1.INTRODUCERE

Sindromul copilului scuturat este o forma de traumatism cranian indus. Traumatismul cranian, ca forma a abuzului copilului, poate fi provocat de lovituri directe la nivelul capului, scaparea copilului din brate sau aruncarea acestuia, sau poate fi provocat de scuturarea copilului. La sugar, muschii gatului nu sunt suficient de tonici pentru a mentine capul, a carui greutate este inca relativ mare raportata la restul corpului. Cand un copil mic este scuturat, capul lui se misca violent inainte si apoi. Pe de alta parte, contrar creierului adultilor, creierul bebelusului nu umple in totalitate cutia craniana. Oscilatiile bruste ale capului pot provoca o miscare de dute-vino a creierului, care se loveste de peretele craniului, cu consecinte neurologice deseori grave pentru copil. Din copiii care supravietuiesc, 60-75% traiesc cu o incapacitate semnificativa. Din nefericire efectele sindromului copilului scuturat sunt ireversibile si cauzeaza moartea in cele mai multe cazuri. Ceea ce se intampla cu creierul bebelusului in cutia craniana in timpul zguduirii puteti intelege cel mai bine facand urmatorul experiment: spargeti un ou de marginea unui castron ca atunci cand doriti sa pregatiti o omleta. Impactul zguduirii bebelusului este perfect comparabil cu cel al spargerii oului de castron. 2.ISTORIC n 1946, conceptul de SBS i termenul de "sindromul copilului scuturat brusc" a fost introdus de Dr. John Caffey. Termenul descrie un set de vagi simptome gsite fr o urm extern de traumatism, inclusiv hemoragii retiniene i hemoragii intracraniene. n 1971, Guthkelch propune SBS ca o cauza a hemoragiei subdurale la sugari. Dezvoltarea tomografiei computerizate i a rezonanei magnetice au mubtit mult posibilitile de diagnosticare a sindromului. 3.FACTORII DE RISC ngrijitorii care au potenialul de a deveni abuzivi, de multe ori au ateptri nerealiste de la copil i pot prezenta fenomentul de "inversare a rolurilor", doresc copilul doar pentru ca aceasta s i ndeplineasc anumite nevoi psihice.

Abuzul de substane i stresul emoional, care rezult de exemplu din probleme financiare, sunt ali factori de risc pentru agresiune i pentru impulsivitatea ngrijitorilor. Att brbaii i femeile pot provoca SBS, dar abuzatorii sunt mai des de sex masculin. Dei a fost speculat anterior c SBS a fost un eveniment izolat, o istorie anterioar de abuz asupra copilului este o constatare comun n cazurile de SBS. ntr-un procent estimat de 33-40% din cazuri, dovezile de rni la cap anterioare, cum ar fi sngerri intracraniene mai vechi sunt nc prezente

4.EFECTE. Scuturarea determina deseori leziuni ireversibile. In cazurile grave, mortalitatea este de aproximativ 50% dintre copiii implicati. Copiii care supravietuiesc pot avea: - orbire partiala sau totala - pierderea auzului - crize convulsive - intarzieri in dezvoltarea psiho-motorie - intarziere mintala severa - dificultati de vorbire si invatare - probleme de memorie si atentie - paralizie (unele episoade traumatice lasa copilul in coma). Chiar si in cazurile usoare, in care copiii par normali imediat dupa traumatism, pot dezvolta mai tarziu una sau mai multe dintre problemele de mai sus. Uneori, primele semne ca ceva nu este in regula nu sunt observate pana la intrarea copilului in sistemul scolar, cand dezvolta probleme comportamentale sau dificultati de invatare. Dar, in acel moment, este mai dificil de facut o legatura cu episodul traumatic petrecut cu cativa ani inainte. 5. SEMNE SI SIMPTOME In toate cazurile de sindrom al copilului scuturat, durata si forta traumatismului, numarul de episoade traumatice si daca s-a produs si un impact, toate aceste elemente sunt implicate in severitatea leziunilor copilului. In cazurile cele mai violente, copilul poate ajunge la urgenta in stare de inconstienta, cu crize convulsive sau in stare de soc. Dar, in multe cazuri, sugarii nu sunt adusi niciodata la medic daca nu prezinta simptome atat de severe. In cazurile mai usoare, un copil care a fost scuturat poate prezenta: - letargie - iritabilitate - varsaturi - dificultati de supt si inghitit - apetit scazut

- absenta zambetului si a vocalizarii - rigiditate - crize convulsive - dificultati de respiratie - stare de constienta alterata - anizocorie (pupile de dimensiuni inegale) - inabilitatea de a-si ridica capul - inabilitatea de a urmari cu privirea. - somnolenta - pierdere de constiinta insotita de o oprire a respiratiei -capul intors complet intr-o parte - umflarea capului 6.DIAGNOSTIC Multe cazuri de sindrom al copilului scuturat sunt aduse pentru ingrijiri medicale ca "leziuni silentioase". Cu alte cuvinte, parintii sau ingrijitorii nu ofera un istoric complet despre traumatismul cranian sau despre scuturat, astfel ca medicii nu stiu ca ar trebui sa caute semne fizice subtile. Aceasta "epidemie a tacerii" poate avea ca rezultat nediagnosticarea leziunilor copilului in sistemul medical. Din pacate, in afara cazurilor in care medicul are motive sa suspecteze acest sindrom, cazurile usoare (in care sugarul pare letargic, nelinistit sau doar nu se hraneste corespunzator) sunt deseori diagnosticate gresit ca infectii virale sau colici. Fara un diagnostic corect de sindrom al copilului scuturat si fara o interventie specializata cu parintii sau ingrijitorii, acesti copii pot fi scuturati din nou, agravand leziunile cerebrale existente. Daca se suspecteaza acest sindrom, medicii pot sa investigheze: - hemoragii retiniene (care apar extreme de rar in leziunile accidentale, cum ar fi caderile) - fracturi craniene - edem cerebral - hematoame subdurale (colectii sanguine care comprima suprafata creierului) - fracturi costale sau ale oaselor lungi (oasele bratului, antebratului, coapsei si gambei) 7.DEZVOLTARE SI EDUCARE Ce face acest sindrom atat de devastator este faptul ca de obicei implica o leziune cerebrala totala. Deoarece creierul imatur al sugarului are putina informatie stocata si putine capacitati dezvoltate care sa compenseze deficitul, abilitatile adaptative ale creierului sunt serios afectate. Spre exemplu, un copil a carui vedere este sever afectata, nu va fi capabil sa invete prin observare, lucru care va scadea capacitatea acestuia de a invata. dezvoltarea limbajului, a vederii, a echilibrului, a coordonarii motorii, sunt in mod particular afectate la orice copil care prezinta sindromul copilului scuturat. Aceste deficite pot necesita un program riguros de terapie fizica si ocupationala pentru a ajuta copilul sa achizitioneze abilitati care s-ar fi dezvoltat de la sine daca nu ar fi intervenit traumatismul cerebral. Terapeutii ofera un mediu bogat in stimuli senzoriali care il obliga pe copil sa fie atent.

Deseori terapeutii lucreaza cu un singur copil o data, concentrandu-se pe a construi abilitatea copilului de a fi atent. Folosesc sunete si alti stimuli pentru a creste interesul copilului fata de obiecte, cum ar fi apasarea continua a unei jucarii care face zgomot in apropierea urechii copilului. Pe masura ce cresc, copiii care au fost traumatizati la varsta de sugar pot avea nevoie de educatie speciala si terapie continua, pentru a-i ajuta cu dezvoltarea limbajului si abilitati de autoingrijire, cum ar fi sa se imbrace singuri 8.Prevenirea traumelor E bine de stiut ca SBS poate fi prevenit. Chiar 100%. Scuturarea apare atunci cand un adult isi pierde controlul si se enerveaza din cauza plansului bebelusului. O modalitate de prevenire a SBS nu o reprezinta replica Nu scutura copilul! Adultul ce are copilul in grija trebuie sa inteleaga ca desi e mancat, schimbat, odihnit, copilul poate plange. In cazul in care adultul nu poate sa isi controleze stresul, este mai bine ca acesta sa mearga la un psiholog. Pentru a calma un copil care plange, trebuie aplicata regula celor 5S: shushing, side/stomach positioning, sucking, swaddling, swinging (i se sopteste, se aseaza copilul pe burta sau intr-o parte, este lasat sa suga suzeta, biberon, san - , se infasa ca sa se simta in siguranta, se leagana usor. Daca nu functioneaza regula celor 5S, se incearca si alte metode: plimbare cu copilul in brate, i se ofera o jucarie zornaitoare, i se vorbeste copilului, se verifica posibile semne de boala, se apeleaza la ajutorul cuiva care sa stea cu copilul cat parintele ia o mica pauza. De asemenea, orice adult poate ajuta la prevenirea SBS, numai vazand pe cineva ca isi scutura bebelusul si atragandu-i atentia asupra consecintelor grave ce le poate avea aceasta manifestare! 9.Cum se ajunge la SBS si cum se trateaza Copilul este tinut de regula de brate sau de corp si zgaltait cu miscari rapide si puternice. Cand este scuturat, venele din creierul copilului se sparg si cauzeaza hemoragii, creandu-se un hematom subdural. Acest hematom produce o presiune care impreuna cu umflarea normala a creierului (normala pentru astfel de situatii) distruge celulele din creier. O data distruse, aceste celule nu se mai regenereaza si nu se pot inlocui. O data cu umflarea creierului si presiunea exercitata asupra lui sunt afectate bataile inimii si respiratia, acestea fiind controlate de sistemul nervos. Daca presiunea nu este redusa si umflatura eliminata, functiile vitale se opresc si copilul va muri. Tratamentul aplicat consta in medicamente pentru a reduce umflarea creierului si operatii chirurgicale de a eliminia presiunea asupra creierului. In timpul operatiei, functiile vitale sunt preluate de mecanisme ce mentin in viata copilul.

10.PREVENIREA Un aspect cheie al prevenirii sindromului este cresterea constientizarii pericolului reprezentat de scuturarea unui sugar sau copil mic. Sunt necesare implementarea de programe care sa-i ajute pe noii parinti sa identifice si sa previna leziunile traumatice si sa inteleaga cum ar trebui sa raspunda la plansul copilului. Gasirea de noi cai de a ajuta parintele sau ingrijitorul sa faca fata stresului din momentele critice cand sugarul plange, poate reduce semnificativ riscul pentru copil. O metoda care poate ajuta este cea in 5 pasi a medicului Harvey Karp: - folosirea de sunete albe (ssss) sau sunete ritmice care mimeaza sunetele pe care copilul le aude in uter; acestea pot fi produse cu diferite obiecte; aspiratorul de praf, uscatorul de par, uscatorul de haine, sau un CD cu sunete albe - pozitionarea copilului pe o parte sau pe burta (pozitionarea sugarului pe partea stanga - pentru a ajuta digestia - sau pe burta in timp ce este in brate, si apoi punerea copilului in patut pe spate) - oferirea posibilitatii sa suga la san sau din biberon, a unei suzete sau unui deget - infasurarea copilului intr-o patura pentru a-l ajuta sa se simta mai in siguranta - leganarea delicata intr-un scaun sau intr-un leagan de bebelusi, sau o plimbare cu masina poate oferi sugarului acelasi tip de miscare pe care o simtea in pantece. Daca copilul nu se opreste din plans, se pot incerca si urmatoarele: - asigurarea ca nevoile de baza ale sugarului sunt acoperite (spre exemplu nu ii este foame si nu are nevoie sa-i fie schimbat scutecul) - verificarea pentru eventuale semne de boala, cum ar fi febra si gingiile inflamate - leganarea copilului sau plimbarea cu acesta in brate - cantatul sau vorbitul cu copilul - oferirea unei suzete sau a unei jucarii zgomotoase - tinerea copilului strans lipit de corpul parintelui in timp ce acesta respira calm si rar - solicitarea sprijinului unui prieten care poate sta cu copilul o perioada scurta de timp in care parintele ia o pauza - daca nimic nu merge, se recomanda ca parintele sa puna copilul in patut pe spate sa iasa din camera inchizand usa si sa verifice copilul dupa 10 minute - de asemeni e bine ca parintele sa solicite un consult din partea medicului de familie daca nimic nu pare sa-l ajute pe copil, in cazul in care exista un motiv medical pentru nelinistea acestuia. Pentru a preveni un potential sindrom al copilului scuturat, parintii si ingrijitorii copiilor au nevoie de ajutor pentru a face fata stresului determinat de ingrijirea celor mici. De asemeni, este important ca parintele sa vorbeasca deschis despre riscul acestui sindrom cu orice alta persoana care va ingriji copilul in lipsa parintelui.

SFATURI.. Trebuie sa fii foarte selectiva cu persoanele care au grija de copilul tau si asigurate ca toti cei care stau cu bebelusul stiu ca nu este niciodata in regula sa scuturi bebelusul. Invata cum sa iti linistesti bebelusul atunci cand plange si daca simti ca devii nervoasa sau frustrata cu bebelusul trage aer adanc in piept, asaza-l usor in patut si incearca sa te calmezi. Daca simti ca nu iti poti controla furia, cheama pe cineva sa stea cu bebelusul putin si intre timp tu fa o baie fierbine sau fa ceva ce stii ca te va calma cu siguranta. Daca bebelusul tau nu se opreste din plans si simti ca nu te mai poti stapani, iata cateva sfaturi pe care sa le urmezi: - pune bebelusul in patut sau in alt loc sigur si paraseste incaperea; - ia o pauza si fa ceva care sa-ti distraga atentia; suna-ti o prietena (o alta mamica sigur iti va intelege starea si va putea sa te ajute cu sfaturi ca sa te linistesti). NU UITA! Chiar daca uneori te aduce in pragul disperarii, plansul copilului tau este modul lui de a comunica! Daca lasi copilul cu altcineva, exista cateva lucururi pe care ar trebui sa le explici persoanei respective: - zdruncinatul nu estei niciodata o solutie potrivita! - lasa numarul tau de telefon si explica-i ca te poate suna in orice moment; - nu lasa niciodata bebelusul in grija unei persoane care se enerveaza usor. Ce puteti face cand bebe plange:

Distrageti-i atentia: aratati-i o jucarie colorata sau/ si zgomotoasa, fredonati un cantec. Faceti baie bebelusului: apa calda il linisteste pe copil (atentie daca va decideti sa faceti baie unui copil care palnge, nu faceti acest lucru singuri. Sa stapaniti un copil agitat, care plange si care este plin de sapun nu este un lucru usor.)

Scoateti copilul la plimbare Cunoasteti-va copilul: In decursul a catorva zile de la nastere, copilul va dezvolta diverse tipuri de plans: "Sunt obosit", "Da-mi de mancare", "Schimba-mi scutecul", "stau inconfortabil", "M-am plictisit sa stau aici". Odata ce veti invata sa recunoasteti aceste tipuri de plans, veti putea raspunde in consecinta si va veti putea mentine copilul fericit.

Opriti-va pe rand din aceasta datorie: aternati schimburi de cate 20-30 minute cu sotia, evitand sa va epuizati amandoi trecand deopotriva prin suferinta a ceea ce Martin Greenberg numeste "tirania plansului".

11.Legislatie Scuturarea sau zdruncinarea copilului este considerata o forma grava de abuz! In Romania, Legea pentru protectia copilului clarifica notiunea de abuz asupra copilului si precizeaza masurile ce trebuie luate in cazul constatarii unui abuz: Art. 79 - (1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara , a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de Autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului. Art. 80 - Este interzisa aplicarea pedepselor fizice sub orice forma ori privarea copilului de drepturile sale, de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie cat si in orice institutie care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor.Art. 81 (1) Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze SPAS sau DGASPC in a carui raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv.(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau neglijare a copilului, la nivelul fiecarui DGASPC se infiinteaza obligatoriu Telefonul copilului al carui numar va fi adus la cunostinta opiniei publice. Art. 82 In vederea asigurarii protectiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, DGASPC este obligata: a) sa verifice si sa solutioneze toate sesizarile privind cazurile de abuz si neglijare, inclusiv cele venite din partea asistentilor familiali; b) sa asigure prestarea serviciilor mentionate la art. 100, specializate pentru nevoile copiilor victime ale abuzului sau neglijarii si ale familiilor acestora. Art. 83 Pentru verificarea sesizarilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului, reprezentantii DGASPC au drept de acces, in conditiile legii, in sediile persoanelor juridice precum si la domiciliul persoanelor fizice, care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificari, organele de politie au obligatia sa sprijine reprezentantii DGASPC. Art. 84 (1) Reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice, care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil, sunt obligati sa colaboreze cu reprezentatii DGASPC si sa ofere toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizarilor. (2) In situatia in care, in urma verificarilor efectuate, reprezentantii DGASPC stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, si nu intampina opozitie din partea persoanelor mentionate la alin. (1), directorul DGASPC instituie masura plasamentului in regim de urgenta. Prevederile art. 65 alin. (1) si (3), art. 66, art. 67, art. 71 alin. (3) si art. 73 se aplica in mod corespunzator. (3) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii DGASPC, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii,

DGASPC sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii. Prevederile art. 65 alin. (1) si (3), art. 66, art. 67 si art. 71 alin. (3) se aplica in mod corespunzator. (4) In termen de 48 de ore de la data executarii ordonantei presedintiale prin care sa dispus plasamentul in regim de urgenta, DGASPC sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Art. 85 - (1) In cadrul procesului prevazut la art. 84 alin.(3) si alin. (4), se poate administra, din oficiu, ca proba, declaratia scrisa a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declaratia copilului poate fi inregistrata, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Inregistrarile se realizeaza in mod obligatoriu cu asistenta unui psiholog. (2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea inregistrarii declaratiei sale. (3) Daca instanta apreciaza necesar, instanta poate chema pe copil in fata ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai in camera de consiliu, in prezenta unui psiholog si numai dupa o prealabila pregatire a copilului in acest sens. Art. 86 - In cazul in care abuzul sau neglijarea au fost savarsite de catre persoane care, in baza unui raport juridic de munca sau de alta natura, asigurau protectia, cresterea, ingrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia sa sesizeze, de indata, organele de urmarire penala si sa dispuna indepartarea persoanei respective de copiii aflati in grija sa. Art. 87 - In institutiile publice sau private, precum si in serviciile de tip rezidential, publice sau private, care asigura protectia, cresterea, ingrijirea sau educarea copiilor, este interzisa angajarea persoanei impotriva careia a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca definitiva pentru savarsirea, cu intentie, a unei infractiuni.

Concluzie: A avea grija de un bebelus, fie ca esti parinte, bunic(a) sau bona, naste din adancurile tale un compozit intens de trairi afective: bucurie, tandrete, frustrare, temeri, incantare sau neincredere. Sunt cele care declanseaza reactiile noastre comportamentale mai mult sau mai putin controlate si controlabile. Noptile nedormite, plansul parca interminabil al bebelusului, frustrarea, iritabilitatea si sentimentul de neputinta al adultului de a-l linisti fac, ca uneori, acesta din urma sa-l ia in brate si sa-l zgaltaie cu putere.

MINISTERUL INVATAMINTULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI CATEDRA DE PSIHOLOGIE GENERALA

REFERAT LA OBIECTUL : COMPORTAMENTUL DEVIANT TEMA: SINDROMUL BEBELUSULUI SCUTURAT

A EFECTUAT: RUSSU VERONICA A CONTROLAT: PALADI ALIONA

http://www.lumeapiticilor.ro