Sintaxa frazei

In limba latina, fraza poate fi formata, ca si in limba romana, din doua sau mai multe propozitii

legate intre ele prin coordonare (I si II) si/sau subordonare.

I. Prin juxtapunere (parataxa), alaturarea propozitiilor, fara intermediul vreunui cuvant de

legatura (conjunctie, pronume relative, adverb relative).

Vercingetorix deditur, arma proiciuntur.

Vercingetorix se preda, armele sunt aruncate.

II. Cu ajutorul conjunctiilor, coordonarea este alaturarea propozitiilor principale sau secundare

de acelasi fel; ea poate fi facuta prin:

- conjunctii copulative: et; atque, -que = si; nec, neque = si nu, nici

- conjunctii disjunctive: aut, vel, sive = sau ori, fie

- conjunctii adversative: at, autem, sed = insa, dar

- conjunctii conclusive: ergo, igitur = asadar, deci

- conjunctii explicative: nam, enim = caci

Subordonarea – raport de subordonare – este dependenta unei propozitii fata de actiunea din

regenta, realizata prin conjunctii, pronume relative si adverbe relative.

Clasificarera propozitiilor subordonate in limba latina:

1) Propozitii participiale: 

• participiala relativa

• participiala absoluta

2) Propozitii completive:

• completiva infinitivala

• completiva conjunctivala

• completiva interogativa directa

• completiva cu quod 

3) Propozitii relative:

• reala

• circumstantiala

4) Propozitii circumstantiale:

• temporala

• cauzala

• concesiva

• conditionala 

• finala

• consecutiva

• comparativa

PROPOZITII PARTICIPIALE

- au predicatul la modul participiu, prezent (simultaneitate) sau perfect (anterioritate);

- nu sunt introduse de conjunctii;

- au valori circumstantiale sau atributive;

- sunt de doua tipuri: relative si absolute.

PARTICIPIALA RELATIVA

• Este propozitia cu valoare atributiva subordonata unui nume din regenta, avand predicatul

exprimat printr-un participiu (prezent sau perfect), acordat in gen numar si caz cu acesta.

Valoarea predicativa a participiului este dovedita de faptul ca are unul sau mai multe

complemente proprii.

• Poate dobandi si urmatoarele nuante circumstantiale:

a) Cauzala: Caesar milites 1/ magna audacia pugnantes 2/, laudant 1/. = Caesar lauda pe soldatii

care lupta (pentru ca lupta) cu mare curaj.

b) Temporala: Milites, 1/ ducem audientes, 2/ concurrunt.1/ = Soldatii, auzindu-l (cand il aud) pe

comandant, se aduna.

c) Finala: Dux legatos 1/ pacem petentes 2/ mittit1/ = Comandantul trimite soli cerand (ca sa

ceara) pace.

d) Concesiva: Hostes 1/ victi ab militibus 2/, non desperaverunt.1/ = Dusmanii, invinsi (desi au

fost invinsi) de soldati, nu si-au pierdut speranta.

PARTICIPIALA ABSOLUTA

• Este propozitia subordonata cu valoare circumstantiala, cu predicatul exprimat printr-un

participiu in cazul ablativ si cu subiectul propriu tot in ablativ. Se numeste mai larg, ablativ

absolut.

• Ablativul absolut se traduce fie prin gerunziu fie printr-o propozitie subordonata

corespunzatoare; prin sine ea este o subordonata temporala:

Augosto regnante, pax erat. = Domnind Augustus (pe cand domnea Augustus), era pace.

Signa dato, cives in forum convenerunt. = Semnalul fiind dat (dupa ce s-a dat semnalul),

cetatenii s-au adunat in for.

• Poate avea si urmatoarele nuante circumstantiale aparte:

a) Cauzala: Remo occiso, Romulus regnavit. = Remus fiind ucis (pentru ca Remus a fost ucis), a

domnit Romulus.

b) Conditionala: Amicitia sublata, omne e vita sublatum est. = Prietenia fiind inlaturata (daca

prietenia este inlaturata), totul in viata se inlatura.

c) Concesiva: Urbe capta, cives non desperaverunt. = Orasul fiind cucerit (desi orasul a fost

cucerit), cetatenii nu si-au pierdut speranta.

• In cazul unui predicat nominal, se pune in ablativ si numele predicativ (acordat cu subiectul),

fara verbul copulativ esse, care nu are participiu.

Cicerone consule, Catilina coniurationem fecit. = Cicero fiind consul (pe cand Cicero era

consul), Catilina a facut o conspiratie.

1.PROPOZIŢII RELATIVE

Propoziţia relativă-atributivă

Propoziţia relativă atributivă (determinativă) îndeplineşte rol de atribut pe lângă un

cuvânt din propoziţia regentă, exprimat sau subînţeles. Legătura cu regenta se face prin

pronume relative sau adverbe de relaţie iar predicatul este la modul indicativ.

Pronumele relativ care introduce relativa se acordă în gen şi număr cu antecedentul, dar se pune

la cazul cerut de funcţia sa în propoziţie.

Se introduce prin:

a.Pronume relative: qui, quae, quod;

Ex. Ego adsum, qui feci = Sunt de faţă eu, care am făcut.

c.Adverbe relative:

ubi = unde

quo = încotro

unde = de unde

qua = pe unde

ubicumque = pe oriunde, pretutindeni.

Ex. Helvetios in fines suos, unde erant profecti, reverti iussit = A poruncit ca

Helveţii să se întoarcă în ţinuturile lor, de unde plecaseră.

Propoziţia relativă- circumstanţială

Relativele circumstanţiale, mult mai numerose, arată împrejurarea în care se săvârşeşte acţiunea

verbului. Aceste subordonate se construiesc cu modul conjunctiv şi sunt introduse prin

pronumele relativ qui, quae, quod, care are înţelesul conjuncţiilor pe care le substituie.

Caracterul circumstanţial poate avea nuanţă de temporală, cauzală, finală,

concesivă, consecutivă etc., deoarece denumirea propoziţiilor se face după rolul lor în frază şi nu

după cuvintele de legătură

2.PROPOZIŢII COMPLETIVE

Completiva infinitivală.

Cunoscută şi sub numele de acuzativ cu infinitiv, aceasta

este o construcţie comună mai multor limbi indo-europene (limbile indo-iraniene, limbile

germanice, limbile romanice, limba greacă, limba latină). Dacă limbile indo-iraniene nu au trecut

la această fază general indo-europeană, în gotică apar şi construcţii în care acuzativul, subiect al

construcţiei infinitivale, este şi complement al verbului regent.

Limbile clasice au depăşit restul limbilor indo-europene, datorită dezvoltării

remarcabile înregistrate de infinitiv, care prezintă o mare varietate de forme, integrându-se cu

totul sistemului verbal.

Completiva infinitivală (Acuzativul cu infinitiv şi Nominativul cu infinitiv), propoziţie ce

completează înţelesul regentei, uneori cu rol de subiect, de cele mai multe ori cu rol de

complement direct. În limba română această construcţie se redă fie printr-o propoziţie

subordonată subiectivă, fie printr-o completivă directă, care începe cu conjuncţiile că sau ca,

acuzativul trecând în nominativ ca subiect, iar infinitul

devenind predicat la modul indicativ sau conjunctiv.

Ex. Cognovi te familiariter cum servis vivere = Am aflat că convieţuieşti prieteneşte

cu sclavii.

Audivi vos bene cantare = Am auzit că voi cântaţi bine.

Nominativ cu infinitiv este o construcţie infinitivală în care atât regenta, cât şi

infinitivala au acelaşi subiect, la nominativ. Se traduce ca şi acuzativul cu infinitiv.

Această construcţie se întrebuinţează după următoarele verbe:

a.Verba sentiendi şi declarandi la pasiv, uneori numai după formele persoanei a III-a

singular şi plural: traditur, traduntur, fertur, feruntur, perhibetur, perhibentur.

Ex. Aristides omnium iustissimus traditur fuisse = Se spune că Aristide a fost cel mai

drept dintre toţi.

Cele mai frecvente verbe folosite sunt:

dicor = se zice, se vorbeşte

videor = se pare că, (eu) par că

putor, existimor, iudicor = se crede că (eu)

Ex. Videtur Pompeius statuisse = Se pare că Pompei a hotărât

Dicitur Homerus caecus fuisse = Se spune că Homer a fost orb.

Completiva are aici nuanţă de subiectivă

b.Verbe cu un sens prohibitiv: vetare, prohibere, sinere, iubere etc.

Ex. Nolani muros portasque adire vetiti sunt = Locuitorii oraşului Nola n-au avut

voie să se apropie de ziduri şi de porţi.

Nominativul cu infinitiv după verbe pasive este foarte des întâlnit la Cicero şi Caesar

şi se extinde în epoca imperială şi la verbe ca promittor, speror, scior, colligor, care nu se

construiau astfel în latina clasică

Despărţiţi frazele în propoziţii, identificaţi completivele infinitivale şi modul în care

acestea s-au format:

1. Spartacus servis persuasit se pro libertate pugnare.

2. Senatores omnes volebant eum Romae manere.

3. Cupio in tantis reipublicae periculis me non dissolutum videri.

4. Lucius dixit deos Romam iuvare.

5. Ubi Iugurtha Roma egrediebatur dixit Romam urbem venalem et mature perituram

esse.

6. Duces dixerunt suos exercitus in hostibus patriae pugnaturos esse

Completiva conjunctivală

Este completiva al cărei verb este întotdeauna la modul conjunctiv, folosind ca

elemente introductive conjuncţiile: ut = să, ca (când este afirmativă), ne = să nu, că nu (când

este negativă). Iată principalele categorii de verbe care cer o completivă

conjunctivală:

a.Verbe care arată o anumită manifestare a voinţei:

impero = poruncesc

suadeo = îndemn

persuadeo = conving

hortor = îndemn

moneo = sfătuiesc

Ex. Momenti gubernatori ut ita facěret, inquit = a spus cârmaciului care-l sfătuia să

facă aşa…

Caesar suis imperavit ne tela in hostes reiicerent = Cezar a poruncit alor săi să nu

arunce săgeţi în duşmani.

b.Verbe care exprimă o dorinţă: opto, exopto, cupio = doresc.

Ex. Cupio ut venias = Doresc să vii.

c.Verbe care conţin o rugăminte, o cerere:

oro, rogo = rog

peto, postulo = cer

Ex. Petis ut tibi scribam = Îmi ceri să-ţi scriu.

Te oro ut ad me venias = Te rog să vii la mine.

Despărţiţi frazele în propoziţii, identificaţi completivele conjunctivale şi modul în care

acestea s-au format:

1.Deus quaeso ut salva pariam filium.

2.Alexander milites monuit ne multitudine hostium moverentur.

3.Suadeo ut filius tuus cursum honorum ineat.

4.Metuo ne amici tui facinoribus interfuerint.

5.Operam dabimus ut versus multos Latinos item Ciceronis operam legamus.

Completiva introdusă prin quod

Acest tip de subordonată are rol de subiect sau obiect al verbului regentei şi se

construieşte cu modul indicativ.

Completiva se leagă de regentă prin conjuncţia quod = că, dealtfel un pronume

relativ neutru în acuzativ la origine, mai precis un acuzativ de relaţie, cu multiple sensuri: cu

privire la faptul că, în ceea ce priveşte faptul că, relativ la faptul că.

Datorită frecvenţei cu care a fost folosită, completiva cu quod a devenit accesibilă

limbilor romanice în formare (fr.que, ital.che, rom.că), substituind acuzativul cu infinitiv.

Utile est quod nescimus quando morituri simus = Este folositor (faptul) că nu ştim

când vom muri.

Completiva interogativă indirectă

Interogativa indirectă este o subordonată al cărei conţinut depinde de predicatul

regentei: subordonarea se realizează prin folosirea conjuntivului.

Sunt de mai multe feluri:

a.directe, mai exact principale cu predicatul la indicativ sau conjunctiv (potenţial sau

dubitativ).

Ex. Quid agis? = Ce faci?

b.indirecte, cu cele două tipuri: simple şi duble, ambele folosind conjunctivul.

Ex. Scire velim quid agas = Aş vrea să ştiu ce faci.

Despărţiţi fraza în propoziţii şi analizaţi subordonatele interogative:

Nihilne te nocturnum praesidium Palati, nihil urbis vigiliae, nihil timor populi,

nihil concursus bonorum omnium, nihil hic munitissimus habendi senatus lucus, nihil horum ora

vultusque moverunt? Hic tamen vivit. Vivit? Immo vero etiam in senatum venit, fit publici

consilii particeps, notat et designat oculis ad ceadem unumquemque nostrum.

(Cicero, In Catilinam orationem quattuor, I)

PROPOZIŢII CIRCUMSTANŢIALE

1.Subordonata circumstanţială temporală arată timpul când se petrece acţiunea

exprimată de verbul regent, având rolul unui complement circumstanţial de timp.

Foloseşte indicativul pentru exprimarea realităţii, iar conjunctivul este folosit uneori cu valorile

sale proprii, alteori ca mod al subordonării.

Se introduce prin:

a.Conjuncţii temporale (se foloseşte modul indicativ):

ut, ubi = când

ut primum = îndată ce

ubi primum = îndată ce

cum primum = îndată ce

simul = îndată ce

simul ac (atque) = îndată ce

postquam = după ce

Ex. Ubi Petreius tuba signum dat = De îndată ce Petreius dă semnalul cu

trâmbiţa. ……

Caesar postquam hostium castra cognovit pugnam coepit =Cezar a început lupta

după ce a cunoscut tabăra duşmanilor.

2.Subordonata circumstanţială cauzală are funcţia de complement circumstanţial de

cauză, deoarece arată cauza acţiunii enunţate în propoziţia principală. Modurile folosite de

subordonate cauzală sunt indicativul, atunci când cauza este considerată reală şi conjunctivul,

atunci când aceasta este nereală ori exprimată subiectiv sau este o ipoteză.

Este introdusă prin:

a.Conjuncţiile quod, quia, quoniam (quando, quandoquidem), propterea quod =

pentru că, fiindcă, deoarece, din cauză că; cum.

Ex. Quia ex tribunis militum primum facti sunt = Fiindcă mai întâi au fost făcuţi din

tribunii militari.

Quoniam a consule dicebatur = Pentru că era numit de către consul. ………..

b.cum (cauzal) = fiindcă, deoarece, pentru că; se formează cu modul conjunctiv.

Ex. Cum Socrates sapiens esset, a iuvenibus amabatur = Fiindcă Socrate era înţelept,

era iubit de tineri.

3.Subordonata finală arată scopul pe care-l urmăreşte acţiunea din propoziţia

regentă. Această subordonată se construieşte întotdeauna cu modul conjunctiv, de

regulă prezent sau imperfect şi poate fi introdusă prin următoarele conjuncţii:

-ut = să, ca să, când e afirmativă

-ne = ca să nu, când e negativă

-quo = ca să, ca prin aceasta să, când propoziţia finală conţine un comparativ

Ex. Legati venerunt ut pacem peterent = Solii au venit ca să ceară pace.

Ne quis miretur qui sim, paucis eloquar = Ca să nu se întrebe cineva cine sunt,

voi spune pe scurt.

Doceo vos grammaticam quo facilius lectionem intellegatis = Eu vă învăţ pe voi

gramatica ca să înţelegeţi mai uşor lecţia.

4.Subordonata concesivă

Propoziţia circumstanţială concesivă exprimă o împrejurare opusă acţiunii din

regentă, fără a reuşi însă să împiedice realizarea ei.

Ex. Etsi per Tartarorum vicinitatem pauperrimi sint, tamen… = Chiar dacă

sunt foarte săraci din cauza vecinătăţii cu tătarii, totuşi…

În regenta propoziţiei concesive se află de obicei adverbe de corelaţie cu

conjuncţia care introduce acest tip de subordonată. Acestea sunt:

tamen = totuşi

at = dar

certe = cu siguranţă

saltem = măcar, cel puţin

nihilominus = cu toate acestea.

Iată principalele conjuncţii concesive şi modurile cu care se construiesc:

a.quamquam, tametsi = deşi, cu toate că (cu indicativul).

Ex. Illos quamquam sunt hostes, tamen monitos volo = deşi sunt duşmani, eu

vreau totuşi ca aceştia să fie înştiinţaţi.

Conjunctivul este modul folosit frecvent.

5.Subordonata consecutivă

Propoziţia circumstanţială consecutivă arată consecinţa, urmarea acţiunii din

regentă. Modul cu care se construiesc consecutivele este conjunctivul.

Se introduc prin:

a.Conjuncţii de tipul:

ut = încât (când este afirmativă)

ut non = încât nu (când este negativă)

ut ne = încât să nu

quin = încât să nu (după o regentă negativă)

Corelativele din regentă nu lipsesc aproape niciodată şi acestea sunt:

tam = atât de, aşa de

tantum = atât de mult

tantus = atât de mare

talis = astfel

ita = aşa, astfel

adeo = într-atât satis = destul

În situaţiile destul de rare, când aceste corelative lipsesc din regentă, sensul

subordonatei va rezulta din context.

Ex. Cicero tantum ingenium habebat ut pulcherrimas orationes recitaret =

Cicero avea atât de mare talent încât rostea cuvântări foarte frumoase.

6.Subordonata condiţională

Propoziţia condiţională arată care este condiţia îndeplinirii acţiunii din regentă:

Ex. Si mei similes erunt, idem hic agellus illas alet = Dacă vor semăna cu mine, acest

acelaşi mic ogor îi va hrăni.

Între propoziţia condiţională (protază) şi regentă (apodoză) există o strânsă legătură,

ele formând împreună perioada condiţională sau ipotetică. În general modurile din

subordonate sunt identice celor din regentă. Nu toţi scriitorii respectă această

particularitate, fiecare exprimându-şi detaşat opiniile, ideile, starea afectivă sau o

gândire nuanţată.

Conjuncţiile care leagă condiţionala de regentă sunt:

a. Când este afirmativă: si = dacă

si forte = dacă cumva.

b. Când este negativă: nisi(ni) = dacă nu

si non = dacă nu

si minus = dacă cumva nu

nisi forte = fără numai, dacă din întâmplare.

După un verb regent negativ, nisi are adesea valoarea unui adverb cu sens

restrictiv: decât.

TESTE DE EVALUARE:

1. Despărţiţi frazele în propoziţii, indicaţi felul subordonatelor, conjuncţiile

introductive, precum şi modurile verbale folosite:

Horum omnium fortissimi sunt Belgae, propterea quod a cultu atque humanitate

provinciae longissime absunt, minimeque ad eos mercatores saepe commeant atque ea

quae ad effeminandos animos pertinent important, proximique sunt Germanis, qui trans Rhenum

incolunt, quibuscum continenter bellum gerunt.

Post eius mortem nihilo minus Helvetii id quod constituerant facere conantur, ut e

finibus suis exeant.

Caesari cum id nuntiatum esset, eos per provinciam nostram iter facere conari,

maturat ab urbe proficisci et quam maximis potest itineribus in Galliam ulteriorem

contendit et ad Genevam pervenit. Caesar, quod memoria tenebat L.Cassium consulem occisum

exercitumque eius ab Helvetiis pulsum et sub iugum occisum, concedendum

occisum exercitumque eius ab Helvetiis pulsum et sub iugum occisum, concedendum putabat.

(Caesar, Commentarii de bello Gallico, Liber I).

2.Exerciţii – subordonata temporală

Cum Caesar in Galliam venit duae factiones ibi erant.

Postquam consuli locutus est, Catilina ex urbe profectus est

Cum Athenis essem, Zenonem frequenter audiebam.

Dum occideretur, Catilina fortiter pugnavit.

3.Exerciţii – subordonata cauzală

Quia civis sum, necesse est me parere civitatis legibus.

Ad te non venio quod mihi tempus deest

Cum id cupias, maneo. Gratias tibi ago quia me vivere coegisti.

Cum nobiscum venire nolitis, domi cum liberis manebitis.

4.Exerciţii – subordonata concesivă

Etsi iam senex erat, Cato Graecam linguam didicit.

Multi cives, cum rempublicam servirent, tamen civitatis vim subierunt.

Etiamsi mors veniat, malo domi in patria mori.

Homo, qumvis sit doctus, tamen multarum rerum ignarus est.

5.Exerciţii – subordonata condiţională

Si leges, bene respondes.

Homo felix esset si semper virtutem exerceret.

Nisi puer Latine didicissem, Ciceronis libros legere non possem.

Si verus fueris amicus, mihi auxilium dederis.

6. Exerciţii- subordonata consecutivă

Din propoziţiile juxtapuse formaţi o singură frază în care să existe o subordonată consecutivă,

având modelul:

Stultus est/non intelligit – Tam stultus est ut non intelligit.

Hic homo stultus est / omnes, cum loquitur, rident.

Bene Latine loqueris/ Romae natus esse videris.

Patronus clamat/ omnes eum audiunt.

Dicipuli bene laborabant/magister gaudebat.

Asinus miser erat/mori volebant.

Flumen altum erat/milites pedibus transire non poterant.

Puella pulchra est/ nulla pulchrior esse potest.