CONVENŢIA PRIVIND SUCCESIUNEA STATELOR LA TRATATE

Statele-părţi la prezenta Convenţie,

luând în considerare transformările profunde din comunitatea internaţională, determinate de procesul de decolonizare,

luând în considerare, de asemenea, că alţi factori ar putea duce la succesiunea Statelor în viitor,

convinse, în aceste circumstanţe, de necesitatea codificării şi dezvoltării progresive a regulilor privitoare la succesiunea statelor la tratate, ca mijloace de asigurare a unei mai mari baze juridice în relaţiile internaţionale,

luând notă că principiile de liber consimţământ, sinceritate şi pacta sunt servanda sunt universal recunoscute,

subliniind că respectarea cu consecvenţă a tratatelor multilaterale generale care se ocupă cu codificarea şi dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi a celor ale căror obiective şi scopuri prezintă interes pentru comunitatea internaţională în general este de o deosebită importanţă pentru consolidarea păcii şi cooperării internaţionale,

având în vedere principiile dreptului internaţional cuprinse în Carta Naţiunilor Unite, cum sunt principiile egalităţii şi autodeterminării popoarelor, al egalităţii suverane şi independenţei tuturor Statelor, al neamestecului în afacerile interne ale Statelor, al interzicerii ameninţării cu forţa sau a folosirii ei, al respectului universal pentru şi al respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi,

reamintind că respectul pentru integritatea teritorială şi independenţa politică a oricărui Stat este impus de Carta Naţiunilor Unite,

ţinând cont de prevederile Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969,

ţinând, de asemenea, cont de art. 73 din această Convenţie,

afirmând că problemele dreptului tratatelor, altele decât cele care pot apărea din succesiunea Statelor, sunt guvernate de regulile corespunzătoare ale dreptului internaţional, inclusiv acele reguli ale dreptului internaţional cutumiar, care sunt cuprinse în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969,

afirmând că regulile dreptului internaţional cutumiar vor continua să guverneze probleme nereglementate de prevederile prezentei Convenţii,

au convenit asupra următoarelor:

PARTEA I PREVEDERI GENERALE

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare a prezentei Convenţii

Prezenta Convenţie se aplică efectelor unei succesiuni de State în raport cu tratatele dintre State.

ARTICOLUL 2 Folosirea termenilor

1. Pentru scopurile prezentei Convenţii:

a) ”tratat” înseamnă un acord internaţional încheiat între State, în formă scrisă şi reglementat de dreptul internaţional, indiferent dacă este inclus într-un singur instrument sau în două sau mai multe instrumente conexe şi indiferent de denumirea specifică;

b) ”succesiunea Statelor” înseamnă înlocuirea unui Stat cu un altul în privinţa responsabilităţii pentru relaţiile internaţionale ale unui teritoriului;

c) ”statul predecesor” înseamnă Statul care a fost înlocuit de un alt Stat în cazul unei succesiuni de State;

d) ”Statul succesor” înseamnă Statul care a înlocuit un alt Stat în cazul unei succesiuni de State;

e) ”data succesiunii Statelor” înseamnă data la care Statul succesor a înlocuit Statul predecesor în privinţa responsabilităţii pentru relaţiile internaţionale ale teritoriului, care este obiect al

succesiunii Statelor;

f) ”nou Stat independent” înseamnă un Stat succesor al cărui teritoriu chiar înainte de data succesiunii Statelor, era un teritoriu dependent, pentru relaţiile internaţionale ale căruia era răspunzător Statul predecesor;

g) ”notificarea succesiunii” înseamnă orice notificare în raport cu un tratat multilateral indiferent de redactare sau denumire, făcută 'de un Stat succesor care îşi exprimă acordul de a fi considerat legat prin tratat;

h) ”depline puteri” înseamnă, în raport cu o notificare de succesiune sau oricare altă notificare în cadrul prezentei Convenţii, un document emis de o autoritate competentă a Statului desemnând o persoană sau persoane care să reprezinte Statul pentru comunicarea notificării de succesiune sau notificări, după cum este cazul;

i) ”ratificare”, ”acceptare” şi ”aprobare” înseamnă, în fiecare caz, actul internaţional denumit, astfel, prin care un Stat stabileşte pe plan internaţional acceptul de a fi legat printr-un tratat;

j) ”rezervă” înseamnă o declaraţie unilaterală, indiferent de redactare sau denumire, făcută de un Stat la semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau accederea la un tratat sau când face o notificare de succesiune la un tratat, prin care solicită excluderea modificarea efectului legal al anumitor prevederi ale tratatului în aplicarea acestora statului respectiv;

k) ”Statul contractant” înseamnă un Stat care a consimţit să fie legat prin tratat, indiferent dacă tratatul a intrat sau nu în vigoare;

l) ”parte” înseamnă un Stat care a consimţit să fie legat prin tratat şi pentru care tratatul este în vigoare;

m) ”alt Stat-parte” înseamnă, în raport cu un Stat succesor, orice parte, alta decât Statul predecesor, la un tratat în vigoare, la data succesiunii Statelor cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor;

n) ”organizaţia internaţională” înseamnă o organizaţie interguvernamentală.

2. Prevederile alin. 1 privind folosirea termenilor din prezenta Convenţie nu prejudiciază folosirea acelor termeni sau sensurile care li se pot atribui în legislaţia internă a oricărui Stat.

ARTICOLUL 3 Cazuri din afara domeniului prezentei Convenţii

Faptul că prezenta Convenţie nu se aplică efectelor unei succesiuni de State cu privire la acordurile internaţionale încheiate între Stat şi alţi subiecţi ai dreptului internaţional sau cu privire la acordurile internaţionale care nu sunt în formă scrisă, nu va afecta:

a) aplicarea la astfel de cazuri a oricărei reglementări prevăzute în prezenta Convenţie căreia i se supun conform dreptului internaţional, independent de prezenta Convenţie;

b) aplicarea între State a prezentei Convenţii la efectele unei succesiuni de State cu privire la acordurile internaţionale la care participă şi alţi subiecţi ai dreptului internaţional.

ARTICOLUL 4 Tratate constituind organizaţii internaţionale

şi tratate adoptate în cadrul unei organizaţii internaţionalePrezenta Convenţie se aplică efectelor unei succesiuni de State cu privire la:

a) orice tratat care este instrumentul constitutiv al unei organizaţii internaţionale fără a prejudicia reglementările privind acordarea calităţii de membru şi fără a prejudicia orice alte reglementări ale organizaţiei;

b) orice tratat adoptat în cadrul organizaţiei internaţionale fără a prejudicia orice alte reglementări ale organizaţiei.

ARTICOLUL 5 Obligaţii impuse de dreptul internaţional independent de un tratat

Faptul că un tratat nu este considerat ca fiind în vigoare cu privire la un Stat în virtutea aplicării prezentei Convenţii, nu va afecta în nici un fel datoria acelui stat de a-şi îndeplini orice obligaţie inclusă în tratatul al cărui subiect este, conform dreptului internaţional, independent de tratat.

ARTICOLUL 6 Cazuri de succesiuni de State cuprinse în prezenta Convenţie

Prezenta Convenţie se aplică numai efectelor unei succesiuni de State care are loc în conformitate cu dreptul internaţional şi, în special, cu principiile dreptului internaţional cuprinse în Carta Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 7 Aplicarea în timp a prezentei Convenţii

1. Fără a prejudicia aplicarea oricăreia dintre reglementările prevăzute în prezenta Convenţie, în care efectele unei succesiuni de State sunt supuse dreptului internaţional, independent de Convenţie, Convenţia se aplică numai cu privire la o succesiune de State care s-a produs după intrarea în vigoare a Convenţiei, în afară de cazul în care s-a convenit altfel.

2. Un stat succesor poate, în momentul când îşi exprimă acceptul de a fi legat de prezenta Convenţie sau în orice moment după aceea, să facă o declaraţie că va aplica prevederile Convenţiei privitoare la propria succesiune de State, care s-a produs înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei, în raport cu orice alt Stat contractant sau Stat-parte la Convenţie, care face o declaraţie acceptând declaraţia Statului succesor. La intrarea în vigoare a Convenţiei între Statele care fac declaraţiile sau declaraţia de acceptare, indiferent care este ultima, prevederile Convenţiei se vor aplica efectelor succesiunii Statelor de la data acelei succesiuni de State.

3. Un Stat succesor poate, la data semnării sau exprimării, acceptului de a fi legat de prezenta Convenţie, să facă o declaraţie că va aplica provizoriu prevederile Convenţiei cu privire la propria succesiune de State care s-a produs înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei în raport cu orice alt Stat semnatar sau contract care face o declaraţie de acceptate a declaraţiei Statului succesor; când se face declaraţie de acceptate aceste prevederi se vor aplica provizoriu efectelor succesiunii de State între acele două State de la data acelei succesiuni de State.

4. Orice declaraţie făcută în conformitate cu alin. 2 sau 3 va fi inclusă într-o notificare scrisă comunicată depozitarului, care va informa Părţile şi Statele îndreptăţite să devină Părţi la prezenta Convenţie asupra notificării adresate lui şi a termenilor acesteia.

ARTICOLUL 8 Acorduri pentru transferul de obligaţii

sau drepturi de tratat de la un Stat predecesor la un Stat succesor1. Obligaţiile sau drepturile unui Stat predecesor în cadrul tratatelor în vigoare privind un teritoriu la data

succesiunii Statelor nu devin obligaţii sau drepturi ale Statului succesor faţă de alte State-părţi la acele tratat decît în virtutea faptului că Statul predecesor şi Statul succesor au încheiat un acord care prevede că astfel de obligaţii sau drepturi se vor transfera Statului succesor.

2. În ciuda încheierii unui astfel de acord, efectele unei succesiuni de State asupra tratatelor care, la data acelei succesiuni de State, erau în vigoare cu privire la teritoriul în cauză sunt guvernate de prezenta Convenţie.

ARTICOLUL 9 Declaraţia unilaterală a unui Stat succesor privind tratatele statului predecesor

1. Obligaţia sau drepturile prevăzute în tratatele în vigoare privinc un teritoriu la data succesiunii Statelor nu devin obligaţii sau drepturi ale Stalului succesor a făcut o declaraţie unilaterală prevăzând rămânerea în -vigoare a tratatelor privind teritoriul său.

2. Într-un asemenea caz, efectele succesiunii Statelor asupra tratatelor care, la data acelei succesiuni de State, erau în vigoare cu privire la teritoriul în cauză sunt guvernate de prezenta Convenţie.

ARTICOLUL 10 Tratate care prevăd participarea statului succesor

1. Când un tratat prevede că, atunci când are loc o succesiune de State, un Stat succesor va avea opţiunea de a se considera parte la tratat, el poate notifica succesiunea sa cu privire la tratat, el poate notifica succesiunea sa cu privire la tratat în conformitate cu prevederile tratatului sau, în lipsa unor astfel de prevederi, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii.

2. Dacă un tratat prevede că, atunci când are loc o succesiune de State, un Stat succesor va fi considerat ca parte la un tratat, acea prevedere are efect numai dacă Statul succesor acceptă în mod expres, în scris, să fie considerat ca atare.

3. În cazurile care intră sub incidenţa alin. 1 sau 2, un-Stat succesor, care confirmă acordul de a fi parte la tratat, este considerat ca parte de la data succesiunii Statelor, dacă tratatul nu prevede altfel sau nu se convine altfel.

ARTICOLUL 11 Regimuri de frontieră

O succesiune de state nu afectează ca atare:a) frontieră stabilită printr-un tratat; saub) obligaţiile şi drepturile stabilite printr-un tratat şi care se referă la regimul unei frontiere.

ARTICOLUL 12 Alte regimuri teritoriale

1. O succesiune de State nu afectează ca atare:a) obligaţiile privind folosirea oricărui teritoriu, sau restricţiile referitoare la folosirea acestuia,

stabilite de un tratat în beneficiul oricărui teritoriu al unui Stat străin şi considerate în conexiune cu teritoriile în cauză;

b) drepturile stabilite de un tratat în beneficiul oricărui teritoriu şi referindu-se la restricţii asupra folosirii, a oricărui teritoriu al unui Stat străin şi considerate în conexiune cu teritoriile în cauză.

2. O succesiune de State nu afectează ca atare:a) obligaţiile privind folosirea oricărui teritoriu, sau restricţii asupra, folosirii acestuia, stabilite de

un tratat în beneficiul unui grup de State sau a tuturor Statelor şi considerate în conexiune cu acel teritoriu;

b) drepturile stabilite de un tratat în beneficiul unui grup de state sau al tuturor statelor şi privind folosirea oricărui teritoriu, sau restricţii asupra folosirii şi considerate în conexiune cu acel teritoriu.

3. Prevederile prezentului articol nu se aplică la obligaţiile de tratate ale Statului predecesor care prevede stabilirea de baze militare străine pe teritoriul la care se referă succesiune de State.

ARTICOLUL 13 Prezenta Convenţie şi suveranitatea permanentă asupra bogăţiilor şi resurselor naturale

Nimic din prezenta Convenţie nu va afecta principiile, dreptului internaţional care susţine suveranitatea permanentă a fiecărui popor şi Stat asupra bogăţiilor şi resurselor sale naturale.

ARTICOLUL 14 Problema privind valabilitatea unui tratat

Nimic din prezenta Convenţie nu va fi considerat ca judecare în avans, orice privinţă, o oricărei probleme referitoare la valabilitatea unui tratat.

PARTEA A II-A SUCCESIUNEA PRIVIND O PARTE A TERITORIULUI

ARTICOLUL 15 Succesiunea privind o parte a teritoriului

Cînd o parte a teritoriului unui Stat, sau când orice teritoriu pentru ale cărui relaţii internaţionale este răspunzător un Stat, nefiind parte a teritoriului acelui Stat, devine parte a teritoriului unui alt Stat;

a) tratatele Statului predecesor încetează să fie în vigoare cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor de la data succesiunii Statelor, şi

b) tratatele Statului succesor sunt în vigoare cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor de la data succesiunii Statelor, numai dacă din tratat nu reiese sau este altfel stabilit că aplicarea tratatului modifică radical condiţiile de funcţionare a acestuia.

PARTEA A III-A NOILE STATE INDEPENDENTE

Secţiunea 1 Regula generală

ARTICOLUL 16 Poziţia cu privire la tratatele Statului predecesor

Un nou Stat independent nu este obligat să menţină în vigoare, sau să devină parte la, orice tratat doar pe motiv că la data succesiunii Statelor tratatul era în vigoare cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea de State.

Secţiunea 2 Tratate multilaterale

ARTICOLUL 17 Participarea la tratatele în vigoare la data succesiunii Statelor

1. Cu excepţiile stabilite de alin. 2 şi 3, un nou Stat independent poate, printr-o notificare de succesiune, să-şi stabilească statutul ca parte la orice tratat multilateral care era în vigoare, la data succesiunii de State, pe teritoriul la care este obiect al succesiunii de State.

2. Alin. 1 nu se aplică dacă reiese din tratat sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului cu privire la noul Stat independent ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

3. Cînd, în condiţiile tratatului sau din cauza numărului limitat de State negociabile şi din obiectul şi scopurile tratatului reiese că, participarea oricărui alt Stat la tratat necesită acordul tuturor părţilor, noul Stat independent îşi poate stabili statutul ca parte la tratat doar cu un astfel de acord.

ARTICOLUL 18 Participarea la tratate ce nu sunt în vigoare la data succesiunii de State

1. cu excepţiile stabilite la alin. 3 şi 4, un nou Stat independent poate, printr-o notificare de succesiune, să-şi stabilească statutul ca Stat contractant la un tratat multilateral care nu este în vigoare, dacă, la data succesiunii Statelor, Statul predecesor era un Stat contractant cu privire la teritoriul care este obiect al succesiunii de State.

2. Cu excepţiile prevăzute de alin. 3 şi 4, un nou Stat independent poate, printr-o notificare de succesiune, să-şi stabilească statutul ca parte la un tratat multilateral care a intrat în vigoare după data de succesiune a Statelor, dacă, la data succesiunii Statelor, Statul predecesor era Stat contractant cu privire la teritoriul la care se raportează acea succesiune de Stat.

3. Alin. 1 şi 2 nu se aplică dacă rezultă din tratat sau se stabileşte altfel că aplicarea tratatului cu privire la noul Stat independent ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

4. Cînd, în condiţiile tratatului sau din cauza numărului limitat de State negociabile şi a obiectului şi scopului tratatului rezultă că, participarea oricărui alt Stat la tratat necesită acordul tuturor părţilor sau tuturor Statelor contractante, noul Stat independent îşi poate stabili statutul ca parte sau Stat contractant la tratat numai cu un astfel de acord.

5. Cînd un tratat prevede că, pentru intrarea sa în vigoare, va fi necesar un număr specific de State contractante, un nou Stat independent, care îşi stabileşte statutul ca Stat contractant la tratat conform alin. 1, va fi considerat ca Stat contractant în scopul acestei prevederi cu excepţia cazurilor cînd din tratat rezultă o intenţie diferită sau se stabileşte altfel.

ARTICOLUL 19 Participarea la tratate semnate de Statul predecesor,

supuse ratificării, acceptării sau aprobării1. Cu excepţiile prevăzute în alin. 3 şi 4, dacă, înainte de data succesiunii Statelor, Statul predecesor a

semnat un tratat multilateral cu condiţia ratificării, acceptării sau aprobării şi, prin aceasta şi-a manifestat de a extinde acţiunea tratatului asupra teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, noul Stat independent poate ratifica, accepta sau aproba tratatul ca şi cum ar fi semnat acel acord şi, prin aceasta, poate deveni parte sau Stat contractant la acesta.

2. În sensul alin. 1, dacă nu rezultă o intenţie diferită din tratat sau nu se stabileşte altfel, semnarea tratatului de către Statul predecesor este considerată ca exprimând intenţia ca tratatul să se extindă la întregul teritoriu pentru ale cărui relaţii internaţionale era răspunzător Statul predecesor.

3. Alin. 1 nu se aplică dacă rezultă din tratat sau dacă se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului cu privire la noul Stat independent ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

4. Când, în condiţiile tratatului sau din cauza numărului limitat de state negociatoare şi a obiectului şi scopului tratatului, participarea oricărui alt Stat la tratat necesită acordul tuturor părţilor sau al tuturor Statelor contractante, noul Stat independent poate deveni parte sau Stat contractant la tratat numai cu un astfel de acord.

ARTICOLUL 20 Rezerve

1. Cînd un nou Stat independent îşi stabileşte statutul ca parte sau ca Stat contractant la un tratat multilateral printr-o notificare de succesiune conform art. 17 sau 18, el va fi considerat că îşi menţine o

rezervă la acel tratat care era aplicabil la data succesiunii Statelor cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor dacă, la emiterea notificării de succesiune, se exprimă o intenţie contrară sau se formulează o rezervă care se raportează la aceleaşi subiect ca şi rezerva menţionată.

2. Cînd se face notificarea de succesiune, stabilindu-şi statutul ca parte sau ca Stat contractant la un tratat multilateral conform art. 17 sau 18, un -nou Stat independent poate formula o rezervă numai dacă rezerva este una a cărei formulare ar fi exclusă prin prevederile de la lit. a), b) sau c) ale art. 19 al Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor.

3. Cînd un nou stat independent formulează o rezervă în conformitate cu alin. 2 regulile cuprinse în art. 20-23 ale Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor se aplică cu privire la acea rezervă.

ARTICOLUL 21 Acceptul de a fi legat de o parte a tratatului şi alegerea între diferite prevederi

1. Când face o notificare de succesiune conform art. 17 sau 18, stabilindu-şi statutul ca parte sau Stat contractant la un tratat multilateral, un nou Stat independent poate, dacă tratatul permite, să-şi exprime acceptul de a fi legat de o parte a tratatului sau să aleagă între prevederi diferite, în condiţiile stipulate în tratat privind exprimarea unui astfel de accept sau a unei astfel de alegeri.

2. Un nou Stat independent poate, de asemenea, să exercite, în aceleaşi condiţii ca alte părţi sau State contractante, orice drept prevăzut în contract, să retragă sau să modifice orice accept exprimat sau alegerea făcută de către sine sau de către Statul predecesor, cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor.

3. Dacă noul Stat independent nu-şi exprimă acceptul sau nu face o alegere în conformitate cu alin. 1 sau, în conformitate cu alin. 2, retrage sau modifică acceptul sau alegerea Statului predecesor, se consideră că păstrează:

a) acceptul Statului predecesor, în conformitate cu tratatul, de a fi legat, cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, de o parte a acelui tratat; sau

b) alegerea Statului predecesor, în conformitate cu tratatul, între prevederi diferite de aplicare a tratatului cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor.

ARTICOLUL 22 Notificarea de succesiune

1. O notificare de succesiune cu privire la un tratat multilateral, conform art. 17 sau 18, va fi făcută în scris.

2. Dacă notificarea de succesiune nu este semnată de şeful Statului, şeful de Guvern sau de ministrul de externe, reprezentantului Statului care face comunicarea i se poate cere prezentarea deplinelor puteri.

3. Dacă tratatul nu prevede altfel, notificarea de succesiune:a) va fi transmisă de noul Stat independent depozitarului sau, dacă nu există un depozitar, părţilor

sau Statelor contractante;b) va fi considerată ca fiind făcută de noul Stat independent la sta la care este primită de depozitar

sau, dacă nu există depozitar, la data la care este primită de toate părţile sau, după caz, de toate Statele contractante.

4. Alin. 3 nu afectează nici o obligaţie pe care o poate avea depozitarul, în conformitate cu tratatul sau, în alt fel, de a informa părţile sau Statele contractante asupra notificării de succesiune sau oricărei comunicări făcute în legătură cu aceasta de către noul Stat independent.

5. În funcţie de prevederile tratatului, notificarea de succesiune sau comunicarea făcută în legătură cu aceasta va fi considerată ca primită de Statul căruia îi este adresată numai atunci, când cel de-al doilea Stat a fost informat de depozitar.

ARTICOLUL 23Efectele unei notificări de succesiune

1. Dacă tratatul nu prevede altfel sau nu se conţine altfel, un nou Stat independent care face o notificare de succesiune, conform art. 17 sau 18 alin. 2, va fi considerat parte la tratat de la data succesiunii Statelor sau de la data intrării în vigoare a tratatului în funcţie de ultima dată.

2. Cu toate acestea, funcţionarea tratatului va fi considerată ca suspendată între noul Stat independent şi celelalte părţi la tratat până la data emiterii notificării de succesiune, excepţie făcând cazul în care acel tratat poate fi aplicat în mod provizoriu în conformitate cu art. 27 sau dacă sa convenit altfel.

3. Dacă tratatul nu prevede altfel sau dacă nu sa convenit altfel, un nou Stat independent care face o notificare de succesiune conform art. 18 alin. 1 va fi considerat Stat contractant la tratat de la data la care s-a făcut notificarea de succesiune.

Secţiunea 3 Tratate bilaterale

ARTICOLUL 24 Condiţiile în care un tratat este considerat

ca fiind în vigoare în cazul unei succesiuni a Statelor1. Un tratat bilateral care, la data succesiunii Statelor era în vigoare cu privire la teritoriul la care se

raportează succesiunea Statelor, este considerat ca fiind în vigoare între noul Stat independent şi celălalt Stat parte, atunci când:

a) se cade de acord în mod expres; saub) prin comportarea lor se consideră că au căzut de acord în acest sens.

2. Un tratat considerat ca fiind în vigoare conform alin. 1 se aplică în relaţiile dintre noul Stat independent şi celălalt Stat-parte, de la data succesiunii Statelor, dacă din acordul lor nu apare o intenţie diferită sau nu se stabileşte altfel.

ARTICOLUL 25 Plasarea între Statul predecesor şi noul Stat independent

Un tratat care, conform art. 24, este considerat în vigoare între un nou Stat independent şi celălalt Stat-parte, din cauza acestui fapt nu este considerat în vigoare şi în relaţiile dintre Statul predecesor şi noul Stat independent.

ARTICOLUL 26 Anularea, suspendarea funcţionării sau amendarea tratatului

între Statul predecesor şi celălalt Stat-parte1. Cînd, conform art 24, un tratat este considerat ca fiind în vigoare între un nou Stat independent şi

celălalt Stat-parte, tratatul:a) nu încetează să fie în vigoare între ele doar din cauza faptului că încetat ulterior între Statul

predecesor şi celălalt Stat-parte;b) nu este suspendat între ele doar, din cauza faptului că a fost suspendat ulterior între Statul

predecesor şi celălalt Stat-parte;c) nu este amendat doar din cauza faptului că a fost amendat ulterior între Statul predecesor şi

celălalt Stat-parte.2. Faptul că un tratat a fost anulat sau, după caz, suspendarea între Statul predecesor şi celălalt Stat-parte

după data succesiunii, Statelor nu împiedică tratatul de a fi considerat în vigoare sau, după caz, în funcţiune între noul Stat independent şi celălalt Stat-parte, dacă s-a stabilit, conformitate cu art. 24, că aşa au căzut de acord.

3. Faptul că un tratat a fost amendat între Statul predecesor şi celălalt Stat-parte după succesiunea Statelor, nu împiedică tratatul neamendat să fie considerat, dacă nu se stabileşte că ele intenţionează să aplice între ele tratatul amendat.

Secţiunea 4 Aplicarea provizorie

ARTICOLUL 27 Tratate multilaterale

1. Dacă, la data succesiunii Statelor, un tratat multilateral era în vigoare cu privire la un teritoriu la care se raportează succesiunea Statelor noul Stat independent îşi anunţă intenţia ca tratatul să se aplice provizoriu cu privire la teritoriul său, acel tratat se va aplica provizoriu între noul Stat independent şi orice parte care este în mod expres de acord sau care, datorită comportării sale, se consideră că a fost de acord.

2. Cu toate acestea, în cazul unui tratat care intră în categoria menţionată în art. 17 alin. 3, este necesar acceptul tuturor părţilor pentru astfel de aplicare provizorie.

3. Dacă, la data succesiunii Statelor, un tratat multilateral care este încă în vigoare se aplică provizoriu cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, iar noul Stat independent îşi anunţă intenţia ca tratatul să continue a fi aplicat provizoriu cu privire la teritoriul său, acest tratat se va aplica provizoriu între noul Stat independent şi orice Stat contractant care este de acord în mod expres sau

care, prin comportarea sa se consideră că a fost de acord.4. Totuşi, în cazul unui tratat care intră în categoria menţionată în art. 17 alin. 3 este necesar acceptul

tuturor Statelor contractante pentru o astfel de aplicare provizorie.5. Alin. 1 şi 4 nu se aplică dacă prin tratat rezultă, sau dacă se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului cu

privire la noul Stat independent ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica condiţiile sale de funcţionare.

ARTICOLUL 28 Tratate bilaterale

Un tratat bilateral, care la data succesiunii Statelor era în vigoare sau se aplica provizoriu cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, este considerat că se aplică provizoriu între noul Stat independent şi celălalt Stat implicat, atunci când:

a) ele sunt în mod expres de acord; saub) prin comportamentul lor se consideră că au fost de acord.

ARTICOLUL 29 Încetarea aplicării provizorii

1. Dacă tratatul prevede altfel sau se convine altfel, aplicarea provizorie a unui tratat multilateral, conform art. 27, poate înceta:

a) prin notificare rezonabilă de denunţare dată de noul Stat independent sau de partea ori Statul contractant, care aplică provizoriu tratatul şi expirarea notificării; sau

b) în cazul unui tratat care intră în categoria menţionată la art. 17 alin. 3, prin notificare rezonabilă de denunţare dată de noul Stat independent sau de toate părţile .ori, după caz, de toate Statele contractante şi expirarea notificării.

2. Dacă tratatul nu prevede altfel sau nu se contravine altfel, aplicarea provizorie a unui, tratat bilateral conform art. 28 poate fi anulată prin notificarea rezonabilă de denunţare dată de noul Stat independent sau celălalt Stat implicat şi expirarea notificării.

3. Dacă tratatul nu prevede o perioadă mai scurtă pentru încetarea acţiunii sale sau dacă nu se contravine altfel, notificarea rezonabilă de denunţare va fi un preaviz de 12 luni de la data la care este primită de celălalt Stat sau State care aplică provizoriu tratatul.

4. Dacă tratatul nu prevede altfel sau dacă nu se convine altfel, aplicarea provizorie a unui tratat multilateral, conform art. 27, se va încheia, dacă noul Stat independent îşi anunţă intenţia de a nu deveni parte la tratat.

Secţiunea 5 Noi state independente formate din două sau mai multe teritorii

ARTICOLUL 30 Noi state independente formate din două sau mai multe teritorii

1. Art. 16-29 se aplică în cazul unui nou Stat independent format din două sau mai multe teritorii.2. Cînd un nou Stat independent format din două sau mai multe teritorii este considerat sau devine parte la

un tratat în virtutea art. 17, 18 sau 24 şi data succesiunii Statelor tratatul era în vigoare sau primise acceptul de a fi legat de tratat, cu privire la unul sau mai multe, dar nu toate aceste teritorii se va aplica cu privire la întregul teritoriu al acelui stat, cu următoarele excepţii:

a) din tratat rezultă, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului cu privire la întregul teritoriu ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare;

b) în cazul unui tratat multilateral care nu cade sub incidenţa art. 17 alin. 3 sau art. 18 alin. 4, notificarea de succesiune este limitată la teritoriul cu privire la care tratatul era în vigoare la data succesiunii Statelor sau cu privire la care s-a acordat acceptul de a fi legat de tratat anterior acelei date;

c) în cazul unui tratat multilateral care cade sub incidenţa art. 17 alin. 3 sau art. 17 alin. 4, noul Stat independent şi celelalte State-părţi sau după caz, celelalte State contractante convin altfel; sau

d) în cazul unui tratat bilateral, noile State independente şi celelalte State implicate convin altfel.3. Cînd un nou Stat independent format din două sau mai multe teritorii devin parte la un tratat

multilateral conform art. 19 şi prin semnătura sau semnăturile Statului sau Statelor predecesoare s-a intenţionat ca tratatul să se extindă asupra unuia sau mai multor teritorii dar nu asupra tuturora, tratatul

se va aplica cu privire la întregul teritoriu al noului Stat independent cu următoarele excepţii:a) din tratat rezultă, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului cu privire la întregul teritoriu ar

fi incomparabilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

b) în cazul unui tratat multilateral care nu cade sub incidenţa art. 19 alin. 4, ratificarea, acceptarea sau aprobarea tratatului este limitată de teritoriul sau teritoriile asupra cărora s-a intenţionat extinderea tratatului sau

c) în cazul unui tratat multilateral care cade sub incidenţa art. 19 alin. 4, noul Stat independent şi celelalte State-părţi sau, după caz, celelalte State contractante nu convin altfel.

PARTEA A IV-A UNIFICAREA ŞI SEPARAREA STATELOR

ARTICOLUL 31 Efectele unificării Statelor asupra tratatelor în vigoare Ia data succesiunii Statelor

1. Cînd două sjtu mai multe State se unesc şi astfel formează un Stat succesor, orice tratat în vigoare la data succesiunii Statelor cu privire la oricare dintre ele rămâne în vigoare cu privire la Statul succesor, cu .următoarele excepţii:

a) Statul succesor şi celălalt Stat-parte sau celelalte State-părţi convin altfel; saub) rezultă din tratat, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi

incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

2. Orice tratat care rămâne în vigoare în conformitate cu alin. 1 se va aplica numai cu privire la partea din teritoriul Statului succesor cu privire la care tratatul a fost în vigoare la data succesiunii Statelor, cu următoarele excepţii:

a) în cazul unui tratat multilateral care nu intră în categoria menţionată în art. 17 alin. 3 Statul succesor face o notificare că tratatul se va aplica asupra întregului său teritoriu;

b) în cazul unui tratat multilateral care intră în categoria menţionată în art. 17 alin. 3, Statul succesor şi celelalte State-părţi convin altfel; sau

c) în cazul unui tratat bilateral, Statul succesor şi celelalte state-părţi convin altfel.3. Alin. 2 lit. a) nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului asupra

teritoriului al Statului succesor ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile de funcţionare.

ARTICOLUL 32 Efectul unificării Statelor asupra tratatelor

care nu sunt în vigoare la data succesiunii Statelor1. Funcţie de alin. 3 şi 4, un Stat succesor care cade sub incidenţa art. 31 poate, printr-o notificare, să-şi

stabilească statutul ca Stat contractant la un tratat multilateral care nu este în vigoare dacă, la data succesiunii Statelor, oricare dintre Statele predecesoare era Stat contractant la tratat.

2. Funcţie de alin. 3 şi,4, un Stat succesor care cade sub incidenţa art. 31 poate, printr-o notificare, să-şi stabilească statutul ca parte Iar un tratat multilateral care intră în vigoare după data succesiunii Statelor dacă, la acea dată oricare dintre Statele predecesoare era Stat contractant la tratat.

3. Alin. 1 şi 2 nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau se stabileşte cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

4. Dacă tratatul este unul care intră în categoria menţionată în art. 17 alin. 3, Statul succesor poate să-şi stabilească statutul ca parte sau ca Stat contractant la tratat, numai cu consimţământul tuturor părţilor sau tuturor Statelor contractante.

5. Oricare tratat la care Statul succesor devine Stat contractant sau parte, în conformitate cu alin. 1 sau 2, se va aplica numai cu privire la partea din teritoriul Statului succesor asupra căreia s-a dat acceptul de a fi legată de tratat anterior datei de succesiune a statelor, cu următoarele excepţii:

a) în cazul unui tratat multilateral care nu intră în categoria menţionată în art. 17 alin. 3, Statul succesor indică în notificarea făcută conform alin. 1 sau 2 că tratatul se va aplica asupra întregului său teritoriu, sau

b) în cazul unui tratat multilateral care intră în categoria menţionată în art. 17 alin. 3, Statul succesor şi toarte părţile sau, după caz, toate statele contractante convin altfel.

6. Alin.5 lit. a) nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului asupra întregului teritoriu al Statului succesor ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar

modifica radical s condiţiile sale de funcţionare.

ARTICOLUL 33 Efectele unificării Statelor asupra tratatelor semnate de un Stat predecesor,

condiţionate de ratificare, acceptare şi aprobare1. Funcţie de alin.2 şi 3, dacă înainte de data succesiunii Statelor unul dintre Statele predecesoare a

semnat un tratat multilateral condiţionat de ratificare, acceptare sau aprobare, un Stat succesor căzând sub incidenţa art.31 poate ratifica, accepta sau aproba tratatul ca şi cum l-ar fi semnat, putând astfel deveni parte sau Stat contractant la acest tratat.

2. Alin.l nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau s-a stabilit altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

3. Dacă tratatul se încadrează în categoria menţionată în art.17 alin.3, Statul succesor poate deveni parte sau Stat contractant la tratat, numai cu acceptul tuturor părţilor sau tuturor Statelor contractante.

4. Orice tratat la care Statul succesor devine parte sau Stat contractant, în conformitate cu alin.l, se va aplica numai asupra părţii de teritoriu a Statului succesor cu privire la care a fost semnat tratatul de unul dintre Statele predecesoare, cu următoarele excepţii:

a) în cazul unui tratat multilateral care nu intră în categoria menţionată în art.17 alin.3, Statul succesor, atunci când ratifică, acceptă sau aprobă tratatul, face notificarea că tratatul se va aplica asupra întregului său teritoriu; sau

b) în cazul unui tratat multilateral care intră în categoria menţionată -în art.17 alin.3, Statul succesor şi toate părţile ăau, după caz, toate părţile contractante convin altfel.

7. Alin.4. lit. a) nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului asupra întregului teritoriu al Statului succesor ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

ARTICOLUL 34 Succesiunea Statelor în cazul separării unor părţi ale unui Stat

1. Cînd o parte sau părţi din teritoriul unui Stat se separă pentru a forma unul sau mai multe State, indiferent dacă Statul predecesor continuă să existe:

a) orice tratat în vigoare la data succesiunii Statelor asupra întregului teritoriu al Statului predecesor rămâne în vigoare cu privire la fiecare Stat succesor astfel format;

b) orice tratat în vigoare la data succesiunii Statelor numai asupra unei părţi a teritoriului Statului predecesor care a devenit Stat succesor rămâne în vigoare numai cu privire la acel Stat succesor.

2. Alin. 1 nu se aplică dacă:a) Statele respective convin altfel; saub) rezultă din tratat, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului privire la Statul succesor ar fi

incompatibilă cu obiectul şi scopul trataţi sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.ARTICOLUL 35

Situaţia unui tratat dacă un Stat continuă să existe după separarea unei părţi a teritoriului său

Cînd, după separarea oricărei părţi a teritoriului unui Stat, Statul predecesor continuă să existe, orice tratat care la data succesiunii de State era în vigoare cu privire la Statul predecesor rămâne în vigoare asupra restului teritoriului, în afara cazului că:

a) Statele în cauză convin altfel;b) se stabileşte că tratatul se raportează numai la teritoriul care sa separat de Statul predecesor; sauc) rezultă din tratat, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul predecesor ar fi

incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.ARTICOLUL 36

Participarea la tratate care nu sunt în vigoare la data succesiunii Statelor în cazurile de separare a unor părţi ale unui Stat

1. Funcţie de alin.3 şi 4, un Stat succesor, care se încadrează în arţ.34 alin.l poate, printr-o notificare, să-şi stabilească statutul ca Stat contractant la un tratat multilateral care nu este în vigoare dacă, la data succesiunii Statelor, Statul predecesor era Stat contractant la tratat cu privi re la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor.

2. Funcţie de alin.3. şi 4, un Stat succesor care se încadrează în art.34 alin.l poate, printr-o notificare, să-

şi stabilească statutul ca parte la un tratat multilateral care intră în vigoare după data succesiunii Statelor dacă la acea dată Statul predecesor era un Stat contractant la tratat cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor.

3. Alin.l şi 2 nu se aplică dacă rezultă din tratat, sau se stabileşte astfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau ar modifica condiţiile sale de funcţionare.

4. Dacă tratatul este unul care se încadrează în categoria menţionată în art.17 alin.3, Statul succesor îşi poate stabili statutul ca parte sau ca Stat contractant la tratat numai cu acceptul tuturor părţilor sau al tuturor Statelor contractante.

ARTICOLUL 37 Participarea în cazuri de separare a unor părţi ale unui Stat la tratate semnate

de Statul predecesor, condiţionate de ratificare, acceptare sau aprobare1. Funcţie de alin.2 şi 3, dacă înainte de data succesiunii Statelor Statul predecesor semnase un tratat

multilateral condiţionat de ratificare, acceptare sau aprobare iar tratatul, dacă ar fi fost în vigoare la acea dată, ar fi fost implicat asupra teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, un Stat succesor care se încadrează în art.34 alin.l poate ratifica, accepta sau aproba tratatul, ca şi cum ar fi semnat tratatul respectiv, şi poate, ca atare, sădevină parte sau Stat contractant la acesta.

2. Alin.l nu se aplică dacă rezultă din tratat, sau se stabileşte altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului sau- ar modifica radical condiţiile sale de funcţionare.

3. Dacă tratatul intră în categoria menţionată în art.17 alin.3, Statul succesor poate deveni parte sau Stat contractant la tratat numai cu acceptul tuturor părţilor sau al tuturor Statelor contractante.

ARTICOLUL 38Notificări

1. Orice notificare în conformitate cu art.31, 32 sau 36 va fi făcută în scris.2. Dacă notificarea nu este semnată de şeful Statului, şeful Guvernului sau de ministrul afacerilor

externe, reprezentantului Statului care face comunicarea i se poate cere să-ş.i asume puteri depline. 3. Dacă tratatul nu prevede altfel, notificarea:

a) va fi transmisă de Statul succesor depozitarului sau, dacă nu există depozitar, părţilor sau Statelor contractante;

b) va fi considerată ca fiind făcută de Statul succesor la data la care este primită de depozitar sau, dacă nu există depozitar, la data la care este primită de toate părţile sau, după caz, de toate Statele contractante.

4. Alin.3 nu afectează nici o obligaţie pe care depozitarul ar avea-o, conform tratatului sau în alt mod, de a informa părţile sau Statele contractante asupra notificării sau a oricărei comunicări făcute din legătură aceasta de către Statul succesor.

5. Funcţie de prevederile tratatului, o astfel de notificare sau comunicare va fi considerată ca fiind primită de Statul căruia îi este adresată numai după ce acesta din urmă a fost informat de depozitar.

PARTEA A V-A PREVEDERI DIVERSE

ARTICOLUL 39 Cazuri de răspundere a Statului şi izbucnirea ostilităţilor

Prevederile prezentei Convenţii nu vor judeca anticipat nici problemă care poate să apară, referitor la efectele succesiunii Statelor asupr unui tratat, din responsabilitatea internaţională a unui Stat sau din izbucnire de ostilităţi între State.

ARTICOLUL 40 Cazuri de ocupaţie militară

Prevederile prezentei Convenţii nu vor judeca anticipat nici i problemă care poate să apară referitor la un tratat, ca urmare a ocupări militare a unui teritoriu.

PARTEA A VI-A

SOLUŢIONAREA CONFLICTELOR

ARTICOLUL 41 Consultări şi negocieri

În cazul izbucnirii unui conflict privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii între două sau mai multe Părţi la Convenţie, acestea, la cererea oricăreia dintre ele, vor căuta să îl soluţioneze printr-un proces de consultări şi negocieri.

ARTICOLUL 42 Concilierea

Dacă acest conflict nu se soluţionează în decurs de şase luni de la data la care s-a făcut cererea menţionată în art.41, oricare parte la conflict poate să îl supună procedurii de conciliere, specificată în Anexa la prezenta Convenţie, prin adresarea unei cereri în acest sens Secretarului General al Naţiunilor Unite şi prin informarea celeilalte părţi sau părţilor asupra cererii.

ARTICOLUL 43 Soluţionarea juridică

Orice Stat, în momentul semnării sau ratificării prezentei Convenţii, ori al aderării la aceasta, sau în orice moment după aceea, poate, printr-o notificare către depozitar, să declare că, acolo unde un conflict nu s-a soluţionat prin aplicarea procedurilor menţionate în art.41 şi 42, conflictul respectiv poate fi trimis spre judecare la Curtea Internaţională de Justiţie, printr-o cerere scrisă de oricare parte la conflict sau, ca alternativă, la arbitraj, cu condiţia ca şi cealaltă parte să fi făcut o declaraţie similară.

ARTICOLUL 44 Soluţionarea prin consimţământ comun

În ciuda prevederilor art.41, 42 şi 43, dacă un conflict privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii izbucneşte între două sau mai multe Părţi la Convenţie, prin consimţământ comun ele pot cădea de acord să îl trimită la Curtea Internaţională şi Justiţie, la arbitraj, sau să îi aplice orice procedură corespunzătoare de soluţionare a conflictelor.

ARTICOLUL 45 Alte prevederi în vigoare pentru soluţionarea conflictelor

Nimic din art.41-44 nu va afecta drepturile sau obligaţiile Părţilor la prezenta Convenţie prin nici o prevedere care să le angajeze cu privire la soluţionarea conflictelor.

PARTEA A VII-APrevederi finale

ARTICOLUL 46 Semnarea

Prezenta Convenţie va fi deschisă semnării de către toate Statele până la 28 februarie 1979, la Ministerul Federal al Afacerilor externe al Republicii Austria şi, ulterior,1 până la 31 august 1979, la Sediul Naţiunilor Unite din New- York.

ARTICOLUL 47 Ratificarea

Prezenta Convenţie este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 48 Aderarea

Prezenta Convenţie va rămâne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 49 Intrarea în vigoare

1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a treiezecea zi după data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau aderare.

2. Pentru fiecare Stat care ratifică sau aderă la Convenţie după depunerea celui de-al cincispezecelea

instrument de ratificare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea de către Statul respectiv a instrumentelor sale de ratificare sau aderare.

ARTICOLUL 50 Textele autentice

Originalul prezentei Convenţii, ale cărei versiuni în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, sunt, de asemenea, autentice, va fi depusă la Secretarul General al Naţiunilor Unite.

DREPT MĂRTURIE, subsemnaţii Plenipotenţiari, .fiind autorizaţi de Guvernele lor, am semnat prezenta Convenţie.

ÎNCHEIATĂ LA VIENA, la douăzeci şi trei august, o mie nouă sute şaptezeci şi opt.

ANEXĂ

1. Se va întocmi o listă de conciliatori constând din jurişti calificaţi, care va fi păstrată de Secretarul General al Naţiunilor Unite. în acest scop, fiecare Stat care este membru al Naţiunilor Unite sau Parte la prezenta Convenţie va fi invitat să desemneze doi conciliatori, iar numele persoanelor astfel desemnate vor constitui o listă. Durata în funcţie a unui conciliator, inclusiv a celui desemnat să ocupe un post vacant temporar, va fi de cinci ani şi poate fi reînnoită. Un conciliator a cărui durată în funcţie expiră, va continua să îndeplinească orice funcţie pentru care ar fi fost ales conform alineatului următor.

2. Cînd se adresează o cerere Secretarului General conform art.42, Secretarul General va prezenta conflictul în faţa unei comisii de conciliere, constituită după cum urmează:

Statul sau Statele care constituie una din părţile implicate în conflict va-vor numi:a) un conciliator de naţionalitatea acelui Stat sau a unuia din acele State, care poate sau nu să fie

ales de pe lista menţionată în alin. 1; şib) un conciliator care nu este de naţionalitatea acelui Stat sau a unuia din acele State, care va fi

ales de pe listă.Statul sau Statele constituind cealaltă parte în conflict va/vor numi doi conciliatori în acelaşi mod. Cei

patru conciliatori aleşi de părţi vor fi numiţi în termen de şaizeci de zile de la data la care Secretarul General a primit cererea.

În decurs de şaizeci de zile de la data numirii ultimului dintre ei, cei patru conciliatori numesc un al cincilea conciliator de pe listă, care va fi preşedinte.

Dacă numirea preşedintelui sau a oricăruia dintre ceilalţi conciliatori nu s-a făcut în perioada stabilită pentru o astfel de numire, aceasta se va face de către Secretarul General în decurs de şaizeci de zile.de la data expirării acelei perioade. Numirea preşedintelui poate fi făcută de Secretarul General fie de pe listă, fie dintre membrii Comisiei de drept internaţional. Oricare dintre perioadele în care trebuie sa se facă numiri poate fi prelungită cu acordul părţilor implicate în conflict.

Orice post vacant va fi ocupat în modul prevăzut pentru numirea iniţială.3. Comisia de conciliere va decide asupra propriei proceduri. Comisia, cu consimţământul părţilor

implicate în conflict, poate invita orice Parte la prezenta Convenţie să-şi prezinte punctul de vedere, verbal sau în scris. Deciziile şi recomandările Comisiei vor fi făcute cu majoritatea voturilor celor cinci membri.

4. Comisia poate atrage atenţia părţilor implicate în conflict asupra oricăror măsuri care ar putea facilita o soluţionare amiabilă.

5. Comisia va audia părţile, va examina reclamaţiile şi obiecţiile, şi va face propuneri părţilor în scopul ajungerii la o soluţionare amiabilă a conflictului.

6. Comisia va raporta în decurs de douăsprezece luni de la constituirea sa. Raportul său va fi depus la Secretarul General şi transmis părţilor aflate în conflict. Raportul Comisiei, inclusiv orice concluzie părţilor şi nu va avea alt caracter decât cel de recomandări prezentate spre examinare părţilor pentru a facilita o soluţionare amiabilă a conflictului.

7. Secretarul General va acorda Comisiei toată asistenţa şi facilităţile de care ar putea avea nevoie. Cheltuielile Comisiei vor fi suportate de Naţiunile Unite.