Danaidele.odt.docx

Shimbare de trenSe nserase de-a binelea cnd am cobort n acea statie. Am aflat c urmtorul tren avea s plece abiaa doua zi.M-am interesat de hotel, era doar unul singur ntot orelul. Am luat birja i i-am spus vizitiului sm duc acolo.Era ntuneric ai ploua. Am ajuns n faa unei cldiri care de abia se zrea, dar, pentru c avea uile deschise, am intrat.- Desigur, avem o camer liber - a spus recep-ionerul i mi-a nmnat cheia.Cu civa ani n urm mi s-ar fi prut btrn, dar acum mi se prea doar de vrst medie. Avea man-ete negre de genul celor purtate cndva de func-ionari i n special de contabili.- Prin curtea interioar i pe scri. V dorescnoapte bun.Mi-am luat cheia i valiza i m-am ndreptat sprecaptul culoarului care semna mai degrab cu un tunel. Inainte de a iei n curtea interioar, m-amoprit.- V rog s m trezii devreme. Mine plec maideparte i n-a vrea s pierd trenul.- Mai departe? Cum adic mai departe?- Snt n cltorie.- mi pare ru, dar n-avem nici o camer liber.V rog s-mi dai cheia napoi.- Dar mi-ai zis c-avei.- A fost o greeal.- Poate totui gsii o camer pentru mine. Snt foarte obosit.- Toi sntem obosii. Cheia, v rog.- Nu neleg.A luat lampa de pe mas, a ieit de dup tejghea i mi-a fcut semn cu mna. M-am dus cu el.M-a condus n strad, a ridicat lampa i a lumi-nat firma de deasupra intrrii: Hotel Terminus".- Acum nelegei?- Nu prea.- Acesta este un hotel pentru cei care nu merg mai departe.- Poate facei o excepie?- Nu exist excepii.- i acum ce m fac?- Eu n-am ce s v fac, astea-s regulile. Chiar trebuie s mergei mai departe?Am czut pe gnduri. Ideea de a petrece o noapte n staie mi se prca de nesuportat. Vroiam s m ntind n pat i s adorm. i oare chiar trebuia s merg mai departe? Dar am nvins tentaia.- Se pare c trebuie.- Pcat. V mai ateptm n viitor.- Cu plcere, dar nc nu tiu cnd. Este nevoie de rezervare?- Nu, noi totdeauna avem camere libere. I-am dat cheia napoi i, prin noroi, n bezn, m-am ntors la gar.

APUSA SPANZURATA De D.R. PopescuAcum douazecide ani, Ioana implinise doisprezece ani si era in clasa cincea primara. Inseara cand a venit Toma s-o peteasca, Ioana terminase de citit lectiile pe adoua zi si se juca, in pat, cu papusile. Nici nu se gandea sa traga cu urecheala susotelile parintilor cu oaspetii.Toma implinisedouazeci de ani si-i venise de mult randul sa se capatuiasca. Nu se insurase,ca nu-l prea placeau fetele si nici el nu se prea obosise sa-si gaseasca unasa-l placa. Ochii lui Toma, galben-verzui peste zi, ca foile de ceapa nu bineuscate, inspirau bunatatea omului bleg. Insa nu era prost, de asta s-a convinsIoana mai tarziu.- Ioana, ce-ai zice tu dacate-ar peti baietii ?- N-as zice nimic, m-as marita,ca doar n-o sa raman nemaritata ca Ilinca Sfetcului. O sa ma marit dupa un omfrumos si voinic, mama!- Toma e om frumos, vrei sa temariti cu el ?- O fi frumos dar mie nu mi separe... si nu-mi plac ochii lui. Si el e om mare, isi gaseste fete de seamalui, nu ma asteapta pe mine sa cresc.Intre bucatarie si camera undeerau oaspetii se afla o ferestruica. Ioana a putut auzi si intelege de cevenise Toma cu mama-sa la ei si ce doreau. Toma voia s-o desparta de papusi.Atat a inteles atunci.Nunta a avut loc dupa douasaptamani. La scoala n-a lasat-o sa se mai duca. Dupa un an a inceput s-o bata.Ioana nu stia sa faca mancare. Si Toma o batea. Ioana nu stia sa tese, nici sacoase camasi sau izmene. Si Toma o batea. Ioana stia doar sa se joace cupapusile, sa le imbrace, sa le marite. Si Toma, ca sa scape de ele, le aruncaiarna pe sopron, in zapada, sau le punea primavara in carul cu balegar si leducea pe ogor. Pe cea mai frumoasa dintre papusi a spanzurat-o in nucul dinfundul gradinii. Nucul era gros si batran si Ioana nu putea sa urce fara scaradupa papusa. Barbatu-sau incuiase toate scarile in pivnita.- Muicile, maa ! vinmuicile, striga un tanc deschizand larg portile. Acum sa vedeti lacrimi sijale...Tudoritalui Niculae Firu intra in curtea mortului dupa cele douazeci si sase de babe.Nu-l suferise niciodata pe Toma, dar nu-l dusmanise decat dupa ce acestaincercase in repetate randuri sa se culce cu ea. Nu pricepuse niciodata cumpoate trai Ioana cu un asemenea barbat. Un asemenea om nu putea fi plans decatde babele satului. Cand intra in odaia unde se afla mortul, Tudorita gasi pecele douazeci si sase de babe ale satului plangand. Numai babele plangeau.Ioana nu era de fata.Pleca sao caute, de abia putandu-se abtine sa nu ureze singura. Ramase uimita cand ogasi pe aceasta in gradina, plangand.- Ioana, esti nebuna, de ceplangi ? Omul asta nu merita...- O, lasa-ma, lasa-ma...- Ioana, omul asta nu poate fiiertat, de ce plangi ?- O, lasa-ma-n pace...Ioana plangea in gradina, subnuc, si privea in sus spre creanga de care mai atarna o ata putreda. Aniitrecusera fara sa-i vada. Tineretea trecuse fara s-o vada. Si acum o vedeaintruchipata intr-o papusa imaginara atarnata in latul atei putrede din varfulnucului. Printre si prin lacrimi anii se aratau goi, fara joc de colinzi, faranopti senine si iubiri; anii tineretii, goi, luau chipul papusii imaginareosandite sa se legene de creanga din varful nucului...- O, lasa-ma, nu pe el il plang,nu pe el il plang. 4