SI VISUL LA OK

7/23/2019 SI VISUL LA OK

http://slidepdf.com/reader/full/si-visul-la-ok 1/8

OMAR KHAYYAM - liber-cugetãtorul*(I)

George POPA

Poezia este activitatea spiritualã care oferã omului cea mai înaltã sansã a uneitrãiri la modul superior. Este treapta regalã a imaginarului. Cãci poezie însemneazãceea ce purificã si înaltã inima, sufletul, spiritul cãtre idealitate. Si existã douã

forme de poezie : cea a creatiei si cea a vietii. Adicã, existã poeti ai scrisului, aleartelor în general, si sunt poeti ai vietii, ceea ce este infinit mai dificil. Sunt multmai mult poeti ai artelor decât poeti ai propriei vieti, si anume, cei care satisfacdezideratul lui !lderlin: "numai poetic meritã omul sã trãiascã pe pãmânt." Si

!lderlin oferã unul din rarele exemple de poet nu numai al ver#ului, ci dar si alvietii de fiecare zi.

$rice activitate umanã care ne poartã cãtre o simtire ori gândire idealã, este poezie

: muzica, pictura, sculptura, dansul, si #ine înteles scrisul. Aristotel a avut dreptatesã spunã cã "poezia este mai adevãratã si mai elevatã decât istoria." Pentru om este

mai adevãratã poezia deoarece este un adevãr creat de el, pe când istoria este ocreatie fortuitã a realitãtii din %ur. &storia este o derulare a "vesnicei treceri", a

efemeritãtii, pe când marile creatii întemeiazã un prezent etern. Cãci "numai poetiiîntemeiazã ceea ce dureazã" , afirmã tot !lderlin.

'ovadã cã omul are nevoie organicã de poezie, cã nu poate trãi fãrã a evada dinrealitatea zilnicã într(o suprarealitate mai luminoasã, mai frumoasã, si care se aflã

su# puterea sa, o constituie însusi faptul cã atunci când iu#im, poetizãm, imaginatia

noastrã creeazã un c)ip ideal pe care(l suprapune pe c)ipul fiintei dragi * de aicideziluzia când vãlul pus de noi cade, sau fiinta iu#itã fuge din icoanã. 'ar mareanevoie de poezie a umanitãtii de întotdeauna o constituie creatia anonimã, si

anume, miturile, #asmele poezia si cântecul popular. Si pentru a ne da seama la ceînãltime a idealitãtii poetice suie imaginarul poporului, vom da un singur exemplu.+n ucovina se spune cã în casa unde se spun povesti, acolo se aflã 'umnezeu.'eci pânã si divinitatea este o plãsmuire supremã a vointei noastre de frumos, de



su#lim, de sacralitate.

* Conferintã tinutã la Casa !inescu" Co#ou" Iasi" $% februarie $&&$

'ar în momentul de fatã, cum stãm cu poezia - iciodatã, ca acum, nu s(a pu#licatmai multã poezie în reviste, în volume, pe internet ( ceea ce ar tre#ui sã fie foarte

îm#ucurãtor. /n eminent critic francez, Pierre de oisdeffre constatã însã: niciodatãnu au fost asa de multi poeti, si nici o poezie. Poate cã acolo în 0ranta asa o fi. 'ar la

noi -Si la noi apare mai multã poezie ca oricând, fapt care ar tre#ui sã arate cât de extinsãeste dorinta de încântare sufleteascã, de transfigurare poeticã. Si totusi. Asa cum seafirmã curent si se plâng poetii si criticii, în ciuda acestei foarte generoase revãrsãri

lirice, putinã lume mai citeste poezie. /nde se aflã cauza -/n motiv ma%or pleacã de la aceea afirmatie cataclismicã a lui 0riedric) ietzsc)e:

"'umnezeu a murit", constatare îngri%orãtoare care anunta epoca noastrã, cea adesacralizãrii lumii, a vietii. u însã sacrul înteles doar în sens religios, ci sacrul ca

supremã ipostazã si nãzuintã spiritualã. $r poezia ( adevãrata poezie ( este o expresiea sentimentului sacrului. 1rei din cei mai mari poetii ai lumii, Pindar, !lderlin,Eminescu, au utilizat cel mai mult cuvântul sfânt în poezia lor. Sã ne amintim ce

spune autorul 2uceafãrului despre iu#ire: "1u tre#uia sã te cuprinzi 3 'e acel farmecsfânt 3 Si noaptea candelã s(aprinzi 3 &u#irii pe pãmânt." Poporul nostru a formulat un

#lestem greu: "Cine n(are nimic sfânt 3 (ai#e loc pe(acest pãmânt."/n alt motiv al îndepãrtãrii pu#licului de poezia actualã este pierderea sentimentului

cosmic, caracterul pur pragmatic al vremii noastre, spiritul de consum imediat siefemer, fãrã iradiere, în acest sens relatia dintre sexe ( cât mai precoce si pur

#iologicã, fãrã vreo aurã poeticã ( fiind una din expresiile cele mai elocvente si maitragice, dacã nu ar fi de fapt repulsivã pentru o sensi#ilitate superioarã.

$ altã vinã o poartã critica, cel putin o #unã parte a ei, si anume, critica interesatã,lipsitã de onestitate, cea care fa#ricã false talente sau c)iar genii, punând coroane pe

productii lipsite de semnificatie, astfel cã, derutat, cititorul renuntã sã se mai apropie

de poezie.'ar motivul principal al decãderii poeziei în receptivitatea generalã nu vine atât dinafarã, ci se datoreste poeziei însesi. Si anume, poezia a iesit din propria sa definitie.

u ne referim însã la definitia prozodicã, de faptul ca s(a a#andonat rima, cã versurileapar ca o prozã ruptã în #ucãti pentru a simula prestigiul poeziei. Se stie foarte #ine cã

existã prozã poeticã. u aici este #u#a. Poezia a iesit din adevãrata ei definitie careconstã în distinctie, elevatie, aristocratia sufletului si a cugetului, un mi%loc de evadare



dintr(o realitate urâtã, mesc)inã, sau pur si simplu nesemnificativã. Are loc, pe de o parte, de a#uzul de o filozofare frustã, fortatã, falsã, improvizatã voit a#sconsã, dar, pe

de altã parte, mai cu seamã de vinã este alunecarea pe drumul invers înãltãrii, sianume, co#orârea poeziei pânã la vulgaritate si c)iar trivialitate. Asistãm la o invazieagresivã a o#scenitãtii în poezie, prozã, artã plasticã, filme, arta dansului. Eminescu a

prevãzut profetic epoca, definind(o pornocratie, si caracterizând(o exemplar "0reneziesi dezgust, dezgust si frenezie, acestea sunt sc)im#ãrile perpetui din sufletul modern.

"'a, dezgustul, repulsia: aceasta resimte pu#licul fatã de asemenea productii. 'ar

între#area care se pune: a reusit antipoezia artelor actuale sã sterilizeze complet gustul pentru poezia autenticã, au involuat total receptorii pentru frumos, pentru su#lim, pentru idealitate- A avut dreptate un frantuz care afirma cã nimic nu este mai urât

decât frumosul-4ãspunsul este un mare /. Si acest rãspuns ( imperial si imperios ( ni(l dã, între

altii, un poet persan de care ne vom ocupa în continuare: $mar 5)a66am. Audientaextraordinarã de care se #ucurã lirica sa în tot mapamondul, inclusiv la noi în tarã,

confirmã faptul ca sensi#ilitatea pentru adevãrata poezie rãmâne intactã, receptorii sãi posedã imunitate naturalã. 'ovadã, între altele, faptul cã în 0ranta, între 7899(788 au

apãrut sapte noi traduceri din catrenele sale, iar la noi între 788;(<==7 au apãrut încãtrei editii ale versiunii pu#licatã prima oarã in 78>8, editie reluatã în 78?8.

Cum se explicã acest verita#il fenomen, încât s(a putut spune cã $mar 5)a66am estecel mai tradus si cel mai citit poet din lume-

@Cine este $mar 5)a66am- 'esi sunt sigur cã multi dintre dvs cunoasteti catrenele

sale, permite(ti(mi sã reamintesc unele date. 5)a66am s(a nãscut la isapur, în provincia 5orasan din nord(estul &ranului, si, dupã date mai recente, a trãit între 7=9(77;7. Era fiul unui fa#ricant de corturi, ( B)a66am în lim#a persanã, $mar, însusindu(

si acest pseudonim în onoarea tatãlui sãu. 'upã studii vaste si temeinice în diversedomenii, devine un adevãrat encicloped al vremii sale, si anume, cunoscãtor profund

al filozofiei antice grecesti, medic, fizician, matematician, a creat teoreme, pentruunele din ele dezlegarea fiind posi#ilã doar în vremea noastrãD, astronom ( în care

calitate a condus ec)ipa de opt astronomi care a reformat calendarul musulman, acestafiind mai corect decât cel gregorian, efectuat cu cinci secole mai tîrziu. +n partea a

doua a vietii îsi va fructifica si c)emarea poeticã. Astfel, poezie a scris dupã o lungã

experientã a cunoasterii si a vietii. Pentru a se exprima, a folosit catrenul, ru#ai6atul,ru#ai în lim#a ara#ã însemneazã patruD, micropoem de origine popularã, foarteutilizat în &ran, din cauza posi#ilitãtii de a concentra în patru versuri un adevãr

esential.Pânã la mi%locul veacului trecut $mar 5)a66am a fost cunoscut numai ca filozof si

ca matematician. Poezia sa a trãit în cercul restrâns al câtorva cunoscãtori. 'ar, odatãcu prima tãlmâcire europeanã a ru#ai6atelor, fãcutã de englezul Edard 0itzgerald în



798, poetul pune în um#rã pe savant.Cãrui fapt se datoreazã prestigiosul destin al Catrenelor-

+n primul rând, aceste catrene nu sînt opera unui creator care sã fi fost exclusiv poet sicare, în acest caz, ar fi putut privi viata pur contemplativ sau cu o nuantã de gratuitateori coc)etãrie literarã, ci sunt creatia unui om de stiintã, a unui cercetãtor pasionat siavizat al universului. 0aptul acesta conferã o gravitate particularã meditatiilor sale

poetice0iind un profund cugetãtor, si cum marea poezie este prin definitie metafizicã, creatia

liricã a lui 5)a66am s(a #ucurat de am#ele valente: sensi#ilitatea poeticã si z#orulgândirii, astfel cã lirica sa solicitã atât emotia inimii cât si emotia intelectului. Astfel,

viziunea poetico(metafizicã i(a îngãduit lui $mar 5)a66am sã concentreze înru#ai6atele sale adevãruri fundamentale ale destinului omenesc. 'e aici forta

extraordinarã a liricii sale.

Care sunt adevãrurile esentiale ale conditiei umane- $ntologic ( marea trecere,suferinta, moartea * gnoseologic ( faptul cã nu stim si nu vom sti niciodatã nimic ( sianume, nu stim ce suntem, de unde venim si încotro vom pleca, cele teri între#ãri pe

care si le pune si Paul Fauguin în cele#rul sãu ta#lou testamentar. 'ar acestedramatice adevãruri sunt spuse într(un lim#a% plin de gratie si parfum oriental,

îm#rãcate într(un grai de cea mai elevatã vi#ratie, de cea mai delicatã simtire, de ceamai rafinatã gândire. 'in punct de vedere uman, tot ce se afirmã în Catrenele sale estea#solut adevãrat, a#solut semnificativ. 5)a66am nu se pierde în speculatii filozofice

sterile pe vremea ceea în E.G european scolastica devenise cele#rã în astfel dediscutii goale, precum: câti draci încap pe vârful unui ac, ce sex au îngerii ori în ce

lim#ã a vor#it 'umnezeu cu Adam-D* de asemenea 5)a66am nu se pierde nici îndantelãrii stilistice, specifice poeziei persane, care pot dilua întelesul esential alcatrenului. +n sc)im#, )aina cugetãrii este fãcutã din su#stantã concretã, pãmânteascã :adevãrat encicloped si al senzatiilor, la fel ca C)arles audelaire, ( autorul cele#relor "Corespunderi", lirica sa respirã parfumul florilor, al rozelor în primul rând sim#olul

principiului feminin la persaniD, vi#reazã de cântecul )arfei, al lãutei si al privig)etoriisim#ol al principiului masculinD, soar#e vinul uitãrii de sine, mângâie c)ipul si torsulunei iu#ite, în timp ce oc)ii se #ucurã de întreaga frumusete a lumii, toate concentrate

în clipa presc)im#atã în fiintare a#solutã, în strop de vesnicie.Aici stã secretul liricii lui $mar 5)a66am: vor#este simplu, direct si fermecãtor

despre pãtimirea noastrã cea de toate zilele si ne îndeamnã neîncetat la detasare siumplerea clipei pânã la exces cu putina #ucurie pe care ne(o oferã acest scurt rãgazcare este viata.

Ceea ce te uimeste îndeose#i este caracterul surprinzãtor de modern al sensi#ilitãtii sigândirii sale. Putini creatori îl egaleazã în ceea ce priveste rafinamentul mintii si

profunzimea concluziilor filozofice asupra conditiei umane, asupra limitelor cunoasterii si #ucuriei omenesti. 1e frapeazã, de asemenea, îndrãzneala conceptiilor



sale într(o epocã de maximã înflorire a dogmatismului musulman. S(a spus, pe dreptcuvânt, cã în Europa Evului Gediu ar fi fost ars pe rug. +n Persia, pentru a scãpa de

persecutii, 5)a66am a fost o#ligat sã facã pelerina% la Gecca.

Ce m(a fãcut ( sã transpun în româneste pe $mar 5)a66am - +nainte de a rãspunde la

aceastã între#are, precizez cã am denumit transpunerea noastrã versiune si nutraducere, pentru cã nu este vor#a de o traducere cuvânt cu cuvânt, ci sens cu sens.

1ranspunerea într(o altã lim#ã tre#uie sã fie o creatie, o nouã operã. Aceasta amîncercat sã fac. Am dorit ca poezia B)a66amicã sã sune ca si cum ar fi fost scrisã

direct în româneste. u stiu cât am reusit, dar tre#uie sã spun cã o traducere idealã teface sã regreti ca nu cunosti textul în original si ( totodatã ( sã nu regreti ca nu cunosti

originalul.4evenind la între#are : motivul principal al tãlmãcirii a fost sã comunic #ucuria, pecare mi(a procurat(o ru#ai6atele. 'e fapt, îngãduit(mi sã precizez cã acesta a fost

motivul diverselor mele pu#licatii: m(am considerat dator sã transmit si altoraîncântarea primitã de la Eminescu, 1agore, 4ilBe, afiz etc. &ar, în ce priveste

5)a66am, un alt motiv, foarte important: m(am simtit dator sã repar o impietate, ogravã gresealã a unor traduceri apãrute între timp, si care transformaserã pe autorulru#ai6atelor într(un petrecãret de rând, un #etiv ordinar, utilizându(se nu rare ori unlim#a% vulgar, incompati#il cu aristocratia gândirii si simtirii marelui poet * am vrutdeci sã restitui liricii sale eleganta, finetea, delicatetea, altitudinea sensi#ilitãtii si a

cugetãrii.

Prima editie a versiunii noastre continea 7?= de catrene, editia a cincea, <?. 4ecent,am tradus încã 7;= de ru#ai6ate si intentionãm sã pu#licãm o nouã editie. Gentionãm

ca la a patra editie am adus o inovatie, si anume, pentru o mai #unã receptare acatrenelor, le(am împãrtit dupã tematicã pe care am explicat(o într(o a doua prefatã. +n

cele ce urmeazã, în parcurgerea liricii lui 5)a66am ne vom g)ida dupã aceastãgrupare, iar exemplificãrile le vom lua mai ales din catrenele nou traduse.

I' Auto#ortret +n primul grupa% am reunit catrene în care poetul din is)ãpur îsi creioneazã profilul

spiritual de li#er(cugetãtor. 5)a66am nu credea nici în zei nici în pretentiile nelimitateale stiintei. El opunea dispretul sãu "savantilor si metafizicienilor care fãceau afirmatii

pe un ton autoritar despre lucruri pe care le ignorauH, scrie C)arles Frolleau. Poezia saeste "o reactie a spiritelor o#osite de minciunãH.2uciditatea sa neconcesivã se desprinde pe fondul unui dogmatism religios la fel de

neconcesiv, de unde rezultã înalta sa demnitate intelectualã. $ supraconstiintã plasându(se extramundan si meditând, pe de o parte, asupra valorii unei conditiiontice în care omul este strãin* un strãin condamnat la necunoastere, la neliniste sisuferintã, si condamnat la moarte încã de la nastere* si, pe de altã parte, cugetând

asupra modalitãtii de implicare a înteleptului în %ocul destinal uman. +nsingurat ( ca



orice spirit superior, $mar 5)a66am rãmâne mereu conform cu el însusi, în izolareasa princiarã: "+mi apartin, pricepeti- Si sunt ceea ce suntIH

/n om prin lume trece. El nu e musulman. ici infidel nu este. u crede(n legi si zei. u neagã, nu afirmã. 'ar vezi în oc)ii sãiCã nimenea nu este mai trist si mai uman.

u mi(am fãcut vreodatã din rugi sirag de perleCa sã(mi ascund noianul pãcatelor cu ele. u stiu dacã existã o Gilã sau 'reptate,

'ar totusi nu mi(e teamã: curat am fost în toate.

Si atunci ce rol îsi asumã constiinta poeticã a lui $mar 5)a66am-

Precum din flori parfumul se(naltã(n nesfârsire,

Asa mã(nalt din cupã deasupra tristei lumi.1u, ce îm#eti cuprinsul, o, rozã, mã îndrumiCu viersul meu sã vindec a omului mâ)nire.

Jiata e(o amantã ce(n veci ne va trãda,'ar n(o sã mã însele vreodatã cupa mea.

'in inima(i, iu#ita oricând o sã m(alunge,'ar inima veciei cu versu(o voi strãpunge.

II' terna #refacere

Spectacolul vesnicei treceri, al unei deveniri care "nu creeazã decât pentru a distrugeH,constituie marele nonsens al conditiei umane si el rãmâne de neînteles pentru orice

constiintã axiologicã. &mplaca#ilã, nemiloasã, Eterna 4oatã transformã fãptura noastrãîntr(un pumn de tãrânã cãreia natura, sau un olar, un zidar îi vor da o altã folosintã. $r,

acest continuu turnover al ruinãrii si al refacerii pentru o nouã ruinare este o gravãeroare a Creatiei. Cãci, din moment ce s(a nãscut, orice fiintã are dreptul cosmic la

duratã eternã. Cum s(ar putea %ustifica vreodatã aceastã trãdare a 0iintei-

'ã(mi cupa si ulciorulI Sã #em, fermecãtoare0ãpturã plãmãditã din rouã si eterI

Câte minuni ca tine zeflemitorul cer'e mii de ori sc)im#at(a în cupe si ulcioare-

AscultãI Gacii rosii îsi trag ru#inul pur'in sângele fier#inte al unui împãrat.&ar vioreaua(si scoate culoarea de azur

'in oc)i adânci de fatã care(a iu#it curat.



ain, am spart pa)arul de(o lespede asearã.'ar mi(am întors privirea cu groazã si rusine.Si(am auzit din tãndãri mustrarea lui amarã:KAm fost asemeni tie, vei fi si tu ca mineH.

0ii vesel, cãci tristetea o sã dureze pururiIGereu aceleasi stele s(or învârti(n azururi.

'in cãrãmizi fãcute din trupul tãu, n(ai teamã,Se vor zidi palate pentru neg)io#i de seamã.

III' anitas anitatu! 1otul este zãdãrnicie, afirmã 5)a66am. Suntem simple %ucãrii pe care 1impul se

amuzã sã le manevreze si apoi sã le sfarme, sã le presc)im#e în cenusã spul#eratãindefinit de(a lungul eternitãtii. 2a fel ca si filozofia indianã, 5)a66am ( considerã cã

lumea si noi, "si azi si ieri si mâineH ( toate sunt o iluzie. $ iluzie încãrcatã de

suferintã si urmatã de stingere: "Am venit ca apa si o sã plec ca vântulH ( ideereformulatã, între altii, de Foet)e: "Suflet al omului, cum te(asemeni cu apaI 'estinomenesc, cum te(asemeni cu vântulIH Cã Lom, pasãre si floare sunt um#re în a#isH si

cã existenta este doar o pãrere, "un visH, iatã o altã idee poeticã pe care o gãsim înlirica universalã de la Pindar si pânã la S)aBespeare si Eminescu, acesta afirmând:

"...Prin aceastã viatã sã ne trecem ne e scris 3 Ca visul unei um#re si um#ra unui vis.H&atã ru#ai6ate din aceastã familie:

2a temelia lumii iluzie(i si vis.&luzia e(a Soartei, iar visul e al tãu.

Cu vis, cum vei convinge pe(Ala) sã sc)im#e firea,Când si(ale noastre visuri temei au amãgirea -

Pe când Su#lima 4oatã cu stelele petrece,Si tu cu vin si(ospete petrece(n desfãtare

estiutor ca ele de orice între#are.Cãci în a#is ca tine si orice stea va trece.

Aceastã cupã(ntoarsã, de oameni cer numitã,Su# care viata noastrã spre moarte e târâtã,

Sã nu(i cer a%utorul cu ruga ta, cãci eaSe(nvârte fãrã noimã asupra ta si(a mea.

I' atalitatea Mocul a#surd al nedreptului destin rezervat omului si întregii lumi, rãmâne de neclintit. imeni nu(i poate sc)im#a cursul, pentru cã din începuturi a fost marcat în su#stantalumii tot ce va exista si tot ce se va întâmpla. inele si rãul sunt a#sente de pe c)ipul



lumii* deci cele douã criterii care sã %udece si sã condamne greseala Primei Nile nu seaflã în formula moralã a universului pentru a fi modulatoarele axiologice ale

existentei, ci sunt doar plãsmuiri ale nãde%dii si deznãde%dii omenesti. Adevãrul umaneste o ")iper#olãH, o exagerare a mintii care se amãgeste în a lua drept realitate a#urul

inconsistent al fiintãrii noastre, fantastica, eterna fugã a "um#relor colorateH caresuntem. Surd la durerea lumii, indiferent fatã de ratarea primordialã, "Garele

Anonim" asistã la vesnica noastrã pendulare "între mira% si scrumH.

'ã(mi vin, iu#ito I 1impul grã#it citeste(n CarteSi vine(o zi când Scrisul pe pagini se înc)eie.2ãsa(vom totu(n urmã si(o sã plecãm departe

Cu oc)ii or#i în noapte si(n mâini cu nici o c)eie.

$ clipã(n nesfârsirea neantului, si(o clipã'in dulcele vietii gustãm ( si(apoi, nimic.

Sus neclintiti stau astrii, iar caravana(n pripãPorneste cãtre zorii eternului imic.

SI VISUL LA OK

Documents

Transcript of SI VISUL LA OK