Siguranţa alimentarăOdată cu creşterea consumului alimentar între ţări, siguranţa alimentară a devenit maidegrabă o problemă de comerţ global decât o problemă de sănătate publică. Creştereacomerţului internaţional cu produse alimentare deschide noi posibilităţi pentru ca patogeniialimentari să atingă regiuni noi ale lumii.Satisfacerea siguranţei alimentare înseamnă:- acurateţea componentelor alimentelor, a structurilor şi informaţiilor integrate însensul caracterizării complete: compoziţional şi nutriţional, în vederea asigurăriicerinţelor organismului, concomitent cu informarea corectă a consumatorilor princaracterizarea aportului în procesul alimentaţiei;- asigurarea inocuităţii, hotărâtoare pentru acceptul în calitate de „aliment” prineliminarea în fluxul realizării-desfacerii a implicaţiilor de ordin patologic, toxic,prin contaminanţi microbiologici, chimici, biologici, micotoxine, componente prina căror procesare digestivă-metabolică se formează substanţe toxice sau posibil dea deveni prin mecanismele metabolismului, afectând sănătatea organismului;- evitarea în condiţiile alimentelor procesate industrial a creării de produse carenţateîn nutrienţi esenţiali şi în mod expres a substanţelor minerale-vitamine;- eliminarea din sfera distribuţiei-consumului a produselor alimentare care depăşesctermenul de valabilitate, sancţionarea fraudei la realizarea comercializareaacestora;- asigurarea cerinţelor igienico-sanitare specifice în sfera producţiei – distribuţiei -consumului, condiţie esenţială pentru menţinerea inocuităţii produselor.Ansamblul acestor cerinţe implică necesitatea integrării lor în conceptul de siguranţaalimentului, componentă a securităţii alimentare, respectiv a fluxului operaţional al acesteia.Creşterea îngrijorării publice privind contaminarea alimentelor cu poluanţimicrobiologici, chimici şi radioactivi a determinat organizaţiile oficiale de sănătate publică şiOrganizaţia Mondială a Sănătăţii să apeleze la intensificarea acţiunilor de prevenire şicontrol ale efectelor acesteia