele create de

consumatori), monitorizarea consumului, consilierea în realizarea prognozei (profilului orar), analizele deoportunitate privind eventuale investiţii necesare la schimbarea nivelului de tensiune pentru alimentare (de

exemplu: de la joasă tensiune la medie tensiune) etc .



93

Figura 7.3. Cotele de piață ale furnizorilor de energie electrică, în anul 2014


Piața transportului de energie electrică

Piața transportului de energie electrică cuprinde transportul energiei electrice prin rețeaua electricăde transport – rețea electrică de interes național și strategic, aflată în proprietatea statului,constituită din cabluri cu tensiunea de linie nominală mai mare de 110 kV (linii de înaltă tensiune).Transportul energiei electrice constă în asigurarea transmiterii, în condiții de eficiență și siguranță, aenergiei electrice între două sau mai multe puncte ale rețelei de transport, cu respectareastandardelor de performanță în vigoare.

Potrivit Legii energiei electrice, prestarea serviciului de transport al energiei electrice este asiguratăde către Operatorul de Transport și Sistem. Operatorul de Transport și Sistem răspunde de operarea,

asigurarea întreținerii și de dezvoltarea rețelei electrice de transport și de interconectarea acesteiacu alte sisteme electroenergetice, precum și de asigurarea capacității sistemului de a acoperi cererilerezonabile pentru transportul energiei electrice pe termen lung.

Activitatea de transport a energiei prin rețelele electrice reprezintă o activitate de monopol natural,nivelul ridicat al investițiilor necesare infrastructurii de transport nepermițând dezvoltarea unei piețeconcurențiale. Construirea unor rețele de transport paralele, în sensul dublării sau triplării acestora,este irațională din punct de vedere economic, implicând cheltuieli de investiții foarte mari.

De aici rezultă unele dintre problemele esențiale ale managementului acestui tip de activitate, șianume dependența activităților desfășurate pe piața concurențială de infrastructura de transport -un monopol natural - și asigurarea accesului clienților la rețelele în cauză.

Potrivit Legii energiei electrice, accesul la rețeaua electrică de interes public constituie un drept aloperatorilor economici care produc și/sau furnizează energie electrică, precum și al consumatorilor



94

de energie electrică de a se racorda și de a folosi, în condițiile legii, rețelele electrice de transport șide distribuție. Accesul la rețelele electrice de interes public reprezintă un serviciu obligatoriu, prestatde operatorul de transport în condiții reglementate58, datorită importanței pe care o reprezintăpentru funcționarea mecanismelor concurențiale de piață.

Deoarece aria geografică a pieței transportului de energie electrică depinde de condiț iile rețelei de

transport, date fiind imposibilitatea de stocare a energiei electrice și nevoia de a echilibra înpermanență producția cu consumul (cererea și oferta), piața geografică relevantă în cazultransportului de energie electrică este reprezentată de teritoriul României , rețeaua de transportacoperind întregul teritoriu național, iar operarea acesteia neindicând până în prezent existența unorserioase restricții de rețea.

Operatorul care asigură serviciul public de transport și tranzitul de energie electrică pe teritoriulRomâniei este CNTEE Transelectrica SA. Societatea este responsabilă pentru asigurarea transportuluienergiei electrice, funcționarea și siguranța SEN, reprezentând principala legătură dintre cererea șioferta de energie electrică (cu funcția de a echilibra permanent producția cu consumul). Totodată,CNTEE Transelectrica SA asigură schimburile de energie electrică între țările Europei Centrale și de

Răsărit. Piața distribuției de energie electrică

Piața distribuției de energie electrică cuprinde transportul energiei electrice prin rețelele dedistribuție de înaltă, medie și joasă tensiune (cabluri cu tensiune de linie nominală până la 110 kVinclusiv), în vederea livrării acesteia către clienți, fără a include activitatea de furnizare.

Potrivit Legii energiei, prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice se poate realiza numai în baza licenței de distribuție acordate de ANRE operatorilor de distribuție ce dețin, sub orice titlu, orețea electrică de distribuție, cu respectarea obligațiilor impuse prin licență și a condițiilor asociateacesteia. Astfel, serviciul de distribuție a energiei electrice este asigurat de operatorii de distribuțielicențiați și constă în asigurarea transmiterii energiei electrice, în condiții de eficiență și siguranță,

între două sau mai multe puncte ale rețelei de distribuție.

Întrucât distribuția de energie electrică presupune în principal exploatarea comercială de către unoperator de distribuție a rețelelor de distribuție a energiei electrice existente într-o zonădeterminată, iar prestarea serviciului este asigurată pentru toți utilizatorii de pe un teritoriudelimitat, serviciul de distribuție a energiei electrice constituie monopol natural. Între societățile ceoperează rețelele de distribuție nu se manifestă concurența, iar activitatea desfășurată de aceștioperatori se realizează în regim reglementat.

Din perspectivă geografică, piața relevantă în cazul distribuției de energie electrică este reprezentatăde aria geografică în care își desfășoară activitatea fiecare dintre operatorii de distribuție, conformlicenței acordate de ANRE; astfel, în cazul distribuției de energie electrică, piața relevantă geografică

este o piață zonală/regională, putându-se distinge la nivelul teritoriului României mai multe piețegeografice distincte.

La nivelul României există 8 zone de distribuție (Transilvania Nord, Transilvania Sud, Moldova,Muntenia Nord, Muntenia Sud, Dobrogea, Oltenia și Banat), corespunzătoare celor 8 zone demonopol natural, pentru care ministerul de resort a încredințat contracte de concesiune a serviciuluide distribuție a energiei electrice (în fiecare dintre aceste zone desfășurându-și activitatea câte unoperator principal de distribuție).

58 Operatorul de transport aprobă racordarea la reţeaua electrică prin emiterea avizului tehnic de racordare.Avizul tehnic de racordare este necesar în cazul apariţiei unui loc de producere/consum nou sau în cazul

separării instalaţiilor unor utilizatori existenţi. Acesul la reţea poate fi restricţionat numai dacă racordareaafectează siguranţa SEN, prin nerespectarea normelor tehnice şi a standardelor de performanţă prevăzute înreglementările tehnice în vigoare.



95

În figura de mai jos este redat grafic conturul celor 8 zone de distribuție existente la nivelulRomâniei, fiind evidențiați și operatorii principali de distribuție care desfășoară serviciul dedistribuție pentru teritoriile delimitate:

Figura 7.4. Zonele de distribuție existente la nivelul României și principalii distribuitori

Sursa: Raport ANRE

Astfel, conform licențelor de distribuție a energiei electrice acordate de ANRE, Societatea Comercialăde Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica S.A. (prin sucursalele sale59 ElectricaDistribuție Transilvania Nord, Electrica Distribuție Transilvania Sud și Electrica Distribuție Muntenia

Nord) prestează serviciul de distribuție a energiei electrice în 3 zone, respectiv: în zona Transilvania Nord – perimetrul județelor Satu-Mare, Maramureș, Bihor, Sălaj, Bistrița

Năsăud și Cluj;

în zona Transilvania Sud – perimetrul județelor Alba, Mureș, Harghita, Sibiu, Brașov șiCovasna;

în zona Muntenia Nord – perimetrul județelor Dâmbovița, Prahova, Buzău, Vrancea, Galați șiBrăila;

Societățile din grupul Enel60 – SC Enel Distribuție Banat SA, SC Enel Distribuție Dobrogea SA și SC EnelDistribuție Muntenia SA gestionează și asigură serviciul de distribuție a energiei electrice în trei

regiuni, respectiv: în zona Banat – perimetrul județelor Timiș, Caraș-Severin, Arad și Hunedoara;

în zona Dobrogea – perimetrul județelor Călărași, Ialomița, Constanța și Tulcea,

în zona Muntenia Sud – perimetrul județelor Ilfov și Giurgiu.

59 Conform datelor furnizate de ANRE, la nivelul anului 2012, ElectricaDistribuţieTransilvaniaNord deservea un

număr de 1.181.335 utilizatori, Electrica Distribuţie Transilvania Sud un număr de 1.078.222 utilizatori, iar

ElectricaDistribuţieMunteniaNordun număr de 1.259.147 utilizatori. Astfel, S.C.D.F.E.E. Electrica S.A. deservea,la nivelul anului 2012 un număr total de 3.518.704 consumatori. 60

La nivelul anului 2012, SCEnelDistribuți eBanat SA asigura distribuţia de energie electrică unui număr de863.037 utilizatori, SCEnelDistribuţieDobrogea SA unui număr de 615.740 utilizatori, iarSC EnelDistribuţie

MunteniaSA presta serviciul de distribuţie pentru un număr de 1.160.925 utilizatori (date ANRE).



96

E.ON Moldova Distribuție SA61 prestează serviciul de distribuție a energiei electrice în zona Moldova – județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui.

SC CEZ Distribuție SA62 este operatorul licențiat care asigură distribuția energiei electrice în zonaOltenia – în perimetrul județelor Teleorman, Argeș, Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj și Mehedinți.

Trebuie menționat faptul că î n interiorul celor 8 zone menționate există unele perimetre de micidimensiuni (suprafața unor platforme sau parcuri industriale, ansambluri imobiliare etc.) în careactivitatea de distribuție este desfășurată, conform licențelor acordate de ANRE, de prestatori deservicii de distribuție ce au mai puțin de 100.000 clienți.

Aspecte analizate în cadrul investigației Consiliului Concurenței

În cadrul investigației efectuate de către Consiliul Concurenței, au fost analizate mai multe aspectereferitoare la funcționarea sectorului energiei electrice, fiind reliefate o serie de disfuncționalități șiformulate propuneri aferente acestor constatări.

Necesitatea corelării proiectelor energetice ce urmează a fi implementate la nivel național cudezvoltarea rețelei de transport și, în principal, cu întărirea capacităților de interconexiune cu

statele învecinate.

Consiliul Concurenței a apreciat drept necesară o dezvoltare corelată a proiectelor energetice dinperspectiva capacităților de producere, inclusiv a mixului energetic, și a infrastructurii de transport, în strânsă legătură cu evoluția consumului la nivel național, cu închiderea capacităților a căror duratăde viață a fost depășită (sau înlocuirea acestora) și cu evoluția capacităților de interconexiune șiposibilitățile reale de export/import.

În acest sens, Consiliul Concurenței a recomandat ca măsurile privind dezvoltarea sigură și durabilă asectorului energiei electrice din România, cuprinse în strategia energetică a României, să țină seamași de aspectele menționate.

Nu în ultimul rând, Consiliul Concurenței și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că o dezvoltarenecorelată a proiectelor investiționale, fără asigurarea unei stabilități legislative care să permită unanumit grad de predictibiliate poate conduce la creșterea costurilor cu energia electrică suportate deconsumatorul final.

Necesitatea introducerii unor instrumente financiare specifice piețelor de energie electrică.

Ca urmare a unei evaluări preliminare a instrumentelor de tranzacționare disponibile pe piața deenergie electrică din România a reieșit faptul că participanții la această piață nu au la dispoziț ieinstrumente de gestionare a riscurilor la care sunt supuși prin participarea la piața de energie

electrică.Astfel, pentru ca piața de energie electrică din România să poată fi considerată o piață dezvoltată dinpunct de vedere al instrumentelor de tranzacționare avute la dispoziție de participanții la piață, seimpune a fi introduse și reglementate instrumente financiare specifice piețelor de energie electrică.

Potrivit prevederilor Directivei 2009/72/CE, instrumentele financiare specifice piețelor de energieelectrică sunt cele reglementate de Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliuluiprivind piețele instrumentelor financiare. Cu privire la acest aspect, Consiliul Concurenței recomandăautorităților competente realizarea unei evaluări a instrumentelor financiare existente la nivelulstatelor membre și implementarea celor adecvate pieței de energie electrică din România.

61

La nivelul anului 2012, E.ON Moldova Distribuţie SA asigura distribuţia de energie electrică unui număr de1.412.529 utilizatori (date ANRE).62 La nivelul anului 2012, SC CEZ Distribuţie SA deservea un număr de 1.397.588 utilizatori.



97

Suspiciunea privind existența unui “monopol” al producătorilor de energie electrică aflaț i în

portofoliul statului pe piața de energie electrică din România.

Analizând forma de proprietate și structura acționariatului societăților prezente pe piaț a producerii

și comercializării de energie electrică (cu cote de piață ≥ 1%), în perioada 2008 - 2013, a rezultat căcei mai importanți producători de energie electrică ce activează pe piața din România au acționariatmajoritar de stat, excepție făcând unele societăți recent intrate pe piață. Astfel, cea mai mare partedin cantitatea de energie electrică consumată la nivel național în perioada analizată a fost produsă în centrale electrice aflate în portofoliul unor societăți cu acționariat majoritar de stat.

Prin urmare, deși anterior adoptării H.G. nr. 429/2013 se putea considera că societățile, la care statuleste acționar majoritar în mod direct, au putere de decizie independentă (aspect ce reiese dinanaliza textului reglementărilor adoptate înainte de anul 2013, coroborate cu prevederile punctelor49 și 51 din Instrucțiunile privind conceptele de concentrare economică, întreprindere implicată,

funcționare deplină și cifră de afaceri ), statul menținându-și doar o parte din drepturile ce decurgeaudin calitatea sa de acționar majoritar, în prezent, ținând seama de atribuțiile de administrare

conferite Departamentului pentru Energie63, Consiliul Concurenței apreciază că independența puteriide decizie de la nivelul societăților din portofoliul statului ar putea fi afectată de această prevedere.

În concluzie, suspiciunea privind existența pe piața producerii și comercializării de energie electricădin România a unei poziții dominante, deținute de companiile aflate în portofoliul Departamentuluipentru Energie, reprezintă o îngrijorare pentru Consiliul Concurenței, întrucât, odată cu trecereacompaniilor în discuție din portofoliul Ministerului Economiei în portofoliul Departamentului pentruEnergie, atribuțiile de administrare ale acționarului majoritar au fost întărite.

Pe cale de consecință, Consiliul Concurenței consideră că este necesară clarificarea situației întreprinderilor aflate în portofoliul Departamentuluiui pentru Energie și demonstrareamecanismului prin care este asigurat cadrul necesar luării deciziilor în mod independent la nivelul

fiecăreia dintre aceste societăți.

Necesitatea diversificării portofoliului capacităților de producere deținute de întreprinderile ce

activează pe piața de energie electrică.

Un alt aspect avut în vedere de Consiliul Concurenței privește modul în care se manifestă concurențape piaț a producerii și comercializării de energie electrică din România, în ipoteza în care companiile

în discuție au putere de decizie independentă, situație regăsită pe piață anterior adoptării H.G. nr.429/2013.

Diversele proiecte ale autorităților de a restructura/reorganiza sectorul de energie electrică aureliefat necesitatea realizării unei evaluări referitoare la capacitatea producătorilor de energie

electrică din România de a concura pe piețele pe care activează. Proiectele în discuție au avut caprincipal argument faptul că producătorii de energie electrică din România se află în imposibilitateade a concura în mod real, deoarece au în portofoliu tehnologii care utilizează, în principal, o singurăsursă de combustibil (și, implicit, au costuri substanțial diferite).

Spre deosebire de producătorii din România, grupurile de societăți energetice ce activează la nivelulstatelor membre dețin în portofoliu un mix de tehnologii, apreciindu-se că acest fapt le permite să-șigestioneze mai eficient resursele și să-și acopere mai bine riscurile.

Legat de această situație, unii dintre respondenții la chestionarele adresate de Consiliul Concurențeiapreciază că structura adoptată la nivel național creează producătorilor dificultăți în a-și gestiona

63

Ministerul de resort, prin Departamentul pentru Energie, are, conform H.G. nr. 429/2013, drepturilecedecurgdincalitateadeacţionaral statuluiprivind ministr re , restructurarea, privatizarea, reorganizarea şi, după

caz,lichidarea.



98

eficient resursele și a-și acoperi riscurile generate în special de condițiile meteo. Astfel, în opiniacelor mai mulți dintre participanții la piață, un producător ce deține un mix de tehnologii, pe lângădezavantajul unui cost investițional mare, are avantajul optimizării costului de producție, flexibilitate în utilizarea resurselor, posibilitatea utilizării unui regim de exploatare și livrare a energiei produsediferit pe tipuri de resurse utilizate, evitarea plății dezechilibrelor.

În acest context, dat fiind faptul că la momentul actual, accentul se pune tot mai mult peflexibilitatea capacităților de producție și pe o cât mai bună adaptare la acoperirea cererii de energie

în condiții de risc minim și de economie de resurse, autoritatea de concurență apreciază ca adecvatăluarea unor măsuri de diversificare a portofoliului capacităților de producere deținute de

întreprinderile ce activează pe piața de energie electrică. Modul în care este organizat în prezentsectorul de producere a energiei electrice expune companiile la riscuri suplimentare de gestionat,fiind de natură a le poziționa într-o poziție inferioară față de concurenții acestora la nivel european.

Influența manifestată de modul de organizare și funcționare a segmentului de piață reglementat al

pieței producerii și comercializării de energie electrică din România asupra segmentului

concurențial de piață.

Modul în care a fost reglementată în perioada analizată participarea producătorilor de energieelectrică la segmentul reglementat al pieței producerii și comercializării a fost stabilit prin adoptareade către autoritatea de reglementare a Ordinului nr. 57/2008 privind Metodologia de stabilire a

preț urilor și cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte

reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centralele cu grupuri de cogenerare și,ulterior, a Ordinului nr. 83/20.11.2013 privind Metodologia de stabilire a preț urilor pentru energiaelectrică vândută de producători pe bază de contracte reglementate și a cantităț ilor de energieelectrică din contractele reglementate încheiate de producători cu furnizorii de ultima instanță (încontinuare Noua Metodologie).

Prin reglementările menționate anterior se statuează modalitatea în care A.N.R.E. stabilește

ponderea cantităților de energie electrică cu care participă fiecare producător la piața reglementatăși nivelul prețurilor la care acești producători vând energia electrică pe această piață.

Astfel, din informațiile avute la dispoziție, în urma unei analize preliminare a ponderilor cantitățilorcomercializate pe piața reglementată de către principalii producători de energie electrică în totalulcantității produse și livrate în rețea, în raport cu prevederile vechii Metodologii , a reieșit căproducătorul cu cea mai mare cotă pe piața producerii și comercializării de energie electrică,respectiv SC Hidroelectrica SA (cotă de piața de cca. 26 - 36%), a participat la piața reglementată, înperioada 2008 – 2012, cu o pondere de cca. 19 - 32% din cantitatea de energie livrată în rețea, învreme ce alți producători, cum este cazul SN Nuclearelectrica SA (cotă de piața de cca. 19 - 21%), aajuns să comercializeze pe piața reglementată o pondere de până la 71% din cantitatea de energieelectrică.

În ceea ce privește Noua Metodologie, aceasta a stabilit obligații de vânzare a unor cantități maximede energie electrică pe baza de contracte reglementate și o ordine de prioritate în îndeplinireaacestor obligații în funcție de tipul de producător. Astfel, ordinea de prioritate a obligaț iilor devânzare a unor cantități ferme de energie electrică pe bază de contracte reglementate a fost stabilităpentru producătorii care dețin/exploatează comercial unități/grupuri nuclearelectrice și/sauhidroelectrice dispecerizabile și numai opțional, în ordinea ascendentă a prețurilor, pentru ceilalțiproducători.

Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a noii Metodologii, obligațiile de participare la piațareglementată au fost instituite de A.N.R.E. numai pentru producătorul din sursă hidro, respectiv SCHidroelectrica SA, și pentru cel din sursă nucleară, respectiv SC Nuclearelectrica SA.

În ceea ce privește modul de stabilire a prețurilor pentru întreaga perioadă analizată, reglementărileA.N.R.E. au menținut principiile de stabilire a costurilor justificate. Astfel, din analiza datelor avute la



99

dispoziție a reieșit faptul că pentru o parte dintre producătorii de energie electrică prețul la careaceștia au comercializat energia electrică pe piața reglementată în perioada avută în vedere a fost înmod constant mai mic decât prețul ce putea fi obținut de aceștia pe piața concurențială. Totodată,au existat și producători pentru care prețul obținut pe piața reglementată în perioada 2009 - 2011 afost mai mare decât prețul ce putea fi obținut dacă respectiva cantitate de energie electrică ar fi fost

tranzacționată pe piața concurențială. Așadar, având în vedere rezultatele analizei preliminare ale analizei efectuate, autoritatea deconcurență a apreciat că prin intermediul acestor reglementări, structura „coșului de energie”pentru piața reglementată este susceptibilă de a distorsiona concurența î ntre producătorii deenergie electrică ce activează pe segmentul concurențial.

Prin urmare, prin modul în care este reglementată participarea producătorilor la segmentulreglementat al pieței de energie electrică, se stabilește indirect poziția pe piață a fiecăruia dintreproducătorii de energie electrică activi pe piața concurențială, existând suspiciunea căreglementarea (cu referire la: stabilirea obligațiilor de participare, recunoașterea costurilor

justificate și respectarea regimului optim de funcționare) este de natură a fi discriminatorie și de a

creea distorsiuni pe piața producerii și comercializarii de energie electrică. Necesitatea adoptării unei poziții la nivel național privind prezența uneia sau a mai multor burse

de energie electrică.

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, singurele „structuri operaț ionale asociate” pieței deenergie electrică, ce desfășoară activități de intermediere a tranzacțiilor cu energie electrică pe bazăde licență acordată de autoritatea de reglementare, sunt OPE și OPCOM. Totodată, potrivitprevederilor conținute de noua Lege a energiei , participanții la piața angro de energie electrică suntobligați să încheie tranzacții numai pe piețele centralizate administrate de OPCOM și OPE.

Astfel, odată cu adoptarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, a fostrestricționată posibilitatea altor deținători de platforme de tranzacționare de a oferi servicii de

intermediere a tranzacțiilor angro cu energie electrică.

Față de această prevedere, în contextul în care piața de energie electrică se află încă în curs deliberalizare, Consiliul Concurenței a apreciat ca fiind justificată la acest moment menținerea unuioperator de piață la nivel național datorită efectului pe care lichiditatea unei burse îl are asuprasemnalului de preț pe piața de enegie electrică și al implicațiilor pe care acest semnal de preț le areasupra investițiilor în sectorul energetic. Măsura poate fi justificată de faptul că procesul deliberalizare a pieței de energie electrică nu este încă integral finalizat, iar liberalizarea piețelorconexe pieței de energie electrică trebuie corelată cu acest demers.

Cu toate acestea, Consiliul Concurenței a apreciat că restricționarea accesului la piața serviciilor deintermediere a tranzacțiilor pentru alte platforme de tranzacționare (cum sunt platformele de tip

OTC), în măsura în care există cerere pentru realizarea de tranzacții pe astfel de platforme detranzacționare, ar putea fi de natură a împiedica dezvoltarea unei piețe concurențiale de energieelectrică.

Din perspectiva pieței de intermediere a tranzacțiilor cu energie, la nivelul reglementărilor serecomadă să existe o abordare unitară, în ceea ce privește modelele adoptate pentru piața deenergie electrică și respectiv, pentru piața gazelor naturale.



100

Modul de reglementare a tarifului de transport al energiei electrice induce în pia ță unele

distorsiuni, care nu par a fi justificate de rațiuni de siguranță și echilibru al SEN.

În urma analizării răspunsurilor oferite de participanții la piață în cadrul investigației a reieșit faptulcă prețurile de comercializare a energiei electrice sunt direct influențate, printre altele, de tarifelereglementate de transport.

De asemenea, ca urmare a analizării reglementărilor în materie a rezultat că cele două componenteale tarifului de transport, respectiv tariful de introducere a energiei electrice în re țea (TG) și tarifulde extragere a energiei electrice din rețea (TL), sunt reglementate diferențiat de către ANRE, pe zonegeografice distincte. Astfel, la nivelul României există 7 zone geografice pentru care tarifulcomponentei de introducere în rețea - TG este diferit, iar pentru componenta de extragere - TLexistă un număr de 8 zone pentru care se percep tarife diferite.

Ținând seama de faptul că piața transportului de energie electrică este o piață națională, activitateade transport la nivel național nefiind declarată ca afectată de severe congestii de rețea, este necesarca practicarea unor tarife diferențiate zonal să fie justificată.

Din analiza preliminară efectuată a reieșit faptul că mecanismul aplicat conduce la o segmentare apieței producerii și comercializării de energie electrică din România, iar din informațiile avute ladispoziție și din analiza Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de transport al energieielectrice (și a tarifelor stabilite) nu rezultă existența unor criterii obiective care să justificesegmentarea pieței prin aplicarea acestor tarife nodale diferențiate zonal. Totodată, criteriile de cares-a ținut seama la stabilirea conturului fiecareia dintre cele 6 (respectiv 7) zone de injecție și,respectiv celor 8 zone de extracție, nu au putut fi identificate cu claritate în cadrul analizeidesfășurate.

De asemenea, din analiza efectelor aplicării acestui mecanism de tarifare a rezultat că investițiile lanivel național în sectorul de producere a energiei electrice nu sunt influențate de acest mecanism,ceea ce creează suspiciunea unei eficiențe reduse a acestuia în raport cu măsura în care este afectată

concurența pe piața producerii și comercializării de energie electrică din România.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul că, acest mecanism de tarifare zonală mai areaplicabilitate în doar câteva dintre statele membre, însă pentru arii geografice mai extinse.

Pe cale de consecință, în condițiile în care acest mecanism de tarifare nu î și atinge scopul pentru carea fost adoptat, nu se justifică existența unor astfel de diferențieri a tarifelor, întrucât aceastaafectează concurența fără a putea fi identificate beneficiile aduse consumatorilor. Astfel, serecomandă analiza celorlalte modele de tarifare a activității de transport existente la nivelul statelormembre.

Necesitatea acționării în sensul creșterii concurenței pe piața realizării lucrărilor de racordare la

rețelele electrice (în special de distribuție).

În urma unei analize preliminare, s-a constat că operatorii de distribuție adoptă în general soluțiacontractării executantului/proiectantului pe bază de contracte de achiziție publică și doar în unelecazuri utilizează contractarea directă a executantului/proiectantului indicat de utilizator. Totodată, încazul în care clientul final alege o societate care execută lucrările de racordare, fluxurile financiareaferente fiecărui contract/fiecărei lucrări sunt controlate de operatorul de distribuție, având astfelposibilitatea de a influența concurența pe această piața conexă.

Cu privire la acest aspect, Consiliul Concurenței a apreciat drept o măsură adecvată renunțarea laprevederea care permite operatorului de distribuție controlul asupra fluxurilor financiare, iar în acestsens a propus ca în contractul de racordare să se prevadă drepturile ș i obligațiile pentru fiecare

dintre cele 3 părți implicate (operator de distribuție, executant și client), iar clientul să fie încurajatsă își aleagă executantul/proiectantul și să poată plăti direct acestuia contravaloarea prestaț iei.



101

Dreptul operatorului de distribuție de a nu recepționa/accepta o lucrare neconformă cu standardele în vigoare trebuie să rămână rezervat.

Nu în ultimul rând, s-a remarcat faptul că unii operatori de distribuție exercită influență asupraalegerii tipurilor de echipamente (în unele cazuri chiar asupra mărcilor acestora) ce pot fi utilizatepentru realizarea lucrărilor de racordare, deși o gamă mult mai largă de astfel de echipamente ar

putea să răspundă standardelor stabilite de reglementările în domeniu.

Necesitatea reglementării unor activități conexe activității de distribuție.

Ca urmare a evaluării activităților realizate de operatorii de distribuție s-a remarcat faptul că aceștiadesfășoară pe lângă activitatea licențiată propriu-zisă și o serie de alte activități conexe celei dedistribuție și care pot fi asimilate monopolui zonal deținut de acești operatori. De asemenea, s-aconstatat că unii dintre operatorii de distribuție au majorat tarifele practicate pentru aceste activitățide mai multe ori în perioada analizată, în unele cazuri creșterea tarifului mergând până la 100%anual.

Prin urmare, întrucât în ceea ce privește tarifele practicate pentru realizarea acestor activități de

către distribuitor nu poate fi exercitată o presiune concurențială care să limiteze eventualele creșterinejustificate de preț, fiind foarte dificil de evaluat din perspectiva practicării unor prețuri excesive caformă de abuz, Consiliul Concurenței a apreciat că cea mai potrivită soluție în acest caz estereglementarea de către autoritatea de reglementare a tuturor activităților prestate de operatorul dedistribuție în legătură cu activitatea de distribuție.

Concluzii

În urma analizei realizate, Consiliul Concurenței a formulat o serie de recomandări.

În primul rând, autoritatea de concurență a considerat necesară introducerea unor instrumente

financiare specifice acestor piețe (ex. contracte pentru diferență, contracte cu opțiune), care să ajuteoperatorii să gestioneze riscurile financiare generate de eventualele neconcordanțe ce pot apărea, la

un moment dat, între cerere și ofertă.

De asemenea, Consiliul Concurenței a considerat că o mai mare flexibilitate în funcționare (mix de

surse de producere/tehnologii) ar avantaja producătorii interni în fața concurenților europeni, în

perspectiva unei piețe regionale, și, ulterior, a unei piețe unice comunitare.

În România, companiile folosesc preponderent câte o singură sursă primară pentru producerea

energiei electrice (apa, cărbunele, combustibilul nuclear, păcura, gazul natural, vântul, biomasa), în

timp ce alte companii europene folosesc un mix de tehnologii, ceea ce le asigură o fun cționare

optimă. Ca urmare, autoritatea de concurență a recomandat companiilor din domeniu să

investească în diversificarea tehnologiilor de producere a energiei electrice, pentru a deveni mai

flexibile în livrarea energiei și, implicit, mai competitive.

Consiliul Concurenței a subliniat importanța asigurării independenței companiilor aflate în

proprietatea statului, considerând că este necesară realizarea unei delimitări între rolul de acționar

și cel de administrator al Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri

cu privire la companiile din sectorul de producere a energiei electrice.

În privința transportului energiei electrice (inclusiv distribuția), Consiliul Concurenței a considerat că

actualul mecanism de tarifare, diferențiat pe zone geografice, afectează concurența, fără a aduce

beneficii consumatorilor sau să fie justificat de siguranța Sistemului Energetic Național.



102

La nivelul României, cele două componente ale tarifului de transport, respectiv tariful de introducere

a energiei electrice în rețea și tariful de extragere a energiei electrice din rețea, sunt reglementate

diferențiat pe zone geografice distincte. Astfel, există 7 zone geografice pentru care tariful

componentei de introducere în rețea este diferit, iar pentru componenta de extragere există un

număr de 8 zone pentru care se percep tarife diferite.

Un astfel de mecanism ar putea fi justificat în condițiile în care operatorul de transport,

Transelectrica, dorește să încurajeze investițiile în una dintre zonele prestabilite, cu scopul de a

menține siguranța și eficiența rețelei pe termen lung. Analiza Consiliului Concurenței a arătat, însă,

că în aceste zone geografice nu au fost realizate investiții în noi unități de producere/consum.

Consiliul Concurenței a recomandat realizarea unor analize, în vederea schimbării modelului de

tarifare a activității de transport a energiei electrice.

Comparativ cu celelalte state europene, în anul 2012, produc ția netă de energie electrică a

poziționat România pe locul 14, alături de Grecia. Producția netă de energie electrică înregistrată la

nivel național a reprezentat aproximativ 1,7% din producția de energie electrică înregistrată la

nivelul Europei. Totodată, a reprezentat 9,06% din cantitatea de energie electrică produsă la nivelul

Germaniei, 9,95% din cea produsă la nivelul Franței, respectiv 15,52% din producția de energie

electrică a Regatului Unit și 18,65% din cea a Italiei.

În acest context, sunt relevante pozițiile deținute de marile grupuri producătoare de energie

electrică la nivel european în previzionata implementare a pieței unice de energie electrică la nivelul

Europei. Astfel, potrivit informațiilor disponibile pe adresele web ale companiilor, grupul E.On are o

capacitate instalată de cca. 61.090 MW, grupul RWE de cca. 51.977 MW, grupul GDF de 113.700

MW, grupul CEZ de 15.199 MW, grupul Enel de cca. 69.000 MW, în timp ce capacitatea instalată

totală înregistrată la nivelul României în 2014 era de 24.073,91 MW.

La nivel național, consumul de energie electrică a înregistrat, în perioada 2011 – 2014, o scădere

continuă, iar pentru perioada imediat următoare s-a apreciat că acest trend descrescător urma să se

stabilizeze. Cu toate acestea, chiar dacă luăm în considerare scenariul favorabil, consumul de energie

electrică înregistrat în România va ajunge, cel mai devreme în anul 2017, la nivelul celui înregistrat în

anul 2011. Așadar, luând în considerare prognozele de consum realizate de operatorul de transport,

se apreciază că, până în anul 2020, consumul de energie electrică la nivel naț ional nu va înregistra o

creștere accelerată.

În România, prețul energiei electrice pentru populație este reglementat, ceea ce a determinatmenținerea unui nivel redus comparativ cu alte state europene. Astfel, în 2013, România se situaprintre statele cu cele mai scăzute prețuri la energia pentru consumatorii casnici, aflându-se pe locul8 cu 0,128 euro/kWh, la polul opus cu cele mai mari prețuri aflându-se Danemarca cu 0,294euro/kWh și Germania cu 0,292 euro/kWh.



103



104

8. PARTICIPAREA STATULUI ÎN

SECTOARELE CHEIE ALE ECONOMIEINAȚIONALE

În acest capitol am analizat principalele caracteristici ale companiilor de stat și automat

provocările pe care acestea le întâlnesc. Performanța acestor companii este strâns legată de

anumite condiții speciale de funcționare cărora aceste companii trebuie să se conformeze

(cadru reglementat de funcționare, reguli stricte în privința acordării ajutorului de stat), însă

există o serie de măsuri, prezentate pe parcursul capitolului, care pot fi luate de firmepentru a-și îmbunătăți performanța.

Considerente teoretice

Teoria economică a arătat că dacă sunt îndeplinite anumite condiții, cea mai bună

modalitate de alocare a resurselor este prin intermediul piețelor concurențiale. Astfel de

piețe vor satisface cel mai bine/eficient nevoile consumatorilor deoarece concurența dintre

agenții de pe aceste piețe poate determina:

- Intrarea și ieșirea liberă de pe piață a firmelor;

- Apariția unor produse noi, mai bune decât cele existente sau ieftinirea celor dejaprezente pe piață;

- Reducerea prețurilor suportate de consumatori;

- Creșterea calității produselor și diversificarea acestora.

Însă pentru a se putea îndeplini aceste deziderate, o serie de condiții trebuie să fie

îndeplinite. Acestea vizează următoarele aspecte:

- O piață separată pentru fiecare bun și serviciu;

- Concurență perfectă (nu există agenți cu putere de piață);- Informația este uniformă (toți agenții au aceleași informații);

- Negocierea contractelor și protejarea acestora nu generează costuri;

- Preferințe uniforme la nivelul societății și funcții uniforme de bunăstare;

- Randamente marginale descrescătoare ale funcțiilor de producție;

- Lipsa externalităților.

Neîndeplinirea unora din condițiile de mai sus poate conduce la apariția unei funcționări

necorespunzătoare a pieței (eșec al pieței). În acest caz agenții de pe piață nu sunt capabili



105

să conducă la o reechilibrare a funcționării pieței, prin urmare justificându-se intervenția

statului pentru a corecta aceste eșecuri ale pieței:

- Informaț ia imperfectă: unele piețe nu conduc la niște rezultate satisfăcătoare doar

prin intermediul unor tranzacții voluntare nereglementate (ex: servicii financiare,

unele tipuri de asigurări).

- Monopolurile: distorsionează alocarea resurselor, reducând oferta bunurilor produse

în astfel de structuri de piață.

- Externalităț ile: pot cauza ca unele bunuri să fie produse insuficient sau în exces, în

funcție de anumite preferințe.

- Unele bunuri nu vor fi produse sau vor fi produse în cantităț i foarte mici . Acest lucru

se poate datora fie faptului că piețele au probleme în a restricționa accesul la bunul

respectiv, fie cererea pentru un astfel de bun este foarte greu de determinat.

Tabelul 8.1. Forme de eșec ale pieței care generează necesitatea livrării de către stat a unor

bunuri:

Forma deeșec a pieței

Consecințe Exemple Problema livrăriibunului de cătresistemul privat

Aglomerareariscurilor

Hazardul moral (asigurarea împotriva anumitor riscuri

conduce la adoptarea unuicomportament mai riscant) șiselecția adversă (agenții cucomportament mai riscant vor ficei care vor căuta mai degrabă săse asigure)

Asigurări desănătate

Asigurări aledepozitelorbancare

Asigurări împotrivainundațiilor

Piața poate să nuexiste sau să fie

neatractivă (ex:anuități private)

Bunurilepublice

Bunurile pot fi consumatesimultan de mai mulți oameni cuzero costuri marginale (bunuri

non-rivale); accesul către astfel debunuri este greu de limitat (bunurinon-exclusive).

Apărarenațională

PolițieProtecțiamediului

Justiție

Nu sunt furnizate într-o cantitatesuficientă (problema

pasageruluiclandestin - indiviziinu au nicio motivațiesă plătească ca să

împartă bunulrespectiv cu alțiindivizi)

Bunuri cuexternalități

Beneficii directe din folosirea decătre indivizi, beneficii indirecte

ale altor indivizi de pe seamaacelorași bunuri.

Educația

Programele de

vaccinare

Nu sunt furnizate într-o cantitate

suficientă (diferențadintre cost,



106

Forma deeșec a pieței

Consecințe Exemple Problema livrăriibunului de cătresistemul privat

beneficiile private și

beneficiile sociale)Monopolurinaturale

Costuri fixe foarte mari necesareintrării pe piață, însă o structurăcu un cost mediu descrescător.

Rețele defurnizare a apei,energieielectrice,transport încomun.

O firmă care dominăproducția sau lipsaproducției.

Informațiaasimetrică

Incapacitatea cumpărătorilor de averifica informațiile vânzătorilorpoate conduce lafraude/înșelătorii.

Valori mobiliare

Servicii medicale

Fără reglementare,se poate ajunge lafraudă, posibileriscuri asuprasănătății etc.

Sursa: adaptare după IMF – State-Owned Enterprises: Justifications, Risks, and Reform – Joshua Greene

De asemenea, din cauza eșecului pieței, statul poate oferi unele servicii la un nivel al

producției mai ridicat decât agenții privați, la un cost mai mic (ex: poliție, apărare națională,

utilități, educație primară și secundară etc.) Cu toate acestea trebuie avute în vedere câteva

aspecte atunci când analizăm furnizarea de servicii de către sectorul public:

- Pentru anumite bunuri și servicii activitatea poate fi subcontractată, licențiată,

concesionată (construcția de autostrăzi, utilități reglementate, aeroporturi etc.);

- Eficiența privată vs. Eficiența publică – în unele cazuri, anumite servicii pot fi

furnizate mai eficient de către piață;

- Furnizarea anumitor bunuri și servicii de către sectorul privat trebuie făcută cu

respectarea anumitor standarde (este necesară reglementarea în cazurile în care

există un monopol natural).

Unele sectoare de activitate, prin natura lor, fac ineficientă prezența a mai mult de o

companie pe piață. O caracteristică importantă a unei astfel de structuri de piață este dată

de prezența economiilor de scară, ceea ce înseamnă că o astfel de firmă va avea un costmediu descrescător. În cazul unui monopolist privat, care va dori să își maximizeze profitul,

cantitatea oferită va fi mult mai mică decât necesarul la nivelul unei economii. Oferirea unui

nivel eficient al producției (cel la care prețul este egal cu costul marginal) poate genera

pierderi pe care nici un producător privat nu le va accepta. Prin urmare, fie se va produce o

cantitate insuficientă (cea la care monopolistul î și maximizează profitul), fie nu se va

produce deloc (monopolistul nu va accepta să producă în pierdere). În astfel de cazuri statul

trebuie să acționeze pentru a corecta acest dezechilibru și a asigura furnizarea respectivului

bun.

Pentru a corecta anumite eșecuri ale pieței, statul poate să intervină prin reglementăriasupra piețelor pentru a elimina efectele asimetriei informaționale, a stabili limitele



107

drepturilor de proprietate în cazul externalităților, sau pentru a preveni comportamentele

agenților ce ar conduce la eșecuri ale pieței. De asemenea, statul poate interveni și prin

intermediul companiilor de stat pentru a asigura furnizarea anumitor bunuri și servicii către

populație. Întreprinderile cu capital de stat reprezintă adesea o pârghie prin care statul

intervine pentru a regla deficiențe ale pieței sau pentru atingerea unor obiective de naturăsocială. Pe fondul existenței acestei posibilități, autoritățile publice au uneori tendința de a

implementa diverse măsuri care pot conduce la crearea unor avantaje pentru întreprinderile

a căror activitate o coordonează sau pentru companiile private.

Î n cazul companiilor de stat pot apărea o serie de provocări pe care companiile private nu le

întâlnesc deoarece managerii pot fi izolați de stimulentele și constrângerile cu care s-ar

confrunta pe o piață concurențială:

- Nu există presiune din partea acționariatului pentru a crește profiturile;

- Nu există presiune din partea consumatorilor pentru creșterea calității;

- Nu există presiune din partea concurenților pentru a inova;

- Salariile și bonusurile financiare sunt limitate;

- Ținerea costurilor în frâu nu este întotdeauna recompensată;

- Pozițiile de monopol le pot permite managerilor extragerea de rente.

Tabelul 8.2. Riscuri posibile la care pot fi expuse companiile de stat

Problema Descrierea problemei Efecte

Stimulente alemanagementuluiși producției

Managerii au stimulente financiarelimitate ceea ce le poate afectaperformanța.

Managerii î și vor asuma cât maipuține riscuri investiționale, nu vorfi stimulați să crească eficiențacompaniei la un nivel competitiv.Acest lucru poate cauza și oselecție adversă în procesul derecrutare a managerilor.

Efecte asupraconsumatorilor

În cazul unui monopol, alegerileconsumatorilor sunt reduse. Decele mai multe ori puterea de

negociere a consumatorilor nueste un factor suficient care sădetermine o schimbare acomportamentului producătorului.

Consumatorii pot cumpăra maipuțin, se vor orienta către produsesubstituibile sau nu vor mai

cumpăra deloc.

Strategii de preț Costurile (de producție) potdepăși, în unele cazuri, nivelulcompetitiv.

Numărul de salariați poate fi mairidicat datorită unei eficiențe maiscăzute, cauzând astfel costuri maimari.

Deciziile de investire nu sunt

întotdeauna fundamentate din



108

Problema Descrierea problemei Efecte

punct de vedere economic.

Problemefinanciare Datoria publică poate acoperiaceste costuri creând avantajecompetitive inechitabile.

Se pot descuraja investițiileprivate prin accesul mai ușor lafinanțare (uneori în condițiipreferențiale) ale companiilor destat.

Compararea performanței în acestcaz este irelevantă.

Inovare șiplanificare

În lipsa presiunii concurențiale,inovarea nu este stimulată sau sepoate desfășura într-un ritm mai

lent.


Potrivit jurisprudenței comunitare, intervenția statului concretizată prin acordarea unui

avantaj direct sau indirect unei entități care desfășoară activităț i economice, prin

intermediul resurselor de stat, este susceptibilă a constitui ajutor de stat64. Ajutoarele de

stat sunt interzise în virtutea Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu

excepția cazurilor prevăzute în mod expres de reglementările comunitare.

Revenind la întreprinderile de stat, în lumina celor spuse mai sus, rezultă că este interzisăacordarea unui avantaj direct sau indirect unei entități care desfășoară activități economice,

prin intermediul resurselor de stat, indiferent dacă această entitate este o întreprindere cu

capital de stat sau una cu capital privat. Un astfel de tratament unitar pentru toate

întreprinderile, independent de tipul acestora, se află la baza principiului de „neutralitate

economică”.

OCDE, în „Working Party No. 3 on Co-operation and Enforcement ”65, definește neutralitatea

concurențială ca fiind un set de politici întreprinse de o autoritate publică sau de un

reglementator în vederea eliminării oricărui avantaj sau dezavantaj concurențial pe care l-ar

putea avea întreprinderile publice care desfășoară activități economice față de concurențiilor privați. Acest principiu se reflectă în modul de aplicare a regulilor comunitare de

concurență: acestea se aplică tuturor întreprinderilor, indiferent de forma de proprietate

(publică, privată, mixtă).

64 Articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene definește ajutoarele de stat cafiind „ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează

sau amenință să denatureze concurența prin f avorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor

bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre” 65 DiscussiononCorporateGovernanceandthePrincipleofCompetitiveNeutralityforState-OwnedEnt erprises,octombrie 2009, http://ec.europa.eu/competition/international/multilateral/corporategovernance.pdf

http://ec.europa.eu/competition/international/multilateral/corporategovernance.pdf





109

Caseta 1.

1. CFR CălătoriCFR Călători prestează o obligație de serviciu public prin transportul persoanelor pe calea ferată. Pentru acestserviciu, compania primește o compensație din partea statului. În contul subcompensării companiei pentru prestareaobligației de serviciu public, autoritățile române au majorat capitalul social al CFR Călători.

În ceea ce privește procesul decizional, compania a trecut de la sistemul de conducere unitar la sistemul deconducere dualist, care va permite transferul procesului decizional de la Consiliul de Administrație către Directorat.

2. CFR Marfă În etapa inițială de privatizare a CFR MARFĂ s-a luat decizia ca privatizarea să aibă loc prin vânzarea unui pachet deacțiuni (51%) la un investitor strategic. Procedura de vânzare a acțiunilor era prin negociere directă cu respectarealegislației în vigoare. Încercările repetate de vânzare prin procedura de negociere directă au eșuat. În aceste condiți iMinisterul Transporturilor va elabora o nouă strategie de privatizare. Autoritățile române au informat ComisiaEuropeană că își păstrează angajamentul asumat față de organismele internaționale de a privatiza CFR Marfă.

3. Oltchim În martie 2012 Comisia Europeană a emis o decizie pentru Oltchim, conform căreia conversia în acțiuni a datoriei față

de AVAS împreună cu dobânzile aferente nu constituie ajutor de stat, deoarece statul român, în calitate de creditor,este mai avantajat prin conversia întregii datorii în acțiuni și prin privatizarea, la scurt timp, a întregului său pachet deacțiuni la societate, decât prin executarea datoriei (principiul creditorului privat prudent în economia de piață).Conversia în acțiuni a datoriilor nu s-a realizat, iar încercarea de privatizare a societății care a avut loc în lunaseptembrie 2012 a eșuat, deoarece nu au fost găsite soluții legale de a trece peste opoziția acționarului minoritar.Din 30.01.2013 Oltchim a intrat în procedura de insolvență în baza Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,fiind administrată de un consorțiu de administratori judiciari, respectiv ROMINSOLV S.P.R.L. și BDO BusinessRestructuring S.P.R.L. În data de 9.03.2015, Adunarea Creditorilor a aprobat Planul de reorganizare care a fost transmis forului comunitar,la solicitarea acestuia, în 25.03.2015.Ținta autorităților române este implementarea unui plan de reorganizare, liber de ajutor de stat, care sa conducă laeficientizarea activității Oltchim (mai ales ca societatea a înregistrat un trend ascendent, reușind să obțină profit

operațional în ultimul an). Planul de reorganizare a fost confirmat de judecătorul sindic î n 22 aprilie a.c., iar duratade realizare a acestuia este de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire cu încă 1 an.

Din punct de vedere al ajutorului de stat, principiul privind neutralitatea concurențială este

foarte bine ilustrat de testul operatorului privat66. Din acest motiv, dacă o intervenție a

statului în favoarea unei întreprinderi publice este în concordanță cu modul de acțiune a

unui operator economic privat, intervenția respectivă nu se consideră ca fiind ajutor de stat.

Ca o ilustrare a importanței acordate principiului neutralității economice, prezentăm încontinuare patru cazuri în care sunt implicate întreprinderi cu capital de stat, aflate în

atenția Comisiei Europene ca urmare a existenței unui posibil ajutor de stat acordat ilegal

sau pentru a se evita acordarea unui astfel de ajutor.

66 În funcție de natura măsurii analizate, acest test este cunoscut şi ca testul investitorului privat prudent, alcreditorului privat prudent sau al vânzătorului privat. Pentru aplicarea acestui test se pot utiliza indicatori

economici precum valoarea actualizată netă (VAN) sau rata internă de rentabilitate (RIR). În ceea ce privește

principiul VAN, se remarcă faptul că nu există o valoare specifică a acestui indicator pentru care se poateconsidera că există un avantaj economic, ci este suficient ca valoarea sa să fie pozitivă pentru ca un investitorprudent să considere profitabilă operațiunea economică respectivă.



110

4. Complexul Energetc Hunedoara (CEH)Potrivit Deciziei Comisiei Europene în cazul SA 33475 (2012/C) , contractele încheiate de către Hidroelectricacu Termoelectrica și Electrocentrale Deva – având ca unic acţionar Termoelectrica, conţin tarife preferenţialela energia electrică livrată celor două societăţi, în anii 2010 și 2011. Acestea reprezintă ajutoare de stat în înţelesul art. 107(1) din TFUE, pe care România le-a acordat în mod ilegal, fiind incompabile cu piaţa internă.Având în vedere entatea creată prin fuziunea Electrocentrale Paroșeni, desprinsă din Termoelectrica, cuElectrocentrale Deva (beneficiare ale ajutorului ilegal), recuperarea ajutorului se exnde asupra entăţiirezultate în urma fuziunii, respecv Complexul Energec Hunedoara.Prin Decizia Comisiei se solicită recuperarea ajutorului incompabil, împreună cu dobânzile aferente perioadeide la data la care ajutorul a fost pus la dispoziţia beneficiarilor, până la data recuperării totale. În acest sens, CEa emis Decizia de recuperare nr. C(2015) 2648 final din 20.04.2015. În luna iunie 2015, CEH a restuit ajutorulde stat incompabil. În data de 20 mare 2015, autorităţile române au noficat intenţia de a acorda un ajutor de salvare pentru

CEH. Prin Decizia nr. CE(2015) 2652 final din 21.04.2015, Comisia Europeană a autorizat ajutorul de salvare sub

forma unui împrumut în valoare de până la 167 milioane lei (aprox. 37,7milioane euro), desnat să finan ţeze

cheltuielile curente ale societăţii pentru perioada aprilie-septembrie 2015. România trebuie să prezinte

Comisiei Europene, în 6 luni de la autorizarea ajutorului de salvare, un plan de restructurare care va asigura

viabilitatea societăţii pe termen lung. De asemenea, România s-a angajat că CEH nu va folosi ajutorul desalvare pentru a finanţa acvitatea din sectorul minier (extragere huilă).

Eficienţa companiilor de stat în România

Conform datelor prezentate în Raportul anual din 2013 al Consiliului Fiscal, la finalul anului

2013, la nivelul economiei României, erau 1.086 de companii cu capital majoritar de stat

(reprezentând 0,2% din totalul companiilor, exclusiv sectorul financiar), majoritatea fiind

organizate ca societăţi comerciale și regii autonome, totalizând o cif ră de afaceri agregată

de circa 46,9 mld lei (cu 2,94 mld. lei sub valoarea înregistrată în anul anterior).

Ponderea arieratelor companiilor de stat în totalul companiilor

În perioada 2006-2013, atât ponderea veniturilor companiilor de stat la cifra de afaceri

totală în economie cât și ponderea arieratelor companiilor de stat în totalul companiilor s-au

înscris pe trenduri descrescătoare. Totuși, pe fondul crizei financiare, în perioada 2008-2011

ponderea arieratelor companiilor de stat în totalul companiilor a crescut semnificav,

companiile de stat fiind, aparent, afectate de criza financiară într-o mai mare măsură decât

sectorul privat.



111

Figura 8.1. Evoluția veniturilor(%) și a arieratelor(%) companiilor de stat

Sursa: Raportul Consiliului Fiscal pe anul 2013.

Gradul de solvabilitate al companiilor de stat

În ceea ce privește capacitatea companiilor de stat de a-și acoperi datoriile cu activele de

care dispun, reflectată de gradul de solvabilitate (Gradul de solvabilitate(%) = Datorii

totale/Active totale *100), este mai bună decât în cazul companiilor private, acest lucru fiindvalabil și în perioada anterioară crizei financiare.

O explicație a acestui fapt este legată de dimensiunea mare a companiilor de stat, ce dispun

de active valoroase, fiind prezente în domenii importante (ex. energie electrică, transport,

industria minieră etc.), caracterizate prin bariere ridicate de intrare.

De asemenea, se poate observa faptul că gradul de solvabilitate al companiilor de stat a

avut o evoluție pozitivă, scăzând de la 57,6% în anul 2006, la 31,8% în anul 2013.

0.0%

5.0%

10.0%

15.0%

20.0%

25.0%

30.0%

35.0%

40.0%

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Ponderea veniturilorcompaniilor de stat în totalvenituri

Ponderea arieratelorcompaniilor de stat în totalarierate



112

Figura 8.2. Gradul de solvabilitate (%)


Profitabilitatea companiilor de stat

Marja de profit67 a companiilor de stat s-a situat, în perioada 2006-2013, sub nivelul marjei

de profit a companiilor private, cu excepția anului 2011, care a marcat o revenire a acestui

indicator în cazul companiilor de stat și un regres al companiilor private.

Decalajul între marja de profit a companiilor de stat și a companiilor private s-a accentuat în

perioada crizei financiare. Astfel, în anii 2008, 2009, 2010 și 2012 companiile de stat au

înregistrat o marjă de profit negativă, pe fondul scăderii semnificative a profitului brut. La

nivel agregat, în anii 2008, 2009, 2010 și 2012, rezultatul brut a fost negativ: -1.026 milioane

lei, -2.777 milioane lei, -2.101 milioane lei și, respectiv, -561 milioane lei. Cum companiile

private nu au posibilitatea să rămână active pe piață în condiții neprofitabile, o perioadă

lungă de timp, chiar și pe fondul crizei, marja de profit a companiilor private a rămas

pozitivă.

67 Marja de profit(%) = Rezultatul net/Venituri totale *100.

57.653.7

50.9

40.634.6

37.2 34.931.8

62.1 64.5 66.3 66 66.1

96.893.2

71.3

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Companii de stat Companii private



113

Figura 8.3. Marja de profit a companiilor care activează în România


Privatizarea companiilor de stat și listarea la bursă

O soluție pentru eficientizarea companiilor de stat ar fi privatizarea acestora. În aceste

condiții, ar fi de așteptat ca nivelul investițiilor în aceste companii să crească. De asemenea,

un management mai responsabil și mai performant ar conduce la reducerea riscului fiscal.

Privatizarea mai multor companii deținute de stat în sectoare cheie, ar putea conduce la o

infuzie de capital în economie, la îmbunătățirea performanțelor de exploatare și la creșterea

investițiilor și a responsabilității financiare a companiilor deținute de stat.

Deși privatizarea, în principiu, poate conduce la creșterea performanței, anumite industrii se

pretează mai degrabă restructurării și eficientizării, decât privatizării. Astfel de industrii sunt

cele cu randamente de scară crescătoare (au costuri marginale descrescătoare) precum:

căile ferate, distribuția energiei electrice, telecomunicațiile fixe etc. De asemenea și

companiile care operează în sectoare de activitate care au un grad ridicat de

interconectivitate cu restul economiei ar trebui avute în vedere atunci când se urmărește

modernizarea/creșterea eficienței în locul privatizării (aceste sectoare pot fi reprezentate de

transportul aerian, autoritățile responsabile cu autostrăzile etc.), astfel că, atunci când se

decide asupra privatizării sau restructurării unei companii de stat, trebuie avute în vedere

mai multe aspecte care vizează atât performanța companiei, cât și efectele pe care aceste

măsuri le vor genera asupra consumatorilor, angajaților și a altor părți interesate.

1.7 1.4

-3.5

-6.8

-5.3

0.7

-2.9

3.9

6.0

4.6

1.5 1.42.2

0.10.7

1.4

-8.0

-6.0

-4.0

-2.0

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Companii de stat Companii private



114

Figura 8.4. Arborele decizional: Privatizare vs. Restructurare


Posibile costuri ale privatizărilor

- Creșterea prețurilor rezultând o scădere a satisfacției consumatorilor;

- Falimentul unor companii și scăderea numărului de locuri de muncă;

- Efecte adverse pentru anumite regiuni și anumite grupuri de interese;

- Derapaje ale managerilor de succes cauzate de creșterile salariale.

FMI recomandă, în anul 2012, ca fiind prioritară privatizarea Hidroelectrica , Romgaz,

Nuclearelectrica, Transgaz și CFR Marfă, acestea fiind companii atractive pentru investitori și

având roluri importante în economie.

În cadrul raportului Comisiei Europene sunt enumerate companiile de stat care generează

cele mai mari profituri, toate activând in sectorul energetic: Romgaz, Hidroelectrica,

Nuclearelectrica, Transgaz, Electrocentrale București.

Încă din anul 2012, FMI semnala importanța unei politici transparente în ceea ce privește

managementul și datele cu privire la performanțele financiare ale companiilor de stat. FMI

declara că „ar trebui creată o bază de date publice cu informaț ii istorice și curente privind

O să fie privatizate

monopoluri naturale?Este țara pregătită

pentru privatizare?

Companiile private au

capacitatea de a concura?

Este privatizarea

posibilă?

Este posibilă stabilirea unor cadre

contractuale cu sectorul privat?

Îmbunătățirea capacității de a

face față reformei privatizării

Asigurarea existenței reglementărilor

necesare, acolo unde e cazul

Divizarea firmelor mari, creșterea

concurenței. Restricționarea accesului

preferențial la credit și încetarea

subvențiilor/transferurilor. Asigurarea

autonomiei managementului pentru a

răspunde stimulilor concurențiali.

Utilizarea selectivă a contractelor de

performanță

Contracte de management de preferat

acolo unde tehnologia și preferințele nu

se schimbă rapid

Creșterea gradului de concurență. Asigurarea

transparenței, a corectitudinii licitațiilor etc.

nu

danu nu

nu

nu

da

da

da

da



115

performanț ele financiare ale companiilor de stat deținute de autorităț ile centrale sau

locale”.68

Principalele sectoare în care activează companii de stat

În studiul privind „Rolul companiilor deținute de stat în România”, realizat de ComisiaEuropeană în ianuarie 2015, este prezentată o situație privind principalele sectoare în care

activează companii deținute de stat, cifra de afaceri și numărul de angajați, exprimate

procentual prin raportare la sectorul pe care activează:

Figura 8.5. Cifra de afaceri și numărul de angajați al principalelor companii de stat (calculate

procentual la nivelul fiecărui sector)

Sursa: Studiul Comisiei Europene privind „Rolul companiilor deținute de stat în România”, din ianuarie 2015

Se poate observa faptul că, în domeniile în care companiile de stat deț in cote importante(ex. energie și gaz, servicii poștale, alimentare cu apă, canalizare și gestionarea deșeurilor),

acestea funcționează cu o eficiență mult mai scăzută față de sectorul privat din punct de

vedere al utilizării resurselor umane.

68 Raport al Fondului Monetar Internaţional, referitor la situaţia României (13 septembrie 2012)

44% 42%

24% 23%18%

12%

5%1%

77%

63%

28%

49%

22%16%

8%3%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

Energie şigaz

Serviciipoştale

Transport Alimentarecu apă,

canalizare,gestionareadeşeurilor

Industriaminieră

produsefarmaceutice

produsechimice

Alte sectoare

Cifră de afaceri (% din sector)

Număr angajaţi (% din sector)



116

Cele mai importante companii de stat

După cum am prezentat în Figura 8.5, statul deține companii în domenii cheie ale economiei

românești. Prezentăm, în cele ce urmează, poziția celor mai importante companii de stat, în

sectoarele în care acestea activează:

- Transelectrica SA deține o poziție de monopol natural pe piața transportului de

energie electrică.

- Hidroelectrica SA, SC Nuclearelectrica SA și SC Complexul Energetic Oltenia SA

dețineau, în anul 2013, fiecare, o cotă de piață de peste 20% pe piața producerii și

comercializării de energie electrică, fiind cei mai mari producători și având, cumulat,

o cotă de piață de aproape 70%.

- Electrica SA prestează activitățile sale economice (distribuție de energie electrică,

furnizare de energie electrică și lucrări de întreținere și reparații pentru instalațiile dedistribuție si transport de energie electrică, în mai multe regiuni ale țării) în regim de

monopol natural.

- Romgaz SA deținea, în anul 2013, o cotă de 42,5% pe piața producției gazelor

naturale.

- Transgaz SA este într-o situație de monopol natural pe piața transportului gazelor

naturale.

- CN Poșta Română S.A. deține o poziție dominantă pe piața serviciilor poștale (68%

din volumul trimiterilor) și pe piața serviciului de livrare a pensiilor și drepturilor

sociale.- CFR Marfă S.A. (45%-48% cotă de piață) și CFR Călători S.A. (80% cotă de piață) dețin

poziții dominante pe piața transportului feroviar de marfă, respectiv piața

transportului feroviar de călători.

- CN Loteria Română SA deține o poziție de monopol în sectorul jocurilor de noroc de

tip loto.

- CEC Bank și Exim Bank sunt bănci care au integral capital de stat și care, în anul 2014,

au cumulat 8,8% din totalul activelor nete din sistemul bancar.

-

Evoluția celor mai importante companii de stat

Deși companiile în care statul are dețineri semnificative activează într-o multitudine de

domenii, acest lucru conducând la o necesitate a studierii situațiilor individuale ale fiecărei

companii, pentru un mai mare rafinament, se pot identifica o serie de explicații pentru

performanța firmelor deținute de stat:

- O reevaluare a volumului de muncă necesar și o ajustare a personalului necesar pe

măsură, au condus la reduceri semnificative ale cheltuielilor operaț ionale, crescând

astfel eficiența anumitor companii.

- Îmbunătățirea echipelor de management, creșterea gradului de expertiză almanagerilor și menținerea acestora pe o perioadă mai îndelungată au permis



117

a)

adoptarea și implementarea unei strategii pe termen mediu, stabilitatea și

consecvenţa deciziilor de management contribuind ast el la creșterea

performanţelor.

- Îmbunătăţirea situaţiei macroeconomice la nivel naţional s-a răsfrânt implicit și

asupra performanţelor firmelor în care statul are deţineri.- Firmele care acvează în domeniul energiei au înregistrat rezultate pozive în ulmii

ani, unele dintre acestea fiind explicate și de situaţia specială a acestora (monopoluri

naturale).

- Firmele care acvează în domeniul transporturilor se află la polul opus, rezultatele

acestora fiind predominant negave. În schimb, în domeniul transportului aerian

acvitatea rămâne în connuare generatoare de pierderi. Pe lângă aspectele legate

de specificul industriei, precum nevoia de invesţii masive, o altă explicaţie a

rezultatelor obţinute poate fi dată de schimbările dese ale echipei de management și

de lipsa de transparenţă.- În sectorul bancar, deși criza financiară a afectat profitabilitatea celor mai mulţi

dintre jucători, băncile cu cele mai importante poziţii de piaţă și băncile controlate

de stat au connuat să înregistreze rezultate pozive.

- În domeniul farmaceuc, singura firmă în care statul are deţineri semnificave a avut

o evoluţie pozivă constantă, urmând un trend crescător atât în privinţa cifrei de

afaceri cât și a profitului în ulmii 5 ani.

Prezenţa statului în economia românească, comparatv cu situaţia existentă în alte

state europene

Pentru compararea prezenţei statului în economie la nivel european au fost alese două

dimensiuni: valoarea companiilor de stat ca procent din PIB și numărul de angajaţi pe care

aceste companii îl generează ca procent din totalul forţei de muncă angajate.

Figura 8.6.

a) Valoarea companiilor deţinute de stat ca procent din PIB

b) Ponderea persoanelor angajate în companii deţinute de stat în total angajaţi

b )

Sursa: preluare din „The role of state -owned enterprises in Romania”, Comisia Europeană, 2012



118

Chiar dacă acești indicatori nu permit o comparație perfectă între țări, totuși ei oferă o

imagine destul de bună despre dimensiunea statului la nivelul respectivelor economii din

perspectiva companiilor pe care acesta le deține. Putem observa, în Figura 8.6 a), că

România se află considerabil peste media ponderată a celorlalte țări membre UE care facparte din OCDE, cu o valoare a companiilor egală cu aproximativ 14% din nivelul produsului

intern brut. Cu toate acestea, țările din fruntea clasamentului au valori aproape duble.

Și din punct de vedere al angajaților în companiile de stat ca pondere în total angajați,

conform Figurii 6 b), România se situează peste media celorlalte state membre ale Uniunii

Europene, însă în acest caz se observă o grupare mai omogenă a țărilor.

În ultimii zece ani țările europene, în special cele membre OCDE, au adoptat reforme astfel

încât să eficientizeze activitatea companiilor de stat. Majoritatea măsurilor s-au concentrat

asupra definirii rolului statului de proprietar, transparenței, responsabilității și funcționării

organelor de conducere ale companiilor de stat.

Concluzii

Teoria și chiar și practica economică au arătat că agenții economici privați conduc la o

utilizare mai eficientă a resurselor de care dispun. Cu toate acestea, există situații când, din

considerente economice, aceștia nu sunt motivați să activeze pe anumite piețe, în aceste

cazuri fiind necesară intervenția statului. Uneori, această intervenție se manifestă prin

intermediul companiilor pe care le deține.Există totuși și cazuri în care, din alte motive decât cele economice, statul poate fi prezent

pe unele piețe, fie datorită unor firme prestigioase pe care le deține în sectoare cu tradiție,

fie datorită considerentelor sociale sau strategice ale respectivelor sectoare (ex: sectorul

energetic, sectorul farmaceutic etc.)

Cele mai importante companii în care statul român are dețineri se află în sectoare

strategice, cea mai mare parte a acestora aflându-se în sectorul energetic. În cele mai multe

cazuri activitatea acestor companii se desfășoară într-un cadru reglementat, comparațiile în

termeni de profitabilitate și eficiență fiind mai greu de realizat cu firme asemănătoare (acolo

unde există) din sectorul privat.

Caseta 2. Măsuri adoptate de țări membre OCDE în privința guvernării corporative - Separarea rolului statului de proprietar de alte roluri ale acestuia în cadrul companiilor de

stat (Finlanda, Polonia).

- Elaborarea unor principii solide și transparente de remunerare a conducerii firmelor de

stat (Cehia, Finlanda).

- Impunerea companiilor de stat acelorași standarde de raportare și transparență pe care

trebuie să le respecte companiile listate la bursă (Germania, Grecia, Portugalia, Suedia).- Crearea unui cadru de funcționare care să crească eficiența si transparența companiilor

de stat (Spania, Suedia).



119

0.00%

2.00%

4.00%

6.00%

8.00%

10.00%

12.00%

14.00%

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Transgaz

ROA ROE

0.00%

2.00%

4.00%

6.00%

8.00%10.00%

12.00%

14.00%

16.00%

2010 2011 2012 2013 2014

Romgaz

ROA ROE

Pe lângă sectorul energetic, statul deține participații și în companii din sistemul bancar,

unde activează prin companii de tradiție (CEC Bank, Exim Bank), sectorul farmaceutic,

transporturi și servicii poștale. În sectoarele în care statul nu este principalul sau singurul

furnizor de produse sau servicii, motivația existenței respectivelor firme nefiind în mod

necesar satisfacerea unor nevoi sociale sau de interes general, se poate observa că entitățiledeținute de acesta în scopuri strategice înregistrează rezultate pozitive.

Listarea la bursă creează premisele unei creșteri a eficienței companiilor de stat. În primul

rând gradul de transparență pe care trebuie să îl adopte orice companie listată la bursă

impune o mai mare disciplină în activitatea firmei. În al doilea rând, extinderea

acționariatului și în sfera privată lărgește sfera stakeholderilor în fața cărora o companie

listată la bursă trebuie să își motiveze acțiunile. Astfel firmele cotate la bursă vor fi stimulate

să adopte acele decizii care vor satisface acționariatul într-o măsură cât mai mare. Aceste

rigori cărora trebuie sa li se conformeze firmele listate la bursă conduc la îmbunătățirea

calității guvernanței corporative, aspect care va influența și performanțele companiei. Un al

treilea beneficiu al listării la bursă îl reprezintă accesul la resurse suplimentare de finanțare,

astfel companiile pot atrage de pe piața de capital o parte din necesarul de finanțare de care

au nevoie, oferindu-le un mai mare spațiu de manevră, în special în privința programelor de

investiții pe care acestea doresc să le desfășoare.

Evoluția unei companii la un anumit moment nu poate fi pusă doar pe seama listării la

bursă, contextul economic în care a activat având și el o importanță semnificativă asurpa

performanțelor acesteia. Chiar și în aceste condiții, în care impactul listării la bursă nu poate

fi clar cuantificat asupra performanțelor firmei, iar cadrul în care firmele activează prezintă

particularități specifice, putem indica două exemple de companii a căror performanță,

măsurată prin rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE) și rentabilitatea activelor (ROA), s -a

îmbunătățit după listarea la bursă.

Figura 8.7. Evoluția principalelor rate de rentabilitate ale Transgaz și Romgaz, după listarea

la BVB

Notă: momentul listării pe bursă este marcat pe grafic cu un marker negru

Sursa: calcule proprii pe baza datelor disponibile la MFP și din situațiile financiare ale firmelor



120

În cele mai multe cazuri funcționarea firmelor de stat se desfășoară într-un cadru specific,

reglementat. Deși majoritatea firmelor de stat livrează servicii de interes general, activitatea

acestora poate fi îmbunătățită în special prin definirea rolului statului de proprietar,

îmbunătățirea transparenței, responsabilității și funcționării organelor de conducere ale

companiilor de stat.Listarea la bursă a unor pachete minoritare poate reprezenta un vehicul pentru realizarea

cele două obiective simultan, statul putând astfel să-și păstreze deținerile în sectoarele

strategice într-o maniera eficientă.



121

Tabelul 8.3. Evoluția situațiilor financiare ale celor mai importante companii de stat din România.Companie Domeniu 2009 2010 2011 2012 2013 2014

CNTEE Transelectrica SA energie electrică CA 2.485.127.373 2.545.724.630 3.113.142.778 2.726.883.053 2.421.639.951 2.766.521.856

Profit/Pierdere 6.135.590 9.557.424 90.913.316 34.487.968 200.927.862 357.616.480

SC Hidroelectrica SA energie electrică CA 2.420.799.964 3.273.700.089 3.020.591.574 2.402.785.281 3.083.233.611 3.406.045.203

Profit/Pierdere 48.377.249 292.368.000 6.444.266 -508.010.530 718.827.131 1.157.958.941

SC Nuclearelectrica SA energie electrică CA 1.526.658.007 1.514.720.331 1.588.353.753 1.653.156.406 1.933.075.503 1.794.662.157

Profit/Pierdere 49.358.088 16.090.651 95.036.272 34.469.000 423.391.480 137.085.137

SC Complexul Energetic Oltenia SAenergie electrică

energie termică

cărbune

CA 2.236.654.705 2.648.585.030 2.565.625.228

Profit/Pierdere 118.328.802 4.591.999 -693.635.725

Societatea Complexul Energetic

Hunedoaraenergie electrică

CA 232.504.917 834.353.473 346.474.031

Profit/Pierdere 37.904.154 -147.644.355 -167.476.018

Grupul SC Electrica SA energie electrică CA 5.368.422.000 5.253.000.000 5.383.000.000 5.044.000.000

Profit/Pierdere -79.699.000 416.000.000 316.000.000 401.000.000

SC Conpet SAtransport de

țiței, gazolină,

etan și condensat

CA 316.584.048 339.796.438 341.768.185 334.568.822 348.853.873 375.032.864

Profit/Pierdere 34.346.608 38.694.543 28.558.866 30.853.103 31.297.556 51.434.192

SNTGN Transgaz SA gaze naturaleCA 1.187.350.293 1.312.997.932 1.343.321.806 1.327.987.233 1.484.714.077 1.614.613.066

Profit/Pierdere 298.631.541 376.352.986 379.571.465 329.305.243 334.491.415 507.427.800

SC Romgaz SAgaze naturale

energie electrică

CA 3.193.503.820 3.574.215.704 4.211.149.514 3.842.983.119 3.894.267.000 4.493.341.000

Profit/Pierdere 572.458.155 651.208.154 1.031.748.972 1.244.049.106 995.554.000 1.434.446.000

Tarom SAtransportului

aerian

CA 811.945.430 918.649.548 946.315.772 1.048.339.557 1.085.210.203 1.138.713.562

Profit/Pierdere -234.723.435 -332.530.654 -262.224.490 -230.617.520 -130.167.730 -110.161.004



122

CNCF CFR SAadministrare

rețea transport

feroviar

CA 1.081.820.194 1.113.573.570 1.149.704.461 1.111.726.009 1.047.588.349 1.065.722.878

Profit/Pierdere -924.038.542 -1.294.278.142 -708.455.012 144.645.337 84.114.398 8.731.586

SNTFM CFR Marfă SA transport

feroviar de marfă

CA 1.064.403.893 999.261.834 1.107.684.939 970.399.645 922.525.080 918.776.831

Profit/Pierdere -341.981.460 -535.266.079 -93.452.745 -405.086.569 -262.919.371 -27.160.577

SNTFC CFR Călători SA transport

feroviar de

călători

CA 2.003.047.333 1.969.188.641 2.189.750.845 1.668.976.646 1.646.920.624 2.036.566.942

Profit/Pierdere -210.377.845 -86.492.964 1.522.533 -992.207.335 -408.435.986 69.915.106

CN Poșta Română SA servicii poștaleCA 1.435.740.560 1.376.850.454 1.264.810.799 1.205.532.168 1.152.970.419 1.125.502.934

Profit/Pierdere -181.551.783 -121.028.436 -182.932.177 -52.061.179 -29.433.758 37.541.052

CN Loteria Română SA jocuri de noroc

de tip loto

CA 1.424.456.474 1.101.670.511 1.160.084.883 1.002.015.748 1.066.623.065

Profit/Pierdere 150.590.050 121.154.497 81.659.837 36.748.513 109.020.147

SC Metrorex SA

transport

subteran de

călători în mun.

București

CA 402.024.182 488.411.382 509.479.589 537.247.002 526.099.487 567.614

Profit/Pierdere -121.818.398 -50.583.176 0 -42.302.066 -64.459.000 0

CEC BANK bancarTotal active 18.137.000.000 21.700.399.000 24.824.862.000 26.872.745.000 26.883.648.000 27.980.401.000

Profit/Pierdere 48.162.620 53.278.911 67.445.929 36.962.870 43.627.532 7.726.560

Exim Bank bancarTotal active 3.647.613.000 3.425.395.000 4.141.585.000 3.931.389.000 3.984.000.000 3.874.000.000

Profit/Pierdere 141.952.078 74.683.491 59.431.557 13.065.564 49.582.531 46.586.277

SC Antibiotice SA farmaceuticeCA 219.754.104 243.626.062 281.847.455 304.731.950 318.625.015 320.058.304

Profit/Pierdere 11.916.807 12.539.100 20.298.909 27.110.836 31.380.855 31.138.740

Societatea Română de Televiziune servicii de

televiziune

CA 537.372.568 531.874.300 544.416.845 556.413.938 524.069.309 531.266.021

Profit/Pierdere -48.018.957 -161.956.133 -160.807.909 -146.837.955 3.175.325 -81.588.012

Sursa: Date prezentate pe site-ul oficial al Ministerului Finanț elor Publice (www.mfinante.ro), al Bursei de Valori București (www.bvb.ro) și în rapoartele de activitate al

companiilor de stat incluse în analiză.

http://www.bvb.ro/

http://www.bvb.ro/

http://www.bvb.ro/

http://www.bvb.ro/

Raport 2015-Evolutia Concurentei in Sectoare Cheie

Documents

Transcript of Raport 2015-Evolutia Concurentei in Sectoare Cheie