Motto: “Arta de a trăi este şi iscusinţa de a te şlefui mereu”. ( Vasile Pavelcu)

Nr. 14/ 2011

Revista elevilor Şcolii cu clasele I- VIII Budureasa

Începutul primăverii de Laza Tamara Teodora

A început să iasăCâte-un colţ de iarbăIarna trece-uşorCu caleaşca albă.

Soarele cel veselSe arată iarŞi ne-aduce în datăGhiocei şi iarbă verde

Rândunelele vin iar Din ţările caldeVesele şi bucuroaseLa căsuţele frumoase.

Frumuseţile primăverii de Laza Tamara Teodora Soarele străluceşte în albastrul cerului. Zăpada se topeşte încet,încet. Rândunelele se aud ciripind pe prispa terasei. O adiere călduţă se simte printre iarba încolţită. Ghioceii şi viorelele au înflorit în poiană. Gâzele şi furnicuţele ies din muşuroaie bucuroase. Florile ias din amorţeala iernii friguroase. Izvorul din inima pădurii se aude curgând din nou cu apa rece şi cristalină. Pomii sunt plini de muguri, de flori colorate şi înmiresmate. În aer se simte un miros de iarbă verde şi proaspătă. Albinele încep din nou să zboare din floare în floare. Toate semnele reînvierii la viaţă a naturii, vestesc mult dorita primăvară.

Dulce primăvară de Mihoc Alina

A venit primăvara. Primele zile de primăvară erau frumoase. Covorul argintiu de zăpadă tocmai s-a topit.

Acesta este primul semn al primăverii. Păsărelele călătoare vin din tările calde pentru a ne cânta cântecul fermecător. Ghioceii firavi îşi scot capul alb din ultimele petece de zăpadă argintie. Vântul lin bate des prin crengile copacilor. În pădurea fermecată de la marginea satului se aude cântecul păsărelelor. Concertul primăverii a început şi fire subţiri de iarbă au început să coloreze natura.

PRIMAVARA

E din nou primăvară. Natura se spală pe ochii somnoroşi, fiindcă tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odată cu ea au venit păsărelele care ne încântă cu recitările lor. Primăvara se aşează în faţa oglinzii, se dă cu puţină pudră pe feţişoara ei, şi parcă deodată s-au auzit nişte şuşoteli. Ştiţi cine erau? Copacii îmbrăcaţi în haine de sărbătoare prinseseră viaţă, iar acum stăteau la taifas. Primăvara şi-a aranjat deja rochia de mătase. Florile au început să-şi deschidă petalele, să parfumeze aerul şi să zâmbească cerului albastru cristalin. Ea nu a uitat să-şi contureze puţin ochii şi iarba a prins deja culoare. După ce şi-a pieptănat părul şi-a pus pe cap voal alb prin care a anunţat izvoarele că pot începe să murmure poveştile adunate în timpul iernii. Eu,bucurându-mă de toate aceste minunăţii ale naturii, m-am întrebat de ce oare nu este întotdeauna primăvară. Atunci natura se trezeşet la viaţă şi ne inspiră sete de viaţă. Buha Razvan- clasa a VII-a

PRIMAVARA

Primăvara a sosit, Viorele ,ghiocei, Câmpul a şi înverzit, Zboară pe cer, porumbei, Rândunelele apar, Lumina şi cu soarele În stoluri fac zgomot iar. Înfloresc grădinile.

Insectele ies la iveală, Bucuroase păsărele Noi cu toţi ieşim pe afară, Îşi ridică-n văzduh cântul, Ghioceii o vestesc Şi-şi dau mâna între ele Lumea-ntreagă o iubesc. Ca-nsorit din nou pământul. Costea Daniela Alexandra,cls.VII

E PRIMAVARA ! Iarna şi-a luat covorul ei argintiu cu care a împodobit satul şi a plecat spre alte hotare.Sosise primăvara. Copacii înfloreau iarba se înverzea, totul revenea la viaţă, ademenind copii pe afară. Rândunicile s-au întors la casele lor, fiindu-le dor de peisajul din „satul” lor. O rândunică nu-şi mai găsi cuibul său, aşa că s-a hotărât să se mute. Ea a găsit un cuib în care era un puişor de rândunică. Puiul suferea pentru că avea o aripă ruptă şi nu a putut să plece pe timpul iernii, aşa că era aproape îngheţat. Rândunicii i se făcu milă de pui, pentru că arăta ca şi mort şi hotărî să-l îngrijească. Zile întregi au trecut fără să se întâmple nimic, apoi rândunica a zburat şi cum zbura ea a auzit pe o fată spunându-i alteia: - Să ştii că bunica mi-a spus, că există o legendă, care spune, că dacă un pui de pasăre e rănit, se pune pe o floare, acum primăvara, şi puiul se va vindeca. Auzind asta, rândunica a plecat unde era puiul şi l-a pus pe un boboc de floare. Imediat el a început să-şi revină, a primit puterea de a îndeplini dorinţe şi era înger acum. El i-a spus rândunicii:

- Îţi mulţumesc mult pentru că m-ai ajutat! Fiind acum înger am multă putere şi vreau să-mi spui ce dorinţă ai vrea să-ţi îndeplinesc.

- Sper să nu te superi, dar eu acum sunt singură cuc pe lumea asta, zise ea plângând şi aş vrea să-mi fii tu fiu.

- Dacă asta îţi doreşti, aşa va fi... Apoi el s-a prefăcut , ca înainte, un puişor şi s-a lăsat crescut de rândunică. În plus a renunţat şi la puterea dobândită şi i-a dat-o proaspetei sale mame. Iar rândunica a pornit o ploaie de cadouri, peste satul unde îşi găsise o familie. Oamenii i-au mulţumit „păsării Domnului”, iar ea împreună cu puiul ei au trăit fericiţi pe lume, unul cu altul, pentru totdeauna! Mihalce Gabriela Larisa, clasa a VII-a

Prin respect se înţelege atenţia, stima, consideraţia, admiraţia acordată unor persoane, fapte, acţiuni, bunuri.Respectul se manifestă ca o stare afectivă, o atitudine exteriorizată prin gesturi, cuvinte de acceptare, aprobare, plăcere, bucurie, seriozitate. Copiii trebuie să-şi îndrepte respectul în primul rând spre părinţii şi locuinţa care le asigură ocrotire, protejare, sprijin. Drumul copilului spre viaţă trece în mod obligatoriu prin învăţătură, deci prin şcoală, instituţie specializată pentru pregătirea şi educarea acestuia. Un vechi proverb afirmă cu îndreptăţire că „Cine are carte are parte”. Are parte de înţelegerea şi cunoaşterea lumii are parte de şanse pentru a înfrunta şi învinge greutăţile vieţii. Aşadar, se justifică nevoia de a manifesta respect faţă de şcoala în care învăţăm. Cine nu respectă şcoala, cine o neglijează, acela pe sine se neglijează şi se nedreptăţeşte. Trebuie să facem distincţie între şcoală ca instituţie publică (sau privată) şi şcoala –o clădire cu dotările ei şi spaţiile ei.

a) ca instituţie, şcoala asigură însuşire învăţăturii în mod sistematic şi organizat după un program riguros şi concomitent realizează educaţie, ca modalitate a socializăruu şi convieţuirii interumane.În şcoala zilelor noastre „ cel înţelept îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta”(Pildele lui Solomon).

Orice om trebuie să ştie că „învăţătura e ca aurul, are preţ priunde”, putându-se folosi de ea ca de o mare avere. Căci bine spune şi proverbul românesc că „învăţătura e ca o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărţi între ele, nici hoţii fura,şi care nu se împuţinează prin dăruire”. Dacă am înţeles aceste lucruri, atunci ne este uşor să înţelegem de ce trebuie să respectăm şcoala ca instituţie fundamentală a oricărui stat civilizat. Respectul faţă de şcoală îl putem exprima prin felul în care ne dăruim învăţăturii. Solomon spunea:” ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta.”b) Şcoalaca o clădire cu anumite spaţii şi dotări este locul de suflet în care începem să

descifrăm micile şi marile taine ale ştiinţei. Aici, într-o sală de clasă curată, într-o bancă curată oarecare banca ta aştepţi cu încredere, cu grijă, cu emoţie, cu plăcere cu atenţie valul cunoştinţelor noi şi notele, notele care puse în catalog şi în carnet dovedesc sârguinţa, ambiţia de a şti mai mult. Anticul Euripide spunea:”Fericirea. Aici în şcoala în care vii în fiecare zi poţi găsi drumul spre fericire”. Şi acasă când te întreabă tata sau mama : „-Ce ai învăţat astăzi?, Ai primit note azi? „ Cum o să-i răspunzi?

„ Şcoala noastră se află într-o localitate a judeţului, a ţării. Atât şcoala cât şi localitatea au tradiţii, frumuseţi, lucruri demne de respectat. În această localitate trăieşti tu cu familia ta, cu rudele tale. Aici trăim bucurii şi înfruntăm împreună cu alţii o mulţime de greutăţi. Tot aici este cimitirul unde avem pe cineva drag (bunici, rudenii etc...).Localitatea în care trăim este a noastră şi trebuie să-i acordăm respect”.Ar trebui să se desprindă o concluzie: şcoala şi localitatea trebuie respectate în virtutea valorii lor pentru viaţa individului. A desconsidera şi a defăima şcoala în care înveţi şi localitatea în care trăieşti eşti echivalent cu a-ţi huli propria viaţă. Prof. Goina Virginia

Se povesteşte că în timpuri foarte vechi, cadourile de Paşti pentru copii erau aduse, ca şi în ultima lună a anului, de un bătrânel cumsecade. El umbla cu sacul în spinare şi ducea copiilor cuminţi ouă colorate, jucării, ciocolată şi bomboane. Dar de la o vreme, moşneagul simţi că nu mai are putere să colinde fiecare casă, de la cele din oraşe, de la câmpie,

până la cele aşezate în înălţimea munţilor. Astfel, el ceru lui Dumnezeu un ajutor pentru împărţitul darurilor. Căsuţa bătrânului se afla la marginea unei păduri nesfârşite. Acolo l-a trimis Dumnezeu să-şi aleagă ajutorul pe care îl credea cel mai potrivit.

A plecat bătrânul, sprijinit într-un toiag, cu desaga în spinare. A întâlnit un urs. „Ursul, se gândea el, ar putea să fie destul de bun pentru o astfel de treabă. Are spinarea destul de puternică pentru a duce miile de daruri prin toate colţurile lumii.” Dar apoi şi-a dat seama că mulţi copii s-ar speria de el.

S-a oprit pe malul unui pârâiaş. Aici, în apa limpede, se zbenguiau peştişorii. „Poate că un peştişor s-ar putea strecura mai uşor, să ajungă pe nesimţite lângă pătuţurile copiilor adormiţi. Dar cum ar putea el să răzbată prin pustiurile Africii, unde nu e strop de apă?”

Bătrânul plecă mai departe. Se opri într-o poieniţă cu iarbă fragedă şi se întinse pe pajiştea verde. Când era aproape să adoarmă, ţâşni pe lângă el o arătare ciudată, cu nişte urechi lungi. Omul se ridică, dar animalul dispăru în tufişuri. Se întinse pe iarbă şi când era gata să adoarmă, din nou se rostogoli pe lângă el un ghem de blăniţă cenuşie. A treia oară, bătrânul se prefăcu doar adormit, şi când trecu pe lângă el, îl prinse pe făptaş de urechile lui lungi. „Acesta este ajutorul de care am nevoie, zise moşneagul bucuros. Iute ca fulgerul, jucăuş ca un copilaş şi frumos ca o jucărie.”

De atunci, iepuraşul aduce copiilor cuminţi cadourile de Paşti, iar ei îl aşteaptă cu un cuibuşor de iarbă împodobit cu flori de primăvară.

Înv. PETRUSE-GOINA ALINA Şcoala cu clasele I-IV GRUI

Religia creştină nu ar fi putut împlini în istoria şi progresul omenirii un rol cultural şi moral atât de proeminent, dacă nu ar fi împlinit şi un rol pedagogic.Toţi marii pedagogi ai omenirii, în sistemele lor de educaţie şi instrucţie, au considerat religia cel mai bun mijloc de educaţie, şcoala de formare a caracterelor morale şi de perfecţionare spirituală a societăţii omeneşti.Frobel, întemeietorul grădiniţelor de copii, spunea:” Educaţia trebuie să călăuzească şi să conducă pe om spre claritate asupra sa, spre pace cu natura şi spre unire cu Dumnezeu: de aceea ea trebuie să-l ridice pe om la cunoaşterea sa proprie şi a omului, la cunoaşterea divinităţii şi a naturii şi la cunoaşterea unei vieţi curate.” Trăirea în spiritul onestităţii, promovarea valorilor morale, iubirea de Dumnezeu şi semeni, pot fi învăţate de copii de la cea mai fragedă vârstă.A face binele şi a lupta împotriva răului sunt acţiuni permanente ale vieţii omului, iar cunoaşterea şi interiorizarea lor pot începe foarte devreme, încă din zorii copilăriei.Principiul de bază al educaţiei religioase este principiul iubirii; scopul ei este acela de a-i pregăti pe copii pentru o viaţă curată, iar mijlocul de realizare al acestui scop este modelul lui Iisus care, prin toată lucrarea Sa, nu ne spune cum trebuie să fim, ci este cum ar trebui să fim. Oferindu-le copiilor preşcolari exemplul nostru personal de trăire în fapte şi credinţă, exersând împreună cu ei altruismul, demnitatea, cinstea şi curajul, speranţa noastră într-o lume mai bună va avea cu siguranţă mai mulţi sorţi de izbândă. Inst. Ed. Suciu Anca Delia GPN Burda

Ştiaţi că...?1. In pustiurile din Peru creste un cactus care poate sa mearga ? In loc de radacini el are niste excrescente acoperite cu tepi ascutiti. Cand bate un vant puternic, cactusul se deplaseaza pe distante mari, luandu-si umezeala si hrana nu din sol ci din aer.2. Exista plante care lumineaza ? In unele pesteri din Germania, dar si in tara noastra in Muntii Vrancei si in zona Sucevei, creste o mica ciuperca numita muschiul luminos. Tot la noi mai creste si gheba de copac, planta cu aceleasi proprietati.3. Cel mai stravechi arbore din lume e considerat un baobab, care creste in Africa rasariteana ? Are 5000 de ani.4. Rafflesia este cea mai urât mirositoare floare din lume. Emană un iz de carne putrezită, dar muştelor le place la nebunie. De asemenea, este cea mai mare floare din lume.5. Un stejar mare poate avea aproape 250.000 de frunze. O ascunzătoare pe cinste!6. În pădure putem găsi tot felul de ciupercuţe. Trufele negre aparţin unei specii deosebite de ciuperci comestibile, care se dezvoltă sub sol, la o adâncime de 3 pâna la 15 centimetri. Câinii, porcii şi alte animale pot fi dresate să găsească trufele după miros.

Când primul ghiocel şi primul colţ al ierbii străpung pământul, în inimile noastre se strecoară o tainică înfiorare. Întreaga natură învie şi se înnoieşte zi după zi, iar noi suntem martorii acestor minuni dumnezeieşti. Iată, când soarele străluceşte pe cerul limpezit de nori şi păsările călătoare se întorc la noi în ţară, adică primăvara ne pregătim cu râvna noastră copilărească pentru Sărbătorile de Paşte.Învierea lui Iisus este cea mai mare sărbătoare a creştinilor şi se sărbătoreşte la Paşte. La Paşte vopsim ouă roşii şi ne pregătim pentru sosirea iepuraşului.În aşteptarea iepuraşului de Paşte am realizat cu preşcolarii de la GPN Burda şi şcolarii mici diferite lucrări având ca temă Sărbătoarea Paştelui: lipire”Oul de Paşti”; suport pentru creioane” Iepuraşul”(decupare-lipire-colorare), pictură:” Coşul cu ouă de Paşti”, iar în sala de grădiniţă am realizat o expoziţie cu lucrările copiilor. Inst. Ed. Suciu Anca Delia Inv. Moza Maria

Ce este calculatorul?Prof. Bizau Ghita

La început de an am dat un mini-test iniţial la informatică. La întrebarea Ce este calculatorul? am primit răspunsuri diverse, de la elevi din clase şi şcoli diferite. Iată câteva:

- “un aparat de prelucrare a informaţiilor”- “poţi naviga pe Internet, poţi face proiecte, referate...”- “robot”- “un mecanism pe care te joci”- “un dispozitiv care ne ajută să învăţăm mai mult”- “un mijloc de informare sau comunicare”- “Pentru mine calculatorul este un om care mă ajută să fac diferite lucruri.”- “ştie orice...”- “Calculatorul este cel mai bun prieten al omului, ca şi câinele. El ne dă

răspunsuri la teme.”- “cel mai bun prieten al unor oameni care nu au ce face în timpul liber”- “Calculatorul este pentru a nu te plictisi.”

La informatică am învăţat că:Un calculator (numit şi computer sau ordinator) este o maşină de prelucrat

date pentru a obţine informaţii conform unor programe (liste de instrucţiuni).Este alcătuit din două părţi: o parte logică (software, programe) şi una fizică

(hardware, componente fizice). Dacă, în urmă cu câţiva ani, calculatoarele erau mult mai puţine, scumpe şi

mai puţin performante, acum numărul lor e mult mai mare (mulţi elevi au acasă calculator), sunt la preţuri accesibile, iar performanţa lor a explodat.

Primul calculator care l-am avut (un Pentium I) avea un procesor de 90 MHz, un hard disk de 4 GB şi o memorie RAM mică şi era, în timpul ăla, destul de bun. Acum am un Pentium IV, cu procesor de 2500 MHz, hard disk de 320 GB şi o memorie RAM de 2GB şi nu e cel mai bun.

Oare putem să ne imaginăm calculatoarele care vor veni?

„Biserica este casa lui Dumnezeu” „Copiii sunt ocrotiţi de Dumnezeu şi de părinţi” Poporul român este, în marea lui majoritate un popor ortodox. El nu va dori niciodată ca şcolile să devină laboratoare de experimentare a unor mijloace de educaţie care nu fac decât să-l ţină pe om în cătuşele individualismului, departe de iubirea de Dumnezeu şi semeni. Rolul Bisericii nu este de a se moderniza după voia lumii, ci de a transfigura lumea după voia lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa profund înrădăcinată în credincioşi, într-un neam întreg care a supravieţuit în istorie şi şi-a păstrat unitatea datorită Bisericii şi credinţei lui nestrămutate în Dumnezeu. Coloana infinitului izvorâtă din geniul artistic a lui Brâncuşi este expresia concludentă a acestei realităţi. Faptul că religia a fost introdusă în şcoală a avut şi are un rol decisiv pentru păstrarea sănătăţii spirituale şi morale ale poporului nostru şi pentru dezvoltarea responsabilităţii noastre înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor care a fost păgubită atât de profund de anii educaţiei marxiste şi ateiste din ţara noastră. Religia aparţine tuturor, atât domeniului privat cât şi celui public, fiindcă doar astfel rămânem credincioşi Evangheliei care ne învaţă să iubim aproapele nostru ca pe noi înşine. Omul n-a fost zidit de Dumnezeu pentru autonomie şi individualism, care coboară omul în infernul celor lipsiţi de orice speranţă, ci pentru iubire şi comuniune cu Dumnezeu şi semeni. Agresivitatea din fiinţa omului poate fi vindecată numai de Hristos. Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre care vindecă patimile noastre cu patima Sa şi curăţeşte sângele nostru cu Sângele Lui. Aşa se explică motivul pentru care Biserica strămoşească l-a învăţat pe român să fie om de omenie şi să dea dovadă de toleranţă. Şcoala românească, a apărut şi s-a dezvoltat în tinda lăcaşurilor de cult iar limba noastră literară s-a dezvoltat prin contribuţia unor remarcabile figuri şi personalităţi ale Bisericii. Asumarea responsabilităţii de a asigura educaţia religioasă în cadrul instituţionalizat îi revine, în primul rând, şcolii. Constituind o latură aparte a educaţiei, întrucât se lucrează cu sufletele copiilor educaţiei, întrucât se lucrează cu sufletele copiilor educaţia religioasă a fost încredinţată celor mai indicaţi a se ocupa direct cu predarea obiectului şi anume preoţi, profesori.

Înv. Moza Maria S04 Burda

T ….

Prof. Marginean Floarea SO4 Grui-Budureasa Cu mult timp in urma, pe cand zmeii doreau sa fure soarele si luna de pe cer, traia un pescar iscusit. Avea o casa curate si o gradina de-ti era mai mare dragul s-o privesti . Mergea la pescuit de dimineata pana seara, fiind insotit uneori si de cei doi copii, Teodora si Tiberiu. Atat i-a trebuit zmeului , sa-i vada , ca le-a si pus gand rau. Zgripturoaica, mama zmeului, a pus la cale sa-I aduca la palatele lor, situate pe un taram nelocuit de picior de om , peste o mare involburata. Toti oamenii auzisera ca acolo se ascund zmeii cei rai , dar nimeni n-a fost pe acel taram cumplit. Cum au ramas singuri acasa, zmeul a venit si i-a rapit. A trecut apoi ca sagata peste mare, pana cand a ajuns la salasul unde statea zgripturoaica. Biata fata era intr-un costum de culoare turcuaz, iar baiatul purta pantaloni largi, turcesti, numiti ,,salvari’’. Nici nu se gandeau bietii copii ca vor mai vedea chip de om ! Vazand una ca asta, bietul pescar, distrus de durere, a inteles ce se petrece , a ridicat ancora si a pornit in cautarea copiilor. Cu mare greutate a reusit sa ajunga la taramul zmeului, iar inainte sa coboare din barca a aruncat ancora in apa. Zmeul tocmai il astepta, spunandu-i ca vrea sa-i tin ape copii la palatal sau, ca sa-i ramana mostenitori, iar el va primi un sac de galbeni. Bietul pescar, om cu credinta in Dumnezeu, a refuzat oferta zmeului promitandu-i ca ii va da ceva ce n-a avut niciodata:un pestisor de aur ce-i va indeplini orice dorinta. Incantat, zmeul i-a eliberat pe copii, primind pestele in schimb. A suflat cu putere in zare, ca sa incerce sa intimideze pestisorul, apoi i-a cerut sa-l transforme pentru cateva clipe in om. Zis si facut. Din fericire, datorita ancorei, barca nu a fost aruncata in largul marii, asa ca pescarul si cei doi copii au putut pleca in siguranta. Zmeul a uitat ca are dreptul doar la o dorinta …Asa ca a ramas om pentru totdeauna. Degeaba a rugat pestele sa-l faca din nou zmeu, bocind trei zile si trei nopti. Cand au ajuns acasa, Teodora si Tiberiu au pus ancora la mare prêt, chiar in curtea casei, insa cu varful in sus….Oamenii, cand au vrut sa scrie numele celor doi copii au folosit pentru inceput semnul ancorei salvatoare, asa cum o vedeau in curte. Si asa s-a nascut litera T…

Stiati ca...? Un gandac de bucatarie poate trai cu capul taiat cateva saptamani, in cele din urma va muri din cauza lipsei de mancare. Crocodilul nu poate scoate limba afara. O cartita poate sapa un tunel adand de 90 m intr-o singura noapte. O pasare colibri cantareste mai putin decat o moneda de un penny. Un hipopotam poate deschide gura atat de mult incat poate intra in ea un copil inalt de 1,2 m. Un melc poate dormi si trei ani fara intrerupere. Strutii au ochii mai mari decat creierul. Taurii nu pot deosebi culorile, de aceea ei ar ataca matadorul indiferent daca acesta ar avea in mana o manta rosie sau de orice alta culoare.Camilele au trei pleoape care au rolul de a le proteja de nisuoul pus in miscare de vanturile puternice din desert. Delfinii dorm cu un ochi deschis.

Gandacelul

Prof. Marginean Floarea SO4 GRUI-Budureasa Vrei sa stii cum Dumitrel Dar picoare n-are oare?Deseneaza-un gandacel Cum sa nu : sase picioare,Ca sa faci si tu ca el ? Si le desenezi frumos:Fa intai un mic inel. Doua-n sus si patru-n jos.

Lunguiet, putin turtit. Gandacelu-I suparat:Dupa ce l-ai ispravit, L-ai lasat necolorat;Scrii in el frumos si clar Si nu-i nici un gandacelUn T mare de tipar. Fara de culori pe el.

Sus, deasupra, pe inel, Ros, cu negru sau verzui,Un bob negru mititel, Auriu ori albastrui…Care-i cap de gandacel Poti pe gandacel sa daiCu antenele pe el. Cu orice culoare ai.

Stiati ca...?

Puiul de cangur are la nastere o lungime de numai 2 cm, fiind incomplet dezvoltat; el este golas, fara ochi si urechi, cu membrele nedezvoltate. Mama il ia pe puiul de cangur cu gura si il introduce in punga abdominala numita marsupiu, de unde si denumirea grupului de animale marsupiale. Buzele puiului concresc cu mamelonul mamei si astfel laptele se scurge direct in gura lui; puiul ramane prins de mamelon pana la dezvoltarea completa, care are loc dupa 9 luni, cand paraseste punga (marsupiul mamei) hranindu-se singur. In punga se intoarce numai in caz de primejdie.

Noi abordări metodologice în aplicarea principiuluicomunicativ-funcţional în predarea limbii şi literaturii române

Prof. limba si literatura romana: Goina Daniela

Scopul studierii limbii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură educaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.

În acest sens, curriculum-ul de limba şi literatura română pentru clasele V-VIII propune o mutaţie fundamentală la nivelul studierii limbii şi literaturii. În locul compartimentării artificiale a disciplinei ,, limbă şi literatură”, se propune un nou model, cel ,, comunicativ-funcţional” , adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu,ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă.De altfel, comunicarea se constituie prin fuziunea celor patru capacităţi menţionate anterior.

În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare menţionate se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi non-literare adecvate vârstei şcolare.În şcoală, predarea- învăţarea, va urmări ,, limba în funcţiune” , în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu ,,limba ca sistem abstract”.

În cadrul abordării comunicativ- funcţionale, limbajul nu mai este văzut ca un obiect de studiu în sine, izolat de modurile şi registrele în care funcţionează, ci ca instrument prin care fiinţele umane intră în relaţie unele cu altele. Scopul acestor interrelaţii variază de la intenţia de a transmite informaţie, la cea de a influenţa comportamentul celuilalt sau de a exprima sentimente şi opinii proprii. Studiul vizează deci înţelegerea modului în care limbajul funcţionează în întregul său, precum şi formarea unor capacităţi de a-l transforma în instrument eficient de comunicare. De aici şi tipologia largă a discursului oral şi scris, extinsă dincolo de sfera descriptivului şi narativului, înspre informaţional, explicativ, injonctiv şi argumentativ. Şi de aici diversitatea situaţiilor de comunicare ce depăşesc adesea spaţiul strâmt al şcolii şi conturează contexte autentice,,non-didactice"”de exemplu: interviuri luate părinţilor, scrisori adresate unor editori, rezumate redactate, scrierea unui ghid al localităţii, editarea unei reviste a clasei, etc. În acelaşi timp însă, pentru a fi un instrument suficient de comunicare, limbajul trebuie cunoscut ca un sistem de legi proprii, iar această cunoaştere este condiţia obligatorie a corectitudinii şi fluenţei comunicării.

Punerea în practică a modelului comunicaţional şi a principiilor lui este un demers dificil şi incitant în acelaşi timp. Şi asta pentru că, spre deosebire de varianta tradiţională ce separa şcoala de realitate, învăţătura de rosturile ei concrete, noua abordare încearcă să creeze o zonă de confluenţă a ştiinţei de carte cu cu viaţa: un fel de spaţiu de simulare a stării de ponderabilitate pe care o presupune aşezarea în real, Ceea ce însă şcoala modernă încearcă să facă este să lege cele două trepte, să deschidă un fel de spaţiu de acomodare a şcolii cu lumea; o zonă de preîntâmpinare a complexităţii şi dificultăţii ei. Şi în această formă de bună pregătire şi ocrotire stă, cred, valoarea modelului comunicativ.

Imperativele transparenţei şi coerenţei impun, de asemenea, realizarea unor secvenţe şi / sau suporturi recapitulative; în cadrul lor, cunoştinţele asimilate vor fi reunite pe domenii, evitându-se astfel deruta pe care ştergerea frontierelor dintre limbă şi literatură o poate produce, de exemplu: realizarea unor secvenţe ce reiau cunoştinţele despre situaţia de comunicare, despre un anume gen, o anume categorie gramaticală, despre carte- obiect cultural, etc., realizarea unor dosare ce reunesc noţiuni de teorie literară, tipuri de texte, diverse reguli ortografice, etc.

Eu, de exemplu, la orele de limba şi literatura română, abordez literatura ca un orizont divers, dinamic şi deschis, ca un dialog cu textul şi prin text. Voi lua spre exemplificare nuvela Dincolo de nisipuri de Fănuş Neagu, din manualul de clasa a VIII-a, Editura Corint, 1999, autor Marin Iancu.

După lectura şi relecturile impuse se trece la studiul textului prin exerciţii de vocabular,exerciţii de găsire a unor sinonime, de alcătuire de enunţuri în care anumite cuvinte să aibă şi alte sensuri. Să identifice în text cuvinte care au omonime, să construiască câte un enunţ cu cuvintele ,,vrednic”

şi ,,posomorât”.Tot pentru studierea textului, se va cere să formeze familii lexicale de la cuvintele ,,frunză” şi ,,om” , precum şi să explice formarea cuvintelor,, frunzăreală, înfrunzit, supraomenesc”

Tot la capitolul de studiere a textului se va cere să găsească antonime pentru fiecare dintre cuvintele ,, conflict- dezacord-vrajbă; pustiu- arid- sărac- sterp” , precum şi să găsească serii sinonimice pentru cuvintele: iluzie, buimăceală şi fertil.

La subcapitolul de morfosintaxă se va cere ca să descopere din primele paragrafe ale nuvelei, substantivele care înfăţişează imaginea unui sat de câmpie şi să observe faptul că frazele sunt realizate din propoziţii scurte, prin coordonare şi prin juxtapunere.

La subcapitolul despre ortografia, punctuaţia şi fonetica textului , vor fi câteva exerciţii ca de exemplu: a) –să explice folosirea virgulei în fraza următoare: ,,- Şuştere, dă, mă, şi mie să trag un fum.” sau b)- să justifice folosirea semnului exclamării în enunţul: ,,- Dascăle, strigă Şuşteru, vine gârla, mă! “ , precum şi situaţii de folosire a cratimei.

O altă oră va fi de interpretare a textului, să recitească nuvela Dincolo de nisipuri de Fănuş Neagu, să prezinte pe scurt succesiunea întâmplărilor care alcătuiesc subiectul acestei opere epice.

Se va cere să stabilească cadrul iniţial în care se desfăşoară acţiunea nuvelei- timp, loc, personaje : anul 1946, an de secetă cumplită, spaţiul- sat de câmpie, acţiunea- număr redus de episoade cu expoziţiune amplă;- număr redus de personaje individualizate. Tot la acest capitol se va cere ca elevii să delimiteze secvenţele narative ale textului, ţinând seama de timp şi spaţiu , şi să pună fiecărei secvenţe un titlu sugestiv. Să relateze un episod la alegere şi să scoată în evidenţă efectul produs de lipsa apei în conştiinţa şi existenţa oamenilor. Se vor stabili momentele subiectului şi se vor desprinde cele mai semnificative detalii ale spaţiului geografic descris de autor.

Se va cere elevilor să descopere singuri întâmplarea care declanşază acţiunea şi îi oferă acesteia un ritm dinamic, precum şi să explice de ce vestea adusă de călăreţ schimbă brusc viaţa oamenilor din acest sat de câmpie, care este starea colectivităţii la aflarea veştii că :,, A plouat la munte şi vine gârla. Vine Buzăul.”

Într-o altă oră li se va cere elevilor să identifice modurile de expunere folosite în nuvelă şi să exemplifice prin citate fiecare mod de expunere exemplificat ( naraţiune, descriere, dialog sau monolog). De asemenea se va cere ca să identifice în nuvelă cele mai reprezentative figuri de stil ( epitete, comparaţii, personificări, metafore, hiperbole, etc.), precum şi să descopere cuvinte care sugerează imagini vizuale şi auditive şi să arate care sunt efectele lor artistice.

De asemenea se va cere să menţioneze care sunt personajele nuvelei, să prezinte portretul fizic al lui Şuşteru, urmărind mijloacele folosite de autor : caracterizare directă şi indirectă. Să prezinte trăsăturile morale ale lui Şuşteru , precum şi buimăceala de care este cuprins el, nu se ştie dacă apariţia călăreţului este reală sau dacă aceasta s-a produs doar în imaginaţia lui Şuşteru.

Semnificaţia titlului o vor descoperi-o singuri încercând să descrie imaginea satului în arşiţă, să descrie prin comparaţie, priveliştea grădinii înverzite din visul lui Şuşteru. Ca temă de casă vor face o compunere , de cel mult zece rânduri în care îşi vor imagina alt sfârşit al nuvelei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1) Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă, M.E.N., C.N.C., Editura Corint, Bucureşti, 1998.

2) Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele V-VIII-a. M.E.N., C.N.C., Editura Cicero, Bucureşti, 1999.

3) Manual de limba şi literatura română, cis. A VIII-a, Editura Corint, autor M.Iancu.4) Alina Pamfil- Didactica limbii şi literaturii române , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000;5) Alina Pamfil- Limba şi literatura română în gimnaziu ; Editura- Paralela 45; 2004.

1. Proiect educativ: ,,Domn, Domn, să-nălţăm!”organizator Liceul Teologic Ortodox Episcop Roman Ciorogariu” Oradea, Parteneri externi:Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Inspectoratul Şcolar Judeţen Bihor, Casa Corpului Didactic Bihor, Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor, Liceul Teoretic ,,Aurel Lazăr” Oradea, Grup Şcolar Sanitar ,,Vasile Voiculescu” Oradea, prof. îndrumător Goina Daniela.

Premiul III-Laza Tamara Teodora, cls. a V-aDiploma de participare Lăpuşte Roxana, cls. a V-aDiploma de participare Oraş Amina Georgiana, cls. a V-aDiploma de participare Laza Ionuţ, cls. a V-a

2. Proiect de parteneriat educational-„ Nestemate din tezaurul local”,Şcoala Generală nr. 15, Braşov.

Premiul I- prof. Goina Daniela

3. CONCURS NATIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ ŞI PLASTICĂ, EDIŢIA I „Parfum de primăvară”, organizator ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII TÎRGUŞOR, CONSTANTA, prof. îndrumător Goina Daniela

Premiul III-Laza Tamara Teodora, cls. a V-aDiploma de participare Oraş Amina Georgiana, cls. a V-aDiploma de participare Laza Ionuţ, cls. a V-a

4. Concurs „Surâs de primăvară”, Scoala cu clasele I-VIII Plesoiu si I.S.J Olt , prof. îndrumător Goina Daniela.

5. CONCURS NATIONAL "MESAJ DE PRIETENIE", Clubul Copiilor şi Elevilor Dorohoi, în parteneriat cu I.S.J. Botoşani, Palatul Copiilor Botoşani şi alte instituţii din judeţ şi din ţară, ediţia I, inscris in C.A.E.Reg. si Interjud. 2011, la pozitia 171, prof. îndrumător Goina Daniela.

6. CONCURS INTERNAŢIONAL„Cele mai frumoase felicitări pentru fiinţa iubita”,organizator Grădiniţa cu Program Normal Nr. 3 Botoşani, Şcoala cu clasele I – VIII Nr. 11 Botoşani, parteneri Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani,Grădiniţa cu Program Normal nr.3 Botoşani, Primăria Municipiului Botoşani, Grădiniţa cu Program Normal nr. 15 Botoşani,Casa Corpului Didactic Botoşani, Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 11 Botoşani, Teatrul ”Mihai Eminescu” Botoşani, prof. îndrumător Goina Daniela.

Intampinarea Domnului- 2 februarie

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria si dreptul Iosif pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatirea mamei. In Templu sunt intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul "fecioara” cu "femeie”. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).Simeon, om al rugaciunii, reprezinta asteptarea implinirii profetiilor. In momentul in care acesta Il ia in brate pe Hristos, rosteste: "Acum slobozeste (elibereaza) pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochi mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel“ (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru ca era plictisit sau obosit, ci pentru ca era implinit. Din cantarile specifice acestei sarbatori aflam ca el pleaca spre a vesti si mortilor ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat.Parintele Teofil Paraian spune ca "noi suntem mai avantajati decat dreptul Simeon, pentru ca putem sa-L primim pe Hristos in fiinta noastra si sa-L purtam in noi nu numai cateva clipe, ci o viata intreaga si chiar o vesnicie intreaga”. Prorocita Ana simbolizeaza Legea si Proorocii, cele care se vor implini in persoana lui Hristos.

BOBOTEAZA, a doua sarbatoare religioasa din noul an- 6 ianuarie

„Boboteaza” sau „Botezul Domnului” este sarbatorita de catre crestinii ortodocsi astazi, 6 ianuarie. Este o sarbatoare religioasa care celebreaza botezarea lui Isus Cristos de catre Ioan Botezatorul, marcând totodata încheierea perioadei sarbatorilor de iarna. Traditia agheasmei, a sfintirii apelor, are fundamente biblice. Ioan Botezatorul, considerat de catre iudei proroc, boteza oamenii în râul Iordan, nu înainte însa de a le cere sa-si recunoasca faptele si sa se caiasca. Încă din primele zile ale noului an, preotul merge la casele oamenilor si le sfinteste cu apa care a fost sfintita dimineata, dupa liturghie. Locul slujbei de Boboteaza este ales de catre preot, de obicei în apropierea unei ape curgatoare, iar în unele localitati situate pe malul râurilor sau în preajma lacurilor se obisnuieste ca preotul sa arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, adeseori înghetata. Din punct de vedere spiritual, la fel ca si Craciunul, si Boboteaza reprezinta un prilej pentru introspectie sufleteasca, ocazie pentru reflectare asupra propriilor pacate, îndemn pentru cainta. Simbolic, aceasta sarbatoare încheie perioada dintre sarbatoarea nasterii fizice, Craciunul, si nasterii spirituale, Boboteaza, a lui Isus Cristos.

Valentine*day- 14 februarie 14 februarie este cunoscuta ca fiind ziua universala a indragostitilor. Ce ar putea fi mai dragut decat o zi speciala dedicata dragostei, in care sa poti spune iubitului, sotului, fratelui, mamei cat de mult ii iubesti? Motivul pentru care in acesta zi sarbatorim iubirea, este pentru ca aceasta este ziua in care patronul indragostitilor, Sfantul Valentin a fost executat pentru "crima" de a slavi iubirea si tinerii. In astfel de zile, iubitii din toata lumea isi trimit poeme, felicitari, flori, ravase de dragoste, bomboane etc. Exista multe legende potrivit carora 14 februarie a devenit ziua indragostitilor, unele datand chiar din Roma Antica. Dar cea mai cunoscuta este urmatoarea:In Roma secolului al III-lea era un imparat Claudius Gothicus al II-lea, cunoscut si sub denumirea de Claudius cel Crud. Langa palatul sau exista un frumos templu in care era preot Valentin. Romanii il iubeau foarte mult si mergeau la templu numai pentru a-i asculta predicile. In fata altarului, in care ardea vesnic un foc, inghenuncheau ca sa-i primeasca binecuvantarea. Saraci sau bogati, destepti sau ignoranti, tineri sau batrani, nobili sau oameni din popor toti veneau in numar mare la Valentin. In imperiul Roman razboaiele erau un lucru obisnuit. Iar Claudius isi chema supusii sa participe la razboi in fiecare an, pentru ca luptele nu incetau niciodata. Multi dintre romani nu mai aveau nici o dorinta de a mai merge la o batalie care se transformase de mult intr-o lupta pentru subjugarea altor popoare. Barbatii casatoriti nu mai doreau sa-si paraseasca familiile si fermele in care isi duceau viata linistita. Tinerii nu doreau sa-si lase singure iubitele nici macar pentru o zi. Din aceasta cauza, numarul celor inrolati in armata imparatului scadea cu fiecare zi care trecea. Caludius a devenit foarte furios, si drept consecinta a ordonat ca nici o casatorie sa nu mai fie celebrata si toate logodnele sa fie imediat anulate. In aceste conditii multi romani au plecat la razboi plini de deznadejde, pentru ca isi paraseau tot ceea ce le era mai drag. Legenda spune ca o mare parte intre ei nu au mai suportat durerea si au murit. Preotul Valentin a fost foarte intristat de ordinul imparatului, considerand ca nici un om nu are dreptul, nici macar Claudius, sa interzica casatoriile. Asa ca, atunci cand un cuplu de indragostiti a venit la altarul sau, Valentin a decis sa-i cunune in secret. Vestea s-a dus in toata Roma, si in curand nenumarate perechi de tineri au venit la templu pentru a se casatori in secret. Preotul era prietenul si confidentul tuturor indragostitilor din districtul Romei. Dar astfel de secrete nu pot fi tinute mult timp. Asa ca, nu a trecut multa vreme si, Claudius cel Crud a aflat despre ceea ce se intampla si plin de furie si de manie a poruncit soldatilor sa-l ridice pe Valentin si sa-l azvarle in inchisoare. Considera ca, astfel nici o alta persoana din imperiul sau nu va mai indrazni sa-i nesocoteasca ordinele. Valentin a fost tarat din templu de catre soldatii imparatului, de langa perechile care asteptau sa fie casatorite, si dus la puscarie. In van l-au insotit toti prietenii sai. Furiei imparatului nu putea nimeni sa-i faca fata, cu atat mai mult sa-i indulpece inima de piatra. Acum este momentul in care acesta si-a capatat porecla de Caludius cel Crud. In temnita, Valentin s-a ofilit asemenea unei flori, care nu poate rezista mult timp fara lumina. Departe de ceea ce era cel mai important pentru el in viata, Valentin in cele din urma a murit. Prietenii sai devotati l-au ingropat in biserica Sfantului Praxedes. Acest loc exista in Roma si in zilele noastre. Toate s-au intamplat in anul 269, pe data de 14 februarie.

24 februarie -DragobetelePe 24 februarie se iubeste. Se iubeste in stilul dulce romanesc, in cel mai curat si mai intens mod. Este zi de primavara, iar natura revine la viata, pasarile presara bucurie, florile anotimpului ne incanta simturile, voia buna e la ea acasa, pe plaiurile mioritice.Este ziua lui Dragobete, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic, ce ne aduce iubirea in casa si in suflet. Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii. Romanul din mediul rural isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala "Dragobetele saruta fetele!", mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase. Flacaii stransi in cete sau multimile de fete obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, respectiv surori de cruce. Traditia mai spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina sum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor. Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete. Prilej de bucurie si bunastare, Dragobetele reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman. Pacat insa ca foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o cu sarbatoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sf-ului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia populara romana. Insa romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaza pe 24 februarie a fiecarei primaveri. Nu uitati nici voi ca iubirea este la ea acasa!

1.Preţul unei cărămizi.O cărămidă costă 1 leu şi o jumătate de cărămidă. Cât costă o cărămidă? 2. O problemă cu ouă de găină. O găină şi jumătate fac un ou şi jumătate într-o zi. Câte găini vor oua 16 ouă în 8 zile? 3. Bătăile orologiului .Ca să bată ora 5 un orologiu are nevoie de 5 secunde. De câte secunde va avea nevoie pentru a bate ora 9? 4. Numărătoarea oilor.Un cioban fiind întrebat câte oi are în turma sa răspunde că nu cunoaşte numărul lor exact, dar dacă le numără câte 2, câte 3, câte 4, câte 5 sau câte 6 îi rămâne întotdeauna o oaie de prisos. Însă dacă numără câte 7, nu-i rămâne nici una. Câte oi are ciobanul în turma sa? 5. O problemă cu 3 mere.Andrei, Barbu şi Costică primesc trei mere de mărimi diferite. Mărul lui Andrei este pe jumătate faţă de mărul lui Costică, iar mărul lui Barbu pe trei sferturi faţă de mărul lui Costică. Cum poate obţine fiecare copil o parte egală, tăind numai unul din mere? 6. Cinci pâini.Doi oameni care au călătorit împreună şi din care unul avea două pâini asupra sa, iar altul 3 pâini, au întâlnit pe un al treilea călător flămând. După ce toţi trei s-au ospătat împreună în mod egal, al treilea călător, odată cu mulţumirile sale, dădu primilor doi cinci lei şi şi-a văzut apoi de drum. Cum au trebuit să-şi împartă primii doi călători această sumă? 7. O socoteală cu nişte mingi.În 6 mingi albe se află 6 mingi albastre. Fiecare minge albastră conţine câte 6 mingi roşii, iar în fiecare minge roşie se află câte 6 mingi verzi. Câte mingi sunt în total? 8. Drumul melcului.Un melc vrând să iasă din fundul unui puţ adânc de 10 metri, urcă în fiecare zi câte 2 metri, iar în fiecare noapte coboară câte 1 metru. Cât timp îi va trebui melcului pentru a-şi atinge scopul? 9. Cu gâştele la păscut. - „Cu câte gâşte ai fost la păscut?” - „Dacă una mergea înaintea altor două, alta între două şi una după alte două gâşte, atunci cu câte gâşte am fost la păscut?” 10. Cu patru linii drepte.Desenaţi pe o foaie de hârtie nouă puncte, aşezate la

distanţe egale, ca să formeze un pătrat. Fără să ridicaţi creionul de pe hârtie, trageţi 4 linii drepte în aşa fel încât să treceţi prin toate punctele.

34. Îndreptaţi greşeala Luaţi 12 chibrituri şi aşezaţi-le ca în figura de mai jos. După cum vedeţi, egalitatea este greşită, deoarece rezultăa că 6 – 4 = 9.

Mutaţi un singur chibrit în aşa fel, încât egalitatea să fie corectă.

Colectivul redacţional al Revistei „Am şi eu ceva de spus”

Colaboratori: Redactor: prof. coordonator Goina Daniela Inst. Drăgoi Daniela, Director: prof. Goina Teodor Inv. Mărginean Floarea Prof. Goina Virginia Inv. Bogdan Florina Livia Înv. Buha Florin Inv. Moza Maria Prof. Labos Daciana Ed. Suciu Anca Delia Oraş Amina Georgiana, cls. a V-a A Laza Tamara Teodora, cls. a V-a A Lăpuşte Roxana, cls. a V-a A Laza Ionuţ, cls. a V-a A Fasie Amalia, cls.a V-a A Prof. Bizau Ghita