Simbolismul românesc

Apãrut în a doua jumãtate a secolului al XIXlea, ca o reacþieantiparnasianã,simbolismul constituie un curent de circulaþie universalã care se dezvoltã în Franþaîntr-unclimat de dezamãgire ºi de neîncredere în viitor, stare care poate fi definita caun nou mal du sciele. In scurta vreme, miºcarea capãtã o amploare europeana,rãspândindusein Belgia, Rusia, Italia, România etc.Simbolismul românesc este un fenomen literar aproape sincron cu celeuropean, apãrând într-operioadã în care literatura noastrã se pãtrunsese deja despiritul modernitãþii.Se remarcã climatul vitreg în care apare aceste curent: simboliºtii, susþinãtoriidoctrinei Contemporanului si sãmãnãtoriºtii privesc cu neîncredere aceastã miºcareîn spaþiul poeziei.Autohtonizat, simbolismul românesc se dezvoltã ca o formã de negare alirismului epigonic, eminescian, dar ºi asimilând parnasianismul. Apariþia sa înmediul mic burghez, în climatul de provincie îºi gãseºte explicaþia în spiritul defrondã la adresa societãþii.În evoluþia acestui curent saumanifestat mai multe etape ºi direcþii. Curentulcunoaºte iniþial un moment al tatonãrilor legat de activitate de teoretician a luiAlexandru Macedonsky, care în 1880 fondeazã revista Literatorul, ea va gãzdui cele

mai importante articole privitoare la poezia modernã. Dintre acestea fac parte:Arta versurilorDespre logica poeziei (1880)Poezia viitorului (1892)În Poezia viitorului, noua liricã este definitã ca ”muzicã ºi imagine”,versificarea neidentificândusecu poezia. Subliniind cã logica poeziei este ”însuºiabsurdul”, Macedonsky reacþioneazã la una dintre cele mai evidente tare ale liriciiromâneºti a acelui moment, prozaismul, afirmând: ”orice sãriturã, oricât de iraþionalãar fi, este permisã adevãratei poezii. Ceea ce nu i se iartã este tocmai prozaismul,adicã logica.” El discutã ºi noþiunea de instrumentalism, considerândulo formã desimbolism în care ”sunetele joacã rolul imaginilor”Ca poet, Macedonsky este doar parþial simbolist, nuanþele dominante alecreaþiei sale fiind romantismul (în ciclul Nopþilor) sau parnasianismul (în Poemarondelurilor) . Dintre elementele simboliste pe care le cultivã cu insistenþã seremarcã tehnica refrenului, preferinþa pentru sugestia cromaticã ºi pietrele preþioasesau motivul evadãrii în þinuturi exotice.Un alt teoretician al curentului este Ovid Densusianu care, în revista, ”Viaþanouã”, elogiazã poezia citadinã în care vede expresia dezlãnþuirii energiei metropolei.Stãrile specific simboliste nulatrag în mod special, de aceea direcþia iniþiatã de el afost catalogatã drept ”pseudosimbolistã”.Între poeþii simboliºti, un loc aparte ocupã ªtefan Peticã, în a cãrui operã seresimte influenþa eminescianã (poezii ca Fecioara în Alb) ºi Dimitrie Anghel, cu o

evidentã preferinþã pentru simbolurile florale (volumele În gãdinã ºi Fantazii).Mircea Demetriade, Traian Demetrescu, Iulie Cezar Sãvescu sunt mai apropiaþi desimbolismul francez. Respingerea prozaismului, înclinaþia spre stãri sufleteºtinedefinite, predilecþia spre anumite teme ºi motive construiesc un profil comunacestor poeþi.Ca tipologie a eului liric, ei se pot caracteriza ca produs al unei sensibilitãþicitadine, moderne, decadente. Sunt dominaþi fie de spleen, fie de plictis existenþial.Decepþia, dezamãgirea, repulsia faþã de realitate sunt evidente în poezia lor. Cavariantã de atitudine, existã ºi aceea a revoltei, a gestului dinamitard.Poet al romanþelor, al atitudinii grandilocvente, al emfazei ºi ironiei, IonMinulescu propune un limbaj poetic neologic, cu preferinþe evidente pentru sonoritãþirare (Întrunbazar sentimental). Este poetul dorinþei de evadare în timp ºi spaþiu, altristeþi mascate sub vãlul autoironiei (Romanþa celor trei corãbii, Romanþa cheii).Trecerea de la simbolism la poezia modernã interbelicã se realizeazã prinGeorge Bacovia, un poet considerat de unii o expresie integralã a simbolismuluiromânesc, iar de alþii un poet imposibil de încadrat întruncurent literar. În volumelesale, Plumb (1916), Scântei galbene (1926), Cu voi... 1930, Comedii în fond (1936)apar multe din temele ºi motivele simboliste (târgul provincial, peisajul dezolant,starea de nevrozã, moartea continuã, iubirea agonicã, spleenul, ploaia, plumbul,

muzica lui Chopin, corbii), dar ºi evidente influenþe ale unor poeþi simboliºti(Baudelaire, J. Laforgue, T. Corbiere etc.)În litaratura noastrã, simbolismul înseamnã deschiderea programaticã spremodernitate ºi trecerea de la rural la citadin, miºcare atât de necesarã sincronizãriipoeziei noastre cu spiritul secolului XX.BIBLIOGRAFIE: Bote Lidia, Simbolismul românesc, E.P.L,. Bucureºti, 1966;Cãlinescu, G., Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, ed. a IIa,Ed. Minerva, Bucureºti, 1986.O prima etapa este reprezentata de poeti precum Stefan Petica si Iuliu Cezar Savescu,care se si declara primii simbolisti din cultura romana si in creatia carora se regasescmulte motive simboliste: fascinatia tinuturilor indepartate („La polul nord” ;I. C.Savescu), prezenta instrumentelor muzicale („Viori aprinse, femeile”), repetitiile inscopuri muzicale, etc.O a doua etapa e reprezentata de poetii grupati in jurul revistei „Viata noua”, condusade Ovid Deususianu (Emil Isaac, Eugenio Sperantia). Incepand cu 1908 asistam lalargirea sferei curentului prin aparitia mai multor volume si reviste simboliste asacum este revista lui Ion Minulescu ;„Revista celorlalti”, care prin articolulprogram„Aprindeti tortele” celebra „noul, ciudatul, bizarul” in poezie. In poezie, Minulescu acultivat o originalitate ostentativa, stridenta, manifestand interes, in special, fata detehnica simbolista, prin cultivarea numarului fatidic 3, prin folosirea repetitiei si alaitmotivelor

in scopuri muzicale, a unor neologisme sonore. De asemenea, poezie sadezvolta toate temele si motivele majore ale acestui curent: evadarea spre tinuturiindepartate, exotice („Romanta celor trei corabii”, „Romanta celor trei galere”),descrierea unor tinuturi exotice (Toledo, Rio de la Plata, Corint), prezenta unortopusuri specifice mediului citadin (parcul, circul, scoala, portul, gara etc.), prezentaunor termeni livresti (nume de poeti, pictori, compozitori, titluri de opere etc.).Ultima etapa a simbolismului romanesc e reprezentat de poezia lui George Bacovia,poetul cel mai reprezentativ si mai controversat in acelasi timp. Spre deosebire demajoritatea poetilor simbolisti, fascinati de transparentele cromatice, la Bacovia sesitueaza ostentativ sub semnul plumbului pentru ca ceea ce intentioneaza el sasugereze nu e fluidul, inefabilul trairilor sufletesti, ci trairile dure, tensionate,sufocante. Poet al violetului, culoarea saturniana, dar si al maladivului, sugerat degalben, si al negrului ;culoare a claustrarii, vecina cu moartea, Bacovia a realizatventilare deliberata a peisajului, in functie de trairile interioare. Prin cultivarea unorstari sufletesti abisale, zguduitoare, Bacovia depaseste cadrul esteticii simboliste,apropiindusede poezia moderna a secolului XX.