Sintaxa Grupului Verbal

Colecţia „CURSUS" este coordonată de Alexandru Muşina

Coperta: Dan Zbârcea

Gabriela Pană Dindelegan

©1999, Editura „AULA"O.P. 14, C.P. 13.67, Braşov 2200 Telefon: 068/31.15.08.

Redactor: lulia Ghiorghiaş Culegere: Ovidiu Coltofeanu Tehnoredactare:Ovidiu Coltofeanu

SINTAXA GRUPULUI VERBAL

ediţia a Il-a

I.S.B.N. 973-98915-3-5

Tiparul executat la

IMPRIMERIILE MEDIA PRO BRAŞOV

AULA 1 9 9 9

ABREVIERI.................................................................................................................. 7

INTRODUCEREi Gramatică analitică / gramatică generativ-transformaţională....................................... 11? Baza teoretică a gramaticii transformaţionale de tip N. Chomsky............................... 123 Aparatul tehnic transformaţional.............................................................................. 164 Modelul „cazurilor" al lui Ch. J. Fillmore................................................................. 205' Noi orientări semanticiste......................................................................................... 226. în loc de concluzii................................................................................................... 24

+ 7. Concepţia cursului................................................................................................... 25

CAPITOLUL I\ERBUL - „CENTRU" AL ENUNŢULUI

1. Argumente.............................................................................................................. 312. Diferite modele de descriere în care verbul este plasat în centrul enunţului................. 333. Subordonarea subiectului faţă de verb..................................................................... 34

TTTjPTFQ 4. Repercusiuni asupra concepţiei şi organizării cursului............................................... 34

' " ^ * ^ CAPITOLUL ALU-LEARELAŢIILE DIN INTERIORUL GRUPULUI VERBAL. ELEMENTELE CARE ' »ASIGURA COEZIUNEA GRUPULUI if1. Conceptul de „grup verbal"......................................................................................352. Relaţiile din interiorul grupului verbal......................................................................383. Elementele care asigură coeziunea grupului...............................................................45

. CAPITOLUL AL III-LEASTRUCTURILE DE BAZĂ ALE GRUPULUI VERBAL

• . 1. Reguli de structură..................................................................................................52, • '• 2. Funcţii sintactice; inventar, definiţie, realizări...........................................................53

3. Inventarul structurilor de bază formulat în termenii funcţiilor.................................... 77- -3,5 •

CAPITOLUL AL IV-LEAV CONSTRUCŢI1 REZULTATE DIN TRANSFORMARE

1. Factitivul.............................................................................................................. 822. Pasivul.................................................................................................................. 873. Reflexivul............................................................................................................. 934. Reciprocul............................................................................................................. 975. Construcţii nedefinite.............................................................................................100

PRO W'Şov ' 6. Impersonalul.........................................................................................................1027- Atributivul „transformat".......................................................................................108

, , , ....... , fli„u„;P8- Construcţii nominalizate........................................................................................114

Prezentul curs se adresează studenţilor de la facultăţile de tiloiogie 9 Forme verba|g nepersona]e.........................................................................................................................................................,24

şi profesorilor de limba şi literatura română, care se pregătesc pentru examenele de graa. 10. Propoziţji subordonate................................................................................................................................................................. I32

€APITOLUL AL V-LEA• i TI â ,BCATEGORIZAREA VERBULUI

J U A ' P r i ^Pi i ...................................................................................................................138Sut>categorizarea contextuală.....................................................................................141

BIBLIOGRAFIE GENERALA ...

POSTFAŢĂ (la ediţia I, 1976)........

POSTFAŢĂ (la ediţia a Il-a, 1999)

* .IO'

Iwhw itrfuqtng Iinomioi ăiugies

A V «fiwtttrtesb

,tshK»/« ; rf! teiurrnol fesed »b lolhulairu' IL^;. l '

.\\1AOT\M 't'f

CHOMSKV, Aspects

FILLMORE, The Case

HJELMSLEV,Prolegomena

VASILIU,GOLOPENŢIA Sintaxa

GUŢU ROMALO, Sintaxa

PANĂ DINDELEGAN,Sintaxa

Gram. Acad

Struct. morf.

Limba rom. cont.

Structură şi evoluţie VASILIU, Semantica

MANOLIUStructuralismul

CRISTEA

Grammaire structurale

ELS

SG

= Noam Chomsky, Aspects ofthe Theory ofSyntax,The M.I.T. Press, 1965. = Ch. J. Fillmore, The Case

for Case, în „Universalsin Linguistic Theory", E. Bach, R. Harms (eds.), 1968. = L. Hjelmslev, Prolegomena to a Theory ofLanguage traducător F. J. Whitfield, Madison, The University of Wisconsin Press,1963.= E.Vasiliu, Sanda Golopenţia-Eretescu, Sintaxa

transformaţională a limbii române, Editura Academiei, 1969.

= Valeria Guţu Romalo, Sintaxa limbii române.Probleme şi interpretări, Edit. Didactică şiPedagogică, 1973. ţ! j^

=Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa transformaţională a grupului verbal în limba română, Edit. Academiei| 1974. = Academia Republicii Socialiste România, Gramatica

limbii române, I, II, 1963.= lorgu Iordan, Valeria Guţu Romalo, Alexandru

Niculescu, Structura morfologică a limbii române, " Edit. Ştiinţifică, 1967.

= Ion Coteanu (coordonator), Limba românăcontemporană, Edit. Didactică şi Pedagogică,voi. l (1974), voi. 11(1975).=Paula Diaconescu, Structură şi evoluţie în morfoLsubstantivului românesc, Edit. Academiei, 1970. '..=Emanuel Vasiliu, Elemente de teorie semantică a^®limbilor naturale, Edit. Academiei, 1970. '_ "•* :=Maria Manoliu Manea, Structuralismul "l 'lingvistic, Edit.Didactică şi Pedagogică, 19731 V"'= Teodora Cristea, Grammaire structurale du'~- ~ J

franţais contemporain, Edit.Didactică şi Pedagogică,^1974. •'=Ion Coteanu (redactor responsabil), Elemente delingvistică structurală, Edit. Ştiinţifică, 1967.=A1. Graur, Ion Coteanu (redactori responsabili), ;Probleme de lingvistică generală, Edit.Academiei,I (l 959)-VI (l 974). .j

=A1. Graur, Mioara Avram( redactori responsabili), ,'Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor ^în limba română, Edit. Academiei.1(1959) - VI (1972).

=A1. Graur, J. Byck, (redactori reîyonsabili), t

-.134

..155

..157

i J ..-_

3}

JM. dhîA•-) M

Studii de gramatică, Edit.Academiei, I (1956),II (l957), III (l961).

. . _ . _.

REVISTE

BL = Bulletin linguistique, I-IX, Bucureşti, 1933-1948.Cahiers = Cahiers de linguistique theorique et appliquee,

Bucureşti, 1962 urm.LR = Limba română, Bucureşti, 1952 urm.RLR = Revue roumaine de linguistique, Bucureşti, 1956 urmSCL = Studii şi cercetări lingvistice, Bucureşti, 1950 urm.CL = Cercetări de lingvistică, Cluj, 1956 urm.AUB = Analele Universităţii Bucureşti, Seria Ştiinţe

sociale, Filologie, 1954 urm.AUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza,

Lingvistică, Iaşi, 1957 urm.LL = Limbaşi literatură, Bucureşti, 1955 urm.

LISTA DE SIMBOLURI şi SEMNE CONVENŢIONALE ^

Ac (= acuzativ);Aj (= adjectiv şi orice cuvânt care se comportă adjectival);Art (= articol hotărât);Atributiv (= nume predicativ şi element predicativ suplimentar);Av (= adverb);Cant (= un constituent sau o succesiune de constituenţi cu semnificaţieCirc (= un constituent sau o succesiune cu semnificaţie circumstanţială);Conj (= conjuncţie subordonatoare); a _D (= dativ); ^ - •Det (= predeterminant substantival);

Flex (= flexiune);

GAj (= grup adjectival);GAv (= grup adverbial);GN (= grup nominal);GPred (= grup predicativ);

GV (= grup verbal);Impersonal;

Inf (= infinitiv ); ^la...Ac (= secvenţă discontinuă, unde Ac este'cpzul reşim al prepo^ei la);MP (= morfemele predicaţiei ); h'''B^ 1fl. JA..N (= nominativ);Nedef(= nedefinit);Nominal (= centrul unui GN); . . .xi i / i ,- i • • \ .- ttOM») .IA"

Numeral (= numeral cardinal propnu-zis); , ... 7

Obdir(= obiect direct); l^oTuiObind (= obiect indirect); . i i uv .v i j " ,

p (= propoziţie.:

PaS' A' (= secvenţă discontinuă, unde Ac este cazul regim al prepoziţiei pe );pe nai (= pronume personale de persoanele I, II, IV, V );„ n /= prepoziţie ); . . . .""~v v /= secvenţă discontinuă, unde X este cazul regim al prepoziţiei, iar x PrCPx notează clasa din care face parte Prep. de ex. : clasa prepoziţiilor care cer

genitivul);„ro (= pronume substitut substantival); „ /= pronume şi adverb relativ );B fl (= reflexiv, simbol cu semnificaţii diferite, în funcţie de poziţia pe care o ocupăîn derivaţia sintactică ); : ;,Rel (= construcţie relativă); , c/?S (= substantiv);

Subiect; i •V (= verb);# este un simbol marginal;„> notează o regulă de rescriere;=> notează o regulă de transformare; .A notează, în cadrul unei structuri, „concatenarea" (=legarea) a doi

constituenţi,< indică un raport de dominare: constituentul aflat în deschiderea unghiului

este cel „dominat", iar constituentul aflat în vârful unghiului este cel caredomină;

( ) indică apariţia facultativă a unui constituent; { } notează posibilitatea alegerii între două sau mai multe alternative; +[~X] indică o trăsătură contextuală: faptul că elementul analizat apare în

vecinătatea X;[+ x] notează o trăsătură semantică inerentă; [--[+X]-Y] notează o restricţie selecţională: faptul că X este o restricţie . ,, selecţionată în legătură cu vecinătatea Y; notează sinonimia a două construcţii sau identitatea referenţială a doi constituenţi;

indică sinonimia a două construcţii sau identitatea referenţială a doiconstituenţi;aşezat la stânga unui cuvânt (sau a unei construcţii) notează faptul că acest

^ cuvânt (această construcţie) nu există în limbă;aşezat la stânga unei construcţii indică un grad de nesiguranţă în legătură ^ cu acceptarea (existenţa) acestei construcţii.

• .>fr

.•:. pt-

uuo;.ul.libl .i

o ,B9î8h3 rrabo»T =

a»Ir

,1111:rn:

de

t ttl

vlttS w r iii:i,esi'.

In „'«,'••>!?ier ' ('<•:,

INTRODUCERE

tor-tor

Cromatică analitică /gramatică generativ-transformaţională; Bibliografie; '* oaza teoretică a gramaticii transformaţionale de tip N. Chomsky;

2.1. Competenţă / performanţă;2.2. Caracterul generativ al gramaticii;2.3. Structură de adâncime /structură de suprafaţă;2.4. Gramaticalitate / agramaticaliţaţe;2.5. Criteriile de decizie asupra validităţii unei gramatici;2.6. Gramatica universală; Bibliografie;

3. Aparatul tehnic transformaţional;3. J. Organizarea gramaticii; „ centralitatea " sintaxei; 3.2. Tipuri de reguli; Bibliografie;

4. Modelul „cazurilor" al lui Ch. J. Flllmore; Bibliografie;5. Noi orientări semantlciste; Bibliografie;6. în loc de concluzii;7. Concepţia cursului;

7.1. Opţiunea pentru sintaxa transformaţională;7.2. Sintaxă ,,categorială" /sintaxă „funcţională";7.3. Sintaxa propoziţiei şi sintaxa frazei.

l. Gramatică analitică /gramatică generativ-transformaţională

l

,flCM;

iv li

l nî&-i rt» «;»;b;i

ut

««•„,:.:, fbfli j X

arm? fiiuJBidărt o jiitean o SsBslon . -t! nî

ăoob a a o

iimu

'.U^fi)

i9d' isteţ!(SjflSlBt

în lingvistica modernă, mulţimea de şcoli lingvistice, de concepţii şi de modalităţi de descriere, precum şi diversitatea de tehnici de lucru şi de terminologii, derivând toate din concepţia mai largă a structuralismului lingvistic, se pot grupa în două direcţii opuse: cea analitică şi cea generativ-transformaţională.

Distincţia analitic / generativ-transformaţional se referă, în primul rînd, la punctul de plecare şi la obiectivele cercetării.

Modalitatea analitică porneşte de la enunţurile (frazele) concrete ale limbii, pe care le supune segmentării, pentru degajarea unităţilor componente, precum şi clasificării şi analizei din punctul de vedere al relaţiilor contractate de unităţi. Obiectivele majore ale descrierii analitice sunt: a) degajarea unităţilor; b) clasificarea lor; c) analiza relaţiilor. Aceste obiective, în orice punct al analizei, se întrepătrund şi nu pot fi concepute independent unul de celălalt: clasificările sunt n p^ectă dependenţă de modul în care unităţile au fost degajate şi de relaţiile dintre un'tăţi; degajarea unităţilor face permanent apel la analiza relaţiilor etc.

Definitorie pentru modalitatea analitică este direcţia cercetării: de Ia sPectele sintagmatice ale limbii (text, corpus de fraze) spre aspectele Paradigmatice (inventar de unităţi şi relaţiile alternative dintre ele).

Comun pentru diversele descrieri de tip analitic este aspectul lor excesivc ural (engl- discovery procedures), adică transformarea lor în „tehnici" de

gnientare şi clasificare cât mai formale, bazate pe eliminarea integrală a sensului,

11

Y [X J

, uar, m aceiaşi timp, şi cea mai riguros elaborată, a unor asemenea „tehnici" aparţine lui Z. Harris, a cărui lucrare fundamentală este • Methods in Structural Linguistics (1951) '.

Modalitatea generativ-transformaţională porneşte de la un număr finit s; nu prea mare de simboluri (reprezentând părţile de vorbire şi categoriile gramaticale, considerate ca date iniţiale ale descrierii) şi de la un număr finit şi nu

prea mare de reguli gramaticale, pentru a ajunge să producă (să genereze) enunţurile corecte ale unei limbi. Prin urmare, punctul de plecare îl constituie aspectele parad:gmatice (implicate în inventarul de simboluri), iar, ca obiectiv final se ajunge la aspectele sintagmatice, adică mulţimea frazelor generate. Iniţiatorul şcolii generativ-transformaţionale este N. Chomsky, prin lucrările sale fundamentale: Syntactic Structurez (1957) şi Aspects of the Theory of Syntax (1965).

Gramatica lui N. Chomsky se constituie ca o reacţie vehementă la aspectul excesiv procedural al gramaticii analitice, şi mai ales al şcolii lui Z. Harris.

Taxinomiile (clasificările) sunt comune modalităţii analitice şi celei generativ-transformaţionale. Dar, în timp ce în gramatica analitică clasificarea este obiectivul ultim şi cel mai important, „subcategorizarea" din gramatica transformaţională este numai una dintre operaţiile intermediare, anterioară transformărilor, care urmăreşte reprezentarea structurilor de bază în termenii trăsăturilor sintactico-semantice distinctive. Prin urmare, nu prezenţa taxinomiei deosebeşte cele două orientări, ci perspectiva din care este abordată clasificarea şi locul acordat clasificării2.

BIBLIOGRAFIE . • -•! niSolomon Marcus, Analitic şi sintetic, două ipostaze fundamentale ale cercetării

limbajului, în „Aspecte matematice în studiul limbajului", Limbaj, logică, filozofie, Ed. Şt., 1968, p. 77-83; Vasiliu, Semantica, p.33- 46; Manoliu, Structu-ralismul, p. 70-82; Guţu Romalo, Sintaxa, p. 13-25.

l 2. Baza teoretică a gramaticii transformaţionale de tip N. Chomsky

2.1. Competenţă / performanţă [

iCompetenţa reprezintă aptitudinea oricărui vorbitor nativ al unei limbi dfl

a emite spontan sau de a percepe (a înţelege) spontan un număr infinit de fraze pe care el nu le-a pronunţat şi nu le-a auzit niciodată înainte. Această aptitudine se explică prin faptul că orice vorbitor nativ are înmagazinat în memorie un sistem finit de reguli gramaticale, comun pentru vorbitorii aceleiaşi limbi, care-i permit

1 Direcţia analitică este reprezentată de mai multe şcoli lingvistice (americane şi europene), fără aexista întotdeauna o înrudire genetică între ele: „descriptivismul" american al lui Z. Harris, şcoala dela Praga (realizată în jurul lui Troubetzkoy), şcoala daneză (= şcoala „glosematică"), constituită înjurul lui L. Hjelmslev, şi şcoala franceză, descinzând direct din ideile lui Ferdinand de Saussure. ^2 Cf. Manoliu, Structuralismul, p. 75; t --i-^^ .jlwitliu! n.,i> :uJ -jl&3ulr.t;)-j i '4'

n

.ii. Competenţa, din manifestări ale în studiul competenţei.

_________, .„„uaiucruai al gramaticii transformaţionale este explicareacompetenţei lingvistice. Ea este o gramatică a competenţei (este unul dintre

modelele ipotetice ale competenţei), şi nu o gramatică a performanţei.l Limitându-şi explicaţiile la competenţă, înţelegem de ce gramatica

te neutră din punctul de vedere al distincţiei emiţător / receptor, tică a emiţătorului (adică un sistem formal care să explice felul • codează un mesaj), nici o gramatică a receptorului (adică un : să explice felul de decodare a mesajului receptat). 2.2. Caracterul generativ al gramaticii

Din competenţă face parte ceea ce Chomsky numeşte „creativitatea" limbajului, i adică posibilitatea oricărui vorbitor nativ de a produce şi a înţelege enunţuri pe care el nu le-a auzit niciodată înainte.

Gramatica transformaţională, care este un model al competenţei, trebuie să asigure explicarea „creativităţii". Aceasta se realizează prin conceperea ei ca un mecanism do tip generativ, adică în stare să producă (să genereze) infinitatea de enunţuri concrete ale unei limbi. Şi chiar dacă descrierea se bazează pe un corpus redus de enunţuri reale, rezultatele sunt „proiectate" asupra unui set infinit de enunţuri, care reprezintă limba.

2.3. Structură de adâncime / structură de suprafaţă

formarea de noi propoziţii şi fraze din cuvintele pe care el uînseamnă posedarea unui număr de reguli eramatiraU • cun°aşte. Competentaa le folosi. & gramaticale ş, capacitatea vorbitorului de

Performanţa reprezintă execuţia acf l 'competenţei, înseamnă trecerea de la un sistem finit dede acte de vorbire. nmt de

Pentru competenţa lingvistică disti fauditor) este nesemnificativă, fiind vorba de r^naceleiaşi limbi. Pentru performantă, această difticum sunt semnificativi toţi factorii care pârtie ină înmemorie, atenţie, grad de interes pentru obTec niemotivitate etc. v ™ ooiectul

Performanţa apare direct nemijlocit insă, nu este supusă direct obseTvatfe '

'

actualizarea, un ansamblu infinit

' recept°r (='°cutor /Pe"trU tOţ'' V°rbitorii T semnif^ativă, aşa

H CO"Cret al Vorb"-»-' discuţie, expresivitate,

, o s e v aperformanţei. De aici se naşte necesitatea

Obiectivul fund Jental^

Orice vorbitor nativ al limbii române, fără nici o pregătire lingvistică Pecială, „simte" că enunţurile: El te consideră inteligent şi El consideră că tu eşti e'igent, Ion si Gheorghe se îmbrăţişează şi Ion se îmbrăţişează cu Gheorghe, artea elevului şi elevul are cartea sunt echivalente (sinonime) două r.ât«> >*<-•-

..simte" că enunţul: Ei se apără este in*»------' " " "

aPară ne <•;„_» -

~y"

,____y • iun se îmbrăţişează cu Gheorghe,T. i,.ci'«/ are cartea sunt echivalente (sinonime) două câte două.

|»°irnte că enunţul: Ei se apără este interpretabil în două feluri, fie ca: „fiecare seapară pe sine", fie ca: „ei se apără unul pe celălalt" w ^-------- ' "Făcând este interDrerah.'i ^~CânJ

.ou euri, fie ca: „fiecare se

, ca: „e se apără unul pe celălalt", sau că enunţul: L-am văzut când este interpretabil fie ca: „1-am văzut când trecea el", fie ca: „l-am văzut treceam eu". Sesizează că în enunţul: El s-a întors vesel lipseşte,

13

bUUlIIl^iv^g,^, ~w.„ . ,,_. _ _ ------- y

îmbolnăvindu-se se subînţelege „...fiindcă el s-a îmbolnăvit". ' "Această capacitate de a „simţi" (a sesiza) echivalenţele şi ambiguităţi)

precum şi de a sesiza elementele „subînţelese" este comună tuturor vorbitorjl 0' unei limbi, aparţinând competenţei, în consecinţă, o gramatică transformaţională ca model al competenţei, trebuie să explice aceste fenomene. Pentru explicaţie, S-recurs la o anumită ipoteză asupra modului de organizare a limbii, potrivit cărei limba este organizată pe două niveluri: un nivel profund, numit, structură de adâncime, unde ambiguităţile se dezambiguizeză, unde sinonimia şi omonimia se rezolvă, fiind, deci, nivelul ideal din punct de vedere semantic, şi un nivel superficial, numit structură de suprafaţă, unde apar toate „anomaliile" de care vorbeam (sinonimie, ambiguitate, elipsă).

Numai nivelul de suprafaţă este supus direct observaţiei, în timp ce nivelul de adâncime este intuit de lingvist, sarcina acestuia fiind să-1 descopere şi să-1 construiască. Procesul de descoperire a structurii de adâncime este un proces mental, constând în construirea unei scheme abstracte capabile să explice structura semantică şi sintactică a enunţului. Şi ca orice construct abstract, justeţea structurii de adâncime nu poate fi probată decât relativ, în decizia asupra validităţii unei structuri de adâncime intervin, pe lângă criteriul gradului de adecvare la limba concretă pentru care structura a fost construită, şi criterii privind economia şi simplitatea modelului, „măsurabile" în numărul de reguli propus.

2.4. Gramaticalitate / agramaticalitate

Din competenţa lingvistică face parte şi capacitatea vorbitorului nativ de a „simţi" care enunţuri sunt bine formate şi care sunt prost formate. Orice vorbitor nativ al limbii române va recunoaşte, de exemplu, că secvenţa *El devine pe profesor este prost formată, dar că secvenţa El devine profesor este corect formată.

Cum gramatica transformaţională este un model al competenţei, unul dintre obiectivele ei este să distingă explicit enunţurile „gramaticale", deci bine formate, de cele „agramaticale", deci prost formate, şi să stabilească gradul de deviere în raport cu gramaticalitatea.

Este gramatical orice enunţ care se produce prin aplicarea regulilor uneigramatici transfonnaţionale şi este agramatical orice enunţ care încalcă una saumai multe dintre aceste reguli. u. -

2.5. Criteriile de decizie asupra validităţii unei gramatici *it

O achiziţie modernă în lingvistică, preluată şi de transformaţionalişti, este ideea existenţei mai multor tipuri de gramatici ale aceleiaşi limbi şi chiar a existenţei mai multor gramatici în cadrul aceluiaşi tip. în aceste condiţii, se pune problema alegerii dintre mai multe gramatici posibile şi a stabilirii criteriilor de decizie asupra validităţii unei gramatici.

Teoria transformaţională stabileşte aceste criterii, punând la baza lor principiul gradului de „adecvare". Este mai „adecvată" gramatica având o putere generativă mai mare, o putere descriptivă mai mare şi o putere explicativă mă' mare.

14

matica transformaţională are o putere generativa mai mare, în sensul capacităţii &a aenera porţiuni mai întinse ale limbilor naturale.

e' '{n comparaţie cu alte gramatici (generative şi nongenerative), gramatica -jformaţională are o putere descriptivă mai mare, în sensul capacităţii ei de a ^ crie şi explica fenomenele de omonimie şi de sinonimie sintactică. De exemplu, otaramatică analitică (unde nu se disting cele două niveluri: de adâncime şi de ° prafaţă) nu are capacitatea de a explica pluralitatea de valori semantice ale S

enjtjvului românesc, adică faptul că în unele construcţii avem a face cu un genitiv posesiv" (ex. cartea elevului), în altele, avem a face cu un genitiv „obiectiv" (ex. "administrarea averii), iar în altele, cu un genitiv „subiectiv" (ex. plecarea tatei). într-o gramatică transformaţională, însă, valorile diferite ale genitivului îşi găsesc explicaţia în structuri de adâncime diferite: structura elevul are cartea explică valoarea „posesivă", structura (subiect nedeterminat)^ administrează averea explică valoarea^„obiectivă", iar structura tata pleacă explică valoarea „subiectivă".

în comparaţie cu alte gramatici, gramatica transformaţională permite generalizări semnificative asupra modului de organizare şi de funcţionare a limbii, cum ar fi ipoteza asupra organizării limbii pe două niveluri. Din acest punct de vedere, puterea explicativă a gramaticii transfonnaţionale este mai mare decât a altor gramatici.

2.6. Gramatica universală

Spre deosebire de structuraliştii ante-chomskyeni, care au subliniat diversitatea limbilor, atrăgând atenţia asupra specificului structural al fiecărei limbi, N. Chomsky a subliniat asemănările dintre limbi, considerând că acestea sunt profunde (se plasează la nivelul structurii de adâncime), în timp ce diferenţele sunt superficiale (apar la nivelul structurii de suprafaţă).

în acord cu această idee, N. Chomsky stabileşte un fond comun al limbilor, constituit dintr-un număr de universalii substanţiale şi de universalii formale. Aparţin universaliilor substanţiale categorii lingvistice de tipul: GN (=grup nominal), G V (=grup verbal), P (= propoziţie), Nominal, Verb, Prepoziţie, Adjectiv etc., iar universaliilor formale, tipurile de reguli şi de restricţii formale postulate de gramatica transformaţională.

Expl icaţ ia acestui fond comun al l imbi lor o const i tu ie , în teor ia lu i• Chomsky, faptul că fiinţele umane sunt genetic înzestrate cu o facultate a limbii,care ar fi „răspunzătoare" de aceste trăsături universale, trăsături constituind partea'"născută a limbajului uman. .,.

: 'll

BIBLIOGRAFIE '/h

Pentru teoria gramaticii transformaţionale de tip Chomsky, să se consulte: <"fî>. Golonpntm_EretescU; ^Structura de suprafaţă şi structura de adâncime în

P 15 -0 Pfo7m , , * - * Dindele8an> Concepte de bază ale gramaticii

5 Malt, l LR' X^m ° %9)' 5> P" 435 Şl to, Manoliu, Structuralismul, p. 59-70, 188-190.•

; OŢIOS» • 1 3*63

' "

3.1. Organizarea gramaticii; „ centralitatea " sintaxei

Termenul gramatică are altă semnificaţie decât termenul traditingramatica, în concepţia transformaţională, reprezintă un ansamblu finit de re i-âre operează asupra unui vocabular finit, reguli capabile să genereze infinitat 'Anunţurilor corecte ale unei limbi. a

Vocabularul este constituit dintr-un număr de termeni primari, daţi • êdefiniţi, conţinând: a) un număr de categorii gramaticale, de tipul: GV, GN GA £jAv, P; b) un număr de categorii lexicale, corespunzând, în mare, clasei *' ôrfologice din gramatica tradiţională, de tipul: Nominal (=clasa substantivului) v /- ^clasa verbului), Aj (=clasa adjectivului), Personal (=clasa prenumelor personal ţ-ţe persoana I, II, IV, V); c) un număr de formative gramaticale, de tipul: Pasiv j inpersonal, Refl, Nedefinit, Participiu, Infinitiv; d) formative lexicale -^prezentând inventarul de rădăcini ale cuvintelor unei limbi.

Un loc special ocupă simbolul „iniţial" P (= propoziţie), constituindpunctul de plecare al procesului derivaţional.

Gramatica transformaţională cuprinde trei componente: un component fundamental, componentul sintactic, singurul cu funcţie generativă, şi două Componente interpretative: cel fonologie şi cel semantic. Componentul sintactic ^gte pur formal, în sensul că el produce construcţii, dar nu sub forma lor concretă, ^j sub forma unor relaţii abstracte între simboluri (ex. SAArtANAVAMPASAArtA £?e...Ac sau SAArtANAVAMPAAv). „Interpretarea" acestor structuri abstracte ţtiseamnă punerea lor în corespondenţă cu construcţii reale. Componentul fonologie realizează punerea în corespondenţă cu o secvenţă de semne sonore, iar Componentul semantic, cu o succesiune de sensuri.

Ceea ce este caracteristic organizării modelului transformaţional este Clasarea în „centrul" gramaticii a sintaxei şi specificarea conţinutului celorlalte Componente numai prin raportare la sintaxă.

3.2. Tipuri de reguli

Gramatica transformaţională distinge: regulile „de rescriere" şi regulile „de transformare".

Regulile de rescriere se aplică simbolurilor, având fie forma: X --> '' /W—Z („X se rescrie ca Y în contextul W-- Z"), când este vorba de reguli Contextuale, fie forma: X —> Y, când este vorba de reguli noncontextuale (sau 5,libere de context").

Regulile de rescriere se împart, la rândul lor în: a) reguli de structură a frazei (= reguli de constituenţi): b) reguli de subcategorizare; c) reguli lexicale.

Regulile de structura a frazei (=reguli de constituenţi) convertesc ufl gjmbol într-o succesiune de simboluri (ex. P--> GPredACirc; GPred-->Predicat /-Subiect; Predicat->VAMP; Subiect-->GNAN; GN-->NominaIAArt etc.).

în formularea acestor reguli se evită rescrierea unui simbol printr-un a gimbol (adică reguli de tipul: Predicat->V, Subiect->GN), evitându-se,

16

caracterulO succesiune ordonată de reguli de structură având ca punct de plecare simbolul iniţial P alcătuieşte o derivaţie sintactică; exemplu: # P #

CPred-^CircPred icatAS ub iectACirc

VAMPAGNANACirc VAMPANominalAArtANACirc VAMPASAFlexA ArtANACirc VAMPASAFlexAArtANA PrepAAv Reprezentarea grafică a unei derivaţii este o diagramă de tip arbore;

exempl

utile

de acolo

^ c„Ds,:s!,u-G.N»«•» «M * vSK vd°m^â ':s;..c„a:™-î

i domină' ,,Subiect

' '

' adică ™ vederea

17

#£#

GT-ed S

Predicat

vin- -e e]ey-

ce se (C6ea

Pnn: GN>SubiCe se prez m O "

smgur enunţ. Exemplu

G Pred

Predicat Subiect

V MP Conj #P#

Gpred

Predicat Subiect

X^

V MP

trebu- -ie să plec- -e copil-

în exemplul dat, se aplică de câte două ori regulile de rescriere a lui P, a Predicatului, a Subiectului, a lui Circ, a lui GN şi a Nominalului. Dar fiecare regulă, teoretic, se poate aplica de un număr nelimitat de ori, permiţându-se generarea unor enunţuri de o extensiune teoretic infinită.

Regulile de subcategorizare se aplică exclusiv formativelor lexicale. Elepot fi: contextuale şi noncontextuale. în cadrul subcategorizării noncontextuale.formativul lexical se rescrie treptat printr-un ansamblu de trăsături semanticeinerente, de tipul: [± Animat], [± Uman], [± Abstract], [±.Mod], [± Timp] etc. «cadrul subcategorizării contextuale, formativul lexical se rescrie printr-un ansamW»de trăsături contextuale. Regulile de subcategorizare contextuală se subdivid ma') reguli de subcategorizare strictă; a") reguli selecţionale.

,Regulile de subcategorizare strictă înregistrează restricţiile combinatof.

ale formativelor lexicale, restricţii exprimate în termenii „categoriilor" (sau părţilor de vorbire) sau ai „funcţiilor" sintactice. De exemplu, clasa verbele^ aparţine, contraveni, corespunde, dăuna, a se deda, dedica, incumba, premen-, trebui, veni... admite contextul [~GNANAGNAD] sau, în termenii funcţiilor, adm'

contextul [--Subiect^bind], dar nu admite contextul [-GNAAc] sau conte* ^ [--Obdir]. In cazul oricăruia dintre aceste verbe, regulile de subcategorizare str>c

lo» Participa l a

Circ

GA

Circ

Prep GN

Nominal

S ¥\e\

ul la şcoal- -ă acum

indică : V"^~ selecţionale înregistrează, ca şi regulile de subcategorizare strictă, Reg" ! i tunătorii ale formativelor lexicale, dar, în timp ce în n tfjcta restricţiile sunt formulate în termenii „funcţiilor" sau ai

" - subcategorizarea selecţionată restricţiile sunt formulate în",ategon'lor_^n.|or semantice ale vecinătăţilor. De exemplu, clasa verbelortermenii trasa afana, agonisi, ajusta, amenaja, amortiza, amplifica, anula, ara,actuali'0' aano -^ zj'ţja obiectului direct, nominale cu trăsătura [-Animat] şi nuasana-- acc • '|e cu trăsătura [+Animat]; clasa verbelor admonesta, alfabetiza,accepta no rQ aresta, deporta, maltrata, mitui, muştrului, ofensa... acceptă, înamnistia, ap Direct, nominale cu trăsăturile [+Animat, +Uman] şi nu acceptăpoziţia Ou"'~'t~ăsaturjie [+ Animat, -Uman] sau cu trăsătura [-Animat]. Pentru un nOIb'din prima clasă, regulile selecţionale indică: V->[--[-Animat]-Obdir], iar VCr 'un verb din clasa a doua, regulile selecţionale indică: V-->[~[+Uman]

Regulile lexicale introduc formativele lexicale, înlocuind simbolurile nreterminale, adică simbolurile cărora nu li se mai pot aplica reguli de rescriere, cu formative lexicale (cu rădăcini). O regulă lexicală are forma: V->amplific-, ar-cit-, cânt-, lucr-... sau S->elev-, student-, băiat-, copil-...

Regulile de transformare se aplică nu unor simboluri (ca regulile de rescriere), ci uncr --tructuri (unor succesiuni de simboluri), pe care le convertesc în alte succesiuni de simboluri. Regulile de transformare asigură, din punct de vedere tehnic, legătura dintre structura de adâncime şi cea de suprafaţă,

convertind o construcţie de bază (rezultată din aplicarea regulilor de structură, de subcategorizare şi a celor lexicale) într-o construcţie de suprafaţă.

Condiţia oricărei transformări este păstrarea integrităţii semantice a structurilor transformate, ceea ce înseamnă că toate modificările de structură determinate de transformări, inclusiv suprimările de constituenţi, se fac fără pierdere de informaţie semantică.

Regulile de transformare explică legătura pe care o constatăm între diversele construcţii ale unei limbi, care, deşi sunt diferite sub aspectul constituenţ.lor, se „leagă" între ele printr-o echivalenţă semantică integrală sau printr-o echivalenţă parţială. Regulile de transformare explică, de asemenea, nomenul opus echivalenţei, constând în posibilitatea unei singure structuri sintactice de a primi interpretări semantice diferite.(C } FI - regulile de transformare stabilesc „legătura" unor construcţii ca: desteot S?,™°arce Vesel §' ^2) El s* întoarce şi el este vesel; (C,) El se crede obosit- 're? / CredS

Că d eSte de?tept> (C)) El pare °bosit şi (C2} Pare că el este

GheorShe ?' (C2> Ion ^ Gheorghe se ceartă; tre°ând spre şcoală S' (C2) ^-ean văzut când trecea spre şcoală, t0ta' echivalente' sau asigură

„legătura" unor construcţii ca: P£ '°S şi (C2) Se merSe Pe '°s'> (ci) Elev" citesc cartea şi (C2) (Cl) /O" întâlne*te Pe Gh^rghe şi (C2) Ion se El îmi

impune ceva şi (C2) El îşi impune ceva; (C,) staţie şi (C2) participarea lui Ion la demonstraţie, unde C, şi

18 1

9

de transformare, prin producerea (obţinerea) unei construcţii din cealaltă. DQ exemplu, El se întoarce vesel se obţine din construcţia bipropoziţională El se întoarce şi el este vesel. Transformarea constă, în acest caz, în suprimarea subiectului din a doua propoziţie şi a copulei, suprimări posibile dat fiind faptul că nu antrenează pierdere de informaţie semantică (copula este asemantică, iar informaţia subiectului este redundantă, fiind cuprinsă în informaţia primuluisubiect).

Tot regulile de transformare explică şi fenomenul opus echivalenţei: explică, de exemplu, de ce construcţiile El iese inginer şi El iese îngândurat, cu aceeaşi structură funcţională (PredicatASubiectAAtributiv), sunt interpretabile semantic diferit, în sensul că a ieşi din prima construcţie intră în seria sinonimică a deveni, a se face, iar a ieşi din a doua construcţie intră în seria sinonimică a pleca (de acasă), a părăsi (o încăpere). Cele două construcţii sunt diferite sub aspectul regulilor de transformare: prima este o construcţie de bază, deci asupra căreia nu s-a aplicat nici o transformare, iar a doua este obţinută prin transfomare, din construcţia de bază: El iese si el este îngândurat. Transformarea constă în suprimarea copulei, a conjuncţiei şi a subiectului redundant.

în concluzie, orice gramatică transformaţională de tip N. Chomsky conţine un component de bază, alcătuit din totalitatea regulilor de rescriere şi având ca obiectiv final generarea structurilor de bază, şi un component transformaţional , conţinând regulile de transformare şi având ca rezultat convertirea construcţiilor de adâncime în construcţii de suprafaţă.

nil ztrtB I B L I O G R A F I E > o- >**•

Pentru aparatul tehnic transformaţioaafcisă se consulte: Vasiliu,Golopenţia,Sintaxa, p. 28-54. , 9«i, ' UV

4. Modelul „cazurilor" al lui Ch. J. Fillmore

Transformaţional ismul însuşi nu este o concepţie unică şi unitară. Modelul propus de Ch. i. Fillmore se diferenţiază destul de mult de aspectul chomskyan al gramaticii transformaţionale.

Deosebirea dintre cele două modele priveşte, în primul rând, viziunea asupra naturii structurii de adâncime, cu consecinţe directe asupra repartiţiei diferite a faptelor între structura de adâncime şi cea de suprafaţă şi asupra semnificaţiei componentului transformaţional.

Am văzut că în concepţia lui N. Chomsky structura de adâncime este organizată strict sintactic, structura propoziţiilor de bază (nucleare) fiind reprezentată în termenii unei analize de constituenţi imediaţi (în termenii „categoriilor" sau ai „funcţiilor" sintactice).

Ideea de la care porneşte Ch. J. Fillmore în elaborarea noii teorii este că descrierea sintactică, atât în termenii categoriilor, cât şi ai „funcţiilor", este semantic nerelevantă. Argumentele sunt, în esenţă, următoarele :

a) „Categorii" (sau „funcţii" sintactice) diferite au acelaşi conţinut

20

celaşi conţinut se exprima o uaia prin uuicci uircci, aua uaia prin SUDICUI, monstrucţiile: El se vindecă cu vitamine - Vitaminele îl vindecă, acelaşi conţinuternantic se exprimă printr-un obiect prepoziţional şi printr-un subiect; înonstrucţiile: Fruntea şiroieşte de sudoare - Sudoarea şiroieşte pe frunte, acelaşionţinut semantic (diferit, însă, de exemplul anterior) se exprimă o dată prin

ubiect, altă dată prin grup prepoziţional; în construcţiile: El scapă din vedere ceva. Ceva îi scapă din vedere, acelaşi conţinut se exprimă prin subiect şi prin obiectindirect etc. Asistăm, în acest caz, la neutralizarea opoziţiilor sintactice: subiect/obiect direct, subiect / grup prepoziţional, subiect / obiect indirect.

b) Aceeaşi „categorie" (sau „funcţie") sintactică poate exprima conţinuturi semantice diferite. De exemplu, nominalul în nominativ (deci, subiectul) poate exprima: „agentul" (ex. Elevul citeşte), „pacientul" (ex. Preţul urcă, Piatra crapă), „cauzalul" (ex. Căldura usucă plantele, Necazurile l-au îmbătrânit), „experimentatorul" (ex. Copilul se bucură, El îmbătrâneşte)^-, „locativul" (ex. Mă doare capul, Strada răsună de ţipete), „instrumentul" (ex. Vitaminele fortifică organismul), „ţinta" (=punctul de ajungere) (ex. Ion primeşte o scrisoare) etc. sau nominalul în dativ (deci, obiectul indirect) poate exprima: „beneficiarul" (ex. Ţi-am cumpărat flori), „experimentatorul" (sau, în termeni tradiţionali, subiectul logic) (ex. îmi place cartea), „ţinta" (=punctul de ajungere) (ex. Ji-am trimis o carte, Mi-a venit o scrisoare) etc. Asistăm, în acest caz, la o neutralizare a opoziţiilor semantice : „agent"/ „pacient" / „cauzal" / „experimentator"/ „locativ"/ „instrument"/ „ţintă" etc.

Situaţiile de Ia (a) şi (b) dovedesc că elementele care compun construcţiile de bază („categorii" sau „funcţii") sunt semantic nerelevante, în locul lor, Ch. J. Fillmore propune alte distincţii, de natură logico-semantică, aşa-numitele „categorii cazuale" (sau simplu „cazuri")4. Ca mod de concepere, „cazurile" se apropie de „actanţi", din teoria lui L. Tesniere5 ,sau de „roluri", din teoria lui D.T. Langendoen6.

Teoretic, cercetătorii recunosc valoarea universală a „cazurilor" şi, implicit, existenţa unui inventar comun de „cazuri" pentru toate limbile, în fapt, inventarul de „cazuri" diferă de la un cercetător la altul, în funcţie de caracterul mai detaliat sau mai puţin detaliat al analizei semantice.

Spre deosebire de N. Chomsky, în teoria lui Fillmore, structura de adâncime este organizată în categorii logico-semantice, iar structurarea sintactică revine în exclusivitate componentului transformaţional, plasându-se, deci, la nivelul structurii de suprafaţă, în această concepţie, rostul transformărilor este de a „aşeza"

să se observe că „experimentatorul", deşi caracterizat prin [+ Uman], este totdeauna „nonagent", adică nu este autorul, instigatorul, acţiunii.4 Dintre lucrările lui Ch. J. Fillmore semnalăm: The Case for Case, în „Universals in Linguistic ineory", Em. Bach. R. Harms (eds.), 1968; Toward a Modern Theory of Case. în „Modern Studies in"^'stl: Readings in Transformationai Grammar". D.A. Reibel, S.A. Schane (eds.), 1969; Grammar

°1 Hitting and Breaking, în „Readings in English Transformationai Grammar", R.A. Jacobs ^ a. Rosenbaum (eds.), 7970.

Lucien Tesniere, Elements de syntaxe structurale, 1959 '',", '""O V\ Ti f ar

=, A\* La"gendoen, Roles and role structure, în „Essentials of Erfglish Grammar", Hoit, Rinehart ar|

aWinston. 1970, p. 59-100.

21

U... . ---- ---- j- , --- _

poziţiile sintactice de subiect, obiect direct, obiect indirect, obiect prepoziţional etc. Orice propoziţie de bază (nucleară) se reprezintă prin structura: P— >VAC!AC2...ACn, adică un verb şi unul sau mai multe „cazuri" (= categorii logico-semantice). Fiecare „caz" apare într-o propoziţie de bază o singură dată şi orice propoziţie de bază cuprinde cel puţin un „caz".

Subcategorizarea se efectuează în funcţie de „cazurile" (numărul şi felul lor) pe care un verb le presupune conceptual. Dintr-o analiză de acest tip obţinem : aminti: [--(Cauzal)AExperimentatorAPacient]

citi: [~AgentAPacient] ' 'îmbătrâni: [-(Cauzal)AExperimentator] plăcea: [-ExperimentatorAPacient] sparge: [—(Agent / Cauzal)APacientA(Rezultat)] tremura: [-(Cauzal)AExperimentator] trimite: [AgentAPacientAŢintăA(Instrument)] ustura: [-- ExperimentatorALocativ].

Parantezele rotunde indică posibilitatea ca un anumit „caz" să nu se actualizeze în structura de suprafaţă. Astfel, verbul îmbătrâni apare şi în construcţia: Ion îmbătrâneşte, cu structura: VerbAExperimentator, dar şi în construcţia: Necazurile l-au îmbătrânit, cu structura: VerbACauzalAExperi-mentator. De asemenea, verbul aminti apare şi în construcţia: îmi aminesc ceva, cu structura: VerbAExperimentatorAPacient, dar şi în construcţia: Melodia asta îmi aminteşte de ceva, cu structura: VerbACauzalAExperimentatorAPacient. Semnul / se utilizează pentru incompatibilitatea a două „cazuri" în aceeaşi construcţie (este situaţia Agentului şi a Cauzalului, care nu pot apărea simultan, ci numai alternativ, într-o construcţie; ex. Copilul sparge geamul în bucăţi, unde apare Agentul, şi Vântul sparge geamul, unde apare Cauzalul), în situaţia acestui verb, includerea între paranteze a „cazurilor" Agent / Cauzal explică o construcţie ca: Furunculul a spart, în care singurul „caz" prezent în structura de suprafaţă este Pacientul.1*^ •*

BIBLIOGRAFIEa) Pentru aspectul teoretic, vezi: Cabriela Pană Dindelegan, Reflecţii pe

marginea „ Teoriei cazurilor" a lui Ch. J. Fillmore, în SCL XXIII (1972), l, p.49şi urm.b) Pentru utilizarea modelului fillmorian în interpretarea verbului, vezi .u

Măria Manoliu Manea, Mă seacă la inimă. Romanian vs. Românce: The jfVObjectivization ofthe Experiencer, în RRL XX (1975), 5, p. 53 1 şi urm. j^j-

'

5. Noi orientări semanticistei V;

în ultimul timp, unul dintre aspectele cele mai controversate ale concepţiei transformaţionale chomskyene este definirea şi situarea etapei inserţiei lexicale în interiorul procesului derivaţional, adică stabilirea conţinutului regulilor lexicale şi a momentului în care intervine aplicarea lor.

în concepţia lui N. Chomsky, toate formativele lexicale (rădăcinile cuvinte-v d,:.•;!-.%!.£.*'.

22

. ţervenind după apucarea regumor ue sirucuira şi a rcgumur ue suucaiegori/ A*c\ în momentul în care derivaţia sintactică a ajuns la şiruri preterminale /=secvenţe de simboluri cărora nu li se mai poate aplica nici o regulă de rescriere). In u,mă intervenţiei regulilor lexicale, şirurile^preterminale se modifică în şiruri terminale (ex. e\ev-*-ul*cit-*-eşte*lecţi-*-ă). în concepţia chomskyană, regulile lexicale aparţin componentului de bază al gramaticii, fiind anterioare ciclului transformaţional,

Spre deosebire de N. Chomsky, pentru care toate formativele lexicale sunt ireductibile8, Lalcoff, Postai, McCawley atrag atenţia asupra faptului că anumite formative lexicile se comportă ca unităţi complexe, fiind decompozabile în elemente semantice primitive, numite „predicate atomice". Compunerea acestor elemente subiacente, pentru obţinerea unui element de suprafaţă unic (a unui singur lexem) se asigură prin aşa-numitele transformări prelexicale, adică transformări anterioare inserţiei lexicale, anterioare regulilor lexicale.

De exemplu, formativul lexical kill9 (rom. ucide) se compune din încorporarea „predicatelor atomice" primitive: CĂUŞE (rom. „a cauza", „a face să"), BECOME(rom. „a deveni"), NOT (rom. „nu"), AL1VE (rom. „viu", „în viaţă"). Elementul lexical de suprafaţă kill este rezultatul unui lanţ de transformări prelexicale, numite transformări „de ascensiune a predicatului"10. Prin „ascensiunea predicatului" ALIVE, se obţine: CAUSEABECOMEADEAD (adică „a face să"A „a deveni"A„ mort"). Printr-o nouă transformare „de ascensiune", se obţine: CAUSEAD1E (adică „a face să"A„a muri"), iar printr-o nouă transformare, se ajunge la cuvântul de suprafaţă kill (rom. ucide).

Ideea transformărilor prelexicale a condus la negarea structurii de adâncime de tip chomskyan, care, în teoria clasică, este rezultatul regulilor de rescriere, fiind anterioară ciclului transformaţional. în acelaşi timp, ideea elementelor semantice primitive subiacente a condus la o nouă ipoteză asupra structurii profunde, concepută, de astă dată, exclusiv semantic, dar într-o altă viziune decât cea fillmoriană. Conceptul de „predicat atomic" repetabil, de tipul: FACE, DEVENI nu apare la Fillmore.

BIBLIOGRAFIEGeorgeLakoff, On the Nature ofSyntactic Irregularity, 1965; Paul Postai, On

the Surface Verb „ Remind", în „Studies in Linguistic Semantics", Ch. J. Fillmore, R.T. Langendoen (eds.), 1971; James D. McCawley, Lexical Insertion in a Transformaţional Grammar without Deep Structure, în „Papers from the Fourth * Regional Meeting of Chicago Linguistic Society", 1968; James D. McCawley, The Role of Semantics in a Grammar, în „Universals in Linguistic Theory", E. Bach, R.. Harms (eds.), 1968; Langages 27, Septembre 1972: La semantique generative; Mariana Tuţescu, Precis de semantique franyaise, EDP, 1974, p. 160-174.

, §3.2'-pnstatarea lui M. Chomsky se referă numai la cuvintele simple, neobţinute prin sufixare sau

pretixare.Alegerea, pentru exemplificare, a verbului englezesc kill se explică prin folosirea excesivă a acestui

'11 în întreaga literatură ilustrând noua concepţie. • engl. predicai? lifting (Ia Lakoff) şi predicate raising (la McCawley).

23

n t

Pentru înţelegerea corectă a transformaţionalismului, deosebit de utile sunt specificările lui Em. Vasiliu cu privire la două dintre ideile transformaţionale de bază: a) distincţia structură de adâncime / structură de suprafaţă; b) ideea asemănărilor profunde dintre limbi şi, implicit, a gramaticii universale.

Em. Vasiliu atrage atenţia asupra faptului că ideea de „structură profundă" nu este decât o ipoteză asupra structurii limbii şi că a face cuiva obiecţia că nu ia în consideraţie structura de adâncime şi, mai mult, că nu ia în consideraţie o anumită structură de adâncime echivalează cu a face obiecţia că nu foloseşte aceeaşi ipoteză. Greşeala multor transformaţionalişti constă în identificarea propriei lor interpretări cu gramatica transformaţională însăşi, deci în confundarea teoriei transformaţionale cu una dintre interpretările ei posibile.

Em. Vasiliu subliniază, de asemenea, că gramatica transformaţională nu este decât o construcţie formală, teoretică, în cadrul căreia conceptele nu au sensul intuitiv din limba curentă, ci numai sensul stabilit explicit în interiorul şi în termenii teoriei, îndoielile din timpul din urmă asupra „existenţei" structurii de adâncime se datoresc unei false identităţi între conceptele construcţiei teoretice şi faptele din limbile naturale. „Justeţea" unei construcţii teoretice nu este decât relativă; ea nu trebuie căutată în existenţa imediată a unui corespondent în limbile naturale, ci în capacitatea modelului de a explica fenomene din limbile naturale.

în ceea ce priveşte ideea asemănărilor profunde dintre limbi, Em. Vasiliu atrage atenţia că acceptarea ei depinde exclusiv de gramatica în termenii căreia se face descrierea limbilor. Dacă se recurge la un sistem suficient de abstract, el poate fi unic pentru toate limbile, iar dacă se recurge la sisteme mai puţin abstracte apar. fără îndoială, diferenţe structurale între limbi. De altfel, ceea ce apare imediat observaţiei noastre este diferenţa dintre limbi. Tot ceea ce este „dincolo" de această diferenţă nu este decât o ipoteză construită şi ipoteza este utilă în măsura în care ea asigură explicarea diferenţelor.

Observaţiile lui Em. Vasiliu, valabile pentru orice cercetare bazată pe metoda modelării (a constructelor teoretice, formale), pun în evidenţă caracterul vulnerabil al „absolutizărilor" de orice tip, fie „absolutizarea" transformaţio-nalismului sau a unei anumite interpretări transformaţionale, fie „absolutizarea" orientărilor de tip netransformaţional, analitic.

BIBLIOGRAFIESă se vadă articolele lui Em. Vasiliu, Grammaire transformationnelle; theorie et

interpretation, în „Revue romane" (Danemarca), numero special 4, 1970, p. 19 şi urm. ; Structurez profondes et,,language universals", în „Bulletin de la Societe roumaine de linguistique romane", VII (1970), p.21 şi urm.; Există structuri de adâncime?, în SCL, XXIV (1973), l, p.3 şi urm. în legătură cu ultimul articol, să se vadă şi răspunsul lui Ion Coteanu, în legătură cu „structura de adâncime", în

SCL, XXV (1974), 2. p. 169-170.

7.1. Opţiunea pentru sintaxa transformaţională

Dintre cele două modalităţi de descriere a sintaxei unei limbi: modalitatea analitică şi cea generativ-transformaţională, în acest curs se adoptă modalitatea generativ-transformaţională.

Dintre tipurile de transformaţionalism, cursul adoptă, în linii generale, concepţia transformaţională de tip N. Chomsky, potrivit căreia structura de adâncime este organizată în categorii sintactice, şi nu semantice. Adoptarea transformaţionalismului de tip chomskyan se explică prin calitatea acestuia de a asigura descrierea sintactică structurală a enunţurilor generate, creându-se astfel puntea de legătură cu oricare dintre orientările moderne nongenerativiste şi, de asemenea, cu sintaxa tradiţională.

Adoptarea concepţiei transformaţionale chomskyene priveşte exclusiv natura structurii de adâncime; multe alte elemente de concepţie din curs nu apar în lucrările iui N. Chomsky. Poziţia subiectului, implicată în „centralitatea" verbului11, rolul cazului şi al prepoziţiei ca elemente de concatenare (legare) şi de ordonare a constituenţilor12 , opoziţia grup predicativ / circumstanţial13, concepţia asupra funcţiilor sintactice14 sunt numai câteva dintre aspectele diferite faţă de transformaţionalismul chomskyan. Pe de altă parte, în cuprinsul acestui curs, de câte ori va fi cazul, se vor sublinia, în mod expres, limitele modelului de tip Chomsky, adică ale modalităţii de descriere strict sintactice15, sugerându-se necesitatea continuării (sau combinării) descrierii de tip sintactic cu o descriere „cazuală" (semantică)16.

Deşi se adoptă transformaţionalismul de tip chomskyan, se evită, în mod deliberat, aparatul prea tehnic transformaţional, cu reguli formalizate, cu restricţii stricte de ordonare a regulilor, cu convenţiile grafice (arbori) curente în literatura transformaţională. Adoptarea concepţiei transformaţionale, în perspectiva renunţării la aparatul prea tehnic, este posibilă, deoarece transformaţionalismul nu se reduce la o tehnică de descriere, ci reprezintă, înainte de toate, o concepţie asupra modului de funcţionare a limbajului uman, deci o teorie a limbii.

7 . 1 . 1 . Adoptarea concepţiei transformaţionale ne obligă să limităm descrierea la nivelul competenţei, eliminând din sfera noastră de interes nivelul actualizărilor (al performanţei). Este motivul pentru care lipsesc din acest curs observaţiile privind topica (aşezarea constituenţilor), observaţiile de natură stilistică, observaţiile normative, observaţiile privind „teoria enunţării", lipsesc distincţiile: emiţător / receptor, vorbit / scris, marcat stilistic / nonmarcat (neutru) etc., care, deşi foarte importante din punctul de vedere al unei sintaxe generale, sunt nesemnificative la nivelul competenţei (al invariantelor sintactice).

J'Vezi capitolul I. ... , ^ v â ^ H ^ , f '2 Vezi capitolul al II-lea, §3.1. .K- . . .nsqt* . ţ towtfyM'.tJ î 'J Vezi capitolul al 11-lea, § 1.2. *if ;-,j\ 5;~ ••••<--,.• ,--•!••> riqo ,w«^vsn biîwir.iT 8!* Vezi infra, § 7.2. MH,-, imi;- , ,K> v A ,| A ,V! .V ,{AD

16 s'"'' de exemPlu' capitolul al IV-lea, § K& şi capitolul al V-lea, § 3.3.tf !:,qKrmo ¥A ,(A ,t :.<;mw ~"Sunt şi concluziile din Postfaţă (la ediţia.* J976). ' i giuf;>inJ? o m

25

-.!*,

'"•'Vf,

'. Ef* £ţţi».'v.*-. sYiy'jsto'-i•. •. iţ ţTtoilB î fii) v.v"î\iv' "iSVi-jsWio, .iţfts .t3 G

U

asemenea ananê, ti, uimûn iva, pnûn^ Kw..i.u impunai,^ un.-. .»•.______performanţei, care trebuie să completeze pe aceea a competenţei. Sintaxa performanţei reprezintă, însă, o etapă ulterioară, realizabilă numai în condiţiile existenţei în prealabil a unei sintaxe a competenţei.

7.1.2. Concepţia transformaţională explică unele aspecte ale modului de organizare a descrierii, şi anume :

- Un capitol destinat analizei relaţiilor sintactice precedă inventariereastructurilor, asigurând descrierea structurală de detaliu a acestora. Este partea deanaliză structurală prezentă şi în descrierile de tip analitic şi încorporată de sintaxatransformaţională.

- Sunt tratate separat structurile de bază ale grupului verbal şi structurileobţinute prin transformare.

- Un capitol este destinat subcategorizării verbului în termenii vecinătăţilor,urmărindu-se şi implicaţiile semantice ale subcategorizării.

- Fenomenele de sinonimie şi de ambiguitate sintactică, explicate dintrôperspectivă transformaţională, deci ca fenomene ale structurii de suprafaţă, suntexaminate în capitolul destinat structurilor rezultate din transformare.

7.2. Sintaxă „categorială" /sintaxă „funcţională"

N. Chomsky17 atrage atenţia asupra faptului că o descriere în termenii funcţiilor sintactice, adică în termenii subiectului, predicatului, complementului direct, complementului indirect etc., este redundantă, fiind integral şi direct derivabilă dintr-o descriere „categorială", adică în termenii claselor morfologice, în acest sens, N. Chomsky arată că informaţia arborelui A, care include atât „categorii", cât şi funcţii sintactice, este total identică cu informaţia arborelui B, alcătuit în exclusivitate din „categorii"18. Arbore A :

17 Cf. N. Chomsky, Aspects, p. 68-74.18 Termenul categorie, opus la N. Chomsky aceluia de funcţie, are în vedere simboluri ca : GN, GV.GAj, V, N, Aj, Av etc., simboluri împrumutate din gramatica constituenţilor imediaţi. Ultimele : V, N(= nume), Aj, Av corespund, în mare, claselor morfologice (părţilor de vorbire).19 Arborele are o structură identică cu cea descrisă de N.Chomsky. oHv>'k mo 3iiiv<b>; ri ,•; trtwg ''

Informaţia adusă de funcţiile sintactice Subiect, Predicat, Obdir poate fi suplinită de următoarele definiţii relaţionale :

(i) Subiect : [GN, P], ceea ce notează relaţia de dominare directă GN > P (se citeşte „GN este dominat de P" sau „P domină pe GN");

(ii) Predicat: [GV, P], ceea ce notează relaţia de dominare directă GV > P;(iii) Obdir: [GN, GV], ceea ce notează relaţia de dominare directă GN > GV.

în definiţiile date, fiecare funcţie este specificată în termenii unei relaţii de dominare stabilite între două „categorii". Aceste definiţii, înregistrând o relaţie univocă între o informaţie „funcţională" şi una de natură „categorială", pledează pentru caracterul predictabil (redundant) al funcţiilor sintactice. Este motivul pentru care N. Chomsky propune renunţarea Ia arborele A, redundant, în favoarea arborelui B, neredundant, şi, implicit, eliminarea funcţiilor din reprezentările sintactice.

în ling\'istica românească, lucrarea Galeriei Guţu-Romalo, Sintaxa, realizează definirea „formală" a funcţiilor sintactice (în terminologia autoarei, a „poziţiilor sintactice"), folosind, drept criterii de bază, „participarea la un anumit tip de relaţie sintactică " şi „ realizarea strict specifică " a unei funcţii^.

Definind funcţia de subiect prin „ nume în nominativ impunând acordul verbului cu care intră în relaţie de interdependenţă " ^, funcţia de complement direct prin ,, nume în acuzativ, termen dependent in cadrul unei relaţii de subordonare faţă de verb"^^, funcţia de complement indirect prin „nume în dativ, dependent de un verb"^^ etc., autoarea stabileşte o relaţie necesară, o corespondenţă univocă între descrierea „ categorială" fi cea „funcţională". Şi sub acest aspect, cartea Valeriei Guţu-Romalo este o demonstraţie pentru valabilitatea punctului de vedere chomskyan privind funcţiile sintactice.

Dată fiind natura redundantă (predictabilă) a informaţiei aduse de funcţii, Se pune, în mod firesc, întrebarea dacă o descriere „categorială" nu suplineşte integral o descriere în termenii funcţiilor, ceea ce ar însemna renunţarea la ultimul t]P de descriere. Opinia noastră este că, deşi informaţia adusă de funcţii este

. .oitmo« ot.v v

'-•'-'.ii ÎB 'liîovfn: 3

.(£,: 5 .''J*t r CV , p. -.••>;, Oc

i'^VUrS" - ii,m,'. \ "7î -f ' - v ,

26 2

7

.

- Introducerea în descriere a funcţiilor sintactice înseamnă o ierarhizare a trăsăturilor sintactice sub aspectul relevanţei lor semantice: numai contextele [--Subiect], [--Obdir], [--Obind], [—Atributiv], [—Circ] au valoare semantic distinctivă, nu şi contextele [--S], [--Pro], [—Av], [~Aj] (adică Substantiv, Pronume, Adverb, Adjectiv), aflate sub dominaţia celor dintâi. Adică, două verbe se deosebesc semantic pe baza apariţiei lor succesive în contextele [--Obdir] / [-- Atributiv] (ex. El mă ajunge l El ajunge profesor) sau pe baza apariţiei lor succesive în contextele [--Circ] / [—Obdir] (ex. EI trage la han l El trage căruţa), dar nu se deosebesc semantic pe baza apariţiei succesive în contextele [--Aj], [—S], [—Personal], [—GPrep] (ex. El este nervos l El este profesor l Tu eşti tu însuţi l El este de piatră) sau pe baza apariţiei succesive în contextele [--Av], [—GPrep] (ex. El locuieşte aici l El locuieşte la hotel) etc.

- Introducerea în descriere a funcţiilor sintactice înseamnă luarea în consideraţie nu numai a raporturilor de succesiune (sintagmatice), aşa cum se întâmplă în cazul descrierii de constituenţi, ci, simultan, a raporturilor sintagmatice şi paradigmatke. O funcţie sintactică înseamnă, în plan paradigmatic, o clasă de substituţie24 , deci o clasă de termeni neopozabili la nivel sintactic, iar, în plan sintagmatic, o poziţie constantă şi, implicit, o relaţie constantă.

Cele două argumente constituie motivul pentru care descrierea din acest curs se va face atât în termenii funcţiilor sintactice, cât şi în termenii „categoriilor". Cele două modalităţi se completează într-o reprezentare a structurii propoziţiei de tipul :

PredicatObsec Obprep Atributiv

XX XX XXGN Ac Prep GN i GN i N l

GAj l

unde pe primul nivel al derivaţiei apar simbolurile funcţionale : Predicat, Subiect, Obdir, Obind, Obsec, Obprep, Atributiv, Circ, iar pe al doilea nivel al derivaţiei apar simbolurile „categoriale" : V, GN, GAj, Av, precum şi elementele care asigură legarea acestora : N(=nominativ), Ac(=acuzativ), D(=dativ), Prep(=prepoziţie), MP(= mprfemele predicaţiei)25.

în această reprezentare a structurii propoziţiei, în care fiecare funcţie este redată prin doi termeni (pentru Predicat, V şi MP; pentru Subiect, GN şi N; pentru Obdir, GN şi pe... Ac), şi nu printr-unul singur, redundanţa descrierii, acuzată de N. Chomsky, este evitată.

7.2.1. Inventarul de funcţii sintactice diferă de la o limbă la alta, ca urmare

24 Cf. Guţu Romalo, Sintaxa, p. 90 (§ 2).

25 Vezi capitolul al III-lea. - , : • - .

cercetător la altul, ca urmare a unor interpretări, decizii subiective, diferite asupra aceluiaşi material.

Plasând descrierea din acest curs la nivelul structurii de adâncime, vommoaşte, m structura grupului verbal, următoarele funcţii: predicat, subiect,

hiect direct, obiect secundar, obiect indirect, obiect prepoziţional,tributiv, circumstanţial, cantitativ. Semnificaţia fiecărei funcţii, precum şi

motivarea acceptării acestui inventar de funcţii, şi nu a altuia, le vom da în capitolulal III-lea.

7. 3. Sintaxa propoziţiei si sintaxa frazei

7.3.1. Adoptarea în descriere a funcţiilor atrage după sine renunţarea la organizarea descrierii sintactice după principiul propoziţie / frază, în concepţia funcţiilor sintactice, fraza nu există ca entitate distinctă, propoziţiile subordonate nefiind altceva decât realizări posibile ale funcţiilor, deci nefiind altceva decât termeni alternativi, alături de alţi termeni, ai unei clase de substituţie. („... o clasă de substituţie include unităţi diferite ca structură, cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziţii "26).

Analogia dintre organizarea propoziţiei şi a frazei şi, in mod special, dintre părţile subordonate de propoziţie şi propoziţiile subordonate o găsim formulată şi în sintaxa tradiţională, sub forma principiului „corespondenţei" dintre părţile de propoziţie şi propoziţii (c f. Mioara Avram, Despre corespondenţa dintre propoziţiile subordonate şi părţile de propoziţie, în SG, / ( 1956), p. 141 şi urm.). Dar formularea acestui principiu n-a avut urmări directe asupra modului de concepere a frazei şi asupra organizării descrierii sintactice.

7.3.2. La aceeaşi idee, a renunţării la organizarea descrierii sintactice dupăprincipiul propoziţie / frază, conduce şi adoptarea concepţiei transformaţionale.

în sintaxa transformaţionalâ, cuprinderea nivelului frazei se realizează prin recursivitatea acestei gramatici27, şi anume: prin includerea simbolului iniţial P şi în alte puncte ale derivaţiei sintactice decât în punctul i n i ţ i a l . De exemplu, se introduce simbolul iniţial P în regula de rescriere a lui GN (deci în expansiunea grupului nominal): GN-->(Det) ANominalA(Art)A(ConjA #P# )A(Rel).

Din punctul de vedere al sintaxei transformaţionale, fraza alcătuită prin subordonare nu este altceva decât o expansiune posibilă, alături de altele: este acea expansiune care înglobează, ca termen dependent, simbolul inţial P. în exemplul dat (în regula de rescriere a lui GN), expansiunile: 1. Nominal, 2. Det ANoininal, •>• NominalAArt reprezintă nivelul propoziţiei, iar expansiunile: 4. NominalAArtA

AConjA#P# (ex. faptul ca pleci, faptul să pleci), 5. NominalAArtARel (ex. modul cum lucrezi, locul unde lucrezi, obiectul ce lucrezi) reprezintă nivelul frazei.

7.3.3. Cele afirmate în § 7.3.1. şi § 7,3.2. explică de ce în organizareaacestui curs nu vom găsi o parte destinată sintaxei propoziţiei şi o parte distinctăţCf. GuţuRomalo, lucr. cit., p. 90. rentru conceptul

de recursivitate. vezi supra, § 3.2

29

Subiect

XXGN N

Circt

l Av IPrep'Xj

ObindObdir

V MP GN pe.Ac GN D

.(f,W o. i .n,.W'

. . . %

, - s i

CAPITOLUL I VERBUL - „CENTRU"

AL ENUNŢULUI

1. Argumente;1.1. Organizarea sintactică a enunţurilor determinată de compatibilităţile

sintactice ale verbului-centru;1.2. Organizarea lexicală determinată de restricţiile selecţionate ale

verbului-centru :1.3. Organizarea cazuală (semantică) determinată de compatibilităţile

semantice ale verbului-centru; $,'2. Diferite modele de descriere în care verbul este plasat în centrul enunţului^/ '3. Subordonarea subiectului faţă de verb; *4. Repercusiuni asupra concepţiei şi organizării cursului; Bibliografie. ?f*

lioqeHq îiiXStni'-

,,<*.*.*«

.<*

o reftş n.-..v

•'u-.

B•!

n.'

.&: .U'U'J'

1. Verbul este centrul enunţului, deoarece, cu rare şi nesemnificative excepţii1, în jurul verbului Ia mod personal se organizează întregul enunţ. Verbul este constituentul care asigură structurarea enunţurilor, determinând o anumită structură sintactică şi semantică a acestora2.

Afirmaţia că verbul este centrul enunţului, că verbul este „responsabil" de organizarea sintactică şi semantică a enunţurilor îşi găseşte argumentarea în faptul că, în funcţie de compatibilităţile sintactice şi semantice ale verbelor, enunţurile limbii române au structuri diferite.

1.1. Compatibilităţile sintactic diferite ale verbelor sunt „responsabile" de structura diferită a unor enunţuri ca: Plouă, El aleargă, îmi place cartea, Mă cuprinde tristeţea, El devine medic, Ei l-au numit Gheorghe, El mă învaţă carte, Ei ne-au trimis o scrisoare etc. Enunţurile se deosebesc între ele prin numărul de nominale admise (nici un nominal în Plouă, un singur nominal în El aleargă, două nominale în îmi place cartea, Mă cuprinde tristeţea şi El devine medic, trei nominale în Ei l-au numit Gheorghe, El mă învaţă carte şi Ei ne-au trimis o scrisoare} şi se deosebesc şi prin cazul diferit impus acestor nominale (nominativ în El aleargă, nominativ şi dativ în îmi place cartea, nominativ şi acuzativ în Mă cuprinde tristeţea, două nominative în El devine medic etc.).

Aceleaşi compatibilităţi sintactic diferite ale verbelor sunt „responsabile":__~de apariţia unui constituent adjectival în enunţuri ca: El ajunge bogat, El s-a

Enunţurile care nu conţin un verb la mod personal (nu avem în vedere enunţuri ale dialogului, unde ornisiunea unor componente, inclusiv a verbului, este frecventă, ci ne referim la aşa-numitele enunţuri '.nominale") sunt cazuri excepţionale, atât ca frecvenţă (numărul lor este incomparabil mai mic decât <>' enunţurilor „normale"), cât şi ca semnificaţie în ansamblul limbii (asemenea enunţuri sunt devieri

e 'a normele limbii standard, apariţia lor fiind circumscrisă la aspectele stilistic „marcate" ale limbii române).

. Nu trebuie să se înţeleagă de

aici că

verbul este singuru

l factor „responsabil" de

structurarea te§rală a

enunţurilor. Verbul

realizează prima structurare a enunţurilor, plasând componentele "untului într-o anumită poziţie, într-o anumită ierarhie faţă de el. în cadrul enunţului se realizează şi

ructurări: ale grupului nominal, ale grupului adjectival sau adverbial.alte şti

neschimbat, El se ţine mândru şi, dimpotrivă, de absenţa adjectivului (subordonat faţă de verb) din alte enunţuri (vezi : El lucrează grădina);

- de apariţia obligatorie a unui grup prepoziţional, cu o anumită prepoziţie, înenunţuri ca: El abuzează de tine, El apelează la prieteni, El atentează la bunurilepublice, El se bazează pe ajutorul tău, El beneficiază de ajutor, El se bizuie peprieteni, Contribuţia constă în clasificare etc. şi, dimpotrivă, de absenţa grupuluiprepoziţional din alte enunţuri (vezi: El îmi citeşte o carte);

- de apariţia obligatorie a unui circumstanţial (adverb, grup prepoziţional sau grup cu numeral) în enunţuri ca: El se comportă corect, El cântăreşte mult, Caietul costă mult, Discuţia decurge furtunos, Şedinţa durează mult, El se poartă cuviincios, Durererea răspunde în spate, Carnea îmi revine douăzeci de lei etc. şi, dimpotrivă, de absenţa acestui constituent din alte enunţuri (vezi: El mă anunţă asta);

- de apariţia obligatorie a constituentului reflexiv în enunţuri ca: El se bizuie petine. El se codeşte de la treabă, El se dedă băuturii, El se extaziază în faţatabloului, El se hazardează în ceva, El se mândreşte cu tine etc. şi, dimpotrivă, deabsenţa reflexivului din alte enunţuri (vezi: Mă doare capul, îmi place cartea);

- de apariţia, în poziţia obiectului direct, numai a nominalului, nu şi apropoziţiilor conjuncţionale (vezi: El actualizează subiectul, El adnotează un text,El agoniseşte bani etc.), de apariţia, în poziţia obiectului direct, şi a nominalului, şia propoziţiei conjuncţionale (vezi: El aşteaptă o scrisoare, El aşteaptă să plece, Eldoreşte o carte. El doreşte să citească), de apariţia, în poziţia obiectului direct,numai a propoziţiei conjuncţionale, nu şi a nominalului (vezi: El binevoieşte săplece, El consideră că am greşit etc.).

1.2. Tot verbul, ca urinare a restricţiilor selecţionale impuse vecinătăţilor (nume şi adverb), este „responsabil" de limitarea vecinătăţilor la anumite clase lexicale.

Verbului i se datorează limitarea subiectului la clasa numelor cu trăsătura [+Uman ] în enunţuri ca: El batjocoreşte pe cineva, la clasa numelor cu trăsăturile [+Animat, -Uman] în enunţuri ca: Vulpea adulmecă, Oaia behăieşte, Câinele chelălăie, la clasa numelor cu trăsătura [-Animat] în enunţuri ca: Vântul adie, Soarele asfinţeşte, Avionul aterizează, Râul curge.

Verbul explică restrângerea obiectului direct la nume cu trăsătura [+Uman] în enunţuri ca: El admonestează copilul, El mituieşte pe funcţionar, El l-a ofensat, la nume cu trăsăturile [+Animat, -Uman], în enunţuri ca: El adapă caii, El potcoveşte caii, El priponeşte caii, la nume cu trăsătura [-Animat ] în enunţuri ca: El agoniseşte bani, El amenajează un teren, El anulează un act.

Verbul este „responsabil" de prezenţa obligatorie a vecinătăţii adverbiale cu trăsătura [+Mod] în enunţuri ca: El se comportă corect, Discuţia decurge furtunos, El se poartă corect, El procedează bine, de prezenţa adverbelor cu trăsătura [+Cantitate] în enunţuri ca: Sacul cântăreşte mult, Caietul costă mult, Casa valorează mult, de vecinătatea adverbelor cu trăsăturile [+Aspect, +Durativ] în enunţuri ca: Amintirea mai dăinuie încă, Şedinţa mai durează. Amintirea mai

'"stăruie încă.

15 ib ;'• fi uw, !

32

organizarea diferită a enunţurilor: în El aleargă, se realizează structura VerbAAgent,în El citeşte lecţia, se realizează structura VerbAAgentAPacient, în Mă doare capul,se realizează structura VerbAExperimentatorALocativ, în îmi place cartea, se

a|jzează structura VerbAExperimentatorAPacient, în Frigul l-a îmbolnăvit, seea'izează structura VerbACauzalAExperimentator, în Furtuna a spart fereastra înbucăţi, se realizează structura VerbACauzalAPacientARezultat, în Microfonul

amplifică sunetul, se realizează structura VerbAInstrumentAPacient, în Ei ne-autrimis veşti, se realizează structura VerbAAgentA TintăAPacient, în El locuieşte la

Bucureşti, se realizează structura VerbAExperimentatorALocativ.în concluzie, restricţiile sintactice impuse de verb, constând în constrângeri

exercitate asupra claselor morfologice admise ca vecinătăţi, asupra cazului impus diverselor nominale, asupra prepoziţiei impuse nominalului sau adverbului, asupra conjuncţiei cu care se construiesc diversele propoziţii, asupra caracterului facultativ sau obligatoriu al diverşilor determinanţi verbali, asupra acceptării ca vecinătăţi a nominalelor sau a propoziţiilor conjuncţionale, reprezintă unul din factorii „responsabili" de o primă structurare sintactică a enunţului.

Restricţiile selecţionale impuse de verb vecinătăţilor (nominale şi adverb) explică structurarea „lexicală" a enunţurilor, în sensul limitării vecinătăţilor la clase lexicale cu anumite particularităţi semantice.

Compatibilităţile semantice ale verbelor dau seama de structurarea semantic diferită a enunţurilor.

2. Toate aceste constrângeri, sintactice, selecţionale şi semantice, concură la conceperea verbului ca centru al enunţului. Plasarea verbului în centrul enunţului este comună unor modele diferite de descriere a structurii propoziţiei, şi anume : a) un model sintactic „categorial", a cărui reprezentare grafică este :,^,

#P# ' ' / :

isc.-18

_ __

'"WRefl GN,AN pe...AcAGN2 GN3

AD Prepx...XAGN4 GAj GAv' t ţ

b) un model sintactic „funcţional", a cărui reprezentare grafică este : > "

#?#

Predicat Subiect Obdir Obind Obsec Obprep Atributiv Circ ' c)

Un model semantic („cazual" sau „actanţial"), a cărui reprezentare grafică este:

oiibnt

Agent Pacient Cşjizal Instrument Experimentator.,

' - si"nta*a grupului verbal 33

CAPITOLUL AL II-LEA

RELAŢIILE DIN INTERIORUL GRUPULUI VERBAL. ELEMENTELE CARE ASIGURĂ COEZIUNEA GRUPULUI

CircumstanţialActant|j.....Verb

Deşi d i fer i te ca modal i ta te de descr iere , toate au în comun: a) „centralitatea" verbului şi b) subordonarea subiectului faţă de verb.

3. într-un model sintactic, subordonarea subiectului faţă de verb se susţineprin următoarele argumente: a) Apariţia unui constituent în poziţia de subiect estesubordonată capacităţii verbului de a admite această poziţie (există şi verbe„inapte" sintactic de a admite subiect vezi: Plouă, Ninge, Tună sau îmi pare binede ceva, îmi pasă de ceva, I s-a urât de tine); b) Coeziunea între subiect şi verb serealizează nu numai prin repetare de morfeme (acord), ci şi prin caz. Cazul estemijlocul care asigură legarea de verb şi a altor constituenţi din grupul verbal (veziobiectul direct şi cel indirect), Deci, din punctul de vedere al legăturii cazuale,subiectul nu se deosebeşte de cele două obiecte; c) Subiectul şi obiectul direct aufaţă de verb o poziţie similară, evidentă în cadrul transformării pasive, în careobiectul direct ajunge să ocupe poziţia subiectului.

într-un model semantic („actanţial" sau „cazual"), subordonarea subiectului faţă de verb se explică prin calitatea lui de „actant" (de „caz"), actant „regizat" de verb, ca oricare dintre ceilalţi actanţi din grupul verbal. Faptul că acelaşi actant poate apărea ca subiect şi ca obiect direct (ex. Şedinţa începe, Ei încep şedinţa; El îmbătrâneşte, Necazurile l-au îmbătrânit), ca subiect şi ca obiect indirect (ex. El scapă din vedere ceva, îi scapă din vedere ceva), ca subiect şi ca grup prepoziţional (ex. Mă pasionează fizica, Mă pasionez de (după) fizică) etc. atenuează opoziţiile stricte dintre aceşti constituenţi, plasându-i, din punct de vedere semantic, pe aceeaşi poziţie faţă de verb.

4. Argumentele prezentate anterior explică de ce, în cuprinsul acestui curs,verbul este considerat „centrul" enunţului, iar subiectul este subordonat verbului.Explică, de asemenea, un anumit aspect din organizarea cursului, şi anume:deschiderea cursului cu sintaxa grupului verbal.

BIBLIOGRAFIEa) Pentru conceptul de enunţ şi pentru structurarea enunţurilor româneşti, să se

consulte: Sorin Staţi, Elemente de analiză sintactică, EDP, 1972, p. 11-29;Guţu Romalo, Sintaxa, p. 29-34; p. 71-88; M. Cvasnîi, Despre enunţ, în LL,1974, 4, p. 653 şi urm.

b) Pentru subordonarea subiectului faţă de verb, vezi şi: Sorin Staţi, Sintagma şilocul ei în structura limbii, în ELS, p. 118; Valeria Guţu Romalo, în problemaclasificării verbelor, încercare de clasificare sintagmatică, în ELS, p. 294;Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 58-61. •»>,

îi J'&i • dl3/

1. Conceptul de „grup verbal";1. L Delimitarea de conceptele corelative: grup nominal, grup adjectival, *

grup adverbial; 1.2. Distincţia: grup verbal /grup predicativ;

2. Relaţiile din interiorul grupului verbal;2.0. Teoria relaţiilor: concepţia lui L. Hjelmslev;2.0.1. Manifestarea formală a relaţiilor sintactice: recţiunea, acordul,

aderenţa;2.1. Examinarea relaţiilor din interiorul grupului verbal din punctul de

vedere al teoriei formulate;2.1.1. Relaţiile diferitelor vecinătăţi faţă de verbul-centru;2.1.2. Relaţiile vecinătăţilor între ele;2.1.3. Concluzii;

3. Elementele care asigură coeziunea grupului;3.1. Cazul;3.2. Prepoziţia;3.3. Acordul;3.4. Conjuncţia;3.5. Relativul;3.6. Concluzii; Bibliografie.

1. Conceptul de „grup verbal"

1.1. Grupul verbal, grupul nominal, grupul adjectival şi grupul adverbial se definesc şi se delimitează în funcţie de calitatea morfologică a „centrului", a constituentului în jurul căruia se organizează grupul. Astfel, grupul verbal se organizează în jurul verbului (indiferent de modul la care apare, personal / nepersonal) şi include verbul şi toţi determinanţii lui direcţi; grupul nominal se organizează în jurul unui centru nominal şi cuprinde numele şi determinările lui; grupul adjectival se organizează în jurul unui centru adjectival şi este format din adjectiv şi determinările lui; grupul adverbial se organizează în jurul adverbului şi este format din adverb şi determinanţii lui.

In enunţul: Ţările noastre, conştiente de responsabilitatea care incumbătuturor statelor mari, mijlocii sau mici, indiferent de situarea lor geografică, denivelul lor de dezvoltare sau de sistemul politic, economic şi social, afirmă hotărâtvoinţa lor comună să extindă colaborarea lor politică, să intensifice cooperareaeconomică reciproc avantajoasă, să întărească legăturile, de prietenie printr-o mai"una cunoaştere reciprocă a valorilor lor materiale şi spirituale, decupăm, potrivitPrincipiului stabilit, următoarele grupuri sintactice: pKM,: tsirttr.-

35

- în jurul verbului afirmă se organizează grupul: Ţările afirmă hotărât voinţa;- în jurul verbului incumbă se organizează grupul: care incumbă statelor

indiferent;- în jurul verbului să extindă se organizează grupul: să extindă colaborarea;- în jurul verbului să intensifice se organizează grupul: să intensifice cooperarea;- în jurul verbului să întărească se constituie grupul: să întărească legăturile

printr-o cunoaştere;

b) grupuri nominale:Cî'*~

- în jurul centrului ţările se organizează grupul: ţările noastre conştiente;- în jurul centrului responsabilitatea se organizează grupul: responsabilitntea

care incumbă tuturor statelor mari, mijlocii sau mici1;- în jurul centrului statelor se constituie grupul: tuturor statelor mari, mijlocii sau

mici;- în jurul centrului situarea se constituie grupul: situarea lor geografică;- în jurul centrului nivelul se constituie grupul: nivelul lor de dezvoltare;- în jurul centrului sistemul se constituie grupul: sistemul politic, economic şi

social;- în jurul centrului voinţa se organizează grupul: voinţa lor comună să extindă ....

să intensifice .. , să întărească2;- în jurul centrului colaborarea se organizează grupul: colaborarea lor politică;- în jurul centrului cooperarea se constituie grupul: cooperarea economică

avantajoasă;- în jurul centrului legăturile se constituie grupul: legăturile de prietenie;- în jurul centrului cunoaştere se formează grupul: bună cunoaştere reciprocă a

valorilor;- în jurul centrului valorilor se formează grupul: valorilor lor materiale şi

spirituale;

c) grupuri adjectivale:

- în jurul adjectivului conştiente se constituie grupul: conştiente deresponsab ilitatea;

- în jurul adjectivului avantajoasă se formează grupul: reciproc avantajoasă;

d) grup adverbial:

- în jurul adverbului indiferent se constituie grupul: indiferent de situarea, denivelul, de sistemul.

1 Acest grup nominal are ca specific „încorporarea" unei propoziţii, propoziţia, în ansamblufuncţionând ca determinant al numelui-centru.2 Acest grup nominal „încorporează" trei propoziţii.- niiqing ais'iG

care are capacitate predicativă şi, deci, autonomie este grupul verbal, ceea ceînseamnă posibilitatea acestuia de a constitui el singur un enunţ. Nu trebuie să seînţeleagă de aici că, în toate apariţiile lui, GV este autonom; GV poate apărea şi camodificator al unui grup nominal sau al altui grup verbal (vezi cazurile când centrulgrupului este un verb la mod nepersonal), situaţie când nu are autonomie. Dar, spredeosebire de celelalte grupuri, care apar numai ca modificatori, GV poate apărea şiautonom. , w» >-»i <*

1.2. Distincţia: grup verbal /grup predicativ

Cele două concepte, GV (= grup verbal) şi GPred (= grup predicativ), corespund distincţiei categorial / funcţional3: GV este o noţiune categorială, iar GPred, una funcţională. GV, neutru din punctul de vedere al funcţiei, este organizat în jurul oricărui centru verbal, indiferent de predicativitatea sau nonpredicativitatea acestuia. De aceea, se constituie şi în jurul unui verb la mod nepersonal: infinitiv, gerunziu, participiu sau supin4. GPred, legat obligatoriu de funcţia „predicativă", este organizat în jurul unui verb la mod personal.

Deosebindu-se din punct de vedere funcţional, cele două grupuri nu se suprapun perfect nici sub aspectul structurii de constituenţi: GV include toţi determinanţii verbului, indiferent de natura relaţiei şi de gradul de coeziune faţă de verb, în timp ce GPred include numai determinanţii necesari, deci determinanţii strâns legaţi de verb.

Fac parte din categoria determinanţilor necesari:a) determinanţii legaţi de verb printr-un raport de recţiune cazuală, adică

determinanţii cărora verbul le impune, ca restricţie de formă, un anumit morfem decaz; în această situaţie sunt subiectul, obiectul direct, obiectul indirect, obiectulsecundar;

b) determinanţii legaţi de verb printr-un raport de recţiune prepoziţională, adicădeterminanţii cărora verbul le impune, ca restricţie de formă, o construcţieprepoziţională cu o anumită prepoziţie; intră în această categorie determinanţii detipul: abuzează de voi, apelează la voi, atentează la bunurile (tale), se bazează pevoi, beneficiază de ajutor, constă în ceva etc.;

c) determinanţii nesuprimabili, adică determinanţii a cărur omisiune afecteazăintegritatea sintactică şi semantică a enunţului. (De exemplu, în enunţurile Eldevine profesor şi El procedează corect, determinanţii profesor şi corect suntnesuprimabili, deoarece, în absenţa lor, enunţurile * el devine, * el procedează suntnereperate. In enunţurile El este studios, El arată palid, determinanţii studios şipalid sunt, de asemenea, nesuprimabili, deoarece, în absenţa lor, secvenţele el este,el arată sunt ambigue).

Conceput în felul acesta, grupul predicativ conţine verbul la mod personal Ş' următorii determinanţi: subiectul, obiectul direct, obiectul secundar, obiectul '"direct, obiectul prepoziţional, atributivul, circumstanţialul. Circumstanţialul apare

^ Vezi Introducere, § 7.2.'n capitolul al IV-lea, § 9, vom analiza grupurile verbale constituite în jurul unei forme verbale

nePersonale.

:Wl*

.

36. 3

7

determinantul circumstanţial este nesuprimabil (ca în exemplele: El se comportă bine, Discuţia decurge normal, El procedează bine, Şedinţa durează două ore, Caietul costă cinci lei, El trage la un han), acest determinant este necesar şi, deci, face parte din expansiunea grupului predicativ, în situaţiile în care determinantul circumstanţial este suprimabil, în sensul că suprimarea lui nu afectează nici integritatea enunţului, nici sensul verbului (ca în exemplele: El citeşte poezia corect, El îşi face lecţiile în grădină, El învaţă zilnic o poezie, El mă aşteaptă două Ore), acest determinant nu este necesar, deci nu face parte din expansiunea grupului predicativ. Se precizează, astfel, opoziţia: GPred / Circ, care constituie o primă structurare în cadrul lui P, şi anume :

GPred

Nu orice determinant din clasele (a), (b), (c) este obligatoriu exprimat. Sunt şi determinanţi necesari neexprimaţi, virtuali, existând ca trăsături combinatorii latente ale verbului, a căror actualizare oricând este posibilă. Pentru aprofundarea acestui aspect, facem apel la conceptele lui Hjelmslev de cataliză, de entitate catalizată şi de entitate incatalizată (interpolată sau compensatoare)6, în enunţul Elevul învaţă, fiindcă profesorul îi cere, cele două grupuri predicative constituite în jurul verbelor învaţă, cere reprezintă entităţi incomplete. Grupurile complete, obţinute în urma operaţiei de „cataliză", presupun prezenţa în fiecare a unui obiect direct (învaţă ceva, cere ceva). Obiectul direct reprezintă entitatea „incatalizată", iar, în termenii discuţiei noastre, reprezintă determinantul necesar.

v .

2. Relaţiile din interiorul grupului verbal

2.0. In acest curs, la baza examinării relaţiilor din interiorul grupului verbal sta teoria formulată de L. Hjelmslev 7. Teoria hjelmsleviană permite o mai riguroasă diferenţiere şi descriere a relaţiilor sintactice şi o mai exactă ierarhizare a constituenţilor din punctul de vedere al gradului lor de „legare" faţă de centrul (nucleul) grupului sau de „legare" între determinanţii înşişi (între „modificatori").

L. Hjelmslev distinge următoarele tipuri de relaţii de succesiune (relaţii sintagmatice): a) „dependenţa reciprocă" ( „interdependenţa" sau „solidaritatea"), pe care o defineşte în termenii: A~>B şi B~>A, adică „A presupune pe B" şi „B presupune pe A"; b) „dependenţa unilaterală" (sau „selecţia"), pe care o defineşte în termenii: A—>B, dar B nu îl mai cere pe A, adică „A presupune pe B" dar „B nu presupune pe A"; c) „relaţia facultativă" (sau „constelaţia" sau „combinarea"), pe care o defineşte în termenii : AAB, dar B nu îl mai presupune pe A, şi A nu îl mai

5 Vezi structura lui P în capitolul al IlI-lea, § l.

6 Cf. L. Hjelmslev, Prolegomena, p. 201-202, ^ ^7 Cf. L. Hjelmslev, lucr. cit., p.24-28

B" şi „B nu cere, în mod necesar, pe A".L. Hjelmslev discută, alături de interpedenţe, de dependenţe unilaterale şi

je relaţii facultative, şi incompatibilităţile reciproce, pe care le priveşte tot ca o manifestare a unor caracteristici combinatorii.

i"

2.0.7. Manifestarea formală a relaţiilor sintactice : recţiunea, acordul, aderenţa

A) Recţiunea t

Recţiunea este o formă de manifestare a constrângerilor (restricţiilor) . combinatorii dintre două cuvinte aflate în relaţie sintactică, constând în impunerea unei anumite caracteristici de formă gramaticală de către un cuvânt celuilalt.

Noţiunea de recţiune se subordonează aceleia de relaţie obligatorie, deoarece termenii legaţi prin recţiune se asociază, în orice apariţie a lor, cu aceeaşi restricţie de formă gramaticală. Recţiunea presupune, în mod necesar, o orientare (o direcţie) a relaţiei: un termen al relaţiei cere (impune) restricţia, iar celălalt se acomodează (se supune) ei. Recţiunea permite predictarea (deducerea) unei forme gramaticale din alta, ceea ce înseamnă că ea se asociază cu o reducere sensibilă a ., cantităţii de informaţie gramaticală procurată de unul din termeni.

Caracteristica (restricţia) de formă poate fi:- cazuală (un termen impune celuilalt cazul);- temporală sau modală (un termen impune timpul sau modul);- prepoziţională (un termen impune celuilalt construcţia obligatorie

cu o anumită prepoziţie);- conjuncţională (forma impusă priveşte conjuncţia).

în limba română sunt legate prin recţiune grupuri sintactice de tipul:a) Prepoziţie+Nume (prepoziţia impune cazul); ex. în grupurile contra

duşmanilor, asupra duşmanilor, prepoziţiile asupra şi contra impun genitivul; îngrupurile datorită ţie, graţie ţie, prepoziţiile impun dativul; în grupurile la şcoală,pentru tine, cu tine, prepoziţiile cer acuzativul.

b) Verb+Nume (verbul impune cazul); ex. în grupurile îmi place cartea, îmilipsesc cărţi, îmi rămân bani, verbele cer numelor cu care se combină cazurilenominativ şi dativ; în grupurile el ară ogorul, ţăranul coseşte fânul, verbele impuncazurile nominativ şi acuzativ.

c) Verb+Prepoziţie+Nume (verbul cere o anumită prepoziţie şi numai una); ex. îngrupurile abuzează de tine, apelează la tine, beneficiază de ajutor, constă înurmătoarele, culminează cu ceva, depinde de tine, verbul impune, ca restricţiesintactică, obligativitatea unei anumite prepoziţii.

d) Verb+Verb (verbul regent cere o anumită conjuncţie şi, implicit, determină orestricţie modală); ex. în grupurile aranjez să plec, aştept să plec, doresc să plec,Permit să pleci, plănuiesc să plec, prefer să plec, verbul cere conjuncţia să şi, deci,^odul conjunctiv; în grupurile adeveresc că aşa s-a întâmplat, afirm că a plecat,"u că a plecat, arăt că aşa s-a întâmplat, verbul impune conjuncţia că şi, deci,

e*clude apariţia conjunctivului în propoziţia subordonată; în grupurile controlez

39

Circ

l iS

B) Acordul

Acordul este tot o formă de manifestare a constrângerilor (restricţiilor) combinatorii dintre două cuvinte aflate în relaţie sintactică, constând în repetarea morfemelor (a informaţiei gramaticale) de la un cuvânt la celălalt.

Ca şi în cazul recţiunii, şi acordul presupune o orientare (o direcţie) a relaţiei: dintre cele două cuvinte legate prin acord, unul impune restricţia de formă, iar celălalt se supune ei. Ca şi în cazul recţiunii, acordul permite pred i c ta re a (deducerea) unei forme gramaticale din alta.

De exemplu, se repetă, cu direcţia Subiect-->Predicat, morfemele (informaţia) de persoană şi de număr: eu citesc - tu citeşti; eu citesc - noi citim. Se repetă, cu direcţia nominal (subiect)—>adjectiv (atributiv), morfemele (informaţia) de gen, număr şi caz: eleva este studioasă - elevele sunt studioase.

C) Aderenţa

în cazul „aderenţei", legarea unor determinanţi de centrul grupului sau între ei nu se asociază cu mărci gramaticale speciale, nefiind, deci, supusă unei restricţii de formă gramaticală. Aderenţa înseamnă simpla alipire a doi constituenţi (vezi, de exemplu, legarea adverbului de verb), alipire care se asociază (dar nu obligatoriu) cu restricţii de topică. De exemplu, alipirea reflexivului la verb se supune unei restricţii constând în antepoziţia obligatorie a reflexivului, în schimb, alipirea adverbului nu se supune vreunei restricţii de topică.

2.1. Examinarea relaţiilor din interiorul grupului verbal din punctul de vedere al teoriei formulate

In interiorul grupului verbal relaţiile se stabilesc, pe de o parte, întrediverşii determinanţi şi centrul verbal, iar, pe de altă parte, între determinanţiiînşişi. ;

2.1.1. Relaţiile contractate de diverşii determinanţi (de diversele vecinătăţi) faţă de verb sunt de interdependenţă şi de dependenţă unilaterală.

2.1.1.1. Relaţii de interdependenţă se stabilesc între:a) Verb şi nominalul subiect. Mai mulţi cercetători au atras atenţia asupra

caracteristicilor acestei relaţii, constând, pe de o parte, în imposibilitatea suprimăriioricăruia dintre cei doi termeni, iar, pe de altă parte, în caracterul bilateral alrestricţiilor formale: verbul impune subiectului, ca restricţie de formă, cazulnominativ, iar subiectul impune verbului forma de persoană şi număr8.

b) Verb şi nominalul obiect direct. Toate construcţiile în care nominalul obiect

8 Vezi Guţu Romalo. Sintaxa, p. 38-39. Autoarea atrage atenţia asupra construcţiilor de tipul: Citesc, Scrii, Aleargă, care nu trebuie interpretate ca fiind construcţii cu subiect „inexistent": „el este întotdeauna presupus de predicat, dar, în asemenea situaţii, neexprimat (de aceea se vorbeşte de subiect subînţeles sau inclus)".

neomisibilitatea atât a obiectului, cât şi a verbului (vezi construcţiile: El adaugă câteva cuvinte, El adoră copiii. El agreează marea, El clarifică problema, El deduce rezultatul, El proiectează o excursie, El reconsideră trecutul etc.).

c) Verb şi nominalul obiect indirect. Toate construcţiile în care ocurenţa obiectului indirect este obligatorie, el fiind nesuprimabil, constituie cazuri de interdependenţă (vezi construcţiile: Casa îmi aparţine, El se consacră studiului, Furtul contravine legilor, Ţigările dăunează sănătăţii, El se dedică studiului, L-au deferit justiţiei, Asta a premers catastrofei, Lucrarea răspunde exigenţelor etc.).

d) Verb şi atributivul „de bază"9, în toate construcţiile conţinând un atributiv „debază", acesta este nesuprimabil, ceea ce înseamnă că relaţia pe care o contracteazăcu verbul este de interdependenţă (vezi construcţiile: El alunge medic, El aratăpalid, El a devenit profesor, El este inteligent, El iese medic, Tăcerea înseamnăacceptare, El îmi vine cumnat).

e) Verb şi obiectul prepoziţional, în toate construcţiile în care ocurenţa unui grupprepoziţional este obligatorie şi în care verbul „regizează" o anumită prepoziţie,relaţia dintre verb şi prepoziţie este de interdependenţă: verbul „cere" prezenţa uneiprepoziţii şi, implicit, a grupului prepoziţional, iar grupul prepoziţional în discuţie„cere" prezenţa verbului (vezi construcţiile: abuzează de voi, apelează la voi, sebizuie pe ajutor, depinde de voi, optează pentru plecare, participă la demonstraţieetc.).

f) Verb şi reflexiv. Construcţiile în care ocurenţa reflexivului este obligatorie,verbul neputând apărea decât într-un context reflexiv, conţin o relaţie de interdependenţă între verb şi constituentul reflexiv (vezi construcţiile: El se burzuluieşte, El se codeşte de la treabă, El se erijează în cunoscător, El se eschivează de la treabă, El se mândreşte cu voi etc.).

g) Verb şi circumstanţial. Caracterul obligatoriu (nesuprimabil) al determinării circumstanţiale, pentru unele verbe, este semnul relaţiei de interdependenţă dintre verb şi circumstanţial (vezi construcţiile: El se comportă normal, Scrisoarea datează din secolul trecut, Discuţia decurge furtunos, Titlul figurează în notă, El locuieşte aici, El procedează corect, El provine din Moldova, Copilul se poartă cuviincios, Sacul cântăreşte zece kilograme, Caietul costă cinci lei etc.).

în concluzie, toate clasele de determinanţi obligatorii apar faţă de verb într-o relaţie de interdependenţă. Subiectul şi atributivul „de bază" sunt determinanţii care, în toate apariţiile lor, intră într-o relaţie de interdependenţă cu verbul. Ceilalţi determinanţi (obiectul direct, obiectul indirect, obiectul prepoziţional, circumstanţialul) satisfac fie o relaţie de interdependenţă, fie o relaţie de dependenţă unilaterală, în funcţie de posibilitatea suprimării sau nonsuprimării acestora, trăsătură care variază de la un verb la altul.

2.1.1.2. Relaţii de dependenţă unilaterală se stabilesc între: a) verb şi obiectul direct; b) verb şi obiectul indirect; c)verb şi obiectul secundar; d) verb şi obiectul prepoziţional; e) verb şi atributivul „transformat".

"• In acest curs, vom distinge atributivul ..de bază", obţinut prin reguli de structură, de atributivul "transformat", rezultat din transformări. Primul va fi discutat în capitolul al III-lea (vezi § 2.9.), iar al d°ilea. în capitolul al IV-lea (vezi § 7). între cele două atributive, diferenţele privesc nu numai modul de generare, ci şi relaţia pe care o contractează fiecare cu verbul (vezi infra § 2. l. l .2)

•ol

40 4

1

admite suprimarea. Verbul este „responsabil" de acceptarea sau nonacceptarea suprimării. Astfel, verbe ca: citi, cânta, iubi, lucra, mînca admit suprimarea obiectului direct ( vezi construcţiile: El citeşte, El cântă, El iubeşte, El lucrează, El mănâncă, în comparaţie cu: El citeşte ceva, El cântă ceva, El iubeşte pe cineva etc ), verbe ca : da, compune, deveni, trimite admit suprimarea obiectului indirect (vezi construcţiile: El compune o scrisoare, El dă o carte, El devine profesor, El trimite o scrisoare, în comparaţie cu: El îmi compune o scrisoare, El îmi dă o carte, El îmi devine profesor, El îmi trimite o scrisoare), verbe ca: asculta, examina, întreba, învăţa admit suprimarea obiectului secundar vezi construcţiile: El mă ascultă, El mă examinează, El mă întreabă, El mă învaţă, în comparaţie cu:.El mă ascultă lecţia, El mă examinează lecţia, El mă întreabă lecţia, El mă învaţă poezia), iar verbe ca: ajuta, povesti, salva admit suprimarea grupului prepoziţional (vezi construcţiile: El mă ajută, El îmi povesteşte ceva, El m-a salvat, în comparaţie cu: El mă ajută la matematică, El îmi povesteşte ceva despre tine, El m-a salvat de la moarte); verbe ca: alerga, citi, compune, învăţa, lucra admit suprimarea circumstanţialului (vezi construcţiile: El aleargă, El citeşte, El compune versuri, El învaţă o limbă (străină), El lucrează, în comparaţie cu: El aleargă mult, El aleargă pe stradă, El citeşte corect, El citeşte în grădină, El compune versuri zilnic, El învaţă corect o limbă străină, El lucrează în grădină).

Posibilitatea suprimării determinantului este, în aceste construcţii în care verbul este neomisibil, semnul relaţiei de dependenţă unilaterală.

în concluzie, singurul determinant care, în orice apariţie a lui stabileşte cu verbul o relaţie de dependenţă unilaterală este atributivul „transformat". Prin aceasta atributivul „transformat" se deosebeşte de atributivul „de bază", caracterizat, aşa cum am arătat, printr-o relaţie de interdependenţă faţă de verb. Să se compare, în acest sens, construcţiile: El iese medic / El iese pe stradă îngândurat şi El îmi vine cumnat / El vine acasă bolnav, unde medic şi cumnat sunt constituenţi neomisibili, în timp ce îngândurat, bolnav sunt omisibili.

2.1.1.3. L. Hjelmslev atrage atenţia asupra faptului că, alături deinterdependenţe, de dependenţe unilaterale şi de relaţii facultative, apar şiincompatibilităţi reciproce.

în interiorul grupului verbal românesc, se constată incompatibilitatea VANominal în genitiv, adică este imposibilă legarea directă (fără prepoziţie) a unui genitiv de verb. Dintre cazuri, genitivul este singurul care nu apare în vecinătatea unui verb.

Sub acest aspect, româna se deosebeşte de latină, unde genitivul este „regizat" (impus) de o clasă de verbe (vezi verbele: impleo, egeo, memini, obliviscor, admoneo, commoneo, piget, pudet, taedet, miseret, accuso, condemno, absolvă, interest, refert)]a. înlocuirea regimului cazual al acestor verbe (a construcţiei lor cu genitivul) cu un regim prepoziţional (cu o construcţie cu prepoziţie) reprezintă o importantă modificare structurală a sistemului sintactic verbal în evoluţia lui de la latină la română.

2.1.1.4. în concluzie, în cadrul grupului verbal, relaţiile diverselor-i» S.

10 Cf. N. 1. Barbu, Gramatica limbii latine, 1958, p. 140.,,"-,

deci coeziuni11, ceea ce indică un grad strâns de legare a constituenţilor faţă de centru12.

2.1.2. La coeziunea înartă a grupului verbal contribuie, pe lângă legarea diverşilor determinanţi de centru şi legarea determinanţilor între ei. Intre determinanţi se stabilesc următoarele tipuri de relaţii:

a) Relaţii facultative- Relaţia dintre constituentul în dativ şi cel în acuzativ este facultativă,

deoarece cei doi constituenţi nu se presupun obligatoriu: sunt structuri în care aparedativul, şi nu apare acuzativul (vezi îmi place muzica) şi sunt structuri în care apareacuzativul, dar nu apare dativul (ex. Mă cuprinde frica).

- Relaţia dintre constituentul în nominativ şi cel în acuzativ este, deasemenea, facultativă, deoarece cei doi constituenţi, deşi compatibili, nu sepresupun reciproc: sunt construcţii în care apare nominativul, dar nu şi acuzativul(este cazul construcţiilor intranzitive; vezi El aleargă) şi sunt construcţii în careapare acuzativul, dar nu şi nominativul (este cazul construcţiilor impersonale detipul: Mă plouă, Mă cheamă Gheorghe^).

- Relaţia dintre nominalul în dativ şi atributiv este tot facultativă: aceşticonstituenţi, deşi compatibili, nu se presupun reciproc. Există construcţii în caredativul şi atributivul sunt coocurenţi (vezi El îmi este prieten); există construcţii încare apare numai dativul, nu şi atributivul (vezi îmi place muzica, îmi aparţinecartea); există construcţii în care apare numai atributivul, nu şi dativul (vezi El seface inginer, Mă cheamă Gheorghe).

b) Relaţii de dependenţă unilaterală- Relaţia dintre nominalul obiect secundar şi nominalul obiect direct este de

dependenţă unilaterală, deoarece prezenţa într-o structură a obiectului secundarimplică prezenţa obiectului direct, dar nu şi invers. Există numeroase construcţiitranzitive cu obiect direct, dar fără obiect secundar (vezi Mă doare capul, El măiubeşte, El mă strigă), în timp ce în toate construcţiile cu obiect secundar estecoocurent şi obiectul direct (vezi El mă anunţă ora plecării. El mă ascultă lecţia,El mă învaţă lecţia).

- De asemenea, relaţia dintre atributiv şi un alt nominal al structurii (fiesubiect, fie obiect direct, fie obiect indirect) este de dependenţă unilaterală,deoarece ocurenţa atributivului implică ocurenţa, în aceeaşi structură, anominalului, dar nu şi invers. Există numeroase construcţii cu subiect, obiect directsau obiect indirect, dar fără atributiv în timp ce toate construcţiile cu atributiv cercoocurenţa unui nominal (în construcţiile: El ajunge medic, El devine medic, El s-afăcut medic, El este medic, El iese medic, Barabule înseamnă cartofi, nominalulcoocurent este subiect; în construcţiile Mă cheamă Ion, Ei l-au denumit obiectSecundar, Ei au intitulat filmul Răscoala, Ei îl numesc Ion, Ei îl strigă Ion,

l Pentru conceptul de coeziune vezi L. Hjelmslev. lucr. cit., p. 65.' Analiza tipurilor de relaţii dintre diversele vecinătăţi şi centru poate fi luată drept

bază de

P/a,'ce de Gheorghe).

nominalul coocurent este obiect indirect). -bPrin urmare, atât nominalul obiect secundar, cât şi nominalul atributiv

contractează o relaţie de dependenţă unilaterală faţă de alt nominal al structurii. Pen t ru a l e deoseb i , t r ebu ie făcu t ape l l a a j t t ip de re la ţ i e decâ t r e la ţ i i l e de succesiune, şi anume la relaţia referenţială 14. în cazul atributivului, atributivul şi nominalul coocurent sunt coreferenţ ia le , au deci acelaşi referent , iar în cazul obiectului secundar, obiectul secundar şi obiectul dtct sunt, dimpotrivă, diferite sub aspect referenţial. Diferenţa referenţială, în cazul obiectului secundar, explică şi trăsăturile semantice diferite ale celor două obiecte: [-Animat], pentru obiectul secundar, şi [+ Animat +Uman ] pentru obiectul direct, c) Incompatibilităţi

în grupul verbal se constată, pe de o parte, incompatibilitatea dintre obiectul secundar şi atributiv, iar, pe altă parte, dintre obiectul secundar şi obiectul indirect; prezenţa obiectului secundar exclude prezenţa atributivului şi a obiectului indirect şi invers.

O construcţie ca: El îmi anunţă ora plecării, alături de El mă anunţă ora plecării nu contrazice afirmaţia făcută, deoarece numai în a doua construcţie apare structura VerbAObdirAObsec; în prima construcţie prezenţa obiectului indirect are ca urmare modificarea structurii în VerbAObindAObdir15.

în concluzie între determinanţii grupului verbal se stabilesc relaţii facultative, de dependenţă unilaterală şi incompatibilităţi. Nu înregistrăm cazuri de interdependenţă.

Prezenţa relaţiilor de dependenţă unilaterală între determinanţi atrage atenţia asupra unor structuri obligatoriu ternare (anume: VerbAObdirAObsec şi VerbA { Subiect, Obdir, Obind} AAtributiv), în timp ce celelalte structuri (anume: VerbASubiect, VerbAObdir, VerbAObind, VerbAObprep, VerbARefl, Verb^irc) sunt binare.

2.1.3. Concluzii 'H: -'•- « ~\ f -.

„Coeziunile" dintre diverşii determinanţi şi centru 16 , precum şi•dependenţele unilaterale dintre determinanţi pledează pentru o legătură foartestrânsă a constituenţilor în cadrul grupului verbal. Grupul verbal se distinge decelelalte grupuri sintactice printr-un înalt grad de coeziune. ** ''

ric • • < ••1*3' •>

14 Pentru relaţia referenţială. cf. Guţu Romalo, Sintaxa, p. 35; pentru analiza atributivului, id.,p. 134.15 Interpretarea aceluiaşi nominal ora o dată ca obiect secundar, altă dată ca obiect direct se explicăprin faptul că numai în prima construcţie acest constituent acceptă: a) pronominalizarea printr-o formă jde pronume personal (vezi El mi-a anunţat-o); dublarea complementului (vezi Ora el mi-a anunţat-o)'^c) pasivizarea (vezi Ora mi-a fost anunţată). Toate aceste probe nu sunt valabile pentru a doua jconstrucţie: secvenţele *£/ m-a anunţat-o, "Ora m-a anunţat-o, *Ora m-a fost anunţată suntnereperate. ,si A,w,16 Vezi supra, §2.1.1.4, unde se cuprind interdependenţele şi dependenţele unilaterale. ^ţ> ^ ;

44

3.1. Cazul

Rolul cazului în interiorul grupului verbal este dublu: pe de o parte, el asjjrură legarea diverselor nominale de centru, iar, pe de altă parte, el ierarhizează aceste nominale, conferindu-le o anumită poziţie faţă de verb.

Acelaşi nominal se poate plasa diferit faţă de verb în funcţie de „legătura cazualâ". Astfel, în construcţiile: El fierbe apa /Apa fierbe, Apa putrezeşte lemnul / lemnul putrezeşte, Frigul crapă piatra / Piatra crapă de frig, Necazurile îl îmbătrânesc / El îmbătrâneşte, Negustorii au scăzut (au urcat) preţul / Preţul a scăzut (a urcat). Ei încep şedinţa /Şedinţa începe, acelaşi nominal se plasează faţă de verb ca obiect direct şi ca subiect, după cum legătura se realizează prin acuzativ sau, dimpotrivă, prin nominativ 17.

Cazul, ca element conectiv al nominalelor fără de verb, este „regizat" de verb. Verbul, în ultimă analiză este răspunzător de plasarea nominalelor în poziţii diferite. Afirmaţia se susţine în două situaţii diferite: a) dacă alegem, la întâmplare, câteva construcţii verbale (de exemplu: îmi place cartea, Mă cheamă Ion, îmi aparţine casa, El mă îngrijeşte îmi incumbă o responsabilitate, îmi vine o scrisoare) şi înlocuim verbele din aceste construcţii cu alte verbe (rămânând în limitele unor construcţii parţial sinonime), constatăm că apar diferenţe în ce priveşte cazul „regizat" (vezi Iubesc cartea, îmi zice Ion, Casa este a mea, El vede de mine, Am o responsabilitate, Primesc o scrisoare); b) dacă alegem o anumită formă verbală şi o înlocuim cu altă formă din paradigma verbului (anume: înlocuim forma activă cu cea pasivă), constatăm că are loc o reorganizare a construcţiei şi, implicit, apar alte reguli de selecţie a cazului: în locul acuzativului, selectat în construcţia activă este selectat nominativul în construcţia pasivă, în (a), verbul ca unitate lexicală este răspunzător de selecţia cazurilor; în (b), o anumită formă din paradigmă este răspunzătoare de selecţia cazurilor. Şi într-o situaţie, şi în cealaltă, responsabilitatea aparţine, în exclusivitate, verbului.

Indicăm rolul cazului în interiorul grupului verbal în schema:

Caz

. Nominal-,

"nde cazul este cuprins nu ca termen constituent al grupului, ci ca element care '£agă şi ierarhizează nominalele faţă de verb.

3.2. Prepoziţia . ".

Funcţia prepoziţiei în interiorul grupului verbal, ca şi a cazului, este dublă:P* de o parte ea asigură legarea de centru a nominalelor şi a adverbelor, iar pe de

{ă parte, plasează nominalele faţă de verb, conferindu-le o anumită poziţie, o

e -nstrucţiile de acest tip reprezintă cazuri de ergativitate. Pentru examinarea fenomenului ,8

8ptlv'tăţii, vezi capitolul al IV-lea, § 1.1. (a) şi § 2.5. .. ^entru similitudinea funcţională dintre caz şi prepoziţie, cf. concepţia fillmoriană din The Case.j

45

Verb, > Nominal i

legătura cu verbul se realizează cazual sau prepoziţional.Ca şi pentru caz, verbul este răspunzător, în ultimă analiză, de alegerea ca

element conectiv fie a cazului, fie a prepoziţiei. Astfel, verbul explică prezenţa grupului prepoziţional şi selecţia unei anumite prepoziţii în construcţii ca: Ion abuzează de ei, Ion apelează la voi, Ion se bazează pe ei, Evenimentele au culminat cu o încăierare, Situaţia se repercutează asupra calităţii muncii, El optează pentru plecare etc. Ca dovadă, schimbarea verbului, chiar în limitele unor construcţii parţial sinonime, antrenează adoptarea ca element conectiv a cazului, în locul prepoziţiei (vezi construcţiile: Ion îi foloseşte mult, Ion vă cere ajutor, Ei sunt sprijinul lui Ion, O încăierare încheie evenimentele, Situaţia influenţează calitatea muncii, El alege plecarea), în alte construcţii, alegerea ca mijloc conectiv a prepoziţiei, şi nu a cazului, se datoreşte prezenţei în enunţ a unei anumite forme din paradigma verbală: astfel, pasivul, spre deosebire de activ, impune legarea unui nominal prin prepoziţie (să se compare: Inginerii construiesc podul / Podul este construit de ingineri); reciprocul, spre deosebire de nonreciproc, impune de asemenea legarea unui nominal prin prepoziţie (să se compare: Ion salută un prieten /Ion se salută cu un prieten).

Fiind răspunzător de selecţia grupului prepoziţional şi a unei anumiteprepoziţii, verbul, ca unitate lexicală sau ca formă din paradigmă, asigurăpredictabilitatea prepoziţiei. $'

Indicăm rolul prepoziţiei în interiorul grupului verbal, un rol simila*3SU alcazului, incluzând prepoziţia nu ca element constituent al structurii, ci ca elwnentcu rol de legare şi de ierarhizare a nominalelor; vezi schema : .4fl

Iteraţia morfemelor asigură legarea următorilor constituenţi ai grupului verbal: a) legarea subiectului de centrul verbal; b) legarea a doi determinanţi verbali între ei, şi anume legarea atributivului de nominalul coocurent.

3.3.1. Aşa cum s-a arătat mai sus20, relaţia dintre subiect şi centrul verbal este de interdependenţă, dată fiind imposibilitatea suprimării oricăruia dintre termeni şi dat fiind caracterul bilateral al restricţiilor formale: verbul impune subiectului, ca restricţie de formă, cazul nominativ, iar subiectul impune repetarea în forma verbului a morfemelor de persoană şi număr, iar, în cazul verbului pasiv, şi a morfemului de gen.

Repetarea morfememelor, cu direcţia Subiect ->Verb face ca relaţia de interdependenţă dintre subiect şi predicat să se detaşeze de celelalte interdependenţe constatate în interiorul grupului verbal21. Este motivul pentru care structura SubiectAVerb este considerată ca „nucleu structural al enunţului" 22, în, jurul căruia se grupează celelalte componente. „Centralitatea" verbului, argumentată de noi în capitolul I, ne-a determinat să nu detaşăm Subiectul de ceilalţi determinanţi legaţi de verb prin interdependenţă. Subordonăm, în fond, acordul, ca element de coeziune în interiorul grupului verbal, cazului, plecând de la constatarea că, în timp ce cazul „leagă" şi „ierarhizează" diverşii determinanţi faţă de verb^acordul are exclusiv funcţie de „legare"23.

In concluzie, marcăm rolul acordului în relaţia Verb-Subiect în schema:

Acord-Caz

Caz PrepNominal,

'

Verb

unde plasăm acordul alături de Caz.

^Nominal nominativ

3 .2 .1 . Nu în orice apariţie a verbului într-un context prepoziţional prepoziţia apare ca regim al verbului. Există construcţii în care prepoziţia este purtătoare ea însăşi de informaţie semantică, indicând diverse raporturi semantice (v. construcţiile: El lucrează în grădină, ~ lângă grădină, ~ sub brazi, ~ pe deal, ~ peste drum, ~ de dimineaţă până seara, ~ la maşină, ~ cu Ion, ~ pentru câştig). Intre verb şi prepoziţie nu se stabileşte aici nici o relaţie necesară, aşa cum dovedesc posibilitatea suprimării grupului prepoziţional şi posibilitatea alegerii dintre mai multe prepoziţii, în funcţie de nuanţa semantică pe care dorim s-o exprimăm, în acest caz, grupul VerbAPrep nu este legat prin recţiune19, iar prepoziţia nu este determinată de regimul verbului.

Pentru a sublinia statutul diferit al acestei prepoziţii în raport cu situaţia discutată în § 3.2., formulăm schema: VerbAPrepANominal, unde Prep apare catermen de sine-stătător al structurii.

'

19 Vezi, pentru comparaţie, situaţia prezenta» în § 2.0.1. (A), unde prepoziţia se leagă de verreciune. «'" •**'• ' " Vln

3.3.2. Legarea atributivului de nominalul coocurent, în cadrul relaţiei de dependenţă unilaterală dintre ele, se manifestă tot prin acord: nominalul implicat de atributiv impune acestuia, atunci când se exprimă prin adjectiv, repetarea morfemelor de gen, număr şi caz (ex. El este bolnav, Ea este bolnavă, Ei sunt bolnavi, Ele sunt bolnave). Repetarea de morfeme cu direcţia Nominal--> Atributiv este determinată, în acest caz, de specificul gramatical al clasei adjectivului, în situaţia realizării atributivului nu prin adjectiv, ci prin substantiv sau pronume, repetarea de morfeme este posibilă, dar nu necesară. Atunci când acordul se realizează (vezi construcţiile: Ea este studentă /El este student, în comparaţie cu: Sportul înseamnă sănătate sau Ei au denumit filmul Răscoala, unde acordul nu se

20 Vezi supra, § 2.1.1.1. (a).21 Vezi interdependenţele Verb-Obdir, Verb-Obind, Verb-Atributiv, Verb-Obprep Verb-Refl Verb-£»•<:(§ 2.1.1.1.).

Cf. Guţu Romalo. Sintaxa, p.39. Un punct de vedere asemănător apare la Vasiliu, Golopenţia, sub'"*0' P' 67"68' unde însă' -Nucleul Prepoziţional" include nu numai subiectul şi verbul, ci 23 pCtU' Ş' grupul predicatului (adică verb şi determinanţi)re entru aspectele particulare ale acordului predicatului cu subiectul, pentru modul în care se a|

izează repetarea morfemelor de persoană şi număr, cf. Guţu Romalo, Sintaxa, p. 61-62.recţiune

46 4

7

atributivului şi al nominalului coocurent24.Caracterul „coreferenţial" al atributivului şi al nominalului c©ocurem\3

semnul unei relaţii semantice foarte strânse între aceste două componente,-s« .substituie acordului, manifestare a unei relaţii strict formale. , ,

3.4. Conjuncţia

r

Rolul conjuncţiei, în interiorul grupului verbal, este de legare a vecinătăţilor prepoziţionale de centru. Deci, spre deosebire de caz şi de prepoziţie, al căror rol este dublu: de „legare" şi de „ordonare" („ierarhizare") a diverselor, componente, conjuncţia îndeplineşte exclusiv rol de „legare". Sub aspectul „ordonării" determinanţilor, conjuncţia determină, dimpotrivă, neutralizarea „ierarhiilor" dintre determinanţi, ca urmare a posibilităţii de legare a mai multor determinanţi prepoziţionali prin aceleaşi conjuncţii (vezi construcţiile: El doreşte să plece, Este important să plece, L-am învăţat să lucreze, El se gândeşte să plece, Dorinţa este să plece, unde, indiferent de poziţia determinantului faţă de verb, indiferent că acesta funcţionează ca subiect, obiect direct, obiect secundar, obiect prepoziţional sau atributiv, determinantul prepoziţional se leagă de verb prin aceeaşi conjuncţie).

Ca şi prepoziţia, conjuncţia apare în două tipuri de construcţii: a) în construcţii în care conjuncţia este univoc determinată, fiind „regizată" de verbul regent (vezi construcţiile: El bănuieşte că..., El consideră că..., El presimte că.... Se cheamă că..., unde verbul admite numai contextul [-- căAP], nu şi [—săAP], sau construcţiile: El apucă să plece, El binevoieşte să plece, El poate să plece, El nu pregetă să ne ajute, Se cade să..., Merită să..., Trebuie să.... unde verbul admite numai contextul [~să*P], nu şi [~căAP]); b) în construcţii în care verbul regent are capacitatea de a alege între mai multe conjuncţii, în funcţie de nuanţa semantică pe care dorim s-o exprimăm (vezi construcţiile: îmi prieşte că stau la munte, îmi prieşte să stau la munte, îmi prieşte dacă stau la munte, unde distincţia că / să l dacă marchează opoziţiile semantice: real (că) l posibil (să) l ipotetic (dacă), sau vezi construcţiile: El îmi spune că pleacă, El îmi spune dacă pleacă, unde distincţia că/dacă marchează opoziţia noninterogativ / interogativ).

Spre deosebire de (a), în (b) conjuncţia este purtătoare ea însăşi de informaţie semantică, fiind constituent de-sine-stătător al structurii.

Cele două apariţii funcţional diferite ale conjuncţiei le marcăm schematic prin:

a) Verbx-""^ ^\P şi b) VerbAConjAP

3.5. Relativul (= pronume sau adverb relativ)

"'*"

'

Rolul relativului, ca şi al conjuncţiei, constă în legarea diverşilor determinanţi prepoziţionali de centru. Ca şi în cazul conjuncţiei, rolul relativului 24 Pentru susţinerea acestei idei şi pentru analiza „acordului" atributivului, vezi Guţu Romalo. Sintaxa, p. 60 (§ 3.2.) şi p. 136 (§ 3.).

48

determinanţii prepoziţionali, ocupând poziţii sintactice emerite, se pot prin aceleaşi relative (vezi construcţiile: Mă interesează unde (cine) a fost, El verifică unde (cine) a fost , El mă întreabă unde (cine) a fost, Mă gândesc unde (cine) a fost, întrebarea este unde (cine) a fost).

Spre deosebire, însă, de conjuncţie, care apare în două tipuri de construcţii: a) exclusiv cu rol gramatical, în cazul când este „regizată" de verb; b) cu rol semantic în cazul când alegerea conjuncţiei este liberă, neconstrânsă de restricţii din partea verbului regent, relativul, în toate apariţiile sale, este purtător el însuşi de informaţie, realizând, deci, numai tipul (b) de construcţie. Pentru această interpretare pledează natura de substitut a relativului (fie el pronominal sau adverbial), precum şi tipul de relaţie stabilit între verbul regent şi relativ, relaţie care nu stă sub semnul restricţiilor foarte stricte impuse de verb. Relativul nu este „regizat" de verbul regent, aflându-se, faţă de acesta, într-o relativă independenţă25.

în concluzie, în toate apariţiile sale, statutul relativului este: VerbARAP, deci statutul unui constituent purtător el însuşi de informaţie.

3.6. Concluzii

Am enumerat în § 3 modalităţile care asigură legarea vecinătăţilor de centru şi a vecinătăţilor între ele, deci care asigură „coeziunea" grupului verbal.

Am stabilit funcţiile diferite ale diverselor elemente conective: a) cazul şi prepoziţia, pe lângă funcţia conectivă, au şi funcţie de „ordonare" (de „ierarhizare"); b) prepoziţia şi conjuncţia, în unele apariţii, au funcţie semantică, de constituent propriu-zis, iar, în alte apariţii, sunt „regizate" de verb, având exclusiv rol gramatical; c) relativul, în toate apariţiile sale, are funcţie semantică, de constituent propriu-zis.

Am distins, schematic, funcţia exclusiv gramaticală de situaţiile în care elementele conective au şi funcţie semantică, prin includerea unora numai ca „legături", iar a altora ca termeni constituenţi; vezi distincţia :

Verb

Am scos în evidenţă pluralitatea funcţională a unora din mărcile conective (vezi cele două funcţii ale cazului) sau lipsa de omogenitate a altora (vezi statutul diferit al prepoziţiei şi al conjuncţiei).

Am subliniat similitudinea funcţională dintre caz şi prepoziţie, ambele cu r°l de „ierarhizare" a nominalelor, rol extrem de important în structurarea enunţurilor.

In urma acestei discuţii, grupul verbal ne apare ca un lanţ de vecinătăţi, Alcătuit djn verb şi determinanţi, între care legătura se realizează prin: a) morfeme'* Vorbim de independenţă relativă, şi nu totală, deoarece regulile lexicale de rescriere a lui R sunt subordonate restricţiilor selecţionate ale verbului regent. De exemplu, un verb ca citi, care se caracterizează selecţionai prin restricţia [+ Uman] pentru subiect şi [-Animat] pentru obiectul direct va alege dintre relativele pronominale pe (ori)cine, pentru introducerea „subiectivei", şi pe (ori)ce, ceea ce- pentru introducerea „obiectivei directe", şi niciodată invers (ex. Oricine vrea citeşte ce-i place}.

:a grupului verbal

Nominal / VerbAPrepANominal

49

Sintax,

c) aderenţa (sau „alipire ). *'•Coeziunea grupului verbal, demonstrată în § 2.1.3. pe baza tipuril0r .

relaţii contractate între constituenţi, se susţine aici prin constatarea unorspeciale cu rol conectiv. Având în vedere că aceste morfeme, în mare parte, Su

„regizate" de verb, deducem de aici că fenomenul coeziunii grupului verbal este "'din punctul de vedere al elementelor conective, „dirijat" de verb. Apar, d. e'c-'argumente suplimentare pentru susţinerea „centralităţii" verbului26.

'•

3.6.1. Am discutat până acum elementele conective, fără a distinge gruDui

verbal „de bază", deci construcţiile de bază ale grupului verbal, de grupul verbai „transformat", rezultat din transformare.

Din punctul de vedere al distincţiei structură de bază / structură transformată, o situaţie clară au: a) relativul, care, în orice apariţie a lui, e$t e

rezultatul unor transformări, fie o transformare interogativă, ca în propoziţij| e

relative interogative (ex. Mă interesează cine a venit, El mă întreabă cum procedez)27, fie o transformare de relativizare, ca în propoziţiile relative noninterogative (ex. Cine munceşte conştiincios obţine rezultate bune, Dau cui are nevoie, Ştiu ce va urma)28; b) cazul şi prepoziţia, care apar în structurile de bază ca elemente de „ierarhizare" a nominalelor şi, implicit, de organizare a propoziţei; c) dintre conjuncţii, conectivul dacă, prezent numai în structura de suprafaţă, el fiind „semnul de suprafaţă" al unei subordonate interogative totale29.

O situaţie mai puţin clară au conectivele că şi să, a căror plasare în structura de bază (în vecinătatea directă a verbului) sau în structura de suprafaţă este mai mult un act de „decizie" (de interpretare).

Ele pot fi interpretate în două feluri: (A) toate construcţiile cu structura VerbAConjA #P# derivă din structura de bază: VerbANominalAConjA#P# , printr-o transformare de suprimare a nominalului (ex. Mă gândesc la faptul să plec -> Mă gândesc să plec). Potrivit acestei interpretări, propoziţia conjuncţională ( =secvenţa ConjA #P#) apare, în construcţia de bază, ca determinant (vecinătate) al numelui, şi numai în construcţia de suprafaţă apare ca determinare (vecinătate) verbală.

(B) Nu toate construcţiile cu structura: VerbAConjA#P# au aceeaşi istorie derivativă, deosebirea fiind dată de calitatea conjuncţiei de a fi „regizată" sau nu de verb. Pentru cazurile în care conjuncţia este „regizată" de verb, fiind univoc determinată (ex. trebuie să..., reiese că...), construcţia VerbAConjA#P# este de baza, verbul apărând nemijlocit în vecinătatea conjuncţiei. Pentru celelalte cazuri, în care conjuncţia nu este „regizată" de verb, în care verbul are posibilitatea de a alege, diij raţiuni semantice, fie pe că, fie pe să (ex. Mă impresionează că te văd aşa - MV impresionează să te văd aşa), construcţia VerbAConjA#P# are istoria derivativa descrisă la (A)30.26 Vezi capitolul I.27 Pentru examinarea amănunţită a subordonatelor relative interogative, vezi capitolul al lV-l ea'§ 10.2.1.28 Relativele noninterogative vor fi analizate în capitolul al IV-lea, § 10.2.229 Pentru examinarea subordonatelor introduse prin dacă, vezi capitolul al IV-lea, § 10.1.2. ,£

30 Cele două situaţii diferite reprezintă cele două tipuri de „complementari" stabil^ 6 ^P. S. Rosenbaum: „complementarea grupului verbal" / „complementarea grupului nominal' (Phrase Structure Principles ofEnglish Complex Sentence Formation, în „Modern Studies in Eng'lS

p. 316 şi urm.; Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 30-31).

50 . •!;*«* ,,. ....

îzarea, ca mod de generare, a tuturor subordonatelor necircumstanţiale; OI1l0"H năşeşte dificultatea practică de a distinge verbele care acceptă contextul b) se .;ja'|AConjA#P#], de verbele care acceptă numai [-ConjA# P# ]. De exemplu, [-^°IT11^nna cu siguranţă că un verb ca: afla acceptă contextul [-NominalAConjA putem a ^ faptul că...), dar avem o doză de incertitudine în legătură cu un verb

^nri (ex. (?) doresc ^ tul să-)~c3' Interpretarea (A), însă, pierde din vedere calitatea unor conjuncţii de a fie" de verb, deoarece constrângerile verbului nu se manifestă şi la distanţă, ermediul nominalului, adică în structura VerbANominalAConjA#P#. Avantaje şi dezavantaje există şi pentru o interpretare şi pentru alta. Ca alegerea uneia dintre ele este, după cum spuneam, un act de „decizie". Cum a 'ţja noastră are loc în capitolul destinat relaţiilor din interiorul grupului verbal, 'te firesc să optăm pentru interpretarea (B), care are avantajul evidenţierii mai e, a relaţiilor Verb^onj şi a statutului diferit al conjuncţiei, tocmai din punctul de vedere al relaţiilor faţă de verb.

în concluzie, în cuprinsul acestui curs, contextul [—ConjA#P#] va fi interpretat în două feluri: a) ca vecinătate nemijlocit verbală; b) ca vecinătate a numelui, care ajunge, însă, prin transformare, o vecinătate verbală.

BIBLIOGRAFIE

a) Pentru relaţii sintactice să se vadă: Gram. Acad II, § 506-§ 509;D. Draşoveanu, Observaţii asupra cuvintelor relaţionale, în CL, XIII (1968), l, p. 19 şi urm.; S. Staţi, Elemente de analiză sintactică, EDP, 1972, p. 36-57; V. Guţu Romalo, Note asupra relaţiilor sintactice, în SCL, XXIV (1973), 5, p. 551 şi urm.; V. Guţu Romalo, Sintaxa, p. 35-70; Pană Dindelegan, Sintaxa, p.266 (§ l .5.) -p. 268 (§ l .9.2.); C. Dimitriu, Observaţii în legătură cu raporturile sintactice, în AUI, XX (1974), p. 9 şi urm.; Ec. Teodorescu, Raportul apozitiv şi cel predicativ, în AUI, XX (1974), p. 5 şi urm.; Gabriela Pană Dindelegan, Tipuri de relaţii în interiorul grupului verbal, în LL, 1975, 2, p. 226 şi urm.

b) Pentru elementele conective, examinate din punct de vedere transformaţional,vezi: Mihaela Mancaş, Observations sur la syntaxe des completives et dessubjectives dans lagrammaire generative, în „Cahiers", II (1965), p. 127 şi urm.,Gabriela Pană, Propoziţiile relative în gramatica transformafională, în SCL,XVII (1966), 3. p. 321 şi urm.; Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 79-80, p. 87,p. 91-94; Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 30-37.

i o »i| ,1.» -u••!» &a»dc<. .^...

"«,'i

iV~7.

>qmq-

<ti!?v's.3-":.-,a a &N£ pt-ziţî' Circ şv-s «ten A

l*

CAPITOLUL AL III-LEA

STRUCTURILE DE BAZĂ ALE GRUPULUI VERBAL

1. Regali de structură;2. Funcţii sintactice; inventar, definiţie, realizări;3. Inventarul structurilor de bază formulat în termenii funcţiilor.

Jcat Subiect Impersonal Obdir Pasiv Obsec Obind Refl Obprep Atributiv Circ; Cant2

/. Reguli de structură

Structurile de bază ale grupului verbal românesc sunt date de următoarele reguli :(1) P -> GPredA(Circ)A(Cant)

(2)GPred-->PredicatA(Subiect)A(Impersonal)A(Obdir)A(Pasiv)A(Obsec)A(Obind)A(RefI)A(Atributiv)A(Obprep)A(Circ)A(Cant)(3)Predicat ->(Refl)AVAMPA(Prep) , ,(4)Subiect --> {GNAN ,ConjAP} ' :

(5) Obdir --> {GNA{pe ... Ac ,Ac}, ConjAP}(6)Obind --> GNA{ D,la ... Ac} i..(7) Obsec -->{ GNAAc, Conj AP} J

(8) Obprep --> {GNAPrepx... X, ConjAP} ^(9) Atributiv --> {{GN, GAj}AN, Prep.... XAGN, GAv}(10) Circ --> {(PrepA{GAv,Prepx... XAGN}, GN,ConjAP}(11) Cant --> {(Prep)A{NumeralA(de)AS, GAv}, GN}(12) GN«> (Det)ANominalA(Art)A(Nedef)A(ConjAP) A(deA

(13) Nominal --> {(Personal)APersonal, (Pro)AS}AFlex

Primele două reguli înregistrează structurile grupului verbal în termenii funcţiilor sintactice; începând cu regula (3), structurile sunt detaliate în termenii categoriilor. Parantezele rotunde notează prezenţa facultativă a constituenţilor incluşi între paranteze; de exemplu, în expansiunea Predicatului, constituenţii Refl (= reflexiv) şi Prep (=prepoziţie) sunt facultativi, ceea ce înseamnă că Predicatul poate avea fie structura minimă: VAMP, fie una dintre structurile: RefTVAMP;

VAMPAPrep, ReflAVAMPAPrep'. Parantezele acolade indică posibilitatea alegerii succesive a constituenţilor, de exemplu în rescrierea Subiectului, se poate alege fi e

succesiunea GN (=grup nominal)AN (=caz nominativ), fie succesiunea Con) (=conjuncţie)AP (=propoziţie), deci fie un nominal, fie o propoziţie conjuncţionala2'

Regulile (1)-(13) indică următoarea schemă de organizare structurală3

propoziţiei:

2. funcţii sintactice: inventar, definiţie, realizări2.0. Inventarul funcţiilor şi indicaţii asupra modului de definire;2.1. Predicatul;2.2. Subiectul;2.3. Obiectul direct;2.4. Obiectul secundar;2.5. Obiectul indirect;2.6. Obiectul prepoziţional;2.7. Circumstanţialul;2.8. Cantitativul;2.9. Atributivul;2.10. Pasivul, Impersonalul, Reflexivul.

2.0. Inventarul funcţiilor şi indicaţii asupra modului de definire

Constituenţii grupului verbal, formulaţi în termenii funcţiilor sintactice, sunt: Predicat, Subiect, Obdir, Obsec, Obind, Obprep, Atributiv, Circ,, Cant,, Circ2, Cant23.

Fiecare funcţie se defineşte relaţional, stabilind, în acelaşi timp, relaţii de dominare şi de vecinătate4. Fiecare funcţie intră în două relaţii de dominare: ca termen „dominat" şi ca termen care „domină", şi în mai multe relaţii de vecinătate. Specificul relaţional al fiecărei funcţii se configurează, deci, din alăturarea celor două tipuri de relaţii. Dintre relaţiile de vecinătate reţinem, pentru caracterizare, iurnai relaţiile obligatorii, deci contextele care apar în mod constant pentru toate realizările unei funcţii sintactice, şi eliminăm relaţiile de vecinătate facultative, deci c°ntexteje posibile, dar nu necesare.

In cele ce urmează, descrierea fiecărei funcţii începe cu caracterizarea re|

aţională.

1 Vezi infra, §2.1.2.2 Vezi infra, § 2.2.2.

52

in :.-M-j»wes. te î-

„ entru argumentele prin care se susţine distingerea a două poziţii Circ şi a două poziţii Cant, vezi

4pe Şi2'8'ntru relaţiile de dominare şi de vecinătate, vezi Introducere, § 3.2 \ ~. '

53

2.1.1. Caracterizare relaţională;2.1.2. Realizările (structura) predicatului;

2.1.2.1. Structura V^MP;2.1.2.2. Structura Reft^MP;

,2.1.2.3. Structura V^MP^Prep.

2.1.1. Caracterizare relaţională

Predicatul se caracterizează prin:- relaţiile de dominare: a) Predicat > GPred (Predicat dominat de Gru

predicativ) şi b) Predicat < VAMP (Predicatul domină succesiunea VAMP);^

- una sau mai multe dintre relaţiile de succesiune: [-Subiect],[-- ObinHi[-Obdir], [- Obprep], [ -Atributiv], [- Obsec], [- Circ], [- Cant].

J'In ceea ce priveşte relaţiile de succesiune, trebuie subliniat că n

înregistrăm în limba română structuri de bază formate exclusiv din Predicaţi Structurile de bază sunt obligatoriu bi sau plurimembre. Construcţii de tipUl

Tună, Plouă, Fulgeră, Ninge, Burniţează, Geruieşte, care par să contrazică aceasta afirmaţie, sunt, din punctul de vedere al interpretării transformaţionale6, bimembre în structura de adâncime, unde apare şi un subiect nedefinit. Lipsa subiectului este un fenomen „de suprafaţă". Atunci când structurile de bază sunt bimembre în afara Predicatului, apare Subiectul (ex. Elevul aleargă). Când structurile de bază sunt impersonale, în afara Predicatului apar constituenţii ObindAObprep (ex. îmi pasăde voi) sau constituenţii CircAObprep (ex. E bine de voi).

Prin regulile (2) şi (3) (vezi supra, § 1) se stabileşte că singurul constituent care apare obligatoriu în oricare din realizările grupului predicativ este Predicatul (vezi regula (2)) şi, implicit, verbul (vezi regula (3)). Sunt posibile, deci, în limba română structuri verbale de bază din care poate lipsi, succesiv, oricare dintre ceilalţi constituenţi, inclusiv constituentul Subiect, dar nu sunt posibile structuri de bază din care să lipsească Predicatul. Asta nu înseamnă, însă, că nu sunt posibile structuri de bază monomembre, alcătuite numai din Predicat.

2.7.2. Realizările (structura) predicatului

2.1.2.1. Regula (3) stabileşte că structura minimă a Predicatului este V (=radical verbal)AMP (=morfeme ale predicaţiei). V reprezintă orice radical verbal. fiind nesemnificativă distincţia curentă verb predicativ / verb nepredica^ (copulativ)1. Orice verb, indiferent de clasa sintactică sau de clasa lexicală din care face parte, indiferent de calitatea copulativ / necopulativ, poate realiza singir

poziţia sintactică de Predicat, cu condiţia „actualizării" Iui printr-o formă la un m0(i

personal. Asta înseamnă că renunţăm la conceptele predicat verbal /predic"1

nominal* şi, implicit, la includerea numelui predicativ în structura Predicatul"1

Numele predicativ (în terminologia noastră, Atributiv), realizat prin adjectiv &

sUD"Herea lui în structura Predicatului nu este justificată nici sintactic, nici ! tic „Delexicalizarea" („golirea de sens", „conţinutul semantic mai slab")s e n i î copulativ, criteriul folosit curent de gramaticile noastre pentru a susţine v

redicatului nominal, nu este un argument convingător. Faptul că în prezenţa idseaP j predicativ, deci în contextul unui adjectiv sau al unui substantiv în nUtT1

tjv verbul dobândeşte un alt sens decât sensul pe care acelaşi verb îl are în nonlin

*„v't nu este un argument pentru „delexicalizare" sau „golirea de sens" a. fnntext nu este un argument pentru

h lui Ş> de asemenea, nu este un argument nici pentru includerea numelui <{• ativ în structura predicatului, deoarece, în mod curent, apariţia verbului - 'n alt context antrenează modificări în sensul verbului10. De exemplu, ocurenţa într"U

llui a

vedea în contextul [-Obdir] „actualizează" sensul „a percepe cu ajutorul VF " i " (ex. Văd pe Gheorghe, Văd maşina), iar ocurenţa lui în contextul bprep] „actualizează" sensul „a avea grijă de..." (ex. Văd de copii, Văd de a) Nimănui, însă, nu i-a trecut prin minte să includă în structura predicatului biectul prepoziţional, în acelaşi fel, ocurenţa verbului a răspunde în contextul ?..ObindAObdir] „actualizează" sensul „a spune ceva când eşti întrebat" (ex. El mi-a răspuns ceva); ocurenţa aceluiaşi verb în contextul [-Obprep] are ca efect apariţia sensului „a da socoteală, a fi responsabil" (ex. El răspunde de noi (de producţie)); ocurenţa în contextul [-Obind], fără, însă, a satisface şi [-Obdir]'1 are ca efect apariţia sensurilor „a satisface, a corespunde" (ex. El răspunde aşteptărilor) şi „a reacţiona la solicitări, la provocări" (ex. El răspunde atacurilor); ocurenţa în contextul [-Circ], şi anume în contextul unui circumstanţial de loc, „actualizează" sensul „a avea comunicaţie cu..., a străbate până la..." (ex. Durerea răspunde în spate). Nimănui, însă, nu i-a trecut prin minte să includă în structura predicatului obiectul direct, în prima construcţie, obiectul prepoziţional, în a doua, obiectul indirect sau circumstanţial în următoarele construcţii, deşi fiecare în parte modifică sensul de bază al verbului.

în concluzie, faptul că în contextul [-Nume predicativ] verbul realizează un sens diferit faţă de sensul din alt context nu este specific situaţiei de nume predicativ şi, deci, nu este suficient pentru a susţine includerea numelui predicativ în structui a predicaţii Iu i.

Un punct de vedere asemănător apare in Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, unde simbolul Predicativ, corespunzător numelui predicativ, este considerat un constituent de-sine-stătător; Pană Dindelegan, Sintaxa, unde simbolul Atributiv este un constituent distinct de Predicat; Guţu Rontalo, Sintaxa, unde, de asemenea, numele predicativ nu intră m structura predicatului, ci constituie o poziţie sintactică distinctă.

2.1.2.2. Un constituent cu statut facultativ în structura Predicatului este

Refl (=reflexiv) intră în structura Predicatului în următoarele trei situaţii sintactice:

a) Când verbul nu cunoaşte în limba română decât construcţia reflexivă,

altve

Refl.

5 Vezi, infra, § 3, inventarul de structuri.6 Cf. infra, § 2.2.1. ludb & ssvigfiiizib7 Cf. Gram. Acad. l, § 196 şi II. § 532.8 ld., II, § 527 şi § 531. -iwaţibeti:^ î w* .M&

w yiea rthrş l ] Cen

gru analiza amănunţită a acestui aspect, vezi capitolul al V-lea, § 3.1.

ai °e c"ferent'ază această apariţie faţă de prima construcţie (ex. El mi-a răspuns ceva) nesatisfacerea contextului [-Ob'dir]. '

verbelor: a se bizui, a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, o 4' • crampona, a se cruci, a se deda, a se erija, a se eschiva, a se extazia, a se grozâ\, a se gudura, a se hazarda, a se holba, a se iţi, a se izmeni, a se lamenta, a se lăfy a se milogi, a se mândri, a se mocăi, a se opinti, a se oţărî, a se pocăi, a se potictll a se preta, a se prevala, a se pripăşi, a se prosterna, a se proţăpi, a se ramoli, a s răsti, a se răţoi, a se răzgândi, a se recrea, a se reculege, a se repauza, a & revanşa, a se sclifosi, a se sfii, a se sforţa, a se sinchisi, a se smeri, a se speti, a Se strădui, a se teme, a se tângui, a se tolăni, a se văicări, a se vănzoli, a se zbânţui, u se zbengui, a se zgâi, a se zgribuli, a se alia, a se ciorovăi, a se dondăni, a Se împrieteni, a se învecina, a se înfrăţi, a se sfădi, a se solidariza, a se cuveni, a Se întâmpla, ase năludn.

b) Când acelaşi verb satisface două construcţii diferite, una reflexivăcealaltă nereflexivă, fiecare construcţie „actualizând" sensuri diferite ale verbuluiîn asemenea cazuri, reflexivului îi revine rolul de dezambiguizare a sensuluiverbului, ca în exemplele: El ajunge acasă (unde ajunge „a sosi) / El s-a ajuna(unde ajunge „a se căpătui, a parveni"); El alege {ceva, pe cineva}(unde alege: \t

„a opta pentru ceva sau cineva" şi 2) „a curăţa prin selecţie") / El s-a ales cu ceva(unde alege „a rămâne cu ceva folositor sau păgubitor"); El apucă pâinea (undeapuca „a prinde, a lua, a înşfăca") / El se apucă de lucru (unde apuca „a începe");El aşteaptă {ceva, pe cineva} (unde aştepta „a sta undeva pentru a vedea pe cinevasau ceva") / El se aşteaptă la asta (unde aştepta, „a prevedea că ceva se întâmplăîntr-un anumit fel"); Praful l-a chiorât (unde chiori „a deveni chior") / El sechiorăşte la {ceva, cineva} (unde chiori „a se uita atent, cu curiozitate"); Acţiuneacomportă riscuri (unde comporta „a aduce cu sine") / El se comportă bine (undecomporta „a se purta"); El jeleşte pe cineva (unde jeli „a boci pe...") / El se jeleştecă... (unde jeli „a se vaită")13.

în (b), cele două construcţii, cea reflexivă şi cea nereflexivă, reprezintă fiecare o construcţie de bază.

c) Când acelaşi verb realizează două construcţii sinonime, una reflexivă,alta nereflexivă, deci situaţiile în care reflexivul este, din punct de vedere semantic,facultativ; vezi construcţiile: El boceşte/ El se boceşte; El gândeşte / El segândeşte; El jură că... / El se jură că... Găina ouă / Găina se ouă; Copilulscânceşte / Copilul se scânceşte; I-a căşunat să plece /1 s-a căşunat să plece; Elcoalizează cu duşmanul / El se coalizează cu duşmanul etc.

între construcţia reflexivă şi cea nereflexivă nu simţim vreo distincţie de tipul [+Intensitate] / [-Intensitate] sau [+Participare afectivă] / [- Participare afectivă]14, ceea ce ne-a determinat să le considerăm sinonime. Singura deosebire

12 Intră în (a) verbe din două categorii lexicale: fie verbe neologice, recent intrate în limbă, fie vert»-din fondul vechi, mai ales din fondul familiar al limbii, cu puternică încărcătură stilistică. O l' 5'3

completă a verbelor din cea de a doua categorie găsim în Al. Graur, Leş verbes „reflichis" e"roumain, în BL, VI, 1938, p. 42-89.13 Să se observe că în puţine situaţii distingerea celor două sensuri se realizează exclusiv pr" 1

reflexiv. La distingerea lor concură simultan mai multe trăsături sintactico-selecţionale.14 Opoziţia [+Intensitate] / f- Intensitate] sau [+Participare afectivă] / [- Participare afectivă] esli

adusă frecvent în discuţie pentru interpretarea reflexivului aşa-zis „dinamic", în opoziţie cu acti yU

„nondinamic".

56

•stru stilistic.Spre deosebire de (b), în (c) numai una dintre construcţii este de bază. în a

situaţie, alegerea construcţiei de bază este o chestiune de decizie, oricare construcţii putând fi interpretată ca structură de bază. Noi am preferat °" erea construcţiei reflexive, ceea ce are ca urmare derivarea construcţiei 1

flexive printr-o transformare de suprimare a reflexivului. Este posibilă ner..jmarea reflexivului, deci eliminarea unui constituent fără pierdere de 5

f rrnaţie semantică, dat fiind asemantismul reflexivului în aceste construcţii. 'n

Raportând inventarul de verbe reflexive din (a), (b), (c) la ceea ce dau maticile curente cu privire la valorile reflexivului, constatăm că se includ aici ° flexive dinamice (ex. El s-a ajuns, El se gândeşte, El se jură), reflexive _ersonale ^ex şe ca£je sa ^ şe cuvine să..., Se întâmplă să...), reflexive reciproce (ex a se alia, a se ciorovăi, a se certa, a se învecina), reflexive eventive (ex. a se ramoli, a se înroşi), care toate au în comun ocurenţa verbului într-un context reflexiv, în structura de bază.

în concluzie, face parte din structura Predicatului reflexivul afuncţional15 şi nepronominal. Calitatea de reflexiv nepronominal, adică de nonsubstitut, se verifică prin imposibilitatea substituţiei, în aceste construcţii, a reflexivului printr-un substantiv sau un alt pronume16.

2.1.2.3. Prepoziţia face parte din structura Predicatului într-un numărrestrâns de construcţii (ex. El se erijează în cunoscător, El face pe deşteptul), încare prepoziţia formează unitate sintactică cu verbul, şi nu cu nominalul (substantivsau adjectiv) următor, date fiind caracteristicile acestui nominal. Acest nominal arecaracteristicile sintactice ale unui Atributiv, deoarece participă la o structură ternarăşi, în cadrul acestei structuri, la o relaţie de coreferinţă cu subiectul 17 (vezi şirealizarea acordului: El face pe deşteptul, Ea face pe deşteaptă; El se erijează încunoscător, Ei se erijează în cunoscători). Nici un alt grup prepoziţional românescnu prezintă aceste caracteristici, ceea ce ne-a determinat să grupăm sintacticprepoziţia cu verbul, incluzând-o în structura Predicatului, şi să interpretăm acesteconstrucţii ca realizând structura PredicatASubiectAAtributiv.

O situaţie sintactică asemănătoare, sub anumite aspecte, găsim în gramatica llmbii engleze, în categoria „predicatului complex" (sau „verbe complexe"), care se caracterizează prin gruparea sintactică a „particulei" (prepoziţie sau adverb) cu Cerbul anterior, şi nu cu determinantul următor, în construcţii ca: lcan'l account for '* octions, I ask for his opinion, He doesn't care for films about war, l look for my Sasses, prepoziţia se grupează cu verbul, şi nu cu obiectul direct următor.

2.1.2.4. în concluzie, realizările structural diferite ale Predicatului sunt:"ÎTr----------

ca.j °mPară cu construcţiile reflexiv-pasive, unde reflexivul apare ca morfem al Pasivului (vezi Reci a' '^~'ea> § 2), cu construcţiile reflexiv-reciproce, unde reflexivul apare ca morfem al ca m fCU'U' ^vez' ace'a5' capitol. § 4) şi cu construcţiile reflexiv-impersonale, unde reflexivul apare16 rj° m al Impersonalului (acelaşi capitol, § 6).vai0 0rnPara cu construcţiile reflexiv-obiective, unde reflexivul are calitate de substitut, deci cu17 p

re Pronominală (vezi capitolul al IV-lea, §3).entru caracteristicile Atributivului, vezi infra. § 2.9. " '"""' ..(< ~

57

- ReflAVAMP (ex. S-a întâmplat o nenorocire, El se gândeşte),- VAMPAPrep (ex. El face pe deşteptul):- ReflAVAMPAPrep (ex. El se erijează în cunoscător).

2.2. Subiectul2.2.1. Caracterizare relaţională;2.2.2. Realizările (structura) subiectului.


Subiectul se caracterizează prin:- relaţiile de dominare: a) Subiect > GPred (Subiectul este dominat de Grupuj

predicativ) şi b) Subiect G <GNAN (Subiectul domină succesiunea GNAN);- relaţiile de vecinătate: [Predicat — Impersonal].

Dintre relaţiile de vecinătate ale Subiectului, n-am reţinut relaţia cu Obdir cu Obind, cu Circ, cu Cant, cu Obprep etc., nefiind obligatorii: sunt posibile structuri verbale de bază cu Subiect din care poate să lipsească oricare din aceşti constituenţi (ex. Tu alergi, Pasărea ciripeşte). Singurele relaţii de vecinătate obligatorii sunt: a) cea cu Predicatul, deoarece orice ocurenţă a constituentului Subiect „cere" prezenţa obligatorie, în aceeaşi structură de bază, a constituentului Predicat şi b) cea cu Impersonalul, având în vedere că orice ocurenţă a simbolului Impersonal18 „cere" prezenţa obligatorie, în aceeaşi structură de bază, a constituentului Subiect. Deci, sensul obligativităţii celor două relaţii este diferit: Subiect —> Predicat, dar Impersonal —> Subiect. Relaţia obligatorie Subiect-Impersonal marchează o legătură necesară între transformarea impersonală şi ocurenţa Subiectului în structura de bază19.

Subiectul, deşi prezent în foarte multe dintre structurile de bază ale grupului verbal20, nu este un constituent obligatoriu, fiind posibile în limba română structuri de bază din care lipseşte Subiectul. Şi, când afirmăm aceasta, nu ne gândim la construcţii ca: Tună, Fulgeră, Plouă, Burează, Ninge, Viscoleşte, deoarece le interpretăm ca fiind construcţii în care lipsa subiectului este un fenomen „de suprafaţă". Ele se obţin printr-o transformare de suprimarea subiectului nedefinit (ex. CevaAFACE*tună => Tună; Ceva*FACEAfulgeră =?

Fulgeră)^. De asemenea, nu ne gândim la construcţii ca: Astăzi se călătoreşte mw Se ajunge cu trenul, Se trece este dorinţele mele, deoarece le interpretăm, ca şi Pe

cele dintâi, ca fiind construcţii în care lipsa subiectului este un fenomen ,,d e

suprafaţă". Ele se obţin printr-o transformare impersonală, care consta" 1

suprimarea subiectului de adâncime şi introducerea unui morfem impersonal se(ey

Oricine zboară astăzi cu avionul => Astăzi se zboară cu avionul)22.Existenţa unor structuri de bază fără subiect o susţinem prin construcţii &

I se abate (îi abate) de plecară, I s-a acrit de şcoală, îi arde de plimbare, /' P°'

18 Pentru semnificaţia şi natura acestui simbol, cf. § 2.10. :m : ' '"19 Pentru transformarea impersonală, vezi capitolul al IV-lea, § 6.2.5. '>e&' '' ''20 Vezi § 3, inventarul de structuri. ":-^ ''•*•'•••ayt- ''21 Pentru analiza acestor construcţii, vezi capitolul al IV-lea, § 6.2.4. ?"............22 Cf. capitolul al IV-lea. § 6.2.5.' ' J!'' ! A ••'

58

construcţiile de suprafaţă de tipul: Tună, Fulgeră, Plouă, caracterizate, de lipsa subiectului, apare şi mai clară particularitatea limbii române "avea structuri impersonale, structuri fără subiect.

2.2.2. Realizările (structura) subiectului

Regula (4) stabileşte cele două realizări posibile ale funcţiei Subiect: fierin succesiunea GNAN, adică un nominal (sau grup nominal) legat de verb prinazul nominativ (ex. Elevul citeşte, Tu citeşti), fie prin succesiunea ConjAP, adică oopoziţie C0njuncţională (ex. Era să cad, Trebuie să plec, Urma să plec), în

capitolul al II-lea23, am deosebit construcţiile în care propoziţia conjuncţională estelegată direct de verb, în structura de bază, de construcţiile în care propoziţiaconjuncţională apare în structura de bază ca adjunct al numelui (ex. îmi prieşte

faptul că stau la munte; îmi repugnă faptul să mint). Pentru ultimul tip, legarea deverb a propoziţiei conjuncţionale este un fenomen „de suprafaţă" şi apare printr-o

transformare de suprimare a nominalului.

2.3. Obiectul direct (=Obdir)2.3.1. Caracterizare relaţională;2.3.2. Realizările (structura) obiectului direct;

2.3.2.1. Realizare cazuală / realizare prepoziţională;2.3.2.2. Realizare conjuncţională (= Conj^P);2.3.2.3.„Dublarea" obiectului direct.


Obiectul direct se caracterizează relaţional prin:- relaţiile de dominare: a) Obdir > GPred (Obiectul direct este dominat de Grupul

Predicativ) şi b) Obdir < GNApe... Ac sau Obdir < GNAAc (Obiectul direct dominăAccesiunea GNApe...Ac sau succesiunea GNAAc);

- relaţiile de vecinătate: [Predicat-SubiectAPasiv].a) Dintre relaţiile de vecinătate ale obiectului direct n-am reţinut, pentru

Caracterizare, relaţia cu Obind, cu Obprep, cu Obsec, cu Atributiv, cu Circ, cu Cant,arece aceste contexte, deşi sunt posibile, nu sunt necesare: există construcţii cu

obi ° ect 'n care nu apare obiectul indirect (ex. El mă aşteaptă), construcţii cuAtr'h ect d'n care lipseŞte obiectul secundar (ex. El citeşte romanul) sau lipseşte

utivul (ex. El lucrează grădina) etc.cu s,,!,; ^m retinut, pentru caracterizare, relaţiile de vecinătate cu Predicatul şi

relaţii obligatorii. Orice apariţie a lui Obdir „cere" obligatoriu aceeaşi structură de bază a constituentului

Predicat. De asemenea, orice 11 structura de bază, a lui Obdir „cere" obligatoriu coocurenţa

^ «ipitolul al II-lea. §3.6.1. !";'

59

• e de tine, E vai de tine. Aceste construcţii, deşi puţin numeroase, sunt njficative în ansamblul limbii române, constituind o particularitate sintactică s f turală a acesteia, în comparaţie cu alte limbi. Dacă adăugăm la aceste structuri

"

U"'

sa apară Ubdir, dar sa lipsească Subiectul. Construcţii ca: Mă plouă. Mă Ion, Mă striga Ion, care par să infirme constatarea făcută, sunt, în interpretare' noastră, structuri de suprafaţă, lipsa subiectului fiind aici urmarea un e

transformări. Fiecăreia dintre aceste construcţii îi corespunde „în adâncime" structură cu subiect: Ceva^FACE^mă plouă, pentru prima construcţie, şi Oricine rnf cheamă (strigă) Ion, pentru celelalte.

c) Am introdus în caracterizare relaţia de vecinătate cu Pasivul24, tot orelaţie obligatorie, în comparaţie cu relaţiile anterioare: Obdir-PredicatObdir- Subiect, obligativitatea relaţiei cu Pasivul se manifestă în sens invers'Pasivul este acela care „cere" ocurenţa, în aceeaşi structură de bază a

constituentului Obdir. Există, în limba română, o legătură necesară întretransformarea pasivă şi structurile cu obiect direct25. Sub acest aspect, limbaromână se deosebeşte de engleză, de exemplu, unde pasivizarea, deşi se aplică, înmod curent, unei structuri tranzitive, se poate aplica şi unei structuri intranzitive^Deci, în cazul englezei, n-am putea introduce în caracterizarea obiectului directrelaţia cu Pasivul.

d) N-am introdus în caracterizare relaţia cu Refl27 (^reflexivul), care, deşieste posibilă (vezi, de exemplu, construcţiile tranzitive reflexiv-obiective: Mă spăl,Mă apăr, Mă oblig la ceva), nu este obligatorie. Transformarea reflexivă acţioneazănu numai asupra structurilor tranzitive, ci şi asupra structurilor intranzitive, în cazulcărora Refl stabileşte o relaţie necesară cu constituentul Obind28.

Comparând caracteristicile relaţionale ale obiectului direct cu cele ale subiectului, se constată că au în comun: 1) relaţia de dominare (a), în sensul că ambele funcţii apar sub dominanţa lui GPred; 2) relaţia de vecinătate cu Predicatul. Ceea ce le deosebeşte este: 1) relaţia de dominare (b), Subiectul dominând succesiunea GNAN, iar Obdir, fie succesiunea GNApe...Ac, fie succesiunea GNA Ac; 2) relaţia cu Impersonalul, în cazul Subiectului, şi cu Pasivul, în cazul lui Obdir.

Această comparaţie reliefează notele comune şi diferenţa specifică, oferind, deci, elementele definiţiei celor două funcţii.

- Asemănarea în ceea ce priveşte relaţia de dominare (a) atrage atenţia asuprafaptului că ambele funcţii ocupă o poziţie sintactică similară în raport cuPredicatul29.

- Diferenţa în ceea ce priveşte relaţia de dominare (b) atrage atenţia asuprafaptului că ceea ce deosebeşte subiectul şi obiectul direct este „realizarea lorspecifică"30; o poziţie sintactică se leagă de verb prin cazul nominativ, cealaltă

24 Pentru natura acestui constituent, vezi infra § 2.10.25 Pentru transformarea pasivă, vezi capitolul al IV-lea. § 2.4.26 Vezi de exemplu, construcţiile pasive ale unor verbe intranzitive: The doctor was sent for, Thtiroom has not been slept in (exemplele apar în: L. Leviţchi, Gramatica limbii engleze, E.D.P.. 196'-§ 202.)27 Pentru natura acestui constituent, vezi § 2.10.28 Pentru transformarea reflexivă, cf. capitolul al IV-lea, § 3.29 Pentru plasarea subiectului pe o poziţie similară cu a obiectului direct, vezi şi capitolul I, § 3, S1

capitolul al II-lea, § 3.1.30 în legătură cu această observaţie, vezi definiţiile celor două funcţii la Guţu Rom alo. Sintaxa. A"1

pus între ghilimele o formulare din lucr. cit.

60

yj -P prezenţa aceleiaşi relaţii de vecinătate cu Predicatul este un indiciu pentru faptul ubiectul şi obiectul direct se grupează în aceeaşi categorie a funcţiilor definite ?* faport cu Predicatul şi, implicit, cu verbul, deci a funcţiilor sintactice din •n ' iorul grupului verbal. Este elementul care le diferenţiază de funcţiile definite în 'nter

rt cu numele (din interiorul grupului nominal), în raport cu adjectivul (din raPnul adjectival) sau în raport cu adverbul (din grupul adverbial). g Stabilind relaţii diferite: cu Impersonalul şi cu Pasivul, înseamnă că cele două "ctii participă, în mod diferit, la transformări: subiectul este afectat de nsformarea impersonală, iar obiectul direct, de transformarea pasivă.

2.3.2. Realizările (structura) obiectului direct

Regula (5) notează realizările structural diferite ale obiectului direct: (a)GNApe...Ac(ex. Văd pe Ion, Văd pe elev);(b) GNAAc (ex. Priveşte tabloul, îl privesc);(c) ConjAP (ex. El apucă să plece).

2.3.2.1. Realizare cazuală / realizare prepoziţională

Primele două realizări au în comun exprimarea prin Nominal, diferenţa constând în modul de legare a nominalului de verb, fie o legare cazuală, prin acuzativ, fie o legare prepoziţională, prin pe.

Pentru cele două realizări ale obiectului direct există, în lingvistica românească, o bibliografie foarte bogată. Bibliografia examinează trei probleme diferite: a) originea şi vechimea construcţiei cu pe în limba română (vezi, dintre lucrările mai vechi: S. Puşcariu, Despre pe la acuzativ, în DR, II, 1922; N. Drăganu, Morfemele româneşti ale complementului în acuzativ şi vechimea lor, 1943, şi lucrările mai recente: Liviu Onu, Acuzativul cu pe - calc slav în limba română ?, în Recueil d'etudes romanes, 1959; FI, Dimitrescu, Despre pre la acuzativ în limba textelor traduse din slavă în secolul al XVI-lea, în Contribuţii la istoria limbii române vechi, EDP, 1973; Diaconescu, Structură şi evoluţie, p. 259-263 (§ 3.3.3.5.)); b) individualitatea limbii române în comparaţie cu celelalte limbi romanice (vezi, în special, Al. Niculescu, Obiectul direct prepoziţional în limbile romanice, în Individualitatea limbii române între limbile romanice. Contribuţii &amaticale, Ed. Şt., 1965); c) regulile de folosire a lui pe în româna actuală (vezi Al- Mculescu, lucr. cit. ; Guţu Romalo, Sintaxa, p. 162-165).

Aşa cum s-a arătat, în numeroase rânduri, modalitatea (a), deci construcţiacu Pe a obiectului direct, constituie o particularitate structurală a limbii române, în0|nparaţie cu celelalte limbi romanice. Construcţia cu pe realizează distingerea, înlrn ba română, a obiectului direct de subiect, poziţii sintactice care, dată fiind

^onirrtia cazuală nominativ-acuzativ, sunt formal identice. Aceeaşi omonimie sevă în celelalte limbi romanice, în primul rând, prin topică.

Cercetătorii au subliniat, în numeroase rânduri, că alegerea modalităţii (a) este determinată nemijlocit de caracteristicile semantice ale nominalului

ct direct: un nominal cu trăsătura [-Animat] impune alegerea lui (b); un mal cu trăsăturile [+Uman] şi [+Individualizat] impune alegerea lui (a), în

61

. .

sau a alteia: dacă verbul nu admite pe poziţia obiectului direct decât nominale c

trăsătura [-Animat], asta înseamnă, implicit, alegerea lui (b) (ex. Ar pământul) dacă verbul admite pe poziţia obiectului direct nominale cu trăsătura [-'-Uman], ^ înseamnă posibilitatea alegerii fie a construcţiei (a), fie a construcţiei (b) (ex. Caw

profesor, Caut pe profesor; învăţ un student, învăţ pe un student). Numai în

această ultimă situaţie, „răspunderea" pentru alegerea uneia sau a alteia dint re

construcţii n-o mai poartă verbul.Recent, în Guţu Romalo, Sintaxa, autoarea arată că trăsăturile semantice

„personal" şi „individualizat" (şi, respectiv, „nonpersonal", „nonindividualizat") deşi deosebit de importante, fundamentale, nu sunt suficiente pentru o delimitare clară între construcţiile cu şi fără pe, că suprapunerea lor este posibilă şi frecventa mai ales în vorbirea familiară, mai puţin îngrijită. Aceste suprapuneri pun ţ n

evidenţă faptul că, în conştiinţa vorbitorilor de limbă română, pe ajunge să fie

simţit ca „ marcă a complementului direct, independentă, sau, mai corect. deasupra oricărei restricţii" (subl. ns. - G.P.D.)31.

Din punctul de vedere al discuţiei noastre, diversele încălcări, în limbajul popular sau familiar, ale regulilor de folosire a lui pe, deci diversele interferenţe între construcţia cu pe şi cea fără pe, privesc nivelul performanţei, şi nu al competenţei.

.'î2.3.2.2. Realizare conjuncţională (=ConfAP) b n:

Realizarea (c), adică realizarea complementului direct ca propoziţie conjuncţională, are în vedere construcţii de tipul El apucă să plece, El binevoieşte să plece, El catadicseşte să răspundă, El poate să plece, unde realizarea prin propoziţie, şi nu prin nominal, este cerută de regimul verbului regent.

Ca şi în cazul Subiectului32, şi pentru obiectul direct deosebim construcţiile în care propoziţia conjuncţională este legată direct de verb, în structura de bază, de construcţiile în care propoziţia conjuncţională apare în structura de bază ca adjunct al numelui (ex. El află faptul că Ion a plecat, El şi-a amintit faptul că trebuie sa plece, El ne-a spus faptul să plecăm). Pentru ultimele construcţii, legarea propoziţiei de verb se realizează în structura de suprafaţă, în urma eliminării prin transformare a nominalului faptul.

2.3.2.3. „ Dublarea " obiectului direct

Alte realizări structural diferite ale obiectului direct privesc refula (W'deci regula de rescriere a Nominalului. Aceste realizări sunt: • "'•'

(d) Personal; frD

(e) S; ^ " ? ;(f) PersonalAPersonal; vs: '(g)ProAS. <?- ";< -k- ,„

Structurile (d) şi (e) indică posibilitttCfe exprimlrii obiectifflft direct p

•,M 'rif :&v--l

62

SUUJ anele I, II, IV, V (ex. Te văd). Structura (g) indică posibilitatea exprimării ţer. tl!|uj direct printr-un pronume personal de persoanele III, VI (ex. // văd). urile (O Ş' (g) dau seama de exprimarea dublă a obiectului direct, în (g), S^u i Direct se exprimă prin substantiv şi este anticipat sau reluat printr-o formă ' ^ t u a t ă de pronume personal de persoana a IlI-a sau a Vl-a (ex. // văd pe Ion, a vândut-o); în (f), obiectul direct se exprimă printr-o formă accentuată de onal şi este dublat prin forma neaccentuată a aceluiaşi pronume (ex. Te văd pe

mine mă PersecutS)-

Pentru regulile de „dublare" a complementului direct în româna actuală, vezi : , Reluarea complementului în limba română, în SG, III (1961), p. 93 şi urm.

AL'Graur, Reluarea complementului, în LR, XVIII (1969), l, p. 89; Guţu Romalo, Sintaxa, 'p. 165-167 (S 5).

„Dublarea" alături de construcţia cu pe asigură, în limba română, rezolvarea sintactică a omonimiei cazurilor nominativ-acuzativ şi, implicit, diferenţierea formală a funcţiilor subiect - obiect direct, în Guţu Romalo, Sintaxa, autoarea semnalează construcţii ca: Poetul îl înţelege ţara, Poetul o înţelege tara33, unde dublarea complementului are efectul de dezambiguizare a construcţiei, plasând constituentul poetul în poziţia de subiect, în a doua construcţie, şi în poziţia obiect direct, în prima construcţie. Puţine sunt situaţiile în care, ca în exemplul citat, dublarea să fie singurul procedeu de distingere a celor două funcţii. De cele mai muUe ori „dublarea" se adaugă altor modalităţi de distingere: Pe Gheorghe îl caută Măria, distingerea celor două funcţii se realizează simultan prin construcţia cu pe şi prin dublare; în Studentul cartea o citeşte, distingerea celor două funcţii se realizează simultan prin „dublare" (cartea — o) şi prin topică (subiectul apare pe primul loc).

Cercetătorii au semnalat adesea legătura „sintactică" dintre „dublare" şiconstrucţia complementului cu pe, adică rolul lor comun dezambiguizator. Uniicercetători^ au semnalat, de asemenea, legătura „semantică" dintre fenomene:ambele se utilizează, de preferinţă, în condiţiile unui obiect direct individualizat,definit. Există o incompatibilitate semantică, pe de o parte, între „nedefinire" şiublare, şi pe de altă parte, între „nedefinire" şi construcţia cu pe. Toateconstrucţiile în care dubla exprimare este obligatorie35 reprezintă în fond,nsţrucţii în care obiectul direct, animat sau nonanimat, este definit, este/0n'V'dualizat (ex. Cartea ai citit-o. Acest oraş l-ai vizitat, Bucureştiul îl cunosc, Peexn • cunosc' PS copil îl cunosc)^ şi, dimpotrivă, construcţiile în care dublacJe'r^6.6816 neaccePtată37 conţin un obiect direct neindividualizat (ex. Pâine___' art* cumpără, Copii educă) sau nedefinit (ex. Pe nimeni nu vede, Nimic nu

S &••<*•> P' 69, §6.2. .«'de ''Hibă e.exemPlu> Al. Niculescu, lucr. cit., p. 94 ; Em. Vasiliu, curs de sintaxă, ţinut la Facultate35 vezi j llteratură din Bucureşti, 1972-1973. - f36Exern

ln,V^ntarulacestorconstructii la Guţu Romalo, S/Hteca, p. 165, § 5 (a). *"37 'd. D i «L6 apartin Valeriei Guţu Romalo, lucr. cit. ' ,, ,f; <

'P-I66> §5 (b). --^ .^fo.o, >1

63

31 Lucr. cit., p. 16532 Vezi supra, § 2.2.2.

2.4. Obiectul secundar (= Obsec)2.4.1. Caracterizare relaţională;2.4.2. Realizările obiectului secundar.


Obiectul secundar corespunde celui de-al doilea obiect direct, obiectul nonpersonal, din construcţiile cu „dublu complement direct" sau „dublu tranzitj ve

ale gramaticii tradiţionale39. Deci, funcţia de obiect secundar se realizează; construcţii ca: El mă anunţă ora plecării, El mă examinează lecţia, El mă întreab'-lecţia, El mă învaţă poezia.

Distingerea obiectului secundar de obiectul direct în aşa-numitele construcţii C!/

două complemente directe" apare la: Laura Vasiliu, Some aspects ofthe Grammar oft^ Verb Phrase with Special Refererence to Prepositional Constructions, în RRL, XII (19(j-p.4; Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 19-21, § 3; Guţu Romalo, Sintaxa, p. 170-171, § 9.

Obiectul secundar se caracterizează relaţional prin:- relaţii de dominare: a) ObseOGPred (Obiectul secundar este dominat de Grupul

predicativ) şi b) Obsec<GNAAC (Obiectul secundar domină succesiunea GNAAc);- relaţii de vecinătate: [Predicat—Obdir].

Această descriere relaţională conţine elemente suficiente pentru a susţine distingerea obiectului secundar de obiectul direct, şi anume:

a) Obiectul secundar nu admite realizarea GNApe...Ac, ci numai GNAAc.deci o realizare neprepoziţională ;

b) Obiectul secundar nu stabileşte relaţie cu Pasivul, ceea ce indicăindiferenţa acestui constituent faţă de transformarea pasivă, în timp ce obiectuldirect, prin pasivizare, îşi modifică poziţia sintactică în subiect (ex. Ion mă anunâ// Eu sunt anunţată de Ion), obiectul secundar nu este afectat de transformare,păstrându-şi neschimbată poziţia sintactică (ex. Ion mă anunţă ora plecării II £"sunt anunţată de Ion ora plecării);

c) Obiectul secundar intră în relaţie obligatorie cu obiectul direct, în sensulcă ocurenţa obiectului secundar „cere" cu necesitate prezenţa, în aceeaşi structurade bază, a obiectului direct. Deci, sub aspectul vecinătăţilor, ceea ce este speci'|C

obiectului secundar este participarea lui la o relaţie ternară: PredicatAObdirAObsecLa aceste deosebiri relaţionale, trebuie să adăugăm două deosebiri ca

apar la nivelul componentului transformaţional, şi anume: a) obiectul secund 3

spre deosebire de obiectul direct, nu acceptă transformarea de pronominalizaj' printr-o formă a pronumelui personal (construcţii cum sunt: *El m-a anunţat-0' m-a învăţat-o sunt nereperate); b) nu este posibilă coordonarea obiectului secui ^ şi a obiectului direct (construcţii ca: *EI a învăţat pe Ion şi poezia40,38 Folosesc exemple cu obiect direct antepus verbului, deoarece aceasta este topicaconstituenţilor) care ..cere", curent, dublarea obiectului.39 Pentru construcţiile cu „două complemente directe", cf. Gram. Acad., II. § 601.40 Construcţia cu ^i este posibilă numai în cazul unui fi adverbial. '' *"

64

"" tru faptul °ă nu avem a face cu poziţii sintactice identice"1.f6 Toate aceste deosebiri, constatate la nivelul constituenţilor şi la nivelul reformărilor, susţin distingerea celor două funcţii. Elementele lor comune, tra .tan(j în: 1) plasarea ambelor funcţii sub dominanţa lui GPred; 2) realizarea C°riiună, fie P™ succesiunea GNAAc, fie prin succesiunea ConjAP; 3) apariţia CJ'bel°r' funcţii în contextul [Predicat--], nu sunt suficiente pentru a le contopi aIT-o unică funcţie sintactică. Trăsăturile (1) şi (3) le-am întâlnit şi la Subiect şi, 1(1 si nu s-a pus nicicând problema contopirii subiectului şi a obiectului secundar •° aceeaşi funcţie sintactică. Trăsătura (1) este o indicaţie pentru faptul că toate ' «te funcţii (Subiect, Obdir, Obsec) ocupă o poziţie sintactică similară faţă de p e-licat; trăsătura (3) este o indicaţie pentru gruparea acestor funcţii în categoria funcţiilor definite în raport cu Predicatul, deci cu verbul, în ceea ce priveşte âsătura (2), ea este parţial comună cu o particularitate a subiectului: am întâlnit, şi la subiect, succesiunea ConjAP. Singur faptul că obiectul secundar şi obiectul direct au ca realizare comună un nominal neprepoziţional nu este suficient pentru a le contopi, având în vedere mulţimea celorlalte trăsături diferenţiatoare.

2.4.2. Realizările obiectului secundar

Regula (7) stabileşte realizările structural diferite ale obiectului secundar: a) GNAAc; b) ConjAP.

în (a), se indică realizarea prin Nominal. Cum transformarea de pronominalizare, printr-o formă a pronumelui personal, nu este acceptată de obiectul secundar, înseamnă că acest Nominal nu se poate actualiza printr-un pronume personal de persoana a IlI-a sau a Vl-a. De asemenea, el nu se poate actualiza prin Personal, în poziţia obiectului secundar neputând apărea pronumele personale de persoana I, II, IV, V. Acest Nominal apare, în mod curent, ca S (ex. El mă ascultă lecţia), ca pronume nehotărât (ex. El mă învaţă ceva (totul, orice)), ca pronume interogativ (ex. Ce te-a anunţat Ion?), ca pronume negativ (ex. EI nu m-a întrebat nimic), ca formă „neutrală" a pronumelui demonstrativ (ex. El mă învaţă asta).

In (b), se indică realizarea obiectului secundar prin propoziţie conjuncţională, ca în exemplele: El mă bârfeşte că sunt incorect, El mă caracterizează că sunt deştept, El mă descrie că sunt înalt, El mă insultă că sunt icapabil, El mă pârăşte că fur. în exemplele date, este vorba de o propoziţie ConJuncţională nesubstituibilă cu un nominal, ceea ce ne-a determinat s-o c°nsiderăm ca fiind legată direct de verb, în structura de bază.

a C'e coorc'onare funcţionează în condiţiile în care constituenţii supuşi coordonării aceeaşi poziţie sintactică (cf. Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 149).: j»} ;•;>>) Sîjo-.wii iw>V £!-

65Crupului verbal

Z.2.l. Caracterizare relaţională; 2.5.2. Realizările obiectului indirect;

2.5.2.1. Raportul dintre realizarea cazuală şi cea prepoziţională;2.5.2.2. ,,Dublarea" obiectului indirect.

2.5.1. Caracterizarea relaţională

Obiectul indirect, aşa cum apare definit şi delimitat în acest curs deosebeşte de complementul indirect din Gram. Acad.; el corespunde numai situaţii de complement indirect, şi anume complementului indirect în dativ construcţiei cu la substituibile cu dativul. Construcţiile prepoziţionale al complementului indirect nesubstituibile printr-un dativ reprezintă ceea ce vom numi în continuare obiect prepoziţional.

Pentru delimitarea celor două situaţii sintactice: obiect indirect şi obiect prepoziţional, vezi: Pană Dindelegan, Sintaxa şi Guţu Romalo, Sintaxa.

Obiectul indirect se caracterizează relaţional prin:- relaţii de dominare: a) Obind>GPred (Obiectul indirect este dominat de Grupul

predicativ) şi b) Obind < GNAD (Obiectul indirect domină succesiunea GNAD);- relaţii de vecinătate: [Predicat--].

a) Relaţia de dominare (a) conferă obiectului indirect o poziţie similară cua subiectului sau a obiectului direct.

b) Ceea ce diferenţiază obiectul indirect de cel direct este relaţia dedominare (b), adică faptul că legarea nominalului de verb se realizează, în cazulobiectului indirect, prin Dativ.

c) Prezenţa vecinătăţii [Predicat--], comună şi pentru Subiect, ObdirObsec, indică includerea obiectului indirect în aceeaşi categorie a funcţiilor definiteîn raport cu verbul.

d) Dintre relaţiile de succesiune ale obiectului indirect am reţinut numairelaţia cu Predicatul ca relaţie obligatorie. Celelalte, adică vecinătatea cu Subiectulcu Obdir, cu Atributiv, cu Circ, cu Reflexiv, sunt posibile, dar nu necesare: obiectulindirect poate apărea în structuri de bază fără subiect (ex. îmi pasă de tine, îmi panbine de ceva); poate apărea în structuri de bază din care lipseşte Atributivul (ex. Eiîmi trimit o scrisoare); poate apăreajn structuri de bază din care lipseşte Obdir (ex.f mi trebuie cărţi, îmi lipsesc cărţi), în ceea ce priveşte relaţia cu Reflexivul, aceastaeste posibilă, dar nu obligatorie, în sensul că numai în unele structuri Reflexivuleste copcurent cu Obind (vezi, de exemplu, structurile de suprafaţă: îmi cumpă*cărţi, îmi spun mie însumi cuvinte de îmbărbătare); în altele, este coocurent cuObdir (vezi, de exemplu, structurile tranzitive Mă spăl, Mă apăr)4-. Este motiv"1

pentru care Reflexivul nu apare în caracterizarea relaţională a obiectului indirect. ^In concluzie, trebuie semnalat că, în comparaţie cu alte funcţii, ^

caracterizarea obiectului indirect nu apare o vecinătate proprie, specifică. UrrneaZ* că „diferenţa specifică", în cazul obiectului indirect, este dată exclusiv de relaţii'6

42 Vezi discuţia Reflexivului în capitolul al IV-lea, § 3. ••; -$»v,'<

2.5.2. Realizările obiectului indirect

Regula (6) stabileşte cele două realizări structural diferite ale obiectului

,a)VGNAD (ex. El spune ceva copiilor): /b) GNA/tf ... Ac (ex. El spune ceva la copii), prima, o realizare cazuală, cealaltă, realizare prepoziţională.

Spre deosebire de subiect şi de obiectul direct, discutate anterior, nu apare,• tre realizările de bază ale obiectului indirect, propoziţia conjuncţională 43.

^opoziţia relativă, singura care poate apărea în poziţia obiectului indirect (ex. Daui cere, Trimit material oricui îmi solicită, Răspund la cine mă întreabă), este un

f nomen „de suprafaţă", fiind rezultatul aplicării a două transformări succesive: otransformare relativă, urmată de o transformare de suprimare a nominalului44.

2.5.2.1. Raportul dintre realizarea cazuală şi cea prepoziţională

Pentru cele mai multe construcţii, raportul dintre (a) şi (b) este de variaţie liberă, acelaşi verb având capacitatea de a alege, fără vreo modificare în planul semnificaţiei, ambele realizări (ex. El spune copiilor // El spune la copii, El dă studenţilor // El dă la studenţi). Diferenţa dintre ele este de natură stilistică: cele două construcţii se repartizează, de obicei, în subsisteme stilistice diferite, construcţia cazuală fiind preferată în limba literară, iar cea prepoziţională, în limbajul popular şi familiar. Sunt, totuşi, anumite situaţii în care nu există posibilitatea alegerii succesive a ambelor construcţii, ci este obligatorie folosirea construcţiei prepoziţionale. Limitarea posibilităţilor de construcţie la cea prepoziţională nu este determinată de verb. „Răspunzătoare" de această restricţie este structura lui GN: un GN conţinând un constituent numeral cardinal, ca centru (ex. Am dat la trei) sau ca determinant (ex. Am dat la trei copii), restrânge posibilităţile de construcţie ale obiectului indirect la (b).

2.5.2.2. „Dublarea" obiectului indirect

Regula (13) asigură, ca şi în cazul obiectului direct, includerea, în structurile de bază, a construcţiilor cu obiectul indirect dublu exprimat. RealizareaD

rersona!APersonal corespunde construcţiilor înecare un Personal formă accentuatăgste dublat printr-o formă neaccentuată (ex. îmi dă mie o veste, Ţie îţi cumpăr^(i), iar realizarea ProAS corespunde construcţiilor în care un substantiv esteublat printr-o formă neaccentuată de pronume personal de persoana a IlI-a sau a"a (ex. Studentului îi lipseşte o carte, Le trimite copiilor bomboane).

Pentru regulile de „dublare" a obiectului indirect, constând în enumerarea când dublarea este obligatorie si a cazurilor când dublarea este

facultativă, să se

44 ylc'.'n structurile de suprafaţă obiectul indirect nu se realizează ca propoziţie conjuncţională.ezi capitolul al IV-lea. § 10.2.2. " •*" .-a ; ?<'•

66 htthav 6

7

„Dublarea" obiectului indirect nu are aceeaşi semnificaţie gramaticală, fenomenul similar discutat la obiectul direct, în sensul că dublarea nu dobânde aici valoare cazual distinctivă, şi nici valoare funcţional distinctivă. Ca adjunct* unui verb, nominalul în dativ şi, implicit, funcţia de obiect indirect nu es

confundabil(ă) cu nici o altă formă cazuală şi, respeciv, cu nici o altă funct Legarea de verb prin Dativ este o marcă suficientă, neambiguă, de exprimare obiectului indirect. Numai în cazul construcţiei prepoziţionale a obiectului indire dublarea asigură distingerea obiectului indirect de cel prepoziţional: în Spun i la copii, la copii apare în poziţia obiectului indirect, ceea ce se demonstrează şi posibilitatea dublării (ex. La copii le spun poveşti}; în Particip la demonstra Melodia mă predispune la visare, construcţia cu la nu funcţionează ca obia indirect, aşa cum dovedeşte şi imposibilitatea dublării.

2.6. Obiectul prepoziţional (= Obprep)2.6.1. Circumscrierea obiectului prepoziţional. Tipuri de construcţii;2.6.2. Testele de distingere de alte poziţii (funcţii) sintactice apropiate;2.6.3. Caracterizare relaţională.

2.6.1. Circumscrierea obiectului prepoziţional. Tipuri de construcţii

Includem în această poziţie sintactică următoarele tipuri de construcţii prepoziţionale:

(a) Construcţiile în care verbul „cere" obligatoriu ocurenţa unui conte prepoziţional şi a unei anumite prepoziţii, ca în exemplele: El abuzează de..., apelează la..., El atentează la..., El beneficiază de..., Noutatea constă în.... El i cramponează de..., Evenimentele au culminat cu..., El se debarasează de..., depinde de..., Ceva echivalează cu.... El excelează în..., El se identifică cu..., jonglează cu..., El mediază între..., El militează pentru..., El optează pentru..., participă la..., Asta predispune la..., El se pretează la..., El se prevalează de..., El t privează de..., El se raportează la..., El recurge la..., Concluzia reiese din..., Ce se repercutează asupra..., Ceva rezidă în..., Comicul rezultă din..., El se rezun la..., El se sinchiseşte de..., El subscrie la..., El se teme de... . La această listă i adaugă toate verbele intrinsec reciproce45 care cer obligatoriu, în structura de ba vecinătatea unui grup prepoziţional cu prepoziţia cu: a coincide cu..., a colabc cu..., a comunica cu..., a comuta cu..., a concorda cu..., a contrasta cu..., a conv cu..., a convieţui cu..., a semăna cu..., a rima cu..., a rivaliza cu..., a se asemă cu..., a se alia cu..., a se căsători cu..., a se certa cu..., a se ciorovăi cu..., o-dondăni cu..., a se cununa cu..., a se socoti cu..., a se sfădi cu...., a se în\ cu..., ase înrudi cu..., a se înfrăţi cu... etc.

Sunt cuprinse în (a) verbele care înregistrează „cel mai înalt coeficient < intimitate" între verb şi prepoziţie46. Intră aici situaţiile în care alegerea un* anumite prepoziţii, şi nu a alteia, nu poate fi explicată în termeni de trăsătu*45 Pentru conceptul de verb „intrinsec reciproc", vezi capitolul al IV-lea, § 4.2.46 Cf. Florica Niculescu, O modalitate de clasificare sintagmatică a verbelor în SCL XIV (l963fil,p.52-53. '

68

regimul verbului47, în asemenea construcţii, nimic din semantica verbului sau semantica construcţiei nu explică alegerea unei anumite prepoziţii. Relaţia care stabileşte între Verb-Prep este asemănătoare relaţiei Verb-Caz din construcţia ?f,yObdir, VerbASubiect, VerbAObind, prepoziţia, ca şi cazul, fiind determinată voc de verb. Regulile de combinare VerbAPrep sunt, în aceste construcţii, reguli "'ntactice, şi nu semantice.

*' (b) Construcţiile în care contextului prepoziţional îi revine rolulzambiguizator. Asta înseamnă că verbul poate satisface două construcţii. ^tice diferite, dintre care una este prepoziţională, iar celor două construcţii leCorespund sensuri diferite, ca în exemplele: El apucă geamantanul (unde apuca „a\inde, a lua") / El se apucă de treabă (unde apuca „a începe"); Discuţia decurgelormal (unde decurge „a se desfăşura") / Ceva decurge din... (unde decurge „aezulta"); El prevede faptul că... (unde prevedea „a avea intuiţia celor ce urmează")El prevede ceva cu... (unde prevedea „a înzestra"); El simpatizează tineretul (undesimpatiza „a avea sentimente de simpatie faţă de...") / El simpatizează cu... (unde

simpatiza „a împărtăşi o idee, o doctrină"); El termină ceva (unde termina „a ducela capăt") / El termină cu... (unde termina „a rupe relaţiile cu..."); El uzeazăpantofii (unde uza „a toci prin folosire îndelungată, a deteriora") / El uzează de...(unde uza „a face uz de..."); El vede pe cineva, ceva (unde vedea „a percepe cuajutorul văzului") / El vede de cineva, ceva (unde vedea „a avea grijă")48 etc.

Specificul construcţiilor de tip (b) constă în faptul că verbul se defineşte semantic neechivoc numai în condiţiile ocurenţei obligatorii a contextului prepoziţional.

în (b), ambele construcţii realizate de verb, cea prepoziţională şi cea neprepoziţionalâ, reprezintă construcţii de bază. în ceea ce priveşte construcţia prepoziţională, relaţiile care se stabilesc între Verb şi Prep sunt identice cu cele de la (a). '

(c) Construcţiile în care ocurenţa contextului prepoziţional este facultativă, ca în exemplele: El se laudă cu... faţă de..., El se linguşeşte pe lângă... pentru ..... El se supără pe. . . pentru. .., El scrie cu. .. etc.

Ceea ce deosebeşte tipul (c) de construcţiile (a) şi (b) este posibilitatea verbului de a apărea şi în construcţii din care lipseşte grupul (sau grupurile) Prepoziţional(e) (construcţiile: El se laudă, El se linguşeşte, El se supără. El scrie sunt reperate). Asta înseamnă că verbul se defineşte semantic pe baza mărcilor P/oprii, deci fără încorporarea trăsăturilor semantice de la determinantul sau determinanţii prepoziţionali.

2.6.2. Testele de distingere de alte poziţii (funcţii) sintactice apropiate

Ceea ce au în comun tipurile (a), (b), (c) şi deci ceea ce permite v Pr'nderea în aceeaşi funcţie sintactică este natura lor necircumstanţială, . n''cabilă prin imposibilitatea substituţiei grupului prepoziţional printr-un adverb. ^-^^Jiarticularitate distinge grupul prepoziţional reprezentând obiectul48 s^'discutarea acestei situaţii în capitolul al II-lea, § 3.2.trisjţ n'em că, în cele mai multe exemple, la distingerea celor două sensuri concură mai multe 1

s'ntactice. Deci, rolul dezambiguizator revine nu numai prepoziţiei, ci şi altor trăsături.

69

/ ^ ţ . -

construcţiile Noutatea constă în metodă şi £7 locuieşte în Bucureşti sau j construcţiile £7 se pretează la orice şi £/ merge la facultate, cele două construct prepoziţionale cu în şi, respectiv, cu la reprezintă funcţii sintactice diferite: Up

obiect prepoziţional, în prima construcţie, şi un circumstanţial, în a doua. Prob substituţiei cu adverbul arată imposibilitatea substituţiei în prima construcţie s

dimpotrivă, posibilitatea substituţiei în a doua (ex. El locuieşte aici, El mer? acolo}.

Pe de altă parte, ceea ce au în comun construcţiile (a), (b), (c) est» imposibilitatea substituţiei lor printr-o formă cazuală, neprepoziţională, prin datj\ sau acuzativ. Găsim aici modalitatea de distingere a obiectului prepoziţional de

construcţia prepoziţională a obiectului direct sau indirect. Astfel, în construcţiile: El se bizuie pe studenţi şi El iubeşte pe studenţi, cele două construcţii prepoziţionale ambele cu pe, corespund la funcţii sintactice diferite: în construcţia reflexivă grupul prepoziţional este nesubstituibil printr-o formă neaccentuată de pronume personal (construcţia *El îi se bizuie este nereperată); în construcţia nereflexivă, dimpotrivă, grupul prepoziţional cu pe admite substituţia (construcţia El îi iubeşte este corectă). La fel, în construcţiile: El apelează la prieteni şi El acrie la prieteni, cele două construcţii prepoziţionale, ambele cu la, răspund, în chip diferit, la proba substituţiei: în El scrie la prieteni, grupul cu la este substituibil cu pronumele (construcţia El le scrie este reperată); în El apelează la prieteni, aceeaşi probă nu este acceptată (construcţia *El le apelează este nereperată).

2. 6. 3. Caracterizare relaţională .i,

Obiectul prepoziţional se defineşte prin:- relaţii de dominare: a) Obprep>GPred (Obiectul prepoziţional este dominat de

Grupul predicativ); b) Obprep< GNAPrepx...X (Obiectul prepoziţional dominăsuccesiunea GNAPrepx... X, unde X reprezintă cazul „regizat" de prepoziţie, iar x.clasa din care face parte prepoziţia, având în vedere că prepoziţiile aparţin fie claseicare „regizează" acuzativul, fie clasei care „regizează" genitivul, fie clasei care„regizează" dativul);

- relaţii de vecinătate: [Predicat--].a) Ceea ce diferenţiază obiectul prepoziţional de celelalte funcţii din

interiorul grupului verbal este relaţia de dominare (b).b) Nici o altă relaţie de vecinătate, în afara contextului [Predicat—], nu este

obligatorie: există construcţii cu obiect prepoziţional din care lipseşte Subiectul (&•îmi pasă de tine); există construcţii cu obiect prepoziţional din care lipseş te

obiectul direct sau cel indirect (ex. El apelează la tine). De aceea, am reţinut pentn'caracterizarea obiectului prepoziţional numai contextul [Predicat—].

Pentru distingerea unei noi poziţii sintactice, reprezentate prinprepoziţional necircumstanţial, care, în acelaşi timp, nu este obiect direct sau /'«"""vezi: Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 165 (§ 3.2.3.) -p. 174 (§ 3.2.4.); Gutu Romalo, #«"**p. 203-204. ;

49 Pentru circumstanţial, vezi infra, § 2.7

70

2.7.7. Distingerea a două poziţii (funcţii) sintactice: Circ, şi Circ 2;relaţională;

2. 7.2. Realizările celor două circumstanţiale.

2.7.1. Distingerea a două poziţii (funcţii) sintactice: Circ, şi Circ 2; caracterizare relaţională

în organizarea structurală a propoziţiei, am distins două funcţii Circ (Circ, i Circ2)> caracterizate diferit din punct de vedere relaţional. Trăsăturile lui Circ,

sunt: . relaţii de dominare: a) Circ, >#P# (Circumstanţialul este dominat direct de P=

propoziţie) şi b) Circ, < GAv (Circumstanţialul domină grupul adverbial);- relaţii de vecinătate: [Predicat—].

Trăsăturile lui Circ2 sunt:- relaţii de dominare: a) Circ2> GPred (Circumstanţialul este dominat de Grupul

predicativ); b) Circ2< GAv (Circumstanţialul domină grupul adverbial);- relaţii de vecinătate: [Predicat—].

Ceea ce au în comun cele două circumstanţiale este, pe de o parte, relaţia de dominare (b), reprezentând posibilitatea lor comună de a se realiza prin adverb, iar, pe de altă parte, relaţia de vecinătate cu Predicatul.

Ceea ce le deosebeşte este relaţia de dominare (a): Circ, este dominat direct de P, iar Circ2 apare sub dominanţa lui GPred. Această diferenţă, care vizează relaţia lor diferită faţă de Predicat, foarte strânsă, în cazul lui Circ2, mult mai largă, în cazul lui Circ,, este suficientă pentru a susţine existenţa a două poziţii sintactice. Circ2 are, faţă de Predicat, o poziţie similară cu a constituenţilor Subiect, Obdir, Obind, Obprep, Obsec, în timp ce Circ, are o poziţie total diferită.

în mod concret, poziţia lor diferită faţă de Predicat se manifestă prin:obligativitatea determinării circumstanţiale, în cazul lui Circ2, şi caracterul

facultativ, suprimabil, al acestei determinări, în cazul lui Circ,. Prin urmare,"icludem în Circ2 determinările circumstanţiale din construcţii ca: El se comportăb'ne, Discuţia decurge normal. Informaţia figurează aici, El locuieşte aici, ElProcedează bine, Vinul provine de acolo, El se poartă corect, în care suprimarea

Clrcumstanţialului duce la construcţii nereperate. De asemenea, includem în Circ2

terminările circumstanţiale din construcţii ca: El ajunge acasă, El arată laec>pta, El este în casă, El trage la han, Fereastra răspunde în grădină, unde

terminarea circumstanţială are rol „dezambiguizator". în prezenţa acesteigerminări, verbul apare cu un sens diferit faţă de sensul realizat în alte contexte^°nipară sensurile verbelor din construcţiile: El arată la dreapta - El arată palid;

este în casă — El este medic; El trage la han — El trage scaunul). ţ. Dimpotrivă, includem în Circ, toate determinările circumstanţiale ol Ve' ca 'n exemplele: El scrie frumos, El citeşte lecţia astăzi, El merge

Obligativitatea lui Circ2, faţă de caracterul suprimabil al lui Circ,,

71

'. .-in .

4» ii .voita.-

Circ, nu participă semantic la actualizarea sensului verbului, în timp ce Ci rc

transferă asupra verbului trăsăturile lui semantice, verbul încorporându-le J actualizând sensul numai în prezenţa lor.

Orice verb al limbii române admite pe Circ,, dar nu orice verb admite n Circ2. Numai o clasă restrânsă de verbe cere ocurenţa obligatorie a lui Circ,.

în ceea ce priveşte apariţia Iui Circ,, trebuie subliniat că există constructj în care Circ, este dublu sau chiar triplu ocurent, putând apărea, în aceeas construcţie, un circumstanţial modal, unul local, unul temporal (ex. Astăzi el citexie

poezia corect, Mâine poezia o va spune la şcoală corect). Din punctul de vedere al modului de producere, considerăm că orice structură de bază conţine un singur constituent Circ,, iar construcţiile cu două şi trei circumstanţiale sunt obţinute prjn

coordonare din două sau trei structuri de bază (ex. EI citeşte poezia astăzi şi £/ citeşte poezia corect)50. Apariţia în structura de bază a două circumstanţiale este posibilă numai în condiţiile unor circumstanţiale de naturi diferite: un Circ, şi un

Circ251. Astfel, în construcţiile: Astăzi discuţia decurge normal, Acum el se

comportă bine, Anul acesta vinul provine din Moldova, unde apar două circumstanţiale, unul este obligatoriu, iar celălalt, facultativ. Deci, structura acestor construcţii de bază este: PredicatASubiectACirc,A Circ2.

2.7.2. Realizările celor două circumstanţiale

Regula (10) stabileşte realizările structural diferite ale celor două circumstanţiale:

a) Av (ex. El intră aici, El scrie acum);b) PrepAAv (ex. Privesc de aici, Datează de atunci);c) Prepx... XAGN (ex. Intră în cameră, Pleacă la toamnă);d) PrepAPrepx ... XAGN (ex. Vine de la Bucureşti);e) GN (ex. El învaţă noaptea, El adună spicele mănunchi);f) ConjAP (Intră aici toate subordonatele circumstanţiale, cu excepţia celor

relative, introduse prin adverb relativ52; intră, deci, subordonatele circumstanţialeconjuncţionale, introduse prin conjuncţie sau locuţiune conjuncţională: El a plecaifiindcă el n-a avut răbdare, El a plecat deşi el nu era vinovat etc.).

a

50 O soluţie asemănătoare, privind, însă, construcţiile cu două sau mai multe grupuri prepoziţi° n

este dată în: Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 100.51 Vezi infra, § 3. structurile: (2), (3), (4), (13), (21). rin

52 Subordonate le c i rcumstanţ ia le re la t ive nu sunt const rucţ i i „de bază" , c i sunt obţ inute Pt r a n s f o r m ă r i ( v e z i c a p i t o l u l a l I V - l c a . § 1 0 . 2 . 2 . ) . . j f > ^ ^ 5 3 ^ s M f i , } v i t B , , ; >

2.8.1. Distingerea a două poziţii: Cant, şi Cant2;2.8.2. Distingerea cantitativului de circumstanţial.

2.8. L Distingerea a două poziţii: Cant, şi Cant2

Ca şi în cazul circumstanţialului, am distins Cant, şi Cant2 pe considerentelationale, şi anume: Cant,> #P# (primul cantitativ este dominat de P), Cant 2>

rPred (al doilea cantitativ este dominat de GPred). Deci, aceleaşi raţiuni care ne-aundus Ia deosebirea a două circumstanţiale ne conduc acum la deosebirea a două

antitative. în construcţii ca: El atârnă zece kilograme, El cântăreşte zecekilograme, Caietul costă zece lei, Şedinţa durează două ore, El măsoară un metru,Carnea trage zece kilograme, Casa valorează patruzeci de milioane, determinantulcantitativ este nesuprimabil, ceea ce indică prezenţa unui Cant2; în construcţii ca: El

învaţă lecţia două ore, El aleargă zece kilometri, El mănâncă puţin apare un Cant,,având în vedere că suprimarea determinantului cantitativ este posibilă fără nici unfel de repercusiuni asupra sensului verbului şi fără a avea de suferit integritatea

enunţului.

2.8.2. Distingerea cantitativului de circumstanţial

Ceea ce ne-a determinat, în cazul cantitativului, să vorbim de o poziţie sintactică distinctă de circumstanţial este posibilitatea cantitativului de a se realiza prin succesiunea NumeralA(Wt^AS. Deci, dacă prezintă în comun cu circumstanţialul realizarea prin: a) Av (ex. Şedinţa durează puţin, Caietul costă mult); b) Prepx ... X'XjN (ex. Şedinţa durează de dimineaţă); c) GN (ex. Imprudenţa l-a costat viaţa) se deosebeşte, însă, de acesta, prin realizarea Numeral /Y<2'dAS. Succesiunea NumeralAS este aleasă în cazul numeralelor de la unu la nouăsprezece (ex. Caietul costă cinci lei), iar succesiunea NumeralAateAS este aleasă în cazul numeralelor de Ia douăzeci în sus (ex. Caietul costă douăzeci de lei).

2.9. Atributivul 'bc2.9.1. Caracterizare relaţională; H"

2.9.2. Circumscrierea construcţiilor conţinând un atributiv „ de bază "; (**2.9.3. Confruntare cu conceptele tradiţionale; '2.9.4. Realizările atributivului. *V

,*«nu 2.9.0. Atributivul are în vedere, în l i n i i mari, conceptele tradiţionale de Atf-i. Prec"cativ şi de element predicativ suplimentar. Am preferat denumirea de supi. ullv> în locul celor de Nume predicativ" şi de Element predicativ ~^~^Hla r^ (sau Predicativ suplimentar 5 5) sau în locul celei de Predicativ 5 6 , lucrai Predicativ, denumirea curentă pentru această situaţie sintactică, apare în majoritatea ^ Pentm , S'ntaxă; vez'> de exemplu, Gram. Acad. II, § 534; Guţu Romalo, Sintaxa, p. 133-145.55 p fedi c m e n t Predicativ suplimentar, cf. Gram. Acad. II, § 682.56 Predicat Supl imen ta r este termenul folosit de Guţu Romalo, în Sintaxa, p. V*6-154.

d t l v este denumirea folosită de Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 99 şi 130.

7JŞ

predicativ / (element) predicativ suplimentar, ceea ce ne permite s-o utilizăm pentru a desemna ambele concepte; 2) sugerează caracteristica acestui determinant dj n

grupu! verbal de a fi dependent nu numai faţă de verb, ci şi de un nominal a|grupului.

Propoziţiile în structura cărora apare Atributivul sunt, din punctul d e

vedere al unei gramatici transformaţionale, construcţii eterogene. Distingem, p e <je

o parte, construcţiile în care atributivul apare în structura de bază, iar, pe de altă parte, construcţiile în care atributivul rezultă din transformări. Ceea ce interesează în acest capitol, sunt atributivele „de bază"57.


Caracteristicile relaţionale ale atributivului sunt:- relaţii de dominare: a) Atributiv>GPred (Atributivul este dominat de Grupul

predicativ); b) Atributiv<GNAN sau Atributiv<GAjAN (Atributivul dominăsuccesiunea GNAN sau succesiunea GAjAN);

- relaţii de vecinătate: fie [PredicatASubiect—], fie [PredicatAObdir—], fje

[PredicatAObind--].Ceea ce deosebeşte atributivul de alţi determinanţi din grupul verbal, şj

anume: de subiect, obiectul direct, cel indirect, obiectul prepoziţional, este participarea lui la o relaţie de vecinătate obligatorie nu numai cu predicatul, ci şi cu alt nominal al structurii, fie subiect, fie obiect direct, fie obiect indirect, adică participarea la o relaţie ternară. Sub acest aspect, seamănă cu obiectul secundar, care se caracterizează tot printr-o relaţie ternară. Dar, în timp ce obiectul secundar „cere" ocurenţa, în aceeaşi structură de bază, a predicatului şi a obiectului direct 58, atributivul „cere", în structura de bază, fie predicatul şi subiectul (ex. El este student), fie predicatul şi obiectul direct (ex. El mă strigă Popescu), fie predicatul şi obiectul indirect (ex. Ei îmi zic Popescu). Diferenţa dintre atributiv şi obiectul secundar se plasează şi la alt nivel decât al relaţiilor sintactice, la nivel referenţial: atributivul şi nominalul coocurent (subiect, obiect direct sau indirect) sunt coreferenţiale, au, deci, acelaşi referent, în timp ce obiectul secundar şi obiectul direct sunt distincte sub aspect referenţial59.

Ca manifestare formală a relaţiei dintre atributiv şi nominalul coocurent apare acordul, cu direcţia Nominal->Atributiv. Acordul se realizează obligatoriu în cazul exprimării atributivului prin adjectiv, acordul fiind determinat, în acest caz, de specificul gramatical al clasei adjectivului: adjectivul repetă morfemele de g e^ număr şi caz ale nominalului regent, în situaţia exprimării atributivului P r'n

substantiv, acordul este posibil, dar nu necesar (vezi construcţiile: Ţig& . înseamnă autodistrugere, El a intitulat romanul „Flăcările", unde atributiv" autodistrugere şi nominalul coocurent ţigările sau atributivul flăcările şi -~"1ina

coocurent romanul, gramatical, nu se „acordă")60.

a'r57 Pentru celelalte atributive, cele „transformate", vezi capitolul al IV-lea, § 7.58 Vezi supra, § 2.4. (c).59 Vezi şi partea destinată relaţiilor sintactice în capitolul al II-lea, § 2.1.2. (b).60 Cf. capitolul al II-lea, § 3.3.2.

74

Atributivul aparţine structurii de bază în următoarele două situaţii:(a) Când verbul nu poate apărea în limba română decât în contexul [—Atributiv],

UDrimarea atributivului făcând construcţia incompletă, nereperată, ca întemplele: Ion devine inginer, Ei l-au denumii obiect (secundar), El se erijează în

cunoscător (construcţiile *Ion devine, *Ei l-au denumit, *El se erijează sunt nereperate);

(b) Când verbul realizează două construcţii diferite, dintre care una secaracterizează prin ocurenţa atributivului, iar celor două construcţii le corespundsensuri diferite. Atributivului îi revine, deci, rolul dezambiguizator, ca înexernplele: El este leneş (unde a fi „a avea o calitate, o trăsătură") / El este în casă(unde a fi „a se afla, a se găsi"); El ajunge medic (unde a ajunge „a deveni") / Elajunge acasă (unde a ajunge „a sosi"); El arată palid (unde a arăta „a apărea dupăchip sau înfăţişare") / El arată ceva cuiva (unde a arăta „a expune intenţionatprivirilor"); Mă cheamă Ion (unde a chema „a se numi") / El mă cheamă (unde achema „a spune cuiva să se apropie, rostindu-i numele sau folosind o interjecţie, ungest")- „

In concluzie, avem a face cu atributiv „de bază" în următoarele construcţii: El ajunge medic, El s-a ales leneş, El arată palid, Mă cheamă Ion, El s-a dat drept medic, Ei l-au denumit obiect (secundar), El a devenit medic, El se erijează în cunoscător, El se face medic, El face pe prostul, El este leneş, El iese medic, El a intitulat cartea „Flăcări", Ţigările înseamnă autodistrugere, El a luat-o ca glumă, Mă numesc Ion, Ne-am prins fraţi. El a rămas contabil, Ei îmi spun Ion, Ei mă strigă Ion, El trece drept învăţat, El mă ţine de prieten. El se ţine mândru, El a venit primar, Ea îmi vine cumnată, Ei îmi zic Ion.

Merită un comentariu special construcţiile: El se erijează în cunoscător şi El face pe prostul care, deşi prepoziţionale, conţin un atributiv, şi nu un obiect prepoziţional61. Constituenţii cunoscător şi prostul funcţionează ca atributive, dată fiind participarea lor la o structură ternară, în care fiecare „cere" atât prezenţa predicatului, cât şi prezenţa nominalului subiect. Cu nominalul subiect stabilesc o relaţie coreferenţială (vezi şi acordul în: EI se erijează în cunoscător - Ea se "f'ieuză în cunoscătoare; El face pe prostul - Ei fac pe proştii). In aceste construcţii, atributivul este „de bază", având în vedere că ocurenţa lui este obligatorie, adică este imposibilă suprimarea lui fără consecinţe asupra integrităţii S|

ntactice şi semantice a enunţului.De asemenea, merită un comentariu special construcţiile cu a părea (ex.

°" Pare inteligent, Ion pare medic), considerate, în mod curent, construcţii cu. ^Q predicativ62 şi chiar construcţii „de bază" cu nume predicativ63. Noi nu le-am

îrrt US ^ ''Sta construcţ'''or "de bază", având în vedere relaţia care se stabileşte• e.c°nstrucţii ca: Ion pare inteligent şi Pare (sau Se pare) că Ion este inteligent,•le de sinonimie, în consecinţă, am considerat o singură structură de bază cea

6Tv7~ —62 c?»1*""0' S. 2. 1.2.3.SG u' *~au'a Diaconescu, Rolul elementului verbal în componenţa predicatului

C0n%ui ); '" Gram' Acad !I' § 688> a părea este considerat »la limita dintr f ' e cu un element

predicativ suplimentar şi verbele copulative". ^"ţu Romalo, Sintaxa, p. 135.

15

nominal, p. 116, în dintre verbele care pot fi

transformare, construcţia personală cu Atributiv. Ca atare, construcţia cu Atributiv va constitui obiect de analiză în capitolul al IV-lea64.

2.9.3. Confruntare cu conceptele tradiţionale

Raportând atributivul din aceste construcţii la conceptele tradiţionale, Se constată că ceea ce am numit atributiv „de bază" acoperă atât situaţii de nume predicativ (ex. El este leneş, El devine medic), cât şi situaţii de element predicativ suplimentar (ex. El s-a ales leneş, Mă cheamă Ion, Ei îmi spun Ion). Trebuie, deci subliniat că distincţia operată de noi între atributivul „de bază" şi cel obţinut prin transformare nu se suprapune perfect distincţiei tradiţionale nume predicativ / element predicativ suplimentar. De asemenea, trebuie subliniat că, în interiorul construcţiilor de bază, o distincţie similară aceleia de nume predicativ / element predicativ suplimentar apare nu la nivelul regulilor de structură, ci la nivelul regulilor de subcategorizare65. Pentru nivelul regulilor de structură distincţia în discuţie este nerelevantă, ceea ce ne-a determinat să vorbim de existenţa unei singure funcţii sintactice: Atributivul.

2.9.4. Realizările atributivului

Regula (9) stabileşte realizările structural diferite ale atributivului, şi anume:

(a) GNAN (ex. Ion este student, Ion este el însuşi);(b) GAjAN (ex. El este inteligent);(c) Prepx...XAGN (ex. Casa este de cărămidă);(d) GAV (ex. Casa este aşa, El este asemenea lui..., El este altfel decât...);

Observaţii: - Nu toate verbele care satisfac contextul [--Atributiv] realizează toate cele patru posibilităţi de exprimare a atributivului. Diferenţa de la un verb la altul constituie baza obiectivă a realizării unei subcategorizări în interiorul mulţimii de verbe care apar în contextul [—Atributiv]66.

- Atributivul exprimat prin propoziţie, fie conjuncţională, fie relativă, precum şiAtributivul exprimat prin infinitiv nu apar în structurile de bază, ci numai înconstrucţiile transformate. Este motivul pentru care nu sunt discutate în acestcapitol67. -a'

Pentru analiza Atributivului, aşa cum este conceput aici, să se consulte şiDindelegan, Sintaxa, p. 133-154. &'•

2.10. Pasivul, Impersonalul, Reflexivul (- Refl) *"•- { • '

Dintre constituenţii grupului verbal, o situaţie aparte au Pasivu ,64 Vezi §7.1. (i). *65 La nivelul regulilor de subcategorizare noncontextuală se disting, pe de o parte, verbulcaracterizat semantic prin [+Copulă], iar, pe de altă parte, celelalte verbe care satisfac conte[-Atributiv], caracterizate prin [- Copulă], Vezi Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 149-150 (§ 6.2.)-66 Vezi subcategorizarea operată de Pană Dindelegan în Sintaxa, p. 151.67 Pentru examinarea lor, cf. capitolul al IV-le.a, § 10.1.3.

oâiiâ acum. Rolul lor, in structurile de bază, este să anunţe o transformare cu Caracter obligatoriu (transformarea pasivă, cea impersonală sau cea reflexivă) şi să ecjfjce conţinutul semantic al transformării. Pasivul, Impersonalul şi Reflexivul un< categorii semantico-gramaticale a căror ocurenţă, în structura de bază, este i ,ată nemijlocit de prezenţa altor constituenţi ai grupului. Nu este posibilă exîstenţa unor structuri de bază alcătuite exclusiv din Pasiv, Impersonal sau Refl. pe asemenea, nu este posibilă existenţa unor structuri binare: PredicatAPasiv, predicatAImpersonal, PredicatARefl. Trăsătura lor comună constă în coocurenţa obligatorie nu numai cu Predicatul, ci şi cu alt, iar în cazul Reflexivului, şi cu alţi doi determinanţi verbali. Deducem de aici că Pasivul şi Impersonalul apar în structuri obligatoriu ternare, iar Refl, într-o structură obligatoriu cvadripartită. Ocurenţa Pasivului este legată de structura PredicatAObdirAPasiv, a Impersonalului, de structura PredicatASubiectAImpersonal, iar a Reflexivului, fie de structura predicatASubiectAObdirARefl, fie de structura PredicatASubiectAObindARefl. Aceste structuri sunt punctul de plecare al transformărilor pasivă, impersonală şi reflexivă.

3. Inventarul structurilor de bază formulat în termenii funcţiilor ^3. L Enumerarea structurilor;3.2. Observaţii asupra caracteristicilor de ansamblu; o clasificare a

structurilor;3.3. Comparaţie cu inventarele stabilite anterior.

3.1. Structurile de bază ale grupului verbal sunt:(1)PredicatAObindAObprepA (Circ,) "*

ex. Acum îmi pasă de tine(2) Pre

dicatAObindACirc2A(Circ,) :<-

ex. Mi-e bine astăzi; îmi merge bine în Bucureşti(3) PredicatAObindACirc2

AObprepA(Circ])ex. Acum îmi pare bine de situaţie i!'

(4) PredicatACirc2

AObprepA(Circ,)' ? <ex. Acum este bine de tine; Este vai de tine 6* *

(5) PredicatASubiectA(Impersonal)A(Circ,) ^ex. Copilul aleargă în grădină; Se aleargă în grădină 6''1

(6)PredicatASubiectAObindA(ImpersonaI)A(RefI)A(Circ,) 'ex. Astăzi copilul mi-a surâs; îmi trebuie cărţi; Casa îmi aparţine; Când mi * ""

surâde7"... ; îmi aparţin mie însămi71

constituentul bine din construcţiile: Mi-e bine (structura (2)) şi E bine de tine Caracterf t—Y ^ "U™e predicativ (în terminologia noastră, atributiv), având în

vedere că nu satisface stabilea,Sa'C relat'onale ale atributivului, şi anume: nu participă la o structură

ternară în care să 69 Con ° relat'e coreferenţială cu alt nominal.adâncimSJ"-Ctla reflexivă este "de suprafaţă", fiind obţinută dintr-o transformare impersonală. ,.în7°Acp,> ."corespunde o structură conţinând simbolul Impersonal . .71 Con^' observaţie din nota 69. .-.. \Sirilbolul RU(fl'a reflexivă este -de suprafaţă", îi corespunde „în adâncime? O «ruciură conţinând

ex. Acum vă vorbesc despre Unire; Când mi se vorbeşte despre Unire72.., (8)PredicatASubiectAObprepA(Impersonal)A(Circ1)

ex. Anul acesta el optează pentru o nouă soluţie; Când se optează pentrunouă soluţie73...

(9)PredicatASubiectAAtributivA(Circ,)ex. în Moldova, barabule înseamnă cartofi

f l(10)PredicatASubiectAObindAAtributivA(Circ,)

ex. Acum el îmi este prieten; El îmi rămâne totdeauna credinciosf l

(11) PredicatASubiectAObindAAtributivA(Circ1)A(Irnpersonal)ex. Aici toţi îmi spun Popescu; Toţi îmi zic Popescu; Aici mi se spune

Popescu; Aici mi se zice Popescu7-1

1 l w(12) PredicatASubiectAObdirAAtributivA(Pasiv)A(Circ,) "*•'

ex. Toţi mă numesc Ion; In articol, ei l-au denumit obiect'secundar;In articol, a fost denumit obiect secundar75 .^,

(13) PredicatASubiectACirc2A(Circ,) ' \ V" '

ex. Astăzi discuţia decurge normal : ;(14) PredicatASubiectACant2

A(Circ,) VvH*M'ex. Astăzi copilul cântăreşte zece kilograme v •

(15) PredicatASubiectAObdirA(Pasiv)A(Refl)A(Circ,)ex. Astăzi mă îmbrăca mama; Astăzi sunt îmbrăcat de mama7'1; Astăzi mă

îmbrac singură77

(16)PredicatASubiectAObdirAObindA(Refl)A(Pasiv)A(Circ,)ex. Astăzi mama mi-a cumpărat o carte; Cartea mi-a fost cumpărată astăzi16;

Astăzi mi-am cumpărat o carte79 #<.,.f l >* .

(17) PredicatASubiectAObdirAObindA(Refl)A(Pasiv)A(Circ,) ^bsn'l-ex. El a consacrat viaţa studiului; M-am consacrat studiului"0; Viaţa lui a

fost consacrată studiului81_______________________

f l(18)PredicatASubiectAObdirAObindAObprepA(Refl)A(Pasiv)A(Circ,)

ex. Astăzi el mi-a spus ceva despre tine; Astăzi mi s-a spus ceva despretine K2; îmi spun mie însămi ceva despre...83 (19)

PredicatASubiectAObdirAObsecA(Pasiv)A(Refl)A(Circ,) ex. Astăzi el mă învaţă o poezie; Astăzi el mă caracterizează că sunt capăt" • Astăzi sunt învăţată o poezie*-1; Astăzi mă caracterizez că...8S ' '

72-74 Vezi nota 69. _ •'- .75 Construcţia cu a fi este „de suprafaţă", în structura de bază îi corespunde o construcţie cont' simbolul Pasiv.76.78.81.82.84 - Aceeaşi observaţie din nota 75. . , , - : . •'77.79.80.83.84 - Aceeaşi observaţie din nota 71. ' j

ex. El mă apără de hoţi; Sunt apărată de hoţi86; Mă apăr de hoţi87

(2l)PredicatASubiectAObdirACirc2A(Pasiv)A(Circl)

ex. Astăzi ei au orientat tabăra spre sud; Tabăra a fost orientată spre sud88

j22)PredicatASubiectAObdirACant2A(Pasiv)A(Circ1)

ex. Caietul mă costă zece lei; Ei m-au impus cu două sute de lei; Am fost impusă cu două sute de lei*9

Observaţii:a) Semnul f l, folosit în cazul structurilor cu Atributiv şi Reflexiv, a

sror caracteristică este posibilitatea coocurenţei cu constituenţi de naturi diferite«Subiect sau Obdir sau Obind, în cazul Atributivului, şi Obdir sau Obind, în cazul Reflexivului), are scopul să indice care anume este constituentul coocurent. De exernplu, în structurile (16) şi (17) constituentul Refl poate fi coocurent cu Obdir sau Obind, semnul f | notând că este coocurent cu Obind, în structura (16), şi cu Obdir, în (17). De asemenea, în structurile (10) şi (l 1) Atributivul poate fi coocurent cu Subiectul sau cu Obind ; semnul f | notează coocurenţa cu Subiectul, în structura (10), şi cu Obind, în (11).

b) Constituentul Circ, a fost inclus între paranteze rotunde în toatestructurile de bază, pentru a indica prezenţa lui facultativă în oricare dintre acestea.

c) Aşa cum am arătat în analiza anterioară90, în aceeaşi construcţie potapărea doi sau trei constituenţi funcţionând ca circumstanţiale (ex. Mâine, laşcoală, el va transmite informaţiile deformat); asemenea construcţii le-aminterpretat ca fiind rezultate dintr-o transformare de coordonare acircumstanţialelor, fiecare structură de bază conţinând un singur Circ,. Este motivulpentru care, în lista dată, în oricare structură de bază, Circ, este ocurent o singurădată. Când într-o structură de bază apar două circumstanţiale (vezi structurile (2),(3), (4), (13), (21)), avem a face cu circumstanţiale cu statut diferit: un Circ, şi unCirc2.

d) Observaţii similare se pot face în legătură cu constituentul Obprep. Suntposibile, şi în cazul acestuia, construcţii cu două obiecte prepoziţionale (ex. El selaudă cu... faţă de..., El se linguşeşte pe lângă... pentru... )91. Ca şi construcţiile cudouă circumstanţiale, şi pe acestea le interpretăm ca fiind rezultate tot dintr-otransformare de coordonare a două sau mai multe obiecte prepoziţionale, fiecarestructură de bază având un singur constituent Obprep92. Aşa se explică faptul că, înucturile de bază conţinând constituentul Obprep, acesta apare o singură dată.

e) Includerea constituenţilor Pasiv, Impersonal, Refl între parantezeunde indică faptul că fiecare structură în care aceştia apar reprezintă, de fapt,

ua structuri distincte: una conţinând Pasivul sau Impersonalul sau Refl, iar alta,constituenţi. De exemplu, în cazul structurii (5), avem, de fapt, două

, fgl) i8?. Â Aceea?i observaţie din nota 75. 89 v eea?' observaţie din nota 7 1 .

'

9]a, §2.7.1. tY»ll o, § 2.6.1. (c). ,,-,,-. ntfu aceeaşi i

78 7

9

AImpersonal.-Asta înseamnă că, în ansamblu, numărul structurilor de bază este m •mare decât cel indicat în listă.

'f) Există, în lista dată, situaţii în care găsim, în aceeaşi structură de bar

simbolurile Pasiv şi Refl (vezi structurile (15), (16), (17), (18), (19), (20)) ^ Impersonal şi Refl (vezi (6)). Alegerea lor în acelaşi context este posibilă succes!U

şi nu simultan. Asta înseamnă că o dată ales Pasivul, este imposibilă alegerea •' aceeaşi expansiune, a simbolului Refl şi invers; de asemenea, o dată al Impersonalul, este imposibilă alegerea, în aceeaşi expansiune, a simbolului Refl S

invers. Astfel, în cazul structurii (15), avem, de fapt, trei expansiuni posibile: (153 PredicatASubiectAObdir; (15b) PredicatASubiectAObdirAPasiv; (i5"J PredicatASubiectAObdirARefl. Este imposibilă, însă, structura : PredicatASubiect* AObdirAPasivARefl.

3.2. Observaţii asupra caracteristicilor de ansamblu; o clasificare n structurilor

O examinare a inventarului structurilor verbale de bază scoate în evidentă următoarele aspecte:

- Nu înregistrăm structuri monomembre. Structurile verbale sunt minimumbimembre (vezi (5)) şi maximum cu şapte constituenţi (vezi (18))9-\ în acestecalcule au intrat şi constituenţii cu statut special: Pasivul, Impersonalul, Reflexivul.Dacă, însă, avem în vedere exclusiv funcţiile sintactice constituente, constatăm căstructurile verbale au minimum doi termeni (vezi (5)) şi maximum şase termeni(vezi (l 8)).

- Singurul constituent ocurent în oricare dintre aceste structuri este Predicatul.- Primele patru structuri sunt impersonale; termenul impersonal vizează aici o

particularitate sintactică, constând în absenţa subiectului din structura de bază.Toate aceste structuri impersonale sunt şi intranzitive, necuprinzând constituentulObdir. Toate aceste structuri sunt ample, conţinând obligatoriu, în afară de Predicatşi alţi constituenţi dintre care nu pot să lipsească fie constituentul Obind, fieObprep. In aceste structuri impersonale, în care referirea la persoană nu serealizează prin Subiect, Obind şi Obprep sunt constituenţii care asigură raportareala persoană94.

- Structurile de la (5) la ( 1 1 ) , precum şi (13), (14) au în comun absenţaconstituentului Obdir; sunt, deci, structuri intranzitive. Dintre, acestea, (9), ('0)5'(11) au în comun ocurenţa constituentului Atributiv, iar (6), (7), (10), (11) al1"comun ocurenţa constituentului Obind.

- Structurile (12) şi de la ( 1 5 ) la (22) se caracterizează prin ocure^constituentului Obdir; sunt, deci, structuri tranzitive. Dintre acestea, (12) este

structură tranzitivă cu atributiv, iar (19), o structură tranzitivă cu obiect secundar-

Golopenţia, Sintaxa, p. 99-100. îni, inventarul este formulat în termeni „categoriali" şi nu funcţionali95, în

afara aspectului tehnic de notare a structurilor, deosebirile care apar faţă lista Valeriei Guţu Romalo se explică prin: a) V. Guţu Romalo realizează d£

liza la nivelul structurilor de suprafaţă. Ca atare, înregistrează structuri 311 \istente în lista noastră, deoarece le-am interpretat ca fiind „de suprafaţă" (vezi -tructurile impersonale (1) (ex. Plouă), (3) (ex. Mă plouă), (8) (ex. // cheamă Ion), '> (ex. // spune Ion), care, în analiza noastră apar ca având subiect „de adâncime"; zi construcţiile (12) (ex. Noi îl vom alege deputat) şi (15) (ex. Ei ni l-au trimis reşedinţe), care, în analiza noastră, sunt rezultate din transformări şi, deci, resupun o altă structură de bază); b) V. Guţu Romalo analizează numai mbinaţiile VerbANominal, eliminând din discuţie determinanţii prepoziţionali şi adverbiali. Ca atare, nu înregistrează circumstanţialul, cantitativul şi obiectul prepoziţional; c) V. Guţu Romalo nu şi-a propus să urmărească participarea la aceste structuri a simbolurilor Pasiv, Impersonal, Reflexiv; d) Autoarea pierde din vedere structurile cu obiect secundar.

Apropiată, ca mod de analiză care stă la baza alcătuirii inventarului, este lista stabilită de Vasiliu, Golopenţia, în Sintaxa, unde, ca şi în acest curs, analiza se realizează din perspectiva gramaticii transformaţionale clasice şi deci, la nivelul structurilor de adâncime, în linii generale, deosebirile constau în faptul că autorii înregistrează, în abstract, toate expansiunile deductibile din regula de rescriere a lui GV, neurmărind care expansiuni sunt posibile în limba română şi care nu. De exemplu, este nerealizabilă expansiunea VII (=VAPredicativ), având în vedere caracteristica Predicativului de a apărea în structuri ternare. Sunt, de asemenea nerealizabile expansiunile XIX (=VAPredicativAMd), XX (=VAPredicativAGPrep), XXI (=VAPredicativAMdAGPrep), dată fiind coocurenţa obligatorie, în limba română, a Predicativului fie cu Subiectul, fie cu Obdir, fie cu Obind. Este nerealizabilă expansiunea VIII (=VAp<?AGNApeAGN), având în vedere, pe de o Parte, imposibilitatea repetării aceleiaşi poziţii sintactice, iar, pe de altă parte, o Particularitate a limbii române, în care toate structurile de bază cu obiect direct (reprezentat prin peAGN) au şi Subiect.

ntar •

(>. wviii'ic?-'

Inventare similare de structuri verbale găsim în articolul Valeriei Guţu ajo în problema clasificării verbelor, încercare de clasificare sintagmatică, în frl XIV (1963), l, p. 34-36, şi la Vasiliu, Golop

ar'

mo< -<ln

de '.- > btmt- -rea

' > l'a)

93 Structura (18) numără opt termeni, dar amintim aici că Pasivul şi Reflexivul se aleg succesisimultan (vezi observaţia de la (t)) şi, deci, nu pot fi coocurente.

94 în (l), (2), (3), referirea la persoană se realizează prin Obind, iar în (4), prin Obprep.

80

s (?>t**»iŞ o r

6ntru distincţia „categorial" /funcţional, vezi Introducere.* 7.2.• • • • • • « • î * .• •:,«;•.- r>3rb7"-- • ..-.v iste»»; -jis:

s'nta*=""a grupului verbal

81

rbu!V a«ţ:Ui -.r.'m A .t J f.

f ţ , .€ .af.

AL IV-LEA

CONSTRUCŢII REZULTATE DIN TRANSFORMARE

1. Factitivul;2. Pasivul;3. Reflexivul;4. Reciprocul;5. Construcţii nedefinite;6. Impersonalul;7. Atributivul „transformat";8. Construcţii nominalizate;9. Forme verbale nepersonale;10. Propoziţii subordonate.

1. Factitivul1.1. Tipuri de construcţii cauzative în limba română;1.2. Transformarea cauzativă (=cauzativizarea);1.3. Opoziţiile cauzativ /noncauzativ şi progresiv /static;1.4. Productivitatea construcţiilor cauzative;1.5. Limitele modelului lui N. Chomsky; Bibliografie.

1.0. Verbele şi construcţiile factitive îşi găsesc explicaţia în orientăriletransformaţionale post-chomskyene (McCawley, Lakoff, Postai, Lyons), care iau înconsideraţie nivelul prelexical (aşa-numitele transformări „prelexicale")1 şistructura cazuală (semantică) a construcţiilor verbale2.

O amplă teorie a factitivului apare la John Lyons3, care împarte verbele tranzitive în două clase: a) verbe tranzitive de bază, fundamentale (ex. citi, lucra, mânca, scrie) şi b) verbe cauzative (^factitive), obţinute printr-o operaţie de „cauzativizare", cauzativizarea fiind o transformare prelexicală4. în funcţie de rezultatul cauzativizării, Lyons distinge patru tipuri de verbe şi construcţii cauzative (= factitive) şi anume: 1) cauzativele „ergative"; 2) cauzativele „morfologice"; 3) cauzativele „lexicale"; 4) cauzativele „perifrastice".

1.1. Tipuri de construcţii cauzative în limba română

Cele patru tipuri de construcţii cauzative stabilite de John Lyons sunt prezente şi în limba română, şi anume:

(a) Cauzativele „ergative", obţinute printr-o transformare de tipu'-Frigul*FACE^piatra crapă=> Frigul crapă piatra; Vântul*FACE*steagw1 Vezi Introducere, § 5.2 Idem, § 4.3 Cf. Linguistique generale. Introduction ă la linguistique theorique, Paris, Larousse, 1970. § %•8.3., p. 268-297.4 Pentru caracteristicile acestei transformări vezi infra, § 1.2 *>

82 (*•„

turu- - ' -""•• m-.iu-u sreagul; Mama^PAUE^copilul adoarme => Mama ' joarme copilul. Tipul (a) se caracterizează prin prezenţa unui verb cu formă

ciiimbată în construcţia de bază intranzitivă şi în construcţia tranzitivă neS

sformată. ceea ce se numeşte ergativitate. Trăsătura ergativităţii se manifestă

n schimbarea poziţiei sintactice între constituenţii subiect şi obiect directhiectul devine obiect direct sau invers), fără nici o modificare în forma

\erbului5.(b) Cauzativele „morfologice", obţinute printr-o transformare de felul:-

,- T*uri/eAFAC*eI este bătrân => Necazurile îl îmbătrânesc; Medicamentele*\f 6t'*'M

FACLEI este sănătos =>Medicamentele îl însănătoşesc; lon^FACE^noi suntem tivi => Ion ne activizează6. Ceea ce caracterizează tipul (b) este existenţa unei1 elatii morfologice (afixale) între adjectivul sau substantivul construcţiei de bază şi verbul tranzitiv transformat, şi anume:

1. Raj (sau Rsb) + Sufvb, unde Raj semnifică radicalul unui adjectiv, Rsb,radicalul unui substantiv, iar Sufvb, un sufix din flexiunea verbului. Sufvb se poaterealiza fie ca sufix al verbelor în -/ (ex. acru - acri, adânc - adânci, albastru -albaştri, aspru - aspri, cuminte - cuminţi, curat - curaţi, domestic - domestici,domol - domoli, faged - frăgezi, gârbov - gârbovi etc.), fie ca sufix al verbelor în -a(ex. calm - calma, complet - completa, curb - curba, definitiv - definitiva, deştept -deştepta, dublu - dubla, egal - egala, ghebos - gheboşa, îngust - îngusta), fie casufix al verbelor în -/(ex. amar - amărt, chior - chiori);

2. Raj (sau Rsb) + -iza (ex. activ - activiza, actual - actualiza, banal -banaliza, concret - concretiza, cristal - cristaliza, democrat - democratiza, familiar- familiariza, fertil - fertiliza);

3. Raj + -ifica (ex. amplu - amplifica, clar - clarifica, divers - diversifica,intens - intensifica, simplu - simplifica, solid - solidifica);

4. a- + Raj + Sufvb; Sufvb se poate realiza fie ca sufix al verbelor în -a (ex.grav - agrava, profund - aprofunda), fie ca sufix al verbelor în -/ (ex.mut-amuţi,surd - asurzi);

5. î m- (în-) + Raj (sau Rsg ) + Sufvb; Sufvb se poate realiza ca sufix alverbelor în -a (ex. bun - îmbuna, pestriţ - împestriţa, proaspăt - împrospăta, puţin -împuţina, drept - îndrepta, fierbinte - înfierbânta, gras - îngraşă, gros - îngroşa)

sau ca sufix al verbelor în -/ (ex. bătrân - îmbătrâni, blând - îmblânzi, bogat -îmbogăţi, bolnav - îmbolnăvi, aspru - înăspri, cald - încălzi, cărunt - încărunţi, creţ•mcreţi, des - îndesi).

La aceste relaţii afixale trebuie adăugat un inventar de modificări ale radicalului (ca, de exemplu: a /ă: albastru - albaştri, e/ă: rece - răci, o/u: uşor -u$ura, oa/o: proaspăt - împrospăta, modificări vocalice determinate de schimbarea ^centului, sau t/ţ: cuminte-cuminţi, d/z: fraged- frăgezi, d/j: rotund - rotunji, z/j: Q1"z - îndârji, s/ş: ghebos - gheboşa, c/c: sărac - sărăci, g/g: lung - lungi, Codificări consonantice comune cu cele din flexiunea adjectivului).

(c) Cauzativele ,,lexicale", obţinute printr-o transformare de felul:Ofl FACE^Gheorghe moare => Ion omoară pe Gheorghe. în (c), între verbul"tranzitiv de bază şi verbul tranzitiv transformat există o relaţie lexicală: muri -

Cf. John Lyons, lucr. cit., § 8.2. tflf , ţ».,ezi infra, tipul (d"), unde apare o construcţie sinonimă cu (b). /(**«*-,.» a.

83

(d) Cauzativele „perifrastice", în cazul cărora nu se produce înglobar(încorporarea) în structura semantică a verbului intranzitiv a morfemului cauzat-*FACE, acesta păstrându-se în construcţia transformată. Deosebim, în interio ' V

clasei (d), două situaţii: rul

(d1) Vântul^FACE^pălăria cade; Teama^FACE^copilul tremur-Antinevralgicele^FAC^durerea trece, în (d1) constatăm absenţa verbelor tranzit'0

corespunzătoare (construcţiile *Vântul cade pălăria, *Teama tremură cop// f *Antinevralgicele trec durerea sunt nereperate).

(d") Necazurile îl fac bătrân, Medicamentele îl fac sănătos, El ne face acti • Comun cu (d') este caracterul „perifrastic" al construcţiei cauzative, manifestat prj prezenţa în structura de suprafaţă a morfemului cauzativ FACE. Ceea ce deosebest acest tip de (d1) este structura propoziţiei a doua: CopulativASubiectAAtributiv Caracterul asemantic al copulativului permite suprimarea lui fără pierdere H informaţie semantică, suprimare urmată de repoziţionarea subiectului, şi anume-Necazurile^FACêl este bătrân => Necazurile^FACêl bătrân => Necazurile îl fac

bătrân)7.Construcţiile din (d") şi (b) sunt sinonime (vezi Necazurile îl fac bătrân =

Necazurile îl îmbătrânesc), fiind obţinute din aceeaşi construcţie de bază, prin variante diferite ale transformării cauzative.

1.2. Transformarea cauzativă (=cauzativizarea)

în transformarea cauzativă, construcţia de bază este intranzitivă şi nonagentivă, adică o construcţie fără obiect direct, în care nominalul subiect nu este „agent" (=autor al acţiunii); ex. piatra crapă (unde subiectul este „pacient"), el este activ, el este bătrân (unde pe poziţia subiectului apare un „experimentator")8.

Transformarea constă în inserţia, în construcţia de bază intranzitivă, a morfemului cauzativ FACE şi a „agentului" sau „cauzalului" implicat de acest morfem9 (ex. lon^FACEêl este activ, unde apare „agentul", Necazuriler^FACêl este bătrân, unde apare „cauzalul"), iar pentru tipurile (a), (b), (c), inserţia morfemului cauzativ este urmată de înglobarea lui în structura semantică a verbului intranzitiv de bază, ceea ce are ca urmare apariţia unui nou verb (ex. activiza, îmbătrâni). Din punct de vedere sintactic, cauzativizarea determină apariţia, in poziţia de subiect, a „agentului" (ex. Ion ne activizează, Ion clarifică lucrurile Părinţii l-au cuminţit, Părinţii l-au domolit) sau a „cauzalului" (ex. Necazurile " îmbătrânesc, Căldura veste/este florile, Boala l-a debilitat, Neglijenţa l-° îmbolnăvit), iar, în poziţia obiectului direct, a subiectului „nonagentiv" dm

7 Acest tip de transformare duce la obţinerea unui atributiv „de suprafaţă", care va fi discutat, în m

special, în § 7. •8 Categoriile „agent", „pacient", „experimentator" aparţin teoriei semantice filmoriene ( ve

Introducere, § 4). .9 „Agentul" şi „Cauzalul" sunt două categorii semantice distincte deosebindu-se, pe de o P arte'|tjnivelul restricţiilor selecţionale: [+Animat], pentru ,,Agent"[-Animat], pentru „Cauzal", iar. pe «e a

ţn

parte prin implicaţiile lor sintactice (vezi, de exemplu, modul diferit de legare faţă de ver ^construcţiile pasive. „Agentul" este legat obligatoriu prin de, în variaţie liberă cu de către (ex. Car ^se citeşte de (către) elevi), în timp ce „Cauzalul" se leagă de verb prin alte prepoziţii (ca Flor"e

veştejesc la căldura)).

84

^bătrânesc).în esenţă, cauzativizarea înseamnă derivarea verbelor tranzitive cauzative

factitive) din verbe intranzitive „nonagentive".

1.3. Opoziţiile cauzativ /noncauzativ (=factitiv /nonfactitiv) si progresiv /ir /=eventiv / noneventiv)

sffli"- '

Opoziţia sintactică intranzitiv (structură de bază) / tranzitiv (structură nsformată) se asociază cu două opoziţii semantice: a) opoziţia nonfactitiv / f titiv (sau, în alţi termeni, noncauzativ / cauzativ), explicabilă prin inserţia '• corporarea) în structura semantică a verbului intranzitiv de bază a morfemului Cauzativ FACE; b) opoziţia static / progresiv (sau, în alţi termeni, noneventiv / eventiv), explicabilă tot prin încorporarea lui FACE, care prezintă trăsătura semantică [+ Progresiv] (=[+Eventiv]). Deducem de aici că trăsăturile semantice r+Factitiv] şi [+Progresiv] sunt coocurente.

Comparând construcţiile intranzitive de bază: Piatra crapă, El este activ, El este bătrân, Gheorghe moare cu construcţiile tranzitive transformate: Vântul crapă piatra, Ion ii activizează, Necazurile îl îmbătrânesc, Ion omoară pe Gheorghe, se constată că, din punct de vedere semantic, verbele tranzitive transformate (crăpa, activiza, îmbătrâni, omorî) sunt decompozabile în: intranzitivul ,,crăpa"A[+Factitiv]A[+Progresiv]; adjectivul „activ"A[+Factitiv]A

A[+Progresiv]; adjectivul ,,bătrân"A[+Factitiv]A[+Progresiv]; verbul „muri"A

A[+Factitiv]A[+Progresiv].

1.4. Productivitatea construcţiilor cauzative

Comparând cele patru tipuri de cauzative sub aspectul productivităţii lor în limba română, se constată că cel mai productiv este, fără îndoială, tipul (b), deci tipul cauzativelor „morfologice". Productivitatea procedeului se manifestă în faptul că la un procedeu de derivare vechi (cu prefixele în-10, a-11 sau numai prin alipirea unui sufix flexionar verbal) se adaugă mijloace recente (neologice) de derivare (Vezi sufixele -/za, -///ca12 sau prefixul neologic a- din agrava, aprofunda^), în limba actuală, şi în special în aspectul ei ştiinţific, cel publicistic sau în limbajul criticii literare, formaţiile cauzative de tip (b) abundă. Pentru exemplificare, cităm câteva formaţii recente în -iza, neînregistrate în dicţionare (unele creaţii au caracter pontan, ad-hoc): acutiza, angeliza, astraliza, compatibiliza, conceptualiza, onflictualiza, conştientiza, cosmiciza, deliriciza, dezideologiza, desacraliza, la<ecticiza, diamantiza, esenţializa, excepţionaliza, literaturiza, logiciza, e oncoliza, neantiza, optimiza, poematiza, reamatoriza, ritualiza, semiotiza, s^tanţializa, tradiţionaliza, verticaliza şi câteva formaţii recente neafixale: „„ attlizi „a face cărămiziu", chintesenţia, idioţi (cu sens ironic), oculta, individua, 'ora.

F|oraŞuteu,/Ve/«u/î«-/w-, p. 50-51, în SMFC, II •*.,! A, ,..,( .,:

piuţa Asan, Prefixul a- < lat. ad-, p. 11, 15, în SMFC, II. .ţ ;. **n»w-"13 Cf' baura Vasiliu, Sufixele verbale româneşti noi, în SMFC, III, p. 99 şi urm.

a Asan, lucr. cit.

85

este puţin reprezentat în limba română. Ergativitatea este mai puţin frecventă fa română decât în alte limbi (engleză şi chiar franceză)14.

Tipurile (d') şi (d") sunt posibile şi frecvente în toate aspectele limbi' române (limbă veche, limbă actuală, limbă populară, limbă literară): ex. (d 1): Elm-face să râd, El mă face să renunţ; ex. (d"): El mă face activ, El mă face sănătos Dar, în timp ce în franceză, cauzativizarea prin faire se plasează la nivel gramatical, faire având statut de verb auxiliar15, în română, acelaşi tip de

cauzativizare se realizează la nivel lexical.

7.5. Limitele modelului lui N. Chomsky

în limitele modelului transformaţional clasic, cel ales de noi pentru descrierea din acest curs16, întreaga analiză se desfăşoară la nivel sintactic, şi nu

cazual (semantic) şi la nivel lexical, şi nu prelexical. Prin urmare, din punctul de vedere al acestei descrieri, toate verbele tranzitive, indiferent de istoria lor derivativă prelexicală, deci indiferent de faptul că se obţin sau nu prin inserţia (încorporarea) în structura lor semantică a morfemului cauzativ FACE, sunt verbe de bază, fiind introduse prin reguli lexicale în şirurile preterminale 17. De exemplu, în şirul preterminal: VAMPANominalANANominalAAc, se pot introduce atât verbe tranzitive ca: mânca, citi, lucra, cât şi verbe tranzitive ca: omorî, crăpa, activiza, îmbătrâni, fiind nerelevant faptul că ultimele, spre deosebire de primele, sunt rezultatul unei transformări prelexicale cauzative.

De asemenea, din punctul de vedere al acestei descrieri, este nesemnificativ faptul că unele verbe tranzitive sunt „agentive", iar altele (ca debilita: Boala l-a debilitat, frăgezi: Căldura frăgezeşte aluatul, îmbătrâni: Grijile l-au îmbătrânit, îmbujora: Emoţia l-a îmbujorat) sunt „nonagentive".

Analiza factitivului este, aşa cum a semnalat şcoala semanticistă post-chomskyană, nerezolvabilă în termenii analizei transformaţionale clasice. Concesiape care am făcut-o noi discutând factitivul se explică prin dorinţa de a sugera unelelimite ale modelului transformaţional strict sintactic şi prin nevoia de a justificaunele aspecte din analiza pasivului. •«,

BIBLIOGRAGFIE M .Pentru analiza factitivului românesc, să se consulte şi: Rita Chiricuţă-

Marinovici, Sensul factitiv-cauzativ al verbelor româneşti, în CL, IX (1964), l, p.53 şi urm.; Ivan Evseev, Semantica verbului, Ed. Facla, 1974, p. 94-114; Emeric Papp, Marina Rădulescu, Verbe şi construcţii cu sens factitiv-cauzativ w limba română, în LR, XXIV (l975), 2, p. 101 şi urm.

i •

i": '

14Vezi, în acest sens. observaţiile din secţiunea următoare (§ 2.5.). 'l*'* -?ţi>'ţ '•15Ct. Cristea. Grammaire structurale, § 4.5.4.3. .*•' ' .iîA «i16Vezi Introducere, § 7.1. ;-/-rfte*.v.*.;. ..,nn*tt r;17Pentru conceptul de şir preterminal. vezi Introducere. § 5. .»'."> -™rt ,u«*/ i-;'

86

2.7. Concepţia curentă asupra pasivului;2.2. Definiţia pasivului;2.3. Relaţia dintre opoziţiile activ / pasiv şi definit / nedefinit;2.4. Transformarea pasivă;2.5. Variantele pasivului şi productivitatea lor;2.6. Construcţii ambigue; Bibliografie.

2.1. Concepţia curentă asupra pasivului•4),

Relaţia activ - pasiv este o relaţie sintactică, definită, în mod curent, prin următoarele trei caracteristici:

a) obiectul direct al construcţiei active devine subiect în construcţia pasivă;a) subiectul construcţiei active devine obiect prepoziţional (legat de verb prin de

sau de către} în construcţia pasivă;c) verbul îşi modifică forma din formă activă în formă cu auxiliar (laudă - este

lăudatCă)) sau din formă activă în formă reflexivă cu se (construieşte - seconstruieşte}^.

S-a arătat19 că, deşi aceste condiţii se realizează concomitent în numeroase construcţii pasive, ele sunt, într-o anumită măsură, independente una de alta. Astfel, (a) poate apărea în condiţiile nesatisfacerii lui (b) şi (c): este cazul tuturor construcţiilor ergative (ex. Ei încep discuţia /Discuţia începe, Ei fierb apa /Apa fierbe, Seceta a secat fântânile / Fântânile au secat, Necazurile l-au îmbătrânit / El a îmbătrânit}. De asemenea, (a) şi (c) pot apărea independent de (b): este cazul tuturor construcţiilor pasive (cu auxiliar, dar mai ales cu reflexiv) cu subiectul „de adâncime" neexprimat, deci al construcţiilor pasive nedefinite (ex. Podul a fost construit / Podul s-a construit}2®.

Pe de altă parte, s-a arătat că (a) se realizează şi în condiţiile selecţiei altor mărci reflexive în afară de se, deci în condiţiile selecţiei lui mă, te, ne, vă21 (ex. Gândul plecării mă nelinişteşte J Mă neliniştesc la gândul plecării, Fizica mă preocupă / Mă preocup de fizică, Filmul mă pasionează / Mă pasionez de (după) film, Soarele mă bronzează / Mă bronzez la soare, Cinstea mă caracterizează / Mă Caracterizez prin cinste).

Strâns legat de această ultimă observaţie, trebuie subliniat şi faptul căsatisfacerea condiţiilor (a), (b), (c) nu înseamnă obligatoriu selecţia lui de sau decătre. Sunt construcţii în care nici una dintre aceste prepoziţii nu este acceptată,"ind posibile alte legături prepoziţionale, şi sunt construcţii în care de nu apare învanaţie liberă cu de către, aşa cum se întâmplă în cazurile semnalate de gramaticilecurente (Vezi construcţiile: Cinstea mă caracterizează / Mă caracterizez prin

'nste, Vitaminele l-au însănătoşit / El s-a însănătoşit cu vitamine, Soarele măr°nzează / Mă bronzez la soare, Căldura usucă plantele / Plantele se usucă la

(L, * asiliu, Golopenţia. Sintaxa, p.276 . Autorii fac, însă. următoarea observaţie asupra condiţiei • >---transpunerea subiectului în funcţie de complement de agent nu este caracteristică..., deoarece

19 v^3 a§entu'u' - respectiv, a subiectului în structura de adâncime - nu este în vreun fel relevantă".2Qy£z! J°hn Lyons, Linguistique generale. Introduction ă la linguistique theorique, § 8.3.3. w2] p*!zi 5' observaţia din Vasiliu, Golopenţia, lucr. cit. A ' * J

u Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 25. . - ' ( . • i •'-'8 •] •• * "

87

călăuzesc / Mă călăuzesc după principiile tale. Norii acoperă cerul / Cerul es7 acoperit de (cu) nori, Aceste elemente compun noul produs / Noul produs compune din... , Războiul l-a îmbogăţit / El s-a îmbogăţit din (de pe urm \ război(ului) etc.). în exemplele date, legarea de verb a subiectului „de adâncime/-devenit obiect prepoziţional se realizează prin prepoziţiile: prin. cu, la, după, dide pe urma.

Limitarea construcţiei pasive, pe de o parte, numai Ia forma se reflexivului, iar, pe de altă parte, numai la prepoziţiile de şi de către (vezi condiţii] (b) şi (c)) nu-şi găseşte justificarea în termeni sintactici, ci în termeni semantici este vorba de restrângerea pasivului la structura „cazuală" (eemanticâi VerbAAgentAPacient. Numai în condiţiile „Pacientului" devenit subiect, care se caracterizează selecţionai prin [-Animat], se justifică alegerea, dintre formele de reflexiv, numai a lui se; numai în condiţiile „Agentului" devenit obiect prepoziţional, care se caracterizează selecţionai prin [+Animat] (de cele mai rnulte ori, [+Uman]), se justifică alegerea, în variaţie liberă, a mărcilor prepoziţionale de şi de către, în situaţia altor structuri „cazuale", cum ar fi: VerbACauzalA

Experimentator. VerbAInstrumentAExperimentator, alte reflexive decât se şi alte legături prepoziţionale decât de şi de către apar în construcţiile pasive (vezi construcţiile: Vitaminele m-au refăcut /M-am refăcut cu vitamine, Antinevralgicele mă calmează /Mă calmez cu antinevralgice^ unde se realizează structura VerbAInstrumentAExperimentator, sau construcţiile: Grijile m-au îmbolnăvit /M-am îmbolnăvit din cauza grijilor. Gândul acesta mă nelinişteşte / Mă neliniştesc la acest gând, unde se realizează structura VerbACauzalAExperimentator).

Condiţia semantică, constând în restrângerea pasivului la structurile VerbAAgentAPacient, deşi nu apare expres formulată, este implicată în toate analizele pasivului. Prin urmare, în mod curent, pasivul se delimitează pe baza a trei trăsături sintactice (vezi (a), (b) şi (c)) şi pe baza unei trăsături semantice: VerbAAgentAPacient.

2.2. Definiţia pasivului

Punctul nostru de vedere este, într-o oarecare măsură, diferit de cel exprimat în mod curent. Faptul că cele trei trăsături sintactice apar şi independent una de cealaltă, precum şi faptul că şi alte structuri semantice, în afară de VerbAAgentAPacient, suferă modificări asemănătoare pasivului ne-au determinat sa acordăm pasivului o accepţie mai largă, păstrând în definiţia relaţiei activ - Pas|v

numai trăsătura (a). Deci, singura trăsătură definitorie pentru relaţia activ - Pasl este convertirea constituentului obiect direct în subiect23.

în această mai largă accepţie, trăsătura (b) este posibilă, dar nu e s

obligatorie, ceea ce înseamnă că subordonăm pasivului toate construcţiile reflex' cu subiectul „de adâncime" neexprimat (ex. Fereastra se abureşte, Pulsul ^ accelerează, Ridurile se adâncesc, Mâncarea se afumă, Boala se agra vea

22 Deşi de este posibil, de către nu este acceptat (construcţia *Mă pasionez de către fiz>ca

nereperată). r .23 Un punct de vedere asemănător apare la Jean Dubois, Grammaire structurale du fran<;ais:le v

Paris. Larousse. p. 80-103.

88

" ' ndensează, Durerea se calmează, Maşina se defectează, Terenul se degradează

6 De asemenea, trăsătura (c) este posibilă, dar nu este obligatorie, ceea ce- c-amnă că subordonăm pasivului şi toate construcţiile ergative (ex. Şedinţa \ ,epe, Fântânile seacă. El îmbătrâneşte).'r'L Definiţia dată, neutră din punctul de vedere al relaţiilor semantice, anulează . -tarea pasivului la structura VerbAAgentAPacient. Potrivit definiţiei date, •'pretăm ca fjjncj pasjve orjce construcţii îndeplinind condiţia (a), indiferent de ' uctura |or semantică. deci indiferent de faptul că au structura VerbAAeentAPacient sau structurile: VerbACauzalAExperimentator, VerbA

A|nSţrurnentAExperimentator, VerbACauzalAPacient. Urmarea este că şi alte construcţii reflexive în afara celor cu se pot fi pasive; şi alte mărci prepoziţionale în afara lui de şi de către apar în construcţiile pasive.

Avantajele acestei mai largi definiţii constau în posibilitatea de a stabili legătura „derivaţională" (de istorie derivativă) între o construcţie tranzitivă şi una intranzitivă, reflexivă sau nereflexivă (să se compare construcţiile: Efortul a agravat boala / Boala s-a agravat, Ei încep şedinţa /Şedinţa începe), care, altfel, ar fi independente, constituind fiecare o construcţie de bază. S-ar pierde, astfel, legătura semantică dintre construcţii şi identitatea semantică a verbului din construcţia tranzitivă şi cea intranzitivă, în condiţiile în care modelul de descriere ales nu ne permite analiza verbelor tranzitive factitive ca fiind derivate din verbe intranzitive nonagentive24, deci nu permite stabilirea unei legături „derivaţionale" între ele, singura modalitate de a le lega „derivaţional" este legarea lor prin pasiv. -v

'«32.3. Relaţia dintre opoziţiile activ /pasiv si definit /nedefinit ''^'

Un alt aspect important al discuţiei noastre este subordonarea faţă de opoziţia activ / pasiv a unei noi opoziţii: definit / nedefinit, opoziţie care poate lua fie forma: agentiv (=personal) / nonagentiv (=impersonal), în cazul verbelor care presupun „Agent" (ex. El construieşte casa / Casa se construieşte, El taie pădurea / Pădurea se taie), fie forma: cauzativ (=factitiv) / noncauzativ (=nonfactitiv), în cazul verbelor care presupun „Cauzal", şi nu „Agent" (ex. Căldura usucă plantele / Clanţele se usucă, Seceta seacă fântânile / Fântânile seacă, Grijile îl îmbătrânesc / £' îmbătrâneşte).

Opoziţia agentiv / nonagentiv dă seamă de numeroasele reflexive ale limbiiromâne, situaţie în care „sursa" valorii impersonale o constituie neexprimarea•' gentului"2s. Opoziţia factitiv / nonfactitiv dă seamă de numeroasele verbe

uzative ale limbii române, care se organizează în perechi: o variantă tranzitivă şiar'antă intranzitivă reflexivă sau nereflexivă.

Cele două opoziţii reprezintă, în fond, realizări ale aceleiaşi opoziţii mai

. r p r e z n , n o n , r e a z r ae aceeaş opozţ maJ pr'nzătoare: definit / nedefinit, opoziţie constând în exprimarea subiectului, fie

(c]e nt- ' ^"le «Cauzal", în construcţia activă, şi, respectiv neexprimarea subiectuluier»t obiect prepoziţional), în construcţia pasivă. ^

îr^ezT —25 ye • SuPrai § 1.5., limitele modelului transformaţional clasic.

•i..,-,' -iţi at/§ 6, tipul (0.

89

într-o gramatică transformaţională, construcţia pasivă se explică printr-transformare pasivă, anunţată, în structura de bază. de simbolul Pasiv, coocurem obligatoriu cu simbolul Obdir26.

Transformarea pasivă determină trecerea obiectului direct în pozitj subiectului şi a subiectului în poziţia unui obiect prepoziţional (ex. elevul cite?t

cartea => cartea este citită de elev). Prin pasivizare, verbul ajunge „inapt" sintactic de a admite vecinătatea unui obiect direct, deci a unui nominal ţ n

acuzativ27.Sunt susceptibile de a realiza opoziţia activ / pasiv numai verbele

tranzitive, singurele care admit vecinătatea unui obiect direct, vecinătate implicata obligatoriu de o transformare pasivă. Verbele intranzitive, care, prin definiţie, nu satisfac combinarea cu obiectul direct, rămân în afara opoziţiei activ / pasiv.

Indicaţii de ordonare:

Orice transformare pasivă poate fi urmată de o transformare de nedefinire (suprimare) a subiectului „de adâncime", subiect care, în urma transformării pasive a devenit obiect prepoziţional (ex. oricine citeşte cărţi => se citesc cărţi de către oricine (=pasivizare) => se citesc cărţi (=nedefinirea „agentului"); ceva usucă plantele => plantele se usucă la ceva (=pasivizare) => plantele se usucă (=nedefmirea „cauzalului"))28.

Transformarea de suprimare a subiectului „de adâncime" asigură producerea tuturor construcţiilor pasive nedefinite şi explică asocierea valorilor „pasiv" şi „nedefinit" în numeroase construcţii pasive româneşti. .^ c ,ţ

»../•' .•«2.5. Variantele pasivului si productivitatea lor .f.,tt , .ţ, •<

i' ' f i U* îi ' . . .

Definind pasivul prin trăsătura (a)29, recunoaştem, în cadrul pasivului, trei variante, determinate de realizările morfemului de pasiv (ca: auxiliar, reflexiv, zero), şi anume: l. varianta cu auxiliar; 2. varianta reflexivă (cu se sau oricare alt reflexiv); 3. varianta ergativă.

Alegerea unei variante sau a alteia depinde de compatibilităţile semantice ale verbului: verbele „agentive", adică verbele care acceptă în poziţia subiectului un „Agent", preferă variantele (l) şi (2); verbele „nonagentive", adică verbele care nu admit „Agent", preferă, variantele (2) şi (3). Nu înseamnă, însă, că o imixtiune nu este posibilă: un verb nonagentiv ca: pasiona poate satisface şi o construcţie"6

tip (1) (ex. Sunt pasionată de (după) ... ), iar un verb agentiv ca: începe p°ae

satisface şi o construcţie de tip (3) (ex. Şedinţa începe). Nu trebuie uitat că une verbe admit, succesiv, şi „Agent", şi „Cauzal", ceea ce determină posibili tate

26 Pentru natura acestui constituent şi pentru relaţiile lui cu alţi constituenţi ai grupului verbal,capitolul al 111-lea. §2.10. f s0f

27 In construcţii pasive ca: Elevul este învăţat de profesor gramatică. El este întrebat de P ,^{\lecţia, nominalele gramatică şi lecţia funcţionează ca obiecte secundare, şi nu ca obiecte directecapitolul al IlI-lea, § 2.4.).28 Pentru transformarea de nedefinire. vezi infra, § 5. '•' !i> '""' " '29 Vezi supra, § 2.2.

90

____ ________------. _ . ------------------------, ^~.---------~-----------. • *~ y ,,< «-&*-111- •

"ci porneşte maşina, şi „Cauzal": Schimbarea de temperatură porneşte ploaia şi, urmare, porni satisface toate cele trei variante ale pasivului: Maşina este pornită ; aceeaşi oră. Maşina se porneşte, Maşina porneşte.

De altfel, trebuie subliniat că puţine sunt verbele care realizează o singură jantă a pasivului: putea realizează numai varianta (2) (ex. Orice se poate, dar nu va' admis: *Orice este putut, *Orice poate), nevoi realizează numai varianta (1) fS

x El este nevoit să plece™), iar amuţi şi surzi realizează numai varianta (3) (ex. Fi surzeşte, El amuţeşte, dar nu este admis *El este surzit, *El este amuţit, şi nici *£/ se surzeşte, *El se amuţeşte).

Majoritatea verbelor realizează două sau mai multe variante ale pasivului. Satisfacerea construcţiilor (1) şi (2) este un fapt adesea semnalat31. Alteori, pentru acelaşi verb, sunt posibile variantele (1) şi (3) şi nu este admisă (2) (ex. El este slăbit. El slăbeşte: El este încărunţii, El încărunţeşte: El este îmbătrânit, El îmbătrâneşte, dar nu sunt admise construcţiile: *El se slăbeşte, *El se încărunţeşte, *El se îmbătrâneşte). Alteori, sunt posibile toate variantele (ex. Producţia este sporită, Se sporeşte interesul, Venitul sporeşte: Maşina este oprită, Maşina se opreşte, Maşina opreşte în staţie: Geamul a fost spart de copil, Geamul s-a spart, Urciorul a spart; Paharul este crăpat, Paharul s-a crăpat, Paharul a crăpat).

între variante nu există o echivalenţă semantică perfectă: diferenţa vizează caracterul „definit" sau „nedefinit" al construcţiei. Variantele (2) şi (3) se deosebesc adesea de (1) prin „nedefinire", rezultată fie din neexprimarea „Agentului", fie din neexprimarea „Cauzalului". Astfel, construcţiile: Geamul s-a spart şi Urciorul a spart se deosebesc amândouă de Geamul este spart de copil sau de Geamul este spart de vânt prin „nedefinire", neexprimarea subiectului „de adâncime"-'2.Existenţa mai multor variante de pasiv permite diferenţierea semantică între construcţii, mergând de la diferenţe semantice foarte mici, nesesizabile (compară construcţiile: Ploaia porneşte - Ploaia se porneşte: Copacii îngălbenesc -Copacii se îngălbenesc), până la tendinţa de constituire a variantelor în construcţii (respectiv, în verbe) de-sine-stătătoare (compară construcţiile: El este slăbit - El slăbeşte ; Geamul este spart de copil - Urciorul a spart). Ca manifestare a sensurilor diferite, constatăm preferinţe selecţionale diferite ale diverselor variante. Intre variante există şi diferenţe de productivitate.

In ansamblul limbii române, trebuie semnalată marea productivitate aBriantei (2), atât în realizarea cu se, cât şi în realizarea cu alte reflexive.

^oductivitatea acestei variante se explică, pe de o parte, prin preferinţa faţă def ex'yul pasiv în limba populară33, iar, pe de altă parte, prin mulţimea tranzitiveloritive34, care aleg, în mod curent, dintre variantele pasivului pasivul reflexiv.. In ansamblul limbii române, varianta (3), reprezentând fenomenul

prg, IV|făţii, este mai puţin productivă decât variantele (1) şi (2) şi mai puţinActivă decât în alte limbi, în comparaţie cu engleza, de exemplu, dar şi în

3rye,• ,?a actuală, nevoi nu apare nici în construcţie activă. 32Asj ^ra>n.Acad. I, §201.

•Vntu]nVnseamnă că var>anta ( 1 ) nu poate da şi ea realizări nedefinite, prin neexprimarea33 rjf „ Ul sau a ..Cauzalului" (ex. Geamul este spart).34Ve>i m-Acad.\, §201. . .,

SuPra, § l A., observaţiile privind marea productivitate a verbelor şi a construcţiilor factitive.

91

Să se compare, în acest sens. următoarele construcţii paralele din română «• engleză: John moved the stone - The stone moved şi Ion a mişcat piatra - Piatra s-mişcat; The boy broke the window - The window broke şi Băiatul a spart geamul* Geamul s-a spart; John rolled the ball down the hill - The ball rolled down the hiu şi Ion a rostogolit mingea - Mingea s-a rostogolit etc. Spre deosebire de engleză " română, trecerea obiectului direct în poziţia subiectului determină modificai-J 1

formei verbului, şi anume: apariţia formei reflexive.Urmărind inventarul de verbe ergative dat de Jean Dubois pentru lirnk

franceză15, se constată că, în foarte multe situaţii (dintre care unele sunt chia înrudite etimologic), corespondentul românesc nu are caracteristicile ergativitătii Să se compare construcţiile: Le soleil brunit la peau - La peau brunii au soleil s' Soarele bronzează pielea - Pielea se bronzează la soare; Le soleil chauffe la piece -La piece chauffe au soleil şi Soarele încălzeşte piesa - Piesa se încălzeşte la soare Ca a change la situation - La situation a change şi Asta a schimbat situaţia '-Situaţia s-a schimbat; Le medicament guerit le malade - Le malade guerit şi Doctoria vindecă bolnavul - Bolnavul se vindecă ; II a double son profit - Son profit a double şi El si-a dublat profitul - Profitul s-a dublat; II tourne la clefdans la serrure - La clef tourne dans la serrure şi El învârte cheia în broască - Cheia se învârte în broască; Ce regime va l'engraisser - Ă ce regime ii va engraisser şi Acest regim îl va îngraşă - El se va îngraşă cu acest regim; L'abces gonfle sa joue -Sa joue a gonfle sous l'effet de l'abces şi Abcesul îi umflă obrazul - Obrazul s-a umflat din cauza abcesului etc. Spre deosebire de franceză, în toate exemplele româneşti trecerea obiectului direct în poziţia subiectului antrenează apariţia formei reflexive a verbului.

Din comentarea acestor exemple rezultă că, spre deosebire de engleză şi franceză, limba română este foarte sensibilă la opoziţia sintactică tranzitiv/ intranzitiv, marcând formal această opoziţie prin apariţia auxiliarului sau a reflexivului în construcţiile intranzitive.

2.6. Construcţii ambigue

Toate gramaticile româneşti consemnează ambiguitatea unor construcţii ca: expoziţia este deschisă, geamul este spart, casa este părăsită^, care pot n interpretate "pasiv" sau ca având un nume predicativ exprimat prin participiu.

în termeni transformaţionali, această ambiguitate îşi găseşte explicaţia inposibilitatea de a atribui istorii derivative diferite uneia şi aceleiaşi construcţiisuprafaţă. Astfel, construcţia casa este părăsită este susceptibilă de a primiistorii derivative: 1) construcţia de bază cu structura: VASubiectAObdir este supumai întâi, unei pasivizări (ex. cineva părăseşte casa => casa este părăsit0

cineva) şi apoi unei transformări de nedefmire (suprimare) a „agentului" ( ==> c".este părăsită); 2) construcţia de bază cu structura: V (copulativ)ASubiectAAtribu ^are, în poziţia atributivului, un participiu, ceea ce înseamnă aplicarea în prealaunei transformări participiale37., ,.v ;i >v/ (,,V£,35 Vezi litcr. cit., p. 107-113. '•' ' ':"'1' ' ''•• * :";

36 Vezi Gram. Acad. I, § 201, nota 2,Struct. mor f, p. 196-197. !' : v; ^37 Transformarea participială va fi disctifătăîn acest capitol. § 9.2Î1.; "'W,< i-- i <

92

a) Pentru examinarea pasivului dintr-o perspectivă transformaţională, vezi:Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 276-281; Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 25-30.

b) Alte aspecte din analiza pasivului românesc apar în: Gram. Acad. I, § 201;Finuţa Asan, Raportul dintre diateze şi tranzitivitate, în SCL, XI (1960), 3, p. 341şi urm.; Struct. morf., p. 196 şi urm.; Rodica Orza, Exprimarea raportuluigramatical pasiv în limba română, în CL, XVI (1971), 2, p. 365 şi urm.; Limba '^lrom. cont. I, p. 201-203; Laurenţiu Theban, Transitivite semantique etvoix '**syntaxiqne en roumain, în RRL, XVII (1972), l, p. 45 şi urm. •>"-

c) Pentru perspectiva contrastivă, vezi: Tatiana Duţescu, The contrastive ffanalysis of the ..Passive" in Romanian and English: Definitions and Methodologjfcîn REC AP, 1972. p. 103 şi urm. ".

j Reflexivul3. L Tipuri de construcţii cu semnificaţie „ reflexivă ";3.2. „Sursa" valorii reflexive. Opoziţia reflexiv/nonreflexiv; tcioqioanî3.3. Transformarea reflexivă; ; / \ isla i3.2. Distincţii în interiorul clasei verbului din punctul de vedere al ->i

opoziţiei reflexiv / nonreflexiv;3.4. Ambiguitatea construcţiilor reflexive; Bibliografie.

3. J. Tipuri de construcţii cu semnificaţie ,. reflexivă" W

Prin semnificaţie „reflexivă" înţelegem trecerea (orientarea) acţiunii săvârşite de subiect tot asupra subiectului. Constituentul Refl, ca purtător al semnificaţiei reflexive38, apare în următoarele tipuri de construcţii:

(a1) el se bosumflă, el se burzuluieşte, el se căciuleşte, el se codeşte de la muncă, el se cramponează de ceva, el se dedă băuturii, el se erijează în cunoscător, el se eschivează de la ceva, el se extaziază, câinele se gudură, el se hazardează, el se izmeneşte, el se lamentează, el se lăfăie, el se mândreşte cu ceva, el se pretează la orice, el se prosternează în faţa cuiva etc. (Nici unul dintre verbele din aceste construcţii nu admite apariţia într-un context nereflexiv.);

(a") s-a ajuns, el se alege cu ceva, el se apucă de lucru, el se aşteaptă la asta, else^comportă bine, el se crede, el s-a legat să..., el se ocupă de copii, el se prefaceCa-~, el se pricepe la orice, el se pronunţă favorabil despre... , el se poartă corect,

Se uită spre..., se cade să..., se cheamă că n-ai înţeles etc. (în căzu l acestor verbe,or>textul reflexiv asigură actualizarea unui anumit sens, diferit de sensul dinoistrucţiile corespunzătoare nereflexive. Să se compare, de exemplu: el s-a ajuns -Alunge acasă; el se alege cu ceva - el alege fructele; el se apucă de lucru - el"că mingea etc. Contextul reflexiv realizează dezambiguizarea semantică a

u'ui şi, implicit, delimitarea a două unităţi lexicale.);v°) el se amăgeşte, e! se apără, el se cruţă, el se îmbracă, el se laudă, el se

disc^'^area făcută aici (şi anume: ..Refl purtător al semnificaţiei reflexive") are scopul să limiteze refle ^'n acest paragraf la un anumit t i p de construcţii reflexive ale limbii române. Restul Vezis'!ie'0r sunt examinate în alte paragrafe: pentru reflexivul-pasiv. vezi § 1; pentru cel reciproc, s 4; Pentru cel impersonal, § 7.

93

r*>

această clasă construcţiile reflexive caracterizate prin identitatea subiectului şj ' obiectului direct sau a subiectului şi a obiectului indirect, ceea ce studiile noastre (j gramatică numesc construcţii „reflexiv-obiective"39 sau „pronominale obiective"-to\ Oricare din verbele de la (b) are capacitatea de a satisface atât o constructj reflexivă, cât şi una nereflexivă (vezi construcţiile nereflexive: el amăgeşte cop//w/ el mă cruţă, el mă îmbracă, el laudă pe elevi, el spală copilul, el ln'-sugestionează; el impune disciplină subalternilor, el spală rufe copiilor, el spnne

ceva copiilor).

3.2. ,,Sursa" valorii reflexive. Opoziţia reflexiv / nonreflexiv

Ceea ce este comun construcţiilor (a1) şi (a") este obligativitatea contextului reflexiv. Această particularitate contextuală este o reflectare a naturii inerente a trăsăturii [+Reflexiv], adică a faptului că trăsătura [+Reflexiv] este încorporată în configuraţia semantică a verbelor.

Verbele aici în discuţie, verbe intrinsec reflexive, nu participă la opoziţia semantico-sintactică reflexiv / nonreflexiv, întrucât, în toate apariţiile lor, ele se caracterizează prin „reflexivitate". „Sursa" valorii reflexive stă, în acest caz, într-o trăsătură semantică a verbului41.

Dimpotrivă, verbele de la (b), care realizează atât construcţii reflexive, cât şi construcţii nereflexive, participă la opoziţia semantico-sintactică reflexiv / nonreflexiv. „Sursa" valorii reflexive este, în acest caz, exterioară verbului, fiind dobândită în structura de suprafaţă, ca urmare a aplicării transformării reflexive.

3.3. Transformarea reflexivă

Transformarea reflexivă implică prezenţa, în structura de bază, a constituentului Refl42, purtătorul, în acest caz, al valorii reflexive. Transformarea reflexivă funcţionează în următoarele condiţii: a) prezenţa unui subiect cu trăsătura [+Personal]; b) identitatea referenţială a subiectului şi a obiectului direct sau a subiectului şi a obiectului indirect. Prin urmare, construcţiile de bază au forma: Jonâpără^pe Ion sau lonîmpune cevaÎui Ion, unde cele două nominale lexicalizate prin Ion sunt identice referenţial.

Modificările determinate de transformarea reflexivă constau în: 1) suprimarea nominalului (obiect direct sau indirect); 2) trecerea simbolului Refl 'n

locul nominalului suprimat ( => 7o«AapăraARefl; lonîmpune cevoARefl); 3) repoziţionarea simbolului Refl ( => /o«AReflAapăra; Ion*Ref\Aimpune ceva}.

Refl se lexical izează prin forme de acuzativ, în situaţia în care în locuieşte un nominal obiect direct (ex. Ion se apără), şi prin forme de dativ, în situaţia în care înlocuieşte un nominal obiect indirect (ex. Ion îşi impune ceva).

39Cf. Valeria Guţu Romalo, O problemă controversată: Diateza, în LL, 1972, l, p. 15:Avram, Dereflexivizare, pleonasm sau dezambiguizare?, în LR, XXIII (1974), 2, p., 113 şi urm.40Cf. Gram. Acad. I, § 205 (a). }»nv,"M. n;; ;,: "ifir ttspr "41Vezi, pentru comparaţie, situaţia reflexivului de la (b). Gj^!1ti.- ,;iţ nî -A i Jru. .42Pentru natura acestui constituent şi pentru relaţiile obligatorii cu aîônstitueoji, vezi capi to

alIH-lea, §2.10.

94

3.4. Distincţii în interiorul clasei verbului din punctul de vedere al opoziţiei reflexiv / nonreflexiv

Nu orice verb al limbii române are capacitatea de a participa la opoziţia ,. lexiv / nonreflexiv. Am arătat deja43 că verbele din (a1) şi (a") rămân în afara 'cestei opoziţii. Dar chiar şi alte verbe rămân în afara opoziţiei aici în discuţie, ca urmare a imposibilităţii participării lor la transformarea reflexivă.

Verbele din clasa: concorda, consta, conţine, curge, rezida..., care se caracterizează selecţionai printr-un subiect cu trăsătura f- Animat], rămân în afara opoziţiei reflexiv / nonreflexiv. Verbele din clasa: absolvi (~ pe cineva de ceva), aclama, acţiona (~ pe cineva în judecată), ademeni, admonesta, adopta (~ un copil)' adormi (~ un copil), agrea, amenda, ameninţa, amnistia, ancheta, anunţa (~ pe cineva ceva), avansa, avertiza, bănui, binecuvânta, bârfi, brusca, brutaliza..., deşi admit un subiect cu trăsătura [+ Personal], rămân în afara acestei opoziţii, deoarece nu satisfac condiţia identităţii subiectului şi a obiectului.

Deducem de aici că, în aplicarea transformării reflexive, există o condiţionare (limitare) selecţionalâ.

3.5. Ambiguitatea construcţiilor reflexive

Dată fiind istoria derivativă diferită a reflexivului 44, multe construcţii reflexive de suprafaţă sunt ambigue, existând posibilitatea interpretării lor semantice şi sintactice în mai multe feluri.

O construcţie ca: îmi scriu lecţiile este susceptibilă de a primi două interpretări: o interpretare „reflexivă" („eu scriu mie însumi (pentru mine) lecţiile") şi alta „posesivă" („scriu lecţiile care lecţii sunt ale mele"), de unde s-a şi născut, în lingvistica românească, controversa: atribut pronominal sau complement indirect45.

O construcţie ca: Mă bărbieresc este susceptibilă de a primi două interpretări semantice: o interpretare „reflexivă" („eu însumi fac operaţia de bărbierit") şi alta „pasivă" („altcineva mă bărbiereşte").

O construcţie ca: Mă numesc Popescu poate fi interpretată fie ca având un reflexiv obligatoriu (tipul (a')), fie ca rezultatul unei pasivizări şi al unei nedefiniri a agentului, adică: 1) pasivizare (oricine mă numeşte Popescu => eu mă numesc Popescu de către oricine); 2) nedefinirea (suprimarea) agentului (=> eu mă numesc Popescu),

Gram. Acad. înregistrează multe construcţii reflexive în care interferează Va'ori diferite ale reflexivului (aşa-numitele „treceri" de la o diateză la alta)46, Aplicabile prin posibilitatea de a atribui fiecărei construcţii reflexive istorii îvative diferite.

j Ca mijloc de dezambiguizare, româna actuală recurge, adesea, la elementul

•,«.,-----auto-, care marchează, fără echivoc, valoarea obiectivă (sau

. 8 3 am examinat numai una dintre valorile reflexivului, cea „obiectivă"; celelalte valori şi c't. celelalte istorii derivative fac obiectul altor paragrafe.

Flora Şuteu, Atribut pronominal sau complement indirect, în LR, XI (1962), 3, p. 267 şi urm. 'i 208-211.

95

se autoaprecia)47.

BIBLIOGRAFIE^a) Pentru examinarea reflexivului românesc dintr-o perspectivă transformaţionalj

vezi: Gabriela Pană, Tranzitivitate şi diateză, în SCL, XVIII (1967), l, p. 15 şi -urm.:Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 106; Laura Vasiliu, Some Grammatical and

Semantic Remarks ou the Reflexive Constructions, în RRL, XIV (1969). p. 355 şjurm.; M. Manoliu Manea, Quelques reflexions sur la place de la voix dans une

grammaire transformationnelle, în RRL, XV (1970), 5, p. 487 şi urm.; IleanaVincenz, The Reflexive Voice in Contemporary Romanian and the Romanian-English Contrastive Analysis, în RRL, XVI (1971), 6, p. 491 şi urm.; PanăDindelegan, Sintaxa, p. 93-132.

b) Pentru examinarea dintr-o perspectivă netransformaţională vezi: Al. Graur,Leş verbes „reflechis" en roumain, în BL, VI (1938), p. 48 şi urm.; Al. Graur,Notes sur Ies verbes reflechis en roumain, în BL, XIII (1945), p. 161-162 ; SorinStaţi, Verbe „reflexive" construite cu dativul, în SCL, V (1954), 1-2, p. 135 şiurm.; lorgu Iordan, Limba română contemporană, 1956, p. 448-454; Gram.Acad. I, p. 208-215; E. Câmpeanu, Funcţiunea sintactică a pronumelui reflexiv,în CL, V(1960), 1-2, p. 85 şi urm.; E. Teodorescu, Reflexiv si pronominal, în LR,XIV (1965), 5, p. 545 şi urm.; Stmct. morf, p. 192-200; M. Combiescu, Despredefinirea diatezei în limba română, în LR, XVII (1968), l, p. 319 şi urm.; G. PanăDindelegan, Consideraţii pe marginea unor discuţii despre diateză, în LR, XVII(1968), 4, p. 319 şi urm.; D. Irimia. Este „se" marcă a reflexivului românesc?, m„Anuar de lingvistică şi istorie literară", Iaşi, XIX (1968), p. 169 şi urm.:Al. Graur, Diatezele, în SCL, XX (1969), I. p. 13 urm.: M. Rădulescu Mendea, Caracteristicile sintagmatice ale reflexivului, în LR, XVIII (1969). 6; V. Guţu Romalo, O problemă controversată in gramatica românească: diateza, în LL, 1972, l, p. 12 şi. urm.; M. Avram, Dereflexivizare,pleonasm sau dezambiguizare?, în LR, XXIII (1974), 2, p. 113 şi urm.

c) Pentru perspectiva contrastivă în examinarea reflexivului românesc, vezi: B.Vişan-Neuman, A Contrastive Analysis of Reflexive Constructions in English and Romanian, în RECAP, 1972, p. 111 şi urm.; Ileana Vincenz, art. cit. la (a).

4.1. Tipuri de construcţii reciproce;4.2. Verbe intrinsec reciproce;4.3. Transformarea reciprocă; ^4.4. „Sursa" semnificaţiei reciproce. Opoziţia reciproc / nonreciproc; *"J4.5. Ambiguitate şi sinonimie în cadrul construcţiilor reciproce;

Bibliografie.

4.1. Tipuri de construcţii reciproce

Semnificaţia reciprocă, constând în săvârşirea acţiunii, în acelaşi timp, de jouă sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind efectele acţiunii făcute de celălalt sau de celelalte sau fiecare dintre ele atribuind acţiunea subiectului sau subiectelor opuse49 sau (într-o definiţie semantică fîllmoriană) constând în faptul că acţiunea este simultan şi în mod egal repartizată asupra a doi protagonişti, fiecare jucând rolul de „pacient" şi de „agent"50, se realizează, în limba română, în următoarele tipuri de construcţii:

(a') A coexistă cu B, A coincide cu B, O cameră comunică cu alta, A comută cu B, A concordă cu B, A contrastează cu B, Ion convine cu Gheorghe asupra plecării, El convieţuieşte cu cineva, El seamănă cu fratele lui, Ion vine cumâtru cu Gheorghe;

(a") Ion se aseamănă cu fratele lui, El se aliază cu tabăra opusă, El se căsătoreşte cu sora ta, El se ceartă cu colegul, El se ciorovăieşte cu vecinul, El se dondăneşte cu vecinul, El se împrieteneşte cu mine, El se înrudeşte cu mine, El se învecinează cu Gheorghe, El se sfădeşte cu vecinul, El se solidarizează cu colegii;

(b') Ei se apără unul pe celălalt, Ei se aprobă unul pe celălalt, Ei se cunosc, Ei se laudă unul pe celălalt, Ei se îmbrăţişează, Ei se salută;

(b") Ei îşi adresează urări, Ei îşi dau mâna, Ei îşi scriu, Ei îşi trimit veşti, Ei îşi zâmbesc;

(c) Ei se bizuie unul pe celălalt, Ei depind unul de celălalt, Ei se tem unul de celălalt, Ei ţin unul la celălalt.

4.2. Verbe intrinsec reciproce «

D

de dat!

m47 Vezi M. Avram, art. cil., p. 115. ™' - :'!o 'x: '' ,. u,n S1

48 Bibliografia indicată aici priveşte toate valorile reflexivuSt^hu numai cea „obiectivă , Pproblemele generale ale diatezei.

96

f+R . Ceea ce este comun verbelor de Ia (a1) şi (a") este prezenţa trăsăturii L Reciproc] în configuraţia semantică a verbelor, ca trăsătură semantică inerentă. ^ manifestare exterioară a acestei trăsături inerente, constatăm o trăsătură ontextuală comună tuturor verbelor de la (a1) şi (a"), constând în imposibilitatea Par'ţiei lor în contextul unui singur nominal (construcţiile: *A coexistă, *A de, *Ion se aseamănă, *Ion se înrudeşte sunt nereperate). Verbele aici în '6 °er CU neces'tate aPai"iţ'a în vecinătatea a două nominale, plasate faţă de Unu' 'n Poz't'a

subiectului, iar celălalt în poziţia unui obiect prepoziţional suh coex'stă cu B' Ion se înrudeşte cu Gheorghe), fie ambele în poziţia Actului - un

subiect multiplu (ex. A şi B coexistă, Ion şi Gheorghe se49^>— — ' ; -J ' • • ;« ' ' " -< ' • • ' - -.Mi,*i--..<. -.. ..,wH(fl..-JjVl5°Cf ram Acad- '. § 205 (b). >*& "1 : ; '^ ^^1 .iBnlnion jjsi 'ob le ?b tobe-

cristea, Grammaire structurale, 940.4.1.1. VSî£S'.f'?fe ib SirnoT U3"at6fîîv ^rffy'Jfe;S'upului verbal

(ex

97

txisienia ceior aoua subclase (a) şi (a ), una c arac ie n za ia prin ocurenta obligatorie a reflexivului, iar cealaltă, prin absenţa reflexivului, dovedeşte că n u

există o legătură necesară (o coocurenţă obligatorie) între trăsătura inerentă [+ Reciproc] şi trăsătura contextuală +[Refi-].

4.3. Transformarea reciprocă

Spre deosebire de clasele (a1) şi (a"), verbele de la (b) şi (c) dobândesc trăsătura reciprocităţii în structura de suprafaţă, ca urmare a aplicării unei transformării, pe care o vom numi transformare reciprocă.

Transformarea reciprocă se aplică unor structuri de bază cu forma:(b') [Ion apără pe Gheorghe]^şi*[Gheorghe apără pe Ion]; ^(b ") [Ion scrie lui Gheorghe]*şi^[Gheorghe scrie lui Ion]; ^(c) [Ion depinde de GheorgheJ^şi^ [Gheorghe depinde de Ion]; ~9 [Ion

se bizuie pe Gheorghe] ^şi^ [Gheorghe se bizuie pe Ion].

Construcţiile de bază (b'), (b"), (c) au următoarele caracteristici comune: 1) o structură bipropoziţională; 2) propoziţiile sunt legate prin coordonare; 3) aceleaşi nominale apar în ambele propoziţii, dar cu poziţii sintactice schimbate, astfel că subiectul din P, devine obiect (direct, indirect, sau prepoziţional) în P2, iar obiectul din P, devine subiect în P2.

Transformarea reciprocă constă în: a) coordonarea celor două subiecte din P, şi P2; b) suprimarea obiectului direct (sau indirect sau prepoziţional) şi înlocuirea cu morfemul de reciprocitate; 3) suprimarea verbului din P2 şi. o dată cu el, desfiinţarea lui P2. Se obţin: (b1) => Ion şi Gheorghe se apără unul pe altul; (b") => Ion si Gheorghe îşi scriu unul celuilalt; (c) => Ion şi Gheorghe depind unul de altul, Ion yi Gheorghe se bizuie unul pe altul.

în limba română, morfemul de reciprocitate este: Reflûnulâltul (celălalt). Sub acest aspect, româna se aseamănă cu franceza (ex. fr. ils se frappent l'un l'autre), dar se deosebeşte de engleză, unde morfemul de reciprocitate se realizează numai ca each other (one another), corespondentele englezeşti pentru unul altul (unul celălalt), dar nu se realizează niciodată prin reflexiv.

4.3.1. Ceea ce deosebeşte tipurile (b1) şi (b"), pe de o parte, şi (c), pe de alta parte, este realizarea morfemului de reciprocitate, şi anume: în (b') şi 0>')' morfemul de reciprocitate se realizează prin reflexiv şi, pentru subliniere, ca marca redundantă, se foloseşte pronominalul unul altul (sau unul celălalt); în (c), unica marcă de reciprocitate este pronominalul unul altul (unul celălalt), în (b1) Ş' ( .' există o legătură necesară între valoarea de reciprocitate şi ocurenţa reflexivul111' semnificaţia reciprocă neputându-se realiza în afara construcţiei reflexive.

Deosebirea dintre (b1) şi (b") stă în formele sub care se reflexivul: forme de acuzativ, în (b1), şi forme de dativ, în (b"). Diferenţa e^ determinată de structura construcţiei de bază, în mod direct, de poziţia sintactic ^ celui de al doilea nominal. Dacă acesta are funcţia de obiect direct, morfc ^ reciproc apare cu formă de acuzativ (ex. ei se apără unul pe celălalt);

98 («h*.-

„_ «^v». ~ ~« .înicj >j^ uanv i CA. ei 131— .-._*. .«,w.^. r

scrin unul altuia).

4.4.„Sursa" semnificaţiei reciproce. Opoziţia reciproc /nonreciproc

Pentru verbele de la (a1) şi (a"), „sursa" semnificaţiei reciproce este dată de trăsătură semantică inerentă. Aceste verbe nu participă la opoziţia sintactico-cernantică reciproc / nonreciproc. deoarece în orice apariţie a lor verbele aici în discuţie au caracteristica reciprocităţii.

Pentru verbele de la (b) şi (c), „sursa" semnificaţiei reciproce este exterioară verbului, fiind urmarea aplicării unei transformări reciproce. Verbele de la (b) Ş' (c) participă la opoziţia sintactico-semantică reciproc / nonreciproc (ex. Ion salută pe Gheorghe (nonreciproc) / Ion şi Gheorghe se salută (reciproc); Ion scrie lui Gheorghe (nonreciproc) /Ion şi Gheorghe îşi scriu (reciproc)).

Aplicarea transformării reciproce cunoaşte o condiţionare (limitare) sintactico-selecţională: sunt „apte" de a participa la transformarea reciprocă numai verbele caracterizate sintactic prin combinarea cu două nominale şi, selecţionai, prin trăsături asemănătoare pentru ambele nominale. Verbele din clasa: asuda, behăi, benchetui, bombăni, curge, decola... sunt în afara opoziţiei reciproc / nonreciproc, neîndeplinind condiţia combinării cu două nominale; verbele din clasa: actualiza, adnota, a fana, agonisi, ajusta, amenaja, apreta, ara, asana..., deşi se combină cu două nominale, rămân în afara opoziţiei aici în discuţie, neîndeplinind condiţia asemănării selecţionale a celor două nominale.

ii

4.5. Ambiguitate şi sinonimie în cadrul construcţiilor reciproce

4.5 .1 . Ca urmare a faptului că reflexivul românesc cunoaşte istorii derivative diferite, numeroase construcţii reciproce sunt susceptibile de a primi mai multe interpretări sintactice şi semantice.

Construcţiile: Ei se apără, Ei se laudă pot primi fie o interpretare „reciprocă" („unul apără pe celălalt şi invers"), fie o interpretare „reflexivă"51 („ei se laudă pe ei înşişi").

Construcţia: oamenii se combat poate primi fie o interpretare „reciprocă" („unul combate pe celălalt şi invers"), fie o interpretare „pasivă" („oamenii sunt combătuţi de altcineva").

Construcţia: Ei îşi povestesc viaţa poate primi fie o interpretare „reciprocă" Uunul povesteşte celuilalt şi invers"), fie o interpretare „.posesivă" („ei povestesc Vlaţa care viaţă este a lor").

în limba actuală, pentru dezambiguizarea construcţiilor reflexiv-reciproce e recurge, uneori, la prefixul inter- sau între-, care marchează, fără echivoc, al°area reciprocă a reflexivului (ex. a se intercondiţiona, a se întrajutora) "

4.5.2. In cadrul construcţiilor reciproce, constatăm următoarele sinonimii: êxistă cu B = A şi B coexistă

LR, XXIII (1974), 2,^ 52 c

M16

52 Gr"1»!"111 refle*iv are semnificaţia din § 3.P. I i , ^'Oara Avram, Dereflexivizare,'pleonasm sau dezambiguizare?, în

99

(B) Ion şi Gheorgne se salută = Ion se salută cu Gheorghe;Ion şi Gheorghe se bat = Ion se bate cu Gheorghe;

Ion si Gheorghe se caută = Ion se caută cu Gheorghe.în (A) sunt cuprinse verbe din clasele (a1) şi (a"), în (B), verbe din (b1) r

(A), în relaţie de sinonimie intră o construcţie de bază (=A coexistă cu B) şj a|^ derivată din construcţia de bază, printr-o transformare facultativă (= A şi D coexistă), în (B), în relaţie de sinonimie intră două construcţii transformate, ambel rezultate din aceeaşi construcţie de bază. Din construcţia de bază: [Ion bate n Gheorghe]*siA[Gheorghe bate pe Ion], prin aplicarea a două variante al e

transformării reciproce, se obţin succesiv: Ion şi Gheorghe se bat şi Ion se bate cu Gheorghe. Şi în (A) şi în (B), sinonimia celor două construcţii se explică prin

existenţa unei singure structuri profunde, a unei singure construcţii de bază

BIBLIOGRAFIEa) Pentru analiza de tip transformaţional, vezi: Laura Vasiliu, Some Gram-

matical and Semantic Remarks on the Reflexive Constructions, în RRL, XIV(1969), 4, p. 365 şi um.; Pană Dindelegan, Sintaxa, p. 93-113.

b) Să se vadă şi D. Craşoveanu, Cu privire la construcţiile care exprimăreciprocitatea, în LR, XXIII (1974), 3, p. 177 şi urm.

>u«t5. Construcţii nedefinite {,^

5.1. Transformarea constituenţilor nedefiniţi. Tipuri de construfiftţt,rezultând din transformare;

l .• y! •

5.2. Indicaţii de ordonare; . ^ ^5 J. Restricţii sintactice; Bibliografie.

5.1. Transformarea constituenţilor nedefiniţi. Tipuri de construcţii rezultând din transformare

Construcţiile de bază în care una sau mai multe vecinătăţi verbale apar cu trăsătura semantică [+Indefmit] pot fi supuse unei transformări de suprimarea vecinătăţii (sau vecinătăţilor) cu această trăsătură, pe care o vom numi transformarea constituenţilor nedefiniţi.

Din această transformare rezultă:a) construcţiile tranzitiv-absolute, obţinute din suprimarea obiectului direct (&••

El citeşte, El iubeşte, în comparaţie cu: El citeşte ceva, El iubeşte pe cineva)',b) construcţiile cu subiect nedeterminat, rezultate din suprimarea subiectul^1

(ex. Bate la uşă, Scrie în ziare, în comparaţie cu: Cineva bate la uşă, Cineva scfl* în ziare. Prin aceeaşi transformare se obţin construcţiile: Amurgeşte, Burea?0' Burniţează, Fulgeră, Ninge, Plouă, Tună, pe care le interpretăm ca fiind rezultafj de suprafaţă al suprimării unui subiect nedefinit, adică: cineva plouă => P'01*' ceva (face să) plouă => plouă53);

c) construcţiile rezultând din suprimarea obiectului secundar (ex. El mă în^ ^ El mă roagă, în comparaţie cu: El mă învaţă ceva, El mă roagă ceva) s

53 Pentru interpretarea acestor verbe, vezi infra, § 6, tipul (d1).

100

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^ _ _ _ ^ ^

"profesorul întreabă lecţia. El roagă să se facă linişte);d) construcţiile rezultând din suprimarea obiectului prepoziţional (ex. Copilul •

Spune multe, El se supără, în comparaţie cu: Copilul îmi spune multe despre ro^sor. El se supără pentru ceva).

P Din această enumerare reiese că transformarea constituenţilor nedefiniţirflite gruparea a numeroase construcţii româneşti, care niciodată n-au fost puse

lături în gramaticile tradiţionale.Transformarea constituenţilor nedefiniţi funcţionează în condiţiile

xistenţei în structura de bază a simbolului Nedef54 simbol care semnaleazăconţinutul semantic al transformării şi obligativitatea aplicării ei. Cum simbolulWedef apare în expansiunea lui GN, iar GN, la rândul lui, poate rescrie oricare dinsimbolurile Obdir, Subiect, Obind, Obsec, Obprep, transformarea constituenţilornedefiniţi are ca rezultat suprimarea obiectului direct sau a subiectului, a obiectuluiindirect etc. Poziţia sintactică a constituentului Nedef explică marea generalitate atransformării în discuţie. P

: tneit*spfn*i5.2. Indicaţii de ordonare ••*

,Transformarea constituenţilor nedefiniţi seTpoate aplica direct unei

construcţii de bază active (ex. cineva scrie în ziare că... -> scrie în ziare că...) sau se aplică unei construcţii supuse în prealabil pasivizării55 (ex. cineva scrie în ziare că... => se scrie în ziare de către cineva că... (= pasivizare) => se scrie în ziare că... (= suprimarea subiectului devenit, în urma pasivizării, obiect prepoziţional)).

Alteori, aceeaşi structură de bază poate fi supusă succesiv mai multor transformări de nedefinire, vizând constituenţi diferiţi ai structurii, astfel că rezultatul final este suprimarea mai multor determinanţi verbali. Se pot suprima obiectul direct şi cel indirect (ex. El povesteşte, în comparaţie cu: El povesteşte basme copiilor), obiectul direct şi cel secundar (ex. Profesorul examinează, în comparaţie cu: Profesorul îi examinează lecţia), obiectul direct şi cel prepoziţional (ex. El este gata să ajute, în comparaţie cu: El este gata să ne ajute la treabă).

"» 5. 3. Restricţii sintactice

Transformarea constituenţilor nedefiniţi cunoaşte o condiţionare (limitare) s'ntactică, fiind subordonată capacităţii diverşilor determinanţi verbali de a admite Sau nu suprimarea.

Există determinanţi care, în orice apariţie a lor, nu admit suprimarea. Este atributivului „de bază" şi al nominalului implicat de atributiv (construcţiile: lul ajunge, *el arată, *el devine, *el este, *cuvântul înseamnă, din care ^ t e atributivul „de bază", sunt fie nereperate, fie ambigue; construcţiile: *• eamă Ion, *strigă Ion, din care lipseşte obiectul direct implicat de atributiv, nt> de asemenea, nereperate; aceeaşi este situaţia construcţiilor: *spune Ion, *zice

ela'mbolul Nedef este de aceeaşi natură cu Pasiv. Refl, Impersonal, cu deosebirea că Nedef apare în 55^'unea lui GN; vezi regula ( 1 2) din capitolul al IlI-lea, § l .

entru asocierea opoziţiilor activ / pasiv şi definit / nedefinit, vezi supra, & t.3.

101

Ceilalţi, determinanţi verbali (obiectul direct, ooiectui indirect, obiectul prepoziţional, circumstanţialul) admit suprimarea numai în anumite construcţii " vecinătatea anumitor verbe, acceptarea sau nonacceptarea suprimării fiind „dictată"de verb.

în consecinţă, transformarea de suprimare a diverşilor constituenţi est condiţionată de clasa concretă de verbe prin care se lexicalizează simbolul V Astfel, nu este posibilă aplicarea acestei transformări cu privire la obiectul direct î condiţiile regulii lexicale: V—> adăuga, binevoi, considera, deduce, menţiona plănui, preconiza, prefera, procura, profana, programa..., fiindcă toate aceste verbe sunt „inapte" sintactic de a apărea în construcţii cu obiectul direct neexprimat La fel, nu e posibilă transformarea de suprimare a obiectului indirect în condiţiile regulii lexicale: V —> aparţine, aservi, conferi, contraveni, datori, dăuna, deda dedica, deferi, incumba, premerge, subordona..., fiindcă toate aceste verbe sunt „inapte" sintactic de a apărea în construcţii cu obiectul indirect neexprimat etc.

BIBLIOGRAFIEa) Pentru examinarea transformaţională a problemei, vezi: Liliana lonescu,

Generarea construcţiilor cu subiect nedeterminat, în SCL, XVIII (1967), 4, p. 413 şi urm.; Gabriela Pană Dindelegan, Transformational Aspects ofthe Romanian Verb Syntax: The Transformation of Indefinite Constituents and the Impersonal Transformation, în „Cahiers", VIII (1971), p. 123 şi urm.b) Pentru aspecte ale subiectului „nedeterminat", vezi: B. Cazacu, Sur

l'expression du sujet indetermine en roumain par la deuxieme personne dusingulier, în BL, XIII (1945), p. 140 şi urm.; Claudia Tudose, Exprimareasubiectului nedeterminat în limba română literară în perioada 1830-1850,în SCL, XII (1961), l, p. 73 şi urm.

6. Impersonalul '''-'6.1. Tipuri de construcţii impersonale; ' •ÎV>-6.2. Modul de generare. Particularităţi de structură; "'•*'6.3. „Sursa" valorii impersonale. Opoziţia personal / impersonal*^6.4. Utilizarea construcţiilor impersonale; Bibliografie.

6.1. Tipuri de construcţii impersonale-oh-..

în limba română se realizează următoarele tipuri de construcţii impersonale:

(a) // pasă de ceva, I s-a urât de cineva, Ii arde de plimbare, Ii pare bine de ceva;

(b1) îmi ajung banii, Mi se cade partea asta, Mi se cuvine partea asta, Obosea îmi dăunează, îmi lipseşte o carte, îmi prieşte aerul de munte, îmi place cartea, ^ prisosesc banii, Mi-a rămas o carte, îmi revine o obligaţie, Nu-mi stric a

plimbare, Nu-ţi sade (stă, vine) bine rochia, îmi tihneşte masa, îmi trebuie cărţi(b") Mă avantajează situaţia, Mă cuprinde tristeţea, Mă doare cap 11''

răzbeşte foamea, Mă stăpâneşte frica; __ .. $e

(c1) Se cade să pleci, Se cheamă că n-ai înţeles, Nu contează că întări >

102;

T, te osteneşti, S-a nimerit să plecăm împreună, Părea că este obosit, Rămâne sa S WC,! vedem, Din prezentare reiese că ai greşit, Rezultă că eşti nemulţumit, Trebui*? sa pleci, Urmează să pleci;

(c") îmi ajunge că vă aud, Mi se cade (cuvine) să primesc bani, 1-a căşunat (lcăşunat) să plece, Nu-mi convine să plec. îmi prieşte să stau la munte, îmi

lace să citesc, îmi repugnă să rămân aici, îmi sade (stă) bine să fac asta, îmi vine

să plâng;(c'") Mă afectează că pleci, Mă alarmează că pleci, Mă impresionează că te văd

„sa Mă interesează să cercetez asta, Mă jigneşte că-mi vorbeşti aşa, Mă miră că ai plecat. Nu te priveşte că procedez aşa;

(d1) Amurgeşte, Burează, Burniţează, Fulgeră, Geruieşte, Ninge, Plouă, Trăsneşte, Tună, Viscoleşte;

(d") Bate la uşă, Mă cheamă Ion, Spune la radio, îmi spune Ion, Mă strigă Ion, Sună la uşă, îmi zice Ion;

(e) Se călătoreşte bine, Se merge pe jos, Se pleacă mâine, Pe aici nu se trece,A/M se întârzie;

(f) întâmplarea s-a aflat. Aici se crede orice, Mi se povestesc multe lucruri, Sespun multe, Se ştiu multe;

(f) S-a aflat că vei veni. Se crede că vei veni, Se spune că vei veni, Se ştie că veiveni; ?" ' ^

(g)Aici se citeşte, Aici se învaţă. Aici se lucrează, f '& !

6.2. Modul de generare. Particularităţi de structură

Gruparea construcţiilor în clasele (a) - (g) reflectă diferenţa în modul de generare, fiecare clasă prezentând altă istorie derivativă, iar unele clase distingându-se şi prin particularităţi proprii de structură sintactică.

6.2.1. Tipul (a) este o construcţie de bază. Trăsătura care conferă acestui tipcaracter impersonal este de natură sintactică, vizând o restricţie combinatorie averbului, şi anume: incapacitatea verbului de a admite combinarea cu nominalulsubiect.

6.2.2. Tipul (b) reprezintă, de asemenea, o construcţie de bază, dar sedeosebeşte de (a) prin prezenţa subiectului în structura de adâncime.

articularitatea care conferă construcţiilor de tip (b) caracter impersonal este denafură selecţionată, vizând o restricţie selecţională a verbului, şi anume: acceptareaPe Poziţia de subiect numai a nominalelor cu trăsătura [- Animat]. Această trăsăturăe|ecţională are implicaţii asupra statutului morfologic (flexionar) al verbului, înnsul că verbul apare cu o flexiune incompletă de persoană, actualizând numai"te de persoana a IlI-a (sau a Vl-a). Referirea la persoană se realizează prinnstituenţi de altă natură decât subiectul: prin obiectul indirect (în (b 1)) sau prin°bl-'l direct (în (b")). *

>jtK.,, : m "-

6.2.3. Fqaţjfc apropiat dejQ^), ca particularităţi sintactice şi selecţionale, e

103

rai

şi construcţia (c) (ex. îmi ajung banii - îmi ajunge că vă aud ; mi se cuvine parte" asta - mi se cuvine să primesc bani; îmi convine situaţia - îmi convine să p/ec\ Tipul (c) se deosebeşte de (b) prin aceea că, pe poziţia nominalului subiect, ana

un nominal având un determinant conjuncţional, deci apare grupm NominalAConjAP, unde nominalul se lexicalizează prin faptul (ex. îmi a/unge faptei că vă aud, îmi convine faptul să plec). Intervine, în acest caz, o transformare d suprimare a nominalului faptul, care are ca rezultat apariţia pe poziţia subiectului unei subordonate conjuncţionale56.

Ca şi în (b), constatăm în (c) aceleaşi particularităţi flexionare ale verbului-verbul apare numai cu forme de persoana a IlI-a. Ca şi în (b), referirea !a persoană se realizează prin constituenţi de altă natură decât subiectul: prin obiectul indirect (vezi (c")), prin obiectul direct (vezi (c'")) sau nu se realizează deloc (vezi (c1)).

începând cu tipul (d), valoarea impersonală este imprimată verbului de transformări, fiind, deci, o caracteristică dobândită la nivelul structurii de suprafaţă

6.2.4. Construcţiile de tip (d) se obţin dintr-o structură de bază cu subiectnedefinit (ex. cineva plouă (ceva face să plouă), cineva bate la uşă, oricine îmispune Ion), asupra căreia acţionează transformarea de nedefinire (suprimare) asubiectului57 (ex. cineva (ceva face să) plouă => plouă; cineva bate la uşă => batela uşă; oricine îmi spune Ion => îmi spune Ion).

Deosebirea dintre (d1) şi (d") priveşte caracterul obligatoriu / facultativ de aplicare a acestei transformări şi, implicit, frecvenţa de realizare a construcţiei impersonale. Pentru verbele de la (d1), transformarea se aplică obligatoriu, astfel că ele se caracterizează, din punctul de vedere al structurii de suprafaţă, printr-un statut aproape general impersonal, în schimb, pentru verbele de la (d"), aplicarea transformării este facultativă, astfel că ele pot apărea atât în construcţii cu subiect, cât şi în construcţii fără subiect (ex. lumea îmi zice Ion - îmi zice Ion), iar, pentru unele, apariţia în construcţii fără subiect este rară (ex. bate la uşă, spune la radio).

6.2.4.1. Statutul general impersonal al verbelor de la (d') ne permite şi o altă interpretare a construcţiilor de tip (d1) şi anume: considerarea lor ca fiind construcţii impersonale de bază şi , deci, includerea în tipul (a), în această interpretare, construcţiile aceloraşi verbe cu subiectul exprimat, în care pe poziţia subiectului apare fie „agentul" (ex. şi tunră den ceriu domnulu cela de sus, Psaltirea Hurmuzachi), fie „rezultatul" (ex. ploaia plouă, zăpada ninge), f'e

„cauzalul" (ex. vântul (face să) plouă), trebuie considerate „devieri" de la norma sintactică a limbii române.

6.2.5. Construcţiile de tip (e) sunt rezultatul unei transformări, pe care ovom numi transformare impersonală.

Transformarea impersonală acţionează asupra unei structuri de baza intranzitive, în care subiectul are trăsăturile semantice [+Personal], [+Indefinit] (<*•

56 Pentru obţinerea diverselor tipuri de subordonate, inclusiv a subordonatei „subiective", vezi iw '§ 10.57 Pentru „nedefinirea" diverşilor constituenţi, inclusiv a subiectului, vezi supra, § 5.

104

"jrnbolul Impersonal, simbol care obligă la aplicarea transrormârn impersonale^0, cjrnbolul Impersonal se realizează fonologie prin se. Modificările determinate de ansformarea impersonală sunt: 1) suprimarea subiectului (suprimare posibilă fără ff. jere de informaţie semantică, dată fiind caracteristica subiectului [+ Indefinit]); ^ trecerea simbolului Impersonal (realizat prin se) în locul subiectului suprimat /ex oricine călătoreşte bine => se călătoreşte bine; oricine merge pe jos => semerge pe jos).

Construcţiile obţinute din transformarea impersonală se caracterizează, din unctul de vedere al organizării sintactice, prin imposibilitatea introducerii unui nominativ subiect (construcţii ca: *Ion se merge pe jos, *Ion se vine târziu acasă sunt nereperate).

Prezenţa acestui se impune verbului o restricţie de formă, şi anume: apariţia verbului numai cu formă de persoana a IlI-a singular.

Transformarea impersonală reprezintă, în sistemul sintactic al limbii române, pandantul transformării reflexiv-pasive59; pasivizarea prin reflexiv acţionează asupra structurilor tranzitive, iar impersonalizarea, asupra structurilor intranzitive.

6.2.6. Spre deosebire de tipul (e), construcţiile (f) au la bază o structură tranzitivă, caracterizată printr-un obiect cu trăsătura [-Animat] şi printr-un subiect cu trăsăturile [+Personal], [^Indefinit] (ex. oricine a aflat întâmplarea, oricine crede orice, oricine ştie multe). Construcţiile (f) rezultă din aplicarea succesivă a două transformări: 1) transformarea reflexiv-pasivă, care determină trecerea obiectului direct în poziţia de subiect şi apariţia mărcii pasive se (=> întâmplarea s-a aflat de oricine, orice se crede de către oricine, multe se ştiu de către oricine)', 2) nedefinirea (suprimarea) agentului ( => întâmplarea s-a aflat, se crede orice, se ştiu mul t e).

Din punctul de vedere al organizării sintactice, ceea ce deosebeşte tipul (f) de tipul (e) este prezenţa unui nominal subiect, a cărui dovadă evidentă stă în realizarea acordului cu verbul (vezi construcţiile: se crede orice - se cred multe, se Ştie orice - se ştiu multe). Deducem de aici că se nu funcţionează ca subiect, având, deci o funcţie diferită faţă de (e). Pe de altă parte, convertirea obiectului direct în subiect, caracteristică tipului (f), indică intervenţia unei transformări pasive, singura transformare care explică o asemenea modificare de structură. Ultimele două constatări ne-au determinat să interpretăm diferit tipurile (f) şi (e) şi, implicit, Sa explicăm diferit cele două apariţii ale reflexivului se: ca morfem impersonal, în (e)> Şi ca morfem pasiv, în (f).

Trăsătura [-Animat] a obiectului direct, devenit subiect în urma pasivizării, Aplică o particularitate flexionară a verbului din (f), şi anume: apariţia numai cu Orme de persoana a IlI-a singular şi plural.

6.2.6.1. Construcţiile de la (f) au aceeaşi istorie derivativă ca şi (f), cu ^Suj^deosebire că în construcţia de bază, pe poziţia obiectului direct, apare

Asupra naturii acestui simbol şi asupra relaţiilor lui cu alţi constituenţi din structura de bază, vezi'al III-lea, § 2 10 , ; ,.-.:

a, § 2.4. !2ri '::"'?rs '"•* 'tol 3i; i'tiOV ""' '"" """"

195

aflat faptul ca vei veni). Această construcţie este supusa următoarelor transformări' 1) pasivizare, care determină trecerea grupului faptul^Conj^P pe poziţia subiectului ( = > faptul că vei veni s-a aflat de către oricine); 2) nedefinirea (suprimarea) agentului ( => faptul că vei veni s-a aflat); 3) suprimarea nominalului (=> făptui că vei veni s-a aflat); 4) repoziţionarea subordonatei ( => s-a aflat că vei veni).

6.2.7. Aceleaşi verbe care satisfac tipul de construcţie (f) sau (f) satisfac $i construcţia (g). Ceea ce deosebeşte tipul (g) de (f) este absenţa, din structura de suprafaţă, atât a „agentului", cât şi a „pacientului". Lipsa determinărilor nominale se explică prin intervenţia a două transformări de nedefinire (suprimare), ambele aplicate după o transformare pasivă. Deci: 1) pasivizare (ex. aici oricine citeşte orice => aici se citeşte orice de către oricine); 2) nedefinirea „agentului" ( => a,-c/-se citeşte orice); 3) nedefinirea „pacientului", devenit în urma pasivizării subiect ( => aici se citeşte).

i

6.3. „Sursa" valorii impersonale. Opoziţia personal / impersonali' ;

Examinarea fiecărui tip de construcţie impersonală ne permite să stabilim, ca o caracteristică a impersonalului românesc, faptul că valoarea impersonală are surse (explicaţii) diferite.

6.3. l. Pe de o parte, ea este conţinută în verb, fiind o trăsătură intrinsecă a unei întregi clase de verbe: verbele „impersonale" discutate la (a), (b), (c), (d1). Trăsătura [+lmpersonal] din configuraţia semantică a acestor verbe are ca manifestare exterioară fie o restricţie sintactică, constând în imposibilitatea combinării verbelor cu un nominal subiect (este cazul claselor (a) şi (d 1)), fie o restricţie selecţională, constând în limitarea nominalului subiect la o clasă lexicală cu trăsătura [-Animat] (este cazul tipurilor (b) şi (c)).

Verbele aici în discuţie nu intră în sistemul de opoziţii personal / impersonal, întrucât, în aproape toate apariţiile, ele se comportă impersonal60. Aceste verbe realizează construcţii impersonale de bază.

Din punctul de vedere al relaţiei verb-reflexiv, constatăm următoarele situaţii: 1) verbe care nu admit reflexivul (ex. Nu contează că întârzii, Rămâne sa ne vedem, Trebuie să plecăm, îmi arde de plimbare, Plouă); 2) verbe pentru care vecinătatea reflexivului este facultativă (ex. Mi se pare că... îmi pare că..., I s~a

căşunat să plece, I-a căşunat să plece); 3) verbe care cer obligatoriu apanţ'a

reflexivului (ex. Se cuvine să..., Se cade să..., l s-a urât de cineva). Existenţa situaţiilor (1) şi (2) demonstrează că nu se stabileşte o legătură necesară între verbele conţinând trăsătura [+Impersonal] şi vecinătatea reflexivului.

60 Numai rar şi accidental şi numai în limba veche, verbele din această categorie au capacitatea oparticipa la opoziţia personal/ impersonal (ex. şi nu ploo spre pămămtu în trei ani, C o "'f .^Voroneţean (impersonal) / Domnul Dumnedzeu că nu era ploat pre pământ, Palia de la Oro?(personal)). ,

In limba actuală, într-o asemenea pereche de construcţii se angajează forme omonime sau se diferite ale unui verb (ex. fulgeră ' el mă fulgeră cu privirea, nu-mi arde de plimbare ' el

scrisorile). Deci, nu putem vorbi de realizarea opoziţiei personal / impersonal.

106

u.j.^. re uc ana pane, valoarea impersonala csic ţjuiiaia ut siiiiLujiui ne

Impersonal şi Nedefinit, care impun aplicarea transformărilor impersonală şi,espectiv, de nedefinire a agentului (eventual, şi nedefinirea obiectului).

Transformarea de nedefinire a agentului poate fi aplicată direct unei construcţii deha? â active (vezi tipul (d"): bate la uşă, scrie in ziare) sau se aplică unei construcţiiupuse în prealabil unei pasivizări (vezi tipurile (f), (f), (g): întâmplarea s-a aflat,se crede că vei veni, aici se citeşte).

în toate aceste situaţii, caracterul impersonal nu este o trăsătură intrinsecă a verbului61, ci o trăsătură dobândită, în structura de suprafaţă. Spre deosebire de situaţiile discutate la § 6.3.1., verbele participă la sistemul de opoziţii personal / impersonal (ex. crainicul spune la radio /spune la radio; toţi călătoresc bine /se călătoreşte bine; ei au aflat întâmplarea / întâmplarea s-a aflat; ei cred că... /se crede că..., aici oricine citeşte /aici se citeşte), în construcţiile (f), (f), (g) (ex. întâmplarea s-a aflat, se crede că vei veni, aici se citeşte), opoziţia personal / impersonal dublează opoziţia activ / pasiv62.

între apariţia reflexivului şi caracterul impersonal al construcţiilor de tip (e), (f), (g) există o legătură necesară63, se apare ca realizare fonologică a simbolului impersonal, implicat de istoria derivativă a tipului (e), şi ca realizare fonologică a simbolului Pasiv, implicat de istoria derivativă a tipurilor (f) şi (g), în consecinţă, construcţiile impersonale (e), (f), (g) nu se pot realiza în afara prezenţei reflexivului.

6.4. Utilizarea construcţiilor impersonale

Dintre construcţiile impersonale stabilite la (a) - (g), tipul (a) (ex. îmi pasă de tine) este slab reprezentat în limba română, limitându-se la câteva verbe şi acestea folosite în câteva construcţii64.

Pentru specificul sintactic al limbii române, este semnificativ tipul (d1) (ex. tună, plouă) reprezentând o construcţie impersonală comună românei şi latinei65, dar deosebind româna de franceză sau de engleză, unde prezenţa nominalului subiect realizat printr-un pronume neutru este obligatorie (ex. fr. /'/ pleut, U neige; er>g. it is raining, U is snowing).

Tipurile (d") (ex. îmi zice Ion, bate la uşă), (f) şi (g) (ex. s-a aflat adevărul, se spune că...) se întâlnesc în toate aspectele limbii române, în limba veche, ca şi în "mba actuală.

Tipul (e), rezultat din transformarea impersonală (ex. se merge pe jos), Cunoaşte o mare extindere în limba actuală, extindere care pare a fi de dată

Centru comparaţie, vezi supra, § 6.3.1., unde trăsătura f+Impersonal] apare în configuraţia «mămică a verbului. ,^Vezi şi observaţiile din § 2.3. ^Compară cu §6.3.1.^ n ansamblul limbii române, având în vedere şi aspectul vechi şi cel popular al limbii, inventarul sub' °r ver':)e este S' ma' restl"âns (păsa şi urî apar. în limba veche şi populară, şi în construcţii cu >Ur 'v0'' *' Veri ce va Păsa cuiva 'fl ce^e sufleteşti, alerge la mine, Ivireanu, Didahiile; să ttrăsă 65 p°r aceste

dodeiale despre Ieşi, Miron Costin, Letopiseţ).K,. ^n'ru existenţa în latină a acestui tip, cf. A. Ernout, Fr. Thomas, Syntaxe latine. Paris,

ln<*sieck, 1953. p. 209.

107

e energie ^iinui unei ancneie uin otciiiLcict,;, re nici nu se irece (tjti unui recent film), In viaţă nu se intră cu picioare de ceară (titlu de articol d' Scânteia), La ei se ajunge prin Floreasca, Aici nu se intră, Nu se moare din at<^ Nu se stă_ până la ora asta. Nu se vine la ora asta, Nu se traversează prin l °' interzis, în neamul meu se trăieşte mult, în care apar verbe intranzitive sunt d ° folosite în limba actuală şi, în mod special, în propoziţiile imperative prohibitive ^

BIBLIOGRAFIETitlurile indicate în § 2 (REFLEXIV) şi § 5 (CONSTITUENŢII NEDEFINIŢI) sunt valabile şi aici. La acestea adăugăm:a) Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 279-281; Pană Dindelegan, SintaxO^p. 55.

71, 88-92, unde impersonalul este abordat dintr-o perspectivă transformaţionalăb) Ec. Teodorescu, Propoziţia subiectivă, Ed. Şt., 1972, p. 18-32; N. Goga,

Verbe şi forme unipersonale, unipersonaliiarea în limba română contemporanăîn „Studia Universitatis Babeş-Bolyai", 19 (1974), fasc. l, p. 89 şi urm.

7. Atributivul „transformat" '.'...•7. L Modul de obţinere: tipuri de transformări;7.2. Caracterizare relaţională;

7.3. Raportare la clasa „elementului predicativ suplimentar";7.4. Ambiguitatea atributivului; A

7.5. Productivitatea construcţiei; Bibliografie. .\\^}

7.0. în capitolul al III-lea, în partea destinată examinării atributivului 67, făceam observaţia că propoziţiile limbii române în structura cărora apare atributivul sunt, din punctul de vedere al gramaticii transformaţionale, profund eterogene. Trebuie distinse atributivele „de bază", aparţinând unor construcţii primare (nucleare) de atributivele „transformate", rezultate din transformări. Ceea ce discutăm, în această secţiune, priveşte în exclusivitate atributivele din ultima categorie"».

,:.illC..

7. 1. Modul de obţinere: tipuri de transformări vBB,

:*H

In următoarele construcţii:(a) Ea s-a întors veselă. Ea a ieşit pe stradă îngândurată, Ea mă priveşte

absentă, Ea îmi vorbeşte nemulţumită;(b) El mă bănuieşte incorect, El mă consideră inteligent, Ei mă cred inginer, &

m-au declarat repetent, Ei l-au dovedit mincinos, Ei mă socotesc incapabil;

66 Numai rar în limba veche se înregistrează construcţii impersonale ale unor verbe intranzitive (esă aibă svănta mănăstire cale să s(e) mergă la moară, 1 62 1 , Cuvente den bătrâni). je

Comentând construcţii ca: se doarme bine în hotelul nostru, se rădea respectuos, casa «^ se locuieşte până trece frigul, în care apar verbe intranzitive, lorgu Iordan (în Limba rom ^ contemporană, 1956, p. 375) le aprecia „ca nepotrivite cu structura gramaticală a limbii rom a

Evoluţia actuală a limbii române dovedeşte că asemenea construcţii s-au extins.67 Vezi § 2.9.68 Construcţiile de bază cu atributiv au format obiect de analiză în capitolul al IH-lea, § 2.9.

108

„finulţumită;(d) El se preface bolnav, Ei l-au învăţat respectuos;(e) Ei l-au ales pe Ion deputat, Ei l-au angajat pe Ion mecanic, El o are pe

.ia mamă Ei mi-au lăsat moştenire o casă, Ei ni l-au trimis pe Ion profesor, Ei': ali votat pe Ion deputat;' (f) Mi-o amintesc tânără, El s-a însurat bătrân, Ea şi-a născut copilul tânără,j.au pensionat maior, O ştiu tânără;

(v) Hainele le are noi, Mărul s-a nimerit bun, Bătaia s-a încins crâncenă, Ochii "i înălţa visători, Copacii au rodit toţi;

/h) Ea a pierit ucisă de o bombă, Viaţa s-a destrămat distrusă de război, A murit răpusă de o boală necruţătoare;

(i) Ea (îmi) pare obosită;(i) împrumutul se cuvine restituit, Filmul merită văzut, Cartea trebuie citită69,

nici unul dintre verbele componente nu apare, în structura de bază, în vecinătatea unui atributiv. Satisfacerea acestui context este o trăsătură dobândită în structura de suprafaţă, ca urmare a aplicării uneia sau a mai multor transformări. Gruparea construcţiilor în clasele (a) - (j) reflectă diferenţele în modul de generare, fiecare tip având altă structură de bază şi fiind rezultatul altei (sau altor) transformări.

a) Construcţiile de t i p (a) se obţin dintr-o structură de bază cu douăpropoziţii coordonate (P, şi P2), în care P2se caracterizează prin prezenţa unui verbcopulativ şi a unui subiect identic referenţial cu cel din P, (ex. ea s-a întors si eaeste veselă). Transformările constau în suprimarea copulei, a subiectului redundantdin P2 şi a conjuncţiei de coordonare.

b) în cazul construcţiilor de tip (b), structura de bază conţine o subordonatăconjuncţională completivă directă, în componenţa căreia intră un verb copulativ(ex. el bănuieşte că eu sunt incorect, el consideră că eu sunt inteligent).Transformările constau în: 1) schimbarea poziţiei sintactice a subiectului din P 2,care devine obiect direct în P,; 2) suprimarea copulei şi a conjuncţiei dinP 2.

c) Tot o structură de bază conţinând o subordonată conjuncţionalăcompletivă directă caracterizează şi construcţiile de tip (c), cu singura deosebire căsubiectul din P2 este identic referenţial cu cel din P, (ex. fata crederea fata estefrumoasă, fata vrea^fata să fie interesantă), în acest caz, Ia transformările stabilite'a(b) se adaugă o transformare reflexivă. Deci : 1) schimbarea poziţiei subiectuluid 'n P2 (ex. fata crederea fata este frumoasă => fata crede^pe fata^că este<rumoasă); 2) suprimarea copulei şi a conjuncţiei din P 2 (=> fata crede pe

ta*frumoasă); 3) transformarea reflexivă (=> fata se crede frumoasă).d) Şi în (d), structura de bază conţine o subordonată conjuncţională în care

este ocurent un verb copulativ. Subiectul subordonatei este identic referenţial fie cub|ectul din P, (ex. el se prefacerea el este bolnav), fie cu obiectul direct din P,

(GY • Tei l-au învăţatei să fie respectuos). La suprimarea copulei şi a conjuncţiei se

augă suprimarea subiectului redundant din P,. ^^^ e) Construcţiile de tip (e) pot fi interpretate în trei feluri: 1) fie obţinute

v0rf. . ta (a) - (j) trebuie adăugate construcţiile în care atributivul se exprimă prin gerunziu şi care discutate în partea destinată formelor verbale nepersonale, § 9.2.2.

109

.u'

,)K)

obţinute dmtr-o construcţie relativă, care cuprinde o relativă de calificare (cx. ei Qll

ales pe lon^care Ion este deputat); 3) Fie obţinute dintr-o construcţie relativă, car cuprinde o relativă de identificare (ex. ei au ales un deputat^care deputat este Ion\ Oricare dintre aceste soluţii este la fel de acceptabilă. De altf ej posibilitatea găsirii a trei istorii derivative pentru fiecare construcţie de tip (J reflectă, în fond, ambiguitatea semantică a acestor construcţii, în cazul că « interferează sensurile „final" şi „relativ"70.

f) Construcţiile de tip (f) au în structura de bază o propoziţie temporalăcaracterizată prin prezenţa unui verb copulativ şi a unui subiect identic referenţialfie cu subiectul regentei (ex. el s-a însurat când el era bătrân), fie ou obiectuldirect din regentă (ex. nri-o amintesc când ea era tânără). Transformările constauîn suprimarea copulei, a conjuncţiei temporale şi a subiectului redundant dintemporală.

g) Construcţiile de tip (g) au o structură de bază relativă (ex. el arehainele^care haine sunt noi; s-a încins bătaia^care bătaie este crâncenă), asupracăreia acţionează următoarele transformări: 1) relativizarea (=> el are hainele^caresunt noi; s-a încins bătaia^care este crâncenă); 2) suprimarea copulei dinsubordonată (=> el are hainele^care noi; s-a încins bătaia^care crâncenă); 3)suprimarea pronumelui relativ (=> el are hainele noi; s-a încins bătaia crâncenă).Facultativ, se aplică, în continuare, o transformare de repoziţionare (=> hainele leare noi; bătaia s-a încins crâncenă).

h) Construcţiile de tip (h) au la bază o structură cauzală şi sunt rezultatul mai multor transformări succesive: 1) pasivizare (ex. viaţa s-a destrămat* fiindcă^războiul a distrus viaţa => viaţa s-a destrămat^fiindcă^viaţa a fost distrusă de război); 2) suprimarea conjuncţiei cauzale şi a auxiliarului pasiv (=> viaţa s-a destrămat^viaţa distrusă de război); 3) suprimarea subiectului din P2, identic cu cel din P, (=> viaţa s-a destrămat distrusă de război).

i) Construcţia de tip (i) este rezultatul unei transformări de „personalizare" şi caracterizează construcţiile de bază conţinând verbul impersonal părea (ex. (îmi) părea că ea este obosită). Transformarea de „personalizare" constă în legarea verbului impersonal de un subiect cu trăsătura [+Personal], ceea ce se realizează prin trecerea subiectului din subordonată înaintea verbului impersonal (=> ea (îmi) părea că este obosită). Transformarea de „personalizare" este urmată de suprimarea conjuncţiei şi a copulei (=> ea (îmi) părea obosită).

j) Construcţiile de tip (j) sunt, de asemenea, rezultate dintr-o transformare de repoziţionare a subiectului din P 2, precedată de o transformare pasivă. Construcţiilor de bază impersonale de tipul: se cuvineôricine să restitui împrumutul; merităôricine să vadă filmul; trebuieôricine să citească cartea n s

aplică următoarele transformări: 1) pasivizarea (=> se cuvine^împrumutul să /'^ restituit de oricine; merită^filmul să fie văzut de oricine; trebuie^cartea să fie clt! , de oricine); 2) nedefinirea (suprimarea) „agentului" (=> se cuvine^împrunnitu'Ş fie restituit; merită^filmul să fie văzut; trebuie^cartea să fie citM>' 3) repoziţionarea subiectului înaintea verbului impersonal (=> împrumut^

70 Pentru ambiguitatea construcţiilor cu atributiv, vezi infra, § 7.4.

4) suprimarea auxiliarului pasiv şi a conjuncţiei ( = > împrumutul se cuvine restituit; filrnul merită văzut; cartea trebuie citită).

Ceea ce este comun tuturor construcţiilor de bază stabilite în (a) - (j) este structura bipropoziţională. Raportul dintre propoziţii poate fi de coordonare (vezi /a», dar, mai des, este de subordonare. Cu excepţia tipurilor (h) şi (j), în toate celelalte construcţii de bază, a doua propoziţie are structura: VASubiectAAtributiv, unde verbul se lexicalizează prin copulativul a fi. Asemantismul acestui verb asigură suprimarea Iui fără pierdere de informaţie semantică, astfel că una dintre transformări este suprimarea copulei din P,71, în (h) şi (j) intervine o transformare pasivă, urmată de suprimarea auxiliarului pasiv.

7.2. Caracterizare relaţională

Sub aspectul relaţiilor de succesiune, atributivul „transformat" (examinat în construcţiile (a) - (j)) are note comune cu atributivul „de bază". Ca şi atributivul „de bază"72, cel „transformat" se caracterizează prin participarea la o relaţie obligatorie ternară, în care atributivul „cere" prezenţa nu numai a verbului, ci şi a altui nominal al construcţiei, fie un nominal subiect (ex. ea a ieşit pe stradă îngândurată), fie un nominal obiect direct (ex. el mă bănuieşte incorect). Ca şi atributivul „de bază", cel „transformat" se caracterizează prin identitate referenţială cu nominalul coocurent. Ca manifestare formală a relaţiei dintre atributivul „transformat" şi nominalul coocurent apare, în cazul în care atributivul se exprimă printr-un adjectiv sau un substantiv mobil, acordul în gen şi număr (vezi: el s-a întors vesel - ea s-a întors veselă; el îi bănuieşte incorecţi - el le bănuieşte incorecte).

Se deosebeşte, însă, de atributivul „de bază" sub aspectul relaţiei pe care o contractează cu verbul: o relaţie de independenţă, în cazul atributivului „de bază", şi o relaţie de dependenţă unilaterală, în cazul atributivului „transformat"7\Această diferenţă este dată de caracterul neomisibil al atributivului „de bază", faţă de caracterul omisibil al atributivului „transformat".

Participarea la o relaţie obligatoriu ternară, precum şi identitatea relaţiei semantice ne-au determinat să nu deosebim terminologic cele două situaţii de atributiv. Specificările făcute: atributiv de bază / atributiv transformat sunt suficiente pentru a atrage atenţia asupra istoriei lor derivative diferite74 şi, implicit, asupra relaţiilor de dominare diferite75. Atributivul „de bază" este dominat direct de

Dată fiind suprimarea copulei din ?2- Laura Vasiliu (în „Double subordination syntaxique" et "e <ipse". RRL. XV (1970), 5. p. 519 şi urm.) atrage atenţia asupra naturii „eliptice" a construcţiei cu 7? o6"' Pred'cal'v suplimentar (în terminologia noastră, o construcţie cu atributiv ..transformat"). 71, t'''e 'a care participă atributivul „de bază" au fost examinate în capitolul al III-lea, § 2.9. l. 74 r*'capitolul al II-lea, §2.1.1.2.^ Anteriul istoriei derivative diferite stă la baza distincţiei terminologice operate de Valeria Guţu Pretr*'0' '° $'ntaxa> ""de numele predicativ priveşte „enunţurile primare" (=nucleare, de bază), iar 7j lcativul suplimentar priveşte „enunţurile derivate" (=obţinute prin transformare). dc en'ru distincţia relaţii de dominare / relaţii de succesiune, vezi Introducere, § 3.2. Ambele tipuri III | at'i Participă la stabilirea specificului unei poziţii sintactice, la definirea ei (vezi capitolul al a'$2).

110

construcţie la. alta, sub dominanţa altui nod, în funcţie de istoria derivativa " fiecărei construcţii. De exemplu, în (b) apare sub dominanţa unui P,, aflat la rândi l lui, sub dominanţa lui Obdir: în (g), apare sub dominanţa lui Rel (=constructj relativă); în (i), apare sub dominanţa unui P2, aflat, la rândul lui, sub dominant6

Subiectului etc.

7.3. Raportare la clasa ,, elementului predicativ suplimentar "

Cele două categorii: atributivul „de bază" şi cel „transformat", delimitate potrivit principiilor formulate în acest curs, nu coincid perfect cu clasele obţinute din distincţia tradiţională: nume predicativ / element predicativ suplimentar Construcţii considerate, în mod curent, cu nume predicativ apar, în analiza noastră în categoria atributivului „transformat" (vezi tipul (i): ea (îmi) părea obosită) şi' invers, construcţii considerate, în mod curent, cu element predicativ suplimentar aparţin atributivului „de bază" (ex. mă cheamă Ion, mă numesc Ion, îmi spune Ion îmi zice Ion)11.

Prin raportare la gramaticile curente, se constată că am inclus în clasa atributivului „transformat" şi tipurile (f), (h), care, în mod curent, sunt analizate ca fiind complemente de timp şi, respectiv, complemente cauzale. Includerea se explică prin natura relaţiilor la care participă, în structura de suprafaţă, constituentul avut în vedere: relaţie obligatoriu ternară, în care este implicat verbul şi un alt nominal al construcţiei şi care se manifestă formal prin acordul cu acestnominal. mi'

•M •.7.4. Ambiguitatea atributivului •"®*)

Atributivul, în general, şi atributivul „transformat", în special, constituie zone ale limbii române caracterizate prin ambiguitate, adică prin posibilitatea interpretării sintactice şi semantice în două (sau mai multe) feluri a construcţiilor cu aceeaşi structură. Istoriile derivative diferite stabilite la (a)-(j) sunt un argument pentru această afirmaţie.

Se întâmplă ca acelaşi complex sonor reprezentând o propoziţie să fie susceptibil de mai multe istorii derivative, şi deci de mai multe interpretări. Astfel, o construcţie ca: o ştiu tânără poate primi interpretarea (b) şi deci sensul „eu ştiu ca ea este tânără" sau interpretarea (f) şi deci sensul „eu o ştiu când era tânără . U construcţie ca: ea îmi vorbeşte nemulţumită poate primi interpretarea (a) şi °ecj sensul „ea îmi vorbeşte şi ea este nemulţumită" sau interpretarea (h) şi deci sensu „ea îmi vorbeşte fiindcă cineva (ceva) a nemulţumit-o". O construcţie ca: i"1

amintesc de ea sănătoasă poate primi fie interpretarea (f), adică un sens ternP°^?0

„îmi amintesc de ea când ea era sănătoasă", fie o interpretare de tip (d), impli can

subordonată conjuncţională completivă directă: „îmi amintesc de ea că ea ^ sănătoasă", fie o interpretare de tip (a): „îmi amintesc de ea şi eu sunt sănătoa sau o interpretare de tip (g), implicând o construcţie de bază relativă: „îmi am

76 Vezi capitolul al III-lea, § 2.9.1.77 Vezi capitolul al III-lea, § 2.9.2.

112

j jn t re aa jecuv ţ i rcs iu i cons t ruc ţ ie i ( j e ia ţ iecoordonată etc.), ci şi persoana subiectului din subordonată, care poate fi a IlI-a

, ga Care este sănătoasă") sau persoana I („eu care sunt sănătoasă"). Am subliniat7S

L ademenea, că sunt susceptibile de a primi interpretări diferite construcţiile de tip; Mai multe interpretări pot primi şi construcţi i le în care atributivul

transformat" este exprimat prin gerunziu79.Ambiguitatea este creată şi de posibilitatea confuziei între atributivul „de

bază" Ş' ce' „transformat", mai ales în situaţiile în care acelaşi complex sonor reprezentând un verb satisface ambele construcţii. Astlel, verbul ieşi apare şi într-o construcţie de bază cu atributiv (ex. el iese profesor), şi într-o construcţie de suprafaţă cu atributiv (ex. el iese îngândurat). Istoria derivativă a celor două exemple este diferită: construcţia de bază el iese profesor conţine un verb caracterizat, în structura de adâncime, prin vecinătatea + [-Atributiv]; construcţia el iese îngândurat este rezultată din transformări, având istoria derivativă descrisă la (a): „el iese şi el este îngândurat", în ultimul e'xemplu, vecinătatea unui atributiv este numai a structurii de suprafaţă, verbul caracterizându-se, în structura de bază, prin - [-- Atributiv].

7.5. Productivitatea construcţiei

Construcţia cu atributiv „transformat" este foarte productivă în limba română, atât în fazele vechi ale limbii, cât şi în limba actuală. Toate tipurile de construcţii stabilite la (a) - (j) sunt bogat reprezentate (printr-un număr mare de verbe şi printr-o frecvenţă ridicată) în limba veche80 şi în limba actuală. Limba actuală dezvoltă, cu precădere, tipul (j), situaţie consemnată de lucrările de cultivare a limbii81, dar şi celelalte tipuri. Marea varietate de transformări având ca rezultat atributivul asigură productivitatea procedeului şi a construcţiei.

Teoretic, putem admite că orice verb al limbii române este susceptibil de a apărea în vecinătatea unui atributiv „transformat"82. Unele verbe au capacitatea de a satisface, succesiv, diferite tipuri de construcţii cu atributiv „transformat" (ex. ea a pierit tânără - ea a pierit ucisă de o bombă; el mă declară incapabil - el se declară incapabil; el declară înspăimântat că a greşit; hainele le are noi - o am pe Ioana Prietenă).

Această virtuală capacitate de combinare a oricărui verb cu un atributiv «transformat" face ca vecinătatea acestui atributiv să fie nerelevantă în clasificarea s'ntactică a verbului, chiar şi din punctul de vedere al unei clasificări care operează 'a nivelul structurii de suprafaţă.

' ' V^trt1"! V IN 14. l «*»i . i ,*» .1 *t . i,«.t\-* \ i |f\

vezisupra, §7.1. (e). '* Vezi infra, § 9.2.2.1.(19 materialul înregistrat în Regimul sintactic al verbelor în limba română veche, din SCL, XIX lim^' 3' p' 273-275-în special tipurile de construcţii (10), (l 1), (13), (14), (15); pentru realizarea în 8p>a veche a tipurilor (i) şi (j), idem, p. 280.0, Cf- V. Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală, Ed. Şt., 1972, § 55. în acelaşi sens vezi şi 82 v3''"'6 lui V- Nestorescu> Construcţii greşite cu verbul a merita, în LR, XXIII (1974), 3, p. 249.

Vezi şi observaţiile Valeriei Guţu Romalo, în Sintaxa, p. 154. ' ^

lrrtaxa grupului verbal 113

a) Pentru examinarea dintr-o perspectiva transiormaţionaia a situaţiei pe care arnnumit-o „atributiv transformat", vezi: Laura Vasiliu, „Double subordinationsyntaxique" et „ellipse", în RRL, XV (1970), 5, p. 519 şi urm.; Pană Dindelegan

Sintaxa, p. 135-137; Guţu Romalo, Sintaxa, p. 146-154.b) Construcţia este examinată şi în următoarele studii: M. Rădulescu, Numele

predicativ circumstanţial, în SG II, 1957, p. 121 şi urm., Paula Diaconescu, Rolulelementului verbal în componenţa predicatului nominal, în SG II, 1957, p. 105 şjurm.; Silvia Niţă, Predicatul circumstanţial, în LR, VII (1958), 6, p. 76 şi urm.;Ion Diaconescu. Complementul calităţii, în LR, IX (1960), 2, p. 14 şi urm.;Mioara Avram, in legătură cu discuţia asupra „numeluipredicativcircumstanţiar, în LR, X (1961), 6, p. 539 şi urm.; Gh. N. Dragomirescu.„ Atributul predicativ" în limba română, în LL, 1962, p. 99 şi urm.; Gram. Acad. II, § 682-688; D. D. Draşoveanu, Despre elementul predicativ suplimentar, în CL XII (1967), 2, p. 235 şi urm.; V. Hodiş, Elementul predicativ suplimentar. Contribuţii, I, în LR, XVI (1967), 6, p. 485 şi urm.; şi Contribuţii, II, în LR, XVIII (1969), 2, p. 139 şi urm.; D. Craşoveanu, Consideraţii asupra elementului predicativ suplimentar, în „Analele Universităţii din Timişoara", 8 (1970), p. 225 şi urm.; Măria Vulişici, Cu privire la cazul elementului predicativ suplimentar (exprimat prin substantiv) referitor la complementul direct, în „Lucrări ştiinţifice", Oradea, 1972, p. 35 şi urm.

5. Construcţii nominalizate

8. l. Transformarea de nominalizare;8.2. Nota sintactică specifică;

8.3. Grupuri nominale rezultate din nominalizare;- ''' "~8.3.1. Vecinătăţi cu formă nemodificată;8.3.2. Vecinătăţi cu statutul sintactic modificat; V , ,','8.3.3. Vecinătăţi suprimate;8.3.4. Vecinătăţi obligatorii devenite suprimobile;8.3.5. Compatibilităţi şi incompatibilităţi între vecinătăţi. Restricţii de

ordonare;8.3.6. Neutralizarea opoziţiilor sintactice şi semantice. Mijloace de

dezambiguizare;8.3.7. „ Nedefinire " şi „ impersonalizare " în construcţiile nominalizate;

8.4. Grupuri adjectivale rezultate din nominalizare;8.4.1. Modul de generare;8.4.2. Caracteristicile vecinătăţilor; Bibliografie.

8.1. Transformarea de nominalizare

Numim construcţii nominalizate acele construcţii care rezultă transformare de nominalizare.

Transformarea de nominalizare constă în convertirea unui verb substantiv sau un adjectiv, împreună cu toate modificările de regim sintactic de această schimbare de clasă morfologică83.

Prin transformarea de nominalizare se obţin fie grupuri nominale

83 Cf. Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 243. ••••"• ~- .«'spr.*;:. ul«>

la demonstraţie => participarea studenţilor la demonstraţie), fie grupuri adjectivale84, în cazul în care verbul-centru se modifică într-un centru adjectival (ex. ceva dă sănătate => ...dătător de sănătate, ceva dăunează organismului => dăunător organismului).

Oricare ar fi rezultatul transformării de nominalizare, fie grup nominal, fie arup adjectival, esenţa transformării este pierderea autonomiei sintactice a construcţiei de bază, în sensul convertirii unui P (o construcţie de-sine-stătătoare) ţntr-un modificator (determinant).

Convertirea se asigură printr-un morfem de nominalizare, adică un sufix având capacitatea să modifice bazele verbale în baze substantivale sau adjectivale. Sufixul de nominalizare se actualizează diferit, în funcţie de rezultatul nominalizării: grup substantival sau grup adjectival.

în cazul obţinerii unui grup substantival, deci a unui substantiv ca centru, sufixul de nominalizare se realizează ca: -re (ex. citi=>citire), -t (ex. lucra => lucrat), -ţie (ex. administra => administraţie), -iune (ex. transmite => transmisiune), -eală (ex. bănui => bănuială), -aj (ex. sabota => sabotaj), -tor (ex. citi => cititor), 0(ex. zbura => zbor) etc.85.

în cazul obţinerii unui grup adjectival, deci a unui adjectiv ca centru,sufixul se realizează ca: -tor (ex. dăuna => dăunător), -nic (ex. dori => dornic),--bil (ex. măsura => măsurabil), -ani ('ex. participa => participant) etc.86.

'ii-

8.2. Nota sintactică specifică"

A

Examinarea construcţiilor nominalizate în partea de curs destinată descrierii grupului verbal, şi nu în descrierea grupului nominal sau a celui adjectival, se justifică prin prezenţa, în interiorul construcţiilor nominalizate, a unor relaţii de tip verbal, inexistente în grupurile nominale sau adjectivale de bază87. Aceste relaţii se explică prin natura verbală a centrului grupului (prin istoria lui derivativă): centrul - substantiv sau adjectiv - provine dintr-un verb şi păstrează nemodificate unele dintre determinările de tip verbal.

în transformarea de nominalizare, numai unele vecinătăţi verbale îşi modifică statutul sintactic, „acomodându-se" regimului noului centru (substantiv sau adjectiv); alte vecinătăţi verbale rămân nemodificate. Acest amestec de determinanţi de tip verbal (şi, implicit, de relaţii de tip verbal) şi de determinanţi (relaţii) de t i p nominal constituie nota sintactică specifică a construcţiilor nominalizate, conferindu-Ie un loc aparte faţă de grupurile nominale şi adjectivale de bază.

Pentru conceptele grup nominal şi grup adjectival, diferite de grupul verbal, vezi capitolul al II-lea,

c Se. 'nclud aici sufixele care derivă substantive din teme verbale, inclusiv sufixul 0, semnificând8fi l"^'6 ^e ^er'vare regresiva- Nu ne-a interesat, în lista dată, aspectul mortbfonemic.8? r\T^ a'c' suf"lxe'e care derivă adjective din teme verbale.t,. lst'ncţia grup de bază / grup transformat se referă la modul de obţinere într-o gramaticăr- s'ormaţională: grupul de bază se obţine prin reguli de constituenţi, iar grupul transformat, prin

8UI> de transformare

115

(•o-,&,r. ' l : j - . ; J :i •

,;iq :,• ".jb Bit!

. '' "

dintr-o

într-u impu

l az

în c

8.3.1. Se păstrează, cu formă nemodificată, următoarele vecinătăţi:a) grupul prepoziţional necircumstanţial (ex. insistă pe amănunte => insist

pe amănunte; optează pentru ceva => opţiunea pentru ceva; participă 7°demonstraţie => participare (participant) la demonstraţie; se teme de urmări ~°temerea de urmări, în toate aceste exemple, construcţia obligatorie cu o anum' -prepoziţie se explică prin regimul verbului de bază); '^

b) grupul prepoziţional circumstanţial (ex. transportă mărfuri de la Cluj iBucureşti => transportul de mărfuri de la Cluj la Bucureşti; construieşte hotelul -următoarele luni => construcţia hotelului în următoarele luni);

c) unele adverbe şi locuţiuni adverbiale (ex. el sade aici => şederea aici eimerge acasă => mersul acasă: el pleacă dimineaţa => plecarea dimineaţa)**-

d) nominalul în dativ, deci nominalul obiect indirect (ex. se conferă titlurimuncitorilor => conferire de titluri muncitorilor; se predă limba românăstrăinilor => predarea limbii române străinilor; se acordă atenţia necesarătineretului => acordarea atenţiei necesare tineretului^. Prezenţa dativului seexplică prin regimul verbului de bază);

e) nominalul neprepoziţional sau prepoziţional cu funcţie de atributiv (ex. senumeşte Gheorghe (ca) profesor => numirea lui Gheorghe (ca) profesor);

f) determinări conjuncţionale, indiferent de funcţia sintactică cu care apar, deciindiferent de faptul că apar în poziţia de subiect, de obiect direct, de obiectprepoziţional sau de obiect secundar (ex. doreşte să plece => dorinţa să plece;crede că va reuşi => credinţa că va reuşi; întreabă dacă plec => întrebarea dacăplec).

Lista (a) - (f) cuprinde determinanţii nespecifici verbului, adică vecinătăţile comune atât clasei verbului, cât şi clasei substantivului90.

8.3.2. îşi modifică statutul sintactic următoarele vecinătăţi verbale:a) Nominalul subiect (deci în nominativ) din construcţiile de bază devine genitiv

în construcţiile nominalizate (ex. copiii pleacă => plecarea copiilor; studenţii optează pentru... = > opţiunea studenţilor pentru...).

în situaţia unui subiect exprimat prin Personal (formele: eu, tu, noi, voi), transformarea de nominalizare are ca rezultat convertirea Personalului într-un Posesiv (ex. eu plec => plecarea mea; tu participi la... => participarea ta la ...)9 •

88 Se include aici categoria pe care gramaticile curente o înregistrează sub numele de „aţnbuadverbial". Nu toate adverbele, însă, au acelaşi comportament în transformarea de nominaliza^multe adverbe, în special din clasa adverbelor modale, capătă, în construcţia nominalizată, un sta ^adjectival (vezi infra, § 8.3.2. (c)). Pentru cele două situaţii ale adverbului, cf. G. Ciompec. încerca'de definire contextuală a adverbului românesc, în SCL, XXV (1974), I, p. 26-27. ţ

89 Se include aici, parţial, categoria pe care gramaticile noastre o înregistrează sub numele de „atn ^substantival în dativ"; cf. Mioara Avram, O specie modernă a atributului în dativ şi alte pfoo'ale determinării atributive, în LR, XIV (1965), 4, p. 405-428. . . ^90 Pentru conceptul de vecinătăţi comune, opus aceluia de vecinătăţi diagnostice (propr" u

singure clase morfologice), cf. V. Guţu Romalo, Distribuţia, în ELS, p. 44-45). c„91 Se confirmă, încă o dată, ipoteza echivalenţei Posesivului (din seria mea, ta, noastră, voas znagenitivul pronumelui personal; cf. M. Manoliu Manea, Sistematica substitutelor din romcontemporană standard, E.A, 1968, p. 64. .f, jli

116

njtjv sau grup prepoziţional cu de în construcţiile nominalizate (ex. cumpăra ^TteO => cumpărarea cărţii; cumpără cărţi => cumpărare de cărţi).

Cele două construcţii, cu genitiv şi cu grup prepoziţional, nu sunt perfectbivalente: alegerea uneia sau a alteia corespunde distincţiei individualizat /

^individualizat (cu referire la obiectul direct) din construcţia de bază. Prin "' re o construcţie de bază în care obiectul direct se realizează prin Nominal AArt U

alesze în „nominalizare" genitivul (ex. citeşte romanul => citirea romanului), • r o construcţie de bază în care obiectul direct se realizează numai prin Nominal Ifără articol) va alege în „nominalizare" grupul rfeANominal (ex. citeşte romane ,> citirea de romane). Cum pe poziţia obiectului direct substantivul nearticulat nare, mai ales, la plural92, în timp ce, la singular, substantivele se folosesc, de obicei, articulate, găsim aici explicaţia pentru faptul că în construcţiile nominalizate grupul cfeANominal este acceptat, cu precădere, în condiţiile unui nominal cu formă de plural (Sunt posibile construcţiile citirea de romane, aplicarea de hotărâri, dar nu sunt admise construcţiile *citirea de roman, * aplicarea de hotărâre^).

c) Adverbele modale din construcţiile de bază devin adjective în construcţiilenominalizate (ex. interpretează corect => interpretare corectă; se poartă omeneşte=> purtare omenească; pleacă urgent => plecare urgentă).

Vecinătăţile (a) - (c), deci nominalul subiect, nominalul obiect direct şi adverbul modal, sunt proprii clasei verbului, ceea ce explică modificarea lor, în cazul convertirii verbului în altă clasă morfologică.

d) în cazul aşa-numitelor verbe „intrinsec reciproce", verbe implicând, prinnatura lor semantică, prezenţa a două nominale (ex. a se alia, a se asemăna, a secăsători, a se certa, a se înrudi, a coexista, a coincide)^, transformarea denominalizare are ca rezultat următoarele trei construcţii sinonime: 1) o construcţieîn care unul din nominale este în genitiv, iar celălalt se construieşte cu prepoziţia cu(ex. alianţa lui A cu B, asemănarea lui A cu B); 2) o construcţie în care cele douănominale, coordonate între ele, apar în genitiv (ex. alianţa lui A şi a lui B,asemănarea lui A şi a lui B); 3) o construcţie în care cele două nominale,coordonate între ele, sunt precedate de prepoziţiile dintre sau între (ex. alianţadintre A şi B ; asemănarea dintre A şi B; alianţa între A şi B; asemănarea între AŞi B).

Genitivul din construcţiile (1) şi (2) reflectă modificarea general suferită de subiect în transformarea de nominalizare, acesta devenind un nominal în genitiv. Construcţia (3), însă, este specifică nominalizării verbelor „reciproce". Prepoziţiile cz< din (1) şj între din (3) apar şi în grupul verbal (vezi se aliază cu... se aseamănă Cl4-. se aliază între ei, se aseamănă între ei), în timp ce prepoziţia dintre din (3) este specifică grupului nominal obţinut prin nominalizare, apariţia ei nefiind P°sibilă în grupul verbal de bază (construcţii ca: *se aliază dintre ei, *se aseamănă "intre ei sunt nereperate).

8.3.3. Se suprimă, în transformarea de nominalizare, vecinătatea Reflexiv

p t-f- Struct. morf., p. 174: pentru situaţia specială a pluralului în raport cu „individualizarea", vezi ^K-Acad. I, p. 110.

"entru clasa verbelor „intrinsec reciproce", vezi supra, § 4.2. nuj «i

117

su ... iun ie cearta cu (jneorghe => cearta lui Ion cu Gheorghe). Disparitja

reflexivului din grupul nominal este un indiciu pentru natura specific verbala vecinătăţii reflexive.

Suprimarea reflexivului se asociază cu pierdere de informaţie semantic' sau, dimpotrivă, este semantic vidă, în funcţie de calitatea sintactică şi semantică reflexivului din construcţia de bază.

în cazul reflexivelor obligatorii din construcţiile de bază94 suprimare reflexivului nu aduce pierdere de informaţie, trăsătura [+ Reflexiv] fiind conţinută şi în tema verbului (ex. el se teme -> temerea lui, el se gândeşte la ... => gândul lui la.... el se /eluieste => jeluirea lui).

în cazul reflexivelor semantic pline, adică al reflexivelor care îndeplinesc rolul de morfeme ale categoriilor de „reflexiv", „reciproc", „impersonal" suprimarea reflexivului aduce pierdere de informaţie semantică, în construcţia nominalizată, informaţia pierdută se suplineşte adesea lexical: prin prefixul auto-în cazul valorii „reflexive" (ex. el se apără => autoapărare, el se cunoaşte => autocunoaştere)95, şi prin adjectivul reciproc, în cazul valorii „reciproce"96 (ex. se cunosc unul pe altul => cunoaştere reciprocă, îşi acordă încredere unul altuia => acordare reciprocă de încredere).

Pentru reflexivul - morfem al categoriei „impersonalului"97, pierderea de informaţie semantico-gramaticală este compensată, în construcţia nominalizată, de neexprimarea agentului (ex. se merge pe jos => mersul pe jos).

8.3.4. Mulţi determinanţi având caracter obligatoriu în grupul verbal de bază îşi modifică statutul, devenind determinanţi facultativi, deci suprimabili, în construcţia nominalizată.

De exemplu, verbe pentru care vecinătatea obiectului direct este obligatorie acceptă, în construcţia nominalizată, neexprimarea „obiectului" (vezi construcţiile: atingerea adusă onoarei... prin expunerea la batjocură se pedepseşte... (Codul Penal), reabilitarea nu are efecte asupra...(Codu\ Penal), operaţia de clarificare este absolut necesară, selecţia l-a interesat mai puţin).

Verbe pentru care vecinătatea obiectului indirect este obligatorie acceptă, în construcţia nominalizată, neexprimarea dativului (vezi construcţiile: combatem orice atitudine de aservire^, cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează încredinţarea unui înscris care serveşte... spre a fi folosit fără drept (Codul Penal)).

Verbe pentru care vecinătatea unui obiect prepoziţional este obligatorie acceptă, în construcţia nominalizată, neexprimarea acestuia (ex. medierea n-a avut rezultate, dorim o participare cât mai activă, asemănarea este şocantă).

Verbe pentru care vecinătatea unui circumstanţial este obligatorie acceptă (chiar preferă), în construcţia nominalizată, neexprimarea aceluiaşi determinant (vezi construcţiile: comportarea lor mă interesează, purtarea lor îmi displace).

94 Pentru situaţia reflexivelor obligatorii, vezi capitol al III-lea, 2. l .3. l. şi capitolul al IV-lea, § 3.2.95 Pentru valoarea „reflexivă", vezi supra, § 3.96 Pentru valoarea ..reciprocă" a reflexivului, vezi supra, (j 4.97 Pentru valoarea „impersonală", cf. § 6. V98 Verbul aservi se caracterizează prin doi determinanţi obligatorii: atât obieclW direct, cât şi ce

indirect. Ambele determinări sunt suprimate în construcţia nominalizată. - ^

118

8.3.5. Compatibilităţi şi incompatibilităţi între determinanţi. Kestncţn ae ordonare

a) Sunt compatibili doi determinanţi omonimi, unul în genitiv (provenit fij-itr-un obiect direct99) şi unul în dativ (reprezentând obiectul indirect din construcţiile de bază); ex. acordarea atenţiei necesare problemelor tineretului, încredinţarea făptuitorului pe garanţie unei organizaţii prevăzute... (Codul Penal), predarea limbii române străinilor, transmiterea secretelor de stat unei puteri străine se pedepseşte... (Codul Penal).

Numai uneori omonimia genitiv-dativ se rezolvă contextual prin apariţia genitivului în contextul unui articol posesiv; ex. impunerea de către subiect predicatului a formei de persoană şi număr.

în construcţiile nominalizate, ocurenţa dativului este condiţionată de coocurenţa genitivului (sau a unei construcţii prepoziţionale cu de): nu sunt posibile construcţiile ^acordare problemelor, ^transmitere urni puteri, în schimb, sunt multe construcţii nominalizate cu genitiv (sau cu grup prepoziţional) în care nu apare dativul (ex. administrarea averii, administrare de bunuri). Deducem de aici că, în interiorul construcţiilor nominalizate, relaţia dintre nominalul în dativ şi cel în genitiv (sau cel prepoziţional) este de dependenţă unilaterală100, iar termenul subordonat (cel care „cere" prezenţa celuilalt) este dativul.

Pe de altă parte, observăm că apariţia dativului în construcţia nominalizată presupune o construcţie de bază tranzitivă, conţinând obligatoriu un obiect direct şi unul indirect (ex. subiectul impune predicatului forma de..., ei acordă atenţia necesară problemelor tineretului).

Din construcţii nominalizate ca: impunerea de către subiect predicatului a formei de . . . , transmiterea de către tehnicieni calculatorului a informaţiei necesare, în care „agentul"' este legat de centru prin de către, reiese că nominalizarea este posterioară pasivizării. Deci, construcţiei tranzitive de bază i se aplică mai întâi o transformare de pasivizare (ex. subiectul impune predicatului forma de... => forma de persoană şi număr este impusă de către subiect predicatului) şi numai după aceea, o transformare de nominalizare (=> impunerea de către subiect predicatului a formei...).

b) Este incompatibilă apariţia simultană a doi determinanţi în genitiv (sau a "nuia în genitiv şi a altuia precedat de prepoziţia de), reprezentând subiectul şi obiectul direct din construcţia de bază: sunt nereperate construcţiile *cititul lui Ion ol cărţii, *cititul lui Ion de cărţim. Deducem de aici că nominalizarea nu se poate aplica direct unei construcţii tranzitive cu subiectul şi obiectul direct exprimate.

în limba română sunt posibile construcţiile: (1) cititul lui Ion; (2) cititul cărţilor; (3) cititul cărţilor de către Ion. Din (1) şi (2) deducem că nominalizarea Presupune în prealabil aplicarea unei transformări de nedefinire, care are ca rezultat

y Se va vedea mai departe că genitivul la care ne referim provine, de fapt. dintr-un subiect, şi nu. 'ntr-un obiect direct, deoarece structurile tranzitive sunt supuse, înainte de aplicarea transformării de °rninalizare, unei transformări pasive, care converteşte obiectul direct în subiect.0 Pentru definirea fiecărui tip de relaţie, vezi capitolul al 11-lea, § 2.

1 Vezi Vasiliu, Golopenţia, op. cit., p. 246.

119

•M-

că nominalizarea a fost precedată de o transformare de pasivizare.în concluzie, în cazul construcţiilor de bază tranzitive, având structura-

VASubiectAObdir, aplicarea transformării de nominalizare este condiţionată fie d aplicarea în prealabil a pasivizării, fie de aplicarea în prealabil a nedefiniri' obiectului sau a subiectului.

c) în mod curent, vecinătăţile obiect secundar şi obiect direct (devenit genitiv sau grup prepoziţional cu de) se tolerează greu una pe cealaltă în construcţiile nominalizate (acceptarea unor construcţii ca: (?) învăţarea copiilor 0

limbă străină, (?) învăţarea copiilor a unei limbi străine este incertă)^. Cele două vecinătăţi devin compatibile în condiţiile realizării obiectului secunda,- printr-o propoziţie conjuncţională; ex. sfătuirea minorului să se poarte în aşa fel (Codul Penal).

Ca şi în situaţiile anterioare (vezi (a) şi (b)), nominalizarea este precedată fie de pasivizare (ex. sfătuirea minorului de către autorităţi să...), fie de nedefinirea subiectului (a „agentului") sau de nedefinirea şi a subiectului şi a

obiectului direct (ex. sfatul să procedeze astfel).Observaţiile de la (a), (b), (c) converg toate spre stabilirea unei anumite

reguli de ordonare a transformării de nominalizare, şi anume: în cazul construcţiilor de bază tranzitive, pentru ca nominalizarea să fie posibilă, este necesară aplicarea în prealabil fie a pasivizării, fie a nedefinirii (deci a suprimării) unuia dintre constituenţii subiect sau obiect direct.

8.3.6. Neutralizarea opoziţiilor sintactice şi semantice. Mijloace de dezambiguizare

a) Având în vedere că genitivul din construcţiile nominalizate provine fie dintr-un subiect (ex. plecarea tatălui), fie dintr-un obiect direct (ex. administrarea averii), fie dintr-un obiect secundar (ex. (7) învăţarea copiilor a unei limbi sîrăine), înseamnă că, în interiorul construcţiilor nominalizate, asistăm la neutralizarea opoziţiilor sintactice: subiect / obiect direct, obiect direct / obiect secundar, tranzitiv / intranzitiv şi a opoziţiei semantice: agent / pacient.

în consecinţă, multe construcţii nominalizate sunt semantic şi sintactic ambigue; vezi: cercetarea cuiva, lămurirea cuiva, pierderea cuiva, propunerea cuiva*03, în care genitivul admite o dublă interpretare: 1) ca subiect, şi deci ca „agent" („cineva cercetează", „cineva lămureşte"); 2) ca obiect („cercetează pe cineva", „lămureşte pe cineva").b) în limba română, genitivul este omonim cu dativul, în consecinţă, la neutralizările mai sus semnalate se adaugă neutralizarea opoziţiilor sintactice: subiect / obiect indirect, obiect direct / obiect indirect.

8.3.6.1. Observaţiile de la (a) şi (b) ne permit să afirmăm că, în comparat16

cu grupurile verbale de bază, în care raporturile sintactice se exprimă clar,102 In Vasiliu, Golopenţia, op. cit., p. 247, se consideră că nominalizarea nu se poate aplica uneiconstrucţii cu obiect direct şi obiect secundar.103 Examinarea acestor cazuri de ambiguitate apare la Ileana Vincenz, Generarea derivatelor csufixe în limba română contemporană, II, în SCL, XX ( 1969), 5. § 2.4.4.1 , 2.4.4.2.

120

caracteristică de expresie proprie, construcţiile nominalizate au un înalt grad de an1biguizare.

8.3.6.2. Dezambiguizarea (diferenţierea expresiei) diverşilor determinanţi ,. e realizează, în construcţiile nominalizate, prin folosirea construcţiei repoziţionale în locul celei cazuale, de fapt, în locul genitiv-dativului.

Astfel, în locul dativului, se preferă construcţia cu la sau către, menită să rezolve omonimia genitiv-dativ şi să marcheze neechivoc obiectul indirect, (ex. încredinţarea copilului la vecini, restituirea către posteritate a acestor memorii, desfacerea ritmică a acestor produse către populaţie, emiterea de către cooperativă către Direcţia protecţiei muncii a adresei cerute, redistribuirea de masă lemnoasă către comunele deficitare)10^.

în acelaşi scop al dezambiguizării, în locul genitivului exprimând ,agentul", se foloseşte, adesea, o construcţie cu locuţiunea prepoziţională din partea (ex. controlul mai riguros din partea organelor calificate, obţinerea din partea autorităţilor, îndrumarea neîntreruptă din partea organizaţiilor de partid, \ fără a fi nevoie de vreo învestire din partea instanţelor judecătoreşti) sau se preferă construcţia pasivă, neechiocă, cu de către (ex. conducerea directă de către partid, gestionarea de către fiecare secţie), în locul genitivului exprimând obiectul, se foloseşte, uneori, o construcţie cu locuţiunea la adresa (ex. aprecierea la adresa unui sportiv, sfidare la adresa publicului) sau cu locuţiunea faţă de (ex. respectul faţă de bătrâni, aprobarea unanimă faţă de conducerea uzinei, ascultarea oarbă faţă de şef).

Astfel, genitivul, caz cu istorie derivativă atât de complexă, este înlocuit, în funcţie de istoria derivativă atfiecărei situaţii, cu alt grup prepoziţional.

8.3.7. „ Nedefinire " şi „ impersonalizare " în construcţiile nominalizate • SN,V«*Y.

T<în comparaţ ie cu grupul verbal , am consta ta t , în const rucţ i i le nominal iza te ,

o mai mare l ibertate sintactică în suprimarea determinanţi lor: determinanţi cu statut obligatoriu, în grupul verbal de bază, admit omisiunea, în construcţiile nominalizate106.

Această particularitate conferă construcţiilor nominalizate o mai mare disponibilitate pentru nedefinire, deoarece nedefinirea se realizează prin suprimarea unuia sau a altuia dintre determinanţi, fiind deci condiţionată sintactic de capacitatea determinantului de a tolera suprimarea. Când suprimarea vizează agentul, construcţia devine impersonală, în acest sens, se poate vorbi şi de o anumită disponibilitate pentru impersonalizare a construcţiilor nominalizate.

Lipsa unor constrângeri sintactice în suprimarea determinanţilor, ceea ce

"4 Afirmaţia asupra lipsei de ambiguitate din grupul verbal priveşte numai raporturile sintactice, în eea ce priveşte raporturile semantice (de tipul: agent/pacient, beneficiar/locativ etc.), acestea se Caracterizează printr-un înalt grad de ambiguizare, întrucât, în grupul verbal, acelaşi raport semantic ,e

Poate realiza prin forme diferite, iar raporturi semantice diferite se pot realiza prin acelaşi caz. Cf., acest sens, ampla demonstraţie a lui Ch. J. Fillmore din The Case; vezi şi introducere, § 4.

oate exemplele din § 8.3.6.2. sunt culese din presă: Scânteia şi Informaţia Bucurestiului.

ezi supra, § 8.3.4.

121

105 T,

'06 V

„disponibilitatea" pentru nedefmire şi impersonalizare constituie, desigur, câteva dintre explicaţiile preferinţei anumitor limbaje ale românei actuale (limbajele ştiinţifice şi, în special, limbajul politic, cel juridic, limbajul presei) pentru construcţia nominalizată.

8. 4. Grupuri adjectivale rezultate din nominalizare

8.4.1. Modul de generare

Prin transformarea de nominalizare se obţine un grup adjectival atunci când construcţia de bază este relativă, având deci structura: NominalARAP, unde R=pronume relativ, iar P=propoziţie subordonată nominalului.

Nominalizarea este precedată, în acest caz, de o transformare de relativizare, constând din suprimarea nominalului din P identic cu nominalul regent, şi este urmată de o transformare de suprimare a lui R107. Deci, ordinea de aplicare a transformărilor este: (1) relativizare (ex. medicamente care medicamente dau viaţă => medicamente care dau viaţă ); (2) nominalizare (ex. => ^medicamente care dătătoare de viaţă); (3) suprimarea relativului (ex. => medicamente dătătoare de viaţă ).

8.4.2. Caracteristicile vecinătăţilor

8.4.2.1. îşi păstrează forma neschimbată următoarele vecinătăţi:a) grupul prepoziţional necircumstanţial (ex. ţările participante la conferinţă,

rezultate comparabile cu cele anterioare, materiale utilizabile la desecări, metalerezistente la temperaturi înalte, propoziţie substituibilă cu un nominal, rezultatereferitoare la sursele energetice. Selecţia unei anumite prepoziţii se explică prinregimul verbului de bază);

b) grupul prepoziţional circumstanţial (ex. materialele utilizabile în fabrici,ţările participante în toamna viitoare la...);

c) nominalul în dativ, deci nominalul obiect indirect (ex. inadvertenţe dăunătoare unităţii lucrării, exigenţe corespunzătoare cerinţelor actuale^^ suferinţă premergătoare morţii, produse dăunătoare sănătăţii, atitudine preferabila tăcerii. Dativul se explică prin regimul verbului de bază);

d) adverbul, inclusiv adverbul modal (ex. produse puternic dăunătoare, (arl

participante activ la...);e) determinanţi conjuncţionali (ex. dornici să înveţe, încrezători că vor reuşi,

iub i tor i să facă sport).Determinanţii (a)-(e) au apărut şi în grupul nominal rezultat d'

107 Cf. Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 254-256 (§ 7). • <108 Ca şi verbul din care provine, adjectivul oscilează între posibilitatea construcţiei cu dativ1"eforturi corespunzătoare stadiului actual) şi posibilitatea construcţiei prepoziţionale cu prepoz't1

(ex. eforturi corespunzătoare cu stadiul actual).

122

verb şi adjectivului provenit din verb.Dar, spre deosebire de grupul nominal, în grupul adjectival rezultat din

nominalizare, orice adverb, inclusiv adverbele modale, îşi păstrează statutul adverbial110 şi orice nominal în dativ, inclusiv dativul verbelor intranzitive, este regăsibil şi în construcţiile nominalizate111.

8.4.2.2. Singura vecinătate care-şi modifică regimul sintactic este obiectul direct. Acesta devine, în grupul adjectival, fie un nominal precedat de prepoziţia de (ex. copii dornici de învăţătură, violenţă cauzatoare de moarte, fapte producătoare de consecinţe juridice, echipă deţinătoare de trofee, un debut dătător de speranţe), fie un nominal în genitiv precedat obligatoriu de articolul posesiv (ex. om iubitor al cărţilor, echipe deţinătoare ale Cupei Davis, construcţii purtătoare ale valorii de reciprocitate).

Pentru sintaxa generală a adjectivului şi pentru cea a genitivului, se impune să ne oprim, în mod special, atenţia asupra poziţiei sintactice a genitivului din construcţii ca: om iubitor al cărţilor, care apare ca dependent faţă de un adjectiv, în condiţiile unui adjectiv provenit dintr-un verb tranzitiv112. In acelaşi timp, trebuie subliniată situaţia sintactică a articolului posesiv din aceeaşi construcţie, distribuit într-un context adjectival (adică: [Adj—]) şi caracterizat, în acest context, prin neomisibilitate113.

Cele două construcţii: deANominalac şi PosANominal1M se deosebesc semantic din punctul de vedere al gradului de individualizare a nominalului. O construcţie de bază în care obiectul direct este puternic individualizat va alege în nominalizare grupul PosANominalgen (ex. construcţie purtătoare a unei anumite valori); o construcţie de bază în care obiectul direct este neindividualizat va alege în nominalizare grupul <sfeANominalac (ex. construcţii purtătoare de valori)"5.

8.4.2.3. Se suprimă, în nominalizare, vecinătăţile:a) [Refl--], deci morfemul reflexiv al verbului (ex. copii temători, copii

certăreţi);b) nominalul în nominativ, deci nominalul subiect, în urma transformării de

relativizare şi de suprimare a relativului, transformări care se asociază obligatoriu

"09 Vezi supra, §8.3.1.

"O In grupurile nominale rezultate din nominalizare, numai unele adverbe îşi păstrează statutuladverbial: multe adverbe modale devin adjective (vezi supra. nota 89)."I Numai dativul din construcţii tranzitive este regăsibil în grupurile nominale rezultate dinnorninalizare, nu şi cel din construcţii intranzitive (vezi supra. § 8.3.5.)."2 Se ştie că gramaticile noastre limitează distribuţia genitivului la contexte nominale, definindu-1sintactic ca dependent, în exclusivitate faţă de un nume: substantiv sau substitut al substantivului; veziŢWt. morf. p. 95; Guţu Romalo, Sintaxa, p. 93 (§ 5.2.).'J Ocurenţa într-un context adjectival nu este înregistrată de gramaticile noastre (vezi. de exemplu, Atribuţia articolului posesiv la Măria Manoliu-Manea, Sistematica substitutelor din româna

c°ntemporană standard, p. 65-66).4 Pos semnifică articolul posesiv, iar indicii ac şi gen notează cazurile acuzativ şi, respectiv, itivui

J Aceeaşi deosebire: individualizat / nonindividualizat s-a constatat în grupurile nominale rezultate '" nominalizare, între genitiv şi construcţia cu de (vezi supra, § 8.3.2.).

123

nominaliştii ii , ^v-~ ----------- --- , ----- .,

(ex. produse care produse aduc sănătate => produse aducătoare de sănătate).

BIBLIOGRAFIEa) Pentru descrierea nominalizării în limba română dintr-o perspectivă

transformaţională, vezi: Vasiliu, Golopenţia. Sintaxa, p. 243-275: IleanaVincenz, Aspects semantiques des nominalisations, în „Cahiers", 1968, p. 247 şjurm.; (parţial) Ileana Vincenz, Generarea derivatelor cu sufixe in limba românăcontemporană, l, în SCL, XX (1969), 4, p. 399 şi urm. şi II, în SCL, 1969, 5,

p. 543 şi urm.b) Pentru alte aspecte, vezi: Elena Carabulea, Magdalena Popescu-Marin,

Exprimarea numelui de acţiune prin substantive cu formă de infinitiv lung şi de supin, în SMFC, IV, p. 277 şi urm.; Magdalena Popescu-Marin, Categorii de abstracte în formarea cuvintelor, în SCL, XXIV (1973). 4, p. 407 şi urm.

c) Punctul de vedere contrastiv apare la: Alexandra Petrovan, Aspects ofNominalization in English and Romanian, în REC AP 1971, p. 155 şi urm.; IleanaVincenz-Vântu, Sentence Construction in Romanian and English. TheNominalization, în RECAP, 1972, p. 67 şi urm.

H 3

9. Forme verbale nepersonale

9. l. Nota sintactică;9.2. Modul de generare;

9.2.1. Participiul; jJinJznoo A. ., aL'J9.2.7.7. Ambiguitatea participiului; «b3V ^ lulanuq mb oir

9.2.2.Gerunziul; . jaido STBO nî ăssd st- ' j i , -> i9.2.2.1. Ambiguitatea gerunziului?^' ''**ZQ<\ Uiqm§ a-;.-:, :.

9.2J. Infinitivul; •>*'9.2.4. Supinul;

9.3. Vecinătăţile;9.3.1. Vecinătăţile gerunziului şi ale infinitivului; %9.3.2. Vecinătăţile supinului; 3> ''•9.3.4. Comparaţie cu construcţiile nominalizate; Bibliografie. ' • ' • '

ici^b;**' is>H'

9.1. Nota sintactică specifică -uviisl'. i?' • ' • I n - ,

Caracteristica sintactică a acestor forme constă în capacitatea de a păstra integral sau parţial disponibilităţile combinatorii specifice verbului, dar de a pierde, în acelaşi timp, autonomia lui sintactică, deci capacitatea de a constitui centrul unei construcţii de-sine-stătătoare117. Grupul al cărui centru este o formă verbala nepersonală devine, în ansamblu, un modificator (determinant) al verbului sau a substantivului118.

116 Vezi supra. § 8.4.1. ' ' ' .* ~ ' C0nt.117 Pentru particularitatea de a fi dependente, cf. Struct. morf. p. 213 (§ 10) flamba rom-

p. 206 (§3.2.1.8.).118 Cf. Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 243-244; Vasiliu, Semantica, p. 172.

Pierderea autonomiei sintactice este urmarea unor transformări, pe care le vom numi în continuare: transformare participială, transformare gerunzială, transformare infinitivală şi transformare de supin. Ceea ce au comun aceste transformări este convertirea unui grup de-sine-stătător într-un modificator.

Convertirea se asigură prin morfemele formelor nepersonale (adică afixele infinitivului, gerunziului, participiului şi supinului), al căror rol este de legare" a formei nepersonale (sau a grupului în care forma nepersonală funcţionează ca centru) de un alt P. Avându-se în vedere acest rol de „legare", s-a afirmat, pe bună dreptate, că morfemele formelor nepersonale îndeplinesc o funcţie asemănătoare cu aceea a conjuncţiilor119.

Sub aspectul pierderii autonomiei sintactice a construcţiei de bază, formele nepersonale se apropie de construcţiile nominalizate120. Ceea ce le deosebeşte, însă, este statutul determinanţilor: formele verbale nepersonale păstrează caracteristicile combinatorii specifice verbului121, în timp ce, în cazul construcţiilor nominalizate, vecinităţile specific verbale îşi modifică statutul122.

Transformările participială, gerunzială, infinitivală şi de supin se asociază, în funcţie de forma nepersonală avută în vedere, cu altă sau alte transformări. i^11

:•#]

9.2.7. Participiul ^

Construcţia de bază din care derivă participiul este relativă, ceea ce asigură plasarea participiului ca modificator nominal123. Structura construcţiei de bază este: NominalARAP (ex. *elevii*care*elevi rămân repetenţi din cauza absenţelor; *tractoare^care*românii realizează tractoare la Braşov, *omul^care^omul a băut ceva).

Participiul are o istorie derivată diferită, în funcţie de calitatea verbului de bază de a fi tranzitiv sau intranzitiv.

a) în condiţiile unui verb de bază intranzitiv, transformarea participială esteprecedată de relativizare şi este urmată de suprimarea relativului (ex. *elevii^care^elevii rămân repetenţi din cauza absenţelor => elevii^care rămân repetenţidin cauza absenţelor => *elevii care rămaşi repetenţi din cauza absenţelor =>elevii rămaşi repetenţi din cauza absenţelor).

b) In condiţiile unui verb de. bază tranzitiv, pe lângă aceste transformări,mtervine, adesea, şi o pasivizare. în acest caz, ordinea transformărilor este: 1)Pasivizarea (e\.*tractoare*care*romănii realizează tractoare la Braşov =>trr, YareA tractoare sunt realizate de români la Braşov); 2) relativizarea (=>

^care^sunt realizate de români la Braşov); 3) transformarea participială *tractoare*care realizate de români la Braşov); 4) suprimarea relativului (=> ""• realizate de români la Braşov).

'9 Vezi Vasiliu, Golopenţia, lucr. cil., p. 244. j*0 Vasiliu, Golopenţia, ibid.

îl! Centru comentariul detaliat al acestui aspect, vezi infra, § 9.3.4.

j^VezijHpra. § 8.3.2.; Ştie că participiul românesc, exceptând cazurile în care serve

••£$*»&-

«q tj-n." .

.'U

. _, «Vj

, • , ,Paradigma verbală, se comportă ca un adjectiv (cf. Limba rom. cont. î. p.

124 125

pasivă, explică cje ce majoritatea participiilor româneşti ale verbelor tranzitive suntpasive.

c) Rar, se înregistrează şi participii „active" ale unor verbe tranzitive (ex om avut „care are" , om băut „care a băut"; om calculat „care calculează"). jn

aceste situaţii, istoria derivativă este cea de la (a), intervenind, în plus, 0

transformare de nedefinire (suprimare) a obiectului direct. Ordinea transformărilor este: 1) nedefinirea obiectului direct (ex. omul^careômul a băut ceva => omul*careA omul a băut):, 2) relativizarea ( => omul^care a băut): 3) transformarea participială (=> *omul*care băut; 4) suprimarea relativului ( = > omul băut).

Această istorie derivativă, în care intervine obligatoriu o transformare de nedefinire (suprimare) a obiectului direct, explică de ce participiile verbelor tranzitive, chiar şi în situaţia în care au sens „activ", îşi pierd valenţa de acuzativ adică posibilitatea combinării cu obiectul direct.

9.2.1.1. Ambiguitatea participiului

Date fiind cele două istorii derivative diferite ale participiilor verbelor tranzitive (vezi (b) şi (c)), apar construcţii de suprafaţă ambigue, pentru care există posibilitatea interpretării participiului în două feluri, adică „pasiv" (ca în (b)) şi „activ" (ca în (c)). Este situaţia unei construcţii ca: drum ocolit, care poate fi interpretată ca „drum care ocoleşte" şi „drum care este ocolit de cineva"124.

9.2.2. Gerunziul * '

Gerunziul are istorii derivative diferite, în funcţie de poziţia lui sintactică, deci în funcţie de apariţia ca determinant nominal sau verbal.

a) în condiţiile unui gerunziu-atribut, construcţia de bază este relativă,având structura: NominalARAP (ex. copilulAcare*copilul plânge). Transformareagerunzială este precedată, în acest caz, de relativizare şi este urmată de suprimarearelativului (ex. copilul^care^copilul plânge => copilul care^plânge => *copilulcare plângând => copilul plângând).

Tot o structură relativă stă şi la baza gerunziului-element predicativ suplimentar (în terminologia noastră, gerunziul cu funcţie de atributiv „transformat") (ex. am văzut copilul^care^copilul plânge => am văzut copilul plângând).

b) în condiţiile unui gerunziu-complement direct, construcţia de bază arestructura ...VAObdir, unde Obdir se realizează ca /ap/w/ AConjAP (ex-lonâude^faptul că tună). Transformarea gerunzială este precedată de suprimareanominalului faptul şi este urmată de suprimarea conjuncţiei (ex. => lonâude^catună => *IonAaude*că tunând => Ion aude tunând).

Dacă verbului regent (în cazul nostru, verbul a auzi) i se aplică o transformare pasivă şi una de nedefinire (suprimare) a „agentului" (eX-

cinevaAaude*tunând => se aude^de către cineva^tunând => se aude tunând), se

124 Vezi Sorin Staţi, Valorile participiului, în LR, VII (1958), 5, p. 2.7 şi urm. ••

126

c) In condiţiile unui gerunziu-complement circumstanţial, construcţia de bază are structura: ...VACirc, unde Circ se realizează prin: ConjAP (ex. Ion n-a venitAfnndcăAIon s-a îmbolnăvit; a sunat telefonulAcândAIon a intrat în casă). Transformarea gerunzială este urmată de suprimarea conjuncţiei (Ion n-a ve-titAfiindcăAIon s-a îmbolnăvit => *Ion n-a venitAfiindcăAIon îmbolnăvindu-se (= transformare gerunzială) => Ion n-a venitAIon îmbolnăvindu-se (= suprimarea conjuncţiei)). Pentru situaţiile în care subiectul gerunziului este identic cu subiectul verbului regent, transformarea gerunzială este urmată de o transformare de suprimare a subiectului redundant (ex. Ion n-a venitAIon îmbolnăvindu-se => Ion n-a venit îmbolnăvindu-se).

9.2.2.1. Ambiguitatea gerunziului

Gramatica transformaţională înregistrează fenomenul ambiguităţiigerunziului126, constând în posibilitatea aceleiaşi construcţii cu gerunziu de a primi interpretări semantice şi sintactice diferite. Interpretările diferite sunt urmarea faptului că una şi aceeaşi construcţie cu gerunziu este susceptibilă de a primi mai multe istorii derivative.

Astfel, gerunziul din construcţia Ion vede pe Gheorghe mergând pe stradă™ poate avea următoarele interpretări sintactice şi semantice: (1) funcţia de element predicativ suplimentar şi sensul „Ion vede pe Gheorghe care Gheorghe merge pe stradă"; (2) funcţia de circumstanţial temporal şi sensul „Ion vede pe Gheorghe când Ion merge pe stradă"; (3) aceeaşi funcţie de circumstanţial temporal şi sensul „Ion vede pe Gheorghe când Gheorghe merge pe stradă".

în cazul interpretării ( 1 ) . construcţia de bază este relativă, iar istoria derivativă este cea descrisă la (a), în cazul interpretărilor (2) şi (3), istoria derivativă este cea descrisă la (c). Deosebirea dintre (2) şi (3) este dată de structura lui P: în (2), subiectul lui P este identic cu subiectul verbului regent; în (3), subiectul lui P este identic cu obiectul verbului regent.

9.2.3. Infinitivul

Toate construcţiile cu infinitiv, indiferent de poziţia lui sintactică, deci indiferent de faptul că infinitivul funcţionează ca subiect (ex. a munci cinstit este o obligaţie), ca obiect direct (ex. el doreşte a învăţa), ca obiect prepoziţional (ex. se teme de a pleca), ca atribut (ex. faptul de a pleca) etc., au la bază o construcţie conjuncţională cu structura: NominalAConjAP, unde nominalul se lexicalizează prin faptul, iar conjuncţia, prin să. Pentru exemplele date, construcţiile de bază sunt: faptulAsă*oricine să muncească cinstitAeste o obligaţie, el doreşteAfaptulAel să 'nveţe, el se teme^de făptuitei să plece, faptulAsăAoricine să plece.

Aceeaşi structură stă la baza propoziţiilor subordonate introduse prin să 128.25 Pentru funcţia de subiect a gerunziului, vezi Frieda Edelstein, Sintaxa gerunziului românesc,k-A, 1972, p. 93; Guţu Romalo, Sintaxa, p. 114.26 Cf. Vasiliu, Golopenţia, op. cit., p. 239, 242. . 'v

7 Exemplul este comentat de Vasiliu, Golopenţia. lucr. cit., p. 236-240. , ^'-' "' , . •' Vezica, §10.1.1. -*i:>l»î,nv.tfc»* «*•;.'•:

.,„u' 127

conjunctivul românesc (conjunctivul din propoziţii subordonate) 129; ex. a

-este o obligaţie = să munceşti este o obligaţie, în plan diacronic, sinonimia C/

manifestat prin „concurenţa" dintre infinitiv şi conjunctiv, proces realizat ~^favoarea conjunctivului, adică în sensul înlocuirii, în cele mai multe constructi' "infinitivului cu conjunctivul. ' ' a

Transformarea infinitivală este precedată de suprimarea nominalului faDt şi a conjuncţiei. Uneori, la aceste transformări se adaugă nedefmirea (suprimarea^ subiectului infinitivului (ex. faptul^de a munci oricine cinstit este o obligaţie => faptul de a munci cinstit este o obligaţie) sau suprimarea subiectului infinitivului * condiţiile identităţii lui cu subiectul verbului regent (ex. el doreste^el a învăţa => el doreşte a învăţa).

9.2.4. Supinul

Istoria derivativă a supinului este asemăntăoare cu cea a infinitivului supinul având la bază, ca şi infinitivul, o construcţie conjuncţională cu structura' NominalAConjAP, unde conjuncţia se rescrie ca să, iar nominalul, ca faptul Existenţa unei structuri de bază identice pentru ambele forme asigură explicarea sinonimiei lor, sinonimie consemnată de toate gramaticile noastre 130. Transformarea de supin, ca şi cea infinitivală, este precedată obligatoriu de suprimarea nominalului faptul şi a conjuncţiei. Deosebirea dintre supin şi infinitiv priveşte în exclusivitate morfemul formei nepersonale.

Astfel, dacă unei construcţii de bază cu forma: mi-e greu^faptul^eu să învăţ poezia, i se aplică transformarea infinitivală, se obţine construcţia: mi-e greu a învăţa eu poezia, iar, prin aplicarea transformării de supin, se obţine construcţia: *mi-e greu de învăţat eu poezia. Cele două construcţii se deosebesc prin morfemul formei nepersonale: a.. .a / de...at. în ambele situaţii se aplică, în continuare, o transformare de suprimare a subiectului infinitivului şi, respectiv, al supinului, subiecte redundante, fiind identice cu obiectul indirect al verbului regent (rezultat: mi-e greu a învăţa poezia ; mi-e greu de învăţat poezia).

Trebuie făcută observaţia că transformarea de suprimare a subiectului estefacultativă, în cazul infinitivului, existând numeroase construcţii de suprafaţă cusubiectul infinitivului exprimat, dar este obligatorie pentru supin, dată fiindinexistenţa construcţiilor cu subiectul supinului exprimaţii ^, . .;< -

9.3. Vecinătăţile

9.3. 1. Vecinătăţile gerunziului şi ale infinitivului

Transformarea gerunzială şi cea infinitivală nu afectează statutul sintactic al vecinătăţilor, astfel că gerunziul şi infinitivul se caracterizează prin acelea?1

posibilităţi combinatorii ca şi formele personale, şi anume:- combinarea cu nominalul în nominativ (ex. Vine vremea de a pricepe ontu'ce~

.combinarea cu nominalul în acuzativ, inclusiv cu formele neaccentuate ae ozativ ale pronumelui personal (ex.: Am avut intenţia de a vă anunţa; L-am .„•prins urmărindu-mă pas cu pas);

. combinarea cu nominalul în dativ, inclusiv cu formele neaccentuate de dativ le pronumelui personal (ex. Doreşte de a-ţi face plăcere; L-am găsit trimiţându-ti

.crisori); . combinarea cu nominalul obiect secundar (ex. dorinţa de a-i învăţa gramatică;

t.am auzit învăţându-vă poezii);. combinarea cu nominalul atributiv (ex. dorinţa de a ajunge profesor;

ajungând profesor, a dorit să se înscrie la doctorat);. combinarea cu nominalul obiect prepoziţional (ex. dorinţa de a nu mai depinde

fr părinţi; Depinzând de părinţi, nu putea lua hotărâri);. combinarea cu determinări conjuncţionale (ex. gândul de a putea să termine

facultatea; Convingându-se că a greşit, a renunţat la vechile planuri);- combinarea cu reflexivul (ex. dorinţa de a se dedica sportului; Temându-se de

urmări, şi-a părăsit planul).

9.3.2. Vecinătăţile participiului

Spre deosebire de infinitiv şi gerunziu, participiul păstrează numai parţial capacităţile combinatorii ale verbului de bază131.

a) Ca şi verbul de bază, participiul are posibilitatea combinării cu:- nominalul în dativ (ex. cartea dată studenţilor), inclusiv cu formele

neaccentuate de dativ ale pronumelui personal (ex. (?) soarta dată-mi, (?>scrisorile adresate-ti); !*

- nominalul obiect secundar (ex. copiii învăţaţi gramatică);b

- nominalul atributiv (ex. capacităţi de producţie rămase disponibile);- nominalul obiect prepoziţional (ex. inginer specializat în mecanică, studenţi

interesaţi de lingvistică);- adverbul, inclusiv adverbul modal (ex. studii corect înţelese, lucruri de mult

întâmplate);- determinări conjuncţionale (ex. copii interesaţi să înveţe, producţii prevăzute să

se obţină).b) în comparaţie cu verbul de bază, participiul nu satisface următoarele

contexte:- reflexivul (să se compare: câinele se pripăşeşte / câine pripăşit, lucrurile se

Wâmplă / lucrurile întâmplate, oamenii se sfădesc / oameni sfădiţi);- nominalul în acuzativ, adică nominalul obiect direct.

Pierderea capacităţii de combinare cu acuzativul se explică prin istoria Privativă a participiului. Am subliniat mai înainte132 faptul că pentru majoritatea Verbelor tranzitive, transformarea participială este precedată de o transformare Pasivă. Or, efectul transformării pasive este, în mod normal, pierderea valenţei de

Pentru analiza participiului sub aspectul combinării cu vecinătăţile specific verbale, vezi Valeriauţu Romalo, Un procedeu distribuţional de delimitare a paradigmelor."m SCL, XV (l 964), l, p. 66.32VezisMpra, §9.2.1. (b). ^

"" Sintaxa grupului verbal 129

:;dnMk»*, , w. •

q129 Cf. Struct. morf., p. 203. ; , ,130 Vezi definiţiile celor două forme în Gram. Acad. I, p. 2Î9, i&î; Struct^morf. , p. 208.

128

mamu, ut an^aita

subliniat"-1 ca resrui veroeior tranzitive supună,participiale, o transformare de nedefinire (suprimare) a obiectului direct, al căreiefect este, de asemenea, pierderea vecinătăţii obiect direct.

9.3.3. Vecinătăţile supinului

Ca şi participiul, supinul păstrează doar parţial capacităţile combinatorii ale verbul u i de bază134, a) Ca şi verbul de bază, supinul se combină cu:

- nominalul obiect direct (ex. a plecat la cumpărat mere);- nominalul obiect indirect (ex. am de dat copiilor jucării);- nominalul atributiv (ex. dedevenit profesor, o să devină el);- nominal obiect prepoziţional (ex. e necesar de accentuat pe următoarele

aspecte, e necesar de comparat cu modelul);- adverbul, inclusiv adverbul modal (ex. de muncit cinstit este datoria

noastră);- determinări conjuncţionale (ex. este de dorit să ne mai vedem),

b) Spre deosebire de verbul de bază, supinul nu admite:- combinarea cu formele neaccentuate ale pronumelui personal (Este

posibilă construcţia am de trimis lor, dar nu este posibil *am de trimis le);- combinarea cu nominalul subiect (Supinul se „acomodează" la subiectul

verbului regent, astfel că o construcţie ca: am plecat la cumpărat mere seinterpretează ca: „eu am plecat pentru faptul ca eu să cumpăr mere". Supinul nuapare, însă, direct în contextul unui nominal subiect. De altfel, transformarea desupin se asociază obligatoriu cu o transformare de suprimare a subiectului din P,devenit subiect al supinului135.).

9.3.4. Comparaţie cu construcţiile nominalizate

Analiza determinanţilor fiecărei forme nepersonale, realizată în § 9.3.1., 9.3.2., 9.3.3., scoate în evidenţă situaţia diferită a gerunziului şi infinitivului, pe de o parte, şi a supinului şi participiului, pe de altă parte.

Gerunziul şi infinitivul au, fără nici o îndoială, o situaţie sintactică diferitade a construcţiilor nominalizate, întrucât amândouă formele satisfac toatecontextele specific verbale, şi anume: nominalul subiect, nominalul obiect direct,reflexivul, adverbul modal. . ,

Supinul şi participiul pierd unele dintre aceste vecinătăţi: supinul pier e capacitatea combinării cu nominalul subiect şi cu reflexivul, iar participiu , capacitatea combinării cu reflexivul şi cu obiectul direct. Ceea ce le deosebeş • însă, de construcţiile nominalizate este imposibilitatea regizării unui nomina ' genitiv, provenit dintr-un subiect sau dintr-un obiect ^direct, şi imposibil' 1* ^ regizării unui adjectiv, provenit dintr-un adverb modal, în timp ce în construc.

133Cf. supra, §9.2.1. (c). / <.//..134 Pentru combinarea supinului cu vecinătăţile de tip verbal, cf. Valeria Guţu Romalo. ar •p. 67.

135 Vezi observaţia din § 9.2.4. "rs <.,"<wi. ?.•;.-' r> .'.IV

•'•<«•*••»

regimul sintactic al noului centru, în cazul participiului şi al supinului, nu au loc asemenea „acomodări", ci doar câteva pierderi de valenţe.

BIBLIOGRAFIEa) Examinarea formelor verbale nepersonale dintr-o perspectivă transformaţiona-

lă apare la: Liliana lonescu, Phrases contractees par le gerondifet Ie participe, în„Cahiers", II (1965), p. 115 şi urm.; Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 79-80, 93,233-244.b) Pentru comportamentul general al formelor verbale nepersonale, vezi Gram.

Acad. I, § 219- § 223; M. Caragiu Marioţeanu, Moduri nepersonale , în SCL; iXIII (1962), l, p. 29 şi urm.; V. Guţu Romalo, Un procedeu distribuţional dedelimitare a paradigmelor, în SCL, XV (1964), l, p. 66-67; Struct. morf.p. 202-212.c) Comportamentul fiecărei forme este descris în:- gerunziu. Matilda Caragiu, Sintaxa gerunziului românesc, în SG, II (1957),

p. 61 şi urm.; Flora Şuteu, însemnări pe marginea anumitor construcţiigerunziale, în LR, VI (1957), 5, p. 15 şi urm.; Ştefan Hazy, Gerunziul - predicat„dependent", în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai", 16 (1971). fasc. l, p. 109 şiurm.; Frieda Edelstein, Sintaxa gerunziu/ui românesc, EA, 1972.

-infinitiv: Finuţa Asan, Laura Vasiliu, Unele aspecte ale sintaxei infinitivului în limba română, în SG, I (1956), p. 97 şi urm.; Laura Vasiliu, Câteva observaţii asupra folosirii infinitivului în limba română actuală, în LR, VIII (1959), 5, p. 36 şi urm.; Ion Diaconescu, Propoziţia relativă infinitivală, în AUB, XVI (1967), p. 143 şi urm.; Ion Diaconescu, Cu privire la valoarea infinitivului în limba română, în LR, XVII (1968), 2, p. 111 şi urm.; Ştefan Hazy, Infmitivul-predicat „dependent", în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai", 19 (1974), fasc. l, p. 97 şi urm.- participiu: R. Ocheşanu, Laura Vasiliu, Despre valoarea verbală si cea

adjectivală a participiului, în LR, III (1954), 6, p. 16 şi urm.; Sorin Staţi, Valorileparticipiului, în LR, VII (1958), 5, p. 27 şi urm.; Rita Chiricuţă-Marinovici, Cuprivire la rolul sensului verbelor în determinarea valorii gramaticale aparticipiului, în CL, IV (1959), 1-2, p. 89 şi urm.; Rita Chiricuţă-Marinovici, Cuprivire la participiu în anumite funcţii sintactice, în CL, VI (1961), l, p. 155 şiurm.

- supin: Matilda Caragiu-Marioţeanu, Moduri nepersonale, în SCL, XIII(1962), l, p. 29-37; Ion Diaconescu, Supinul în limba română din secolelealXVl-lea. XVll-leaşi al XVlll-lea, în AUB, XX (1971), 1-2, p. 151 şi urm.

.iţiţi.r... 13» s SoiRtiKite •/

'fi *m «f ,t{. •, ii jf;/i/cm nib ivi . i im • -iii

fifem

ii'.}!-. •, jjaiiîfl: •••., »;ofas aft irjonui) iilhoq s b l!r,s)ns-'!i< h

10. l .Subordonate conjuncţionale;

10.1.1. Propoziţii introduse prin că şi să;10.1.2. Propoziţii introduse prin dacă:

10.1.3.Propoziţia „atributivă":

10.2. Subordona

te relative;

10.2. J. Relative interogative;10.2.2. Relative neinterogative; Bibliografie.

10.0. Propoziţiile subordonate se subîmpart în mai multe subclase în uncţie de natura morfologică a centrului faţă de care se stabileşte dependenţa si nume: propoziţii dependente de un centru verbal (ex. doreşte să plece, trimite cărţi ui are nevoie); propoziţii dependente de un centru nominal (ex. faptul că pleacă jcul unde pleacă...); propoziţii dependente de un centru adjectival (ex. om apt să luncească, om furios că nu reuşeşte); propoziţii dependente de un centru adverbial ex. indiferent că nu reuşim.... gata să înceapă...).

Ceea ce interesează, în acest prim volum al cursului, este subordonarea faţă e un centru verbal, deci propoziţiile aparţinând grupului verbal.

Nu toate propoziţiile aparţinând grupului verbal au istorii derivative dentice. Trebuie distinse: a) propoziţiile obţinute prin reguli de structură (vezi egulile (4), (5), (7), (8), care produc subordonate necircumstanţiale, şi regula (10), are produce subordonate circumstanţiale136; b) propoziţiile

]%&•

rezultate din ransformări.în acest capitol, vom

examina numai ultima clasă de propoziţii, cele ezultate din transformări. Ca mod de introducere (de „legare" de verb), propoziţiile ici în discuţie pot fi conjuncţionale (legate prin conjuncţie) sau relative (legate irin pronume sau adverb relativ).

Pentru denumirea subordonatelor, vom folosi termenii cu care am lesemnat, la nivelul propoziţiilor de bază, diversele poziţii (funcţii) sintactice, şi nume: propoziţii „subiective", „obiective directe", „obiective indirecte"; obiective secundare", „obiective prepoziţionale", „atributive", circumstanţiale"137, iste important să nu se confunde subordonata „atributivă" aparţinând grupului erbal (care, în mare, corespunde propoziţiei predicative din gramaticile curente) u subordonata „atributivă" dependentă de un centru nominal, deci aparţinând ;rupului nominal.

70.7. Subordonate conjuncţionale

Ceea ce este comun subordonatelor conjuncţionale este, pe de o parte, icurenţa, în structura de bază, a secvenţei: ... NominalAConjAP, secvenţă care, m nsamblu, determină verbul, şi, pe de altă parte, obţinerea lor printr-o transforma1"6 le suprimare a nominalului din secvenţa NominalAConjAP. Efectele acestei ransformări constau în schimbarea statutului propoziţiei conjuncţiona e reprezentate de secvenţa ConjAP), care, dintr-un determinant al numelui, ajunge un

36 Regulile au fost formulate în capitolul a) Ill-lea, § 1.37 Vezi inventarul de poziţii (funcţii sintactice) din capitolul al Ill-lea, § 2.

In interiorul clasei subordonatelor conjuncţionaic apoi uucicnic ut ian.nk | derivativă, în funcţie de realizarea concretă a conjuncţiei.

10.1. L Propoziţii introduse prin că şi să

Propoziţiile aici în discuţie se obţin din secvenţa: ...NominalAConjAP, unde nominalul se lexicalizează prin faptul, iar P este o propoziţie noninterogativă138. Construcţia de bază este supusă transformării de suprimare a nominalului faptul, suprimare posibilă fără pierdere de informaţie semantică.

în funcţie de poziţia sintactică a nominalului, care poate apărea sub dominanţa subiectului (ex. II interesează^faptulêl să plece, Lui Ion îi prieşte^faptul^că Ion stă la munte), sub dominanţa obiectului direct (ex. El aflăAfaptuIAcă Ion a plecat), sub dominanţa obiectului secundar (ex. El mă roagă^ *faptul*eu să-l ajut), sau a obiectului prepoziţional (ex. El se teme^de făptuitei să plece), prin suprimarea nominalului faptul, se obţine o subordonată „subiectivă" (-> îl intereseazăêl să plece), o subordonată „obiectivă directă" (ex. El aflarea Jon a plecat), o subordonată „obiectivă secundară" (ex. El mă roagăêu să-l ajut) sau o subordonată „obiectivă prepoziţională" (ex. El se temeêl să plece).

Dintre subordonate, sunt susceptibile de a fi introduse prin că şi să toate tipurile de subordonate necircumstanţiale, cu excepţia

subordonatei „obiective indirecte"139.Alegerea lui că sau să este fie

explicabilă prin regimul verbului anterior(printr-o restricţie de formă impusă de acest verb propoziţiei subordonate), fieexplicabilă semantic, distincţia că / să reflectând o opoziţie de modalitate pentruverbul din subordonată, şi anume opoziţia: real(câ) / posibil(să)140. •&

Indicaţii de ordonare:

- Transformarea de suprimare a nominalului este urmată, facultativ, desuprimarea subiectului redundant din subordonată, în condiţiile în care acest subiectfie că repetă subiectul regentei (ex. Iont se gândeşte că Ion! nu cunoaşte oraşul =>Ion se gândeşte că nu cunoaşte oraşul), fie că repetă obiectul indirect din regentă(ex. Lui Ion, îi prieşte că Ion, stă la munte => Lui Ion îi prieşte că stă la munte)sau obiectul direct din regentă (ex. //, interesează el, să plece => // interesează săplece).

- Transformarea de suprimare a nominalului faptul poate fi precedată de oPasivizare şi o „nedefinire" (suprimare) a agentului, ceea ce are ca rezultatconvertirea subordonatei din poziţia de obiect direct în cea de subiect şi, deci,obţinerea unei subordonate „subiective" (ex. Oricine a

ff*

aflat^faptul^că ei au plecat=> S-a aflat de către oricine^faptul^că ei au plecat (^pasivizare,) => S-a

.'38 Să se compare cu propoziţiile introduse prin dacă (§ 40.1.2.) , unde P este o propoziţie

'"terogativă totală.'39 Pentru generarea propoziţiei „obiective indirecte", vezi infra, § 10.2.2.'40 Pentru examinarea acestui aspect, vezi şi capitolul al II-lea, § 3.4. Caracteristica verbului de aaccepta pe că sau să va fi avută în vedere în subcategorizarea verbului.; ,f .-, ,

j

132 13

3

(= suprimarea nommaiuiui japmi».

10.1.2. Propoziţii introduse prin dacă

Subordonatele „subiective", „obiective directe", „obiective secundare" obiective prepoziţionale" au altă istorie derivativă atunci când se introdc p rjn 'dacă. Dacă este semnul „de suprafaţă" al unei subordonate interogative totale. adică o subordonată în care interogaţia vizează predicatul propoziţiei, şi nu alt constituent al ei141. Prin urmare, o subordonată introdusă prin dacă are o istorie derivativă în care intervine o transformare interogativă totală. După aplicarea acestei transformări, construcţia suportă, în continuare, suprimarea nominalului faptul (ex. El mă întreabct^faptul^Coni^pleci sau nu => El mă întreabă^ faptul^ dac ă pleci (= transformare interogativă totală) => El mă Intreabă^dacă pleci (=suprimarea nominalului faptul)}.

în funcţie de poziţia nominalului suprimat, care poate fi subiect, obiect direct, obiect secundar sau obiect prepoziţional, se obţin subordonate introduse prin dacă funcţionând ca „subiecte" (ex. Mă interesează dacă pleci), ca „obiecte directe" (ex. El cercetează dacă pleci) ca „obiecte secundare" (ex. El mă întreabă dacă pleci) sau ca „obiecte prepoziţionale" (ex. Mă gândesc dacă să plec).

După cum nu orice verb al limbii române admite combinarea cu că şi să 142, verbele se deosebesc între ele şi din punctul de vedere al acceptării contextului [--dacă*?]. Această distincţie va fi examinată în capitolul destinat subcategorizării verbelor143.

în ansamblu, trebuie făcută observaţia că, din punctul de vedere al gradului de predictabilitate a conjuncţiei, dacă are o situaţie diferită de că şi să, şi anume: apariţia lui dacă este univoc determinată, pe baza unei caracteristici a subordonatei (trăsătura interogaţiei totale), în timp ce apariţia lui că şi să nu se poate determina decât până Ia nivelul restricţiilor contextuale comune amândurora.

10.1.3. Propoziţia „ atributivă "

Ca şi celelalte subordonate conjuncţionale, şi cea „atributivă" se obţine printr-o transformare de suprimare a nominalului şi porneşte, ca şi acestea, de la o construcţie de bază conţinând succesiunea...NominalAConjAP. în cazul subordonatei „atributive", succesiunea NominaIAConjAP apare în poziţia atributivului „de bază'.

Deosebirea de celelalte subordonate conjuncţionale priveşte particularităţile nominalului, care, în cazul „atributivei", satisface condiţia identităţii cu nominalul subiect (ex. Obiceiul este obiceiul să plece, Impresia mea este impresia că el a greşit).

Tot ca o deosebire trebuie subliniat şi faptul că transformarea de suprimare a nominalului este precedată de o transformare „sum pro habeo", care asigur explicarea echivalenţei semantice dintre construcţia cu copulativul a fi Ş'

141Pentru distincţia: interogativă totală / interogativă parţială, vezi Gram. Acad. IT, p. 37 (§ ™Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 190. '' '

142Vezi supra, g'lO.1.1. ;. . j ^143Vezi infra, capitolul al V-lea, § 2.1.4. " "" .r?" ' * :

l K

M ) transrormarea „sum pro nabeo", care determina apanua uopuiciiivuiui u /t, m «locul lui a avea (ex. Ion are găndulÎon să plece => Gândul lui Ion este

Ion să plece); 2) suprimarea nominalului redundant, care asigură legarea J subordonatei direct de verb şi deci plasarea ei în poziţia unui atributiv (=> Gândul \liti Ion esteÎon să plece). Facultativ, în situaţia identităţii referenţiale dintre •subiectul, „atributivei" şi un nominal al regentei (ex. Gândul lui Ion, esteÎon, să \iplece), se aplică o transformare de suprimare a subiectului redundant (=> Gândul (V/M/ Ion este să plece).

„Atributivele" introduse prin dacă se obţin în condiţiile satisfacerii unei l trăsături suplimentare, şi anume: trăsătura interogaţiei totale pentru P din l succesiunea NominalAConjAP (ex. întrebarea lui este^întrebarea^Conj^noi venim

f nu).îs Ca şi în cazul celorlalte subordonate, dacă este semnul „de suprafaţă" alNnterogaţiei totale. Apariţia lui dacă implică o transformare interogativă totală, l Istoria derivativă este: 1) transformarea „sum pro habeo", al cărei rezultat este (apariţia copulativului a fi (ex. El are întrebarea^Conf^noi venim sau nu => [întrebarea lui este*întrebarea*Conj*noi venim sau nu); 2) transformarea l interogativă totală, al cărei semn este apariţia Iui dacă ( = > întrebarea lui \este*întrebarea*dacă noi venim); 3) suprimarea nominalului redundant, care are ca rezultat plasarea subordonatei în poziţia atributivului (=> întrebarea lui este dacă [noi venim.).

10.2. Subordonate relative

Pentru orice subordonată relativă, construcţia de bază conţine succesiunea... NominalARAP. Istoria derivativă a subordonatelor relative evidenţiază două mari categorii de propoziţii, distingându-se propoziţiile relative interogative de relativele neinterogative. R din secvenţa NominalARAP se caracterizează, în ansamblu, prin ambiguitate, dată fiind posibilitatea interpretării lui fie ca moifem „interogativ", fie ca morfem „relativ".

'»<:• w,10.2.1. Propoziţii relative interogative --n

\\rf.In acest caz, R apare ca semn „de suprafaţă" al unei subordonate

interogative parţiale, adică o subordonată în care interogaţia vizează oricare alt constituent al propoziţiei, în afara predicatului144. Orice subordonată de acest tip are M3 istorie derivativă implicând o transformare interogativă parţială. Secvenţa de Pazâ... NominalARAP, în care nominalul se lexicalizează prin faptul, iar P are 'Caracteristicile interogaţiei parţiale, este supusă mai întâi transformării interogative | *'> după aceea, transformării de suprimare a nominalului faptul.în funcţie de poziţia sintactică a succesiunii NominalARAP, care poate sub dominanţa subiectului (ex. Mă interesează^faplulr'unde pleci), sub u°minanţa obiectului direct (ex. Verific*faptul*cu cine pleci), sub dominanţa Rectului secundar (ex. El mă între abă^faptul^cine câştigă) sau a obiectului 4 Vezi. pentru comparaţie, situaţia lui dacă şi deci a interogaţiei totale (supra, § 10.1.2.).

135

* fl !> '

relativă interogativa „suDiectivă" (ex. Mă interesează unde pleci), una „obiectivă directă" (ex. Verific cu cine pleci), o subordonată „obiectivă secundară" (ex. El mă întreabă cine câştigă) sau una „obiectivă prepoziţională" (ex. El se gândeşte ce să facă).

Deci, unei construcţii de bază cu forma: Mă interesează*faptul*eil

p/ecA(CircAInt), unde Int (= interogaţie) vizează circumstanţialul şi unde circumstanţialul are trăsătura semantică [+Timp], i se aplică: 1) transformarea interogativă, care asigură apariţia relativului ca morfem „interogativ" ( = > ^ interesează* faptul^când plec); 2) suprimarea nominalului faptul, care determină legarea nemijlocită a subordonatei de verb (=> Mă interesează când plec).

Alegerea unui relativ sau a altuia (din seria: unde, când, cum, cine, ce care, cât) şi a unei anumite forme a relativului (formă de nominativ, de dativ, de acuzativ, formă prepoziţională sau neprepoziţională) este determinată de poziţia sintactică a constituentului interogat şi de caracteristicile lui semantice, în condiţiile interogării unui constituent aflat în poziţia circumstanţialului, sunt selectate cum, când, unde, cât, după cum acest circumstanţial are caracteristica [+ Mod], [+Timp], [+Loc] sau [+Cantitate] (ex. Mă interesează cum procedezi, Mă interesează când pleci, Mă interesează unde pleci, Mă interesează cât ai lucrat), în condiţiile interogării unui obiect direct, este selectat ce, atunci când nominalul interogat are caracteristica [-Animat], sau este selectat pe cine, atunci când nominalul obiect direct are caracteristica [+Uman] (ex. Mă interesează ce faci, Mă interesează pe cine ai invitat) etc.

:_M\10.2.2. Relative neinterogative -:~- «

ft-,V-i

în acest caz, R apare ca semn „de suprafaţă" al unei transformări de relativizare. Construcţiile de bază au forma: Reuşeşte*persoana*R*persoana lucrează mult, El mănăncă^ceva^Rêl doreşte ceva, Dau cărţi^persoanei^R^trebuie cărţi persoanei, Mă gândese^la persoana^R^persoana va veni. El pleacă^în locul^Rêl doreşte în locul, Ştiu momentul* R^trebuie să vin în momentul, unde secvenţa RAP se subordonează unui nominal şi unde constatăm identitatea referenţială (deci acelaşi referent) a nominalului regent cu un alt nominal din subordonată. Istoria derivativă a acestor construcţii este: 1) transformarea de relativizare, care determină suprimarea nominalului din subordonată identic cu nominalul regent şi apariţia morfemu-lui „relativ" (=> Reuşeşte persoana^cine lucrează mult; El mănâncă ceva^ce doreşte, Dau cărţi persoanei^cui trebuie cărţi Mă gândesc la persoana^cine va veni, El pleacă în loculûnde el doreşte, Şt iu

momentul^când trebuie să vin); 2) suprimarea nominalului regent, asigurându-se legarea nemijlocită a subordonatei de verb şi preluarea funcţiei nominalului suprimat (=> Reuşeşte cine lucrează mult, El mănâncă ce doreşte, Dau cărţi cui trebuie cărţi, Mă gândesc la cine va veni, El pleacă unde el doreşte, Ştiu cana trebuie să vin).

în funcţie de poziţia sintactică a nominalului suprimat, subordonata obţinută funcţionează ca „subiect" (ex. Reuşeşte cine lucrează mult), ca „obiec direct" (ex. El mănâncă ce doreşte), ca „obiect indirect" (ex. Dau cărţi cui trebvie

136

..circumstanţial" (ex. El pleacă unde doreşte).Comparând diversele tipuri de propoziţii relative, se constată că

subordonatele „subiective", „obiective directe", „obiective secundare", „obiective prepoziţionale", „atributive" aparţin atât tipului descris în § 10.2.1., cât şi tipului descris în § 10.2.2. De exemplu, subordonata relativă subiectivă din construcţia: Mă interesează cine câştigă concursul este o relativă interogativă, în timp ce subordonata subiectivă cu aceeaşi formă, dar legată de alt verb: Primeşte laude cine câştigă concursul este o relativă neinterogativă.

Spre deosebire de acestea, subordonatele relative „obiective indirecte" şi „circumstanţiale" (ex. Dau cui cere, Dau la cine are nevoie, Pleacă unde doreşte) aparţin în exclusivitate tipului neinterogativ.

Modul de generare din GT atrage atenţia asupra statutului de dublu substitut al prenumelor şi al adverbelor relative neinterogative (substituie un nominal din regentă şi unul din subordonată).

Pentru relativele interogative, modul de generare propus atrage atenţia asupra statutului de unic substitut al prenumelor şi adverbelor relative interogative (substituie un element nominal din subordonată).

BIBLIOGRAFIEa) Pentru examinarea subordonării în frază dintr-o perspectivă transforma-

ţională, vezi: Mihaela Mancaş, Observations sur la syntaxe des completives et dessub/ectives dans la grammaire generative, în „Cahiers", II (1965), p. 127 şi urm.;Gabriela Pană, Propoziţiile relative în gramatica transformaţională, în SCL,XVIII (1966), 3, p. 321 şi urm.; Vasiliu, Golopenţia, Sintaxa, p. 79; PanăDindelegan, Sintaxa, p. 30-37,p. 146-148.

b) Pentru examinarea subordonării dintr-o perspectivă netransformaţională, vezi:M. Avram, Despre corespondenţa dintre propoziţiile subordonate şi părţile depropoziţie, în SG, I (1956), p. 141 şi urm.; Valeria Guţu, Propoziţii relative, înSG, II (1957), p. 161 şi urm.; R. Ocheşeanu, Observaţii asupra propoziţieiinterogative indirecte, în SG, III (1961), p.151 şi urm.

c) Pentru perspectiva contrastivă, vezi: Măria Manoliu-Manea, „Accusativuscum infinitivo" dans Ies langues romanes, în „Cahiers", VI (1969); Al. Niculescu,Completivizarea romanică, în „Individualitatea limbii române între limbileromanice", II, Edit. Ştiinţifică (sub tipar).

;£ (i • ; iii ifj !-:H>tiq«,

CAPITOLUL AL V-LEA

SUBCATEGORIZARE A VERBULUI

1. Principii;2. Subcategorizarea contextuală;

2. l. - în funcţie de subiect;2.2. - în funcţie de obiectul direct;2.3. - în funcţie de obiectul secundar;2.4. - în funcţie de obiectul indirect;2.5. - în funcţie de obiectul prepoziţional;2.6. ~~ în funcţie de atributiv;2.7. ~~ în funcţie de circumstanţial şi de cantitativ;2.8. - în funcţie de reflexiv;

3. Ihtplicaţiile semantice ale subcategorizării contextuale;3.1. Omonimia lexicală;3.2. Relaţia c/intre trăsăturile contextuale şi cele inerente:3.3. Limite ale modelului sintactic; Bibliografie.

Nu vom discuta în acest curs toate detaliile suhcategorizării contextuale şi noncontextuale a verbului românesc. După formularea principiilor de subcategorizare, vom exemplifica cu examinarea amănunţită a două aspecte: Subcategorizarea in funcţie de subiect fi de obiectul indirect, indicând, pentru restul problemelor, bibliografia corespunzătoare. Ca bibliografie, vom trimite la lucrări în care subcategorizarea se efectuează după principiile formulate in acest curs. rezultatele lor putând fi folosite integral. Din dorinţa de a nu repeta unele aspecte, am procedat la trimiteri bibliografice.

l. Principii

într-o sintaxă transformaţională, subcategorizarea operează asupra formativelor lexicale, la nivelul structurilor de bază, pentru partiţia verbului fiind relevante numai contextele existente „în adâncime". Sub acest aspect, subcategorizarea dintr-o sintaxă transformaţională se deosebeşte de operaţia clasificării din sintaxa analitică, unde analiza se efectuează la nivelul structurii de suprafaţă şi unde sunt relevante toate contextele „de suprafaţă". Această precizare ne permite să înţelegem de ce rezultatele celor două clasificări (din sintaxa transformaţională şi din sintaxa analitică) nu coincid decât parţial.

Distingem, în subcategorizarea verbului, o subcategorizare contextuala, realizată în funcţie de contextele verbului din structura de adâncime, şj ° subcategorizare noncontextuală, realizată în funcţie de trăsături semantice inerente, adică trăsături din configuraţia semantică internă a verbului, în cădi u subcategorizării contextuale, distingem o subcategorizare strictă şi una

selecţională.La subcategorizarea strictă a verbului participă toate contextele aflate su

dominanţa directă a lui GPred1, şi anume: [--Subiect], [-Obdir], [--ObsecJ, l Vezi schema de organizare a lui P în capitolul al III-lea, § 2.

138

[Refl-].Faţă de modeluMui N. Chomsky, unde subiectul, circumstanţialul şi

cantitativul nu participă la subcategorizarea strictă a verbului, noi am considerat aceste contexte ca fiind relevante în subcategorizare. în limba română, unde există structuri fără subiect2, alături de altele cu subiect, şi unde există verbe care „cer" obligatoriu ocurenţa unui circumstanţial sau a unui cantitativ şi altele pentru care aceste contexte sunt facultative, este evident că vecinătăţile subiect, circumstanţial şi cantitativ sunt relevante în subcategorizare.

Subcategorizarea strictă nu se opreşte la nivelul contextelor formulate în termenii funcţiilor, ci se poate rafina, introducând în subcategorizare şi nivelul „categorial". De exemplu, partiţia clasei de verbe care admite contextul [—Atributiv] se poate continua în funcţie de posibilitatea verbelor de a accepta toate realizările atributivului (anume: 1) GNAN; 2) GAjAN; 3) Prep*... XAGN; 4) GAv) sau numai unele dintre ele. Astfel, verbe ca: //, rămâne admit toate realizările atributivului (ex. El este student, El este studios, El este de piatră, El este aşa); verbe ca : denumi, chema, numi, striga, zice admit numai realizările GNAN şi GAv (ex. Mă cheamă Popescu, Mă cheamă aşa; îmi zice Popescu, îmi zice aşa}; verbe ca: prinde, veni admit numai realizarea GNAN (ex. Ei s-au prins fraţi, Ea îmi vine cumnată) ; un verb ca: a se alege admite numai realizarea GAjAN (ex. El s-a aies leneş).

Subcategorizarea se poate rafina şi în funcţie de participarea sau neparticiparea verbelor la anumite transformări. De exemplu, nu toate verbele tranzitive participă la transformarea pasivă sau la cea reflexivă, aceasta putând constitui un criteriu de partiţie. Verbe tranzitive ca: avea, comporta (ex. Plecarea comportă riscuri), costa (ex. Indepedenţa l-a costat viaţa), privi (ex. Nu te priveşte situaţia mea), vrea sunt „inapte" sintactic de a realiza construcţii pasive. De asemenea, numai unele verbe tranzitive admit transformarea de nedefinire (suprimare) a obiectului direct, ceea ce are ca urmare efectuarea unei clasificări în funcţie de caracterul obligatoriu / facultativ al obiectului direct. Verbe ca: aştepta, citi, cânta, iubi, lucra, mânca, scrie acceptă transformarea de suprimare a obiectului direct şi, deci, în cazul lor. vecinătatea obiectului direct este facultativă; verbe ca: adăuga, adora, agrea, clarifica, considera, deduce, menţiona, preconiza, prefera nu admit aceeaşi transformare, ceea ce se manifestă prin caracterul obligatoriu al vecinătăţii obiectului direct. Distincţia obligatoriu / facultativ priveşte Şi alte vecinătăţi verbale: Obind, Obprep.

La subcategorizarea selecţională a verbului participă aceleaşi contexte în funcţie de care s-a realizat subcategorizarea strictă, aceste contexte fiind examinate sub aspectul restricţiilor semantice. Observaţia obiectivă care stă la baza subcategorizării selecţionale este că nu toate verbele care admit contextul [-Subiect] sau [—Obdir] admit, în aceste poziţii sintactice, nume cu aceleaşi Particularităţi semantice: unele admit numai nume cu trăsătura [-Animat], altele cu trâsătura [+Uman], altele cu trăsăturile [+Animat, - Uman] etc. Astfel, verbele tranzitive: ara, admonesta, priponi se deosebesc între ele din punctul de vedere al ; restricţiilor selecţionale impuse obiectului direct, şi anume: [-Animat], în cazul lui:>:—:---------- *-• S ţi .>!•• f : i-\9»' <M vezi capitolul al III-lea, § 3.1.. structurile (l)- (4) .J-Ii».-. j ">.

139

priponi. Subcategorizarea selecţională va include aceste verbe în clase diferite.Subcategorizarea selecţională a verbului presupune efectuarea în prealabil

a subcategorizării noncontextuale (în funcţie de trăsături semantice inerente) a

vecinătăţilor verbului: nume şi adverb.Nu orice trăsătură semantică a vecinătăţilor este relevantă în

Subcategorizarea selecţională a verbului. Din mulţimea trăsăturilor semantice ale vecinătăţilor se aleg anumite trăsături, acele trăsături care prezintă implicaţii sintactice. De cele mai multe ori, sunt alese trăsături semantice constituind condiţii de funcţionare a unor transformări. De exemplu, pentru partiţia selecţională a verbului în funcţie de obiectul direct, se alege o trăsătură ca [± Uman], a cărei relevanţă sintactică este dată de transformările reflexivă şi impersonală, unde trăsătura [+Uman] constituie o condiţie de funcţionare a acestora. Sau se alege o trăsătură ca [± Indefinit], a cărei relevanţă sintactică este dată de transformarea constituenţilor nedefiniţi, unde trăstăura [+ Indefinit] reprezintă o condiţie de funcţionare.

Pentru Subcategorizarea noncontextuală a verbului (în funcţie de trăsături semantice interne), se aleg, din inventarul posibil de trăsături semantice, numai trăsăturile cu implicaţii sintactice. De exemplu, prezenţa în configuraţia semantică a unui verb a trăsăturii [+Reciproc] atrage după sine o anumită particularitate de construcţie, constând în vecinătatea obligatorie a două nominale, plasate faţă de verb fie ambele în poziţia unui subiect multiplu, fie unul în poziţia subiectului, iar celălalt în poziţia unui obiect prepoziţional cu prepoziţia cu (ex. Ion şi Gheorghe se sfădesc, Ion se sfădeşte cu Gheorghe)3. Aceste implicaţii sintactice conferă trăsăturii [+Reciproc] relevanţă în subcategorizare.

Regulile de subcategorizare presupun anumite restricţii de ordonare, adică o anumită ordine în aplicarea lor.

Cele mai generale restricţii se referă la faptul că Subcategorizarea selecţională a verbului trebuie să fie precedată, pe de o parte, de Subcategorizarea strictă a acestuia, iar, pe de altă parte, de Subcategorizarea noncontextuală a vecinătăţilor verbale: nume şi adverb. Subcategorizarea strictă oferă contextele relevante, iar Subcategorizarea noncontextuală a numelui şi a adverbului oferă trăsăturile semantice în funcţie de care să se efectueze Subcategorizarea selecţională. Tot ca restricţie generală de ordonare, subliniem că Subcategorizarea noncontextuală a verbului trebuie să fie precedată de cea contextuală: strictă şi selecţională.

Alte restricţii de ordonare sunt determinate de particularităţi relaţionale ale vecinătăţilor. De exemplu, vecinătatea Atributiv stabileşte o relaţie obligatorie cu un alt nominal, fie subiect, fie obiect direct, fie obiect indirect4, în aceste condiţii» este normal ca Subcategorizarea în funcţie de Atributiv să fie precedată de Subcategorizarea în funcţie de Subiect, Obdir, Obind. Din aceleaşi raţiuni, Subcategorizarea în funcţie de Obsec este precedată de Subcategorizarea în funcţie de Obdir: numai clasa de verbe caracterizată prin +[-Obdir] şi [~[+Uman]-Obdir] este susceptibilă în continuare de o partiţie în funcţie de Obsec5.3 Vezi capitolul al IV-lea, § 4.2.4 Vezi capitolul al III-lea, § 2.9. .--5 Cf. capitolul al III-lea, § 2.4. »« . i " î JwMIt h, •

140

2.1. Subcategorizarea în funcţie de subiect

Având în vedere vecinătatea subiectului, verbele se împart în: [—Subiect] / (B) - [—Subiect], adică verbe care admit vecinătatea subiectului (cele mai multe verbe) şi altele care nu admit această vecinătate (ex. acri din construcţia: I s-a acrit de vorbe, arde din construcţia: // arde de plimbare, părea din construcţia: îmi pare bine de asta, păsa din construcţia: // pasă de ceva, urî din construcţia: I s-a urât de tine).

Cele două clase reflectă distincţia personal/impersonal, conceptele „personal" şi „impersonal" fiind folosite aici într-o accepţie strict sintactică, care vizează capacitatea verbului de a admite sau nu subiectul.

Verbe de tipul: amurgi, bura, burniţa, fulgera, gerui, ninge, ploua, viscoli aparţin tipului (A), deoarece, din punctul de vedere al structurii de adâncime, ele se caracterizează prin vecinătatea unui subiect nedefinit6. Lipsa subiectului este o trăsătură „de suprafaţă".

Tipul (B), adică al verbelor „inapte" de a avea subiect, este puţin reprezentat în limba română7.

Există câteva verbe care se caracterizează, din punctul de vedere al structurii de suprafaţă, prin ± [--Subiect]; adică prin posibilitatea de a alege, succesiv, o construcţie cu subiect şi alta fără subiect (în locul subiectului, apare o construcţie prepoziţională); ex. plăcea: îmi place Ion - îmi place de Ion; sta, şedea: îmi stă (sade) bine rochia - îmi stă (sade) bine cu rochia. Avem aici un caz de sinonimie sintactică, manifestat prin existenţa a două construcţii pentru acelaşi verb, fără nici o modificare în sensul verbului. Din punctul de vedere al teoriei transformaţionale, numai una dintre construcţii este de bază, cealaltă derivând din prima printr-o transformare facultativă.

Nu aceeaşi situaţie apare în construcţii ca: El arde documentele l îi arde de glumă, Mâncarea s-a acrit / l s-a acrit de mâncarea asta, unde distincţia + [-- Subiect] / -[—Subiect] se asociază cu diferenţe în sensul verbului, în acest caz, ambele construcţii sunt de bază, identitatea fonologică a celor două verbe fiind semnul de suprafaţă al unei omonimii lexicale8.

2.1.1. Clasa A (= verbele caracterizate prin +[-Subiect]) este supusă, în continuare, subcategorizării în funcţie de simbolurile aflate sub dominanţa nodului Subiect, adică în funcţie de realizările structural diferite ale subiectului.

Astfel, se disting două subclase, după cum verbul admite sau nu, în poziţia de subiect, un nominal realizat prin Personal (= pronume personale de persoana I, II, IV, V): (Aa) +[-Personal] / (Ab) - [-Personal].

Clasa (Aa) cuprinde verbe ca: abandona, abdica, absenta, abuza, accepta, achiziţiona, aconta, acuza, ademeni, adera, administra, admira, admonesta, adopta, adora, adresa, agonisi, agrea, aiura, alinta... adică verbe care admit un subiect exprimat prin Personal. Toate verbele care admit un Personal admit,6 Vezi capitolul al IV-lea, § 6.2.4.7 Vezi şi comentariul din capitolul al IV-lea, § 6.4. Kt.-, .s/f-8 Vezi infra, § 3.1.

141

:ceptă ceva; Eu absentez - Elevul absentează).Clasa (Ab) cuprinde verbe ca: adulmeca, behăi, chelălăi, ciripi, acjj

•finii, apune, ateriza, bubui, coexista, concorda, consta, curge, decola, derapa •rmina, izvorî..., adică verbe care, din punctul de vedere al limbajului neutru9, n. Imit un subiect exprimat prin Personal. Neacceptarea, în poziţia subiectului iui Personal înseamnă, implicit, acceptarea unui S (= substantiv) cu trăsătura Uman] (ex. Câinele adulmecă, Soarele asfinţeşte).

2.1.2. Având în vedere posibilitatea realizării unui subiect prin secvenţaominalAConjAP, se disting clasele: (A1) +[-NominaIAConjAP] / (A")-[~NominaiA:onjAP].

Clasa (A1) cuprinde vorbe ca: interesa, prii, reieşi, repugna, reveni rprinde, surveni..., adică verbe care admit, în poziţia de subiect, succesiunea ominalAConjAP (ex. Mă interesează faptul dacă pleci, îmi prieşte faptul să stau munte, Reiese faptul că aţi greşit, îmi repugnă faptul să mint, îmi revine tligaţia să învăţ, Mă surprinde faptul că ai plecat, A survenit faptul că m-ant tbolnăvii).

Clasa (A") cuprinde verbe ca: aburi, adulmeca, adia, asfinţi, apune, eriza, bubui, curge, dăngăni, decola, derapa..., adică verbe care nu acceptă mtextul [-NominalAConjAP].

2.1.3. în interiorul clasei (Ar), se disting alte două subclase, după cum;rbul admite sau nu suprimarea nominalului, sau, în alţi termeni, în funcţie deceptarea sau nonacceptarea transformării de suprimare a nominalului. Acceptareaestei transformări înseamnă posibilitatea apariţiei nemijlocite a verbului înntextul [—ConjAP], cum se întâmplă cu verbele din clasa (A'x): interesa (ex. Măteresează dacă pleci), reieşi (ex. Reiese că aţi greşit), surprinde (ex. Mărprinde că ai plecat) etc. Neacceptarea transformării înseamnă incapacitatearbului de a apărea în contextul [~ConjAP], cum se întâmplă cu verbele din clasa/y): surveni, reveni..., care admit construcţia cu nominal (ex. A survenit faptul că-am îmbolnăvit, îmi revine obligaţia să învăţ), dar nu admit construcţiile: *Arvenit că m-a îmbolnăvit, *îmi revine să învăţ.

2.1.4. In interiorul clasei (A'x), o nouă partiţie vizează acceptareanjuncţiilor că, să, pe de o parte, şi dacă, pe de altă parte, în termeni sintactici,stincţia că, să /dacă priveşte o caracteristică a propoziţiei subordonate, şi anume:nterogativ], în cazul Iui că şi să, şi [-(-Interogativ], în cazul lui dacă10.

Subclasa caracterizată prin acceptarea lui dacă o exemplificăm prin:

pinde (ex. Depinde de tine dacă pleci), conta (ex. Nu contează dacă întârzii), ivi (ex. Nu te priveşte dacă plec). Cealaltă subclasă, caracterizată prin acceptarea lui dacă, dar prin acceptarea lui că sau să, o exemplificăm prm:

'pecificarea făcută are în vedere faptul că într-un limbaj încărcat stilistic apar dese „devieri" de la rma selecţionată standard, astfel că ceea ce nu este admis în limbajul neutru devine posibil în ibajul afectiv. Vezi comentariul din capitolul al IV-lea, § 10. • " » •

: i U ii.iio'lfţfiO '"'i') l-'n.sjn'j:t-

f r - , _ v142,'

:ă aţi greşit).

2.1.5 Clasa caracterizată prin [-Interogativ] se subîmparte, la rândul ei, în • subclase, în funcţie de caracteristica verbului de a selecta pe că sau să. Subclasele sunt: fa) +[~o5AP]; (b) +[~să*P]; (c) +[~{că.să}"P].

Subclasa (a) se caracterizează prin construcţia cu că, ceea ce înseamnă apariţia, în poziţia subiectului, a unei subordonate conjuncţionale introduse prin că (ex. chema: Se cheamă că n-ai înţeles; decurge: Din demonstraţie decurge că ai greşit; rezulta: Rezultă că eşti incorect), dar prin imposibilitatea construcţiei cu să.

Subclasa (b) se caracterizează prin construcţia cu să (ex. cădea: Se cade să pleci; merita: Merită să te zbaţi; rămâne: Rămâne să ne mai gândim; trebui: Trebuie să plec; veni: îmi vine să renunţ), dar prin imposibilitatea construcţiei cucă.

Subclasa (c) se caracterizează prin posibilitatea construcţiei succesive cu că şi să (ex. conveni: îmi convine că plec - îmi convine să plec; repugna: îmi repugnă că minţi - îmi repugnă să minţi; impresiona: Mă impresionează că te văd aşa - Mă impresionează să le văd aşa). Pentru subclasa (c), construcţia cu că sau să reflectă o diferenţă semantică privind valoarea modală din subordonată, şi anume reflectă opoziţia : real (că) l posibil (să).

2.1.6. Continuând subcategorizarea la nivel selecţionai, trăsătura Animatasigură următoarea partiţie: (a) [--[+Animat]]; (b) [--[- Animat]];(c) [-- [± Animat]].

Clasa (a) cuprinde verbe care admit ca subiect nume cu trăsătura [+ Animat] (ex. aciua, auzi, cânta, cunoaşte, ganguri, gândi, linge, minţi, muşamaliza, pedepsi, sforăi, vorbi...).

Clasa (b) cuprinde verbe care admit ca subiect nume cu trăsătura [- Animat] (ex. concorda, consta, conţine, curge, germina, reieşi, rezulta...).

Clasa (c) include verbe care admit atât subiecte cu trăsătura [+ Animat], cât şi cu trăsătura [-Animat] (ex. aluneca: Copilul alunecă - Un obiect alunecă; cădea: Copilul cade - Mingea cade).

2.1.7. în interiorul claselor (a) şi (c), o nouă partiţie în funcţie de trăsăturaUman are ca rezultat: (a,) [--[+ Uman]]; (a2) [-- [- Uman]]; (a3) [-- [± Uman]].

Subclasa (a,) se caracterizează prin acceptarea pe poziţia de subiect numai a numelor cu trăsătura [+ Uman] (ex. abdica, batjocori, bănui, benchetui, binecuvânta, bârfi, blestema, cicăli, cârti, considera, crede, minţi...).

Subclasa (a2) se caracterizează prin acceptarea în poziţia subiectului a numelor cu trăsăturile [+ Animat,- Uman] (ex. adulmeca, behăi, chelălăi, ciripi, cloci, cloncăni, cotcodăci, croncăni, gâgâi, grohăi, guiţa, hămăi, lătra...).

Subclasa (a3) se distinge prin acceptarea unor subiecte cu trăsătura [+ Uman], alături de subiecte cu trăsătura [- Uman] (ex. alerga: Copilul aleargă -Câinele aleargă; asuda: Copilul asudă - Calul asudă; auzi: Copilul aude - Pisica

. , 143

2.1.8. în interiorul claselor (b) şi (c), noi partiţii în funcţie de trăsăturile "mit, Abstract au ca rezultat:

!)[ ._[+ Abstract]]; ex. trebui: Trebuie faptul să plecăm: ,)[ ..[- Abstract]]; ex.

citi: Elevul citeşte; )3)[ — [± Abstract]]; ex. costa: Caietul costă mult - L-a

costat mult faptul că a

it.[y)[ „[-i- Indefinit]]; ex. ploua, ninge (Verbele din această categorie au, întura de adâncime, un subiect caracterizat prin [+ Indefinit])11.[y1)!" „[- Indefinit]]; ex. răzbi: Mă răzbeşte foamea, cuprinde: Mă cuprinde•a;b'")[ ~[± Indefinit]]; ex. plăcea: îmi place filmul - îmi place orice.

2.2. Pentru subcategorizarea în funcţie de obiectul direct, vezi: Panălelegan, Sintaxa, p. 37 (§ 7) - p. 54 (§ 9.3.2.). >*« <

2.3. Pentru subcategorizarea în funcţie de obiectul secundar, vezi: 9tlelegan, Sintaxa, p. 54 (§ 10) - p. 57 (§ 10.4.). <s*i )«w

2.4. Subcategorizarea în funcţie de obiectul indirect d.,

Din punctul de vedere al vecinătăţii obiectului indirect, verbele se împart

(A) -i- [--Obind], adică verbe care satisfac acest context (ex. plăcea: îmie cartea, trebui: îmi trebuie cărţi, trimite: El îmi trimite cărţi);

(B) - [-Obind], adică verbe care nu satisfac acest context (ex. chema: Mămia Ion, cuprinde: Mă cuprinde teama, durea: Mă doare capul, întreba: El mă'.aba lecţia).

Verbe ca: ajuta, anunţa, succeda se caracterizează, din punctul de vedere al :turii de suprafaţă, prin posibilitatea de a se construi succesiv cu obiect direct obiect indirect (ex. a ajuta cuiva - a ajuta pe cineva: el mi-a anunţat ceva - el anunţat ceva). Verbe ca: a se asocia, a se impune, a se pleca se caracterizează, punctul de vedere al structurii de suprafaţă, prin posibilitatea de a alege între o strucţie cazuală (cu dativul) şi una prepoziţională (ex. a se asocia cu cineva - a asocia cuiva; el se impune în faţa colegilor - el se impune colegilor). Ambele :gorii se includ, din punctul de vedere al structurii de bază, într-una din :lasele (A) sau (B). Includerea într-o subclasă sau în cealaltă este o chestiune de izie (de interpretare). Dacă, în urma acestei decizii, alegem ca structură de bază l (A), cel cu obiect indirect, atunci tipul (B) este derivat din primul, printr-o sformare facultativă, în general, în limba română, dintre vecinătăţile verbale inătatea obiectului indirect se caracterizează prin instabilitate, adică pf' n

ilaţia între construcţia cu dativul şi o construcţie prepoziţională sau cu

entru interpretarea acestor verbe, vezi capitolul al IV-lea, § 6.2.4. ' --^f'<•<*>

144

2.4.1. Clasa (A) se subîmpar te în două ca tegor i i , în funcţ ie deobligativitatea sau caracterul facultativ al obiectului indirect, adică în funcţie deacceptarea sau nonacceptarea transformării de nedefmire (suprimare) a obiectuluiindirect. Se obţin subclasele:

(A,) verbe cu obiect indirect obligatoriu, nesuprimabil (ex. acorda: El acordă diplome câştigătorilor, adresa: El adresează directorului o cerere, aparţine: Ideea îi aparţine, aservi: Regimurile din trecut au aservit ţara străinilor, atribui: Ei atribuie burse studenţilor, conferi: El conferă medalii câştigătorilor, consacra: El se consacră studiului, contraveni: Furtul contravine legilor, conveni: îmi convine situaţia, corespunde: Răspunsurile corespund aşteptărilor, datori: El datoreşte viaţa medicilor, dăuna: Asta a dăunat fabricii, decerna: Ei au decernat premii fruntaşilor, deda: El se dedă băuturii, dedica: El mi-a dedicat o carte , deferi: L-au deferit justiţiei, premerge: Asta a premers evenimentului, răspunde: Proiectul răspunde exigenţelor, repugna: îmi repugnă o asemenea atitudine, reveni: îmi revine o obligaţie, veni: îmi vine să plâng);

(A2) verbe cu obiect indirect facultativ, suprimabil (ex. aduce: El mi-a adus l flori - El a adus flori, confirma: El mi-a confirmat o ştire - El a confirmat o ştire, lipsi: îmi lipsesc cărţi - Lipsesc cărţi, rămâne: îmi rămân bani - Rămân bani).

2.4.2. în poziţia obiectului indirect, dintre expansiunile grupului nominalnu poate apărea expansiunea: NominalAConjAP, ceea ce atrage după sinenerelevanţa în clasificare a acestui context.

2.4.3. Dintre realizările nominalului, relevantă este realizarea prin Personal,în funcţie de care verbele din clasa (A) se subîmpart în:

(A1) + [—Personal], adică verbe care admit obiecte indirecte realizate prin pronume personal de persoana l, II, IV, V (ex. îmi trebuie creioane);

(A") - [— Personal], adică verbe care nu admit în poziţia obiectului indirect spronume personale de persoana I, I I , IV, V (ex. contraveni: Fapta lui contravine legilor, deda: El se dedă băuturii, răspunde: El răspunde solicitărilor^).

Majoritatea verbelor cu obiect indirect intră în clasa (A 1). Acceptareal. Personalului înseamnă şi acceptarea, în poziţia obiectului indirect, a unui S (=substantiv) cu trăsătura [+ Uman] (ex. îmi trebuie creioane - Copiilor le trebuiecreioane), în general, în limba română, determinarea în dativ se caracterizeazăprintr-un caracter accentuat personal.

2.5. Pentru subcategorizarea în funcţie de obiectul prepoziţional, vezi:Pană Dindelegan, Sintaxa p. 172 (§ 3.2.3.2.) - p. 174 (§ 3.2.4.). ' ţ

12 Constatarea este valabilă atât pentru limba veche (vezi: Paula Diaconescu, Construcţiiprepoziţionale echivalente cu un caz oblic, în Structură şi evoluţie p. 257-259: G. Pană Dindelegan,Regimul sintactic al verbelor în limba română veche, în SCL, XIX (1968), 3, p. 289-291), cât şipentru limba actuală.13 Numai cu unul din sensurile sale. răspunde aparţine clasei (A"). Cu alt sens: „a spune ceva când

eşti întrebat", el aparţine clasei (A') (ex. El mi-a răspuns politicos).10 — Sintaxa grupului verbal

" 145

II

iuti. c«., |j. iHO (,§0.1.; - p. 154. suDiimem, mcâ o dată14, că numai butivul „de bază" este relevant în subcategorizare. Atributivul „transformat" nu ; relevant nici măcar din punctul de vedere al unei clasificări „de suprafaţă", ă fiind capacitatea virtuală a oricărui verb de a se combina cu un atributiv msformat".

2.7. Pentru subcategorizarea în funcţie de circumstanţial şi de cantitativ, i: Pană Dindelegan, lucr. cit., p. 159 (d), p. 162 (§ 2.3.).

2 8. Pentru subcategorizarea în funcţie de reflexiv, vezi : Pană idelegan, lucr. cit., p. 120 (§ 2.2.), p. 125-128.

3. Implicaţiile semantice ale subcategorizăru contextuale

3.1. Omonimia lexicală

Folosind rezultatele subcategorizării contextuale a verbului se poate lica fenomenul omonimiei lexicale, a cărui manifestare, în-termeni sintactici, stă în existenţa unui raport neunivoc între reprezentarea fonologică a unui ânt (corpul fonetic este unul singur) şi reprezentările lui sintactice (cuvântul sface două sau mai multe contexte). Fiecare context specifică o unitate lexicală :rită (un sens diferit), realizându-se, la nivel sintactic, dezambiguizarea intuiţii.

Sunt omonime, de exemplu:apuca, (în: El apucă găleata de toartă şi Copilul mă apucă de rochie), apuca2

El apucă spre Bucureşti), apuca3 (în: El se apucă de treabă), apuca^ (în: El a zaţ să-mi spună);cădea, (în: El cade pe stradă şi mingea cade pe stradă), cădea2 (în: Mi se cade i şi Mi se cade să primesc ceva);răspunde i (în: El rni-a răspuns câteva cuvinte), răspunde2 (în: El răspunde

citărilor), răspunde3 (în: El răspunde de ceva (de cineva)), răspunde^ (în: ?rea răspunde în spate) etc.

Diferenţa dintre o unitate şi alta (dintre un sens şi altul) se manifestă extual prin:- deosebiri în ce priveşte funcţia vecinătăţilor; aşa se explică cele trei sensuri •iţe ale lui a fi din: El este inteligent, El este acasă, Era să se întâmple (în iul exemplu, a fi satisface contextele [—SubiectAAtributiv], în al doilea uplu, satisface contextele [-SubiectACirc], iar în al treilea, numai contextul Jbiect], unde subiectul se detaliază în [-ConjAP]). Tot astfel se explică cele i sensuri diferite ale lui ajunge din: El mă ajunge, El ajunge profesor, El ajunge fă, îmi ajung banii (în primul exemplu, ajunge satisface contextele jbiectAObdir], în al doilea, satisface contextele [-SubiectAAtributiv], în al ea, contextele [—SubiectACirc], iar în al patrulea, contextele

•zi observaţiile din capitolul a! IV-lea, § 7.5. :.V,K, L..U, »-j .'•...:;••:•i ' >;s [3 ,"i:: ' '-j ' i '- '- '

146 . . -

răspunde^ şi răspunde4 (din exemplele date mai sus: răspunde, satisrace contextele [— SubiectAObdirAObind], răspunde2 satisface contextele [~SubiectAObind], răspunde3 admite contextele [--SubiectAObprep], iar răspunde^ admite contextele

r r~SubiectACirc]);* - deosebiri în ce priveşte apariţia într-un context reflexiv: să se compare

f'sensurile lui ajunge din: El ajunge acasă şi El se ajunge, sensurile lui apuca din: El ~\apucă mărul şi El se apucă de treabă, sensurile lui purta din: El poartă căciulă şi *• El se poartă politicos (cele două apariţii ale lui a/unge, apuca, purta se deosebesc[ contextual şi prin obligativitatea şi, respectiv, neacceptarea contextului reflexiv);; - deosebiri în ce priveşte apariţia în vecinătatea unui nominal sau a uneipropoziţii; să se compare sensurile lui găsi din: El găseşte o carte şi El găseşte că

jata este frumoasă, ale verbului apuca din: El apucă mărul şi El apucă să plece, ale verbului da din: El dă cuiva o carte şi El dă să plece, ale verbului veni din: îmi vine

;o scrisoare şi îmi vine să renunţ (cele două apariţii ale verbelor găsi, apuca, da, veni se deosebesc între ele prin vecinătatea unui nominal, în prima apariţie, şi prin

:. neacceptarea unui nominal, dar prin vecinătatea obligatorie a unei propoziţii, în a'doua apariţie);' - deosebiri în ce priveşte prezenţa obligatorie / facultativă a circumstanţialului;t să se compare cele două sensuri ale verbului purta din: El poartă căciulă şi El se

poartă normal, cele două sensuri ale verbului comporta din: Meseria comportă riscuri şi El se comportă normal sau cele două sensuri ale verbului răspunde din: Durerea răspunde în spate şi El răspunde solicitărilor (unul din sensuri se

L, actualizează în prezenţa obligatorie a contextului Circ, în timp ce sensul celălalt sel realizează în vecinătatea unui circumstanţial sau fără circumstanţial; ex. El poartăf căciulă astăzi - El poartă căciula);

- deosebiri în ce priveşte selecţia unor prepoziţii diferite; aşa se explică sensurile diferite ale lui a se bucura din: El se bucură de... şi El se bucură la..., sensurile diferite ale lui a se lua din: El se ia după... şi El se ia de..., sensurile diferite ale lui a se mărgini din: El se mărgineşte cu..., El se mărgineşte la..., sensurile diferite ale

["' lui obliga din: El m-a obligat la... şi El m-a obligat cu..., sensurile diferite ale lui ţine din: El ţine la..., Asta ţine de... etc.;

- deosebiri în ce priveşte selecţia unor conjuncţii şi relative diferite; să se compare sensurile lui urma din: Urmează să plece şi Urmează că a greşit, sensurile lui pretinde din: El pretinde că... şi El pretinde să..., sensurile lui inventa din: El inventează că... şi El inventează cum..., sensurile diferite ale lui urmări din: El urmăreşte să... şi El urmăreşte dacă... etc.

In majoritatea exemplelor date, la realizarea diferenţei semantice dintre o apariţie şi alta concură simultan mai multe trăsături contextuale distincte, inclusiv diferenţe selecţionate, în toate aceste construcţii, verbul izolat de context este semantic ambiguu. Contextului îi revine rolul de dezambiguizare, ceea ce atrage după sine calitatea determinanţilor de determinanţi obligatorii. Statut de determinant obligatoriu (cu rol de dezambiguizare) au nu numai nominalele, ci şi reflexivul, determinanţii prepoziţionali, determinanţii adverbiali, elementele de relaţie.

Exemplele anterioare, în care s-au putut explica sensurile diferite ale unui

147

;ro pe oaze strict sintactice, aaica pe baza contextelor sintactic ditente, permit irmularea următoarei reguli de delimitare a sensurilor: Dacă verbul X satisface mtextele [--A], [-B] şi [--C], atunci sens „ a " *sens „ b " *sens „ c ".

3.1.1. Corolarul acestei reguli este că apariţia unui verb într-un unic contextpecificat „categorial" sau „funcţional") trebuie să aibă ca reflex semantic otuaţie de monosemantism. în realitate, însă, apariţia unui verb într-un unic)ntext „categorial" sau „funcţional" nu înseamnă, în mod necesar,onosemantism, deoarece sensurile se delimitează nu numai la nivel sintacticcategorial" sau „funcţional"), ci şi la nivel selecţionai. Satisfacerea de către un:rb a unui unic context, dar cu restricţii selecţionale diferite, poate să corespundăsensuri diferite. Din compararea următoarelor construcţii: Judecătorul achită

itoria / Judecătorul achită pe inculpat; El adoptă o lege / El adoptă un copil; El 'ansează fonduri / El avansează pe cineva; El lucrează grădina / El lucrează pe ieva; El notează ceva / El notează pe cineva, se constată că verbe cu acelaşi corp netic şi satisfăcând acelaşi context (anume: [~SubiectAObdir]) au sensuri diferite,urmare a unor restricţii selecţionale diferite pentru obiectul direct (într-o

nstrucţie apare restricţia [- Animat], iar în cealaltă, [+ Uman]). De asemenea, din mpararea construcţiilor: El apreciază {oamenii, produsele} /El apreciază faptuln-am muncit bine, El aude {pe Ion, zgomote} /El aude faptul că Ion a plecat,

El 5 priveşte / Mă priveşte faptul că vin târziu, El cade în groapă / El cade în zgraţie, se constată că verbele au sensuri diferite, ca urmare a unor trăsături lecţionale diferite (în primele două exemple, obiectele directe se opun prin turile de trăsături selecţionale [- Abstract, -Indefinit] / [+Abstract, -Hndefinit]; în zul lui privi, aceeaşi opoziţie selecţională vizează subiectul, iar în cazul lui dea, opoziţia [- Abstract] /[+ Abstract] priveşte grupul prepoziţional).

Constatarea caracterului semantic relevant al trăsăturilor selecţionale ne ligă la reformularea regulii stabilite anterior în următorul sens: Dacă verbul X tisface contextele [—A] şi [—B], unde A şi B au în vedere atât o diferenţă ategorială" (sau „funcţională"), cât şi una selecţională, atunci sens „a" ^sens

3.1.2. Limitele metodei contextuale, în ce priveşte operaţia de delimitare aisurilor, provin din lipsa caracterului de generalitate al regulii stabilite. Pe lângănumăr mare de verbe ale limbii române pentru care regula se verifică, constatăm numeroase abateri de la regulă. Astfel, ca vorbitori ai limbii române, simţim că iţa are acelaşi sens şi într-o construcţie tranzitivă, şi într-una intranzitivă (vezi: El iţă cuiva - El ajută pe cineva), că succeda are acelaşi sens şi construit cu dativul, construit cu acuzativul (vezi: a succeda cuiva - a succeda pe cineva), că râvni are îlaşi sens şi într-o construcţie tranzitivă, şi într-una intranzitivă, prepoziţională ;zi: El râvneşte ceva - El râvneşte la ceva), că îngriji are acelaşi sens şi într-o nstrucţie cu acuzativul, şi într-una prepoziţională cu de (vezi: El te îngrijeşte - El irijeşte de tine), că anunţa are acelaşi sens în construcţie cu dativul, şi 'n

nstrucţie cu acuzativul (vezi: El îmi anunţă ceva - El mă anunţă ceva) etc. "In exemple de acest tip, contextele se diferenţiază unul de celălalt prin

tutui unui singur constituent. Există, "'isă situaţii când contextele pot fi integralţ; 148

, abundă de fructe - Fructele abundă în grădină; Mă călăuzesc după principiile tale - Principiile tale mă călăuzesc; Mă caracterizează cinstea - Mă caracterizez prin cinste; Mă interesez de soarta ta - Soarta ta mă interesează; Mă înconjur de oameni cinstiţi - Oameni cinstiţi mă înconjoară; Mă mâhnesc la gândul plecării -Gândul plecării mă mâhneşte; Scap din vedere ceva - Ceva îmi scapă din vedere; Sudoarea şiroieşte pe frunte - Fruntea şiroieşte de sudoare, se constată că, în ciuda organizăriii lor sintactice diferite, verbele abunda, călăuzi, caracteriza, interesa, înconjura, mâhni, scăpa din vedere, şiroi apar cu acelaşi sens.

Lipsa de generalitate a regulii stabilite poate fi argumentată şi prin alte fapte:

- Numai în unele cazuri apariţia verbului în contextul unor prepoziţii diferiteatrage modificări în sensul verbului, în foarte multe cazuri, construcţia cu prepoziţiidiferite nu modifică sensul verbului (vezi: El lucrează în casă - ~ pe casă —lângăcasă - -peste drum - ~~sub pod - -deasupra casei - ~la primărie etc.)';

- Numai în unele cazuri apariţia verbului în contextul unor conjuncţii saurelative diferite se asociază cu sensuri diferite, în multe alte cazuri, verbul seconstruieşte cu conjuncţii sau cu relative diferite, fără nici o modificare a sensuluisău (vezi: El ştie că..., El ştie să..., El ştie dacă... sau El se gândeşte că..., El segândeşte să..., El se gândeşte dacă...);

- Numai în unele cazuri, opoziţiile selecţionale [+ Animat] / [-Animat], [+Uman] / [-Uman], [+ Abstract] / [- Abstract] au valoare semantic distinctivă. Infoarte multe alte situaţii, aceleaşi opoziţii selecţionale n-au capacitatea de a deosebidouă sensuri (în construcţiile: El califică oamenii /El califică lucrurile; El descrieoamenii / El descrie lucrurile; El aşteaptă o scrisoare / El aşteaptă un prieten;Copilul cade / Mingea cade; îmi convine casa / îmi convine situaţia / îmi convinefaptul că pleci; El răspunde de tine / El răspunde de cărţi / El răspunde de faptulcă..., verbele, deşi apar în contexte selecţionai diferite, nu-şi schimbă sensul).

Neajunsurile analizei contextuale constau nu în existenţa unor excepţii de la regula formulată anterior, ci în imposibilitatea găsirii criteriilor de predictabilitate a cazurilor când o opoziţie „categorială" (sau „funcţională") şi una „selecţională" sunt relevante şi, invers, a cazurilor când aceleaşi opoziţii devin semantic nerelevante, deci se neutralizează.

3.2. Relaţia dintre trăsăturile contextuale şi cele inerente

3.2.1. în stabilirea acestor relaţii, un rol important revine clasificărilor sintactice. Clasificările sintactice se realizează în funcţie de criterii diferite, vizând un număr mai mare sau mai mic de restricţii sintactice. Sunt posibile clasificări ale verbului de tipul:

a) Clasificarea are drept criteriu reprezentarea sintactică identică a două verbe, adică satisfacerea aceloraşi contexte privite în toate detaliile sintactice. Astfel, aparţin aceleiaşi clase verbele: caligrafia, camufla, canaliza,, (e\. Ei canalizează străzile), capitona, capsa, captai fex. Ei captează sursele de apă), captura, caricaturiza, cartografia, cartona, casa, cataloga, categorisi, (ex. El

• v'-J t. j-i.w ' '-4- -t .-j. . (• •' S' î'! •/ . , ; ,/.i4.',: . „ i i. . - . ; «i -

-• . - . . : ^h yr> •>. •".a/3txsjn>jQ sfc'jos yii::'.L ft-amin'149 *

, (ex. El cară saci), căsăpi, căsca, (ex. El cască gura), celebra, centraliza, tra, cerceta! (ex. El cercetează sinonimia), cerui, chinui, cifrat (ex. El cifrează rama), cimenta/ (ex. Ei cimentează pereţii), ciopli, (ex. El ciopleşte lemnul)^ clasă definită prin contextul [-SubiectAObdir], unde în poziţia obiectului apare ominal, nu şi o propoziţie conjuncţională. Calcula nu se include în aceeaşi i, deoarece, în poziţia obiectului, admite şi un nominal, şi o propoziţie jncţională (vezi: El calculează distanţa - El calculează dacă s-a lucrat corect). temenea, catadicsi nu se include în această clasă, deoarece, în poziţia ;tului, admite numai propoziţie, nu şi un nominal (vezi: El catadicseşte săundă).

Potrivit criteriului (a), fac parte din aceeaşi clasă verbele: bârfi, califtca2

Ei m-au calificat că sunt muncitor), calomnia, caracteriza, (ex. Ei m-au eterizat că sunt muncitor), categorisi^, descrie etc., care toate satisfac jxtele [—SubiectAObdirAObsec], unde Obsec se realizează prin căAP şi unde abligatorie restricţia: Subiecte?) = Obdir.

b) Clasificarea are drept criteriu apariţia verbelor în aceleaşi contextete în toate detaliile sintactice şi selecţionale. Astfel, din mulţimea verbelor care;fac contextul [--SubiectAObdir], se disting: o subclasă cu trăsăturile

Uman]A[-Animat]] (ex. caligrafia, capitona), o subclasă cu trăsăturileUman]A[± Animat]] (ex. captura, caricaturiza), o subclasă cu trăsăturileUman]A[+ Animat, - Uman]] (ex. căsăpi, priponi, ţesăla), o subclasă cu.turile: [--[+ Uman]A[+ Animat, ±Uman]] (ex. chinui, răni), o subclasă cuturile: [--[+ Uman]A[+ Uman]] (ex. admonesta, aresta) etc.

Potrivit criteriului (b), fac parte din aceeaşi clasă verbele: calcifi(c)a, ?rena, carboniza, caria, cicatriza..., care toate satisfac contextul: 1-- Subiect], unde în poziţia subiectului apare un nominal, nu şi o propoziţie uncţională, şi care toate satisfac restricţia selecţională [- Animat] pentru inalul subiect.

c) Clasificarea are drept criteriu nu reprezentarea sintactico-selecţională în;gimea ei, ci o anumită particularitate sintactică (eventual sintactico-cţională). Astfel, se poate stabili clasa verbelor care satisfac contextulatributiv] şi, dintre acestea, verbele care satisfac contextul [—Aj], interesândai acest context, nu şi celelalte vecinătăţi, sau se poate stabili clasa verbelorsatisfac contextul [~dacă*P], interesând numai acest context, nu şi restul.

3.2.2. Analiza claselor de verbe circumscrise pe baza criteriilor (a), (b), (c) s în evidenţă că nici una dintre clase nu conţine serii de verbe sinonime. Totuşi, urnită omogenitate semantică a unor clase este evidentă, în sensul prezenţei în Iguraţia semantică a tuturor membrilor clasei a unei trăsături semantice une, a unui sem comun. Clasificările sintactice permit surprinderea unei relaţii :tante între o trăsătură contextuală şi o trăsătură semantică inerentă, ca în itoarele cazuri:

- Toate verbele care satisfac contextul [-dacă^P], dar nu admit contextele dicii aşezaţi la dreapta unor verbe notează apariţia acestora în mai multe contexte şi faptul că i cu unul dintre aceste contexte verbul aparţine clasei în discuţie.

150

verbe din clasa: cerceiu2 (CA 1^1 ^,^*.^^,~~----------„ ____controla, examina2 (ex. El a examinat dacă ştiu lecţia), întreba, proba2 (ex. El probează dacă instalaţia merge bine) etc.

-Toate verbele care satisfac contextele [-Nominalnom(i)AcuANominalac(2)] şi [--Nominalnom(i)ACoordANominalnom(2)], dar nu admit nici [--Nominalnom], nici [--NominalnomAANominalac]16, înglobează în structura lor semantică trăsătura [+ Reciproc]. Sunt verbe din clasa: a se asemăna, a se alia, a se căsători, a se certa, a se ciorovăi, a se cununa, a coexista, a coincide, a colabora, a comunica, (ex. O cameră comunică cu alta), a comuta, a concorda, a contrasta, a conveni 2

(ex. Ion a convenit cu Gheorghe asupra plecării), a convieţui, a se înrudi, a se învecina, a semăna2 (ex. Ion seamănă cu Gheorghe) etc.

- Toate verbele care satisfac contextul [— {Nominalnom,ConjAP}], unde nominalul se caracterizează prin [-Animat], sau care satisfac contextul [~ConjAP], excluzând contextul [--Nominalnom], includ în configuraţia lor semantică trăsătura [4- Impersonal], indiferent de restul vecinătăţilor, deci indiferent de faptul că apare sau nu un nominal în dativ, că apare sau nu un nominal în acuzativ, că apare sau nu un reflexiv. Sunt verbe din clasa: cădea (ex. Se cade să pleci), cuveni (ex. Se cuvine să pleci), conveni, (ex. îmi convine situaţia, îmi convine să plec), decurge, (ex. Din expunere decurge concluzia, Din expunere decurge că aţi greşit), întâmpla (ex. Mi s-a întâmplat un necaz, Mi s-a întâmplat să uit), merita^ (ex. Merită să te zbaţi), mira2 (ex. Mă miră neîncrederea ta, Mă miră că te porţi aşa); reieşi, rezulta, trebui! (ex. îmi trebuie cărţi), trebui2 (ex. Trebuie să munceşti) etc.

f ; i- Toate verbele care satisfac contextul [~SubiectA{Obdir,Obind}AAtributiv,

unde f | indică o relaţie de coocurenţă obligatorie şi de identitate referenţialăşi unde atributivul se realizează numai ca S, nu şi ca Aj, înglobează în structura lorsemantică trăsătura [+ Denominaţie]17. Sunt verbe din clasa : chema2 (ex. Măcheamă Ion), denumi, intitula, numi, (ex. Mă numesc Ion), porecli, spune2 (ex. îmispune Ion), zice2 (ex. îmi zice Ion) etc.

- Toate verbele care cer obligatoriu vecinătatea unui reflexiv înglobează înstructura lor semantică trăsătura [+ Reflexiv]. Sunt verbe din clasa: a se bosumfla,a se burzului, a se căciuli a se chiori, a se codi, a se crampona, a se cruci, a sededa, a se erija, a se eschiva etc,

Constatarea unor relaţii de coocurenţă obligatorie între o trăsătură contextuală şi una semantică inerentă conduce la stabilirea următoarei reguli: Dacă trăsătura [-- A] este comună unei întregi clase de verbe, atunci [+ a] este o trăsătură semantică inerentă, prezentă în configuraţia semantică a fiecărui verb al

clasei.3.2.3. în ansamblul limbii române se constată, însă, că nu orice trăsătură

contextuală este coocurenţă cu o trăsătură semantică inerentă. Există multe trăsături contextuale nerelevante din acest punct de vedere. Ca urmare, mulţimi de verbe

16 Indicii nom, ac notează cazurile regizate, nominativul şi, respectiv, acuzativul.17 Nu ne-a preocupat, în mod special, denumirea trăsăturilor semantice inerente. Numele date suntconvenţionale şi n-au decât scop ilustrativ.

ai vciuciur ciasei.iici uiiL-aiui aţin tumuli uni conţinutul sciiiai D!U, aparţin clasei de verbe delimitate pe baza contextului [~Aj] şi verbul a fi, bele a deveni, a se face. Or, între ele există o opoziţie semantică clară: ţia static / nonstatic (sau, în alţi termeni, opoziţia nonprogresiv / progresiv).

3. 3. Limite ale modelului sintactic

j

Avantajele analizei contextuale pentru descrierea semantică a verbului se două aspecte: a) capacitatea de a delimita sensurile pe baze strict rtuale; b) capacitatea de a predicta, tot pe baze contextuale, anumite trăsături itice inerente. Cele două aspecte şi-au găsit formularea în regulile: a) Dacă şi [-B], atunci sens „a" * sens „b"; b) Dacă [-A], atunci [+ a] în configuraţia itică a fiecărui verb al clasei.

Limitele ei constau, în linii generale, în lipsa caracterului de generalitate al lor stabilite, şi anume:

a) Nu orice apariţie contextual diferită se asociază cu diferenţe în sensullui. Cercetătorul se găseşte în imposibilitatea stabilirii criteriilor de predictareirilor când o modificare de context se asociază cu una semantică şi a cazurilordimpotrivă, unei modificări contextuale nu-i corespunde o diferenţă de sens.

b) Nu orice trăsătură contextuală implică coocurenţa cu o trăsăturăitică inerentă. Cercetătorului îi revine sarcina de a stabili inventarul situaţiilorocurenţă şi al situaţiilor opuse, când nu există nici o relaţie necesară între ojră contextuală şi una semantică inerentă.

De altfel, trebuie amintit că o întreagă şcoală de lingvistică modernă la lui Ch. }. Fillmore) s-a format prin contestarea caracterului semantic ant al descrierii sintactice (fie descriere „categorială", fie descriere ţională"). Argumentele acestei şcoli merg pe linia sublinierii acelor situaţii în lescrierea sintactică este, din punct de vedere semantic, insuficientă. Şcoala llmore abandonează ideea contextului sintactico-selecţional relevant, în rea contextului descris în termenii categoriilor logico-semantice. Din această" perspectivă, se lămureşte de ce ajuta are acelaşi sens şi într-o construcţie tivă, şi într-o construcţie intranzitivă cu dativul, de ce interesa are acelaşi sens •-o construcţie reflexivă, şi într-o construcţie nereflexivă-tranzitivă (vezi şi Iţe exemple din § 3.1.2.). Verbele ajuta, interesa (şi celelalte) admit fiecare o ră structură „cazuală" (= „actanţială"), această structură unică fiind .înzătoare" de sensul unic al fiecărui verb în toate apariţiile lui sintactice

.ar£>ÎL

^ - • — • v »c) Pentru unele aspecte ale clasificării semantice a verbelor, vezi: Rita

Chiricuţă-Marinovici, încercare asupra grupării verbelor din punct de vedere semantic, în CL, X (1965), 2, p. 299 şi urm.; Rita Chiricuţă-Marinovici, Cu privire la o nouă grupare a verbelor pe baza anumitor caractere ale conţinutului lor semantic, în CL, XI (1966), l, p. 43 şi urm.; Ivan Evseev, Semantica verbului, Ed. Facla, 1974.

d) Pentru relaţiile dintre descrierea contextuală şi cea semantică, vezi:Al. Petrovanu, The Role ofSubcategorization Rules in Semantics, în AUB (Limbi germanice), XX (1971), p. 39 şi urm.; Limbarăm, cont. II, p. 30-32 (§ 1.3.3.); Gabriela Pană Dindelegan, Reflecţii asupra modalităţii contextuale de analiză asensului (cu referire specială la verb), în LR, XXV (1976), 2, p. 1 19 şi urm:

^DâJtOfţ

i*

"r

Jib3 'i ,VÎAO3J3G/li(I

Jib3 ..uivâmorc v>dmi\ tv,.1

II .Iov .(KQI) I .Iov rfioi

BLIOGRAFIE v«! ^.VlV

a) Pentru subcategorizarea verbului românesc din perspectiva unei gramaticitransformaţionale, vezi: Pană Dindelegan, Sintaxa. ' °2

b) Pentru o clasificare a verbului efectuată din perspectiva unei gramaticianalitice,vezi: Valeria Guţu Romalo, în problema clasificării verbelor, încercarede clasificare sintagmatică, în ELS, p. 291 şi urm.; Florica Dimitrescu, Omodalitate de clasificare sintagmatică a verbelor, în SCL, XIV (1963), l, p. 45 şi

152

M.

BIBLIOGRAFIE GENERALA(în ordine cronologică)

POSTFAŢA(la ediţia I, 1976)

IORGU IORDAN, Limba română contemporană, Bucureşti, Edit. Ministerului

învăţământului, 1956, p. 494-745. MIOARA AVRAM Despre corespondenţa dintre propoziţiile subordonate şi

părţile de propoziţie, în SG, I (1956).GRAMATICA LIMBII ROMÂNE, voi. II, Edit. Academiei, 1963. ALEXANDRU NICULESCU, Individualitatea limbii române între limbile ''•'

romanice, Edit. Ştiinţifică, 1965. IORGU IORDAN, VALERIA GUŢU ROMALO, ALEXANDRU

NICULESCU, Structura morfologică a limbii românecontemporane, Edit. Ştiinţifică, 1967. *:

AL. GRAUR, Tendinţele actuale ale limbii române, Edit. Ştiinţifică, 1968,p. 292-347. E. VASILIU, SANDA GOLOPENŢIA-ERETESCU,

Sintaxa transformaţionalăa limbii române, Edit. Academiei, 1969. MĂRIA MANOLIU

MANEA, Gramatica comparată a limbilor romanice, Edit.Didactică şi Pedagogică, 1971, p. 200-209, p. 249-280.

SORIN STAŢI, Elemente de analiză sintactică, Edit. Didactică şi Pedagogică,1972.

ECATERINA TEODOROIU, Propoziţia subiectivă, Edit. Ştiinţifică, 1972. , MĂRIA MANOLIU MANEA, Structuralismul lingvistic, Edit. Didactică şi "K-1

Pedagogică, 1973. **'''''rVALERIA GUŢU ROMALO, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, ""

Edit. Didactică şi Pedagogică, 1973. GABRIELA PANĂ DINDELEGAN, Sintaxa transformaţională a grupului "*

verbal în limba română, Edit. Academiei, 1974.IVAN EVSEEV, Semantica verbului, Timişoara, Edit. Facla, 1974. '*V. ŞERBAN, Teoria yi topica propoziţiei în româna contemporană, Edit. Didactică

şi Pedagogică, 1974. ION COTEANU (coordonator), Limba română contemporană, Edit. Didactică şi

Pedagogică, voi. 1(1974), voi. II (1975). .. .

Sintaxa grupului verbal, aşa cum a fost concepută şi organizată în acest curs, poate fi continuată în următoarele direcţii:

a) cu o sintaxă a grupurilor nominal, adjectival şi adverbial, realizată, ca şiîn cazul grupului verbal, la nivelul competenţei lingvistice;

b) cu o sintaxă a fenomenelor care privesc ansamblul propoziţiei, şi nunumai succesiuni ale ei, adică: modalitatea, negaţia, interogaţia, şi a fenomenelorcare privesc toţi constituenţii propoziţiei, indiferent de plasarea lor în grupul verbal,în cel nominal, în cel adjectival sau adverbial, adică: coordonarea, interogaţia,negaţia;

c) cu o semantică a verbului concepută în termenii teoriei cazurilor a luiCh. J. Fillmore;

d) cu o sintaxă a performanţei lingvistice (a variantelor sintactice),examinând elementele care au rămas în afara nivelului competenţei, cum sunt:topica diverselor componente, interferenţa între sintaxă şi stilistică, sintaxa„emiţătorului" şi a „receptorului", sintaxa diverselor stiluri funcţionale etc.;

In acest amplu plan al unei sintaxe complete a limbii române, ierarhizarea fenomenelor sintactice şi organizarea descrierii se efectuează după următoarele principii: a) nivelul competenţei vs. nivelul performanţei; b) structură sintactică vs. structură „cazuală" (semantică); c) structură „categorială" vs. structură „funcţională"; d) structură de adâncime vs. structură de suprafaţă; e) distincţia grup verbal / grup nominal / grup adjectival / grup adverbial.

l

«t Iii

?

!)£.=<. -W-

:, perspecîîviiunef •:. '•-.*: ~:n. ••£."••• K Ii

**> -imhit

• > - •' K.. f 2 '1 ' ţ» ' . r rr î , ; F /cri o': -.:rb<'ti.'f. in

154

;:-; i>irmt: L vi*. '' 4 I'-'ir .'W.•/„•/.•"

155

t'etia,

ramaţi

j româna t. J 974). voi. HU ,,;

* (fa . ' "IO! f

Ldh Dtdacik

•ni, n

\

POSTFAŢA

LA EDIŢIA DIN 1999

Graţie Editurii „AULA", cartea „Sintaxa limbii române. Partea I, Sintaxa grupului verbal", apărută în 1976 la Tipografia Universităţii Bucureşti, carte de mult epuizată, a fost readus

ă astăzi în atenţia unui public larg, noua ediţie fiind destinată mai multor centre universitare şi mai multor categorii de cititori, inclusiv cititorilor din afara cercului studenţesc filologic.

In momentul în care editura mi-a cerut permisiunea publicării Sintaxei din 1976, mi-am pus întrebarea dacă o asemenea reeditare, după mai bine de 20 de ani de la apariţia cărţii, n-ar fi în dezavantajul autorului şi al publicului cititor actual. După o atentă reflecţie, am decis că există numeroase motive pentru a fi de acord cu republicarea Sintaxei în forma ei iniţială. Pentru a-i asigura pe actualii cititori de păstrarea valabilităţii ştiinţifice a lucrării, câteva dintre aceste motive merită să fie cunoscute.

A Lucrare de pionierat la data apariţiei ei, Sintaxa din1976 urmărea introducerea în practica didactică universitară a concepţiei si metodologiei generative, mai ales a teoriei chomskvene standard, dar si a teoriilor postchomskyene prin includerea modelului «cazurilor» al lui Ch. /. Fillmore şi a teoriei «transformaţionalismului prelexical» a lui G. Lakoff, P. Postai şiJ. D. McCawley.Propunându-şi acest obiectiv,Sinta\n din 1 976 a realizat regândirea materialului sintactic - atât de sintaxă generală, cât si de sintaxă a limbii române - nu numai din perspectiva concepţiei generative, dar si din aceea a constrângerilor impuse de cerinţele didactice de sinteză, claritate şi accesibilitate. Ca atare, Sintaxa din 1976 a efectuat, cu bună ştiinţă, limitarea aparatului prea tehnic generativist, care, prin caracterul lui excesiv formalizat, îngreuna accesul la esenţa teoriei. Evitând aparatul excesiv tehnic şi popunându-şi în acelaşi timp prezentarea unei sinteze teoretice de iniţiere în studiul sintaxei moderne (vezi Introducerea şi primele două capitole, p. 13-71 în prima ediţie, şi p. 11-52 în ediţia actuală), Sintaxa din 1976 a eliminat lot ceea ce reprezenta balast tehnicist şi procedural în modelul chomskyan standard, în schimb, a reţinut şi a prelucrat în descriere esenţa concepţiei si a metodologiei generative. De curând, am avut satisfacţia să constat că un recent curs universitar francez, apărut la prestigioasa Editură „Armând Colin", în colecţia CURSUS, seria „Lettres" (este vorba de: Jacques Moeschler, Antoine Auchlin, Introduction ă la linquistique contemporaine, Paris, 1997), a reţinut, pentru a fi prezentate studenţilor din 1997,

^aceleaşi aspecte ale teoriei standard existente şi în Sintaxă. Sunt, în fond, aspecteleJeoretice recuperate de oricare dintre dezvoltările ulterioare ale generativismului, aspecte integrate, într-o formă sau alta, în sintezele generative mai noi. (Pentru

' evoluţia şi continuitatea teoriei generative, să se vadă articolele: GENERATIVISM; GRAMATICĂ 8 9 10; TRANSFORMAŢIONALISM din Dicţionarul general de ştiinţe. Ştiinţe ale limbii (DSL), apărut la Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997.)

• A Prin semnalarea limitelor modelului chomskyanstandard (vezi, de exemplu, cap. al V-lea, § 3.3) şi a principalelor direcţii spre care

157

din 1976 reflectă, din punct de vedere conceptual, mai mult decât 'm °"I'ateoretic al generativismului standard, deschizând noi perspective si as • Jen'înţelegerea evoluţiei ulterioare a teoriei. &U

Alte cărţi ale eauurn Q Colecţia

„BACALAUREATUL DE NOTA 10"

a A Obiectivele fixate prin POSTFAŢA din 1976, în SD

Vi obiectivele (b), (c) şi (d), de continuare a studiului sintaxei şi din alte perspe'"1

'atrăgeau în mod special atenţia asupra unor viziuni sintactice complementare 'V<?'se pot adăuga studiului competenţei lingvistice, fără însă a-l nega sau a-l

^••substitui integral.

•via Coanta, Ruxandra Ivăncescu, Ana Popescu LITERATURA ROMANA(subiectele rezolvate şi explicate)- ediţia a 111-a, revăzută şi adăugită -

Format 245/170 mm; 248 pag.n puteQ

A Sunt cuprinse în Sintaxa din 1976 cercetări inedite d

sintaxă românească, nepublicate după aceea în nici o altă lucrare, cercetări cu prin condiţiile speciale de tipărire şi de difuzare a primei ediţii, n-au putut f cunoscute decât de un cerc restrâns de cititori. Mă refer, de exemplu, la capitole! destinate cauzativului românesc (capitolul VI, § 2), construcţiilor nominalizate (capitolul IV, § 8), formelor verbale nepersonale (capitolul IV, S 9) subcategorizării verbului în funcţie de obiectul indirect şi de cel prepoziţional (capitolul V § 2.4-2.5) sau la capitolul destinat implicaţiilor semantice ale subcategorizării (capitolul V, § 3), ţoale conţinând sugestii si analize rămase, în mare parte, în afara circuitului general al ideilor sintactice.

Pentru o corectă receptare a cărţii de către cititorul actual, ţin să precizez că, dacă ar fi să rescriu acum această Sintaxă, singurul capitol a cărui concepţie ar fi parţial modificată ar fi cel destinat pasivului (capitolul V, § 2). în 1976, dintr-un exces de formalism sintactic, caracteristic acelui moment teoretic, am atribuit pasivului o accepţie mai largă decât cea curentă, reţinând ca unică trăsătură definitorie a pasivului una de natură strict sintactică, si anume: convertirea obiectului direct din construcţia activ-tranzitivă în subiect. Cu această definiţie, pasivul s-a lărgit considerabil, cuprinzând, în afara pasivului propriu-zis şi a reflexivului pasiv, si ceea ce am numit „varianta ergativă". Din punctul de vedere al teoriilor lingvistice actuale, verbul ergativ reprezintă un verb diferit de cel tranzitiv-activ (deci o altă intrare în dicţionar), verb înrudit cu cel tranzitiv nu printr-o relaţie de pasivizare, ci printr-o altă aşezare a rolurilor tematice (a Pacientului, în cazul de faţă) în organizarea sintactică a verbului. (Pentru teoria modernă a ergativului, vezi articolele: ERGATIV: INTRANZITIV: NEERGATIV; TRA NZITIV publicate în DSL. )

în încheiere, mulţumesc editurii ..AULA " pentru ideea repunerii în circulaţie a Sintaxei din 1976, idee pe care a şi reuşit s-o materializeze în ciuda a numeroase dificultăţi şi întârzieri, unele produse, fără voia mea, chiar de mine însămi. Sper însă ca acest considerabil efort din partea editurii să fie răsplătit de profitul ştiinţific al noii ediţii, cartea sen'ind la mai buna înţelegere a teoriei sintactice moderne şi la aprofundarea, dintr-o viziune generativă, a mai multor capitole ele sintaxă românească.

Gabrielm Pană Dindelegan

vr.-vH Au ;

.158

M Arhire, T. Muşina, M. Neagu, M. ParpaleaENGLEZA, FRANCEZA, GERMANA(subiectele rezolvate şi explicate)- ediţia a IlI-a, revăzută şi adăugită -

Format 245/170 mm, 288 pag.

Viorel MailatISTORIA ROMÂNILOR(subiectele rezolvate şi explicate)


Florina OţetECONOMIE(subiectele rezolvate şi explicate)


a Colecţia „CAPACITATEA DE NOTA 10"

Gabriel Angelescu, Rodica Căprău, Anton NicolaeLIMBA ŞI LITERATURA ROMANA(subiectele rezolvate şi explicate) „,

Forrn» 245/170 mm, 258 pag.

Reghina Munteanu, Mircea Tuhuţ MATEMATICĂ (subiectele rezolvate şi explicate)

Format 245/170 mm, 240 pag

Nicolae Şoancă 4 Georgeta PătuleanuISTORIA ROMÂNILOR * GEOGRAFIA ROMÂNIEI(subiectele rezolvate şi explicate)

Format 245/170 mm, 258 pag

Rodica Căprău, Sanda TodericăLECTURI LITERARE PENTRU CAPACITATE10 TESTE DE NOTA 10

Format 170/120 mm, 160pa§i

Octmbrie 1999

uJVi înv.. TOVa

Sintaxa Grupului Verbal

Documents

Transcript of Sintaxa Grupului Verbal