Curs Inspectie si legislatie zootehnică OK

Curs 1

ASPECTE ALE INSPECTIEI ŞI LEGISLAŢIEIZOOTEHNICE

Inspecţia zootehnică de stat, are ca scop urmărirea aplicăriişi respectării legislaţiei din domeniu în vigoare, de protecţie şi dedezvoltare a patrimoniului genetic naţional din zootehnie.

Inspecţia zootehnică se desfăşoară pe baza legii Nr. 40 /1975, republicată în Monitorul oficial nr. 57, partea I din 9 iulie1980, a Hotărârii de Guvern Nr. 1223 din 27 noiembrie 1996 dereorganizare a activităţii Centrului Naţional de Reproducţie şi Selecţie

a Animalelor, în Agenţie Naţională pentruAmeliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ), care poartă numele

savantului român patriot, “prof.dr. G.K.Constantinescu”, în cadrul căreia funcţionează “Inspecţia de statpentru controlul ameliorării şi reproducţiei în zootehnie – poliţiazootehnică – şi a Ordinului Ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei Nr.39 din 10 iunie 1997, de aprobare a Normelor Tehnice pentrudesfăşurarea activităţii inspecţiei de stat pentru controlul ameliorării şireproducţiei în zootehnie – Poliţia Zootehnică -.

Întrucât activitatea de inspecţie zootehnică se face pe bazalegislaţiei în vigoare şi urmărirea aplicării şi respectării ei, sancţiunile şicontravenţiile ce se fac pe baza articolelor şi paragrafelor pe care leconţine, şi ţinând cont de faptul că acest curs universitar se adreseazăstudenţilor de la Facultatea de Inspecţie şi Legislaţie Fitosanitară şiZooveterinară, care vor deveni inspectori experţi, am considerat oportunsă prezentăm în continuare legislaţia sub forma în care este ea publicată,pe articole şi paragrafe, care vor constitui baza de aplicare a

167

sancţiunilor şi contravenţiilor constatate în exercitarea profesieipe care o vor obţine în urma absolvirii acestei facultăţi.

8.1. INSPECŢIA DE STAT

Desfăşurarea activităţii inspecţiei de stat pentru controlulameliorării şi reproducţiei în zootehnie - Poliţia Zootehnică -, seface pe baza O R D I N U L U I Nr. 3 9 din 10. iunie 1997a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei prin care au fost aprobate şinormele tehnice de aplicare, după cum urmează :

Ministrul agriculturii şi alimentaţiei;În temeiul prevederilor Legii nr. 40/1975 privind creşterea

şi ameliorarea animalelor, republicată, a Hotărârii Guvernului Nr.1223/1996 privind reorganizarea activităţii de coordonare şi dezvoltare apatrimoniului genetic din zootehnie;

Văzând nota de fundamentare nr. 575 din 13.05.1997 a AgenţieiNaţionale pentru ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie

şi Avizul Direcţiei Generale a Producţiei Animale din MinisterulAgriculturii şi Alimentaţiei nr. 63231 din 04.06.1997 privind necesitatea organizării şi funcţionării inspecţiei de statpentru controlul ameliorării şi reproducţiei în zootehnie după unregulament propiu.

În baza Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 privindorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şiAlimentaţiei, emite următorul O R D I N :Art. 1. - Se aprobă “Normele tehnice pentru desfăşurarea activităţii

inspecţiei de stat pentru controlul ameliorării şireproducţiei în zootehnie - Poliţia zootehnică”, prevăzute în anexa ceface parte din prezentul ordin.

168

Zootehnie şi Direcţia management, organizare, personal dincadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei vor duce laîndeplinirea prevederilor prezentului ordin.

M I N I S T R U,

8.1.1. Norme tehnice pentru desfăşurarea activităţii inspecţieide stat pentru controlul ameliorării şi reproducţiei înzootehnie, Poliţia Zootehnică

Anexa la O.M. nr. 39 din 10.06.1997

În temeiul legii 40/1975 şi a H. G. 1223-1996 inspecţia de statpentru ameliorare şi reproducţie în zoot3hnie, Poliţia Zootehnică,funcţionează în subordinea directă a Directorului General al A.N.A.R.Z.într-un sistem unitar, valabil pentru toate unităţile de stat şiprivate, care practică creşterea, reproducţia şi ameliorarea animalelor,conform prevederilor prezentelor norme tehnice.

Art. 1.(1). Inspecţia de stat pentru ameliolare şireproducţie în zootehnie, Poliţia Zootehnică, face parte integrantă

din Agenţia Naţională pentru Ameliorare şiReproducţie în Zootehnie, “Prof. G. K. Constantinescu” şi are în

structura sa următoarele compartimente funcţionale:●Inspecţia de stat pentru controlul fermelor de elită; ●Inspecţia de statpentru controlul activităţilor de ameliorare genetică;●Inspecţia de stat pentru controlul activităţilor de reproducţie;●compartimentul tehnic pentru avizarea autorizaţiilorzootehnice privind înfiinţarea de exploataţii zootehnice, importurişi exporturi de material biologic de reproducţie.

169

De asemena, din organigrama Agenţiei Naţionale pentruAmeliorare şi Reproducţie în Zootehnie, în cadrul PoliţieiZootehnice mai funcţionează: ●Centrele zonale ale inspecţiei de statcu corespondent pe profil din organigrama centrală (ferme de elită,ameliorare genetică, reproducţie).

Activităţile specifice Poliţiei Zootehnice pot fidesfăşurate de persoane abilitate (conform articolului nr. 17 din prezentele

norme tehnice), deţinătoare a Legitimaţiei de inspectoral Poliţiei Zootehnice care se finalizează cu un proces verbal, prevăzut înanexă.

Art. 2. Inspecţia de stat pentru ameliorare şireproducţie în zootehnie, Poliţia Zootehnică, din cadrul Agenţiei

Naţionale pentru Reproducţie şi Ameliorare în Zootehnie(A.N.A.R.Z.), avizează şi controlează activităţile din domeniilereproducţie, ameliorare şi conservare a patrimoniului genetic în zootehnieşi importul-exportul de material biologic de reproducţie în conformitatecu Hotărârea de Guvern nr.1223, art. 7şi 8 şi a Legii nr. 40/1975 şi reprezintă organul abilitatde stat în acest domeniu pentru a lua măsuri sub coordonareaconducerii A.N.A.R.Z. şi a le aplica sancţiuni în cazul în care nu serespectă legislaţia în vigoare.

Art. 3. Inspecţia de stat pentru controlul activităţilor deameliorare şi reproducţie în zootehnie, Poliţia

Zootehnică, exercită controlul de stat în ameliorare,reproducţie şi conservarea patrimoniului în zootehnie, privind:

(1). aplicarea şi respectarea prevederilor legislaţiei în vigoareşi a normelor emise de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi deAgenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, peteritoriul tării;

(2). Controlează circulaţia materialului biologic dereproducţie pe teritoriul ţării şi modul cum se respectă normele

170

tehnice şi metodologice elaborate de Agenţia Naţională pentruAmeliorare şi Reproducţie în Zootehnie pentru producereamaterialului seminal congelat a embrionilor, ouălor de incubaţieprecum şi a hibrizilor comerciali;

(3). Controlează şi avizează ieşirile din efective aanimalelor de reproducţie de înaltă valoare genetică, în registrelegenealogice ale raselor;

(4). Controlează respectarea Normelor zootehnice de atestare areproducătorilor, elaborate de compartimentele de profil ale A.N.A.R.Z.;

(5). Controlează respectarea normelor tehnice de folosire amaterialului seminal brut, refrigerat, congelat, elaborate de Laboratorulmetodologic pentru controlul calităţii materialului seminal alA.N.A.R.Z. în corelaţie cu consumul specific planificat pentru ogestaţie;

(6). Controlează modul cum este organizată monta naturalădirijată, acolo unde este cazul privind asigurarea cureproducători valoroşi autorizaţi de către Oficiile judeţene dereproducţie şi selecţie a animalelor, respectarea încărcăturii de femele peproducător, precum şi modul de întreţinere, furajare şi folosire areproducătorilor masculi la monta naturală, în vederea obţinerii uneinatalităţi corespunzătoare fiecărei specii;

(7). Controlează în colaborare tehnică cu Direcţiagenerală pentru amelioraregenetică în zootehnie dinA.N.A.R.Z., modul cum se desfăşoară activităţile dereproducţie şi programele de ameliorare în fermele de elită şi propuneanual excluderea acelora care nu respectă programul de ameliorare şiintroducerea altora, care corespund cerinţelor privind regulamentul

de funcţionare, încurajândastfel concurenţa întreproducătorii de material biologic valoros;

171

(8). Avizează şi controlează în colaborare tehnică cuCerinţele zonale, importurile şi exporturile de material biologic dereproducţie m.s.c., embrioni şi animale vii, aprobate de conducereaA.N.A.R.Z.

Art. 4. Inginerii zootehnişti experţi în reproducţie şiameliorarea animalelor şi medici primari veterinari din cadrul aceleaşiactivităţi, încadraţi în Inspecţia de stat pentruameliorare şi reproducţie în zootehnie Poliţia Zootehnică, acţioneazăîn toate sectoarele şi domeniile creşterii animalelor şi în regimul decirculaţie al acestora ca inspectori ai poliţieizootehnice şi colaborează cu Direcţia de control şi inspecţii dinMinisterul Agriculturii şi Alimentaţiei privind stabilirea şi aplicareacontravenţiilor, cu Poliţia sanitară veterinară şi cu organele despecialitate ale Poliţiei române, acolo unde situaţia o impune.

Art. 5. Inspectorii de stat din cadrul PoliţieiZootehnice, precum şi inginerii zootehnişti şi medicii veterinaricare au asemenea atribuţii la nivel judeţean au acces liber în

toate unităţile zootehnice, localităţile şigospodăriile deţinătoare de animale sau care comercializează animalede reproducţie.

În cazul unităţilor zootehnice aparţinând Ministerului ApărăriiNaţionale, Ministerului de Interne sau altor unităţi speciale, accesulse face în condiţiile stabilite de către Ministerul Agriculturii şiAlimentaţiei prin A.N.A.R.Z. şi respectivele ministere.

Art.6.Inspecţia de stat pentru controlul ameliorării şireproducţiei în zootehnie, Poliţia Zootehnică, constată şisancţionează contravenţiile la normele zootehnice privind creştere,exploatare, reproducţia şi ameliorarea animalelor în cuantumul valorical amenzilor prevăzute în H. G. nr. 1223

172

articolul 8, iar în caz de infracţiuni, al propunerea Directoruluigeneral al A.N.A.R.Z. sesizează organele de stat abilitate pentrucercetare penală.

Inspectori de stat ai Poliţiei Zootehnice pot dispune reţinereasub sechestru a animalelor de reproducţie destinate ameliorării genetice,suspecte de identitate dubioasă sau falsă, supuse intenţiei decomercializare până la clarificarea situaţiei.

Costurile privind furajarea, întreţinerea şi chiria pe perioadasechestrului, sunt suportate de către cei ce se fac vinovaţi.

Art. 7. Inspectorii de stat ai Poliţiei Zootehnice efectueazăsupracontroale în unităţile cuprinse în controlul oficial alperformanţelor zootehnice, pentru verificarea prin sondaj a datelorînscrise în documentele animalelor, S.C. SEMTEST S.A. şi alte centrede producere , prelucrare, stocare şi difuzare a materialului biologic dereproducţie. În situaţiile când se constată abateri de la normele deControl Oficial al Producţiei (COP), elaborate de Agenţia Naţionalăpentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie prin Direcţia generală deameliorare genetică, precum şi înscrierea de date fictive în evidenţeleprimare, se propune excluderea unităţilor respective din controlul oficialal producţiei şi se procedează la aplicarea sancţionării legale a celorvinovaţi, în funcţie de gravitatea faptelor comise.

Art. 8. Importul şi exportul de material biologic dereproducţie se efectuează numai prin punctele de frontieră (vamale)nominalizate (anexa nr.1) în acest scop, de către MinisterulAgriculturii şi Alimentaţiei unde se vor organiza obligatoriu puncte

de control zootehnic prin Poliţiazootehnică, în colaborare cu Inspecţia de Poliţie Sanitară Veterinarăde Frontieră.

173

Art. 9. Importurile şi exporturile de material biologic dereproducţie sub aspectul cantităţii şi calităţii zootehnice, se vor facenumai cu avizul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei prin AgenţiaNaţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.

Societăţile comerciale sau persoanele importatoare sauexportatoare sunt obligate să obţină avizul Agenţia Naţională pentruAmeliorare şi Reproducţie în Zootehnie, înainte de încheiereacontractelor ferme cu furnizorii sau beneficiarii loturilor importate sauexportate.

Art. 10. Materialul biologic de reproducţie ce se importă sauexportă, este obligatoriu să fie însoţit de certificate de origine şiproductivitate care să ateste identitatea, precum şi valoarea geneticăcerută prin Caietul de sarcini elaborat de Agenţia Naţională

pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie,însă numai cu avizele sanitare-veterinare necesare pe baza prevederilorlegislaţiei naţionale şi internaţionale.

Art. 11. Dacă la punctele de frontieră sau pe parcurs se depisteazămaterial biologic de reproducţie a cărui identitate este dubioasă saunu corespunde cerinţelor Caietului de sarcini elaborat de AgenţiaNaţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, întregul lotnu va fi acceptat în controlul oficial al performanţelor zootehnice.

Art. 12. Se vor acorda vize de import pentru animalele vii, numaidupă ce se verifică de către compartimentul de profil al Inspecţiei

de stat pentru controlul ameliorării şireproducţiei în zootehnie, Poliţia Zootehnică, persoanelor fizice saujuridice achizitoare, dacă unitatea sau crescătorul importatorîndeplineşte condiţiile zootehnice privind creşterea, întreţinerea şisistemul de exploatare corespunzător, astfel încâtanimalele importate să-şi poată exprima potenţialul genetic

174

înscris în documentele ce atestă originea şi productivitateaacestora.

Art. 13. Pentru speciile cu ciclu reproductiv scurt şi mijlociu(ovine, porcine, păsări), care interesează ameliorarea unor însuşiriproductive la rasele autohtone, nu se vor acorda vize de importurimasive, ci numai pentru loturi restrânse numeric, ce se vor testa dinpunct de vedere al performanţelor şi capacităţii de adaptare în Centrelede omologare abilitate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prinAgenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie şinumai după verificarea capacităţii reale de producţie sau a puteriide transmitere a caracterelor urmărite la populaţiile indigene, după care sevor acorda vize de import pentru loturi masive.

Art. 14. Se vor acorda vize de export, respectiv şi numai în cadrulunor convenţii internaţionale de schimburi genetice de material biologic dereproducţie din populaţiile vulnerabile, din populaţiile în pericol sau dinpopulaţii în constituire, stabilite de Agenţia Naţională pentruAmeliorare şi Reproducţie în Zootehnie, pe baza hotărârilor

Secţiei de Zootehnie a Academiei de Ştiinţe Agricoleşi Silvice, în colaborare cu Direcţia pentru protecţia resurselor

genetice animale din A.N.A.R.Z.Art. 15. Normele tehnice privind calitatea materialului biologic

(m.s.c., embrioni), importat modul de ambalare şi transport se vorîntocmi anual, de către institutele de cercetare dezvoltare de profil, înfuncţie de lucrările de selecţie şi de caracterele ce se urmăresc a fimodificate la fiecare rasă, pe specii şi vor fi avizate de cătreAgenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.

175

Art. 16. Eventualele derogări de la aceste norme deimport-export se vor face numai cu avizul Consiliului ZootehnicSuperior şi aprobarea Ministerului agriculturii şi alimentaţiei.

Art. 17. Constatarea contravenţiilor şi aplicareasancţiunilor se fac de către specialiştii din Inspecţia de statpentru controlul ameliorării şi reproducţiei în zootehnie, dinreţeaua naţională de reproducţie şi selecţie a animalelor, împuterniciţide Directorul general al Agenţiei Naţionale pentruAmeliorare şi Reproducţie în Zootehnie “Prof. dr. G. K.Constantinescu“, din Institute de învăţământ superior zootehnic şi decercetare, împuternicire de Preşedintele consiliului tehnico ştiinţific alA.N.A.R.Z., precum şi de persoane competente în domeniul, dinMinisterul Agriculturii şi Alimentaţiei şi din structurile

subordonate, împuternicite de către Ministerulagriculturii şi alimentaţiei.

Art. 18. Modelele de legitimaţii pentru persoaneleîmputernicite conform articolului nr. 17, sunt prezentate în continuare,cu o parte comună şi cu diferenţe în funcţie de nivelul naţional, zonalşi judeţean, al competenţelor teritoriale ale Poliţiei Zootehnice şi

de persoanelecaresemnează legitimaţiile respective:Ministerul agriculturii şi alimentaţiei, Directorul general şi Preşedinteleconsiliului tehnico ştiinţific al A.N.A.R.Z. Machetele şi tipărirea acestorlegitimaţii, se face de către conducerea A.N.A.R.Z.iar

contravaloarea lor este suportată de fiecare posesor, în condiţiilelegislaţiei în vigoare.

Specialiştii din Inspecţia de stat pentru controlul şireproducţiei în Zootehnie, constată contravenţiile şi aplicăsancţiunile pe baza unui proces verbal, al cărui model îl prezentămîn continuare:

176

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI ALIMENTAŢIEIAGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU AMELIORARE

ŞI REPRODUCŢIE ÎN ZOOTEHNIE “Prof. dr.G.K. Constantinescu”

-Poliţia zootehnică-

PROCES - VERBALDe constatare şi sacţionare a contravenţiilor la normele zootehnice

Nr. din_ 200

Subsemnatul agentconstatator_ în calitatede din cadrul constat că înziua de 199_ la ora_ .

1. Domnul (doamna) fiul(fica) lui_ şi a (1)_ născut (ă) la data de

în judeţul domiciliat în str.nr. blocul scara_ ap._ judeţul (sectorul)_ cureşedinţa în în serviciu lacu sediul în legitimat cu act de identitate seria nr.

eliberat de la data de .2. Agentul economic (persoană juridică, persoană fizică autorizată sauasociaţie familială - denumirea) cusediul în înmatriculată la oficiul Registrului sub nr./200din_ cod fiscal nr. cont bancar la Banca_

nr. a contravenit normelor zootehnicesăvârşind următoarele:

fapt(e) prevăzut(e) şi sacţionat (e) de legea nr. 40/1975, de HotărâreaGuvernului nr. 1223 / 1996 art. Lit. pct.Agentul economic (crescătorul) se face vinovat de producerea următoarelorpagube:_ _

conform actelor anexate.

177

În conformitate cu prevederile Legii nr. 40/1975 şi a Hotărârii Guvernului nr.1233/1996 art. lit. pct. aplic contravenientului o amendă de

lei_ care se va achita întermen de 15 zile de la primirea prezentului proces-verbal, în contul bugetului de stat -amenzi contravenţionale.Contravenientul poate plăti în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă a prezentuluiproces-verbal de sancţionare, jumătate in minimul amenzii adică (

) lei. Chitanţa de achitare a sumei se va depune sau trimiterecomandat la din localitateastr. nr._ judeţul (sectorul) .În caz de neplată în termenul fixat, suma datorată va fi urmărită conform normelorreferitoare la executarea silită.

Cu drept de plângere în termen de 15 zile de la comunicare, la AgenţiaNaţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie “Prof. dr. G.K.Constantinescu”, depunându-se şi prezentul proces-verbal şi se soluţionează de cătreJudecătoria pe raza căreia s-a comis contravenţia.

Contravenientul (nu) este de faţă şi (refuza) (să) ia cunoştinţă deconţinutul procesului-verbal.

Contravenientul a obiectat următoarele:

Martor la constatare a fost domnul(doamna)_ dinlocalitatea str. nr._ judeţul(sectorul)

legitimat(a) prin Buletinul de identitate seria nr._

INSPECTOR AL POLIŢIEIZOOTEHNICE MARTOR, CONTRAVENIENT, Am primit un

exemplar Data

178

Curs 4

8.2. R E G U L A M E N T DE ORGANIZARE ŞIFUNCŢIONARE A FERMELOR ZOOTEHNICE DE ELITĂ

Fermele zootehnice de elită funcţionează pe baza unuiregulament de organizare şi funcţionare care a fost aprobat prin OrdinulMinistrului Agriculturii şi Alimentaţiei Nr. 91 din 18.09. 1998, pe care îl prezentăm în continuare.

8.2.1. Obiective principale şi condiţii generale1. Fermele de elită reprezintă veriga de bază a procesului de

ameliorare genetică a efectivelor, deţinând cele mai valoroaseefective de animale din cadrul rasei, ele sunt centre de radiaţie genetică,radiaţie a progresului genetic în cadrul rasei respective. Materialulprodus de ele este livrat fermelor de multiplicare (bunici, părinţi lapăsări şi porci) şi de aici în fermele de producţie.

2. Sistemul fermelor de elită vizează la toate speciileconservarea şi ameliorarea resurselor genetice interne, adaptate condiţiilorpedoclimatice şi economice ale ţării şi limitarea la maximum aimporturilor de reproducători şi material seminal.

3. Fiecare fermă de elită trebuie să aibă angajat permanentori să beneficieze de asistenţa tehnică a unui inginercu selecţia, cu următoarele atribuţii principale: aplicămetodologia şi lucrările de selecţie stabilite, răspunde deidentificarea animalelor, conduce evidenţa de selecţie,întocmeşte raportul anual de activitate cu privire la eficienţa selecţiei şia progresului genetic realizat.

4. Femele de elită sunt în principiu izolate-reproductiv şi au caobiect principal de activitate producerea şi livrarea dematerial selecţionat de reproducţie – masculi pentru

179

însământare şi montă naturală şi excedentul de femele. În acestscop, ele trebuie să aplice o metodă de selecţie care să asigure un progresgenetic maxim.

5. Fermele de elită se nominalizează dintre cele mai buneunităţi, indiferent de forma de proprietate, care practică reproducţia înrasă curată, prin acesta înţelegându-se, în spiritul prezentului regulament,apartenenţa la unele din rasele locale sau importate prevăzute înprogramele de ameliorare. Rasele din aceeaşi tulpină, suprarasă (deexemplu Simmental, Friză, Brună) se grupează într-o singură rasă. Eletrebuie să fie situate de regulă, în aria de creştere a raselor, prevăzuteîn harta de zonare.

6. Fermele de elită trebuie să aibă asigurată baza materialăşi mijloacele de producţie necesare realizării unui nivel de creştere şiexploatare a animalelor care să permită evidenţierea potenţialuluiproductiv al rasei şi producerii de material pentru reproducţie de calitatesuperioară. Ele trebuie să fie în atenţia organelor de stat în vedereaasigurării păstrării lor. Se asimilează fermelor de elită, fermele pentruconservarea resurselor genetice care de regulă sunt subvenţionate de stat.

7. Fermele de elită trebuie să aplice şi să respecte întocmaisistemul unitar de individualizare a animalelor în conformitate cureglementările oficiale în vigoare.

8. Efectivele de animale din fermele de elită trebuie să fieindemne de boli infecto-contagioase şi parazitare

transmisibile, conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare, avândasigurate condiţii igienice de adăpostire, întreţinere şi exploatare,precum şi asistenţă sanitar-veterinară.

9. Efectivele de animale din fermele de elită trebuieobligatoriu cuprinse în sistemul de control oficial al producţiei.Specialiştii reţelei naţionale de ameliorare şi reproducţie a

180

ale producţiei şi/sau respectării programelor de ameliorare.Înscrierea de date eronate în controlul-oficial al producţiei constituieun fals în acte publice.

Rezultatele controlului oficial de producţie sunt singurelevalabile pentru atestarea valorii animalelor.

Deţinătorii acestor ferme trebuie să asigure toate condiţiilebunei desfăşurări a controlului oficial al producţiei şi a lucrărilor debonitare ce se efectuează de către comisiile tehnice autorizate, pespecii şi rase.

10. Nominalizarea fermelor de elită se face anual de cătreANARZ în colaborare cu asociaţiile naţionale alecrescătorilor de animale, pe baza rezultatelor controlului oficial deproducţie.

În vederea nominalizării fermelor de elită se clasificăfermele existente pe baza producţiei medii, se retrogradează 10% din categoria fermelor de multiplicare, în locul lor fiindpromovate un număr corespunzător de ferme de multiplicare.

În perspectivă, se va viza evitarea pe cât posibil a condiţiilorde mediu special din ferme, eventual prin

organizarea staţiunilor de control, în aşa fel încât clasificarea să se facă pevaloarea genetică.

11. Lista fermelor zootehnice de elită se publică anual înmonitorul oficial şi reviste de specialitate de către ANARZ, până îndata de 15 decembrie pentru anul calendaristic următor. Se considerăferme zootehnice de elită:

- ferme de taurine, bubaline, ovine, suine şi hergheliile suficientde mari, relativ izolate reproductiv;

- fermele asociaţiilor şi a crescătorilor privaţi cu un numărmic de animale, de calitate zootehnică ridicată.Sunt asimilate ca ferme de elită:

181

a) Staţiuni de testare şi hibridare pentru păsări, peşti,iepuri, animale de blană şi viermi de mătase;

b) Centrele de tauri autorizaţi pentru producerea de materialseminal congelat (SEMTEST);

c) depozitele de armăsari de reproducţie, de berbeci, ţapişi vieri, utilizaţi în biotehnologia însămânţărilor artificiale;

d) centrele cu femele de reproducţie de valoare geneticăridicată destinate donării de embrioni;

e) staţiuni de montă comunală.12. Prevederile din articolele anterioare sunt completate cu

condiţii speciale privind organizarea şi funcţionarea fermelorde elită pentru fiecare specie, care fac parte integrantă din prezentulregulament.

Orice dispoziţii sau reglementări care contravin acestuiregulament îşi pierd valabilitatea.

8.2.2. CONDIŢII SPECIALE PRIVIND ORGANIZAREA ŞIFUNCŢIONAREA FERMELOR DE ELITĂ PE SPECII

8.2.2.1. TAURINE1. Ferme de elită se constituie În unităţi cu minimum 51 vaci şi

juninci din toate sectoarele de proprietate. Se asimilează actualmente caferme de elită şi grupele de mici crescători. Ele trebuie să realizeze oproducţie medie de lapte pentru lactaţie normală, corectată la echivalentmaturitate (EM) cu cel puţin25 % mai mare decât media rasei din zonă. Ele produc tauri şi participăla testarea pe descendenţă a taurilor.Ansamblul fermelor de elităcare se ocupă cu producerea şi testarea taurilor unei rase constituiepopulaţia ei activă (prin care se realizează progresul genetic). Mărimeapopulaţiei active trebuie calculată în funcţie de necesarul de tauri din rasarespectivă.

182

2. Categoriile de taurine din fermele de elită cu roldeterminant în ameliorare sunt :

a. vaci mame de tauri şi candidate mame de tauri – vacinominalizate anual pe baza metodologiei oficiale de alegere.

b. vaci folosite pentru testarea pe descendenţi a tăuraşilor – ele suntreprezentate de vacile primipare şi vacile necandidate mame de tauri ;

c. Primipare – sunt femelele care au produs un viţelconsecutiv unei fătări normale şi nu au încheiat lactaţia şi junincileîn ultimele 2 – 4 luni de gestaţie;

d. Tineretul femel de reproducţie – cuprinde toate viţelele în vârstă depeste 15 luni şi junincile înainte de introducerea în grajduri deprimipare.

e. Tineretul mascul de reproducţie – cuprinde toţi viţeii masculireţinuţi pentru testul performanţelor proprii sau livraţi pentru reproducţie,de la separarea sexelor şi până în momentul livrării.

f. Tineretul femel în creştere – cuprinde toate viţelele de la separareape sexe şi până la vârsta de 15 luni.

g. Viţeii – cuprinde tineretul 0 – 6 luni de ambele sexe dinmaternitate şi creşă.

3. Activitatea în fermele de elită se desfăşoară pe baza unuiprogram de ameliorare care cuprinde atât obiectiveleselecţiei cât şi metodica ei. Din acest program naţional fiecare fermătrebuie să-şi desprindă propriul program.

Rasele Friză şi Brună se selecţionează exclusiv în direcţiaproducţiei de lapte, rasa Bălţată românească-Simmental se selecţioneazăîn direcţia carne – lapte. Bonitarea taurinelor din ferme de elită se facede către comisiile tehnice autorizate de ANARZ, după norme tehniceelaborate în concordanţă cunormele ICAR (Asociaţia internaţională pentru controlul

183

producţiei la animale). Aprecierea vacilor în vederea bonităriise va face pe baza producţiei medii de lapte exprimată ca abatereprocentuală de la media contemporanelor.

4.Datele înregistrate în procesul tehnic de lucru au valoareaoficială numai dacă sunt testate sau înscrise în certificateleeliberate, ori în evidenţa de selecţie a DJARZ, în evidenţa căreia segăseşte ferma de elită.

5.Fermele de elită sunt relativ închise reproductiv. In afaraprăsilei proprii, ele pot introduce material seminal sau femeleprovenite din alte unităţi sau din import, care prin performanţele lorpot contribui la maximizarea progresului genetic.

6.In fermele de elită reproducţia se realizează prin folosireaîn exclusivitate a însămânţărilor artificiale, este interzisă practicareamontei naturale, indiferent de situaţia care s-ar putea ivi.

7. Reproducţia se organizează pe bază de program deînsămânţări, în care :

- viţelele se însămânţează când ajung la cca 70 % - 75 % din greutateacorporală a vacilor adulte ;

- vacile primipare şi de elită se însămânţează la primul ciclu de călduricare apare după 60 zile de la fătare, în aşa fel încât să se realizeze lactaţiinormale de 305 zile.

8. Nominalizarea taurilor parteneri pentru fiecare femelă se face,de regulă, cu ocazia lucrărilor de bonitare, astfel : a)pentru vacilenominalizate mame de tauri, de către comisia centrală de bonitare(ANARZ); b)pentru celelalte vaci şi viţele, destinate testării taurilor tineride către selecţionatorul fermei în colaborare cu organele de coordonare atestării.

9.In regimul fermelor de elită sunt incluse şi fermele detauri ale unităţilor (staţiunilor SEMTEST) care produc material

184

seminal congelat şi introduc anual în testare după descendenţiminim 10 tăuraşi din rasa de bază, în aşa fel încât să-şi acopere necesarulde tauri plus variante.

8.2.2.2. OVINE1. Ferma de elită – este prima verigă şi cea esenţială a piramidei

ameliorării. Ea este o unitate de creştere a oilor care are ca obiectivprincipal producerea de material de reproducţie, în special berbecidestinaţi ameliorării raselor din ţară şi producerii de metişiindustriali. De regulă, berbecii livraţi defermele de elită, sunt preluaţi de fermele de multiplicare care livreazămaterial de reproducţie pentru fermele de producţie.

2.In funcţie de obiectivele economice majore ale producţieiovine, fermele de elită sunt specializate in

ameliorarea pe următoarele direcţii :a) Producţia de lapte;b) Producţia de lapte, prolificitate, producţia de miei de lapte;

c) Producţia de carne (berbeci amelioratori folosiţi înîncrucişări industriale);

d) Producţia de oi prolifice (destinate producerii de berbeci pentruîncrucişări industriale);

e) Producţia de pielicele – lapte.În toate aceste direcţii se va ţine seama într-o proporţie rezonabilă

de Producţia de lână.3. Rasele la care se vor organiza ferme de elită sunt în principal

rasele autohtone: TIGAIE; TURCANĂ; TIGAIE CU CAP NEGRU;KARAKUL. Pentru situaţii speciale (obiectivele c şi d) se pot organizaferme de elită cu rase importate sau nou create.

185

Metodica de lucru în fermele de elită: Fiecare fermătrebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza unui program de ameliorare,cuprinzând următoarele acţiuni:

Acţiuni generale pentru toate direcţiile de ameliorare:1. Fermele de elită trebuie să fie izolate reproductiv în sensul că,

maxim 10 % din reproducători pot fi achiziţionaţi din alte ferme de elitădin aceeaşi rasă, având valoare de ameliorare superioară reproducătorilor

proprii. Izolarea reproductivă asigură o constanţăgenetică mai mare reproducătorilor livraţi, implicit capacitatea acestorade a-şi transmite bine caracterele.Aceasta , poate duce însă şi la o anumită creştere aconsangvinizării dependente de mărimea fermei şi de gradul de izolare. Înlimita de creştere a consangvinizării pe generaţii de1 – 3 % , aceasta nu reprezintă nici un pericol.

2. Pentru efectuarea lucrărilor de selecţie şi evitareaconsangvinizării, o fermă de elită trebuie să aibă mărimea de100 – 500 oi, respectiv 5 – 20 berbeci. Numărul minim deberbeci este de 5 şi de dorit este ca mărimea să urce la 500 de oi cu 20berbeci. Ciobanii profesionişti care iau pentru păşunat (inclusiv pentrumontă) oile ţăranilor neprofesionişti (1 – 20 oi), pot compensa, numărulmic de oi proprietate personală, cu numărul de oi luate în îngrijire (“fermadeschisă”).

3. Controlul producţiei la caracterele supuse ameliorării se va faceîn toate fermele de elită şi în fermele de multiplicare care sunt candidate adeveni ferme de elită de către ANARZ.

Metodica de control folosită, va trebui să fie pentru acelaşicaracter identică pe ansamblul fermelor de elită. Pentru clasificarea,retrogradarea şi promovarea fermelor în categoria fermelor de elită estenecesar a se studia eliminarea influenţelor mediului special dintre

ferme. În perspectivă, este utilăorganizarea de staţiuni de testare pentru ovine.

186

Principii metodiceîn fermele de ameliorare a ovinelorpentru lapte

1. Fermele de selecţie pentru lapte se organizează în cadrulraselor Ţigaie, Ţigaie cu cap negru, Ţurcană.

2. Programul de ameliorare vizat va fi un program deameliorare cu selecţia berbecilor pe descendenţi pentru producţiade lapte, similar celui aplicat la taurine. Acest program se vaelabora având în vedere şi experienţa ţărilor europene în acest domeniu(ex.Franţa, rasa Lacaune).

3. Dat fiind faptul că introducerea programului de selecţie pedescendenţi este o problemă mai complexă, în primii2 ani de la întrarea în vigoare a prezentului regulament, se va introduceControlul oficial al producţiei de lapte (COP) şi selecţia berbecilorpentru producţia mamei şi pe cât posibil a semisurorilor după tată.

4. Aplicarea programului presupune evidenţa originii(monte, fătări şi registrul genealogic), controlul oficial al producţieide lapte. COP se va face periodic, urmărindu-se aliniereametodei practicate la noi (metoda Nica) , la sistemul european.

5. In principiu, aplicarea programului pe descendenţi presupuneexistenţa unor ferme proprii sau prin asocieri suficient de mari,împărţite în 2 nuclee:

- nucleul de producerea berbecilor de prăsilă (cca 40 %)- nucleul de testare (cca 60 %).

6. Nominalizarea mamelor de berbeci şi selecţia berbecilorpe descendenţi se va face pe cantitatea de lapte şi pe calitatea lui.

Principii metodice în fermele de ameliorare a ovinelor pentrulapte, prolificitate şi miei de lapte

187

1. Această direcţie este justificată datorită faptului că pelângă producţia de lapte din ţara noastră, există o piaţă deschisăpentru mieii de lapte (carcase 8 – 10 kg).

Programul de ameliorare este similar celui pentru producţiade lapte, cu singura deosebire că în criteriile de nominalizare amamelor de berbeci şi de selecţie a berbecilor intră şi prolificitatea. Înprincipiu, berbecii se aleg numai de la mame cu producţie mare delapte şi din fătări gemelare sau chiar trigemelare, având o bunăprolificitate la semisurori şi descendenţi.Selecţia pentru producţia demiei de lapte se face numai indirect, considerându-se, că sporul îngreutate a mieilor este proporţional cu producţia de lapte aoilor.Programul de selecţie se va aplica la acelaşi rase ca şi la producţia delapte.

Principii metodice în fermele de ameliorare pentru producţiade carne

(berbeci amelioratori folosiţi în încrucişări industriale)1. Producţia economică şi competitivă de carne de ovine pe piaţa

internaţională, se obţine din miei metişi îngrăşaţi pepăşune, până la vârsta de 4 – 6 luni şi care au o greutate acarcasei de 17 – 23 kg. Asemenea miei sunt de regulă produşi prinîncrucişarea unor oi prolifice, adesea ele înseşi metise, cu berbeci dinrase recunoscute ca amelioratoare pentru acest caracter. În vedereaintrării ţării noastre în competiţie pe piaţa internaţională şi satisfacereacerinţelor de perspectivă pe plan intern, se impune producerea unorasemenea berbeci, se poate demara acţiunea pornind de la rasa Tigaie şise poate accepta o infuzie mai masivă cu berbeci din rase de carne dinimport.

2. Programul de selecţie se desfăşoară în principal în douăetape:

a) Prima etapă constă în controlul greutăţii vii şi selecţiareproducătorilor la vârsta de 4 luni (în condiţii mai intensive)

188

sau 6 luni (în condiţii mai extensive). Metoda controluluitrebuie precizată întrucât ea poate fi îngreunată de faptul că diferiţiindivizi împlinesc la date diferite vârsta de cântărire. Este necesară atâto sincronizare a montelor şi fătărilor cât şi un sistem de corecţie în cazulîn care controlul nu se face în aceeaşi zi.

b) A doua etapă constă în selecţia pe descendenţi a celor mai buniberbecuţi introduşi la montă în toamnă, în funcţie de calitatea carcaseidescendenţilor. Metodica de apreciere a carcaselor se va stabili printr-un regulament special de control oficial, ţinând seama de legislaţia CE.

Principii metodice în fermele de ameliorare pentru oi prolifice1. Sistemul clasic de producere a mieilor de carne, este

încrucişarea triplă de oi locale-oi prolifice-berbeci de carne. În măsura încare, cererea pe piaţa internă şi externă de carne va creşte, se va impuneaplicarea acestei metode care presupuneexistenţa unor rase prolifice producătoare de berbeci. În momentul

actual, rasele prolifice ( Landrace Finlandez, Romanovş.a.) au o prolificitate de cca. 2,5-3 miei/fătare, ceea ce asigură la metişeo natalitate de 180%. Se estimează că se poate creşte prolificitatea mediepână către 5-6 miei.

2. Programul de ameliorare pe această direcţie trebuie săîndrepte atenţia aproape exclusiv spre prolificitate, fără a neglijaproducţia de lapte care să permită oii să crească mieii. Experienţele depână acum, demonstrează că se poate merge în această direcţie numaiprin rase nou create, pornind de la rasele noastre locale şi

încrucişarea cu Romanov şi Landrace Finlandez.3. Metoda de selecţie preconizată este selecţia berbecilor pe

prolificitatea mamei, semisurori şi eventual, descendenţilor.189

Este probabil necesar ca pe lângă numărul de miei fătaţi, să seia în considerare şi numărul de miei înţărcaţi, acesta fiind şi un indicatoral producţiei de lapte şi calităţilor materne ale oii.

8.2.2.3. PORCINE1.Amelioararea genetică la porcine se efectuează pe baza

unei structuri piramidale în care se realizează fie încrucişareatriplă, cuprinzând în acest caz ferme de elită, ferme de simplă hibridareşi ferme de producţie, fie încrucişarea rotativă, în cadrul acestui sistemde lucru funcţionând ferme deelită şi ferme de producţie.

2.Ferma de elită se constituie din crescătorii cu peste100 de scroafe matcă pe rasă, din toate sectoarele deproprietate, care realizează minimum 4 produşi introduşi în testare pefătare.

3.Efectivele din aceste ferme vor fi de rasă curată şi crescuteîn izolare reproductivă relativă şi/sau poate folosi în cazuri justificate,material biologic de la alte ferme sau import, pentru maximizareaprogresului genetic. Ele sunt supuse controlului oficial alproducţiei efectuat de DJRSA (foste ORJSA) şi îşi desfăşoarăactivitatea pe baza unui program de ameliorare elaborat pe rase.

Rasele de porcine crescute în ţara noastră se grupează în douăcategorii: rase materne ( Marele Alb şi Landrace), în care se iauîn considerare performanţele de producţie şi menţinerea presiunii de

selecţie pentru performanţele dereproducţie; rase paterne (Duroc L5-345 Periş şi Hampshire) la care seiau în considerare presiunea de selecţie maximă pentru viteza de creştere,consum specific, calitatea carcasei şi a cărnii.

In vederea estimării valorii de ameliorare, animalele se supuntestării după performanţe proprii de la vârsta de cel mult

190

91+/- 3 zile până la realizarea greutăţii de 100 de kg., cu limiteintre 80-105 de kg. şi vârsta maximă de 181+/- 3 zile.

Insuşirile urmărite în testare sunt :- vârsta de realizare a greutăţii de 100 kg. şi sporul mediu

zilnic corespunzător- grosimea slăninii- consumul de furaje în viitor

1. In prezent testarea se efectuează in cadrul fiecărei ferme deelită, in perspectivă preconizându-se in vederea clasificării fermelor,

organizarea unor staţiuni de testarecomparativă unde fermele de elită îşi vor trimite produşii.

2.Ferma de elită cuprinde următoarele categorii de porcine:-scroafe şi vieri de elită testaţi obligatoriu după

performanţe proprii;-vieruşi şi scrofiţe în testare după performanţe proprii-tineret mascul şi femel în creştere destinat testării după

performanţe proprii.3.Datele inregistrate în procesul tehnic de lucru, au valoare

oficială numai dacă sunt atestate prin certificate eliberate de cătreorganismele autorizate

4.Reproducţia realizată prin însămânţarea artificială sau prinmonta naturală are la bază un plan de potrivire a perechilorpentru evitarea consangvinizării, cât şi pentru maximizareaprogresului genetic.

5.Reţinerea şi utilizarea pentru reproducţie a genitorilor masculi şifemele se efectuează in cadrul fiecărei ferme pe baza rezultatelor testării şiin funcţie de obiectivele urmărite.

Pa.28.10.2010

8.2.2.4. PĂSĂRI

191

Curs 5

Păsări

1.Piramida ameliorării la păsări se desfăşoară sub egidaunor companii de ameliorare ce deţin fermele de linii pure (elită) deregulă, inclusiv multilplicare şi triplă hibridare (bunici), eventual şide dublă hibridare (părinţi).

2. Fiecare companie de ameliorare trebuie să aibă programde ameliorare, inclusiv de control al producţiei pe tipuri de producţie(ouă, carne) şi linii pure corespunzător acestor programe. În execuţiaacestor programe de ameliorare nu intervine AN.A.R.Z. AgenţiaNaţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ)intervine, în controlulhibrizilor produşi de diferite companii şi livraţi pe piaţă. În acest scopse preconizează înfiinţarea unei staţiuni de testare naţională, care săpermită testarea şi clasificarea anuală a puilor de găini ouătoare saubroiler, produşi de diferite companii naţionale sau internaţionale. Înperspectiva imediată nu trebuie admisă livrarea pe piaţă de pui care nuau fost verificaţi de staţiunea de testare.

3. Producţia de carne se realizează prin hibridare dublă, de regulăCornish x Rock (două linii de Cornish produc un hibrid simplu masculcare se împerechează cu un hibrid simplu femel produs din două linii deRock).

4. Producţia de ouă se realizează din găini hibride obţinuteprin hibridare simplă sau triplă (de linii din rasaLeghorn sau Rhode Island). Hibridarea simplă se face în scop industrialprin încrucişarea a două linii din aceeaşi rasă selecţionate

reciproc sau reciproc recurent iar pentrugospodăria ţărănească prin încrucişarea a două rase.

Hibridarea triplă se realizează prin incrucişarea unui hibridsimplu din două linii de Leghorn sau Rhode Island cu a treia linie dinaceeaşi rasă.

8.2.2.5. CABALINE192

1. Hergheliile şi depozitele de armăsari sunt ferme deelită, care concentrează patrimoniul genetic pe rase la specia cabaline(armăsari pepinieri, iepe de reproducţie, armăsari de montă publică ).Prin intermediul hergheliilor naţionale şi adepozitelor de armăsari se coordonează şi se implementează programulnaţional de ameliorare genetică la specia cabalină.

Hergheliile sunt situate în vârful piramidei ameliorării şi deţinmaterial biologic de mare valoare genetică din rasele de cabaline.Hergheliile realizează progresul genetic din cadrul acestor rase,produc şi difuzează material de reproducţie genetic cu însuşirisuperioare de producţie. Ele îşi desfăşoară activitatea pe baza unuiprogram de ameliorare stabilit pentru fiecare rasă. Programul

prevede obiectivele ameliorării, metodicacontrolului producţiei şi selecţiei.

Depozitele de armăsari de montă publică sunt situate pe a douatreaptă a piramidei ameliorării. Prin intermediul acestora, sedifuzează progresul genetic către toate efectivele de cabaline din mareacreştere. Subunitatea efectivă de lucru în acest domeniu este staţiunea demontă. În viitor se are în vedere introducerea însămânţărilor artificiale cumaterial seminal de la cei mai buni armăsari. Numărul fermelor de elită şicriteriile de alegere a acestora, se stabilesc de Societatea Naţională Caide Rasă în colaborare cu A.N.A.R.Z.

8.2.2.6. PEŞTE1. Ferma piscicolă de elită este reprezentată de

pepinierele piscicole dotate cu staţii de reproducere,predezvoltare, creştere, dezvoltare, parcare, având adâncimi, suprafeţeşi debite de apă corespunzătoare, pentru reproducători cu cel puţin 1000de femele. Unităţile de cercetare ştiinţificăcare deţin linii pure de peşti în cultură şi genofonduri de peşti

193

şi care desfăşoară activităţi de selecţie şi ameliorare, vorcoordona tehnic fermele de elită.

2. În aceste pepiniere efectivele piscicole sunt structuratepe specii şi rase asigurându-se reproducţia în izolare reproductivă. Încazuri justificate se poate introduce material biologic testat din altepepiniere interne sau din import, pentru accelerarea progresului

genetic, sau pentru realizarea de hibridărişi metisări.

3. Lucrările de selecţie se fac pe baza programului deameliorare stabilit pentru fiecare specie şi rasă de peşte de cultură,avizat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi de A.N.A.R.Z.Evidenţele procesului de selecţie din fermele piscicole de elită serealizează de personalul propriu, se verifică şi însuşesc de cătrepersonalul tehnic al oficiilor judeţene de reproducţie şi selecţie aanimalelor. Pentru aprecierea unitară a valorii materialului piscicol dereproducţie este necesară cuprinderea fermei de elită în sistemul decontrol oficial după origine şi productivitate cuevidenţa

individuală a reproducătorilor marcaţi prevăzuţi însistemul informaţional.

4. Tehnica selecţiei în liniile pure vizează realizarea unui progresgenetic anual maxim. În acest sens informaţiile de control aleproducţiei din evidenţa fermei vor fi supervizate oficial într-un sistemnaţional, de către A.N.A.R.Z. care va atesta documentele oficiale delivrare.

5. În fermele piscicole de elită reproducerea se poate realizaatât în staţii de reproducere artificială cât şi în sistem natural dirijat înfuncţie de biologia speciei.

6. Fac obiectul difuzării către fermele de producţie piscicoleurmătoarele categorii de material biologic selecţionat omologat: icreembrionate; larve; pui predezvoltaţi; puiet de diferite vârste

194

7. În perspectivă este necesar ca o clasificare genetică apepinierelor ( ferme de elită ) să se facă pe baza materialuluiprovenit de la diferite pepiniere şi crescut în aceleaşi condiţii într-o staţiune de testare.

8.2.2.7. ALBINEStupina de elită se organizează sub egida institutelor de

cercetare şi dezvoltare pentru agricultură şi a altor companii care auca obiectiv producerea şi livrarea de mătci. În acest scop vor existaprograme speciale de selecţie la stupinele amplasate înurmătoarele zone bioapicole ale ţării: zona de stepă; Câmpia deVest şi a Banatului; Podişul Transilvaniei; Podişul Moldovei; zonadeal-munte (zona subcarpatică). Activitatea de producere a mătcilorîn fiecare din cele cinci zone se va face pe baza unui program deameliorare care să prevadă metodica selecţiei în populaţii relativ

închise.Se recomandă a se lucra cu cca cincipopulaţii pentru fiecare zonă pentru a se obţine prin încrucişareaacestor mătci hibride livrate producţiei. Se va lucra numai cualbine autohtone fiind interzis importul de material biologic din alterase. O linie formată din cca 10 familii de albine, din care anualnominalizează plus variantele (cca 20%) care se folosesc pentruîmprospătarea mătcii din populaţie. De la acestea se distribuie înpepiniera de multiplicare primară unde se produc mătcile pentrudifuzare .

8.2.2.8. VIERMII DE MĂTASE1. Obiectivul procesului de ameliorare desfăşurat avizează

producerea de viermi de mătase, hibrizi simpli şi conservarearesurselor genetice la viermii de mătase. În acest scop înstructura SERICAROM se efectuează controlul reproducţieiliniilor pure, sectorul de multiplicare şi de hibridare. Activitatease desfăşoară pe baza unor programe de ameliorare pentru

195

fiecare dintre liniile active şi a unor programe de conservare larasele aflate în conservare. În acelaşi timp SERICAROMdesfăşoară şi o activitate pentru înfiinţarea şi exploatareaplantaţiilor de duzi.

În programul de ameliorare se va viza producerea dehibrizi diferiţi pentru diferite zone pedoclimatice din ţară.

Controlul producţiei se desfăşoară pe plan intern încadrul piramidei de ameliorare.

Eficienţa programelor de ameliorare şi a progresuluigenetic realizat sunt verificate prin analiza programelor deameliorare şi în măsura posibilităţilor pentru testarea hibrizilorinterni comparativ cu cei mai buni hibrizi produşi pe planinternaţional.

8.2.2.9. ANIMALE DE BLANĂ1. Activitatea de selecţie desfăşurată în fermele de

animale de blană îşi atinge scopul numai în cazul când secunosc însuşirile reproductive ale animalelor din efectivulmatcă-posibilităţile lor de a transmite aceste însuşiri ladescendenţi.

Compararea calităţii descendenţei diferitelor specii deanimale de blană este posibilă numai în condiţii identice dealimentaţie şi întreţinere. Munca de selecţie începe în oricecrescătorie, prin acţiunea de separare a animalelor în “ nucleu deprăsilă “. Tineretul de prăsilă trebuie să aparţină claselorsuperioare de bonitare cu o ereditate stabilă. Sub influenţacondiţiilor de creştere în captivitate şi a selecţiei artificiale apotrivirii perechilor, se desfăşoară un proces susţinut deformare a tipurilor dorite de animale de blană – dimensiunicorporale mari, constituţie robustă, cu blană de calitate,

196

productive şi viguroase, liniştite, docile în mîinile îngrijitoruluila mutare, vaccinare, bonitare etc.

Aprecierea animalelor în fermă se execută de “bonitorexperimentat” pe baza diferitelor sale însuşiri care trebuie să stea labaza selecţiei şi alegerii perechilor din efectivul de bază.

Cea mai importantă metodă de înmulţire în crescătorii este”metoda creşterii în linii”- cu folosirea unei

consangvinizări moderate.Pentru perfecţionarea continuă a efectivului şi pentru prevenirea

consangvinităţii prea strânse, crescătoriile dematerial de prăsilă, trebuie să dispună de mai multe liniicaracteristice, prin anumite însuşiri (vitalitate, năpârlire sezonieră).Aplicarea consangvinităţii dirijate în aceste cazuri grăbeşte ameliorareaefectivului în reproducţia animalelor de blană colorate se practicămetoda înmulţirii animalelor de o “anumită culoare în sine”.

Producţia de blană colorată are valoare comercialăridicată, cu cât culoarea este mai standardizată.

Selecţia iepurilor pentru blăniţă şi pentru păr.O blăniţă de calitate bună se obţine din sacrificările pe timp de

iarnă a unor indivizi în vârstă de 5-6 luni. Sporirea pe cale genetică asuprafeţei blăniţei se face prin corelaţia cu dezvoltarea corporală şi cugreutatea vie la sacrificare. Interesprezintă şi culoarea, deşi se conturează tot mai mult cererea de blăniţealbe, care pot fi vopsite uşor în orice culoare.

Referitor la “părul tuns”, este cotat de cca 4 ori mai bine celprovenit de la iepurele de Angora, de aceea trebuie cunoscute şiparticularităţile genetice ale producerii lui.

197

8.3. MĂSURI PENTRU PROTEJAREA PATRIMONIULUIGENETIC AL ANIMALELOR.

În scopul dezvoltării patrimoniului genetic naţional al animalelor,Guvernului României, a emis Ordonanţa de urgenţă Nr. 33 /17aprilie 2000, pentru finanţarea de la bugetul de stat a unor măsuri pentruprotejarea patrimoniului genetic animal şi a fost publicată în MonitorulOficial al României, partea I, Nr. 163/18.IV.2000, pe

care o prezentăm în continuare.Art.1. Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic

privind finanţarea de la bugetul de stat a activităţii de intreţinere,conservare şi perpetuare a patrimoniului genetic al animalelor.

Art. 2. In sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prinpatrimoniul genetic al animalelor se înţelege nucleul autohton alpopulaţiilor de animale, sericicole şi piscicole, izolate reproductiv,al raselor, liniilor pure şi hibrizilor, deţinute de persoane fizice şi/saujuridice ce desfăşoară activităţi de selecţie, testare şi hibridare,ferme de elită, depozite de armăsari, centre de producere amaterialului seminal congelat.

Art. 3. Întreţinerea, conservarea şi perpetuareapatrimoniului genetic al animalelor se finanţează de la bugetul de statprin bugetul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Art. 4. Repartizarea sumelor pentru intreţinerea,conservarea şi perpetuarea patrimoniului genetic al animalelor pe specii,rase, linii şi hibrizi, precum şi numărul de animale pentru care seacordă aceste sume se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, lapropunerea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

198

Art. 5. Cheltuielile finanţate de la bugetul de stat pentruîntreţinerea, conservarea şi perpetuarea patrimoniului genetic alanimalelor, cuprind totalitatea cheltuielilor pentru aplicareatehnologiilor speciale de intreţinere, exploatare, protecţie amaterialului biologic şi constau în procurarea de furaje,medicamente, aplicarea tratamentelor sanitare veterinare şi de igienă,asigurarea protecţiei şi transportul materialului biologic.

Art. 6. – (1) Anual, prin ordin al ministrului agriculturii şialimentaţiei se va stabili lista cuprinzând deţinătorii depatrimoniu genetic al animalelor, care va fi publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, până la data de 15 decembrie pentruanul calendaristic următor.

(2) Lista cuprinzând deţinătorii de patrimoniu genetic în anul2000 va fi publicată in Monitorul Oficial al României, în termen de 30de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Prin deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor seînţelege persoanele fizice sau juridice care au în proprietate speciile,rasele, liniile pure şi hibrizii nucleelor de animale, sericicole şipiscicole, necesare activităţii de selecţie, testare şi hibridare, produceriide material seminal congelat, asigurării de armăsari pentru monta publică.

Art. 7. Deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor vorîntocmi anual programe proprii de restructurare a acestuia, care vor fiaprobate în baza programului general, întocmit la nivelul întregii ţări deMinisterul Agriculturii şi Alimentaţiei.

Art. 8. (1) Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei va încheiacu deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor convenţii privindsprijinul acordat şi modul de utilizare a sumelor alocate, care săasigure perpetuarea speciilor în rase şi

199

linii pure la dimensiunile necesare pentru relansarea producţieinaţionale zootehnice.

(2) Dimensiunile populaţiilor ce constituie patrimoniul geneticnaţional pentru care se asigură alocaţii sunt stabilite prin strategianaţională de dezvoltare a patrimoniului genetic, care va fi aprobatăprin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.

Art. 9. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţieicontrolează modul de utilizare de către deţinătorii depatrimoniu genetic al animalelor a sumelor alocate, precum şi realizareaprogramelor pentru care sa acordat finanţarea.

Art. 10. (1) Utilizarea sumelor alocate pentruintreţinerea, conservarea şi perpetuarea patrimoniului genetic alanimalelor în alte scopuri costituie contravenţie, dacă fapta nu estesăvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituieinfracţiune şi se sancţionează cu amendă de la 8 milioane lei la 12milioane lei.

(2) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi aplicareaamenzilor se fac de persoane împuternicite de ministerulagriculturii şi alimentaţiei.

(3) În măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune,contravenţiei prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile dispoziţiile

care reglementează regimul general alcontravenţiilor.

Art. 11. În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoarea prezentei ordonante de urgenţă Ministerul

Agriculturii şi alimentaţiei va supune spre aprobare Guvernului normemetodologice de aplicare a acesteia.

200

8.3.1. NORME METODOLOGICEde aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a

Guvernului nr.33/2000Normele metodologice de aplicare a prevederilor

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.33/2000 privind finanţareade la bugetul de stat a unor măsuri pentru protejarea patrimoniuluigenetic al animalelor, au fost aprobate prin Hotărârea de GuvernNr. 1037 din 6 noiembrie 2000,pe care le prezentăm în continuare:

Art.1.- Patrimoniul genetic al animalelor reprezintă nucleulautohton al populaţiilor de animale, sericicole şi piscicole izolatereproductiv, al raselor, liniilor pure şi hibrizilor,categorii superioare de ameliorare a speciilor care difuzează progresgenetic.

Art.2.- (1) Deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelorsunt persoane fizice sau juridice care au în proprietate speciile,rasele, liniile pure şi hibrizii nucleelor de animale, sericicole şipiscicole, necesare în activitatea de selecţie, testare şi hibridare, înproducerea de material seminal congelat, în asigurarea de armăsari pentrumonta publică.

(2) Deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor întocmescanual programe proprii de restructurare în vederea ameliorării, pe bazaprogramului general întocmit la nivelul ţării de Ministerul Agriculturii şiAlimentaţiei.

(3) Anual deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelorsunt stabiliţi în lista întocmită de Agenţia Naţională de Ameliorare şiReproducţie în Zootehnie, avizată de Direcţia generală strategii, sinteze,politici agroalimentare şi politici comerciale europene din cadrulMinisterului Agriculturii şi

201

Alimentaţiei şi aprobată prin ordin al ministrului agriculturii şialimentaţiei.

Art.3.- Lista cuprinde deţinătorii de patrimoniu genetic ale cărorefective de animale sunt atestate pe baza rezultatului controlului oficialal producţiilor, executat şi/sau avizat de Agenţia Naţională deAmeliorare şi Reproducţie în Zootehnie în anul anterior acordăriisprijinului financiar, şi care sunt menţinute în control, conformprogramului specific fiecărei specii în anul acordării acestui sprijin.

Art.4.- Efectivele de animale cuprinse înpatrimoniul genetic finanţat de la bugetul de stat aparţin uneia dintrecategoriile enumerate pe specii, astfel:

A. Taurine:a) vaci – mame de tauri, nominalizate; b) vaci şi bivoliţe în rasă

curată, aflate în controlul oficial al producţiilor; c) vaci primipare – fiiceale taurilor în testare; d) tauri în exploatare, tauri în aşteptare

autorizaţi; e) tăuraşi în testare dupăperformanţe proprii şi ascendenţă; f) populaţii de taurine înconservare genetică.

B. Ovine – efectivul matcă şi berbecii în rasă curată, în selecţie şitestare, specializaţi pe producţia de :

a) lapte; b) carne; c) lână, d) pielicele; e) mixte: carne- lapte,lapte-carne.

C. Porci – efectivele matcă cuprinse în activitatea de selecţie şitestare, pe rase materne şi paterne:

a) rase materne: Marele Alb, Landrace; b) rase paterne: Duroc,Hampshire, Linia sintetică 345 Periş; c) rase pe cale de dispariţie: Bazna,Mangaliţa.

D. Păsări – efectivele matcă de păsări – galinacee, palmipede,curci, bibilici, prepeliţe din categoriile superioareaflate în selecţie după programul de ouă şi carne:

202

a) populaţii în rasă curată; b) linii pure; c) bunici; d)părinţi; e) genoteca de păsări.

E. Animale de blană – efectivele matcă din categoriile superioareaflate în selecţie:

a) rase pure; b) bunici; c) părinţi.F. Albine – efectivele de albine recordiste, identificate ca

rezultat al selecţiei simultane a liniilor materne şi paterne, care afluesccătre stupinele de elită şi împrospătează colecţiile de material biologicapicol.

G. Viermi de mătase – ouăle speciilor Bombyx mori şiPhilosamia ricini.

H. Cabaline - aflate în proprietatea publică a statului careasigură ameliorarea efectivelor de cabaline:

a) iepele în rasă curată; b) armăsari pepinieri; c)armăsarii de montă publică.

I. Peşti:a) speciile periclitate, pe cale de dispariţie; b) rase pure;

c) populaţiile cu origine cunoscută, izolate reproductiv; d)reproducătorii, materialul remont din centrele de reproducere artificială;e) genoteca de peşti.

Art. 5. – Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prin direcţiilejudeţene de ameliorare şi reproducţie în zootehnie, urmăreşte modul de

păstrare în siguranţă şi protecţia genofondului naţional,care constituie patrimoniu genetic, modul de folosire a inginerieigenetice şi a biotehnologiilor în vederea îmbogăţirii acestuipatrimoniu, conform strategiei generale de dezvoltare a patrimoniuluigenetic al animalelor.

Art. 6. – (1) Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prin Direcţiagenerală strategii, sinteze, politici agroalimentare şi politici comercialeeuropene, încheie convenţii cu deţinătorii de patrimoniu genetic alanimalelor.

203

(2) În baza sumelor repartizate pentru întreţinerea,conservarea şi perpetuarea patrimoniului genetic al animalelor, stabilitepotrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2000 privindfinanţarea de la bugetul de stat a unor măsuri pentru protejareapatrimoniului genetic al animalelor, a convenţiei încheiate

între Ministerul Agriculturii şiAlimentaţiei şi deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor, precum şia decontului justificativ al cărui model este prezentat în anexa nr. 1 laprezentele norme metodologice, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţieiîntocmeşte cererea de deschidere de credite bugetare către MinisterulFinanţelor la capitolul 67.01 “Agricultură şi silvicultură”, titlul“Transferuri”.

(3) Decontul justificativ privind încasarea de la bugetul de stat asumelor alocate pentru întreţinerea, conservarea şiperpetuarea patrimoniului genetic al animalelor va fi verificat şi avizat decătre direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene,respectiv a municipiului Bucureşti, după caz, şi va fi prezentat laDirecţia generală strategii, sinteze, politici agroalimentare şi politicicomerciale europene, în vederea verificării şi aprobării.

(4) După emiterea aprobării Direcţia generalăeconomică şi relaţii bugetare din cadrul MinisteruluiAgriculturii şi Alimentaţiei va solicita Ministerului Finanţelor,deschiderea creditelor bugetare.

(5) Cererea de deschidere de credite va fi însoţită de situaţiacentralizatoare privind încasarea de la bugetul de stat a sumelor pentru

întreţinerea, conservarea şi perpetuarea patrimoniuluigenetic al animalelor, potrivit modelului prezentat

în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.Art. 7.- După aprobarea cererii de deschidere a creditelor

de către Ministerul Finanţelor, Ministerul204

Agriculturii şi Alimentaţiei virează sumele alocate într-un contal deţinătorilor de patrimoniu genetic al animalelor, deschis la trezoreriisau la bănci, după caz.

Art. 8. – Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prin direcţiilegenerale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv amunicipiului Bucureşti, controlează modul de utilizare de cătredeţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor, a sumelor acordate,iar prin Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie,modul de realizare a programelor pentru care s-a acordat finanţarea.

ANEXA Nr.1la normele metodologice

Deţinătorul de patrimoniu Direcţia generală pentru agricultură şiGenetic al animalelor…… industrie alimentară a judeţului……….…………………… Verificat şi avizat pentru suma

de……lei Director general,………………………….

DECONT JUSTIFICATIVPrivind încasarea de la bugetul de stat a sumelor alocate pentru întreţinerea,

conservarea şi perpetuarea patrimoniului genetic al animalelor,potrivit Convenţiei Nr. …../……………,pe luna……/anul……

Nr.Crt. Categoria de cheltuieli

J u s t i f I c a r eSpecia Numărul de

capete(familii)

Suma alocată peCap/familie/Grame (mii lei)

Suma deîncasat de labugetul destat (mii lei)

0 1 2 3 4 5= 3x41 Cheltuieli pt. întreţinere

2 Cheltuieli pt. conservare

3 Cheltuieli pt. perpetuare

……………………………………………………………………………..(semnătura conducătorului ,persoanei juridice sau a persoanei fizice semnatare a convenţiei)

205

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI ALIMENTAŢIEI

ANEXA Nr. 2la normele metodologice

SITUAŢIA CENTRALIZATOAREprivind acordarea de la bugetul de stat a sumelor pentru întreţinerea,

conservarea şi perpetuarea patrimoniului genetic al animalelor, conformOrdonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2000 şi Hotărârii Guvernului

nr.1037/2000

Nr.crt.

Denumireadeţinătorului de

Patrimoniugenetic

Con-ven- ţiaNr……din…..

Categoriade

cheltuieli

Spe-cia

Numă-rul de

capete/familii

Sumaalocatăpecap/fam./gr.

Suma deîncasat de labugetul de

stat (mii lei)

0 1 2 3 4 5 6 7=5x61.2.3.

T O T A L

Ordonatorul principal de credite,…………………………………

Repartizarea sumelor pentru întreţinerea, conservarea şiperpetuarea patrimoniului genetic al animalelor, pe specii, rase, şihibrizi, precum şi stabilirea numărului de animale pentru care seacordă aceste sume, s-a făcut pe baza Hotărârii de Guvern Nr.1041/2000, prin care, conform articolului nr. 1, se aprobă suma de55 miliarde lei, prevăzută în bugetul de stat pe anul2000, rectificat, al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei,destinată finanţării cheltuielilor pentru întreţinerea, conservarea şiperpetuarea patrimoniului genetic al animalelor, pe specii, rase,hibrizi, precum şi stabilirea numărului de animale pentru

206

care se acordă acestă sumă, potrivit anexei care face parteintegrantă din prezenta hotărâre.

Articolul nr.2, precizează că sumele alocate în condiţiile prezenteihotărâri, vor fi utilizate cu respectarea prevederilor Ordonanţei deurgenţă a Guvernului nr. 33/2000, precum şi ale normelor metodologicede aplicare a acesteia.

În anexă, se prezintă repartizarea sumelor pe specii, rase şi hibrizi,în mii lei/cap/familie, numărul de animale şi suma totală în milioane lei.

Prezentăm în continuare câteva exemple de valorialocate şi numărul de animale pe specii şi rase:

Taurine - pentru 4 rase: Brună, Bălţată românească, Bălţată cunegru românească, Sură de stepă şi pe sexe, astfel, că pentru o vacă aufost alocaţi 600 mii lei, iar pentru un taur 2 milioane de lei. În total, aufost 10357 capete vaci cu 6 miliarde214 milioane lei şi 272 capete tauri cu 544 milioane de lei.

Ovine - pentru 7 rase: Karakul, Merinos deTransilvania, Merinos de Palas, Merinos de Stavropol, Ţigaie de Ruşeţu,Ţigaie, Ţurcană, cu 190 mii lei/cap, 11584 capete, cu 2 miliarde 200 demii lei.

Porci – pentru 2 rase materne: Marele alb şi Landrace; pentru 3rase paterne: Linia sintetică 345 Periş, Duroc şi Hampshire; pentru 2rase locale pe cale de dispariţie: Bazna şiMangaliţa, cu 2 milioane 300 mii/cap, în total 9278 capete, cu21 miliarde 400 milioane lei.

Păsări - rase de Găini grele-linii pure; rase de Găini uşoare-linii pure, Curci, Prepeliţe Bibilici, 619350 capete, cu 20 miliarde 842milioane lei.

Animale de blană – Nurcă, Nutrie, Vulpe argintie, Vulpepolară, Dihor, Lup, 190 mii lei/cap, 1586 capete cu 300milioane de lei.

207

Viermi de mătase – Bombyx mori, Phylosamia ricini,3250 familii, cu 200 milioane de lei.

Albine - rasa Carpatină, 1400 familii, cu 300 milioanede lei.

Peşti – :- Rase de Crap (Cyprinus carpio): Crap Frăsinet, Crap

Podul Iloaiei, Crap Ropşa, Crap Koi (crap japonez), 104500capete cu 10.700 lei/cap = 1 miliard 120milioane;

- Linii: Crap Jeleş, Crap Ineu, Crap Cefa, Crap Dunăre,Hypophthalmichtys molitrix- Amur, Aristichtys nobilis-Amur,27500 capete cu 295 milioane de lei ;

- Hibrizi: Crap Brateş, Crap cultură, Crap cultură x crapDunăre, Bester (Huso huso x Acipenser ruthenus), 35000capete cu 375 milioane de lei;

- Specii: Carassius auratus auratus (caras auriu),Carassius auratus gibelio (caras argintiu), Tinca tinca (lin),Ctenopharingodon idella (cosaş), Mylopharingodon piceus(scoicar), Hypophthalmichtys molitrix (sânger), Aristichtysnobilis (novac),Ictiobus niger (bufalo negru), Ictiobuscyprinellus (bufalo cu gura mare), Silurus glanis ( somn),Ictalurus punctatus (somn american), Stizostedion lucioperca(şalău), Esox lucius (ştiuca), Perca fluviatilis (biban),Coregonus lavaretus (coregon), Polyodon spathula (sturion deMississippi), Acipenser ruthenus (cegă), Acipenser stellatus(păstrugă), Acipenser guldaensteti (nisetru), 113000 capete cu 1miliard 210 milioane.

In anul 2000, a fost alocat de la bugetul de stat, pentruîntreţinerea, conservarea şi perpetuarea patrimoniului genetic alanimalelor, pe specii, rase, şi hibrizi, suma totală de 55 miliarde delei.

208

Cap. 9. INDIVIDUALIZAREA TAURINELOR

9.1. SISTEMUL UNITAR DE CODIFICARE

Pentru individualizarea taurinelor, întrun sistem unitar a fostelaborat ORDINUL Nr.27 din 29.04.1998 al Ministrului Agriculturii şiAlimentaţiei, privind aplicarea “ Sistemului unitar codificat de

individualizareşi înregistrare pentruidentificarea taurinelor”:

Ministrul agriculturii şi alimentaţiei,Văzând Nota comună a Direcţiei generale pentru politici

agroalimentare şi Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şiReproducţie în Zootehnie nr. 116975 din 24.04.1998 cu privire laintroducerea şi generalizarea sistemului unitar codificat deindividualizare şi înregistrare pentru identificarea taurinelor, elaboratîn conformitate cu Legea 40/1975 art.20 alin. d, cu prevederilelegislaţiei Uniunii Europene şi pus de acord cu ultimile reglementăriactualizate ale Comisiei Uniunii Europene în acest domeniu, sintetizateîn Directivele nr. 102/1992;620/1997; 820/1997; 12/1997; 2628/1997; 2629/1997;2630/1997.

Având în vedere necesitatea implementării acestui sistem ca măsurăesenţială, pe de o parte pentru evidenţa şi evaluarea activităţilor din

sectorul creşterii animalelor şi asigurării sănătăţiiacestora, iar pe de altă parte, pentru pregătirea şi facilitareaprocesului de integrare europeană ca urmare a cererii de aderare aRomâniei la Uniunea Europeană;

209

În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 390/1997 privindorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şiAlimentaţiei emite următorul: ORDIN

Art.1. Se aprobă “ Sistemul unitar codificat deindividualizare şi înregistrare pentru identificarea taurinelor”, elaboratde Direcţia generală pentru politici agroalimentare şi de cătreA.N.A.R.Z., în conformitate cu prevederile legislaţiei Uniunii Europeneîn domeniu.

Art.2. Începând cu data de 1 iunie 1998, procedeuloficial de individualizare a taurinelor constă din aplicarea unei mărciauriculare-tip crotalia, confecţionate din material plastic, având înscrisnumărul matricol codificat al animalului, format din 12 caractere alfa-numerice ( 2 litere şi 10 cifre ), după cum urmează:

- RO, semnificând codul acordat României , conformstandardului ISO;

- Un număr format din 5 cifre rerprezentând codul delocalitate, adoptat după codul statistic “ SIRUTA “ (Sistemul deidentificare românesc) ;

- Un alt număr compus din 5 cifre ( de la 00001 la99999), semnificând numărul de ordine acordat animalului – de regulă înfuncţie de data naşterii- şi proprietarul-deţinătorul acestuia, în cadrulfiecărei localităţi.

(1) Forma, dimensiunile celor două părţicomponente (partea din faţă, cu un cui de fixare şi partea din spate cuun orificiu) şi principalele caracteristici ale mărcii crotalia, sistemulde înscriere şi modul de aşezare a celor 12 caractere alfa-numerice, cudimensiunile de înălţime şi lăţime, precum şi alte insemne sunt prezentateîn detaliu în anexa nr. 1.

210

(2) Numărul matricol codificat pentru identificarea(stabilirea identităţii) taurinelor este individual şi unic pe toatădurata vieţii acestora, acordându-se o singură dată, în primele30 de zile de la naştere.

Art.3. Acordarea şi gestionarea seturilor de numere matricolecodificate pe localităţi în cadrul judeţelor pentru identificareataurinelor se fac în sistem computerizat de către A.N.A.R.Z.

Art.4. Înregistrarea taurinelor în sistemul unitar codificat deidentificare se realizează computerizat, prin constituirea de “baze-băncide date” la nivel naţional şi judeţean, organizate de către A.N.A.R.Z. şi decătre D.J.A.R.Z., în care se vor colecta şi stoca informaţii cu privirela identitatea animalelor, la proprietarii sau deţinătorii acestora, laorigine, vârstă, sex şi performanţele de reproducţie şi producţie, precumşi starea lor de sănătate.

(1) Structura bazei de date, documentele oficiale şi circulaţiainformaţiilor vor fi precizate în “ Normele şi instrucţiunile

zootehnice şi sanitar-veterinare privindindividualizarea şi înregistrarea în sistem unitar codificat pentruidentificarea taurinelor” elaborate în termen de 60 de zile de la dataemiterii prezentului ordin de către A.N.A.R.Z. şi A.N.S.V.

Art. 5. Concomitent cu aplicarea treptată a noului sistem deidentificare a taurinelor, numărul matricol codificat se va înscrie înRegistrul agricol condus de primării în baza Legii nr.68/1991 şi a Ordonanţei Guvernului nr.1./1992, în biletul de adeverirea proprietăţii şi în cerificatul sanitar-veterinar de transport, urmând cape măsura implementării acestui sistem să fie introdus şi condus“registrul de fermă”, în care vor fi evidenţiate toate evenimentele(intrări prin fătări, cumpărări,ieşiri prin mortalitate, sacrificări de necesitate, vânzări etc.) şi

211

totodată certificatul individual de tip paşaport pentru circulaţiaanimalelor (anexa nr. 2)

Art.6. Se vor individualiza în acest sistem toţi viţeii obţinuţiîncepând cu data de 1.01.1998 şi tineretul taurin existent în teritoriu,indiferent de forma de proprietate, precum şi vacile cuprinse încontrolul oficial al performanţelor de producţie.

Art.7. Costurile necesare aplicării sistemului unitar codificatde individualizare şi înregistrare pentru identificarea taurinelor seasigură din fonduri bugetare ale M.A.A., pe baza documentaţiilor anualeîntocmite de către A.N.A.R.Z., în limita fondurilor aprobate.

Art.8. Refuzul proprietarilor şi deţinătorilor de a acceptaindividualizarea taurinelor atrage după sine interzicerea accesuluiacestora în târguri şi abatoare, la păşune şi în alte locuri unde pot

intra în contact cu alte animale, iar nerespectareaprevederilor prezentului ordin se sancţionează în conformitate cuprevederile Legii nr.40/1975 privind creşterea şi ameliorarea

animalelor şi a Legii sanitar-veterinare nr.60/1974republicată.

Art.9. La data împlinirii termenului de 60 de zile de la emitereaprezentului ordin îşi încetează valabilitatea prevederile din Anexa T.1. laOM nr. 41/1976.

Art.10. Prezentul ordin, împreună cu anexele nr.1 şi nr.2, carefac parte integrantă din acesta se va publica în Monitorul Oficial alRomâniei.

Art.11. Direcţia generală pentru politici agroalimentare,A.N.A.R.Z., D.J.A.R.Z., vor duce la îndeplinire prevederileprezentului ordin.

212

Anexa I.

CROTALIE AURICULARĂ PENTRU TAURINE

1. Partea din faţă (cu cui de fixare)- material plastic- culoarea galbenă

- dimensiuni: I: 45 mmb: 55-65 mm

RO 10411 Cod ţară şi localitate “SIRUTA” ≥ 5 mm

║║║║║║║║║ Marcaj pentru citire electronică = 8 mm

99999 Număr de ordine ≥ 18 mm

2. Partea din spate (cu orificiu)- material plastic- culoare galbenă- dimensiuni: I: 45 mm

b: 55-65 mmRO 10411 Cod ţară şi localitatea ≥ 5 mm

99999 Număr de ordine ≥ 15 mm

213

Continuare Anexa II

5. Noul proprietar al animaluluiNr.paginii

1. Nume, prenume, adresa, nr.înregistrare2.Localitatea, data plecării Semnătura cumpărătorului

sau a împuternicitului3. Nume, prenume, adresa, nr.înregistrare4.Localitatea, data preluării Semnătura cumpărătorului

sau a împuternicitului3. Nume, prenume, adresa, nr.înregistrareLocalitatea, data preluării Semnătura cumpărătorului

sau a împuternicitului5. Nume, prenume, adresa, nr.înregistrare

Localitatea, data preluării Semnătura cumpărătoruluisau a împuternicitului

6. Nume, prenume, adresa, nr.înregistrareLocalitatea, data preluării Semnătura cumpărătorului



sau a împuternicitului

215

9.2. NORMA PRIVIND DECLARAREA, ÎNSCRIEREA,IDENTIFICAREA, ÎNREGISTRAREA ŞI ADEVERIREA

PROPRIETĂŢII ANIMALELOR

Pentru aprobarea normei privind declararea, înscrierea,identificarea, înregistrarea şi adeverirea proprietăţii animalelor, s-aelaborat Ordinul Nr. 52 din 12 . 04. 2000, de către MinistrulAgriculturii şi Alimentaţiei: Văzând nota Agenţiei Naţionale SanitarVeterinare, având în vedere Tratatul de Asociere al României laUniunea Europeană, în temeiul art. 31 alin. 1, din Legea sanitarăveterinară nr.60/1974 republicată cu modificările ulterioare: în bazaprevederilor Hotărârii de Guvernului nr.6/1999 privind

organizareaşi funcţionarea Ministerului Agriculturii şiAlimentaţiei, emite următorul

O R D I N :Art. 1.- Se aprobă Norma privind declararea, înscrierea,

identificarea, înregistrarea şi adeverirea proprietăţii animalelor, prevăzutăîn anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, conformnormelor Uniunii Europene.

Art. 2.- Agenţia Naţională Sanitară Veterinară va ficoordonatorul acestui program.

Art. 3.- Agenţia Naţională Sanitară Veterinară şi AgenţiaNaţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie vor luamăsuri de instruire a personalului din cadrul direcţiilor sanitareveterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi a direcţiilorjudeţene pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie, conformprevederilor prezentului ordin.

Art. 4.- În termen de 15 zile de la semnarea ordinului se vaînfiinţa comisia de specialişti care va răspunde de

216

9.2.1. Normă privind declararea,identificarea,înregistrarea şi adeverirea proprietăţii animalelor

9.2.1.1.Dispoziţii generaleArt. 1. (1)Prezenta normă stabileşte cerinţele minime pentru

identificarea şi înregistrarea animalelor, fără săprejudicieze regulile comunitare detaliate care sunt stabilite în scopul

eradicării sau combaterii bolilor transmisibile ale animalelor.(2)Prevederile acestei norme se aplică fără să se

prejudicieze reglementările stabilite de Comunitatea Europeană referitoarela corelarea probelor prelevate pentru examinarea reziduurilor cuanimalele şi fermele de unde s-au prelevat aceste probe şi nici

prevederile referitoare la principiile careguvernează organizarea controalelor veterinare la animalele care intrăîn Comunitatea Europeană din ţările terţe şi de asemenea trebuie săţină cont de reglementările care stabilesc un sistem integrat deadministrare şi control pentru unele subvenţii şi ajutoare comunitare.

(3)Prevederile prezentei note se aplică fără săprejudicieze aplicarea "Sistemului unitar şi codificat deindividualizare şi înregistrare pentru identificarea taurinelor", aprobatprin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei nr.27/29 aprilie1998.

217

Art.2. În sensul prezentei norme, se înţelege prin :a) animal: orice animal din speciile taurine, bubaline, porcine,

ovine, caprine, cabaline, păsări, animale de blană, rozătoare de fermăşi carnasiere, iar pentru identificarea şiînregistrarea bovinelor - orice animale din specia bovine;

b) crescătorie sau exploataţie: orice adăpost, construcţie sau încazul fermelor în aer liber, orice loc situat pe teritoriul ţării în care suntţinute, cazate ori manipulate animale;

c) deţinător de animale: orice persoană fizică sau juridicăproprietară de animale pentru o perioadă temporară sau permanent,incluzând perioada de transport sau de prezentare la târguri sau oboare deanimale;

d) autoritate veterinară competentă: administraţia veterinarăcentrală şi administraţia veterinară teritorială a României (direcţiile

sanitare veterinare) responsabile sau abilitate pentruefectuarea de controale veterinare ori cărora le- a fost delegatăcompetenţa de a implementa prevederile prezentei norme. În cazulacordării de subvenţii sau ajutoare de stat, autoritatea competentăeste cea abilitată pentru implementarea Reglementării nr.3508/CEE,

ca legislaţie naţională armonizată;e) comerţ: schimburile comerciale efectuate pe teritoriul ţărilor

cooperante conform Codului Comercial al României şi articolului 9 (2)al Tratatului care stabileşte Comunitatea Europeană.

f) Material de reproducţie: -reproducătorii masculi şi tineretulmascul reţinut pentru controlul performanţelor proprii prin activitate dereproducţie; -tineretul mascul şi femel reţinut pentru testarea părinţilorsau rudelor colaterale din speciiletaurine, bubaline, ovine, caprine, porcine, cabaline, animale de

218

blană, rozătoare de fermă şi carnasiere; -femelele din speciabovine în totalitate şi femelele din speciile enumerate anterior cuprinseîn evidenţele de selecţie şi ameliorare şi recunoscute oficial pe bază decertificate de calitate; -liniile şi nucleele recunoscute de păsări precumşi ouăle de incubaţie şi puii de o zi care au fost obţinuţi din aceste liniisau combinaţii de linii selecţionate pentru producerea de hibrizi; -liniileşi nucleele de păsări şi mamifere utilizate pentru crearea de rase noi,tipuri, linii sau materialul seminal folosit la însămânţări artificiale şizigoţi utilizaţi în lucrările de transplant de embrioni.

g) gospodărie: totalitatea membrilor de familie (părinţi, copii, fraţi,surori), sau a altor persoane care locuiesc oficial şi gospodărescîmpreună, având buget comun şi care, după caz, lucrează terenul

aferent sau îngrijesc animale împreună, consumăşi valorifică în comun produsele obţinute.

h) medic veterinar oficial: un medic veterinar cu liberăpractică împuternicit, în condiţiile legii, să îndeplinească unele atribuţiipublice în baza contractului de concesiune;

i) control veterinar: inspecţia fizică, inspecţia identităţii şi inspecţiaformalităţilor administrative care se aplică animalelor, produselor deorigine animală sau oricărei materii şi oricărui produs care poateinfluenţa starea de sănătate a animalelor şi sunt supuse controluluisanitar veterinar în scopul protejăriidirecte sau indirecte a sănătăţii oamenilor şi animalelor;

j) inspecţia identităţii animalelor: verificarea prin inspecţievizuală a corelaţiei între documente, certificate şi animalele prezentateşi conformitatea semnului de identificare al fiecărui animal.

k) import-export: introducerea şi scoaterea oficială pe şi de peteritoriul ţării de animale vii, produse de origine animală sau

219

orice materie sau produs care poate influenţa starea de sănătatea animalelor şi este supus controlului sanitar-veterinar;

l) identitate: ansamblul de date prin care se stabileşte că (unanimal sau un produs animalier) este de fapt ceea ce este prezentat deproprietar sau un deţinător de animale sau produse de origine animală;

m) identificarea animalelor: un sistem unitar şi generalizat deindividualizare a animalelor, însuşit de administraţia veterinară

centrală, teritorială şi de autoritatea veterinară locală,acceptat de administraţia publică centrală şi locală,utilizat pentru atestarea originii şi proprietăţii animalelor, acţiuniveterinare şi zooveterinare specifice;

n) origine: localitatea în care sunt fătate, crescute, ţinute saucarantitate animale pentru o perioadă stabilită de timp şi care sunt luateîn evidenţa oficială a administraţiei publice locale şi a autorităţiiveterinare locale pentru supravegherea oficială, indiferent de rezidenţadeţinătorului sau proprietaruluide animale.

o) animal pentru tăiere: animal destinat sacrificării într-un abator saualtă unitate autorizată sanitar veterinar în acest sens.

p) animal pentru reproducţie şi producţie : un animal, altul decâtcel definit la punctul "o", utilizat pentru reproducţie şi diferite tipuri deproducţie.

9.2.1.3. Declararea animalelorArt.3. Toate persoanele fizice şi juridice, proprietare sau

deţinătoare de animale au obligaţia de: - a declara laadministraţia publică locală, pe teritoriul căreia întreţin animale,

toate taurinele, bubalinele, ecvinele, ovinele, caprinele,porcinele, păsările, iepurii, carnasierele, stupii de albine, viermii demătase în vederea înscrierii lor în registrul

220

agricol şi în evidenţele sanitare veterinare şi zootehnice;-aanunţa în termen de 7 zile administraţia publică locală privind oriceschimbare survenită în efectivele de animale pe care le deţin prinvânzări, cumpărări, fătări, tăieri, mortalitate sau dispariţie etc.; aanunţa autoritatea sanitară veterinară locală în termen de cel mult 48 oreasupra animalelor pe care le deţin şi în cel mult 24 ore privinddobândirea de noi animale din speciilemenţionate anterior, provenite din alte localităţi;-a anunţaadministraţia publică locală şi autoritatea sanitară veterinară localăîn cazul în care animalele sunt transferate pe teritoriul altei localităţipentru păşunat sezonier sau pentru alte scopuri, pentru a fi luate însupraveghere.

9.2.1.4. Identificarea animalelorArt.4. (1)Administraţia veterinară centrală şi teritorială a României

va ţine o listă la zi a tuturor exploataţiilor de animale la care se referăprezenta normă şi care sunt situate pe teritoriul ţării noastre ,specificând speciile de animale deţinute şi denumirea proprietaruluisau al deţinătorului, aceste exploataţii vor rămâne în listă până ce vor treceani în care să nu existe nici un animal în acestea; (2)Fiecare exploataţie dinlista menţionată la articolul 4.1. va fi identificată printr-un număr sau oserie de numere unice acordate o singură dată. Acest număr va fi formatdin codul localităţii (SIRUTA) în care se află exploataţia şi un număr deordine format din patru cifre. (3) Lista va include de asemenea, mărcilesau marca prin care se poate identifica orice animal ce a fost găzduit înexploataţie într-o perioadă de 3 ani anteriori, precum şi identificareaexploataţiei în concordanţă cu articolul 12.2. şi 13.4. (4) Administraţiaveterinară centrală şi teritorială precum şi autoritatea care areresponsabilitatea acordării subvenţiilor şi ajutoarelor de stat pentruproprietarii şi

221

deţinătorii de animale, pot avea acces la toate informaţiileobţinute sub prerogativele acestei norme. (5) Administraţia veterinarăcentrală şi teritorială sunt autorizate să elimine de pe lista menţionată laarticolul 4.1. şi 4.2. persoanele fizice care nu deţin mai mult de treianimale din speciile ovine şi caprine pentru care nu solicită subvenţiiajutoare sau premieri sau, să ţină cont de circumstanţe particularepentru persoanele care deţin un porc destinat pentru consumul propriu,notificându-le acestor persoane că animalele respective

trebuie supuse controlului sanitar-veterinar prevăzutde prezenta normă, înaintea oricărei mişcări în afara

exploataţiei şi a localităţii de origine.Art.5.Administraţia veterinară centrală a României va asigura

respectarea următoarelor principii generale :- mărcile de identificare trebuie aplicate înainte ca animalele

să plece din exploataţia în care s-a născut ;- marca de identificare este individuală şi unică pe toată

durata vieţii animalului;- când marca de înregistrare a devenit ilizibilă sau a fost

pierdută , se va aplica o nouă marcă, tipărită cu acelaşi cod ca marcainiţială, cu specificaţia “duplicat” în concordanţă cu prevederile acestuiarticol.

Art.6. Celelalte specii de animale menţionate la articolul5.1. şi 5.2., în afară de bovine, trebuie să fie marcate cât de curândposibil după fătare, cu o marcă auriculară, preducire sau tatuaj care săfacă posibilă identificarea exploataţiei de unde vin.

Art. 7.(1)România poate să aplice sistemul său naţional deidentificare a animalelor precum şi urmărirea mişcărilor de animale,altele decât bovinele , pe teritoriul ţării.

222

(2)Prin utilizarea sistemului naţional de identificare şiînregistrare a animalelor trebuie să se poată stabili cu exactitateexploataţia din care provin animalele, exploataţia unde au fost fătate şiexploataţiile sau târgul de animale prin care, eventual au trecut animalele.(3)Animalele care poartă o marcă de identificare, în timpultransportului, trebuie să fie însoţite pe toată perioada deplasării de undocument prin care se poate stabili originea lor, deţinătorul sauproprietarul acestora, locul de plecare şi destinaţia stabilită pentruaceste animale.(4)Autoritatea veterinară competentă a României poate autoriza mişcareaovinelor şi caprinelor fără marcă de identificare între exploataţii cuacelaşi status epizootic, având acelaşi proprietar sau deţinător de animaleşi situat în teritoriul său de autoritate, prevăzând ca fiecare dintreaceste mişcări care are loc sub sistemul naţional să asiguretrasabilitatea clară a fiecărui animal până la locul de naştere. În caz contrarRomânia să-şi amendezesistemul naţional de identificare şi înregistrare al animalelor pentru a ficonform cu acest principiu comunitar.

Art. 8. (1)Dacă autoritatea veterinară competentă a unui stat dedestinaţie în cazul unei mişcări internaţionale de animale, decide sănu păstreze marca de identificare alocată animalelor în exploataţia deorigine, toate cheltuielile implicateca rezultat al schimbării acestei mărci de identificare vor fi suportatede acea autoritate.(2)Când marca de identificare este astfel schimbată , o legătură trebuiestabilită între marca de identificare alocată animalelor sub auspiciileautorităţii competente a statului de origine şi cea nouă alocată deautoritatea competentă a statului de destinaţie. Această corelaţie trebuieînscrisă în registrul menţionat laarticolul 4.

223

(3)Opţiunea prevăzută la art.8.1. nu poate fi invocată în cazulanimalelor destinate abatorizării, care sunt importate în clauzele articolului9.1.(4)Când animalele au fost deja comercializate, autoritatea veterinarăcompetentă a statului de destinaţie poate să facă recurs la prevederileNormei sanitar-veterinare privind asistenţa mutuală între administraţiaveterinară centrală a României şi serviciile veterinare ale ComunităţiiEuropene pentru a se asigura buna aplicare a legislaţiei veterinareşi zootehnice armonizate, pentru a obţine informaţii în legătură cuanimalele, ferma lor de origine şi despre orice mişcare la care au fostsupuse.(5)Autoritatea veterinară competentă va asigura ca orice informaţiereferitoare la mişcările de animale ce nu sunt însoţite de certificat sanitarveterinar de sănătate sau un document cerut de legislaţia sanitarăveterinară sau zootehnică, să rămână la dispoziţia autorităţii veterinarecompetente, la cerere, pentru cel puţin perioada stabilită de aceasta.

Art. 9. (1)Orice animal importat dintr-o ţară terţă, sau ori care atrecut prin controalele prevăzute de Directiva

91/496/CEE şi care rămâne pe teritoriul României va fi, într-o perioadăde 30 zile de la efectuarea controalelor menţionate şi, în orice caz, înaintede orice mişcare a acestuia, identificat cu o marcă care să fie conformă cuprevederile prezentei norme, cu excepţia când exploataţia de destinaţieeste un abator situat pe teritoriul autorităţii competente responsabilecu efectuarea controalelor veterinare, iar animalul va fi tăiat într-operioadă de 30 zile de la efectuarea acestora.(2) Trebuie să existe o legătură logică stabilită întreidentificarea animalului, stabilită de ţara terţă şi cea alocată acestuiamenţionat la articolele 17 şi 18 ale prezentei norme.

224

Art. 10. Administraţia veterinară centrală a României vaadopta măsuri administrative pentru a sancţiona orice încălcare alegislaţiei, când se dovedeşte că nu se aplică sistemul de marcare şiidentificare oficializat şi agreat de aceasta, ori ţinerea înregistrărilorla care fac referire articolele 17 şi 18 ale prezentei norme.

Art. 11. (1) Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei va evaluamodul de implementare a prevederile prezentei norme şi va identificaposibilităţile de îmbunătăţire a acesteia, inclusiv posibilitateaintroducerii identificării electronice, în sensul progreselor

înregistrate în acest domeniu de OrganizaţiaInternaţională de Standardizare (ISO).(2). După reglementarea identificării animalelor din celelalte specii, cuexcepţia taurinelor, prin directive UE, România îşi va adapta sistemelenaţionale de identificare a speciilor respective, în conformitate cudirectivele UE.

9.2.1.5. Identificarea taurinelor (Bovine+Bubaline)Art. 12. (1)România va stabili un sistem de identificare şi

înregistrare a bovinelor în concordanţă cu legislaţiacomunitară prevăzută de prezenta normă.(2) În completarea art.6. din Ordinul MAA nr.27/1998, privind aplicareaSistemului unitar codificat de individualizare şi înregistrare pentruidentificarea taurinelor, toate bovinele din exploataţiile existente peteritoriul României fătate după 1 ianuarie 1998, trebuie să fieidentificate cu o crotalie, în conformitate cu prezenta normă, aplicatăla fiecare ureche, pe care să fie înscris un cod alfanumeric format din13 caractere (primele 2 fiind litere ce vor identifica ţara de origine), caredă posibilitatea identificării individuale a fiecărui animal dinexploataţia în care a fost fătat.

225

(3)Crotaliile vor conţine cel puţin numele, codul sau simbolulautorităţii competente care le-a alocat, şi caracterele prevăzute laparagraful anterior.

(4)Crotaliile trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:a) să fie confecţionate dintr-un material plastic flexibil;b) să fie rezistente la temperatură şi uşor de citit pe durata vieţii

animalului;c) să nu poată fi reutilizabile;d) să aibă un design încât să poată rămâne ataşate la animalul

căruia i-au fost alocate fără să-i dăuneze ;e) să poarte o inscripţie ce nu se poate schimba în

conformitate cu articolul 13 punctele 1 - 4.(5). Crotalia va avea următorul model:a) fiecare crotalie va avea 2 părţi diferite utilizate pentru fixarea

crotaliei la ureche;b) fiecare parte a crotaliei va conţine numai informaţiile precizate

anterior, adică :- RO, semnificând codul acordat României, conform

standardului ISO ;- Un număr format din 5 cifre reprezentând codul de localitate,

adoptat după codul statistic SIRUTA (Sistemul de identificareRomânesc al Unităţilor Teritorial Administrative) ;

- Un alt număr compus din 5 cifre (de la 00001 la99999), semnificând numărul de ordine acordat animalului în funcţie dedata naşterii şi a proprietarului-deţinătorului din cadrul fiecăreilocalităţi.

- Cifra de control-op cifră de la 1 la 9, acordată printr- unalgoritm de calcul computerizat, în scopul prevenirii falsificăriicrotaliilor.

c) forma, dimensiunile celor două părţi componente(Partea din faţă cu cui de fixare şi partea din spate cu orificiu)

226

şi principalele caracteristici ale mărcii auriculare, sistemul deînscriere şi modul de aşezare a celor 13 caractere alfanumerice, cudimensiunile de înălţime şi lăţime, precum şi alte insemne, suntprezentate în detaliu în anexa V la prezenta normă.

(6). Concomitent cu aplicarea treptată a noului sistem deidentificare a bovinelor, numărul matricol codificat se va înscrie înregistrul agricol condus de administraţia publică locală. Acest numărde identificare se va înscrie de asemenea, în biletul de adeverire aproprietăţii şi în certificatul sanitar veterinar în cazul când animalelesunt transferate din ferma deorigine sau din care sunt ţinute.

(7).De asemenea, crotalia poate avea înscris şi un cod de barepentru citirea electronică ce va fi aplicat suplimentar faţă de cele 13caractere.

(8).Pe bază de derogare de la cerinţele menţionate anterior, animalelefătate înainte de 1 ianuarie 1998 şi destinate pentru tăiere imediată pot fiidentificate în conformitate cu prevederile comunitare referitoare la

identificarea şi înregistrarea animalelor sau alesistemului naţional existent până la 1 ianuarie 2000.(9).Taurii destinaţi pentru evenimente culturale şi sportive, cu excepţia

celor care participă la expoziţii şi concursuri, pot fi identificaţi, în locde crotalie, printr-un sistem de identificare care să ofere garanţiiechivalente cu cele recunoscute de Comisia Europeană şi

acceptat de autoritatea veterinară competentă aRomâniei.(10).Bubalinele vor fi identificate prin tatuare la faţa internă a

pavilionului auricular, în conformitate cu metodologia ce va fi elaboratăde autoritatea competentă.

Art.13.(1)Crotalia auriculară la care se face referire la articolul12.2., trebuie să fie aplicată imediat şi nu mai târziu de

227

12 luni de la aprobarea prevederilor prezentei norme precum şiinstruirea celor care vor avea responsabilităţi pentruimplementarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare,dar în orice caz inaintea mişcării acestor animale din exploataţia unde aufost fătate sau găzduite în această perioadă. Această perioadă va puteafi extinsă, pentru cazuri bine documentate, numai de autoritateacompetentă.

(2)Bovinele care au fost identificate în perioada menţionată la articolul12.2. şi termenul limită stabilit de autoritateacompetentă vor rămâne identificate conform sistemului naţional deidentificare.(3)Acordarea şi gestionarea seturilor de numere matricole codificate,

pe judeţe şi localităţi, pentru identificarea bovinelor se fac în sistemcentralizat computerizat de către Agenţia Naţională pentru Ameliorareşi Reproducţie în Zootehnie (4)Marca de identificare codificată

pentru identificarea bovinelor este individualăşi unică pe toată durata vieţiianimalului şi se aplică în primele 30 zile de la naşterea acestuia.

Art.14. (1)Sistemul de identificare a bovinelor va cuprindeurmătoarele elemente :- infrastructura informatică;- sistemul informatic; - crotalia pentru a identifica individualanimalele ;- o bază de date computerizată; - paşaportul animalelor;- registre care se ţin în fiecare exploataţie deanimale.

(2).Autorităţile menţionate la articolul 14.2., vor intreprinde măsurilenecesare pentru a se asigura accesul la aceste informaţii a tuturorpărţilor interesate, stabilite legal, incluzând organizaţiile sau asociaţiile deconsumatori.

(3).Nici un animal născut pe teritoriul României nu va putea părăsi oexploataţie dacă nu este identificat în concordanţă cu prezenta normă.

228

Art.15.(1) Orice animal importat dintr-o ţară terţă,identificat după un sistem naţional propriu şi care a trecut princontroalele de frontieră (în conformitate cu DirectivaConsiliului 91/496/CEE), va fi reidentificat, dacă este cazul, înexploataţia de destinaţie, printr-o crotalie care să fie conformă cucerinţele prezentei norme, într-o perioadă de cel mult 20 zile de laefectuarea acestor controale şi în orice caz înaintea mişcării dinexploataţia de destinaţie.(2)Autoritatea veterinară centrală poate autoriza ca procedura prevăzută

la 15.1. să nu se aplice dacă exploataţia de destinaţie este un abator dinRomânia, iar animalul va fi tăiat într-o perioadă de cel mult 20 dezile de la efectuarea controalelor menţionate.

Art.16. (1)Bovinele ce vor fi identificate în conformitate cuprevederile prezentei norme vor fi însoţite de un paşaport individual,conform anexei VII, emis într-o perioadă de cel mult 14 zile de laaplicarea crotaliei sau înainte de efectuarea transferului animalului dinferma de origine.(2)Ori de câte ori un animal este mutat dintr-o exploataţie, acesta va

fi însoţit de paşaportul propriu.(3)În vederea implementării articolului 17, punctul 1 al prezentei

norme, prin care orice deţinător sau proprietar de animale va notificamişcările, fătarea sau moartea unui animal, perioada de notificare va fistabilită de administraţia veterinară centrală, dar în cazul fătărilor aceastanu va depăşi 7 zile de la data la care animalul este urmărit .

(4) În cazul morţii unui animal, paşaportul va fi returnat de cătredeţinătorul sau proprietarul animalului la autoritatea care l-a eliberat, într-o perioadă de 7 zile de la moartea animalului.

229

(5). Dacă animalul este trimis la abator, operatorul de la aceastăunitate va avea responsabilitatea returnării paşaportului către autoritateacare l-a eliberat

(6) In cazul animalelor exportate în ţări terţe, paşaportul va fi predat decătre ultimul deţinător sau proprietar, autorităţii competente pentrulocul unde este exportat animalul, iar aceasta îl va trimite autorităţiicare l-a eliberat.

Art.17. (1)Cu excepţia persoanelor fizice sau juridice careasigură transportul animalelor, fiecare deţinător sau proprietar deanimale va: -ţine la zi un registru de evidenţă a bovinelor dinexploataţia proprie; -din moment ce baza de date computerizată va fipe deplin operaţională, va raporta la autoritatea sanitar-veterinarăcompetentă, toate mişcările către şi din exploataţie, toate fătările şicazurile de moarte ale animalelor din exploataţie, în termen de 7 zile dela data la care au loc aceste evenimente.

(2)De la aprobarea oficială şi intrarea în practică aprevederilor prezentei norme, deţinătorii şi proprietarii de animaleprecum şi cei care au responsabilităţi în acest domeniu nu vor mai folosidecât sistemul de identificare prevăzut prin această normă.

9.2.1.6. Înregistrarea bovinelorArt.18. (1). Înregistrarea animalelor în registrul agricol se face

prin responsabilitatea administraţiei publice locale care va pune ladispoziţia autorităţii sanitare veterinare locale, la cerere toate datele la ziprivind evidenţa şi mişcarea animalelor. (2). Autoritatea competentă aRomâniei va institui un sistem informatic la nivel naţional , înconformitate cu anexa IV la prezenta normă.

230

(3). Toţi deţinătorii şi proprietarii de animale din speciilebovine, porcine, ovine şi caprine, trebbuie să ţină un registru sau o

înregistrare a numărului de animale existente înexploataţie, pe specii şi categorii de producţie. Acest registru sauaceastă înregistrare va include o situaţie la zi a tuturor fătărilor, amortalităţii şi a mişcărilor de animale (numărul , specia şi categoria deproducţie pentru fiecare ieşire sau intrare din şi în exploataţie), iarpentru mişcările în grup, să se menţioneze, pe cât posibil, locul dedestinaţie sau de origine şi data în care au avut loc aceste mişcări.

(4). În toate aceste cazuri se va preciza marca de identificare înconformitate cu prevederile prezentei norme.

(5). Registrul va conţine cel puţin următoarele :a) informaţii la zi în conformitate cu anexa IV la prezenta normă;b) data morţii oricărui animal din crescătorie;c) în cazul animalelor care pleacă din exploataţie, se va înscrie numele şiadresa deţinătorului sau proprietarului de animale, cuexcepţia celor care transportă animale, sau codul de identificareal exploataţiei unde se transferă animalul, precum şi data plecării;d) în cazul animalelor care sosesc în exploataţie se va înscrie numele şiadresa deţinătorului sau proprietarului de animale, cu excepţia celor

care transportă animalele, sau codul deidentificare al exploataţiei de unde este transferat animalul, precum şidata sosirii acestuia;e) numele şi semnătura reprezentantului autorităţii sanitar- veterinare

competente care a controlat registrul şi data efectuăriicontrolului.

(6). În registru se va înscrie şi numărul paşaportului pentru circulaţiabovinelor.

231

(7). Registrele sau înregistrările şi informaţiile suntdisponibile în exploataţie şi pentru autoritatea veterinarăcompetentă, la cerere, pentru o perioadă minimă ce va fideterminată de autoritatea veterinară competentă, dar care nu va fi maimică de trei ani.

9.2.1.7. Responsabilităţi în aplicarea sistemuluiArt. 19. Coordonarea acţiunii 1. Întreaga activitate de

introducere, aplicare, urmărire şi management a “Sistemului unitarcodificat de individualizare şi înregistrare pentru

identificarea taurinelor” este coordonată pe plan central de către AgenţiaNaţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie

şi Agenţia Naţională Sanitară Veterinară.2. În plan teritorial coodonarea acţiunii este realizată de către Direcţiile

Judeţene pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnieşi Direcţiile Sanitare Veterinare.

Art. 20. Asigurarea bazei materiale şi gestiunea acesteia (1).Procurarea crotaliilor, cleştilor de prindere, registrelor, imprimatelor, acelorlalte materiale specifice necesare şi înscrierea caracterelor alfa-numerice pe crotalii, se realizează din fonduri bugetare acordate de cătreMinisterul Agriculturi şi Alimentaţiei.(2). Imprimarea caracterelor alfa-numerice pe crotalii în

conformitate cu seturile de numere matricole codificate, se face prin grijaşi sub supravegherea Agenţieiei Naţionale pentru Ameliorare şiReproducţie în Zootehnie în colaborare cu Asociaţiile crescătorilorde taurine din România, prin prestări de servicii, în calitate dereprezentante a deţinătorilor de taurine.(3). Crotaliile, cleştii, registrele şi imprimatele necesare sunt difuzate,

însoţite de documente de predare-primire şi apoi de232

justificare a consumului către operatorii de identificare stabiliţipentru fiecare localitate din judeţ.(4). După implementarea sistemului de identificare a taurinelor,

pe măsura dezvoltării asociaţiilor crescătorilor de taurine, aceasta vaprelua integral activitatea de identificare a taurinelor.

Art. 21. Efectuarea operaţiunilor de individualizare a taurinelor(1). Individualizarea şi înregistrarea, pentru

identificare, a taurinelor după sistemul unitar codificat , este o operaţiunetehnică de evidenţă, care se efectuează pentruîntregul efectiv de taurine dintr-o localitate, aparţinând tuturorcategoriilor de proprietari şi deţinători.(2). În scopul efectuării corecte, nemijlocite, în termenele stabilite şi

în cele mai bune condiţii tehnice a operaţiunilor de aplicare a crotaliilorindividuale la taurine, precum şi pentruintroducerea , ţinerea şi valorificarea evidenţelor necesare pentrufiecare localitate se stabileşte un specialist anume,temeinic instruit, pe care îl vom denumi “operator deidentificare”.(3). Operatorii de identificare, nominalizaţi câte unul pentru fiecare

localitate, vor fi stabiliţi din rândul următoarelor categorii socio-profesionale :a) tehnicieni cu atribuţie în efectuarea controlului oficial al

performanţelor de producţie a taurinelor;b) operatori de însămânţări artificiale la taurine;c) personal de specialitate, care îşi desfăşoară activitatea în

circumscripţiile sanitar-veterinare teritoriale;d) personal de specialitate din cadrul centrelor agricole comunale,

orăşeneşti şi municipale;(4). Pentru fermele cu efective de peste 25 capete efectiv

matcă (vaci + juninci), operaţiunile de individualizare şi de233

conducere a evidenţelor sistemului codificat vor fi executate depersonal de specialitate propriu.(5). Numirea pe localităţi a operatorilor de identificare, stabiliţi

din rândul categoriilor profesionale prevăzută la alin.3 se va faceindividual, prin ordin comun al Direcţiei judeţene pentru ameliorare şireproducţie în zootehnie şi Direcţiei sanitar-veterinare avizat deDirecţia generală judeţeană pentru agricultură şi alimentaţie în cazulîn care în ordin sunt nominalizaţi şi specialişti de la centreleagricole, comunale, orăşeneşti şi municipale.(6). Ordinul respectiv va fi actualizat după caz, în funcţie de mişcarea

personalului cuprins în acţiune.(7). Persoanele nominalizate în ordinul respectiv vor fi înştiinţate

individual , în scris, cu indicarea concretă a localităţii în care îşiexecută misiunea, în termen de 24 ore de la emiterea ordinului.(8). Pentru operatorii de identificare, înainte de nominalizare în ordinul

comun DJARZ – DSV, prin grija coordonatorului judeţean al întregiiactivităţi de individualizare a taurinelor, se vor asigura instruiriindividuale şi/sau în grup , pentru însuşirea temeinică a tehnicilor delucru, a normelor metodologice şi sistemelor de evidenţă şi aplicarea lorcorectă.Art. 22 Documente de evidenţă şi circulaţia informaţiilor(1). Necesitatea ca fiecare animal, ce aparţine speciei taurine, să fie

individualizat, prin primirea unui număr matricol codificat, rezidă înaceea că pentru desfăşurarea şi conducerea în continuare a unoractivităţi interne moderne de creştere şi ameliorare a taurinelor, pentrucontrolul sănătăţii şi mişcării animalelor precum şi pentru realizareaunor relaţii tehnice şi economice internaţionale la nivelul cerinţelor şiexigenţelor partenerilor externi, acest număr matricol unic pe întreagaviaţă

234

a animalului, trebuie să fie înscris şi să se regăsească înurmătoarele acte, documente şi evidenţe oficiale:a) Registrul agricol, condus de primării în baza Legiinr.68/1991 şi a Ordonanţei Guvernului nr.1/1992, în care înscriereaanimalului cu nr.matricol acordat se face pe baza declaraţiei obligatoriia proprietarului;b) Biletul de adeverire a proprietăţii eliberat la cerereaproprietarului, pe baza înscrierilor din Registrul agricol. Biletelede proprietate, după introducerea noului sistem unitar codificat deidentificare a taurinelor vor fi eliberate , de cătrecei abilitaţi, numai pentru animalele înscrise în Registrul agricol şiavând acordat numărul matricol după noul sistem .c) Certificatul sanitar-veterinar de transport, care va fi eliberatde autorităţile veterinare abilitate, după introducerea Sistemului unitar

codificat de individualizare a taurinelor, numai dacă animalulrespectiv are crotalia cu numărul matricol codificat şi este

luat, în baza declaraţiei obligatorii aproprietarului în evidenţa circumscripţiei sanitar-veterinare teritoriale;d) Certificatele de origine şi productivitate, eliberate de reţeauaoficială de ameliorare şi reproducţie, pentru toate categoriile detaurine ce sunt cuprinse în activităţile de ameliorare genetică saucele care fac obiectul tranzacţiilorcomerciale interne şi/sau internaţionale cu animale lareproducţie. După introducerea Sistemului unitar codificat deindividualizare a taurinelor, certificatele din această categorie vor puteafi eliberate numai pentru animalele care au crotalii cu numerele matricolecodificate conform noului sistem.e) Paşaportul animalului (1). Concomitent cu introducerea nouluiSistem unitar codificat de individualizare şi înregistrare

235

pentru identificarea taurinelor, devin necesare şi obligatoriiurmătoarele categorii de registre, evidenţe şi rapoarte.a) Registrul de fermă pe care şi-l introduce şi în care opereazăfiecare proprietar sau deţinător de taurine. În acest registru, de orice tip,în afara unor informaţii individuale despre animale: data fătării, rasă, sex,greutate, intrări din cumpărări, ieşiri din sacrificări, comercializări,mortalitate etc. va trebui să fie înscris obligatoriu, numărul matricol alfiecărui animal, acordat după noul sistem.b) Registrul operatorului de identificare pe care şi-l introduceşi în care operează fiecare specialist nominalizat pentru fiecarelocalitate, care trebuie să cuprindă, în principal : numele proprietarului,nr.matricol acordat conform noului sistem , data fătării, sexul, rasa,ieşirea din efectiv cu înscrierea cauzei, vânzare pentru carne, mortalitate,donaţie, precum şi alte date şi informaţii specifice locale.c) (1) Raportul lunar al “operatorului de identificare” care va cuprindeurmătoarele capitole: - localitatea, comuna, oraşul, municipiul, judeţul;-luna şi anul pentru care este întocmit;-data întocmirii; -lista individuală aefectivelor de taurine, previzibile a fi obţinute în luna următoare, cuindicarea proprietarului, pentru care se solicită crotalii cu numerelematricole codificate imprimate (înscrise);-lista individuală a efectivelorde taurine înmatriculate în luna precedentă cu indicarea proprietarului,data fătării animalului, sexul, rasa, numărul matricol codificat acordat,provenienţa animalului în cazul în care nu a fost fătat în fermarespectivă şi numărul matricol al crotaliei pe care o poartă, în cazul încare provine dintr-o altă ţară pentru care se solicită eliberarea

“paşaportului animalului”;-lista cu alte materialeşi formulare solicitate; -alte informaţii, observaţii şi

236

propuneri; -semnătura “operatorului de indentificare, cu numeleşi prenumele scrise lizibil;(2) Raportul lunar este expediat de către “operatorul de

identificare” la autoritatea judeţeană competentă, până la data de 5 alelunii următoare celei expirate.e) (1) Paşaportul animalului, document oficial deidentificare, care însoţeşte fiecare animal, din momentul acordăriiprin crotaliere a numărului matricol codificat şi până la moartea şi/sausacrificarea.

(2) Paşaportul animalului se eliberează de către autoritateajudeţeană competentă la propunerea “operatorului deidentificare”, făcută prin raportul lunar. După completare, paşaportuleste trimis la operatorul de identificare al localităţii proprietarului, carela înmânează proprietarului şi la care rămânepână la

schimbarea proprietarului, moartea sausacrificarea animalului.(3) În cazul schimbării proprietarului, paşaportul trece la noul proprietar,

operarea schimbării în document urmând a fi făcută la înregistrarea înevidenţa circumscripţiei sanitar-veterinare, de către medicul veterinar,atât cât animalul rămâne în aceeaşi localitate, cât şi la schimbarealocalităţii sau judeţului.(4) În cazul decesului sau sacrificării la proprietarul animalului,

paşaportul se predă de către proprietar circumscripţieisanitar-veterinare a loclităţii respective, care le expediază la autoritateacare le-a eliberat.(5) În cazul livrării animalului pentru sacrificare la o unitate de

abatorizare, aceasta este obligată să completeze în paşaport, datasacrificării după care în termen de 24 ore îl expediază la autoritatea carel-a eliberat.

Art. 23. constituirea şi folosirea sistemului computerizatprin “Baze-Bănci de date”.(1). Pentru aplicarea “sistemului

237

unitar – codificat de individualizare pentru identificareataurinelor” este necesară constituirea sistemului informatic, la nivelnaţional şi judeţean.(2). La imprimarea numerelor pe crotalii agentul economic abilitat să

realizeze lucrarea, va utiliza sub supravegherea şi controlulANARZ informaţiile din fişierul SIRUTA, care cuprinde codurilepentru toate localităţile din ţară.(3). La nivel judeţean informaţiile pentru constituirea bazei de date sunt

preluate din rapoartele lunare ale operatorilor de identificare, iar dupăprelucrare vor fi folosite pentru emiterea paşapoartelor animalelor.(4). În cazul transferului animalului către alt proprietar în ţară sau în

străinătate, acţiunea se va opera în evidenţacircumscripţiei sanitar-veterinare de care aparţine proprietarul de la carese transferă , pe baza căreia unitatea veterinară are obligaţia să transmitălunar la autoritatea judeţeană competentă, un tabel cu modificărilesurvenite, în vederea înscrierii în bazade date.

Art. 24. Dezavantajele nedeclarării şi neînmatriculării oficiale ataurinelor. (1). Pentru proprietarii de taurine, care ca urmare a refuzuluisau din alte motive, nu au animalele declarate,

înmatriculate după sistemul unitar codificat şiînregistrate oficial, pot exista următoarele dezavantaje.a) Pentru animalele aflate în situaţia de mai sus nu se vor eliberabilete de adeverirea proprietăţii, certificate sanitar- veterinare detransport şi certificate de origine şi productivitate şi, ca urmare nu vorputea fi comercializate legal, nici la intern nici la export;b) Nu vor putea beneficia de diferitele forme de sprijin material şifinanciar acordat proprietarilor agricoli de către stat,

238

precum şi de către asociaţii şi alte organizaţii profesionale şicomerciale;c) Nu vor putea beneficia de diferitele forme de asigurare şidespăgubiri în caz de moarte , dispariţie şi sacrificări ordonate dinmotive sanitar-veterinare;d) Animalele nu vor fi luate în controlul oficial alperformanţelor de producţie, nu vor fi cuprinse în programele deameliorare genetică şi nu vor fi înscrise în registrele genealogiceoficiale;e) Nu vor putea beneficia de asistenţă veterinară, mai alesîn ceea ce priveşte acţiunile de prevenire şi depistareaîmbolnăvirilor;f) Animalele nu vor fi admise pe păşunile obşteşti cu folosinţăcolectivă;g) Animalele neînmatriculate oficial nu vor fi admise în târguri şiogoare şi nu vor putea participa la expoziţii, concursuri şi licitaţii ,ocazii cu care de obicei sunt acordate distincţii şi premii;h) Nu vor fi acceptate pentru tăiere în abatoare şi unităţi de prelucrare,aflate sub supraveghere sanitar-veterinară oficială;i) Proprietarii de taurine neînmatriculate şi neînregistrate oficial

riscă sancţiuni contravenţionale şi penale, înconformitate cu prevederile Legii sanitar-veterinare nr.60/1974,republicată, conform Legii nr.40/1975, privind creşterea şiameliorarea animalelor, conform Legii nr.68/1991 şiOrdonanţei nr.1/1992, ambele privind registrul agricol.

239

CURS 7

9.3. REGLEMENTĂRI LEGISLATIVEAnexa I

9.3.1. Reglementări legislative comunitare cu referire laidentificarea şi înregistrarea animalelor

I. Directive şi decizii comunitare1. Directiva Consiliului 64/432/CEE privind

problemele de sănătate a animalelor ce guvernează schimburileintracomunitare de animale din speciile bovine şi porcine,amendată şi actualizată prin Directiva 97/12/CE.

2. Directiva Consiliului 72/462/CEE privind problemele desănătate şi inspecţia veterinară pentru importurile de animale dinspeciile bovine , porcine, ovine, caprine, carne proaspătă şi produsedin carne provenite de la acestea, originare din ţări terţe,

amendată ultima dată prin Directiva Consilului97/1979/CE.

3. Directiva 89/662/CEE privind controalele veterinare încomerţul intracomunitar, în vederea realizării pieţei interne.

4. Directiva 90/425/CEE referitoare la controaleleveterinare şi zootehnice aplicabile comerţului intracomunitar cuanimale vii, cu produse de origine animală, în vedereacompletării pieţei interne.

5. Directiva 91/496/CEE stabilind principiile ceguvernează organizarea controalelor veterinare pentruanimalele care intră în comunitate din ţări terţe şi careamendează directivele precizate la punctele 3 şi 4.

6. Directiva 92/102/CEE privind identificarea şiînregistrarea animalelor.

7. Decizia comisiei 93/317/CEE referitoare la conţinutulcodului ce trebuie utilizat pentru marca auriculară la bovine.

240

8. Decizia comisiei 93/623/CEE stabilind documentul deidentificare (paşaport) ce trebuie să însoţească equideeleînregistrate.

9. Decizia comisiei 94/273/CEE referitoare lacertificarea punerii pe piaţă în UK şi Irlanda a câinilor şi pisicilorcare nu sunt originare din aceste ţări.

10. Decizia Comisiei 94/274/CEE ce stabileşte sistemul deidentificare al câinilor şi pisicilor care sunt comercializaţi în UK şi Irlandaşi nu sunt originari din aceste ţări.

11. Decizia Comisiei 94/299/CE ce permite UK să aplicesistemul de numerotare comunitar pentru identificarea bovinelor, de la 1iulie 1994.

12. Decizia comisiei 95/80/CE acordând RepubliciiPortugalia derogarea prevăzută la art.3 (2) al Directivei92/102/CEE privind identificarea şi înregistrarea animalelor.

13. Reglementarea Consiliului 820/97/CE ce stabileşte sistemulde identificare şi înregistrare a bovinelor şi a produselor obţinutepe bază de carne de bovine.

II. Proiecte veterinare între Comunitatea Europeană şiRomânia

1. Proiectul sumarului de măsuri cheie privind legislaţiaveterinară în Comunitatea Europeană – document VI/2051/95.

2. Proiectul de acord de echivalenţă veterinară întreRomânia şi Comunitatea Europeană – document VI/2004/95.

241

Anexa II

9.3.2. Reglementări legislative româneşti referitoare laanunţarea, declararea, identificarea, înregistrarea şi

adeverirea proprietăţii animalelor1. Legea sanitară veterinară nr.60/1974 modificată şi

republicată ca legea 75/1991, art.8 (cap.I), art.20, 22, 26 (cap.IV),31, 35, 37 (cap.VI şi VII);

2. Ordinul MAA nr.114/1975 pentru aprobarea de“norme şi măsuri sanitar-veterinare;

- Partea I – cap.I, art.1, 2, 3 al.2; cap.II, art.4, al.2, art.6, al.1,2;cap.III, art.12, al.5, 6, 8, art.14 a, al.1, 3, 7, art.14 b, al.1, 6, art.17, al.2,3, 4; cap.VI art.39, al.1, 6, 7, 19; cap.VII, art.48, art.49, al.2, art.50,art.52, pct.3, 5, 7, 8, art.56, pct.1, al.1, 8, pct.2, al.10, art.81, pct.1, al.1,pct.1 b, al.5, art.84, al.2, art.89, al.1, art.90, al.1, 4, 6, 7, 8, art.91, al.1, 2,7, art.92, al.2, art.99, al.2, art.100, pct.a şi b , al.11, 12; cap.VIII art.103,al.1, art.105, al.1, art.106, al.5, cap.IX. art.117, al.1, 2, 3, 10, art.118, al.1,2, 11, 12, art.119, al.1;

- Partea a II-a – cap.I, art.1, 2, 7, cap.II, art.9 – 18, art.39,al.3, art.40, al.1, 2, art.43, al.1, 2, art.44, art.45, al.1, art.46, al.2, 3,art.49, al.1, art.79, art.81, al.2, art.82, al.1,3, art.85, art.89, art.93, al.1,art.96, art.101, al.1, art.102, al.2, art.104, art.105.

- Partea a 4-a – cap.II – art.19, pct.1, al.1, 2, 4, art.32, al.1, cap.I,art.3 a.

3. Document 24206/februarie 94 privind întâlnireareprezentanţilor Direcţiei Generale Sanitar Veterinare cu ExperţiiComunităţii Europene – aprobat de conducerea MAA.

4. Document 116158/noiembrie 1995 cu referire laînceperea unor activităţi concrete privind identificarea animaleloraprobat de conducerea MAA.

242

5. Decretul nr.252/iulie 1978 devenit Legea nr.42/1978pentru aprobarea normelor privind condiţiile (…) precum şi pentruaplicarea unor măsuri sanitar-veterinare speciale pentru prevenireadifuzării epizootiilor şi acordarea unor despăgubiri celor care au suferitpagube prin aplicarea acestor măsuri, art.1 e, art.2 şi anexa I , pag.77.

6. Documentul ANSV nr.40642/iunie 1993 privindindividualizarea animalelor.

7. Documentul ANSV nr.23640/1994 privindindentificarea şi înregistrarea animalelor.

8. Programul naţional de contingenţă şi alertă pentru febraaftoasă nr.112825/1995 neevaluat în martie 1998.

Anexa III9.3.3. Reglementări referitoare la activităţi zootehnice ce implică

identificarea şi înregistrarea animalelor

1.Legea nr.40/1975 republicată în 1980, privind creştereaşi ameliorarea animalelor, art.1, 6, 17, 19, 20 – 25, 27,30, 31, 34, 41 – 43, 48.

2.Legea nr.41/1975 privind regimul tăierii animalelor.3.Legea nr.68/1991, privind registrul agricol.4.Ordonanţa Guvernului României nr.1/1992 privind registrul

agricol.5.Legea nr.83/1993 privind ajutorul acordat de către stat

producătorilor agricoli (art.1, 5, 7, 8, 11).6.Hotărârea Guvernului României nr.294/1996, pentru aprobarea

“normelor privind acordarea,utilizarea şi controlul utilizării primelor dela bugetul de stat pentru viţeii obţinuţi de

243

reproducători atestaţi”.7.Ordinul MAA nr.41/1976 pentru aprobarea

“instrucţiunilor tehnice privind aprecierea şi certificarea calităţiimaterialului de reproducţie, elaborate în baza Decretului

Consiliului de Stat nr.43/1976 privind regimul preţurilor pentrumaterialul de reproducţie la animale.

8.HG nr.1223/1996 privind reorganizarea activităţilor decoordonare şi dezvoltare a patrimoniului genetic naţional din zootehnie,art.1 şi 3.

9. HG nr.293/1996 privind stabilirea preţurilor de achiziţieminime garantate ce se acordă de la bugetul de stat pentru porcine şipăsări livrate pentru industrializare şi pentru laptele de vacă.

Anexa IV.

9.3.4. Baza de date computerizată

Baza de date computerizată va conţine cel puţinurmătoarele informaţii:

- Nomenclatorul localităţilor;- nume localitate- cod localitate (SIRUTA)- Tabela unităţilor *- cod unitate- nume- adresa- data înfiinţării- data desfiinţării

244

- Tabela animalelor- nr.matricol- data naşterii- rasa- sex- ascendenţă (tata, mama)- evidenţa mişcării animalelor

- data intrării/ieşirii- cod unitate intrare/ieşire

* - unităţile cuprind exploataţii şi abatoare

Întrucât, Anexa V - CROTALIE AURICULARĂPENTRU TAURINE şi Anexa VI - PAŞAPORTULANIMALULUI, sunt identice cu anexa I şi anexa II din O.M.27 de la paginile 212, 213 şi 214, nu le mai prezentăm, pentru anu se repeta de două ori în acest curs.

Prezentăm în continuare, Nota comună a Agenţiei Naţionalepentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ) şi AgenţieiNaţionale Sanitar-Veterinare (ANSV)

Spre ştiinţă: - DJARZ – DSV-În baza prevederilor Legii nr.40/1975 privind creşterea şi

ameliorarea animalelor, a Legii sanitar-veterinare nr.60/1974, republicată,ameliorarea efectivelor de taurine reprezintă o problemă de interesnaţional.

Multiplicarea genotipurilor valoroase obţinute în procesulde selecţie se realizează cel mai rapid prin aplicarea biotehnologieiînsămânţărilor artificiale.

245

În aplicarea acestei biotehnologii statul asigură dinfonduri bugetare alocate Agenţiei naţionale pentru ameliorare şireproducţie în zootehnie materialul seminal congelat,materialele de însămânţare, containere şi azot lichid pentruconservarea materialului seminal, iar manopera pentruînsămânţare este plătită de către crescători.

Însămânţările artificiale se efectuează numai de către persoanecare au obţinut autorizaţie îndividuală pentru această activitate, eliberatăde Direcţia judeţeană pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie(DJARZ).

Având în vedere costurile ridicate pentru conservareamaterialului seminal congelat şi sistemul de evidenţe a activităţiide însămânţări artificiale, în fiecare localitate (sau după caz comună) vafi autorizat un singur însămânţător.

Pentru efectuarea însămânţărilor artificiale pot fi autorizaţiingineri zootehnişti, medici veterinari, precum şi personal cu

studii medii care a absolvit un curs deperfecţionare. Autorizaţia îndividuală se obţine în urma susţineriiunui examen teoretic şi a unei probe practice.Persoana autorizată are dreptul să efectueze însămânţările artificialela specia şi în localitatea (localităţile) care sunt înscrise înautorizaţie. Obligaţiile persoanelor autorizate sunt înscrise în autorizaţieşi sunt în general următoarele :

1. Respectă toate măsurile organizatorice şi tehnice impuse debiotehnica însămânţările artificiale la operaţiunile

premergătoare şi la executarea propriu-zisă a însămânţării.2. Conduce evidenţele tehnice de reproducţie :

- registrul unic de însămânţări artificiale;- registrul de utilizare a m.s.c. cu deconturi analitice lunare;- borderoul de însămânţări artificiale semnat de proprietarul animalului;

246

- alte rapoarte tehnice periodice cerute de DJARZ.3. Întocmeşte şi înaintează la Centrele teritoriale pentru

ameliorare şi reproducţie în zootehnie (CTARZ) înformarea lunară şicelelalte acte şi rapoarte oficiale.

4. Participă lunar la sediul CTARZ la şedinţele tehnice.5. Respectă întocmai tehnica de conservare şi utilizare a aparaturii

criogenice cât şi a altor materiale şi instrumente folosite labiotehnologia însămânţărilor artificiale.

6. Respectă normele sanitar-veterinare şi de protecţia munciireferitoare la activitatea de însămânţări artificiale.

7. Coordonează activitatea de montă naturală la bovine, ovine,porcine şi cabaline şi transmite la CTARZ datele tehnice oficiale.

8. Respectă întocmai strategia de ameliorare judeţeanăca parte întegrantă din strategia naţională.

9. Respectarea programului de împerecheri nominalizateşi urmărirea descendenţei rezultate din aceste împerecheri.

10. Participă la programul de testare după descendenţi pentruproducţia de carne şi lapte.

11. Medicii veterinari care solicită să efectuezeînsămânţările artificiale se vor adresa DJARZ-urilor în vederea procurăriicelor necesare pentru efectuarea acestor operaţii.

12. Toate animalele cu afecţiuni ale aparatului dereproducţie vor fi dirijate obligatoriu pentru examinare în vedereastabilirii diagnosticului şi tratamentelor, medicului veterinar de pe razade activitate.

13. Pentru aducerea la îndeplinire a prezentei răspundANARZ şi ANSV cu unităţile subordonate.

Nerespectarea acestor obligaţii duce la sancţiuni, până la anulareadreptului de a efectua însămânţări artificiale.

247

Lucrări practiceLP 2

Cap.10 PRINCIPALELE REGLEMENTĂRIINTERNAŢIONALE ZOO-SANITARE PENTRU

TRANSFERUL DE EMBRIONI

Notă: În cuprinsul acestui manual universitar de“INSPECŢIE ZOOTEHNICĂ”, se citează reglementăriinternaţionale, care sunt preluate din Codul Zoo-SanitarInternaţional, tradus cu deosebită competenţă de GH.STRATULAT, LUCIA COCOŞ şi GH. OLTEANU; publicat înprestigioasa Editură Ceres Bucureşti.

10.1. PRINCIPALELE METODE ŞI ETAPE ALETRANSFERULUI DE EMBRIONI

10.1.1. Recoltarea zigoţilorRecoltarea zigoţilor constituie o problema rezolvata în prezent

sub aspect ştiinţific prin metode sângeroase (fie sacrificareaanimalelor, urmata imediat de perfuzia oviductului, fie abordareajonctiunii utero-tubare prin laparatomie ventrală mediana) sau prinmetode nesângeroase (utilizând diferite canule si catetere speciale).Principalele criterii pentru selectia donatoarelor sunt urmatoarele: • lavacile de lapte, intervalul între fatare si apariţia primelor calduri să fiemai mic de 60 de zile; • intervalul dintre fatare şi însămânţareafecundă să nu depăşească 80 de zile; • numarul de doze/gestaţie să fiemai mic de 1,5. Se exclud femelele la care după examenulginecologic s-au diagnosticat: cervix dublu, brida precervicală, hipoplazieovariană, aderenţe sau cicatrici ale cervixului, chişti ovarieni, infecţiigenitale etc. Nu se supraovulează tineretul

248

femel bovin sub 15 luni. Perioada optimă pentru supraovulaţiela vacăeste intervalul cuprins între a 60-80-a zi de la fatare, dar seconsideră ca obligatoriu, derularea unui ciclu estral complet înainte de ainterveni hormonal pentru a induce supraovulaţia. Starea foarte bunăde întreţinere este esenţială, carenţele alimentare reducând în moddrastic răspunsul ovarelor la stimularea hormonală. Indiferent careeste metoda folosită, operaţia de recoltare a zigoţilor trebuie precedata deprovocarea unei supraovulaţii pentru a obţine un număr cât mai marede ovule. Astfel femelei donatoare i se administrează în ziua a 16-17-a ciclului (ziua 1-a corespunde estrului precedent), o doză degonadotropina serică (PMSG) cum este: serul de iapă gestantă,Serigon, Prolanul A etc. În ziua căldurilor se administreazăintravenos o doză de gonadotropină corionică, pentru a studia ovulaţia.Rezultate bune au fost obţinute în sincronizarea căldurilor ţi provocareasupraovulaţiei cu ajutorul prostaglandinei F 2α. Femela

donatoare în călduri seînsămânţează artificial sau se montează în ziua estrului. Deoarecesupraovulaţia poate determina călduri prelungite, este necesar să se repetede 2-3 ori însămânţarea sau monta pentru a exista ovule în stadiul defecunditate. Recoltarea ovulelor fecundate (zigoţilor) se face prinspălare din oviduct în primele4 zile după însământare iar apoi din uter până în ziua a 10-a. Este maibine ca recoltarea din uter a zigoţilor să fie făcută în ziua a 6-8-a.Pentru spălarea uterului se folosesc medii de cultură celulară cumsunt: mediul TCM-199 tamponat cu bicarbonat, având la bazamediul Earle; mediul TCM-199 tamponat cu Herpes; la aceste mediis-a adăugat sulfat de neomicină, albumină serică bovină cristalină şipiruvat desodiu. Modalitatea practică de recoltare a embrionilor o reprezintă

metoda nesângeroasă, prin introducerea249

intracervicală a canulei de recoltare. ROWSON şi DAWLINGau imaginat un cateter cu trei căi distincte (una pentru insuflarea

aerului dintr-un balonaş situat la extremitatea anterioarăa instrumentului, alta pentru instilarea mediului de spălare a cavităţiiuterine şi a treia pentru recoltarea acestui lichid, în care se aflăovulele, zigoţii sau embrionii recoltaţi). AYALON şi colab.

simplifică metodologia de recoltare nechirurgicală aembrionilor, utilizând o pipetă obişnuită, care se foloseste laînsămânţarea artificială a vacilor. Pe lângă avantajele practice

deosebite ale metodei nechirurgicale, menţionăm că areunele limite de aplicare; astfel, la viţele impubere nu se

poate aplica, deoarece cervixul estenetunelizabil. De asemenea, se ştie că perioada optimă de transfer aovulelor şi zigoţilor o reprezintă stadiile incipiente ale dezvoltăriiacestora, când produsul de concepţie se află în oviduct, de unde prinspălare nechirurgicală (cu sonde cu triplu curent), fie că este recuperatmai greu, fie că nu poate fi recuperat. Această metodă prezintă şidezavantajul că există posibilitatea apariţiei unei endometrite cronicelatente, mai ales după recoltări repetate.

10.1.2. Selecţia embrionilor prin metodestereomicroscopice

Selecţia constituie o etapă obligatorie şi foarteimportantă în fluxul tehnologic al transferului de embrioni, etapă careuneori este neglijată din punct de vedere practic şi chiar ştiinţific.Pentru identificarea ovulelor şi zigoţilor, examenul se face lamicroscopul stereomicroscopic cu hota sterilă şi climatizată, stabilindprin experienţă proprie mărimea recipientului pentru examinare,

cantitatea de lichid şigrosismentul. Dacă lichidul de recuperare a embrionilor este

250

uşor sanguinolent datorită unor microtraumatisme în timpulrecoltărilor, atunci se pare că intervin fenomene de degenerare celulară.

Evaluarea embrionilor are ca scop estimarea vârsteiembrionilor şi aprecierea normalităţii morfologice şifuncţionale ale acestora. Normalitatea embrionilor se apreciază dupăforma şi mărimea lor. În ziua a 7-a după I.A. embrionii au o formăsferică şi un diametru de 150-180 mm. Masa embrionară esteformată din blastomere şi este înconjurată de o membrană

glicoproteică cu aspect gelatinos, translucidă, denumită zonapellucidă (ZP). Aspectul translucid şi conturul sferic al zonei pellucideface ca embrionii să fie mai uşor de distins printre fragmentele decelule endoteliale existente în mediul recoltat. Grosimea zoneipellucida este 12-15 μm iar diamterul embrionului rămâne constantpână la începerea expansiunii cavităţii blastocelice. A douacaracteristică după care se apreciază normalitatea este culoareaembrionilor aflaţi în stadiul de morulă şi blastocit timpuriu care seevidenţiază printr-un aspect mai întunecat al masei embrionare faţăde detritusurile uterine. Blastociştii expandaţi au o zonă pellucidă cu undiamteru mai redus (5-8 μm) şi o culoare mai palidă, translucidă. Unembrion eclozionat spontan este mult mai greu de identificat deoarecemasa embrionară fără zona pellucidă are un aspect morfologic

similar cu detritusurile uterine, diferenţiindu-se doar printr-ocompactibilitate mai accentuată a celulelor în unele cazuri.

Pentru evaluarea normalităţii morfologice a embrionilor înCodul zoo-sanitar internaţional pentru embrio transfer, prezintăcodificarea calităţii acestora.

Exemple: dacă embrionul este colectat în ziua a 7-a sau mai târziu,dezvoltarea lui nu este întotdeauna conformă cu stadiul aşteptat dedezvoltare şi de aceea trebuie scăzut cu un

251

cod de calitate; celulele mari care au fost estrudate din masaembrionului anterior fazei de 16 celule, uşor pot face mai mult de 15%din materialul celular total, prin 5 stadii embrionare; blastomereleindividuale mari, arată că, compactarea nu este completă şi se află înstadiul 4 timpuriu; spermatozoizii în zona pellucidă; embrionii cu multecelule estrudate sau debridate trebuie să fie cu grijă manipulaţi pentru anu deteriora prezenţa şi calitatea masei embrionare viabile; embrionii careau o masă embrionară în jur de 50% în interiorul zonei pellucide primesccodul de calitate 3; embrionii care au o masă embrionară mai mică de25% primesc codul de calitate 4 (neviabil); forma neregulată este ovariaţie comună în dezvoltarea blastocelului; colaps în dezvoltareablastocelului este considerat un proces fiziologic normal, care nuscade calitatea embrionului şi nu poate fi depunctat.

Incidenţa formelor embrionare netransferabile este foartemare (39,8%) ceea ce este un argument pentru evaluarea FER şiidentificarea celor transferabili. Embrionii retardaţi constituieo

problemă mai deosebită deoarece aspectul morfologiceste normal, dar cu toate acestea rata succesului transplantării esteinferioară chiar dacă receptoarele se află în intervalul de timp de ladetecţia estrului care corespunde cu vârsta embrionului evidenţiatprin examenul morfologic. Singura modalitate de a evita acesteneajunsuri este depistarea embrionilor retardaţi înainte de congelare,deoarece după decongelare este imposibil. Rezultatul

final al evaluării embrionilor se face respectând codurilede calitate şi de dezvoltare.

252

10.2. SELECŢIA EMBRIONILOR PRINVIDEOMICROMORFOMETRIE COMPUTERIZATĂ

Această metodă are la bază sisteme de achiziţie şi prelucrareaimaginilor care se doresc a fi modalităţi

înlocuitoare ale canalului vizual de percepţie uman şi implicit subiectiv.Inspectarea şi analiza integratoare a unor volume de date, cum ar fiimaginile video ale gameţilor şi embrionilor, nu se pot realiza fărăprezenţa sistemelor automate de prelucrare a imaginilor. Aceste sistemepermit nu numai transformări ale unor imagini. ci şi comparaţii şimăsuratori între imagini diferite şi succesive temporar.

Sistemul de videomicromorfometrie computerizatăeste alcătuit din urmatoarele componente: • microscop

inversat Axiovert 135 (ZEISS) pentru analiza observaţiilor în luminăfluorescentă. Prin intermediul lui se poate lucra orice metodă standardde microscopie, în plus prezintă şi un sistem de fotomicrografie, sistemvideo si fotometrie microscopică. El permite, în funcţie de accesoriilesale, observaţii în contrast de fază, fluorescenţă şi contrast interferenţial.Poate servi atât la selecţia şi studiul ovocitelor şi embrionilor,

cât şi pentru examenul citomorfologic almaterialului seminal. De asemenea, are posibilitatea de a

proiecta imaginile pe ecran; •micromanipulatorul MR/ML; microscopul este prevăzut. de asemenea,

cu sisteme anexe, în vederea utilizăriimicromanipulatorului destinat activitaţilor specifice: I.C.S.I. (injecţie

intracitoplasmatică de spermatozoizi) şi sexareaembrionilor; • sistemul video (camera video si monitorul), Sony arerolul de a prelua direct imaginile din microscop şi de a participa laexamenul citomorfologic şi la selecţia elementelor

253

supuse examenului morfometric. Ajută la vizualizareaprocesului de fecundaţie, a apariţiei pronucleilor şi la estimareamorfologică a ovocitelor, în vederea cultivării in vitro şi obţineriiembrionilor destinaţi transferului de embrioni; • sistemul softwareeste un sistem unic interactiv şi prezintă urmatoarele caracteristici: •are posibilitatea de a prelucra fie imaginile obţinute direct dinmicroscop, fie după selecţie pe monitor; • poate acţiona şi lucra pestop cadru, permiţând analiza primară a spermatozoizilor,

a ovocitelor şi a embrionilor; • serveşte laalcătuirea băncii de imagini; • este un instrument util în stabilirea unorcriterii exacte de selecţie a gradului de maturitate citoplasmatică şinucleară, ceea ce conferă acurateţe în alegerea embrionilor destinaţitransferului de embrioni; • elimină, astfel, un mare grad desubiectivism oferit de ochiul uman; • funcţionarea sistemului are labază funcţii de achiziţie, funcţii de analiza imaginilor, de prelucraregrafică, functii de masurători multiple şi digitalizare; • video printerMitsubishi este o imprimantă de înaltă rezoluţie, care lucrează pe

hârtie fotografică.Ea oferă posibilitatea imortalizăriiimaginilor stocate în sistemul software. Studiul stereomicroscopic alovulelor, zigotilor si embrionilor se face prin colorarea lor de obiceiprin tehnici intravitale cu albastru de metil, care permitedieferenţierea celulelor vii de cele moarte. De asemenea, se

folosesc şi variate metode citomorfologice de colorarepentru a stabilii integritatea morfofiziologică a blastomerelor,a nucleului, a ovoplasmei, a membranei, a zonei pelucide, şi a rateidiviziunii. Sub aspect patologic, se pot evidenţia picnoze nucleare,polimorfismul blastomerelor, distrofii ale embrionilor etc. În literaturade specialitate se consideră că aproximativ 8% din ovule pot

254

LP 3

proporţia embrionilor degeneraţi se poate ridica în mod normalla 15-20%, ceea ce explică parţial rata mai scăzută a gestaţiei.

10.3. LEGISLAŢIA INTERNAŢIONALĂ ZOO-SANITARĂPENTRU TRANSFERUL DE EMBRIONI LA BOVINE

Scopul controlului sanitar oficial alovulelor/embrionilor de bovine, destinate schimburilorinternationale-exportului, este de a garanta absenţa de germeni patogenispecifici pe care i-ar putea vehicula ovulele/embrionii şi de a evita oricerisc de contaminare a femelelor receptoare şi a descendenţilor lor. Pentrua exista o similitudine de situaţii sanitare între ţările exportatoare şiimportatoare, programele lor naţionale de profilaxie pot variaconsiderabil, ca şi condiţiile impuse pentru vaccinări şi teste dedepistare. Astfel, condiţiile de autorizare a echipelor de recoltare

şi laboratoarelor biotehnologice de manipulare, care le suntasociate, pot fi diferite în ţara exportatoare faţă de cele din ţărileimportatoare. Legislaţia internaţională pentru aplicarea

biotehnologiei transferului de embrioni se referă la principalelecondiţii sanitare aplicabile la recoltare, tratament şitransportul ovulelor/embrionilor. Administraţia veterinară trebuie

să supravegheze respectarea condiţiilor generale referitoare laschimburile internaţionale de ovule/embrioni, enunţate înparagrafele urmatoare. Echipa de recoltare este un grup de tehnicienicalificaţi, cuprinzând cel puţin un medic veterinar pentru executareaoperaţiunilor de prelevare, tratament şi stocaj al embrionilor.Trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: • echipa trebuie să fiepusă sub supravegherea directă a veterinarului integrat în cadrulCircumscripiţiei sanitar-

255

veterinare teritoriale; • veterinarul echipei este responsabil detoate activităţile echipei, în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor

sanitareîn timpul operaţiunilor de prelevare (mânuireadonatoarelor, îngrijirile chirurgicale) şi procedurile de dezinfecţie şiigienă; • veterinarul echipei este special autorizat în acest scop decătre un veterinar oficial (conform Ordinului 32/1997 al MinistruluiAgriculturii si Alimentaţiei); • personalul echipei trebuie să fie perfectdeprins cu tehnica şi principiile de profilaxie a bolilor şi să apliceregulile de igienă în scopul evitării oricărei contaminări; • echipade recoltare trebuie să dispună de instalaţii şi de materialelenecesare prelevării embrionilor, tratamentului şi manipulăriiembrionilor într-un laborator fix sau mobil şi stocăriiembrionilor. Aceste instalaţii nefiind în mod obligatoriu în acelaşiloc, echipa de recoltare trebuie să ţina un registru al activităţii sale, pecare să-l prezinte autoritaţilor împuternicite cu autorizarea ei, în

timpul controalelor acestora (în conformitate cuLegea sanitar-veterinara nr.60/1974 si H.G.1223/1996); • echipa de recoltare trebuie să fie supusă unor controalecu regularitate, pentru a se asigura respectarea regulilor de igienă întimpul prelevării, manipulăării şi stocării embrionilor; • echipa derecoltare nu trebuie să opereze într-o zona infectată (febra aftoasă, pestabovina etc.), Laboratoarele biotehnologice de manipulare aovulelor/embrionilor pot fi mobile sau fixe. Ele sunt

definite ca locuri unde ovulele/embrionii suntextrasi din mediul de prelevare, apoi examinaţi, spălaţi şi supuşituturor tratamentelor necesare înainte de congelare şiconservarea lor, în asteptarea rezultatelor controalelor sanitare.Laboratoarele fixe pot sa fie: o parte specific definită a unei unităţi derecoltare şi transfer,

256

sau o parte a unei clădiri care există anterior amenajării în acestscop. Laboratorul poate fi situat la locul de întretinere aefectivului căreia aparţin femelele donatoare. În toate cazurile,laboratoarele trebuie să fie fizic separate de animale. Ca şi înlaboratoarele fixe şi în laboratoarele mobile, sectorul curat, destinatmanipulărilor, trebuie să fie separat de sectorul murdar(întreţinerea şi mânuirea animalelor). Conditiile pe care trebuie săle îndeplinească aceste laboratoare sunt urmatoarele: •

laboratoarele trebuie să fie plasate sub supraveghereadirectă a veterinarului echipei şi controlate regulat de către unveterinar oficial; • dacă ovulele/embrionii destinaţi exportului suntmanipulati înainte de a fi conservaţi în fiole sau paiete, nici o operaţienu trebuie sa fie efectuată pe ovule/embrionide calitate

sanitară inferioară; • laboratoarele trebuie să fieprotejate contra insectelor; • laboratoarele trebuie sa fie construitecu materiale care să permita o curaţenie şi o dezinfectie eficiente.Aceste operaţii trebuie să fie realizate după fiecare manipulare deembrioni;• laboratoarele nu trebuie să opereze în zone infectate (febra aftoasă,pesta bovină). Femelele donatoare, la momentul recoltării, trebuiesă fie examinate clinic de către veterinarul echipei, pentru a verificadacă ele sunt indemne de orice maladie contagioasă sau infecţioasătransmisibilă la bovine. Efectivul de origine, trebuie să fie indemn defebra aftoasă, pesta bovină, peripneumonie contagioasă bovină şi nutrebuie să fie situat într-o zonă infectată (febra aftoasă, pesta bovină),această condiţie se aplică timp de 30 de zile precedând şi urmândrecoltării. Efectivul de origine al donatoarelor trebuie de preferintă săfacă parte din efectivele supuse unui program naţional de profilaxie.Donatoarele nu trebuie să fi fost importate dintr-o altă ţară în cursula 60 de zile precedente şi

257

trebuie să fi rămas 30 de zile cel puţin în efectivul de origine.Proprietarul donatoarei trebuie să certifice că donatoarea nu estepurtătoare de tare genetice cunoscute şi nici nu provine din purtători detare genetice. Examene efectuate pe donatoare şi ovule/embrioni.Există două moduri de a ne asigura că ovulele/embrionii suntindemni de germeni patogeni. Metoda tradiţională utilizată înbiotehnologia transferului de embrioni, constă în a practica exameneasupra donatoarei, perioade îndelungate. Controlând serurile perechi şirepetând alte teste, după durata normală de incubaţie a unei boli,se poate determina starea sanitară a donatoarelor. Altă metodă care aratăcă ovulele/embrionii sunt sigur indemni de bacterii şi de virusurispecifice, dacă au fost trataţi cum indică Manualul International

Embryo-Transfer Society”(I.E.T.S.). Această metodă nescuteşte de lungi perioade de izolare şi de examinare repetată adonatoarelor.

Metode tradiţionale utilizate în biotehnologiatransferului de embrioni. Examene practicate pe donatoare, conformunui acord bilateral. Mentinerea ovulelor/embrionilor în azot lichid operioadă de timp, superior duratei normale de incubaţie a bolilor fatăde care ţara importatoare vrea să se protejeze. Aceasta permite săsupunem donatoarele testelor serologice înaintea, în momentul recoltarii,apoi din nou după recoltare. Utilizarea materialului seminal pentruînsămânţarea donatoarelor sau fecundarea ovulelor, care raspundecondiţiilor si normelor sanitare conform legislatiei internaţionale. Dacămaterialul seminal utilizat pentru însămânţarea donatoarelor a fostprelevat de la tauri care nu mai sunt în viaţă sau dacă starea sanitară ataurilor vis-a-vis de una sau mai multe boli infecţioase specificenu se cunoaşte la momentul recoltării, examene complementare aledonatoarelor însamânţate pot fi

258

cerute după recoltarea ovulelor/embrionilor pentru a verificadacă aceste boli nu le-au fost transmise. O altă metodă poate consta îna executa examenul materialului seminal însăşi. În caz de montă sau deutilizare a materialului seminal proaspăt, genitorul trebuie să satisfacăaceleaşi condiţii sanitare ca şi femelele donatoare. Metodabiotehnologică pentru spălarea ovulelor/embrionilor. Zona pellucida afiecarui ovul/embrion trebuie să fie examinată pe toată suprafaţa ei şitrebuie să fie certificată intactă şi liberă de orice

material aderent. Ovulele/embrionii trebuie spălaţicum indică Manualul International Embryo-Transfer

Society (I.E.T.S.); zona lor pellucida trebuie să fie intactă înainte şidupă spălare. Nu trebuie spălate împreună decât ovule/embrioniproveniţi de la aceeaşi donatoare. Orice expediere de ovule/embrionitrebuie să fie însoţită de o atestare a medicului veterinar responsabil deoperaţiunile de manipulare, care să certifice că aceste examene au fostrealizate. Colectarea şi stocarea biotehnologică aovulelor/embrionilor. • Medii. Toate produsele de origine animală

utilizate pentru recoltare, tratament, spălare sauconservare, trebuie să fie libere de microorganisme vii. Mediile şi soluţiileutilizate pentru recoltarea, congelarea şi conservarea ovulelor/embrionilortrebuie să fie sterilizate după metode aprobate, aşa cum recomandăManualul International Embryo- Transfer Society (I.E.T.S.) şi manipulateastfel încât să rămână sterile. Antibioticele trebuie să fie adaugate larecoltare, spălare şi conservare, aşa cum recomandă Manualul

International Embryo-Transfer Society (I.E.T.S.); •Materialele utilizate pentru recoltare, manipulare, spălare, congelare şiconservare a ovulelor/embrionilor, trebuie să fie sterilizate înainte de afi folosite, aşa cum recomanda Manualul International Embryo-Transfer Society (I.E.T.S.). Examene si tratamente facultative.

259

O tara importatoare poate cere examenul lichidelor de recoltare(colectare) sau spălare a ovulelor/embrionilor. Examenele destinateconfirmării absenţei germenilor patogeni pot să fie realizate pe oricaredin urmatoarele probe: • Ovule/embrioni. Dacă embrionii suntcolectaţi exclusiv pentru export, toate ovulele nefecundate şiembrionii degeneraţi de la aceeaşi donatoare trebuie să fie spălaţi şigrupaţi, cum indică Manualul International Embryo-Transfer Society(I.E.T.S.); • lichidele de recoltare (colectare) trebuie să fie plasateîntr-un recipient steril, cum ar fi o eprubetă gradată şi trebuie lăsate înrepaus timp de o oră. Lichidul supernatant trebuie apoi să fie decantatîntr-un flacon steril. Dacă se utilizează un filtru pentru recoltareaovulelor/embrionilor, toate detritusurile reţinute de filtru trebuieadaugate prin clătire la cei 100 ml lichid conservat; • ultimile

4 lichide de spalare a ovulelor/embrionilor (baile7, 8, 9 si 10) trebuie să fie grupate (Manualul International Embryo-Transfer Society). Probele menţionate anterior trebuie conservate la4°C şi examinate în24 de ore. Dacă aceasta nu este posibil, ele trebuie să fieconservate la o temperatură egală sau inferioară lui -70°C. Un tratamental ovulelor/embrionilor cu tripsină poate fi cerut; acest tratament trebuie săfie realizat cum cere Manualul International Embryo-Transfer Society(I.E.T.S). Nu trebuie tratate în acelaşi timp decât ovule/embrioniprovenind de la aceeaşi donatoare. Conservarea, carantina sitransportul: • ovulele/embrionii trebuie să fie conservati în fiole,paiete sterile, în container cu azot steril, respectând condiţiile deigienă riguroasă, într- un loc de stocare autorizat de Administraţiaveterinară în ţara exportatoare, unde nici o contaminare aovulelor/embrionilor nu riscă să se producă; • nu trebuie plasate într-ofiolă/paietă

260

decat ovule/embrioni provenind de la aceeaşi donatoare; •fiolele/paietele trebuie să fie sigilate la momentul congelării şietichetate cum este indicat în Manualul International Embryo-Transfer Society (I.E.T.S.). Containerul cu azot lichid

trebuie săfie sigilat înainte de expediere; •ovulele/embrionii trebuie să fie congelaţi cu alcool şi azot lichidproaspat şi conservate în flacoane sterile în azot lichid proaspat; •ovulele/embrionii conservaţi nu trebuie să fie exportaţi înainte cacertificatul zoo-sanitar să nu fi fost definitiv formulat.

LP 410.4. LEGISLAŢIA INTERNAŢIONALĂ ZOO-

VETERINARĂ PENTRU EMBRIONII DE BOVINEFECUNDAŢI IN VITRO

Scopul controlului zoo-sanitar oficial al embrionilor de bovine fecundaţiin vitro destinaţi schimburilor internaţionale- exportului,

este de a garanta absenţa de germeni patogeni sau contaminanţi, asociaţiacestor embrioni şi de a evita orice risc de contaminare al femelelorreceptoare şi al descendenţilor lor. Pentru a exista sau nu o similitudinede situatie sanitară între ţările exportatoare şi importatoare, programelelor naţionale de profilaxie pot varia considerabil, ca şi condiţiile cerutepentru vaccinări şi teste de supraveghere. Astfel,

condiţiile de autorizare a echipelor de prelevare a embrionilorfecundaţi in vitro şi a laboratoarelor biotehnologice de manipulare, carele sunt asociate, pot fi diferite în ţările exportatoare şi în ţaraimportatoare. Legislaţia internaţională pentru aplicareatransportului ovocitelor aduse la maturare in vitro; aplicareaprincipalelor condiţii sanitare aplicabile la recoltare, tratament şitransportul ovulelor/embrionilor. Administraţia veterinară

261

trebuie sa supravegheze respectarea condiţiilor zoo-sanitarereferitoare la schimburile internaţionale de embrioni fecundaţi in vitro,enunţate în paragrafele urmatoare. Echipa de prelevare a embrionilor esteun grup de tehnicieni calificaţi, cuprinzând cel puţin un medicveterinar care execută prelevarea şi tratarea ovarelor/ovocitelor caşi tratamentul şi stocarea embrionilor fecundaţi in vitro. Trebuiesă fie respectate urmatoarele condiţii: • echipa trebuie

săfie pusă sub supravegherea directă aveterinarului integrat în cadrul Circumscripiţiei

Sanitar-Veterinare teritoriale; • veterinarul echipei este responsabil detoate activitaţile echipei, în ceea ce priveşte realizarea recoltăriiovarelor şi a tuturor celorlalte proceduri în condiţii de igienă; •veterinarul echipei este special autorizat în acest scop de către unveterinar oficial (conform Ordinului 32/1997 al Ministrului Agriculturii şiAlimentatiei); • personalul echipei trebuie să fie deprins cutehnica, cu principiile de profilaxie a bolilor şi să respecte regulilede igienă în scopul evitării oricarei contaminări; • echipa deproducţie trebuie să dispună de instalaţii şi de materiale necesare

prelevării ovocitelor, manipulării ovocitelor şiembrionilor şi stocării embrionilor; • echipa de prelevare trebuie săţină un registru al activităţii sale, pe care să-l prezinte autoritatilorîmputernicite cu atestarea în timpul oricarui control (în conformitatecu Legea sanitar-veterinară nr.60/1974 si H.G. 1223/1996); • echipa deprelevare trebuie sa fie supusă unor controale regulate, efectuate decătre veterinarii oficiali, pentru a se asigura respectarea regulilor deigienă în timpul prelevării şi manipulării ovocitelor şi stocăriiembrionilor fecundaţi in vitro; • echipa de prelevare nu trebuie sa operezeîntr-o zona infectată (febra aftoasă, pesta bovină).

262

Laboratoarele biotehnologice de manipulare a embrionilorbovini fecundaţi in vitro. Laboratoarele sunt locuri unde ovocitelesunt extrase din ovar, aduse la maturare, fecundate şipuse în cultura in vitro. În aceste laboratoare, embrionii pot să fie, deasemenea, congelaţi, conservaţi şi supuşi unei carantine. Condiţiile pecare trebuie să le îndeplinească aceste laboratoaresunt urmatoarele: • laboratoarele sunt plasate subsupravegherea directă a veterinarului echipei şi controlate regulat decătre un veterinar oficial; • dacă ovocitele/embrionii destinaţi exportuluisunt manipulaţi înainte de a fi conservaţi în fiole sau paiete, nici ooperaţie nu trebuie să fie efectuată pe ovocite/embrioni de calitatesanitară inferioară; • laboratoarele trebuie sa fie fizic separate deanimale şi construite din materiale ce permit o curăţire şi odezinfecţie eficientă. Aceste operaţii trebuie să fie repetate la

intervale regulate; • laboratoarele nu trebuie săopereze în zone infectate (febra aftoasă, pesta bovină). Femeleledonatoare- în mod obişnuit, ovarele sunt recoltate la abator, respectandregulile de igienă. Cei ce recoltează trebuie să se asigure, că ţesuturileprelevate sunt sanatoase. În caz de ovariectomie, femelele donatoaretrebuie să fie supuse unui examen clinic, chiar înainte de operaţie.De asemenea: • femelele donatoare nu trebuie să provină dintr-ozona infectată (febra aftoasa, pesta bovina) şi operaţia nu trebuie să fiepracticată într-o astfel de zona; • abatorul trebuie să fie autorizat şiveterinarul desemnat pentru inspecţia lui va proceda la examenuldonatoarelor înainte şi după sacrificare; • nici o femelă donatoarenu trebuie să aparţină animalelor sacrificate din motiv de boalăsupusă decelarii obligatorii; • donatoarele nu trebuie să fie sacrificate înacelaşi timp cu alte animale de calitate sanitară inferioară; •

263

materialul utilizat pentru prelevarea, transportul ovarelor şialtor tesuturi, trebuie să fie sterilizat înainte de utilizare şi utilizatexclusiv în acest scop.

Examenul ovocitelor, embrionilor, materialului seminal şimediilor de cultură. Principala metodă care permite să ne asigurăm căovocitele/embrionii sunt indemni de germeni patogeni, constă în aexamina ovocitele/embrionii neviabili, ca şi mediile lor de cultură.Examenele destinate pentru a confirma absenţa germenilor patogeniimportanţi pentru ţara importatoare, trebuie să fie realizate pe: •ovocitele/embrionii neviabili, ce aparţin loturilor destinate exportului.Aceştia trebuie să fie grupaţi pentru testarea

lor; •eşantioane provenind din: mediul de maturare in vitro,prelevat înainte de punerea în contact a materialului seminal cu ovocitele;mediile de cultură a embrionilor, prelevate înainte de stocarea acestora.Aceste probe trebuie conservate la 4°C şi examinate în 24 de ore. Dacănu este posibil, probele trebuie să fie conservate la o temperatură celpuţin, sau egală cu -70°C; • materialul seminal utilizat pentrufecundarea ovocitelor trebuie să răspundă condiţiilor şi normelor

sanitare. De asemenea, cândse utilizeazămaterial seminal congelat, provenit de la tauri morţi după recoltare, saula care nu se cunoaşte starea sanitară faţă de una sau mai multe boli lamomentul recoltarii, examenul complementar al ovocitelor fecundatenefolosibile, poate fi cerut pentru a verifica dacă aceste boli nu le-aufost transmise. O altă metodă poate consta în a proceda laexamenul materialului seminal însăşi; • produsele biologice de origineanimală prezente în lichidul folosit pentru colectarea ovocitelor şi înmediul servind la maturarea, fecundarea, cultivarea şi conservarea lor,trebuie să fie lipsite de microorganisme vii. Aceste medii trebuie să fieutilizate numai după autorizare, cum

264

este indicat în Manualul International Embryo-TransferSociety (I.E.T.S.) şi manipulate astfel încât să rămână sterile.Antibioticele trebuie să fie adaugate la toate lichidele şi mediile,după cum este indicat în Manualul I.E.T.S.; • materialele utilizatepentru recoltare (prelevare), manipulare, cultură, congelare şi

conservarea ovocitelor/embrionilor, trebuie să fie sterilizatînainte de folosire, aşa cum este indicat în Manualul “

International Embryo-Transfer Society”. Conservarea, carantinaşi transportul. Înaintea operaţiilor de conservare, transport şi

carantină, embrionii sunt supuşi procedurilor de spălare,tratament şi examen, similare celor aplicate embrionilor fecundaţi invitro, cum este aratat în Manualul International Embryo-TransferSociety (I.E.T.S.). Embrionii fecundaţi in vitro, trebuie să fieconservaţi în fiole/paiete sterile, plasate în containere cu azot lichid,steril, respectând condiţiile de igienă şi depozitate

într-un loc autorizat de Administraţia veterinară a ţării exportatoare,unde nu este posibilă contaminarea embrionilor. Nu trebuie plasate înaceeaşi fiolă/paietă decat ovule/embrioni provenind de la una şi aceeaşidonatoare. Fiolele/paietele trebuie să fie sigilate la momentul congelăriişi etichetate cum este indicat în Manualul International Embryo-TransferSociety (I.E.T.S.), containerul cu azot lichid trebuie să fie sigilatînainte de expediţie şi nu trebuie să conţină nici un embrion sauprodus biologic de calitate sanitară inferioară. Embrionii fecundaţi invitro trebuie să fie congelaţi în alcool şi azot lichid proaspăt şi conservaţiîn recipiente sterile cu azot lichid proaspăt. Embrionii fecundaţi in vitrocare sunt stocaţi nu trebuie să fie exportaţi înainte ca certificatul zoo-sanitar care îl însoteşte, să fi fost definitiv formulat.

265

LP 5

10.5. LEGISLAŢIA INTERNAŢIONALĂZOOSANITARĂ PENTRU EMBRIONII DE BOVINE

MICROMANIPULAŢI

Măsurile de control zoo-sanitare oficiale care se aplicăschimburilor internaţionale de embrioni de bovine intacţi, care nu provindin ovule/embrioni supuşi operaţiunilor de sexare, bisecţie, clonare(transfer nuclear) sau altor manipulări putând afecta integritateamembranei pellucide. Aceste produse sunt denumite şi ovule/embrionimicromanipulaţi.

Administraţia veterinară trebuie să facă în aşa fel încât şiconditiile zoo-sanitare generale, enunţate în urmatorul paragraf, săfie respectate în schimburile internationale de embrionimicromanipulaţi: • toate ovulele/embrionii a căror micromanipulare

implică ruptura membraneipellucide, trebuiesă fiecolectaţi şi trataţi în condiţiile sanitare specifice;

• responsabilitatea ovulelor/embrionilor trebuie să revină echipei derecoltare a embrionilor şi toate etapele de micromanipulare trebuie săfie autorizate într-un laborator autorizat, sub supraveghereaveterinarului autorizat din echipă;• femelele donatoare trebuie să răspundă condiţiilor, criteriilor de

control prevăzute de legislaţia internaţională, şi metodelorce permit certificarea că ovulele/embrionii sunt liberi de

microorganisme patogene; • toţi embrioniimicromanipulaţi trebuie să fie spălaţi conform protocolului descris lacapitolul II din Manualul International Embryo- Transfer Society(I.E.T.S), integritatea membranei lor pellucide trebuind să fie verificatăînainte şi după spălare. Numai ovulele/embrionii de la aceeaşi femeladonatoare trebuie să fie

266

spălaţi împreună. După spălare, dar înainte de oricemicromanipulare, zona pellucidă a fiecarei ovule/embrion trebuie săfie examinată pe toată suprafaţa sa, la un grosisment de cel puţin 50 X şitrebuie să fie constatată intactă şi liberă de material aderent; • dacă altezone pellucide sunt utilizate, ele trebuie să fie de origine bovină,recoltate şi tratate aşa cum se arată mai departe, înainte demicromanipulare.

Metode de micromanipulare. Termenul demicromanipulare se referă la mai multe tipuri de metode care pot faceapel la diferite materiale specializate. Totodată, în plan sanitar, oricesecţionare, penetrare sau întrerupere a integrităţii membranei pellucidepoate modifica starea sanitară a unui ovul/embrion. Pentru amenţine această stare sanitară s-a convenit să se respecte condiţiileurmatoare: • Medii. Orice produs biologic de origine animală utilizatpentru recoltare, spălare, tratament, micromanipulare, cultivare,conservare sau transport al ovulelor/embrionilor, trebuie să fieliber de microorganisme; • Materiale.

Micromanipulările privindovulele/embrionii proveniţi de la diferite donatoare, trebuie să fieefectuate cu un anume material. Acesta trebuie să fie sterilizatînainte de utilizare, aşa cum prevede Manualul InternaţionalEmbryo-Transfer Society (I.E.T.S.); • transferul de nucleu, rezultat fiedin blastomerele unei morule, fie din celule suşe embrionare, înaintede ecloziune (zona pellucida intactă), embrionii parentali, de la careprovin aceste nuclee. În caz de transfer a unui nucleu sub membranapellucida în vederea unei fuziuni cu o ovocită enucleată, aceasta trebuiesă fie colectată, pusă în cultură şi manipulată, aceleasi cerintetrebuind să fie îndeplinite şi la punerea în cultură a embrionului rezultatdin aceasta. Controale şi tratamente facultative. Ţările importatoare potcere ca efectuarea controalelor să se facă pe

267

cateva eşantioane sau ca ovulele/embrionii să fie supuşi latratamente care sa le asigure absenţa oricăror microorganisme patogene.

Probele: • nu este necesar să se examinezeeşantioanele colectate după micromanipulare, dacă sunt respectatecondiţiile care o precedă. Tratamente: • ţările importatoare pot ceretratarea ovulelor/embrionilor cu substanţe cum ar fi tripsina sau alţiproduşi, având puterea de a inactiva sau elimina microorganismelepatogene, fără a exercita efect nociv asupra embrionului.

Acestetratamente trebuie să preceadă micromanipulările şi săfie aplicate aşa cum este indicat în Manualul Internaţional Embryo-Transfer Society.

Conservarea, carantina şi transportul.Ovulele/embrionii micromanipulaţi trebuie să fie conservaţi, carantinaţişi transportaţi respectând condiţiile respective. Certificatul zoo-sanitar trebuie să descrie în amănunţime toate micromanipulărileefectuate şi să precizeze locul şi data execuţiei lor.

10.6. LEGISLAŢIA INTERNAŢIONALĂ ZOO-SANITARĂ PENTRUTRANSFERUL DE EMBRIONI LA OVINE ŞI CAPRINE

Obiectivul controlului sanitar oficial alovulelor/embrionilor de ovine/caprine destinate schimburilorinternaţionale, este de a garanta absenţa germenilor patogeni specificicare ar putea fi vehiculaţi de către ovule/embrioni şi de a evita orice riscde contaminare a femelelor receptoare si al descendenţilor lor. Pentru aexista o similitudine de situaţii sanitare între ţările exportatoare şiimportatoare, programele lor naţionale de profilaxie, condiţiile cerutepentru vaccinare şi teste de depistare, pot să difere considerabil. Astfel,condiţiile

268

de autorizare a echipelor de recoltare şi a laboratoarelorbiotehnologice de manipulare care le sunt asociate, pot să difere în ţaraexportatoare faţă de ţara importatoare. Legislaţia biotehnologieitransferului de embrioni se referă la principalele conditii sanitareaplicabile la colectia, tratamentul şi transportul ovulelor/embrionilor.Administratia Sanitara Veterinara are obligaţia să supraveghezerespectarea condiţiilor zoo-sanitare generale referitoare la

schimburile internationale de ovule/embrioni, redate înurmatoarele paragrafe. Echipa de recoltare a ovulelor/embrionilorpentru ovine/caprine este o grupă de tehnicieni calificaţi, cuprinzând celpuţin un veterinar care efectuează operaţiile de prelevare, tratament şistocare a embrionilor. Trebuie să fie îndeplinite urmatoarele condiţii: •echipa trebuie să fie plasată sub supravegherea directă aveterinarului; • veterinarul echipei este responsabil de toată activitateaechipei în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor sanitare în timpul

operatiunilorde recoltare (manuirea donatoarelor,îngrijiri chirurgicale) şi de procedurile de

dezinfecţie şi igienă; • veterinarul echipei este special avizat, în aceastădirecţie, de către veterinarul oficial; • personalul echipei trebuie săfie perfect format, pentru tehnica şi principiile de profilaxie abolilor şi să aplice cu stricteţe regulile de igienă în scopul evităriioricarei contaminări; • echipa de recoltare trebuie să dispună deinstalaţii şi materiale necesare: prelevarea embrionilor,tratamentul şi manipularea embrionilor într-un laborator biotehnologicfix sau mobil şi stocarea embrionilor. Nu este necesar ca instalaţiilesă fie în acelaşi loc; • echipa de recoltare trebuie să ţina un registru alactivităţilor sale, pe care să-l prezinte autoritaţilor împurtenicite cuautorizarea ei, în timpul oricărui control; • echipa de recoltare

269

trebuie să fie supusă controalelor regulate efectuate de cătreveterinarul oficial, pentru a se asigura respectarea regulilor de igienă întimpul prelevării, manipulării şi stocării embrionilor; • echipa derecoltare nu trebuie să acţioneze în zone infectate (febra aftoasă, pestabovină, pesta micilor rumegatoare, variola caprină şi ovină).

Laboratoarele biotehnologice de manipulare aovulelor/embrionilor, utilizate de către echipele de recoltare,pot fi fixe sau mobile. Aceste laboratoare sunt definite ca locuri undeovulele/embrionii sunt extraşi din mediul de recoltare, apoi examinaţi,spălaţi şi supuşi tuturor tratamentelor necesare înaintea congelării,conservării şi carantinei lor. Laboratoarele pot să fie o parte specificdefinită dintr-o unitate de recoltare şi transfer, sau o parte dintr-oconstructie existentă, amenajată în acest scop. Pot fi situate la locul deîntreţinere a efectivuluicăruia aparţin femelele donatoare, dar în toate cazurilelaboratoarele trebuie să fie fizic separate de animale. Ca silaboratoarele fixe, în laboratoarele mobile, sectorul curat destinatmanipulărilor trebuie să fie separat de sectorul murdar (de

manipulare al animalelor). Curăţirea şi sterilizareamaterialelor trebuie să fie efectuate într-o altă încăpere, iar dacălaboratorul este mobil, aceste operaţii nu trebuie să se efectuezeîn interiorul său, ci într-o încapere separată (un local fix). Deasemenea: • laboratoarele fixe trebuie să fie puse subsupravegherea directă a medicului veterinar din echipa şi controlateregulat de către un medic veterinar oficial; • dacă ovulele/embrioniidestinaţi exportului sunt manipulaţi înainte de a fi conservaţi înfiole/paiete, nici o operaţie nu trebuie să fie efectuată pe ovule/embrionide calitate sanitară inferioară; • laboratoarele trebuie să fie protejatecontra rozatoarelor şi insectelor; • laboratoarele fixe şi mobiletrebuie să fie

270

construite din materiale care să permită o curaţenie şi odezinfecţie eficientă. Aceste operaţii trebuie să fie realizate dupăfiecare manipulare a embrionilor. Este necesar echiparea laboratoarelorcu o hota cu flux laminar; • laboratoarele nu trebuie să acţioneze înzone infectate (febra aftoasă, pesta bovină, pesta micilor

rumegatoare, variola). Femelele donatoare, lamomentul recoltării, trebuie să fie supuse unui examen clinic de cătremedicul veterinar al echipei, pentru a verifica dacă ele sunt indemne deorice boală contagioasă sau infectioasă transmisibilă la ovine/caprine.Efectivul lor de origine trebuie să fie indemn de febra aftoasă, pestabovină, pesta micilor rumegatoare, variola şi febra catarala a oilor; el nutrebuie sa fie situat în zona infectată; aceste condiţii se aplică timpde 30 de zile înainte şi după recoltare. Efectivul de origine aldonatoarelor trebuie de preferinţă să facă parte din efective supuseprogramelor naţionale de profilaxie ţi să fie cel puţin indemne debruceloza ovina şi caprina (B. multitentis), pneumonie contagioasăcaprină şi agalaxie contagioasă. Înainte de recoltare, donatoarele nutrebuie să fie importate dintr-o altă ţară în cursul a cel puţin 6 luniprecedente şi trebuie să fi rămas timp de 60 de zile cel puţin în efectivulde origine. Proprietarul donatoarelor trebuie să certifice că acesteanimale nu sunt purtatoare de tare genetice cunoscute, nici nuaparţin unor părinţi purtători de tare genetice.

Examene efectuate pe donatoare şi ovule/embrioni. Existădouă metode de a ne asigura că ovulele/embrionii sunt indemni degermeni patogeni. Metoda traditionala utilizata în biotehnologiatransferului de embrioni, constă în a practica examene pe donatoare,pe perioade îndelungate. Controlândseruri perechi şi repetând alte teste; după durata normală de incubaţiea unei boli, se poate determina starea de sănătate a

271

unei donatoare. Metoda noua se desprinde din lucrări binedocumentate care au arătat ca ovulele/embrionii, dacă au fost tratatecum recomandă Manualul Internaţional Embryo- TransferSociety (I.E.T.S.), sunt indemni de bacterii şi de virusurispecifice. Această metodă evită lungile perioade de izolare şiexamenele repetate ale donatoarelor, cu condiţia să se respecte criteriile debază.

Metodele tradiţionale biotehnologice utilizate pentru transferulembrionilor ovini/caprini, sunt examene practicate pe donatoare caurmare a unui acord bilateral. Menţinerea de ovule/embrioni congelaţi înazot lichid, o perioadă oarecare de timp, superioară duratei normale deincubaţie a bolii pentru care ţara importatoare vrea să se protejeze.Aceasta, cere să supunem donatoarele examenelor clinice sauserologice în momentul recoltării sau înaintea acesteia, apoi din noudupă recoltare. Utilizarea materialului seminal pentru însămânţareadonatoarelor sau fecundarea ovulelor, care îndeplinesc conditiile

şi normele sanitare publicate de catreţaraimportatoare. Dacă materialul seminal utilizat pentruînsămânţarea donatoarelor a fost recoltat de la berbeci sau ţapi care numai sunt în viaţă, sau starea sanitară a berbecilor/ţapilor faţă de una saumai multe boli infectioase specifice, nu era cunoscută la momentulrecoltării, pot fi cerute, după prelevarea ovulelor/embrionilor, examenecomplementare ale donatoarelor însămânţate, pentru a verifica dacăaceste boli nu le-au fost transmise. O altă variantă constă înexaminarea materialului seminal. În caz de montă sau de utilizarea materialului seminal proaspăt, reproducatorii trebuie să satisfacăaceleaşi condiţii sanitare ca şi femelele donatoare. Metodabiotehnologică pentru spălarea ovulelor/embrionilor trebuie să seefectueze aşa cum prevede Manualul Internaţional Embryo-

272

Transfer Society (I.E.T.S.). Zona pellucida trebuie să fie intactăînainte şi după spălare; nu trebuie spălate împreuna decâtovulele/embrionii proveniţi de la aceleaşi donatoare. După spălare,zona pellucida a acestora, trebuie să fie examinată pe toată suprafaţa sa,sub o putere maritoare de 50 X şi să fie constatată liberă de oricematerial aderent. Toate transporturile de ovule/embrioni trebuie să fieînsoţite de o atestare semnată de către medicul veterinar al echipei,responsabil în laborator, de manipulare, specificând ce operaţiuni aufost executate. Prelevarea şi stocarea ovulelor/embrionilor.

Mediile şi soluţiile utilizate pentru prelevare, congelare şiconservare de ovule/embrioni trebuie să fie sterilizate după metodeautorizate, asa cum este arătat în Manualul InternaţionalEmbryo- Transfer Society (I.E.T.S.) şi manipulate astfel încât să rămânăsterile. Deci, toate produsele biologice de origine animală utilizatepentru recoltare, tratament, spălare sau conservare trebuie să fielibere de microorganisme vii. Materialele utilizate pentru prelevare,manipulare, spălare şi conservare a ovulelor/embrionilor, trebuie să

fie sterilizate înainte de folosire, cum este indicat înManualul Internaţional Embryo- Transfer Society I.E.T.S.

Examene şi tratamente facultative. O ţară importatoare poatecere examenul lichidelor de prelevare (colectare) sau spălare aovulelor/embrionilor, pentru a avea confirmarea absenţei germenilorpatogeni specifici. Aceste examene pot să fie realizate peoricare

din urmatoarele probe: • Ovule/embrioni.Dacă embrionii viabili sunt destinaţi exportului,

toate ovulele nefecundate cu zona pellucida intactă şi toţi embrioniidegeneraţi trebuie, după spălările efectuate, să fie grupaţi pentruexaminarea lor, cum indică Manualul Internaţional Embryo-TransferSociety (I.E.T.S.);

273

• Lichidele de recoltare trebuie să fie plasate într-un recipientsteril, închis, dacă volumul este mare, trebuie lăsate în repaus timp de ooră. Lichidul supernatant trebuie să fie apoi înlăturat prin aspirare(sifonare) conservându-se 20-30 ml de la fund, care conţin detriturileacumulate şi trebuie să se păstreze într-un flacon steril; • ultimile

4 lichide de spălare a ovulelor/embrionilor(baile 7, 8, 9 si 10) trebuie să fie grupate (Manualul InternaţionalEmbryo-Transfer Society I.E.T.S.). Probele menţionateanterior trebuie conservate la 4°C şi examinate în 24 de ore. Dacăaceasta nu este posibil, ele trebuie să fie conservate la o temperaturăegală sau inferioară lui -70°C. Un tratament al ovulelor/embrionilor cu tripsină poate fi cerut deţara importatoare. În acest caz, tratamentul va trebuie să fie efectuatcum indică Manualul Internaţional Embryo- Transfer Society (I.E.T.S).Nu trebuie tratate în acelaşi lot decât ovule/embrioni provenind de laaceeaşi donatoare. NOTA: diferit de specia bovina, efectul tratamentuluicu enzime asupra viabilitatii ovulelor/embrionilor precum şi eficacitateaacestui tratament contra germenilor patogeni specifici, nu au fost încădeterminate.

Conservarea, carantina şi transportul:• ovulele/embrionii trebuie să fie conservaţi în fiole/paiete sterile şi

plasaţi în containere cu azot lichid sterilizat, respectândriguros condiţiile de igienă. Stocarea se va face într-un loc autorizat

de Administraţia veterinară a ţării exportatoare, unde nicio contaminare a ovulelor/embrionilor nu riscă să se producă; • nuse vor introduce în aceeaşi fiola/paieta decât ovule/embrioniprovenind de la aceeaşi donatoare; • fiolele/paietele trebuie să fiesigilate la momentul congelării şi etichetate cum indică ManualulInternaţional

274

Embryo-Transfer Society (I.E.T.S.). Containerul cu azot lichidtrebuie să fie sigilat în ţara exportatoare înainte de expediere; •ovulele/embrionii trebuie să fie congelaţi şi conservaţi în recipientesterile, în azot lichid proaspăt; • ovulele/embrionii conservaţi nu trebuiesă fie exportaţi înainte de a se fi formulat conţinutul certifcatului zoo-sanitar.

LP 610.7. LEGISLAŢIA INTERNAŢIONALĂ ZOO-SANITARĂ

PENTRU TRANSFERUL DE EMBRIONI LA PORCINE

Obiectivul controlului zoo-sanitar oficial alovulelor/embrionilor de porcinedestinate schimburilorinternaţionale este de a garanta absenţa germenilor patogeni specificicare ar putea fi vehiculaţi de către ovulele/embrionii, de a evita orice riscde contaminare a femelelor receptoare şi al descendenţilor lor. Poateexista asemănare sau nu de situaţii sanitare între ţările exportatoare siimportatoare; programele lor naţionale de profilaxie, condiţiile cerutepentru vaccinare şi teste de depistare, pot să difere considerabil. Astfel,condiţiile de autorizare a echipelor de recoltare şi a laboratoarelorbiotehnologice de manipulare care le sunt asociate, pot să difere în ţaraexportatoare faţă de ţara importatoare. Legislaţia biotehnologieitransferului de embrioni se referă la principalele condiţii sanitareaplicabile la colecţia, tratamentul şi transportul ovulelor/embrionilor.Administraţia Sanitară Veterinară are obligaţia să supraveghezerespectarea condiţiilor zoo-sanitare generale referitoare laschimburile internaţionale de ovule/embrioni, redate înurmatoarele paragrafe. Echipa de recoltare a ovulelor/embrionilorpentru porcine, este o grupă de tehnicieni calificaţi, cuprinzând celpuţin un veterinar care efectuează operaţiile de recoltare, tratamentşi stocare a

275

embrionilor. Trebuie să fie îndeplinite urmatoarele condiţii: •echipa trebuie să fie plasată sub supravegherea directă aveterinarului; • veterinarul echipei este responsabil de toate activitaţileechipei în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor sanitare în

timpul operatiunilor de recoltare (menajareadonatoarelor, îngrijiri chirurgicale) şi de procedurile dedezinfecţie şi igienă; • veterinarul echipei este special avizat, în acest sens,de către un veterinar oficial; • personalul echipei trebuie să fie perfectformat, stăpânind tehnicile şi principiile de profilaxie a bolilor şi săaplice cu stricteţe regulile de igienă, în scopul evitării oricareicontaminări; • echipa de recoltare trebuie să dispună de instalaţii şi dematerialul necesar pentru colectarea embrionilor, tratamentul

şi manipularea embrionilor, într-un laborator biotehnologicfix sau mobil şi stocarea embrionilor; • aceste instalaţii nefiindobligatoriu în acelaşi loc, echipa de recoltare trebuie să ţină unregistru al activitaţilor sale, pe care să-l prezinte

autorităţilor împurtenicite cu aprobarea acestor activităţi, pentrucontrol; • echipa de recoltare trebuie să fie supusă controalelor regulate,pentru a se garanta respectarea regulilor de igienă în timpul prelevării,manipulării şi stocării embrionilor; • echipa de recoltare nu trebuiesă acţioneze într-o zona infectată (febra aftoasă, pesta porcină, boalaveziculoasă a porcului, pesta porcină africană, pesta porcina

clasică, boala Teschen). Laboratoarelebiotehnologice de manipulare a

ovulelor/embrionilor, utilizate de către echipa de recoltare, pot fi fixesau mobile. Aceste laboratoare sunt definite ca nişte locuri undeovulele/embrionii sunt extraşi din mediul de recoltare, apoiexaminaţi, spălaţi şi supuşi tuturor tratamentelor necesare înainte detransferul sau transportul lor. Laboratoarele

276

pot constitui, fie o parte definită a unei unităţi de recoltare şitransfer, fie o parte a unei construcţii existente, amenajată în acest scop.Ele pot fi situate pe locul de întreţinere a efectivului căruia aparţinefemela (femelele) donatoare. Deci, laboratoarele trebuie să fie separatefizic, de animale. Ca şi laboratoarele fixe,în laboratoarelemobile,

sectorul curat destinat manipularilor trebuie să fie separatde sectorul murdar (de manipulare al animalelor). Diferitele

operaţii specifice transferului de embrioni (extragerea din mediulde recoltare, examinarea şi spălarea) trebuie efectuate în locuridestinate acestor operaţii în cadrul laboratorului. Curaţarea şi sterilizareamaterialelor trebuie să fie efectuate într-o altă încăpere, iar dacălaboratorul este mobil, aceste operaţii nu trebuie să se efectueze îninteriorul său, ci într-un local fix. De asemenea: • laboratorul fix trebuiesă fie plasat sub supravegherea directă a medicului veterinar al echipeişi controlat regulat de către un medic veterinar oficial; • dacăovulele/embrionii destinaţi exportului sunt manipulaţi înainte de a fiplasaţi într-un flacon sau în containere sigilate, nici o operaţie nutrebuie să fie efectuată pe ovule/embrioni de calitate sanitară inferioară;• laboratoarele trebuie să fie protejate contra rozătoarelor şi insectelor;

• laboratoarele fixe şi mobile trebuie să fie construite cumateriale care să permită o curaţenie şi o dezinfecţie eficiente. Acesteoperaţii trebuie să fie realizate după fiecare manipulare a embrionilor.Este necesar echiparea laboratoarelor cu o hotă cu flux laminar; •laboratoarele nu trebuie să lucreze (opereze) în zone infectate (febra

aftoasă, pesta porcină,boala veziculoasă a porcului, pestaporcină africană, pesta porcină clasică, encefalomielită cu entero-virus)Femelele donatoare, la momentul recoltării, trebuie să fie supuse unuiexamen clinic, efectuat de către un medic veterinar, pentru a certifica,că ele

277

sunt indemne de orice boală contagioasă sau infectioasătransmisibilă la porcine. Efectivul de origine trebuie să fie indemn defebra aftoasă, stomatita veziculoasă a porcului, pesta porcină africană,PPC, encefalomielita cu enterovirus; el nu trebuie să fie situat în zonainfectată. Această condiţie se aplică30 de zile precedând şi urmând recoltării embrionilor. Efectivul de origineal donatoarelor trebuie de preferinţă să facă parte din efectivele supuseunui program naţional de profilaxie şi să fie cel puţin indemn debruceloză. Donatoarele nu trebuie să fi fost importate dintr-o altă ţară, încursul a 60 de zile anterioarerecoltării şi trebuie să fie reţinute 30 de zile sau mai mult în efectivul

de origine. Proprietarul donatoarelor trebuie să certificecă aceste animale nu sunt purtătoare de tare genetice cunoscute, nicidescendente din purtători de tare genetice. Examene efectuate pedonatoare, ovule/embrioni şi receptoare. Există două metode de a neasigura că ovulele/embrionii sunt indemni de germeni patogeni. Metodatradiţională utilizată înbiotehnologia transferului de embrioni, care constă înpracticarea examenului asupra donatoarelor pe o perioadă lungă de timp,înainte şi după recoltare. Controlând serurile perechi ale donatoarelor şirepetând alte probe la intervale ce sunt dependente de durata normalăde incubaţie a bolii în cauză, se poate determina retrospectiv starea desănătate a donatoarelor,embrionii fiind congelaţi şi pastraţi în ţara exportatoare. Totodată,această metodă nu se poate aplica decât unor specii ai caror embrioni pot ficongelaţi: bovinele, oile şi caprele. Dar, în zilele noastre, nu s-a reuşitcongelarea embrionilor de porcine. Acestia trebuie transportaţi imediatşi transferaţi la fermele receptoare în interval de 24-48 ore. Exameneleefectuate după recoltare asupra donatoarei sunt necesare şi trebuie săfacăobiectul unui acord între Administraţiile veterinare ale ţărilor

278

contractante. Aţteptând rezultatele examenelor efectuate dupărecoltare, ţara importatoare poate izola receptoarele (de exemplu,într-o staţiune de carantină). O altă posibilitate ar fi ca femelelereceptoare sa fie supuse la examene atunci când ele se află în carantină,ceea ce va permite decelarea oricărei schimbări în starea lor sanitară,după transferul de embrioni. Metoda biotehnologica pentru

reducerea riscurilor reprezentate de către embrioniipurtători de germeni patogeni, în lucrări bine documentate, s-a aratatcă ovulele/embrionii, dacă sunt trataţi aşa cum este recomandat înManualul Internaţional Embryo-Transfer Society (I.E.T.S.), sunt într-ooarecare măsură indemni de unii germeni patogeni. De asemenea,studiile experimentale arată că, este posibil datorită unor zone pellucidefoarte puţin diferite, germenii patogeni se elimină mai uşor laspălarea embrionilor porcini decât a embrionilor bovini.

Metodele traditionale biotehnologice utilizate pentru transferulembrionilor porcini sunt examene practicate asupra donatoarelor înţările exportatoare, în cadrul unui acord bilateral, sau pe receptoaredin ţările importatoare. Supunând donatoarele unui examen adecvat boliiîn cauză înainte şi după recoltare, apoi după transferul

embrionilor într-o tară importatoare, este posibil agaranta absenţa bolilor contagioase şi infectioase transmisibile la purcei.Deoarece nu este posibil să congelam embrionii de porcine, estenecesară menţinerea receptoarelor în carantină în ţara importatoare,atata timp, cât este necesar, pentru a stabili că nici o boală infecţioasă nu afost transmisă. Utilizarea materialului seminal destinat însămânţăriidonatoarelor sau fecundării ovulelor, numai dacă corespunde condiţiilor

şi normelor legislaţiei internaţionale. Dacă, materialulseminal utilizat pentru însămânţarea donatoarelor a

279

fost recoltat de la vieri ce nu mai sunt în viaţă sau a căror staresanitară vis-a-vis de una sau mai multe boli infectioase nu era cunoscutăîn timpul recoltării, examene complementare ale donatoarelorînsămânţate pot fi cerute, după prelevarea embrionilor, pentrua verifica dacă aceste boli nu le-au fost transmise. Utilizarea

materialului seminal proaspăt- reproducatorii trebuie săsatisfacă cel puţin condiţiile sanitare impuse femelelor donatoare.Metoda biotehnologică pentru spălarea ovulelor/embrionilor, trebuie săse efectueze aşa cum prevede Manualul Internaţional Embryo-Transfer Society (I.E.T.S.). Zona lor pellucida trebuie să fie intactăînainte şi după spalare; nu trebuie spălate împreună decâtovulele/embrionii proveniţi de la aceleaşi donatoare. După spalare,zona pellucida a acestora trebuie să fie examinată pe toată suprafaţa sa,la un grosiment de 50 X şi trebuie să fie constatată, intactă şi

lipsită de material adiacent. Toate transporturilede ovule/embrioni, trebuie să fie însoţite de o autorizaţie semnată decătre medicul veterinar al echipei, responsabil în laborator demanipulare, certificând ce operaţiuni au fost realizate.

Prelevarea şi stocarea ovulelor/embrionilor. Mediile şi solutiileutilizate pentru prelevarea şi conservarea

ovulelor/embrionilor, trebuie să fie sterilizate în acord cu metodeleaprobate, aşa cum este aratat în Manualul

Internaţional Embryo-Transfer Society (I.E.T.S.). Deci, toate produselebiologice de origine animală utilizate pentru recoltare,

tratament, spalare sau conservare trebuie să fie libere de microorganismevii. Materialele utilizate pentru prelevare, manipulare, spălare şi

conservare a ovulelor/embrionilor, trebuie să fie sterilizateînainte de folosire, cum se indică în Manualul Internaţional Embryo-Transfer Society (I.E.T.S).

280

Examene si tratamente facultative. O ţară importatoarepoate cere examenul lichidelor de recoltare sau de spălare aovulelor/embrionilor pentru a avea confirmarea absenţeigermenilor patogeni. Examenele pot fi efectuate peurmatoarele probe: • Ovule/embrioni. Dacă embrionii viabili suntdestinaţi exportului, toate ovulele nefecundate cu zona pellucidaintactă şi embrioni degeneraţi, trebuie după spalările efectuate, aşa cumeste indicat în Manualul Internaţional Embryo-Transfer Society(I.E.T.S.), să fie grupate în vederea examinării lor; • Lichidele derecoltare. Dacă este solicitat un examen, trebuie să fie plasate înrecipiente închise şi dacă volumul lor este mare, ele trebuie sa fie lăsateîn repaus timp de o ora. Lichidul supernatant trebuie sa fie sifonat, iar10-20 ml de la fundul vasului, continând detritusuri acumulate, să fietrecuţi într-un flacon steril; • Lichidele de spălare. Ultimile 4 lichide despălare a ovulelor/embrionilor (baile 7, 8, 9, 10) trebuie să fiegrupate (Manualul I.E.T.S.). Probele colectate trebuie conservate la4°C şi examinate în 24 de ore. Dacă aceasta nu este posibil, eletrebuie să fie conservate la o temperatură egală, sausub -70°C. Un tratament al ovulelor/embrionilor viabili cusubstanţe cum ar fi tripsina, poate fi cerut de ţara importatoare. În acestcaz, acest tratament trebuie să fie efectuat aşa cum indica ManualulInternaţional Embryo-Transfer Society (I.E.T.S.). Nu trebuie tratatedecât ovulele/embrionii proveniţi de la una şi aceeaşi donatoare.

Conservarea, carantinizarea şi transportul.Ovulele/embrionii trebuie conservaţi pentru transportul lor în flacoane

sterile, în condiţii de igienă riguroase, pentru a evita orice risc decontaminare. Nu trebuie plasaţi în acelaşi recipient decât

ovulele/embrionii proveniti de la una şiaceeaşi donatoare. Recipientele trebuie să fie sigilate

în ţara exportatoare în momentul expediţiei şi etichetate, cumeste

indicat în Manualul Internaţional Embryo-Transfer Society I.E.T.S.Ovulele/embrionii, trebuie să fie expediaţi cu certificat sanitarcorespunzator.

281

exportatoare în momentul expediţiei şi etichetate, cum esteindicat în Manualul Internaţional Embryo-Transfer Society I.E.T.S.Ovulele/embrionii, trebuie să fie expediaţi cu certificat sanitarcorespunzator.

282

LP 1

D I C Ţ I O N A R

Pentru uzul studenţilor, prezentăm unii termeni specifici depatrimoniu, genetic şi de populaţii, conform dicţionarului enciclopedicde zootehnie elaborat sub redacţia lui Ion Dinu, Editura Ceres.

Patrimoniu Ceea ce este considerat ca un bun, ca o proprietatecomună transmisă de la strămoşi . Totalitatea drepturilorşi a obligaţiilor unei persoanefizice sau juridice, evaluabile în bani şi a bunurilor lacare se referă acestea.

Genetica Ramură a biologiei care studiază legile eredităţiiorganismelor. Genetica a apărut ca ştiinţă în anul 1900odată cu redescoperirea legilor mendeliene aleeredităţii de către C.Correns, H.de Vries. Este o ştiinţăîn plină dezvoltare, cu largi aplicaţii în agronomie,medicină etc. 2. care aparţine geneticii, referitor lagenetică sau la mecanismele de transmitere ereditară acaracterelor.

Genă - “naştere, origine”Unitatea ereditară alcătuită dintr-un segment

din molecula de acidDezoxiribonucleic, care determină sinteza unei catenepolipeptidice. Genele necesare se găsesc în cromozomi,iar cele nenucleare în organitele citoplasmatice.Genaare o funcţie biologică unitară şi un efect specificasupra caracterelor organismului.

283

Populaţie Totalitatea indivizilor unei specii, caretrăiesc într-o anumită regiune a arealului specieirespective. Populaţiile se deosebesc între ele dupănumărul de indivizi, după compoziţia pe vârste,precum şi prin unele caractere morfofiziologice şi

ecologice. Diferenţierea unei populaţiireprezintă un proces istoricşi este o consecinţă

a interacţiunii dintre organisme şi condiţiile deviaţă dintr-un anumit biotip.

Populaţieactivă

Populaţie mare

Populaţiemendelienă

Efective cuprinse în fermele de elită şi înfermele deţinătoare de vaci folosite în testareataurilor, toate femelele fiind supusecontrolului oficial al producţiei de lapte.

Populaţia în care numărul indivizilor este deordinul sutelor sau miilor. În absenţaproceselor sistematice (migraţie, mutaţie şiselecţie), la o populaţie mare, frecvenţagenelor şi genotipurilor rămân neschimbate de lao generaţie la alta.

sin. populaţie genetică. Comunitatereproductivă de indivizi ce posedă un fond de genecomun (Dobzhansky, 1950). Văzută în timp şispaţiu apare ca o seminţie (succesiune de generaţii)

care evoluează relativindependent de alte populaţii. Principalelepopulaţii de animale domestice sunt specia , rasa

şi linia. Populaţia are o anumităstabilitate genetică, o structură şi o compoziţie binedefinite, o anumită “ontogenie” (apariţie, creştere,dispariţie), o anumită integritate şi un răspunsspecific la contactul cu mediul. Este

284

Populaţie mică

unitatea evolutivă elementară, unitatea delucru a ameliorării genetice. Se distingurmătoarele categorii de populaţie : deschise,închise, simple, politipice, synpatrice (ocupăacelaşi teritoriu), allopatrice (ocupa teritoriidiferite) etc.

sin. subpopulaţie, grupă, suşă, linie.Populaţie cu număr mic de indivizi, care înabsenţa proceselor sistematice(migraţie,mutaţie, selecţie) este supusă proceselordispersive, adică schimbării întâmplătoare afrecvenţei genelor de la o generaţie la alta,cauzată de condiţia de probă (efectul probei), agameţilor.

Redăm în continuare, ultima versiune a termenilor actualizaţişi folosiţi curent de grupul de experţi participanţi la elaborarea“Strategiei Globale şi Managementului Resurselor Genetice aAnimalelor de Fermă”, publicată de FAO – I DAD, 1999.

Agrobiodiversitate: Acea componentă a biodiversităţii, carecontribuie la producţia agroalimentară.Termenul de agrobiodiversitate cuprinde:diversitatea ecosistemului, a speciilor,diversitatea între specii.

Biodiversitatea:Diversitatea biologică

Diversitateaanimalelor

Varietatea vieţii în toate formele sale, toatenivelele şi combinaţiile, determinânddiversitatea genetică, diversitatea speciilor şi aecosistemului.

Spectrul diferenţelor genetice în cadrulfiecărei rase şi în interiorul fiecărei specii de

285

domestice (DAD) animale domestice, împreună cu diferenţelespeciilor – toate care sunt valabile pentruintensificarea susţinută a producţieiagroalimentare.

Evaluarea: Măsurarea caracteristicilor care suntimportante pentru producţie şi adaptare,fiecare din indivizii animali sau din populaţie,cel mai obişnuit mod în contextul evaluăriicomparative a caracteristicilor animalelor sau deproducţie.

Genomul animal,Banca de gene:

Un “depozit” organizat şi dirijat, conţinândresursele genetice ale animalelor. Depoziteleinclud, mediul ambiant în care reurselegenetice sau dezvoltat, sau este ştiut şi găsit acum,în mod normal (in situ) saualte facilităţi (invivo sau in vitro). Pentru in vitro, facilităţile bănciide gene “ex situ” plasma germinativă este stocatăsub forma uneia sau mai multora din următoarele:spermă, ovule, embrioni sau mostre de ţesuturi.

Banca de date: O bază de date care conţin inventareleresurselor genetice ale animalelor de fermă, arudelor lor sălbatice foarte înrudite cu acestea,incluzând orice informaţie care vine înajutorul caracterizării acestor resurse.

Caracteristicileadaptării:

Un complex de particularităţi referitor lareproducţie şi supravieţuire, a unui individ, într-un mediu particular (specific) deproducţie. Aceste particularităţi contribuie lamenţinerea unei stări bune de sănătate şi laevoluţia resurselor genetice animale. Prindefiniţie, aceste caracteristici, sunt deasemenea importante, pentru capacitatea

286

Caracterizarearesurselor geneticeanimale:

Resursele genetice aleanimalelor de fermă:

resurselor genetice ale animalelor de a fimenţinute în mod continuu în condiţii deproducţie.

Toate activităţile asociate cu descrierea,urmărirea resurselor genetice animale ca ocunoaştere mai bună a acestor resurse şideclararea lor. Caracterizarea (descrierea) de cătreo ţară a resurselor genetice animale proprii, vaintroduce descrierea necesară cât mai pe larg,pentru identificarea statelor suverane

ale resurselor geneticealeanimalelor; linia de bază şi avansarea maximă aacestor populaţii incluzând enumerarea lor,descrierea vizuală şi descrierea geneticăcomparativă a lor, în unul sau mai multe medii

de producţie, evaluarea lor şimonitorizarea neîntreruptă a resurselorgenetice animale cu risc.Acele specii de animale care se folosesc, sau pot fi

folosite pentru producţia agroalimentară şipopulaţiile din cadrul fiecărei specii. Acestepopulaţii din fiecare specie pot fi clasificate casălbatice şi dispărute, populaţii primare, rasestandardizate, linii selecţionate şi orice materialgenetic conservat.

Rasă: Orice grup subspecific a animalelor de fermă,cu caracteristici definite şi nedefinite exterioarecare pot fi separate (identificate) prin aprecierevizuală, de alte grupuri similare definite, îninteriorul aceleiaşi specii sau un gruppentrufiecare separarea geografică şi/sau culturală

de alte grupuri similar fenotipice caretrebuie să accepte identitatea

287

Rasă fără risc(care nu se află

în pericol):

lor separată.O rasă la care numărul total de femele

reproducătoare şi de masculi este mai mare de1000si procentul de femele în rasă curată seapropie de 100 şi dimensiunile globale alepopulaţiei sunt în creştere.

Rasă critică: O rasă unde numărul total de femelereproducătoare este mai mic de 100 saunumărul de masculi este mai mic sau egal cu5; sau dimensiunea globală a populaţiei esteaproape sau puţin peste 100 şi în descreştere, iarprocentul de femele de rasă curată este mai scăzutde 80.

Rasă (cu risc) înpericol :

Rasămenţinută critică

Orice rasă poate deveni pe cale de dispariţie dacăfactorii cauzatori (determinanţi) care o reduc

numeric, nu sunt eliminaţi saudiminuaţi. Rasele pot fi în pericol sau potdeveni rase pe cale de dispariţie dintr-omultitudine de motive. Riscul dispariţiei poaterezulta din: dimensiunea scăzută a populaţiei,impacturile directe şi indirecte al politiciifermei la niveluri naţionale şi internaţionale, lipsaunei organizaţii adecvate a rasei, sau lipsa uneiadaptări la cerinţele pieţii. Rasele sunt categorisiteconform gradului lor de risc printre altele, denumărul actual de indivizi reproducători masculişi/sau femele crescute individual şi procentul defemele în rasă curată. FAO a stabilit categoriileraselor după gradul de risc: critică; în pericol;menţinută critică, menţinută în pericol şi fără risc.

Categoriile de rase critice sau în pericol suntmenţinute printr-un program public activ de

288

şi menţinută înpericol:

conservare sau în cadrul unor facilităţi decercetare sau comerciale

Rasă dispărută: Rasa care nu mai are deloc posibilitatea sărecreeze o populaţie a rasei. Dispariţia esteabsolută, când nu mai există reproducătorimasculi sau material seminal, femele dereproducţie sau ovule şi nici posibilitatea de a seobţine embrioni.

Gena: Unitatea de ereditate transmisă de la ogeneraţie la alta în timpul reproduceriisexuate sau asexuate. Generalizând mai mult,termenul de “genă” poate fi utilizat în relaţiile detransmitere şi moştenire, a caracteristicilorparticulare identificate.

Genomul: Setul complet de gene şi prezenţasecvenţelor necodificate din fiecare celulă afiecărui organism, sau genele într-un setcomplet haploid de cromozomi a unuiorganism individual.

Alelele: Formele variate ale fiecărei gene.Clona: O replică genetică a unui alt organism

obţinut printr-un proces de reproducţienesexuată (fără fertilizare). Clonarea printransferul de nuclei implică transferul unuinucleu donor din (cultură) celulele cu origineembrionică, fetală sau adultă, într-un recipientcitoplasmatic a unui oocit anucleat sau zigot, şidezvoltarea secvenţială a embrionilor şianimalelor. Aceste clone, de obicei augenomuri mitocondriale diferite.

Distanţa genetică: O măsură a similarităţii genetice între oricepereche din populaţii. Astfel de distanţă poate fi

bazată pe caracteristicile fenotipice,

289

Distanţareagenetică:

frecvenţa alelelor sau secvenţelor AND-ului.De exemplu, distanţa genetică dintre douăpopulaţii, având aceleaşi secvenţe alelice lalocuşi particulari şi bazată exclusiv la acest locus,este zero. Distanţa genetice pentru un locus estemaximă când două populaţii sunt fixate pentrualele diferite. Când frecvenţele alelelor suntestimate pentru mai mulţi loci, distanţa geneticăeste obţinută prin valoarea medie peste aceşti loci.

Colectarea de date ale particularităţilorfenotipice, marchează frecvenţa alelelor sausecvenţele de AND pentru două sau mai multe

populaţii şi estimarea distanţelorgenetice între fiecare pereche a populaţiilor. Dela aceste distanţe, reprezentarea cea mai bună arelaţiilor, poate fi obţinută între toate populaţiile.

ADN Un lanţ lung de molecule, în majoritateacelulelor purtător de mesaj genetic şi control înfuncţiile tuturor celulelor, în majoritatea formelorde viaţă.

Banca de ADN Stocarea AND-ului, care poate sau nu poate fi ungenom complet, dar poate fi mereu însoţit deinformaţii inventariate.

Conservarea “insitu” adiversităţiigenetice aanimalelor defermă:

Toate măsurile de menţinere a populaţiilor deanimale vii, incluzându-le pe acelea

implicate în programul activ de ameliorare încadrul ecosistemului, unde fiecare sedezvoltă, sau sunt acum normal create,împreună cu activităţile gospodăreşti, care suntintreprinse pentru a asigura o contribuţie continuă aacestor resurse, pentru susţinerea

290

Conservarea “exsitu” a diversităţii

genetice aanimalelor de

fermă:

Managementulresurselor genetice

ale animalelorde fermă:

Producţiamediului

înconjurător:

Producţia la nivelînalt a mediuluiînconjurător:

Producţiala nivel mediu a

mediuluiînconjurător:

producţiei agroalimentare, acum şi în viitor.Toată conservarea materialului genetic “in vivo”

dar în afara mediului înconjurător în care sedezvoltă şi incluzând “in vitro”, inter alia,

crioconservarea spermei, ovocitelor,embrionilor, celulelor somatice sauţesuturilor. Notă: conservarea “ex situ” şipăstrarea “ex situ”, sunt considerate aici ca fiindsinonime.

Suma totală a operaţiunilor logistice,tehnice şi politice implicate în caracterizarea,utilizarea, dezvoltarea şi conservarea acestora şiîmpărţirea beneficiilor resurselor genetice animale.

Toate conexiunile între intrările şi ieşirilemediului, de-a lungul timpului,ca amplasareparticulară, care vor include factorii biologici,climatici, economico-sociali şi cultural-politici, care combinaţi, sădeterminepotenţialul productiv al animalelor de fermă.

Producţia ridicată a mediului înconjurător underata limitată a intrărilor pentru producţia animalăpoate fi condusă, în aşa fel. încât să se asigurenivele înalte de supravieţuire, reproducţie şiieşire a producţiei animale. Ieşirile şi riscurilede producţie sunt în principal constrânse

de deciziile manageriale.O producţie a mediului înconjurător, unde

managementul resurselor disponibile arescopul de a elimina efectele negative alemediului înconjurător în producţia animalieră, altfelfiind spus, este comună pentru unul sau

291

Producţiala nivel scăzut a

mediuluiînconjurător

mai mulţi factori, pentru limitarea ieşirilor,supravieţuirii şi reproducţiei în mod serios.

O producţie a mediului înconjurător, unde unasau mai multe rate limită intrate impun presiuneaseveră continuă sau variabilă în fermele deanimale, rezultând supravieţuirea scăzută, ratăreproductivă sau randament scăzut sau ieşiri.Ieşirile şi riscurile producţiei sunt expuseinfluenţelor majore care merg dincolo decapacitatea managerială umană.

Linii productive Caracteristicile animalelor, cum ar ficantitatea şi calitatea laptelui, carnea, lâna, ouăle,pescuitul etc., produşii lor (sau aleprogeniturilor lor), care contribuie în mod directla valoarea animalelor pentru fermieri şi acesteasunt identificabile sau măsurabile la nivelindividual. Caracteristicile productive cantitativeale animalelor de fermă, sunt în generalmoştenite, ele fiind influenţate de multe gene acăror exprimare în particular a unui animal, deasemenea reflectă influenţele mediului înconjurător.

Intensificareasusţinută a

sistemelor deproducţie aanimalelor

Manipularea intrărilor către şi ieşirilor dinsistemele producţiei de fermă, urmărindcreşterea producţiei şi/sau schimbarea calităţiiproducţiei în acelaşi timp, menţinândintegritatea pe termen lung a sistemelor şi amediului înconjurător, deci a satisface nevoile şiviitorul generaţiilor umane. Intensificareasusţinerii agricole respectă nevoile şiaspiraţiile populaţiilor locale şi indigene, luândîn avans rolurile şi valorile resurselor geneticelocale adaptate şi considerarea nevoii

292

Conservarearesurselor

genetice aleanimalelor de

fermă

Utilizarearesurselorgenetice

a animalelor defermă

de realizare a susţinerii pe termen lung amediului înconjurător, în interiorul şi dincolo deagroecosistem.

Toate activităţile umane incluzând strategii,planuri politici şi acţiunile experimentale,pentru a se asigura că diversitatea resurselorgenetice a animalelor de fermă va fimenţinută, pentru a contribui la producţiaagroalimentară şi productivitate acum şi în viitor.

Utilizarea şi dezvoltarea resurselor genetice aleanimalelor pentru producţia

agroalimentară. Utilizarea în sistemele deproducţie a resurselor genetice ale animalelor defermă care deja posedă nivele înalte de adaptare

în mediul înconjurător şidesfăşurarea sănătoasă a principiilor genetice, vafacilita dezvoltarea susţinută a resurselor genetice

ale animalelor de fermă şiintensificarea susţinutăa sistemelor deproducţie sigure. Utilizarea înţeleaptă aresurselor genetice ale animalelor de fermă este

posibilă fărăepuizarea diversităţiianimalelor domestice. Dezvoltarea resurselorgenetice ale animalelor de fermă include unamestec complet de activităţi neîntrerupte caretrebuiesc planificate şi executate bine pentru aavea succes şi reglementate de-a lungul timpuluila un nivel ridicat. Necesitatea unei definiţii alesecu grijă a obiectivelorameliorării,planificarea,stabilirea, menţinereaefectivelor şi înregistrarea eficientă aanimalelor, şi a strategiilor de ameliorare.

Curs Inspectie si legislatie zootehnică OK

Documents

Transcript of Curs Inspectie si legislatie zootehnică OK